Aspecte ale comunicarii interculturale.
Conceptul de comunicare interculturală
Comunicarea interculturală investighează acele elemente ale culturii care influenţează
în cea mai mare măsură interacţiunea între membrii a două sau mai multe culturi, atunci
când indivizii se află în situaţii de comunicare interpersonală.
Analizând conceptul de cultură în relaţie cu cel de comunicare interculturală :
Edward Hall distinge trei niveluri ale unei culturi.
Primul nivel, pe care îl numeşte „conştient şi tehnic”,este cel în care limbajul verbal şi
simbolurile, cu o semnificaţie precisă, au un rol important în comunicare.
Al doilea nivel este unul „ascuns”, rezervat unui număr restrâns de indivizi, din care
cei străini de a cea cultură sunt excluşi.
Al treilea nivel inconştient şi implicit, este cel al culturii „primare”, stratul cel mai
profund şi peren al acesteia: „nivelul culturii primare este compus din datele
fundamentale care structurează modul nostru de gândire.
Comunicare si Cultura.Caracteristici ale comunicarii.
Comunicarea, ca interacţiune socială, este procesul prin care indivizii din aceeaşi
cultură sau din culturi diferite îşi transmit reciproc mesaje. Întregul proces esteinfluenţat
de cultura căreia îi aparţin deopotrivă emiţătorii şi receptorii. Cum, când, unde, în ce fel,
prin ce mijloace se comunică sunt chestiuni dictate de cultura fiecăruia.
Orice cultură are anumite caracteristici:
-O cultura nu este înnăscută, ci învăţată;
-O cultura e transmisă din generaţie îngeneraţie;
-O cultura se bazează pe simboluri;
-O cultura e supusă schimbării;
-O cultura e etnocentrică.
Comunicarea interculturală verbală şi nonverbală.
Ca în orice tip de comunicare umană, în comunicarea interculturală se utilizează două
tipuri de limbaje : cel verbal şi cel nonverbal, care în situaţiile concrete de interacţiune
sunt folosite simultan sau alternativ,existând întotdeauna o interdependenţă între cele
două. O serie de studii realizate de teoreticieni ai comunicării evidenţiază diferenţe
culturale atât în ceea ce priveşte modul de utilizare a unuia sau aceluilalt tip de limbaj,
semnificaţiile care se acordă respectivelor mesaje, precum şi în ceea ce priveşte
predominanţa comunicarii verbale sau nonverbale,într-o cultură sau alta.
-Referindu-ne la problematica limbajului verbal în comunicarea interculturală
putem relata că:
Există relaţie de reciprocitate şi interdependenţă dintre limbaj şi cultură.Nu se poate
separa folosirea de către cineva a limbajului de cultura respectivului, pentru că limbajul
nu este numai o formă de conservare a culturii, ci şi un mijloc de a împărtăşi cultura. În
sens fundamental, limbajul este un sistem simbolic organizat, general cunoscut,învăţat,
folosit pentru a reprezenta experienţa din cadrul unei comunităţi geografice sau
culturale.Cultura ne învaţă deopotrivă simbolurile şi ceea ce ele reprezintă: obiectele,
evenimentele, experienţele şi sentimentele primesc diferite denumiri, deoarece o anumită
comunitate de oameni sau cultură a decis în mod arbitrar să le numească într-un anumit
fel.
Limbaj-comunicare-cultura
Limbajul vorbit este un vehicul pentru oameni de a comunica în interacţiunile sociale,
exprimându-şi experienţa şi totodată creând experienţă.... Cuvintele reflectă atitudinile,
convingerile, punctele de vedere ale vorbitorului... Limbajul exprimă, simbolizează şi
îmbracă realitatea culturală... Comunicarea nu poate exista fără limbaj iar limbajul are
nevoie de procesul de comunicare pentru a angaja oamenii în interacţiuni sociale...Atât
limbajul cât şi comunicarea reflect cultura.
După Ştefan Prutianu
Există douăsprezece surse de gafe interculturale:
1)tabuurile
2)statutul femeii în raport cu bărbatul
3)maniera de a arăta respectul
4)percepţia spaţiului şi timpului
5)eticheta în afaceri
6) mesajele nonverbale
7)limba şi translatorul
8)îmbrăcămintea
9)argumentaţia şi puterea de convingere
10) mediul politic şi religios
11)prejudecăţile
13)importanţa acordată cuvântului scris