+ All Categories

Download - Brochure ro

Transcript
Page 1: Brochure ro

PARTNERSHIP FOR LEARNING GRUNDTVIG “TEACHING RECYCLING AND

ENVIRONMENTAL EDUCATION”ŞcoalaGimnazială,,NicolaeVelea” Cepari, Argeş -ROMÂNIA

RECICLAREA ESTE UN MARE CÂŞTIG,

PENTRU MEDIUL PE CARE TREBUIE SĂ-L LĂSĂM

CURAT GENERAŢIILOR VIITOARE

Misiunea noastră este să stopăm degradarea mediului şi să construim un viitor în care oamenii trăiesc în armonie cu natura.

Grupul de lucru:

GAVAN NICOLAEMANAFU GEORGETALULACHE MARIANAGEORGESCU ALEXANDRUTOMA ELENA GAVAN CAMELIA MELANIAGEORGESCU MAGDALENAPOPA CATALINA

1

Page 2: Brochure ro

Cuprins

Cuvânt înainte ……………………………………………………. 3

I. Deşeurile – context general …………………………………….... 4

II. Colectarea selectivă a deşeurilor salvează viitorul! ……………. 5

III. A reduce, a refolosi, a recicla ……………………………….…....7

IV. Reciclarea o alegere responsabilă ……………………………..... 9

V. Deşeurile + creativitate = obiecte utile – schimbări climatice ….15

2

Page 3: Brochure ro

Cuvânt înainte,

În contextul impactului din ce în ce mai vizibil şi mai puternic al schimbărilor climatice asupra umanităţii şi asupra mediului, considerăm că generaţiile tinere trebuie să conştientizeze că au un rol foarte important in promovarea dezvoltării durabile. Sunt esenţiale implicarea copiilor şi tinerilor în activităţii de protecţia mediului şi totodată conştientizarea lor privind adaptarea unui stil de viaţă care să le asigure accesul la resurse şi bunăstare cel puţin în aceeaşi măsură ca în prezent.

Protejarea mediului ambiant este datoria noastră, a tuturor, fapt ce se poate realiza prin educaţie, conştientizând problemele de mediu. Rezultatul acesteia este crearea unei viziuni generale, care să se reflecte în activitatea vieţii cotidiene. Pentru aceasta cetăţenii trebuie să fie bine informaţişi conştienţi de posibilitatea de a se implica in formarea propriului destin. Lipsa de informare şi educaţie face ca mulţi oameni de bună credinţă să persiste în acţiuni care sunt nefaste mediului şi sănătăţii proprii, fără să realizeze care sunt daunele produse.

Materialul de faţă îşi propune să abordeze unele probleme privind educaţia pentru mediu din perspectiva prevenirii şi reducerii impactului schimbărilor climatice şi este realizat în cadrul Parteneriatului pentru învăţare Grundtvig -,,TeachnigrecyclingandEnvironmentalEducation” – aflat în derulare la Şcoala Gimnazială ,,Nicolae Velea” Cepari, jud. Argeş în perioada 2013-2015.

Obiectivul principal urmărit este educarea elevilor, a adulţilor în ceea ce priveşte valorificarea şi reciclarea deşeurilor, în vederea reducerii impactului acestora asupra mediului. Prin activităţile educaţionale, creative şi competiţionale desfăşurate, aceştia să capete deprinderile necesare pentru a sorta şi recupera materialele reciclabile atât in şcoală cât şi in afara ei şi sunt invitaţi să conştientizeze în mod concret ameninţările la adresa mediului, cauzate de om.

3

Page 4: Brochure ro

I. Deşeurile

Context general

Pe măsura dezvoltării societăţii au apărut şi s-au înmulţit materiale nespecifice mediului –deşeurile – generate în urma activităţilor cotidiene, care sunt destul de greu de reintegrat in circuitul natural.

Deşeurile reprezintă unul dintre cei mai vizibili factori poluanţi produşi de societatea umană, ţinând cont de cantităţile impresionante generate şi de potenţialul lor de degradare a factorilor de mediu.

Deşi reducerea cantităţii de deşeuri generate este de preferat, practica demonstrează că este nevoie de soluţii pentru deşeurile pe care, inevitabil le producem, o cantitate considerabilă dintre acestea fiind deşeuri din ambalaje. Colectarea selectivă şi reciclarea asigură recuperarea unei cantităţi foarte mari de materiale considerate iniţial inutile, dar în producerea cărora s-au folosit energie, materii prime, forţă de muncă, pe care nu trebuie să le irosim.

Deşeurile sunt materiale de care deţinătorul se debarasează sau are intenţia să se debaraseze şicare nu pot fi folosite din punct de vedere economic, fără a fi supuse în prealabil unor procesări fizice sau chimice. Cu toate acestea, nu diversitatea materialelor create de om este cauza reală, ci modul de gospodărire al acestora. Pe lângă faptul că încorporează resurse neregenerabile şi epuizabile, după utilizare ele sunt aruncate la întâmplare, fără să se cunoască impactul creat astfel asupra mediului. Dacă nu sunt tratate corespunzător, deşeurile pot deveni surse de poluare pentru mediu şi focare de răspândire a bolilor.

Cantitatea de deşeuri rezultatădin activităţile umane este în creştere în majoritatea ţărilor lumii, fapt pentru care a devenit evidentă impunerea unor restricţii in privinţa utilizării resurselor materiale, ceea ce a făcut ca reciclarea acestora să devină o necesitate obiectivă.

Recuperarea şi reintroducerea în circuit a resurselor materiale trebuie considerate ca fiind părţi componente ale strategiilor de armonizare a relaţiilor dintre creşterea economică, consumul de resurse şi protecţia mediului natural.

4

Page 5: Brochure ro

Începând cu cea de-a doua jumătate a secolului trecut, multe ţări au început să adopte o serie de măsuri care să încurajeze minimalizarea cantităţii de deşeuri depozitate. Aceste măsuri au la bază o serie întreagă de opţiuni de management integrat al deşeurilor a căror ierarhizare este în general următoarea:

- Reducerea cantităţii de deşeuri produse;- Reciclarea (recuperarea) deşeurilor în condiţii de eficienţă economică;- Compostarea deşeurilor organice;- Incinerarea deşeurilor în condiţii de impact minim asupra mediului;- Depozitarea controlată a deşeurilor

Multe comunităţi din întreaga lume fac eforturi pentru a învăţa să recicleze cât mai mult. Ziarele, sticla, metalul şi plasticul sunt materialele cel mai des reciclate.

Reducerea deşeurilor poate fi obţinută prin refolosirea unor anumite produse. Consumatorii pot cumpăra produse cu mai puţine ambalaje sau care pot fi refolosite, reducând astfel cantitatea de materiale care în final sunt aruncate la gunoi.

II Colectarea selectivă a deşeurilor salvează viitorul!

În toate statele civilizate se fac eforturi susţinute pentru a reduce cantităţile de deşeuri care ajung să fie depozitate in final. Pentru a putea atinge acest deziderat, se impune realizarea unor sortări a deşeurilor pe tip de material şi canalizarea fluxurilor rezultate spre a fi incluse in procese de reutilizare, reciclare, recuperare energetică, obţinerea de biogaz ori de compost.

Obiectivul colectării selective a deşeurilor de ambalaje este ca aceste deşeuri să fie reciclate. Din acest considerent, calitatea deşeului colectat condiţionează acceptarea acestuia de către reciclatori.

5

Page 6: Brochure ro

În general, toate deşeurile colectate separat se supun unui proces de sotare, în vederea asigurării condiţiilor de calitate impuse de către reciclator. Deşeurile de ambalaje care au valoarea energetică, dar sunt improprii reciclării, se pot preda pentru valorificare energetică.

Conform Directivei Cadru Deşeuri, până în anul 2015, Statele Membre ale Uniunii Europene au obligaţia să organizeze sisteme de colectare selectivă a deşeurilor generate în gospodăriile populaţiei, pentru cel puţin patru fluxuri de materiale, respectiv sticlă, hârtie, plastic şi metal.

Sortarea se poate face fie la sursa de producere a deşeurilor, fie înainte de depozitare. Există posibilitatea adoptării unei soluţii combinate, ca de exemplu o colectare la sursă în două fracţii – deşeuri compostabile şi resturi nevalorificabile – urmând ca deşeurile reciclabile din hârtie, sticlă, plastic, metal să fie introduse într-o linie de sortareunde, să se realizeze sortarea pe fiecare tip de material.

Sortarea pe linii specializate d sortare este o soluţie costisitoare, indiferent dacă procesul se execută automat sau manual de către muncitori postaţi în lungul unei benzi ce transportă deşeurile.

Soluţia cea mai potrivită este asigurarea sortării încă în faza în care deşeurile sunt aruncate.

Pentru aceasta, este nevoie de implicarea municipalităţii, şi a operatorilor de salubrizare, care trebuie să asigure dotarea cu containere diferenţiate, pe tipuri de deşeuri şi, cel mai important lucru, este nevoie de un grad ridicat de conştiinţă din partea fiecărui cetăţean, pentru a pune deşeul potrivit la locul potrivit. Fără o astfel de atitudine, nu se pot obţine rezultate în sortarea deşeurilor menajere la sursă.

În România, colectarea selectivă nu este încă o practică generalizată, însă trebuie să devină foarte curând o obişnuinţă. S-a creat cadrul legal pentru un sistem identificabil pe bază de culori prin care se pot colecta şase fracţii distincte din deşeurile menajere:

- resturile nevalorificabile în containere negre/gri;- deşeurile din plastic şi cele metalice în containere galbene;- hârtia, cartonul, ziarele si revistele în containere albastre;- sticla albă în containere albe;- sticla colorată în containere verzi;- deşeurile compostabile/biodegradabile în containere brune.

Performanţa unui sistem de colectare selectivă se poate referi la următorii indicatori:

A. Performanţa cantitativă a sistemului;B. Performanţa în utilizarea infrastructurii;C. Participarea populaţiei.

Cu cât participă mai mulţi locuitori la colectarea selectivă, cu atât sistemul poate fi considerat mai performant.

6

Page 7: Brochure ro

Cinci motive pentru a colecta separat si a valorifica deşeurile:

1. Se reduce poluarea mediului înconjurător;2. Se economiseşte energia;3. Se protejează natura şi resursele naturale;4. Se reduce poluarea aerului, apei şi solului;5. Se reduc suprafeţele de teren ocupate de depozitele de gunoi.

III A reduce, a refolosi, a recicla.

Majoritatea deşeurilor din coşul de gunoi zilnic este 100% recuperabilă, iar dacă potenţialul de recuperare este folosit, atunci cantitatea de deşeuri depozitate se va reduce, împreună cu cantitatea de emisii de metan care contribuie la producerea efectului de seră artificial.

Dacă alegem să reciclăm aceste materiale, beneficiile sunt multiple:

- Reducerea riscului epuizării resurselor naturale – prin fiecare proces de reciclare scade cererea de noi materii prime;

- Reducerea consumului de energie – procesul de reciclare, deşi este consumator de energie este mai economic decât cel al producerii din nou a materialelor;

- reducerea poluării aerului şi apei – datorită faptului că se pleacă de la materialele deja prelucrate, procesul este mai puţin poluat decât cel al producerii în sine;

- scăderea necesităţii de a deschide noi spaţii de depozitare a deşeurilor – reciclarea înseamnă scăderea cantităţii de materiale depozitate în gropile de gunoi.;

- crearea de locuri de muncă şi beneficii materiale – reciclarea este o nouă ramură economică care solicită o forţă de muncă şi aduce profit.Pentru a păstra calitatea mediului, trebuie să fim conştienţi de ce un management

eficient al deşeurilor este atât de important pentru noi.Este nevoie de un control atât al deşeurilor pe care le producem, pentru a fi siguri că

acestea nu dăunează mediului şi sănătăţii noastre.Ce putem face pentru ca şi generaţiile viitoare să aibă parte de aceleaşi resurse ca şi

noi? Cei trei „R” pot reprezenta un răspuns.

A reduce– se referă la micşorarea, scăderea s-au diminuarea ( ca proporţii sau

cantitate) „Reducerea deşeurilor” înseamnă reducerea cantităţii de deşeuri chiar înainte de a

7

Page 8: Brochure ro

o cumpăra, achiziţionând numai produsele strict necesare sau care nu irosesc prea multe materiale pentu ambalaj. O parte cheie a reducerilor deşeurilor o constituie conservarea, ceea ce înseamnă folosirea cumpătată a resurselor naturale. Putem reduce cantitatea de deşeuri pe care o producem , selectând acele produse care nu trebuie să ajungă în groapa de gunoi:

- întâi de toate, cumpăraţi şi folosiţi cât mai puţin!Dacă toţi am cumpăra mai multe de cât avem nevoie, ar trebui ca planeta să fie de patru ori mai mare pentru a avea suficient loc de depozitare. Aşadar, cumpăraţi numai strictul necesar şi folosiţi tot ce cumpăraţi! S-au asiguraţi-vă că daca nu mai folosiţi ceva, îl daţi altcuiva căruia îi este necesar;

- selectaţi cu atenţie produsele pe care le cumpăraţi în funcţie de ambalajele lor. Puteţi reduce volumul de deşeuri alegând produse care nu fac exces de ambalaj;

- cumpăraţi produse concentrate, mai degrabă decât diluate – înseamnă mai puţine recipiente de aruncat când se termină produsele;

- dacă ştiţi că aveţi nevoie de o cantitate mai mare, dintr-un produs, cumpăraţi produsul în pachetul cel mai mare, decât să cumpăraţi mai multe pachete mici;

- refuzaţi pungile de la magazin! Luaţi cu voi pungi de acasă în care să puneţi cumpărăturile;

- cumpăraţi şi folosiţi produse durabile care rezistă mult şi pot fi utilizate de mai multe ori.

A refolosi – se referă la introducerea în circuitul economic a unor produse în forma lor originală, în loc să fie aruncate. Pot fi refolosite anumite produse şi prin a le da cuiva care are nevoie de ele mai mult.

Nu uitaţi:ceea ce vouă nu vă mai trebuie ar putea fi binevenit altcuiva! În continuare sunt câteva exemple de produse pe care le puteţi refolosi:

- cănd vă hotărâţi să înlocuiţi ceva în casă, donaţi lucrurile care nu vă mai folosesc, cu siguranţă vor fi bine primite;

- folosiţi pungi de cadouri din material textil, care vor putea fi refolosite , dacât unele din hârtie;

- folosiţi batiste care pot fi spălate în locul şerveţelelor de hârtie.

A recicla– se referă la procesul prin care materialele conţinute în deşeuri sunt prelucrate şi folosite pentru fabricarea de produse noi. Reciclarea face parte din procesul de gestionare a deşeurilor şi apare atunci când în loc să le aruncăm, ducem materialele refolosibile în locuri unde acestea pot fi transformate fie în acelaşi tip de produs, fie în produse cu totul noi. Prelucrarea unor obiecte din materiale reciclate necesită un consum mai redus de energie decât prelucrarea lor din materie primă nouă. Aproape orice obiect din casa, şcoală sau loc de muncă ce nu poate fi refolosit , ar putea fi reciclat şi transformat în altceva.

8

Page 9: Brochure ro

IV Reciclarea o alegere responsabilă

CE SE POATE RECICLA?

- Hârtie: ziar, reviste, hârtie de scris, cutii de carton, ambalaje de carton- Plastic: ambalaje din plastic diverse (sticle din plastic, pahare, farfurii, caserole,

borcane, pungi, etc.)- Sticlă: sticlă şi borcane, sticlă de geam- Metale: ambalaje din aluminiu şi ambalaje din oţel - Lemn, textileEfectele reciclării - reducerea cantităţiide energie si de materiiprime necesarefabricării de noi produse;- redă circuitului economic importante cantităţi de materie primă;- reduce cantităţile depozitate la rampele de gunoi sau la incineratoare;- reduce riscurile asupra sănătăţii noastre şi a mediului, cauzate de deeversarea improprie a unor deşeuri periculoase;- reduce poluarea aerului şi a apei. Durata de degradare naturală a diferitelor categorii de deşeuri se prezintă astfel:

- Cotor măr -3 luni- Deşeuri de hârtie - 3 luni- Ziare - 3-12 luni- Chibrituri - 6 luni- Filtru de ţigară - 1-2 ani- Gumă de mestecat - 5 ani- Cutii de aluminiu - 10-100 ani- Sticle de plastic - 100-1000 ani- Pungi din plastic - 100-1000 ani- Cărţi de credit - 1000 ani- Recipiente din sticlă - 4000 ani

Ce nu se poate recicla:

- Materiale ceramice;- Spray-uri;- Ambalajele materialelor toxice;- Abţibilduri, şerveţelele, hârtia cerată, hârtia de fax;- Părţile metalice ataşate magneţilor.

9

Page 10: Brochure ro

Cum se reciclează hârtia?

Pasul 1 – adună hârtiile pe care nu le mai poţi folosi la împachetat s-au scris;Pasul 2- striveşte cutiile de carton pentru a ocupa cât mai puţin spaţiu;Pasul 3 – depozitează-le într-un loc special amenajat pentru colectarea hârtiei.Ziarele, revistele, cutiile de carton, ambalajele din carton, caietele dacă sunt colectate

separat se pot transforma prin reciclare în hârtie se scris sau hârtie pentru ziare, reviste, cărţi. Din deşeurile de ambalaje de hârtie se pot de asemenea obţine pungi, prosoape de hârtie, şerveţele, hârtie de ambalaj.

De la centrele de colectare hârtia, ambalajele de carton, etc. sunt balotate si trimise la fabricile de hârtie unde urmează sa fie reciclate.

Hârtia nu poate să fie reciclată de prea multe ori, deoarece fibrele se rup în timpul procesului de reciclare şi devin prea uzate pentru a mai putea fi transformate în hârtie.

De ce reciclăm hârtia? Reciclarea hârtiei economiseşte cantităţi uriaşe de lemn, înlăturând pericolul

defrişării pădurilor; Pentru conservarea pădurilor, un copac putând filtra până la 27 kg. de

substanţe poluante din aer în fiecare an ; Producerea pe cale naturală a unui m3 de masă lemnoasă necesită cel puţin 70

de ani ; Prelucrarea maculaturii consumă de două trei ori mai puţină energiedecât

fabricarea hârtiei din fibre celulozice; O tonă de hârtie irosită înseamnă: - 2 foi de scris şi un ziar pe zi timp de un

an O tonă de hârtie reciclată înseamnă: - 17 copaci salvaţi

- 4102kwh şi 26000l apă economisiţi

- 27 kg. Noxe mai puţin eliminate în atmosferă

Evitaţi risipa de hârtie! Înainte de a tipări un document sau un e-mail, gândiţi-vă dacă este neapărat nevoie de forma tipărită. Un cetăţean european „consumă” cca. 20 kg de hârtie lunar, în condiţiile în carepentu obţinerea unei tone de hârtie se consumă aproximativ 2 tone de material lemnos.

10

Page 11: Brochure ro

Cum se reciclează plasticul?

Deoarece există multe tipuri de plastic, fiecare dintre ele trebuie reciclat separat prin procedee specifice. Pot fi reciclate foarte multe deşeuri de ambalaje din plastic: sticle PET, farfurii, pahare, borcane, caserole, pungi, etc.

Pasul 1: - spală obiectele din plastic

Pasul 2: - striveşte-le pentru a ocupa cât mai puţin spaţiu

Pasul 3: - depozitează-le în locuri special amenajate pentru colectarea plasticului.

După colectare deşeurile de sticle din plastic sunt transportate la fabricile de reciclare unde intră în procesul de prelucrare fiind transformate în fulgi de plastic ce pot fi utilizaţi pentru obţinerea de diverse produse:

Fibrele pentru covoare, material de umplutură pentru perne, pentru jucăriile de pluş, etc.;

Materiale izolatoare pentru saci de dormit ; Bandă adezivă folosită pentru sigilarea cutiilor, etc.; Carcase pentru casete video, audio, CD-uri; Piese pentru industria automobilelor

De ce să reciclăm ambalajele din plastic? Se reduce cantitatea de resurse naturale folosite (petrol, apă, energie)şi se reduc emisiile

poluante din aer; Se reduc cheltuielile de depozitare a deşeurilor; Reciclarea plasticului ajută la conservarea resurselor de petrol; Sunt deşeuri care rămân mult timp în natură nefiind biodegradabile (nu se descompun

decât după sute sau chiar mii de ani); Sunt valoroase:

- din zece sticle din plastic reciclate se poate fabrica un tricou- din 50 sticle din plastic reciclate se poate face un pulover

În fiecare an ajung în apele lumii peste 45.000 tone de plastic, omorând mai mult de un milion de păsări şi aproximativ 100.000 de mamifere marine;

Reciclând o sticlă de plastic este economisită suficientă energie pentru funcţionarea unui bec de 60W timp de 6 ore sau a unui televizor timp de 20 minute.

11

Page 12: Brochure ro

Cum se reciclează sticla?

- Sticla colectată este sortată în funcţie de culori şi expediată la centrele de prelucrare, unde este transformată în cioburi, curăţată şi trecută prin filtre;

- Sticla topită este turnată în forme şi modelată în sticle de diverse forme.Mai avantajos decât reciclarea sticleieste refolosirea acesteia. Astfel o mare parte din ambalajele de sticlă se por reâmbutelia , scăzând costurile materiilor prime.

De ce reciclam sticla? În procesul de producţie, se reduce poluarea, se reduce cantitatea de materii prime

folosite şi se realizează o economie de energie de aproximativ 25%; O sticlă are nevoie de 1000.000 de ani pentru a se descompune în bucăţele mici; Reciclând o sticlă se economiseşte suficientă energie pentru funcţionarea unui bec de

100W, timp de 4 ore.

Cum se reciclează metalele?

Ambalajele din metal sunt de două categorii: ambalaje din aluminiu şi ambalaje din oţel.

Aluminiul este cel mai reciclat deşeu, el putând fi reciclat la nesfârşit fără a-şi pierde din calităţi. Majoritatea ambalajelor din aluminiu o reprezintă cutiile de aluminiu pentru băuturi.

De ce să reciclăm cutiile de aluminiu?

12

Page 13: Brochure ro

Dacă se reciclează o doză de aluminiu, se obţine la final tot o doză de aluminiu, salvând o cantitate identică de materie primă;

În fiecare an se folosesc peste 6 miliarde de doze de aluminiu; Prin reciclare reducem poluarea care ar fi rezultat în urma proceselor de extragere a

minereului de fabricare şi transport; Aluminiul se obţine prin reciclare cu un consum de energie de 95% mai mic, în

comparaţie cu aluminiul obţinut prin prelucrarea minereului. Reducem cantitatea de deşeuri şi nevoia de spaţiu în gropile de gunoi.

De ce să reciclăm cutiile de oţel? Oţelul ca şi aluminiul, poate fi reciclat fără a-şi pierde din calitate; Pentru a obţine oţel nou, avem nevoie de oţel vechi; Reciclarea oţelului reduce poluarea ce ar fi rezultat în urma proceselor de ardere a

cocsului, contribuind la protejarea stratului de ozon, reducând ploile acide şi efectul de seră;

Cu energia necesară pentru a fabrica o cutie de oţel nouă se pot fabrica patru cutii de oţel reciclate.

Ce se întâmplă cu deşeurile colectate separat care nu pot fi reciclate? Nu toate materialele din deşeurile colectate separat pot fi reciclate, din mai multe

motive: Lipsa unor tehnologii sau a unor fabrici sau ateliere care să folosească aceste deşeuri

pentru realizarea unor produse noi; Calitatea deşeurilor colectate nu corespunde totdeauna cerinţelor pentru a putea fi

prelucrate; Costurile legate de sortare, depozitarea şi transportul lor până la reciclatori sunt pre

mari sau utilizarea lor în locul materiilor prime ar conduce la creşterea preţurilor produselor noi fabricate.

Concluzii :- Reducerea cantităţii de materiale reciclabile, este de fapt un mijloc prin care nu se

reduce materia primă folosită la fabricarea acelui produs, ci cantitatea de materiale reciclabile ajunse la depozitul de deşeuri;

- Statele dezvoltate au promovat această activitate de reciclare la rangul de afacere pentru firmele cu acest obiect de activitate, iar factorul principal care a stat la baza acestui succes l-a constituit educaţia.

13

Page 14: Brochure ro

RECICLAREA ESTE UN MARE CÂŞTIG, PENTRU MEDIUL PE CARE TREBUIE SĂ-L LĂSĂM CURAT GENERAŢIILOR VIITOARE.

Implică-te şi tu!

GÎNDEŞTE ÎNAINTE DE A ARUNCA LUCRURILE CARE NU-ŢI MAI TREBUIE!

Unii dintre noi cred că este normal să arunce pe jos sticle de plastic, ambalaje de ciocolată s-au îngheţată pungi de snacKs-uri s-au doze de aluminiu după ce au consumat produsele, însă aceasta nu dovedeşte decăt lipsa de preocupare faţă de mediul în care trăim. De aceea pentru a-l menţine curat şi sănătos trebuie să urmăm nişte reguli.1. Nu arunca nimic la întâmplare: pe trotuar şi străzi, în parcuri şi grădini, în ape ţi pe

marginea apelor, pe marginea şoselelor, şi oriunde te recreezi în natură! Chiar dacă nu găseşti imediat un coş de gunoi asta nu înseamnă că nu este de datoria ta să ai grijă unde arunci.

2. Învaţă sistemul de marcare şi identificare a ambalajelor pentru a putea recunoaşte uşor materialele din care sunt confecţionate ambalajele care se pot recicla.

3. Ajută-ţi familia să sorteze pe categorii gunoiul pe care îl produceţi. Foloseşte saci menajeri de culori diferite sau cutii de carton marcate astfel încât familia ta să ştie unde să pună deşeurile de hârtie şi carton, sticlele de plastic, dozele de aluminiu, sticla obişnuită şi resturile organice.

4. Respectă indicaţiile de pe containerele de colectare selectivă şi nu amesteca materialele între ele. Încearcă pe cât poţi să turteşti recipienţii înainte de a- i introduce în container pentru a mării cantitatea de deşeuri colectate şi transportate.

5. Nu depozita deşeuri lângă sau pe container, chiar dacă acestea sunt deja pline. Sună-ţi operatorul din localitate şi informează-l despre situaţia existentă.

6. Promovează conceptul de colectare selectivă în cercul de prieteni şi la locul în care îţi desfăşoară activitatea!

7. Donaţi! Nu aruncaţi obiectele pe care nu le mai doriţi.8. Cumpăraţi de preferinţă obiecte solide, cu durată lungă de utilizare şi uşor de reparat.

Evitaţi obiectele de unică folosinţă.9. Nu aruncaţi, compostaţi în gospodărie produse biodegradabile.

14

Page 15: Brochure ro

V. DEŞEURILE+ CREATIVITATE=OBIECTE UTILE–SCHIMBARI CLIMATICE

15

Page 16: Brochure ro

ŞI DEŞEURILE POT FI FOLOSITOARE!

16

Page 17: Brochure ro

17

Page 18: Brochure ro

18

Page 19: Brochure ro

VI.“ Colectarea selectivă a deșeurilor”

Februarie 2014

Ce este COLECTAREA SELECTIVĂ ?

Colectarea selectivă a deșeurilor este soluția la indemâna tuturor și presupune

depozitarea deșeurilor înlocuri special amenajateînvedereareciclării.

Conform HG 621/ 2006 ( completată și modificată prin 1872/2006 ) instituțiile

publice, asociatțile, fundațiile, persoanele fizice sunt obligate săcolecteze

selective deseurile de ambalaje in containere diferite, inscriptionate in mod

corespunzător și amplasate în locuri special accesibile cetățenilor.

Culorile, pentru identificarea containerelor și recipientelor destinate colectării

selective a deșeurilor de ambalaje, suntstabilite conform ordinului 1121 din 5

ianuarie 2006.

Deșeurile de ambalaje sunt toate ambalajele și materialele de ambalare care

nu se mai folosesc care sunt aruncate la gunoi. Deșeurile reprezinta una dintre

principalele cauze ale poluării.

Vestea bună este că multe dintre deșeuri sunt reciclabile, iar reciclarea și

refolosirea lor ca materii prime, este cea mai indicată metodă pentru

reintroducerea în circuitul economic.

19

Page 20: Brochure ro

GENERAREA DEŞEURILOR

Compoziţia medie a deşeurilor menajere generate în anul 2002 este

următoarea:

- hârtie şi carton: 11 %;

- sticlă: 5 %;

- metale: 5 %;

- plastic: 10 %;

- textile: 5 %;

- deşeuri organice biodegradabile: 51 %;

- alte deşeuri: 13 %.

Deşeurile menajere sunt colectate neselectiv şi eliminate prin depozitare; se

apreciază că numai 5 % din cantitatea de deşeuri menajere este colectată în

vederea recuperării.

20

Page 21: Brochure ro

Reciclareaestecolectarea,

separareașiprocesareaunoradintrecomponenteledeșeurilor in

vedereatransformăriilorînproduse utile.

Care suntmaterialele care intra in compozițiadeșeurilorși care se pot recicla ?

Materialele care pot deveiniobiectulunuiproces de reciclaresunt:

- recipiente din sticlătransparentă;

- recipiente din sticlăcolorată;

- hârtie;

- ziare/tipărituri;

- cutii din aluminiupentrubăuturi;

- plasticulsiambalajele din plastic,

NOTĂ:

Reciclareapresupuneseparareaşicolectareamaterialelorînvedereatransformăriilor

înproduse utile noi. O mare parte din aluminiul, sticla,

hârtiasauoţelulfolositeastăziînîntreagalumesuntdejaprovenite din reciclare.

Sticlaşioţelul pot fi reciclate nu doar o dată, ci de

nenumărateori.Reciclareaaluminiuluişioţeluluiutilizat la cutiile de băuturi, a

21

Page 22: Brochure ro

hârtieişicartoanelor, a sticlei, precumşiaanumitormaseplasticeconstituiepeste tot

înţărileoccidentale o industrieînfloritoare. De asemenea,

reciclareapermitecomunităţilorsăreducăcosturile de depozitare a deşeurilor.

Consumul de energie este şi el influenţat pozitiv de reciclare.

4 motive casareciclam:

Se protejează natura și resursele naturale

Se reduce poluareasolului, apei, aerului

Se reduce poluareamediuluiinconjurător

Se economiseșteenergie.

RECICLAREA STICLEI

Sticlaeste 100% reciclabilă, recuperareaeisalvând un volum important de

resurseenergetice. Fabricareasticlei din

cioburiconsumămultmaipuţinăenergiedecâtfabricareaei din materiile prime de

bază. Sticlareciclată se foloseşte la

fabricarearecipientelorpentrubăuturisaupentruhrană,

precumşicaizolatorînconstrucţii.

În mod normal sticlaclară (incoloră) recuperatăserveşte la fabricareaproduselor

din sticlăclară, întimpcesticlacolorată se foloseşte la

realizareaproduselorcolorate. Din acestmotivuneleprograme de

recuperarecercetăţenilorseparareapeculori a sticlelor recuperate.

22

Page 23: Brochure ro

4 motive casareciclămSTICLA :

Cioburile de sticlăconstituie un material de inlocuire a materiilor prime;

Cioburileproduse de fabricile de sticlă se folosesc integral in fabricatie,

in industriasticlăriei;

Sticlaesteunuldintrecelemaienergofagemateriale, adicapentrufabricareaei

se consumăfoartemultaenergie.

Știatică...

Sticla are nevoie de 1000000 de anipentru a se descompune in bucățele ?

Prinreciclareaunei tone de sticla se economisesc 1.2 tone de materii

prime ( sodă, nisip, feldspat)?

Sticlapoate fi reciclată la nesfârșitfărăsăîșipiardă din calități?

23

Page 24: Brochure ro

RECICLAREA MATERIALELOR PLASTICE

De cereciclămplasticul?

Pentrucădescompunereanaturalăînmediulinconjurătornecesităpeste 500 de

anidatoritămaterialelor care îlalcătuiesc. Cu fiecaretonă de plastic reciclat se

economisescintre 700 si 800 kg de petrol brut.

Industria de maseplastice a creatunsistem de codificare care

permiteconsumatoriloridentificareadiferitelortipuri de

plasticeutilizateînindustriaambalajelor. Codulpoate fi

regăsitpespateleceleimaimaripărţidintrecontainere. Dintremulteletipuri de

material plastic utilizateîndomeniulambalajelor, se recicleazăîn mod uzual:

ambalajele de apăminerală / sucuri, confecţionate din PET (tetraftalat de

polietilenă), materie prima reciclabila. Ambalajele se predauclătite, cu

dopulşiinelulîndepărtate.Etichetele de hârtie nu trebuieîndepărtate.

Ambalajele de culori diferite se separă. Celeclarevor conduce la obţinereaunor

granule cărora li se poate da oriceîntrebuinţare. Celecolorate se amestecăşi se

24

Page 25: Brochure ro

coloreazăînprocesul

de topire cu diferiteculori, înfuncţie de destinaţia care urmeazăsă li se dea.

AMBALAJELE PET - O PROBLEMĂ PENTRU MEDIUL

ÎNCONJURĂTOR

PET este prescurtarea de la polietilen tereftalat şi se prezintă sub forma unei

răşini (o formă de poliester). Mai precis, polietilenultereftalateste o combinaţie

a doimonomeri: etilenglicolmodificatşi acid tereftalicpurificat.

Acesta a devenitun material foarterăspânditînindustriaalimentară (îmbuteliere

de băuturirăcoritoare, apă, lactate, ulei, oţet) şi nu numai, fiindieftin, uşor,

rezistent la şocuri, reciclabil.

POSIBILITĂŢI DE RECICLARE

Ambalajele PET, cadealtfeltoatematerialeleplastice, nu suntbiodegradabile.

Creştereaconsumuluiacestora, mai ales înultimii 10 ani, a dus la

sporireaalarmantă a numărului de

ambalajearuncateiresponsabilînnatură.Princolectareaşireciclareaacestora, se

reduce impactulnegativasupramediuluiînconjurător.

Polietilenultereftalatreciclat (RPET) poate fi folositpentru: fibre de poliester

(75%) folosite la rândullorcamaterieprimăpentrucovoare, tapiţerii, jucării,

pâslepentruindustriatextilă, caizolaţie la paltoane, saci de dormit, industria auto

ş.a.; folieindustrială; chingişibenzi; noiambalaje PET alimentareşinealimentare

(ex.: cartoanepentruouă, obiecte de uzcasnicetc).

Un alt aspect pozitiv al reciclării PET-urilorconstăînreducereacantităţilor de

deşeuricemergspregropile de gunoi; pondereaacestora a

crescutînfiorătorînultimiiani, ajungândpână la 30% din volumul total.

În ţările din Europa de Vest există un întreg sistem de reciclare. Buteliile PET

sunt colectate de la agenţii economici şi de la populaţie, sortate şi transformate

în noi bunuri. Din deşeurile PET se produc fulgi curaţi care pot fi exportaţi ca

atare (la un preţ de 550-600 dolari tona) sau vânduţi în ţară, sub formă de fibre

sau aliaje, industriilor prelucrătoare.

25

Page 26: Brochure ro

Metoda clasică folosită în România, arderea şi îngroparea cantităţilor mari de

deşeuri urbane (umede, din plastic) în aer liber, produce emisii de dioxină, una

dintre cele mai toxice substanţe cunoscute până în prezent, care mai este şi

bioacumulativă.

ATENŢIE! Prin arderea plasticului se elimină substanţe care produc boli de

plămâni, iar într-o perioadă îndelungată pot îmbolnăvi ficatul, rinichii

şisângele. Mai mult decât atât, materialele plastice mai complexe cum sunt

vinilinul, ebonita, bachelita ori cauciucurile, emană prin ardere substanţe care

produc cancer, atacând în primul rând sângele, care în timp poate îmbolnăvi

toate organele corpului.

Astăzi există tehnologii care, respectând normele de protecţia mediului, sunt

capabile să retopească şi să reprelucreze deşeurile din plastic. Acest lucru nu se

face încă în România, dar există firme româneşti care adună ambalajale din

plastic, le mărunţesc şi le exportă fabricilor din străinătate care dispun de

instalaţiile necesare reciclării lor. Întrucât suntem printre ultimele ţări europene

care nu au un sistem public de reciclare a deşeurilor, implementarea urgentă şi

necondiţionată a unui sistem public naţional de colectare selectivă a deşeurilor

în vederea reciclării trebuie să fie o prioritate a tuturor cetăţenilor!

Știatică...

Din 10 pet-urireciclate se poatefabricauntricousau un metrupatrat de

covor?

Din 50 pet-uri se poate face un pulover?

Din 20 de PET-uri de 2 litri se poate obţine căptuşeala pentru o jachetă

de iarnă ?

Din 35 de alte ambalaje ajung pentru realizarea unui sac de dormit ?

Din PET-urile reciclate se pot obţine folii pentru izolarea acoperişurilor,

componente pentru industria auto, pentru corpurile de iluminat şi altele ?

26

Page 27: Brochure ro

RECICLAREA HÂRTIEI

De cereciclămhârtiașicartonul?

Pentru că la tiparirea unui cotidian de mare tiraj se folosesc 3000 de metri cubi

de lemn , adică 1500 de arbori cu o vârstă de 50 de ani.

Hârtia - materierefolosibilă

•    Materiile prime utilizatepentrufabricareahârtieisunt: lemnul, celuloza,

hârtiaveche. Hârtiareciclatăpermiteeconomisirea a aproximativ 25% din

cantitatea de electricitateşi a 90% din cantitatea de apă (300 l)

necesarepentruproducerea a 1 kg. dehârtiealbă.

•    De asemenea, prinreciclareadeşeurilor de hârtie, se eliminăclorul toxic,

necesarproduceriihârtieialbe.

Știatică...

Ziareleconținhârtiereciclatăînproporție de 50%?

Este nevoie de un copac de 15 ani pentru a produce 700 de pungi de

hârtie?

Fiecaretonă de hârtiereciclatăpoatesalva 17 copaci?

Hartiasicartonul pot reciclatedoar de 10 ori?

27

Page 28: Brochure ro

De cereciclămmetalul?

Pentrucafabricareaunuiprodusnou din metal reciclateconomisesteintre 74% si

95% din energianecesararealizariiaceluiasiprodus din resurseprimare.

Dacareciclam o doza de

aluminiuvomeconomisienergiesuficientapentruproducereaaltor 20 de doze

reciclate.

ALUMINIUL

Aluminiulestecelmaivalorosdintreproduselecasnicereciclate.

Din recipientele de băuturi din aluminiu se realizeazănoiproduse cu

aceeaşidestinaţieşi cu unconsum energetic incomparabilmaimic. Se

recomandăcaînainte de depozitarearecipientelorînvasul de colectareadecvat, să

se verificecămaterialulestealuminiu cu ajutorulunui magnet.

Recipienteletrebuieclătiteînainteastocăriipentru a nu conduce la

înmulţireainsectelor. Ele pot fi strivitepentruaocupamaipuţinspaţiu.

Alteproduse din aluminiu care se pot reciclasunt folia de aluminiucurată, tăvile

curate de prăjituri, componenteledetaşabile din echipamentulsaumobilierul de

bucătărie.

Știatică...

Aluminiuleste 100%reciclabil?

O tonă de otel reciclat inseamnă 1 tonă de minereu de fier economisit?

In fiecaresecundă se reciclează 630 de cutii de oțel?

Untelevizorpoatefunctionatrei ore incontinuu cu

energiaeconomisităprinreciclareauneicutii de aluminiu?

28

Page 29: Brochure ro

Fiecaredintrenoi, careprezentat al comunităţii, are putereaşiobligaţia de

ainfluenţaprocesul de ecologizare a propriuluioraşsau a

zoneiundeîşipetrecevacanţa. Soluţiaeste la

îndemânanoastrăşiconstăîndepozitareaselectivă a deşeurilor.

Trebuiesădepozitămdeşeurileînlocurile special amenajateşi, pecâtposibil,

peurmătoarelecategorii:

•    Hârtieşicartoane (ziare, reviste, tipărituri, cutii de detergenţi, de cereale

etc.), ce pot fi vândute la tonetele special amenajate;

•    Ambalaje PET şialtematerialeplastice (pungi, folii, cutii de iaurt, butelii de

la produsecosmeticeşi de curăţenie etc.), ce pot fi reciclate;

•    Sticleşicioburi; vânzareaambalajelor din sticlă la centrele care seocupă cu

achiziţionareaacestora;

•    Deşeuriferoase (fier, tablăş.a) şi doze metalice, ce pot fi valorificate la

punctele “REMAT”;

•    Deşeuriumede (resturivegetale, animale etc.).

Principalulavantaj al reciclăriiestedat de

reducereaconsumuluiresurselornaturale (petrol, apă, energie), precumşi al

niveluluiemisiilornociveînaer.

29

Page 30: Brochure ro

Compostarea

Compostarea este un proces de descompunere şi transformare a

substanţelor organice solide de către microorganisme (în principal bacterii şi

fungi) într-un material stabil (compost, humus), care poate fi valorificat în

agricultură ca biofertilizator. Procesul este controlat în ceea ce priveşte

accelerarea descompunerii, optimizarea eficienţei şi minimizarea impactului

asupra mediului şi populaţiei, se poate aplica deşeurilor verzi şi deşeurilor

solide municipale şi se desfăşoară în două faze:

–faza I - tratare mecanică pentru pregătirea deşeurilor;

–faza II - descompunerea (fermentarea) deşeurilor, un proces de degradare

microbiologică, în condiţii aerobe a materialelor organice, cu formare de

CO2, apă şi substanţe humice.

Se aplică la fractia biodegradabilă din deşeuri:

a) hârtie/carton (calitate inferioară)

b) lemn/rumeguş

c) deşeuri de alimente

d) deşeuri verzi (din parcuri, grădini, piete)

e) nămol de la statiile de epurarea apelor uzate

f) dejecţii animaliere

g) orice sursă de material biodegradabil colectat separat, fără deşeuri

periculoase.

30

Page 31: Brochure ro

ENERGII REGENERABILE

Definiţia elementară a energiei poate fi exprimată prin capacitatea unui

sistem oarecare de a produce lucru mecanic.

 Industrializarea timpurie din unele state vest-europene, s-a bazat pe puterea

aburului, prin înlocuirea pentru prima oară în istorie a lemnului, cu cărbunii de

pământ, prefaţând astfel civilizaţia celui de-al doilea val. Astfel, în Europa apar

preocupări de ordin ştiinţific privind realizarea lanturilor energetice,

cauzalităţii şi legile energeticii, folosirea şi economia acestor variate resurse.

Un şir de mari inventatori se vor ilustra în acest domeniu al cunoaşterii umane,

de la A. Lavoisier şi D. Laplace (căldura rezultat al miscarii moleculare), până

la descoperirea şi perfecţionarea maşinii cu aburi datorate lui Th. Newcomb, J.

Watt si B. Rumford, de la E. Darwin si J. Dalton (corespondenţa dintre căldura

şi lucru mecanic), până la R. Mayer, L. Colding, J. Joule ori H. Helmholtz.

Dacă secolul al XIX-lea a fost fără îndoială secolul cărbunilor, secolul XX

poate fi socotit secolul petrolului, în timp ce secolul al XXI-lea va fi din punct

de vedere energetic, un secol al unor resurse energetice nucleare şi

regenerabile, alături de resursele convenţionale, unele aflate într-un proces de

epuizare rapidă.

Preocuparile privind resursele regenerabile de energie s-au amplificat mai

ales dupa cel de-al doilea razboi mondial, când omenirea a fost confruntată cu

primele crize majore energetice, îndeosebi criza petrolului din a doua jumatate

a secolului XX.

În ceea ce priveşte securitatea alimentării cu resurse energetice, UE se

aşteaptă ca dependenţa de importul de gaze naturale  să crească de la 57% la

ora actuală, la 84% în anul 2030 şi petrol de la 82% la 93% pentru aceeaşi

perioadă.

31

Page 32: Brochure ro

Comisia Europeana propune, în setul de documente care reprezinta Noua

Politică Energetica a UE, următoarele obiective:

reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20% pâna în anul 2020,

în comparaţie cu 1990;

creşterea ponderii energiei regenerabile de la mai puţin de 7% în anul

2006, la 20% din totalul surselor sale de energie pâna în 2020;

creşterea ponderii  utilizării biocombustibililor la cel puţin 10% din

totalul celor utilizaţi în anul 2020;

reducerea consumului global de energie primară cu 20% pâna în anul

2020.

Ultimii ani au marcat o creştere accentuată a interesului privitor la aceste

resurse, pe de o parte datorită crizelor din domeniul energiei (preţuri ale

petrolului cu fluctuaţii semnificative, crizele gazelor din Rusia), iar pe de alta

parte datorita angajamentelor politice ale unor state, în principal ale Uniunii

Europene, de a reduce emisiile de gaze cu efect de sera.

Cele doua mari surse de energie în Univers sunt: fuziunea atomilor uşori din

Soare (stele) şi gravitatia universală. Toate celelalte forme de energie decurg

din aceste surse majore de energie.

Principalele resurse de energie externă sunt: radiaţia solară, energia solară la

suprafaţa pământului, influenţa gravitaţională a Soarelui şi a Lunii. Sursele de

energie internă se afla la originea căldurii interne a Pământului (vulcani,

cutremure, izvoare fierbinţi).

Energia se află în diferite forme în natură, iar prin conversie fenomenele

energetice trec dintr-un sistem în altul. Iată de pildă unul dintre cele mai

avantajoase lanţuri energetice: energia - combustibili - caldură - electricitate -

lucru mecanic.

Alte exemple clasice în energetică sunt procesele care se produc în Soare

(fuziune şi fisiune), sau energia chimica din lemn şi transformarea ei în energie

termică şi mecanică.

32

Page 33: Brochure ro

În ceea ce priveşte randamentul transformărilor de energie primară în

energie electrică:

- pentru combustibilii convenţionali este de 32 - 34 % ;

- în centrale termoelectrice 28 - 30 % ;

- în centralele atomoelectrice 70% ;

- în ansamblu randamentul energetic mediu este de 35 - 38 %. [12]

O alta formă de clasificare - criteriul termodinamic - arată existenţa

energiilor potenţiale (energia chimică stocată în combustibili, energia

hidraulică, potenţialul radioactiv al unor elemente chimice) şi energiile actuale

(cinetice).

După gradul de integrare al resurselor energetice în consumul economic

actual, clasificarea devenită clasică este urmatoarea:

- resurse clasice (resursele energetice convenţionale, lemnul, cărbunii,

hidrocarburile, energia hidraulica şi combustibilii nucleari);

- resurse neclasice (surse neconvenţionale inepuizabile dar cu o pondere

încă redusă în balanţa energetică: radiaţia solară, energia eoliană, energia

geotermică, energia oceanelor s.a.);

- alte resurse energetice (aflate în stadii de laborator, pe baza unor

tehnologii fizice şi chimice promiţătoare).

Prima formă de energie folosită de omul preistoric a fost forţa lui fizică,

prin care a reuşit să supravieţuiască civilizaţiei primului val, de la culegător şi

vânător, la agricultor şi meşteşugar.

Resursele alternative de energie ale planetei ar trebui să îndeplinească

simultan mai multe condiţii: 

sa poata fi utilizate pe scara larga fără riscul epuizării rapide a

acestora;

sa nu fie foarte dăunatoare mediului (sa nu polueze şi/sau sa nu

contribuie foarte mult la creşterea emisiilor de dioxid de carbon şi alte

gaze cu efect de sera din atmosferă);

33

Page 34: Brochure ro

sa nu fie prea costisitoare.

Principalele surse de energie alternativă la ora actuală sunt:

surse alternative de hidrocarburi: agenţiile care finanţează cercetarea

din întreaga lume au început să fie din ce în ce mai interesate de

studierea “gazhidraţilor”. Gazhidraţii, sau “gheaţa de metan”, sunt o

importantă sursa potenţială de energie;

utilizarea “curată” a carbunilor - cărbunii, a căror utilizare pe scara

mare a început odată cu Revoluţia Industrială din Secolul al XVIII-lea,

rămân rezerva energetică cea mai bine cunoscuta de pe Terra;

 biocombustibilii - procesarea unor plante oleaginoase pentru obţinerea

unor combustibili lichizi a fost privită în ultimii ani drept una dintre

alternativele viabile ale utilizarii hidrocarburilor clasice;

şisturile şi nisipurile bituminoase - sunt roci sedimentare care, în

timpul geologic, au fost îmbogăţite în materie organică. În multe cazuri,

aceste roci au fost generatoare de hirocarburi (de petrol);

 energia solară -  este bazată pe efectul fotovoltaic, construcţia

panourilor solare nu mai este în prezent la fel de costisitoare ca acum

câteva decenii, graţie şi noilor tehnologii;

energia eoliană - foloseşte forţa vântului pentru obţinerea de

electricitate, centralele eoliene apărute în ultimele decenii au beneficiat

deasemenea de pe urma noilor tehnologii şi au cunoscut o creştere

semnificativă a randamentului energetic faţă de primele modele, apărute

acum câteva decenii;

hidro energia - construcţia de baraje hidroelectrice a început de aproape

un secol şi a fost deja extinsă la majoritatea fluviilor lumii;

energia geotermală - sursa de energie în acest caz este inpeuizabilă,

fiind vorba despre căldura internă a Pământului. Pe măsura ce coborâm

spre centrul Pamantului, temperatura creşte în medie cu 3 grade la

fiecare sută de metri;

34

Page 35: Brochure ro

hidrogenul - este elementul cel mai răspândit, o sursa inepuizabila o

constituie apa, din care se poate separa prin electroliza. Energia obţinută

prin transformarea hidrogenului în heliu este foarte mare, încât l kg

hidrogen ar putea inlocui până la 20.000 t carbune convenţional. Această

sursă este considerată drept soluţia universală a energiei viitorului.

Metanolul şi amoniacul se pot obţine prin sinteza din hidrogen.

Metanolul arde complet, este nepoluant şi poate înlocui eficient benzina. 

energia nucleară – este una dintre cele mai folosite noi surse de

energie la acest final de secol. Energia nucleara poate fi produsa în două

moduri: prin fisiune şi prin fuziune.

Fisiunea utilizează atomi grei cum ar fi uraniul care se

dezintegrează şi generează o mare cantitate de energie, însă reacţia este

instabilă şi se produce o mare cantitate de radiaţii. Rezidiurile rămase în

urma reacţiilor sunt radioactive, nocive şi trebuie depozitate în condiţii

speciale.

Fuziunea utilizează atomi uşori cum ar fi hidrogenul. Sunt folosiţi

izotopii hidrogenului deuteriul şi tritiul. Prin unirea atomilor se

elibereaza o mare cantitate de energie. Însa şi aceasta reacţie este foarte

instabilă. Avantajul este faptul ca hidrogenul este prezent în cantităţi

mari, nu este poluant, este reciclabil şi poate fi stocat. În viitor se va

încerca captarea energiei solare din spaţiu şi transmiterea acesteia pe

pământ cu ajutorul microundelor;

energia valurilor şi a mareelor - transformarea energiei mecanice a

mareelor şi a valurilor în energie electrică este însă posibilă doar în

anumite condiţii. Trebuie astfel ca în zonele din apropierea ţărmului în

care sunt instalate asemenea centrale să aibă un regim energetic ridicat –

cu maree semnificativă şi, respectiv, valuri mari. Centrale electromareice

sunt astfel utilizate în prezent pe coastele Atlanticului de Nord, acolo

unde mareea astronomică este mai mare de 2 metri.

35

Page 36: Brochure ro

Sursa de poluare(ramura industrială)

Componenta de mediu afectată

Exemple de poluanţi

EnergeticăTransport autoMetalurgie, extracţia minereurilorChimică, frigorifică

AER

CO2, SO2, NO, NO2, hidrocarburi, particule metalice, compuşi halogenaţizgomot

Gospodărieorăşenească/comunală

Deşeuri Nămol activ Celuloză,

Poluarea mediului

Poluarea poate fi descrisă prin apariţia unor factori perturbatori ai

mediului şi de producere a dezechilibrelor la nivelul ecosistemelor, de

obicei datorită funcţionării sistemelor create de om.

Poluare naturală - provocată de dezastrele naturale considerate

surse naturale de poluare care pot fi, de exemplu:

solul, care se poate împrăştia în aer şi în apă prin furtuni de praf, sau ca

rezultat al eroziunii;

vulcanii, care emit gaze (oxizi ai sulfului, azotului, carbonului), vapori de apă,

materiale solide, lavă;

cutremurele care distrug solul, poluează aerul cu particule solide şi în gaze;

plantele - în cazul apelor, vegetaţia poate produce fenomene de impurificare a

apelor cu viteză mică de curgere şi a celor mici, prin vegetaţia acvatică sau cea

de pe maluri. În cazul aerului, acesta poate fi poluat cu fungi, polen, substanţe

organice şi anorganice;

praful cosmic, căderile de meteoriţi care pot avea caracter radioactiv;

incendii ale masei vegetale cu cenuşă, oxizi de sulf, de azot şi de carbon.

Sursele naturale de poluare pot avea caracter permanent sau accidental, iar

poluarea poate fi: biologică, fizică, chimică. Deşi termenul de poluare naturală

poate fi considerat impropriu, acesta trebuie înţeles în sensul perturbării

componentei de mediu care conduce la imposibilitatea asigurării condiţiilor

necesare vieţii.

Poluarea antropică (artificială) - provocată de activităţile umane,

adică de funcţionarea sistemelor create de om; în acest caz, poluarea

poate fi: industrială, agricolă, din transporturi, menajeră etc.

Exemple de surse de poluare şi poluanţi asociaţi

36

Page 37: Brochure ro

Sursa de poluare(ramura industrială)

Componenta de mediu afectată

Exemple de poluanţi

EnergeticăTransport autoMetalurgie, extracţia minereurilorChimică, frigorifică

AER

CO2, SO2, NO, NO2, hidrocarburi, particule metalice, compuşi halogenaţizgomot

Gospodărieorăşenească/comunală

Deşeuri Nămol activ Celuloză,

Legea mediului din România defineşte poluantul ca fiind orice

substanţă (solidă, lichidă, sub formă gazoasă sau de vapori), sau sub

formă de energie (radiaţie electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau

vibraţii) care, introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenţilor

acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale.

Poluanţii pot fi caracterizaţi, prin limita de concentraţie

(concentraţia maxim admisă) pentru care o substanţă poate prezenta efect

poluant. Limitele de concentraţie sunt dependente de natura poluantului, de

efectul pe care acesta îl are asupra mediului, limitele fiind stabilite la

nivel legislativ, specifice anumitor ţări sau grupuri de ţări. De exemplu,

limitele de concentraţie (exprimate în ppbv, părţi per milion, în volume)

pentru ozonul troposferic, pentru o oră, sunt următoarele:

- Comisia Europeană (Directiva 92/73/EEC) 76-100 ppbv;

-Agenţia de Protecţie a Mediului (EPA) din SUA - 120 ppbv;

- Organizaţia Mondială a Sănătăţii (WHO) - 100 ppbv.

O altă caracteristică a poluanţilor este doza letală dată de cantitatea

37

Page 38: Brochure ro

maximă de substanţă care poate omorî 50% din animalele experimentate,

după 14 zile. Se notează DL50 şi se exprimă în mg/kg-corp. De exemplu,

pentru DDT (diclordifeniltricloretan, insecticid utilizat pe scară largă în

perioada 1950 - 1980), doza letală pentru oameni este cuprinsă între 50-500

mg/kg-corp. În cazul în care poluantul se află în soluţie apoasă, se discută

despre concentraţia letală.

Gradul de persistenţă în mediu, o altă caracteristică a poluanţilor, este un

parametru care depinde de condiţiile în care există poluantul. Timpul de

persistenţă este foarte divers, variind de la câteva secunde (de

exemplu, radicalii hidroxil, prezenţi ca intermediari în atmosfera poluată, au

o viaţă de câteva secunde), la câteva zile (de exemplu, pentru NH3 poluant

gazos al aerului, este de 2 zile) şi până la câţiva sau chiar sute de ani (de

exemplu, CO persistă în aer 2-3 ani, iar freonii aproximativ 100 de ani).

Grupe de poluanti. Există un grup de poluanţi organici care, datorită

rezistenţei în mediu (la degradare, reacţii chimice, biologice, fotolitice) au

fost încadraţi în categoria poluanţilor organici persistenţi (POP). Majoritatea

poluanţilor din această categorie sunt utilizaţi ca pesticide

organoclorurate, dar sunt incluşi solvenţi organici, hidrocarburi aromatice

policiclice (PAH), precum şi compuşi organometalici.

Câteva dintre grupele de poluanţi, sunt prezentate în continuare:

I. după natura chimică, poluanţii pot fi substanţe organice sau anorganice;

II. după starea de agregare, poluanţii pot fi substanţe solide, lichide, gazoase;

III. după modul de formare şi răspândire în atmosferă poluanţii aerului pot fi:

a) poluanţi primari, generaţi şi emişi direct de către surse (de exemplu

CO, SO2, NO, Cl2, hidrocarburi etc.);

b) poluanţi secundari, rezultaţi în urma reacţiilor chimice atmosferice,

în condiţii specifice (de exemplu, radicalul hidroxil, ozonul troposferic,

peroxiacetilnitraţii, aldehide etc.);

38

Page 39: Brochure ro

IV. după dimensiune, particulele atmosferice, pot fi încadrate în categoriile:

a) pulberi sedimentabile - au dimensiuni şi densităţi care le favorizează

depunerea conform legii gravitaţiei;

b) pulberi în suspensie - rămân în aer timp îndelungat;

c) aerosoli - sisteme compuse din particule fine solide sau lichide (de

dimensiuni coloidale) dispersate într-un gaz; pot fi formaţi prin

condensarea vaporilor sau reacţiile gazelor, măcinarea solidelor,

atomizarea lichidelor;

d) fum - reprezintă aerosolii vizibili, formaţi din particule fine solide, rezultate

prin combustia incompletă a combustibililor fosili.

Compoziţia chimică a particulelor depinde de sursa care le emite, dar şi de

caractersiticile atmosferice (compoziţie, temperatură, umiditate, radiaţie

luminoasă).

V. dintre poluanţii specifici apelor de suprafaţă se menţionează următoarele

categorii:

Micro-şi oligoelemente; Metale grele; Metale legate în compuşi;

Acidifianţi; Radinuclizi; Poluanţi anorganici; Azbest; Nutrienţi ai algelor;

Urme de poluanţi organici; Derivaţi difenil policloruraţi (PCB); Pesticide;

Reziduuri petroliere; Scurgeri de canal, deşeuri umane şi animale;

Patogeni; Detergenţi; Sedimente;

VI. după efectul pe care îl au asupra mediului global, se exemplifică:

a) gaze cu efect de seră - CO2, CH4, N2O, HFC (hidrofluorcarbon), PFC

(perfluorcarbon), SF6, O3 troposferic, vaporii de apă;

b) gaze care distrug stratul de ozon - CFC (clorofluorcarbon), HCFC

(hidroclorfluorocarbon), CH3Br, CCl4, metil-cloroform;

c) substanţe acidifiante - SO2, NOx, CO2;

d) poluanţi organici persistenţi - aldrin, clordan, DDT, dieldrin, endrin,

heptaclor, hexaclorbenzen, mirex, difelinili policloruraţi, dibenzo-p-

39

Page 40: Brochure ro

dioxine policlorurate, dibenzofurani policloruraţi şi toxafen, PAH

(antracen, naftalină, benzo[a]antracen, benzo[a]piren, benzo[e]piren,

benzo[b]fluorantren, fluorantren, fenatren etc.);

e) precursori ai ozonului - substanţe care, în prezenţa radiaţiei solare

reacţionează cu componentele aerului şi formează în troposferă ozon, ca

poluant secundar - CO, CH4, hidrocarburile, oxizii azotului, compuşii

organici volatili;

f)nutrienţi - grupul de substanţe chimice răspunzător de eutrofizarea apelor:

fosfaţi, azotaţii (nitraţi), săruri amoniu, materie organică;

g) compuşii organici volatili (VOC) - sunt compuşi organici, cu presiune de

vapori mare, şi reprezintă o categorie importantă de poluanţi cu rol critic în

chimia atmosferică, deoarece contribuie la generarea de specii chimice

oxidante, deosebit de periculoase pentru ecosisteme şi pentru sănătatea umană.

Poluarea aerului datoritǎ traficului rutier :

Traficul rutier are o contribuţie majoră la poluarea atmosferei cu particule şi

emisii gazoase, inclusiv cu specii toxice cum ar fi benzenul, PAH,

metale, fiind unul dintre principalii răspunzători de emisiile de CO2. În timp,

datorită progreselor tehnologice şi mai ales a constrângerilor legislative,

emisiile de substanţe poluante s-au diminuat, dar nu înlăturat, rămânând o

continuă provocare pentru toţi actorii implicaţi: producători de autovehicule,

utilizatori, mediu, organisme cu putere legislativă/politică.

Poluarea apelor datoritǎ deversǎrii de efluenţi din idustria materialelor

textile :

Industria textilă generează o mare problemă de poluare. Banca Mondială

estimează că între 17 şi 20% din poluarea apelor datorită deversărilor

industriale provine din vopsirea materialelor textile. Au fost identificaţi 72 de

compuşi chimic toxici care provin în ape exclusiv ca rezultat al activităţii în

40

Page 41: Brochure ro

vopsitorii de materiale textile, dintre care 30 nu pot fi înlăturaţi prin metodele

uzuale.

Fenolul - poluant al apelor

Fenolul este unul dintre poluanţii organici ai apelor foarte mult studiat. Este

toxic chiar şi în concentraţii foarte scăzute, iar prezenţa acestuia în apă

poate conduce la formarea unor derivaţi substituiţi pe parcursul proceselor de

dezinfecţie sau oxidare la care sunt supuse apele respective.

Fenolul este unul dintre compuşii organici cel mai des utilizaţi în industria

petrochimică, iar cererea pe piaţă pentru acest produs este în continuă

creştere.

În apele reziduale fenolul ajunge în urma deversărilor industriale cum ar fi:

activitatea rafinăriilor (6-500 mg/L), extracţia cărbunilor de pământ (28-

39000 mg/L), prelucrarea cărbunilor (9-6800 mg/L), fabricarea produselor

petrochimice (2.8-1220 mg/L). Fenolul (şi derivaţi ai acestuia) sunt poluanţii

aflaţi în cantitatea cea mai mare în apele reziduale rezultate din gazeificarea

cărbunilor şi lichefierea acestora.

Poluanţi organici persistenţi :

Compuşi organici, cu rezistenţă chimică deosebit de mare, obţinuţi exclusiv

pe cale sintetică, poluanţii organici persistenţi (POP), sunt cunoscuţi ca

potenţial cancerigeni, perturbatori genetici, sau provocatori de boli.

Compuşi organici, cu rezistenţă chimică deosebit de mare, obţinuţi exclusiv

pe cale sintetică, poluanţii organici persistenţi (POP), sunt cunoscuţi ca

potenţial cancerigeni, perturbatori genetici, sau provocatori de boli.

La nivel mondial sunt efectuate numeroase studii asupra emisiilor de

compuşi organici policloruraţi, cunoscută fiind toxicitatea acestora şi marea

lor stabilitate, deci persistenţă în mediu şi în organismele în care au

41

Page 42: Brochure ro

pătruns. Prezenţa acestor substanţe în aer este cauzată de transferul de la

suprafaţa solului, unde au fost depozitate pe culturi (ca pesticide), iarbă,

hrană sau deşeuri.

Derivaţii chimici din această categorie sunt inhalaţi de către om, sau sunt

ingurgitaţi direct, sau prin intermediul hranei (carne de vacă, pui, sau

produse lactate). Produsele se acumulează în laptele de mamă, fiind astfel

transferat în organismul bebeluşilor. Produsele din categoria dioxinelor au

efect teratogen.

În categoria poluanţilor organici persistenţi sunt cuprinse numeroase

substanţe chimice, dar, se menţionează cei care au fost deja intraţi sub

interdicţie de producţie/utilizare în diferite state ale lumii:

Aldrin, insecticid pentru grâu şi bumbac

Clordan, insecticid pentru produse vegetale, citrice, bumbac, cartof

DDT, insecticid pentru bumbac

Dieldrin, insecticid pentru grâu şi bumbac

Endrin, insecticid pentru grâne

Heptaclor, insecticid pentru termite şi diferite insecte

Hexaclorbenzen, fungicid pentru tratarea seminţelor

Mirex, insecticid pentru culturi agricole

Toxafen, insecticid pentru culturi agricole şi pentru animale

PCB (difenili policloruraţi), substanţe chimice cu utilizare industrială

(fluid

pentru schimb de căldură, transformatoare electrice, aditiv pentru materiale

plastice şi vopsele)

Dioxine, substanţe chimice organo-clorurate, produse neintenţionat, pe

parcursul combustiei, în special a substanţelor organice, materialelor

plastice

Furani, substanţe chimice produse neintenţionat, pe parcursul combustiei

substanţelor organice.

42

Page 43: Brochure ro

SURSA DE POLUARE POLUANŢI EMIŞIProduse de uz gospodăresc, produse variate din categoria:Vopsele, pete, produse de curăţare, solvenţi, produse de împrospătare a aerului

VOC (formaldehidă, benzen, toluen, xylen, hexan), posibil şi alţi VOC, funcţie deprodusul utilizat. Particule

Mobilier:draperii, mobilă, pereţi, podele carpete, covoare, alte textile, tapiserii

Mobilier nou: formaldehidă şi alţi VOC Mobilier vechi: praf, poluanţi biologici praf

Praf şi murdărie în locuinţe, provenitădin exterior

Pot conţine reziduuri (urme) de pesticide, metale, poluanţi biologici

Procese de combustiePetrol, gaze naturale, lemn (din sobe, instalaţii de gătit sau pentru furnizarea agentului termic)BoilereFum de ţigară

Dacă nu există un control riguros, instalaţiile de ardere emana monoxid decarbon, oxizi de azot, dioxid de sulf, particule în suspensie, iar uneori chiar şi VOC (formaldehidă, benzen, etc.)În fumul de ţigară se găsesc circa 4000 substanţe chimice, dintre care 60 sunt recunoscute ca fiind cancerigene (de exemplu: gudroane, monoxid de carbon, acid cianhidric, formaldehidă, benzen,nitrozamine, nicotină etc.)

Riscuri biologiceZone umede (pivniţe, băi, etc) Umidificatoare şi dezumidificatoare Animale de casă, insecte, rozătoare Aerul exterior

Bacterii, VOC, toxine, virusuriPolen, praf

Diverse riscuri Vopsele vechi Izolaţii vechiMateriale de construcţieCarpete, covoare noi, adezivi

PlumbAzbestVOC (inclusiv formaldehidă) VOC

ApaApa potabilă clorinată Cloroform şi alţi VOC

Poluarea de interior :

Indiferent de locaţie, indiferent de nivelul de trai sau de gen, de stare de

sănătate, fiecare individ petrece o bună parte din timp in interior (în

medie,90%). Acolo, expunerea la poluanţi adesea neconştientizaţi.

Există poluanţi specifici exclusiv mediului interior, dar, datorită ventilaţiei

naturale sau artificiale, există schimb de aer cu exteriorul, astfel că poluanţi

specific exteriorului se vor regăsi şi în interior. În tabelul I.5. sunt prezentaţi

sintetic principalii poluanţi şi sursele acestora.

43

Page 44: Brochure ro

Metodei optime de protecţie a atmosferei.

Modul de dispersie al poluantilor aerului

Modul de dispersie al agentilor poluanti pe calea aerului depinde de factorii meteorologici si de modul de evacuare prin cosurile intreprinderilor.

Factorii meteorologici care influenteaza dispersia sunt:

Vantul este cel mai important factor care contribuie la dispersarea poluantilor

in atmosfera. Difuziunea poluantilor in atmosfera este direct proportionala cu viteza vantului. Vantul uniform si de viteza mica mentine concentratii ridicate de poluanti in stratul de aer in care au ajuns. Cu cat vantul are o viteza mai mare, cu atat volumul de aer in care se disperseaza agentul poluant este mai mare si concentratiile rezultate vor fi mai mici. Vantul este deci un factor pozitiv in lupta contra acumularii de agenti poluanti, dar tot el este vinovat si pentru dispersarea nedorita a agentilor poluanti de pe sol.Turbulenta aerului este un fenomen complex ce rezulta din diferentele de temperatura, miscare si frecare dintre straturile in miscare, a unor portiuni mici ale maselor de aer, care determina o continua stare de agitatie interna. Turbulenta favorizeaza dispersarea transversala fata de directia vantului a agentilor poluanti, ea se afla in legatura directa cu regimul vanturilor. O turbulenta puternica se manifesta prin fluctuatii puternice ale vantului la sol (atat in privinta directiei, cat si a vitezei) care amesteca bine aerul. In cazul unei turbulente medii, caracterizata prin stabilire verticala neutra, fluctuatiilt vantului sunt mai reduse, iar la turbulenta slaba , cu stabilitate verticala, vantul este slab si constant in directie si intensitate. Turbulenta este un factor care favorizeaza difuzia si viteza de formare a amestecurilor de poluanti-aer.

Tinând cont de faptul că orice metodă de protecţie a atmosferei este costisitoare, definirea şi cuantificarea necesităţii de depoluare este esenţială. Datele necesare pentru selectarea metodelor optime, eficiente de protecţie a atmosferei sunt următoarele:1.Cunoaşterea tehnologiei instalaţiei poluatoare.

Sursa de poluare trebuie foarte bine cunoscută şi definită din punct de vedere constructiv (înălţimi de coşuri de evacuare, diametrul coşului, numărul de coşuri etc.). Trebuiesc cunoscute punctele din care provin emisiile de poluanţi.

44

Page 45: Brochure ro

2. Cunoaşterea naturii fizice şi chimice a agenţilor nocivi emanaţiProcesele fizico-chimice care se produc în instalaţia monitorizată (sursă) trebuiesc foarte bine cunoscute pentru a putea defini exact natura chimică (tipul de substanţe emise) şi caracteristicile fizico-chimice ale poluanţilor emişi (stare de agregare, densitate, formă, temperatură, presiune, etc.). Aceste informaţii sunt necesare pentru a răspunde la întrebarea: de cine (ce) trebuie protejată atmosfera?Aceste informaţii se pot obţine din bilanţul tehnic (de materiale şi energie)al instalaţiei monitorizate.

3. Cunoaşterea modului de acţiune a poluantului asupra mediului, din punct de vedere sanitar şi economicInformaţiile menţionate răspund la întrebarea: pe cine trebuie să protejezi?(populaţie, animale, vegetaţie, construcţii)

4. Cunoaşterea gradului de nocivitate a poluanţilor emişiAceasta informaţie este necesară pentru a evalua gradul de protecţie necesar. Informaţiile menţionate răspund la întrebarea: cât trebuie să protejezi?O protecţie exagerată implică costuri suplimentare, reflectate în preţul produselor, fără ca aportul în sănătatea populaţiei, a vegetaţiei şi animalelor sau în protecţia construcţiilor să fie esenţial.

5. Cunoaşterea situaţiei topografice şi meteorologice a terenuluiAceastă informaţie este necesară pentru a poziţiona sistemele de protecţie în direcţia în care poluantul ajunge datorită fenomenului de dispersie. De exemplu este total ineficient să se poziţioneze panouri de protecţie în direcţia opusă fluxului de poluant.

6. Cunoaşterea calculului înălţimii optime a coşurilor de evacuareŢinând cont de faptul că un coş de evacuare a poluanţilor cât mai înalt va îndepărta poluantul de zona de activitate umană, asigurând o atmosferă curată, tendinţa normală ar fi cea de construire a coşurilor cât mai înalte. Totuşi, având în vedere faptul că orice construcţie de dimensiuni mariimplică costuri suplimentare, se impune o optimizare a înălţimii coşurilor de evacuare. Există mai multe metode de calcul a înălţimii optime a coşurilor. Acestea pornesc de la valoarea concentraţiei de poluant care nu trebuie depăşită la sol şi ţin cont de toţi parametrii care influenţează dispersia poluanţilor.

45

Page 46: Brochure ro

7. Aprecierea posibilităţilor de introducere in circuitul tehnologic a instalaţiilor de recuperare a unor potenţiali poluanţi

Recuperarea poluanţilor scade costurile globale ale investiţiei în instalaţiile de depoluare prin utilizarea sau comercializarea poluanţilor ca materii prime pentru alte procese tehnologice.

8. Cunoaşterea gradului de automatizare a instalaţiei poluatoare.

În instalaţiile automatizate, nu este necesar să se investească pentru eliminarea vicierii locale, deoarece personalul nu este expus acţiunii poluanţilor. Se investeşte doar pentru evitarea evacuării poluantului în atmosferă.

Procedeele fundamentale de evitare a poluării atmosferice sunt:

Diminuarea emisiilor nocive la sursă, prin utilizarea unor tehnologii raţionale; Înlocuirea materiilor prime cu potenţial toxic ridicat; Înlocuirea procedeelor tehnice poluante; Perfecţionarea sau schimbarea tehnologiilor actuale; Diluarea emanaţiilor prin coşuri de evacuare foarte înalte; Împrăştierea surselor de emanaţie;

Trebuie evitată stagnarea aerului atmosferic prin: asigurarea ventilaţiei străzilor, curţilor, pasajelor şi spaţiilor dintre construcţii (prin proiectarea urbanistică optimă: curţile trebuie să aibă minim două ieşiri, construcţiile trebuiesc orientate în direcţia vântului sau să facă un unghi mic cu aceasta, spaţiile dintre clădiri trebuie să depăşească lărgimea zonei turbionare a primei construcţii situate pe parcursul aerului poluat (de 3-4 ori înălţimea ei), zonele sanitare de protecţie trebuie să fie prevăzute cu spaţii verzi, în zonele sanitare pot fi construite clădiri în care oamenii lucrează fără a locui (depozite, anexe, birouri).

Controlul gradului de poluare al atmosferei se organizează atât la sursă (măsurarea emisiilor) cât şi în teritoriu (măsurarea imisiilor). În organizarea măsurărilor emisiilor şi imisiilor trebuie să fie implicate mai multe sectoare de activitate, fiecare având responsabilităţi bine definite: sectorul industrial, sanitar, agricol şi meteorologic. Sectorul industrial precizează caracteristicile sursei iar celelalte sectoare stabilesc gradul de extindere, mecanismul şi efectele poluării.

Controlul gradului de poluare al atmosferei trebuie să se efectueze

46

Page 47: Brochure ro

continuu, prin prelevare de probe atât de la surse cât şi din teritoriu. Acesta oferă informaţiile necesare pentru alegerea tipului de instalaţie de depoluare şi totodată monitorizează eficienţa ei în timp.

Masuri pentru protejarea mediului inconjurator

Pentru a proteja apele de poluare se pot lua urmatoarele masuri:

-         epurarea apelor reziduale;

-         reutilizarea apei în circuit închis după epurări parţiale sau totale;

-         renunţarea la fabricarea unor produse toxice (DDT, detergenţi

nebiodegradabili etc.);

-         majorarea suprafeţelor irigate cu apă uzată;

-         mărirea capacităţii de autoepurare a cursurilor naturale prin:

mărirea diluţiei la deversarea efluenţilor în cursurile naturale,

 mărirea capacităţii de oxigenare naturală a râurilor prin crearea de

praguri, cascade etc.,

reaerarea artificială a cursurilor naturale cu echipamente mecanice

plutitoare,

amenajarea complexă a cursurilor naturale cu acumulări, derivări,

turbinări etc.

-         construirea de baraje;

-         construirea de bazine speciale de colectare a deşeurilor, pentru a

împiedica vărsarea directă a acestora în apele de suprafaţă;

-         construcţia de zone de protecţie a apelor;

-         reducerea cantităţii şi concentraţiei poluanţilor prin folosirea unor

tehnologii de fabricaţie care să reducă cantitatea de apă implicată;

Printre masurile de prevenire si combatere a poluarii solului se numara:

-   împădurirea zonelor cu fenomene de eroziune avansată;

-  colectarea igienica a deseurilor menajere in recipiente speciale, pe cat posibil

colectarea selectiva pe tipuri de deseuri;

47

Page 48: Brochure ro

-  indepartarea organizata si la perioade cat mai scurte a deseurilor colectate,

reciclarea, valorificarea sau eliminarea controlata;

- colectarea (recuperarea), transportul, reciclarea si valorificarea deseurilor, sau

cand acestea nu mai sunt posibile, eliminarea lor prin depozitarea in rampe

ecologice, aplicandu-se principiul celor 3R: recuperare, refolosire, reciclare;

-  evitarea desecărilor necontrolate care au dus la săturarea solurilor;

- folosirea rationala pana la reducerea completa a ingrasamintelor si

pesticidelor in agricultura si silvicultura;

-  oprirea defrişărilor necontrolate, reducerea păşunatului excesiv;

-  eliminarea aratului necorespunzător;

-  supravegherea atenta a activitatilor potential poluante (de tipul forajelor

pentru petrol);

-  folosirea materialelor biodegradabile şi reciclabile.

Principalele masuri concrete de realizare a protectiei aerului constau in:

-  amenajarea cat mai multor spatii verzi;

- exploatarea rationala a instalatiilor tehnologice selectionate pentru o anumita

productie ca fiind cele mai putin poluante ;

- construirea de intreprinderi in afara zonelor de locuit, care, astfel, muta

poluarea din localitati in afara acestora

- tratarea prealabila a combustibilului folosit sau a unor materii prime pentru

reducerea concentratiei de poluanti;

- asigurarea unor arderi complete a combustibililor utilizati in industrie,

inzestrarea intreprinderilor industriale cu instalatii de retinere a poluantilor;

-  recuperarea si valorificarea substantelor reziduale utilizabile ;

- amplasarea surselor de poluare bazata pe un studiu stiintific al consecintelor

pe care le are situarea intr-o anumita ambianta geoclimatica;

-  adoptarea de sisteme si mijloace de transport cat mai putin poluante;

- reglarea corespunzatoare a arderilor la autovehicule pentru reducerea

eliminarii poluantilor;

48

Page 49: Brochure ro

-  inlocuirea combustibilului inferior cu cel superior, mai putin poluant;

BIBLIOGRAFIE

1.http://www.bucurestirecicleaza.ro/informatii-despre-colectarea-selectiva.html#sus;2.Materiale de curs pregătite de „QuarterMediation” din Olanda. la activitatea

de formarecontinuă Comenius „EDUCATION FOR SUSTAINABLE

DEVELOPMENT AND ENVIRONMENT PROTECTION AND USING INDOOR AND

OUTDOOR ACTIVITIES”-finanțată de ComisiaEuropeanăprin ANPCDEFP.

49


Top Related