Conferențiar univ. dr. Nicoleta CARAGEA
A S I G U R Ă R I Ş I P R O T E C Ţ I E S O C I A L Ă
Bucureşti
2013
2
CUPRINS
Ghid de studiere a cursului ........................................................................................................... 5
Scopul cursului ........................................................................................................................... 5
Structura cursului ....................................................................................................................... 5
Studiul cursului ........................................................................................................................... 5
Alte intrumente pentru studiu ...................................................................................................... 6
După parcurgerea acestui curs, studenţii vor beneficia de următoarele: ..................................... 6
CAPITOLUL 1. ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PROTECŢIE SOCIALĂ. CONCEPTE FUNDAMENTALE ...................................................................................................................... 7
1.1 Concepte de bază ............................................................................................................. 7
1.2 Elemente definitorii ale necesităţii asigurării şi protecţiei sociale ................................... 9
1.3 Sfera de cuprindere ....................................................................................................... 11
1.4 Întrebări recapitulative .................................................................................................. 12
1.5 Teste .............................................................................................................................. 12
CAPITOLUL 2. OBIECTUL ASIGURĂRILOR SOCIALE .................................................... 16
2.1 Obiectul asigurărilor sociale ......................................................................................... 16
2.2 Obiectivele asigurărior sociale ...................................................................................... 17
2.3 Protecţia socială - Delimitări conceptuale ..................................................................... 18
2.4 Întrebări recapitulative .................................................................................................. 21
2.5 Teste .............................................................................................................................. 21
CAPITOLUL 3. SISTEMUL NAŢIONAL DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ÎN ROMÂNIA ....... 24
3.1 Sistemul naţional de asistenţă socială .................................................................................. 24
3.2 Principiile sistemului naţional de asistenţă socială .............................................................. 25
3.3 Sistemul beneficiilor sociale ................................................................................................ 26
3.3.1 Clasificarea beneficiilor sociale ....................................................................................... 26
3.4 Întrebări recapitulative .................................................................................................. 27
3.5 Teste .............................................................................................................................. 28
CAPITOLUL 4. CONSTRUCŢIA INSTITUŢIONALĂ A SISTEMULUI NAŢIONAL DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ............................................................................................................. 33
4.1 Cadrul instituţional la nivel central ..................................................................................... 33
4.1.1 Funcţiile Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale în domeniul asistenţei sociale 34
3
4.1.2 Atribuţiile Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale în domeniul asistenţei sociale 34
4.1.3 Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale ................................................................ 36
4.1.4 Inspecţia Socială........................................................................................................ 36
4.1.5 Observatorul Social ................................................................................................... 37
4.1.6 Institutul Naţional de Evaluare a Dizabilităţii ............................................................ 37
4.2 Cadrul instituţional la nivel local ........................................................................................ 38
4.2.1 Servicii publice de asistenţă socială ........................................................................... 41
4.3 Întrebări recapitulative .................................................................................................. 43
4.4 Teste .............................................................................................................................. 43
CAPITOLUL 5. FINANŢAREA ASISTENŢEI SOCIALE ...................................................... 50
5.1 Cadrul general .................................................................................................................... 50
5.2 Finanţarea beneficiilor de asistenţă socială ........................................................................ 50
5.3 Finanţarea serviciilor sociale .............................................................................................. 52
5.3.1 Finanţarea din bugetul de stat .......................................................................................... 52
5.3.2 Finanţarea din bugetulele locale ale judeţelor .................................................................. 54
5.3.3 Finanţarea din bugetule locale ale comunelor, oraţelor, municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti .............................................................................................................. 54
5.4 Întrebări recapitulative .................................................................................................. 56
5.5 Teste .............................................................................................................................. 56
CAPITOLUL 6. CONTRACTAREA SERVICIILOR SOCIALE ............................................ 64
6.1 Obiectivele strategiilor naţionale şi locale pentru susţinerea financiară din fonduri publice a furnizorilor de servicii sociale ................................................................................................... 64
6.2 Autorităţi contractante ........................................................................................................ 65
6.3 Tipul contractelor de finanţare a serviciilor sociale ............................................................ 66
6.2 Întrebări recapitulative .................................................................................................. 67
6.3 Teste .............................................................................................................................. 67
CAPITOLUL 7. SISTEME DE PROTECŢIE SOCIALĂ DIN EUROPA - MISSOC ............. 72
7.1 Ce este MISSOC? ................................................................................................................ 72
7.2 Cine sunt utilizatorii MISSOC? ...................................................................................... 73
7.3 Cum sunt actualizate informaţiile? ...................................................................................... 73
7.4 Măsuri de cooperare şi informare privind coordonarea sistemelor de securitate socială 74
7.5 Sistemul de schimb electronic de informaţii în materie de securitate socială - EESSI .......... 74
7.6 O arhitectură europeană comună .................................................................................. 74
7.7 Principiile de finanţare ale securităţii sociale şi schemele de protecţie socială .............. 75
7.8 Criza finanţării politicilor sociale în România ............................................................... 78
4
7.9 Întrebări recapitulative .................................................................................................. 79
7.10 Teste .............................................................................................................................. 80
5
Ghid de studiere a cursului
Scopul cursului
Cursul îşi propune să ofere, în primul rând studenţilor care se pregătesc să devină
specialişti în domeniul economic, cunoştinţele necesare pentru înţelegerea şi
familiarizarea cu conceptele de bază cu care operează asistenţa socială în România,
precum şi cu principalele instrumente de finanţare a protecţiei sociale, în vederea
utilizării acestora în activitatea practică. De asemenea, prin conţinutul de idei
teoretice şi al utilităţii practice, lucrarea se adresează tuturor celor care doresc să îşi
îmbogăţească cunoştinţele în domeniul socio-economic şi financiar, persoanelor cu
responsabilităţi în domeniul asistenţei sociale, lucrarea putând fi citită atât integral,
cât şi independent pe capitole, în funcţie de nevoile fiecăruia.
Structura cursului
Durata medie de studiere a cursului este de 28 de ore. Cursul este structurat astfel:
Pentru evaluarea finală este necesară parcurgerea tuturor capitolelor.
Studiul cursului
Studenţii vor parcurge întregul material şi vor răspunde la întrebările de autoevaluare.
Dacă într-o anumită secţiune a cursului se regăsesc referinţe către alte resurse şi
materiale tipărite sau în format electronic, pe Internet, vă recomandăm să le
parcurgeţi.
Fiecare secţiune începe prin prezentarea cunoştinţelor, competenţelor şi abilităţilor de
care studenţii vor dispune după parcurgerea acesteia. Aceste informaţii de început au
drept scop formarea unei imagini despre ceea ce studenţii vor învăţa pe parcursul
secţiunii.
Pentru testarea parţială a cunoştinţelor asimilate, cursul pune la dispoziţie, la sfârşitul
fiecărei secţiuni, o serie de întrebări.
6
În cazul în care există neclarităţi în ceea ce priveşte înţelegerea conceptelor
prezentate, sau dificultăţi în rezolvarea aplicaţiilor propuse spre rezolvare, studenţii se
vor adresa cadrelor didactice şi tutorilor, la curs şi la activităţile de seminar.
Testele grilă au o singură variantă de răspuns corectă.
Examenul final
Verificarea finală constă:
• într-un test grilă şi
• din elaborarea şi prezentarea în ziua testării finale a unui proiect.
Timpul de studiu individual, recomandat înainte de examenul final, este de
aproximativ o săptămână, în care studenţii revizuiesc materialele studiate şi exerciţiile
propuse şi bibliografia recomandată.
Alte intrumente pentru studiu
• La prezentul curs se adaugă suportul electronic pe CD şi web site-ul
http://www.ueb.ro .
• Atât pe CD, cât şi pe site-ul dedicat disciplinei puteţi găsi alte aplicaţii foarte utile
în aprofundarea cunoştinţelor acumulate din cursul tipărit.
După parcurgerea acestui curs, studenţii vor beneficia de următoarele:
• Dezvoltarea competenţelor profesionale specifice analizării, evaluării şi soluţionării
problemelor sociale concrete.
• Îmbunătăţirea cunoştinţelor, abilităţilor şi valorilor cu rol în creşterea calităţii vieţii
persoanelor, familiilor şi a altor grupuri aflate în situaţii de disfuncţionalitate socială.
• Pregătire pentru a lucra în domeniul protecţiei copilului, în servicii adresate familiei,
în serviciile comunitare, centre de consiliere socială etc.
7
CAPITOLUL 1. ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PROTECŢIE
SOCIALĂ. CONCEPTE FUNDAMENTALE
Autori:
- Lect.univ. dr. Nicoleta CARAGEA, Universitatea Ecologică din Bucureşti, Bucureşti,
Sector 5, bd.Vasile Milea nr.1G, e-mail: [email protected]
Obiectivele lecţiei
• Cunoaşterea principalelor concepte cu care operează asigurările sociale şi înţelegerea
elementelor specifice ale acestora
• Cunoaşterea necesităţii şi a scopului asigurărilor sociale
Conţinutul lecţiei
Concepte de bază
Elemente definitorii ale necesităţii asigurării şi protecţiei sociale
Sfera de cuprindere
Întrebări recapitulative
Teste
1.1 Concepte de bază
Evoluţia social-istorică şi culturală al omului a adus cu sine şi o diversificare a
nevoilor individuale şi de grup, în această privinţă existând o logică şi o dinamică
specifică a sistemului de nevoi, o conexiune funcţională a acestora. Societatea a
devenit un cadru obligatoriu de împlinire a trebuinţelor omeneşti şi de promovare a
mijloacelor pentru satisfacerea lor.
Din cele mai vechi timpuri oamenii au avut grijă de a economisi o parte din resursele
lor materiale în scopul de a depăşi anumite evenimente calificate drept riscuri sociale,
cum ar fi bola, maternitatea, invaliditatea, bătrâneţea, accidentele de muncă şi bolile
profesionale, şomajul etc. Mutaţiile produse în viaţa economică şi politică din
România au deschis calea unor transformări în domeniul asigurărilor sociale, proces
care a acutizat şi amplificat sarcinile sociale ale statului.
8
Pentru orice individ şi în cazul oricărei societăţi viaţa, sănătatea, proprietatea,
siguranţa persoanelor şi a bunurilor materiale sunt valori fundamentale şi prioritare.
Necesitatea de a se asigura este indispensabilă oricărui cetăţean din zilele noastre,
acesta dorind să-şi protejeze propria persoană şi bunurile sale împotriva
evenimentelor dăunătoare, nedorite. Anumite consecinţe ale unor împrejurări nefaste
ar putea fi evitate prin vigilenţă, altele nu pot fi evitate în ciuda oricărui efort depus
(cutremurul, grindina, trăsnetul), iar altele sunt guvernate de legităţi inevitabile,
oamenii fiind neputincioşi de a utiliza, în totalitate, forţa naturii, resursele de timp în
favoarea lor, datorită limitei cunoaşterii şi specificităţii fiinţei umane (decesul).
Dezastrele naturale, revoluţiile, războaiele şi înmulţirea atentatelor teroriste, la
începutul acestui secol al XXI-lea, în diverse zone de pe glob (Israel, New York, Irak,
Madrid ş.a.), au amplificat starea de incertitudine a oamenilor şi au accentuat, totodată,
nevoia lor de a trăi într-o lume, în care să se simtă apăraţi şi neagresaţi, în care
scânteia vieţii să rămână vie, iar acumulările în cunoaştere şi experienţă să conducă la
întărirea puterii umane, în vederea creşterii calităţii vieţii, al asigurării unui grad
sporit de civilizaţie şi de siguranţă a societăţii.
Cu cât sentimentul de insecuritate personală şi neajutorare este mai pronunţat, cu atât
şi conştiinţa ori dorinţa propriei asigurări este mai puternică şi lucidă.
Asigurările sociale faţă de alte tipuri de protecţie socială sunt determinate şi
condiţionate de raporturile juridice de muncă. Forma tipică a asigurărilor sociale de
care beneficiază persoanele încadrate în baza unui contract de muncă în unităţile de
stat şi membrii lor de familie. Celelalte sectoare de activitate cu sisteme proprii de
asigurări sociale, elaborează reglementări ţinând seama de principiile legislaţiei
referitoare la raporturile juridice bazate pe încheierea contractului de muncă în
unităţile de stat.
În ceea ce priveşte, cui revine sarcina asigurării protecţiei sociale, există câteva
concepţii:
1. Concepţia liberală a protecţiei sociale – care constă în acordarea încrederii
forţelor pieţei libere, în care fiecare trebuie să fie capabil să îşi asigure o anumită
protecţie în concordanţă cu demnitatea umană. Familia este cea care trebuie să asigure
solidaritatea între generaţii. Asigurările private permit fiecăruia să-şi acopere riscurile
după consideraţii proprii, asumându-şi plata costurilor implicate. Asistenţa de caritate
este de origine privată (biserica, particulari) şi asigură ajutoare pentru cei mai săraci;
9
2. Concepţia mutualistă – se sprijină pe principiul asocierii, astfel că persoanele se
organizează în asociaţii de ajutor reciproc, la care cotizează toţi pentru a acoperii
riscurile fiecăruia.
3. Concepţia socializată (etatistă) – presupune implicarea statului în asigurarea
protecţiei sociale, potrivit căreia, toate persoanele din colectivitate au dreptul la o
anumită protecţie socială, independent de contribuţia lor la finanţare. Această
concepţie este cea mai raspândită în Europa, unde marea majoritate a riscurilor sociale
se acopera de către puterea publică, deşi în toate ţările există şi asociaţii de ajutor
reciproc si organizaţii de binefacere.
1.2 Elemente definitorii ale necesităţii asigurării şi protecţiei sociale
Necesitatea obiectivă a înfăptuirii asigurărilor sociale decurge din faptul că
salariaţii, agricultorii, întreprinzătorii particulari, lucrătorii pe cont propriu şi alte
categorii de persoane ocupate, participante la desfăşurarea procesului de producţie şi a
oricăror activităţi recunoscute ca fiind utile societăţii, pot ajunge în imposibilitatea de
a mai munci cu integritatea forţelor lor, datorită diferitelor cauze, cum sunt:
accidentele, bolile, maternitatea, invaliditatea, precum şi ca urmare a atingerii unei
anumite limite de vârstă, pierderea, restructurarea lcurilor de muncă, etc.
În această situaţie persoanele active ocupaţional pot pierde capacitatea de a-şi câştiga
prin muncă proprie cele necesare traiului lor şi familiilor lor, ceea ce determină ca
statul, angajatorii – salariaţii în principal - prin companiile naţionale, regiile
autonome, societăţile comerciale, unităţile şi organizaţiile cooperatiste, asociaţiile,
întreprinderile private - întreprinzătorii particulari, lucrători pe cont propriu - etc.,
precum şi asiguraţii să-şi unească eforturile, pentru a lua din timp măsurile preventive
corespunzătoare în vederea protecţiei celor în cauză, asigurându-le o parte a
veniturilor necesare în perioada de incapacitate de muncă sau de pierdere a locului de
muncă.
Problemele de asigurări sociale din fiecare ţară sunt reglementate în concordanţă cu
condiţiile politice, economice, sociale şi culturale ale fiecărei etape de dezvoltare a
societăţii.
Scopul permanent propus de participanţi este de a contribui la îmbunătăţirea calităţii
vieţii cetăţenilor, pe întregul parcurs al vieţii lor, fie perioadă activă, fie chiar inactivă
10
Sistemele de asigurări sociale se bazează pe perioada de vârstă activă a membrilor
societăţii, cât şi pe interesul actorilor de pe piaţa muncii.
Dezvoltarea şi perfecţionarea diferită de la ţară la ţară a factorilor de producţie au
determinat crearea unui sistem propriu naţional de asigurări sociale a cărui extindere şi
perfecţionare este un proces continuu, atât pe plan naţional cât şi pe cel european,
respectiv mondial.
Fiind o importantă problemă de stat, în România, însuşi statul îşi asumă
responsabilitea reglementării şi aplicării măsurilor de protecţie socială, având scopul
final, asigurarea unui trai decent ale cetăţenilor săi, acestea fiind garantate de
Constituţie - legea fundamentală a societăţii.
Noţiunea de asigurări sociale este tratată în literatura economico-financiară şi
juridică succint şi neuniform şi până în prezent nu o întâlnim într-o formulare, unanim,
admisă respectiv acceptată.
În interesul înţelegerii corecte, într-un spirit evolutiv al asigurărilor sociale, redăm mai
jos câteva definiri exemplificative, astfel ele reprezintă:
- forma de ocrotire a persoanelor încadrate, constând în acordarea de ajutoare
materiale şi asistenţă medicală în caz de boală, în trimiterea la odihnă sau
tratament
- ansamblul de măsuri constând în indemnizaţii (venituri de înlocuire) prestaţii şi
servicii, care se asigură de către stat, în cazul producerii efectelor unor riscuri
sociale stabilite prin lege.
• verigă importantă a sistemului financiar şi de credit, cuprinzând acele
relaţii economice, exprimate în formă bănească, prin mijlocirea cărora se
repartizează şi se utilizează fondurile băneşti necesare ocrotirii personalului
muncitor, cooperatorilor şi membrilor lor de familie, în caz de pierdere
temporară sau definitivă a capacităţii de muncă, la bătrâneţe şi în multe alte
cazuri;
- un sistem de ocrotire, de protecţie şi de ajutorare a cetăţenilor activi, a
pensionarilor şi a membrilor lor de familie, care constă în acordarea de către stat
sau anumite organizaţii, de indemnizaţii, ajutoare, pensii, trimiteri la odihnă, la
tratament balnear şi alte gratuităţi, în perioada în care se găsesc, temporar sau
definitiv, în incapacitate de muncă sau în alte cazuri când ajutorarea este
necesară;
11
- cel mai important mijloc de realizare a protecţiei populaţiei active, în special a
salariaţilor, în caz de pierdere a veniturilor din cauză de şomaj, maternitate,
îmbolnăviri, invaliditate,precum şi a populaţiei inactive cauzată de bătrâneţe sau
decesul asiguratului cu moştenitori dependenţi - fără posibilităţi de a se întreţine
pe cont propriu;
- asigurările sociale constituie partea relaţiilor social-economice băneşti, cu
ajutorul cărora, în procesul repartiţiei produsului intern brut, se formează, se
repartizează, se gestionează şi se utilizează fondurile băneşti necesare ocrotirii
obligatorii a salariaţilor, pensionarilor şi a membrilor familiilor acestora;
- finanţarea măsurilor de ocrotire, de protecţie şi de ajutorare a cetăţenilor activi, a
pensionarilor şi a membrilor de familie şi constau în acordarea de către stat de
indemnizaţii, ajutoare, pensii, trimiteri la odihnă, la tratament balnear şi alte
gratuităţi, în perioada în care se găsesc, temporar sau definitiv, în incapacităţile
de muncă sau în alte cazuri când ajutorarea este necesară;
- un ansamblu de norme obligatorii privind asigurarea materială de bătrâneţe,
boală sau accident a persoanelor care sunt subiecte într-un raport juridic de
muncă sau a altor categorii de persoane, precum şi a urmaşilor acestora.
Asigurarea socială are un rol de prevenire, întăreşte spiritul de independenţă şi
libertate a membrilor societăţii şi dezvoltă spiritul de solidaritate şi coeziune socială
atât în perioada activă cât şi de inactivitate a membrilor societăţii.
În procesul de formare a veniturilor bugetului asigurărilor sociale se cultivă spiritul de
economisire a populaţiei ocupate şi aceasta constituie un mijloc de reglare a relaţiilor
financiar-bancare, recunoscându-i-se rolul de pârghie financiară.
1.3 Sfera de cuprindere
Experienţa internaţională, acumulată pe parcursul a mai bine de 150 de ani, a
demonstrat că apărarea împotriva formelor concrete de riscuri sociale poate fi
organizată, cel mai eficient, în cadrul diferitelor forme –sectoare- ale sistemului de
asigurări sociale.
12
Întrebări pentru verificarea cunoştinţelor acumulate (autoevaluare)
1.4 Întrebări recapitulative
1. Care sunt premisele privind necesitatea obiectivă a înfăptuirii asigurărilor sociale?
2. Ce înţelegeţi prin asigurările sociale?
3. Care este rolul asigurărilor sociale?
4. Care este sfera de cuprindere a asigurărilor sociale?
5. Cine garantează asigurarea unui trai decent ale cetăţenilor?
1.5 Teste
1. Pentru orice individ şi - în cazul oricărei societăţi - sunt valori fundamentale şi
prioritare:
a) locul de muncă, sănătatea, proprietatea, siguranţa persoanelor şi a bunurilor
materiale
b) viaţa, părinţii, proprietatea, siguranţa persoanelor şi a bunurilor materiale
c) viaţa, sănătatea, proprietatea, siguranţa persoanelor şi a bunurilor materiale
d) locul de muncă, educaţia, proprietatea, siguranţa persoanelor şi a bunurilor
materiale
e) nici una dintre variantele de mai sus.
Alegeţi varianta corectă.
2. Noţiunea de asigurări sociale - câteva definiri exemplificative:
a) forma de ocrotire a persoanelor încadrate, constând în acordarea de ajutoare
materiale şi asistenţă medicală în caz de boală, în trimiterea la odihnă sau
tratament
b) ansamblul de măsuri constând în indemnizaţii (venituri de înlocuire) prestaţii şi
servicii, care se asigură de către stat, în cazul producerii efectelor unor riscuri
sociale stabilite prin lege.
c) verigă importantă a sistemului financiar şi de credit, cuprinzând acele relaţii
economice, exprimate în formă bănească, prin mijlocirea cărora se repartizează şi
se utilizează fondurile băneşti necesare ocrotirii personalului muncitor,
cooperatorilor şi membrilor lor de familie, în caz de pierdere temporară sau
definitivă a capacităţii de muncă, la bătrâneţe şi în multe alte cazuri
d) un sistem de ocrotire, de protecţie şi de ajutorare a cetăţenilor activi, a
pensionarilor şi a membrilor lor de familie, care constă în acordarea de către stat
13
sau anumite organizaţii, de indemnizaţii, ajutoare, pensii, trimiteri la odihnă, la
tratament balnear şi alte gratuităţi, în perioada în care se găsesc, temporar sau
definitiv, în incapacitate de muncă sau în alte cazuri când ajutorarea este necesară.
e) Toate variantele de mai sus.
Alegeţi varianta corectă.
3. Noţiunea de asigurări sociale poate fi definită ca:
a) cel mai important mijloc de realizare a protecţiei populaţiei active, în special a
salariaţilor, în caz de pierdere a veniturilor din cauză de şomaj, maternitate,
îmbolnăviri, invaliditate,precum şi a populaţiei inactive cauzată de bătrâneţe sau
decesul asiguratului cu moştenitori dependenţi - fără posibilităţi de a se întreţine pe
cont propriu
b) asigurările sociale constituie partea relaţiilor social-economice băneşti, cu ajutorul
cărora, în procesul repartiţiei produsului intern brut, se formează, se repartizează,
se gestionează şi se utilizează fondurile băneşti necesare ocrotirii obligatorii a
salariaţilor, pensionarilor şi a membrilor familiilor acestora.
c) finanţarea măsurilor de ocrotire, de protecţie şi de ajutorare a cetăţenilor activi, a
pensionarilor şi a membrilor de familie şi constau în acordarea de către stat de
indemnizaţii, ajutoare, pensii, trimiteri la odihnă, la tratament balnear şi alte
gratuităţi, în perioada în care se găsesc, temporar sau definitiv, în incapacităţile de
muncă sau în alte cazuri când ajutorarea este necesară.
d) un ansamblu de norme obligatorii privind asigurarea materială de bătrâneţe, boală
sau accident a persoanelor care sunt subiecte într-un raport juridic de muncă sau a
altor categorii de persoane, precum şi a urmaşilor acestora.
e) toate variantele de mai sus.
Alegeţi varianta corectă.
4. Asigurarea socială are rol de:
a) prevenire
b) de întărire a spiritului de independenţă şi libertate a membrilor societăţii
c) dezvoltă spiritul de solidaritate şi coeziune socială în perioada activă a membrilor
societăţii.
14
d) dezvoltă spiritul de solidaritate şi coeziune socială atât în perioada activă cât şi de
inactivitate a membrilor societăţii.
e) nici una dintre variante nu este corectă.
Alegeţi varianta corectă.
5.Experienţa internaţională în domeniul protecţiei sociale are:
a) mai mult de 150 de ani
b) mai puţin de 100 de ani
c) aproape 150 de ani
d) 200 ani
e) Peste 500 ani.
Alegeţi varianta corectă.
Bibliografie recomandată
Buzducea, Doru. Aspecte contemporane în asistenţa socială. Iaşi: Ed. Polirom, 2005
Cace, Corina. Asigurările sociale: management, evoluţii şi tendinţe. Bucureşti: Ed. Expert,
2004
Cace, Corina. Sistemul de asigurări sociale în România: posibilităţi şi direcţii de dezvoltare şi
perfecţionare. Bucureşti: ASE, 2004
Ferrera, Maurizio. The boundaries of welfare: European integration and the new spatial
politics of social protection. Oxford: Oxford University Press, 2005
Ghimpu, Sanda; Ticlea, Alexandru. Dreptul securităţii sociale. Bucureşti, Ed. All, 1998
Ghinăraru, C.,Sistem de indicatori ai protectiei sociale, INCSMPS, 2007
Molnar, M., Poenaru, M. Protecţia socială – Repere Europene, Ed. Bren, 2007
Pasnicu, Daniela. Instituţiile centrale şi locale în dezvoltarea economică şi protecţia socială.
Bucureşti: Tribuna Economică, 2005
Preda, Carmen-Mihaela. Alinierea şi coordonarea sistemelor de securitate socială în Uniunea
Europeană. Bucureşti: ASE, 2006
Resurse Internet
http://www.ueb.ro
http://www.revistadeasistentasociala.ro/
15
Raspunsuri
1) c
2) e
3) e
4) d
5) a
16
CAPITOLUL 2. OBIECTUL ASIGURĂRILOR SOCIALE
Autori:
- Lect.univ. dr. Nicoleta CARAGEA, Universitatea Ecologică din Bucureşti, Bucureşti,
Sector 5, bd.Vasile Milea nr.1G, e-mail: [email protected]
Obiectivele lecţiei
• Cunoaşterea obiectului asigurările sociale
• Însuşirea principalelor obiective ale asigurărilor sociale
• Cunoaşterea principalelor concepte cu care operează asigurările sociale
Conţinutul lecţiei
Obiectul asigurărilor soaciale
Obiectivele asigurărilor soaciale
Protecţia socială – delimitări conceptuale
Întrebări recapitulative
Teste
2.1 Obiectul asigurărilor sociale
Esenţa oricărei forme de asigurare constă în diminuarea şi compensarea riscului de
pierderi materiale, prin distribuirea consecinţelor negative ale acestuia la un număr, cât
mai mare posibil, de subiecţi -persoane juridice şi fizice- expuşi anumitor forme de
risc asigurate.
În acest scop, participanţii respectivi îşi constituie resursele băneşti –materiale- pentru
utilizarea lor, atunci când se ivesc evenimente care constiuie cazurile de risc asigurat,
ceea ce conduc la pierderea respectiv diminuarea certă a resurselor materiale existente.
Obiectul protecţiei prin asigurare socială, îl constituie riscul de pierdere a veniturilor
profesionale respectiv a salariului –veniturilor- de către populaţia ocupată, de
asemenea riscul de a suporta cheltuieli suplimentare legate de recuperarea capacităţii
de muncă şi reabilitare profesională.
Formele, componenţa subiecţilor şi sfera relaţiilor sociale (apropiate între ele, din
cauza apariţiei unei situaţii de insuficienţă a mijloacelor de existenţă în rândul
salariaţilor şi al altor categorii de persoane, care desfăşoară o activitate economico-
17
socială aducătoare de venit), sunt unite prin acea categorie social-economică şi
juridică universală numită „risc social”.
Situaţia de risc social poate apare ca urmare:
o pierderii capacităţi de muncă (din cauză de boală, accident, maternitate,
bătrâneţe, etc.);
o lipsei cererii pe piaţa muncii (şomaj).
Insuficienţa mijloacelor de existenţă, ca urmare a bolii, accidentelor, invalidităţii,
maternităţii, care determină ca lucrătorul să nu poată participa în procesul de
producţie, fiind astfel privat de salariu reprezintă, pentru individ, un eveniment
întâmplător, iar pentru economia de piaţă, în general, un fenomen permanent şi
de masă.
Ca fenomen social, riscurile sociale sunt determinate de îmbinarea complexă a
diferiţilor factori din viaţa societăţii: politica socială şi politica economică a statului,
maturitatea societăţii civile şi baza legislativă, gradul de dezvoltare a raporturilor de
muncă dintre angajatori şi angajaţi.
Aşadar obiectul asigurărilor sociale îl reprezintă relaţiile economice şi juridice
ale subiecţilor în constituirea şi utilizarea mijloacelor financiare, destinate
ocrotirii populaţiei ocupate faţă de riscurile sociale, precum şi în organizarea
asistenţei medicale şi de reabilitare.
De remarcat, faptul că asigurările sociale de stat pentru salariaţi vizează riscurile
sociale enumerate de Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr.102/1952,
respectiv boala, maternitatea, invaliditatea, bătrâneţea, accidentul de muncă şi boala
profesională, decesul, protecţia juridică a şomerilor, sarcinile familiale ş.a.
2.2 Obiectivele asigurărior sociale
Principalele obiective ale asigurărilor sociale de stat din România, sunt următoarele:
• Acordarea de prestaţii în bani, pe termen lung şi scurt, acestea reprezentând venit de
înlocuire pentru pierderea totală sau parţială a veniturilor profesionale, ca urmare a
bătrâneţii, invalidităţii, accidentelor, bolii, profesionale sau decesului.
• Prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă prin:
� acordarea de indemnizaţii pentru trecerea temporară în altă muncă,
reducerea timpului de muncă sau în caz de carantină;
18
� acordarea de ajutoare pentru procurarea de proteze, orteze şi de alte
produse ortopedice;
� tratament balnear şi reabilitare profesională, potrivit programului
individual de recuperare a capacităţii de muncă.
• Cedarea unei părţi din contribuţiile individuale datorate sistemului public de asigurări
sociale de stat în favoarea celui privat;
• Armonizarea şi exportul de prestaţii în relaţiile cu ţările comunităţii europene cât şi în
alte situaţii specifice reglementate.
2.3 Protecţia socială - Delimitări conceptuale
Transformările ce au avut loc după Decembrie 1989 au determinat declanşarea unui
proces complex privind democratizarea societăţii şi evoluţia societăţii după principiile
funcţionării unei economii de piaţă.
Ca urmare, au fost lărgite sfera preocupărilor teoretice pe lîngă cele privind domeniul
asigurărilor financiar bancare dar şi politice şi în rândul opiniei publice cu privire la
protecţia socială, la asigurările sociale şi diferite forme de asistenţa socială.
Se constată însă în continuare o anumită nesiguranţă privind conţinutul, sfera de
cuprindere, principiile de organizare, funcţionare şi finanţare a sistemului de protecţie
socială.
Conceptul de protecţie socială are ca sferă de cuprindere similară cu cel de securitate
socială consacrată instituţional, pe plan mondial.
Securitatea socială este definită de Organizaţia Internaţională a Muncii, drept
protecţia pe care societatea o acordă membrilor săi printr-un ansamblu de dispoziţii
publice contra mizeriei economice şi sociale, care îi ameninţă în caz de pierdere sau
reducere importantă a câştigurilor datorită bolii, maternităţii, accidentului de
muncă, şomajului, invalidităţii, bătrâneţii sau decesului, precum şi prin acordarea
de îngrijiri medicale şi de alocaţii familiilor cu copii.
În ţara noastră, după decembrie 1989 conceptul de protecţie socială a fost folosit şi
consacrat în Constituţia României.
În viziunea predominantă a specialiştilor -teoreticieni şi practicieni-, protecţia socială
reprezintă un ansamblu de acţiuni întreprinse de societate pentru prevenirea,
diminuarea sau înlăturarea consecinţelor unor evenimente considerate ca „riscuri
sociale” asupra nivelului de trai al populaţiei.
19
Protecţia socială se sprijină pe principiul solidarităţii, astfel:
o solidaritatea celor care nu au copii faţă de cei care şi-au asumat
responsabilitatea de a da viaţă şi a educa generaţiile următoare;
o solidaritatea celor sănătoşi faţă de cei bolnavi;
o solidaritatea celor activi faţă de cei cărora vârsta nu le mai permite exercitarea
unei activităţi utile pentru societate;
o solidaritatea celor care au un loc de muncă faţă de cei aflaţi în şomaj.
Câmpul de aplicare al unui sistem de protecţie socială este delimitat de trei
coordonate şi anume:
o categoria de persoane protejate;
o riscurile sociale acoperite;
o mecanismele de protecţie socială.
În ceea ce priveşte mecanismele de protecţie socială, pot fi remarcate categoriile
variate de prestaţii prin care se urmăreşte înlăturarea efectelor dăunătoare ale
riscurilor sociale.
În raport cu obiectul lor, prestaţiile pot fi:
o în bani (pensii, indemnizaţii de şomaj, alocaţii, ajutoare etc.);
o în natură (îngrijirile medicale, proteze, orteze).
Într-o accepţiune mai largă, protecţia socială se referă nu numai la protecţia
veniturilor. Ea vizează, o multitudine de domenii, cum ar fi: sănătatea, instruirea şi
educaţia, cultura, condiţiile de odihnă şi recreere, mediul social-politic, dezvoltarea
parteneriatelor sociale, condiţiile materiale de viaţă -locuinţă şi mediul de locuit,
ocuparea forţei de muncă şi condiţiile de muncă; veniturile şi consumurile) protecţia
persoanelor în vârstă, acelora aflate în incapacitate de muncă, a urmaşilor, viaţa de
familie, respectarea ordinii sociale şi de drept, etc.
Într-o asemenea abordare, protecţia socială se apropie mai mult de ceea ce este
îndeobşte cunoscut sub denumirea de bunăstare socială.
Alături de asigurările sociale, sistemul de asistenţă socială reprezintă o
componentă de bază a sistemului de protecţie -securitate socială.
Locul şi rolul asistenţei sociale este definit în raport cu alte obiective, acţiuni, măsuri
menite să contribuie la ameliorarea condiţiilor de viaţă ale populaţiei - la nevoie.
Formele moderne de securitate socială promovează inclusiv măsuri active de formare,
dezvoltare a categoriilor de asiguraţi cât şi a celor care dezvoltă piaţa muncii şi
formele de ocupare a forţei de muncă.
20
Sistemul de asistenţă socială reprezintă o componentă a sistemului de protecţie
socială. Sistemul de asistenţa socială, reprezintă ansamblul de instituţii şi măsuri
prin care statul, autorităţile publice ale administraţiei locale şi societatea civilă
asigură prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare sau permanente
ale unor situaţii, care pot genera marginalizarea sau excluderea socială a unor
persoane.
Asistenţa socială are ca obiectiv principal protejarea persoanelor care, datorită unor
motive de natură economică, fizică, psihică sau socială, nu au posibilitatea să îşi
asigure nevoile sociale, să îşi dezvolte propriile capacităţi şi competenţe pentru
integrare socială.
Sistemul naţional de asistenţă socială se întemeiază pe următoarele principii generale:
• respectarea demnităţii umane,
• universalitatea,
• solidaritatea socială,
• parteneriatul,
• subsidiaritatea.
Spre deosebire de sistemul contributiv al asigurărilor sociale de stat, care oferă
prestaţii pe bază de afiliere la sistem şi plata unei contribuţii stabilită prin lege, în
cadrul sistemului de asistenţă socială prestaţiile sunt limitate la anumite categorii de
populaţie defavorizată -de exemplu persoane care nu-şi pot procura cele necesare
traiului, iar familia este şi ea neputincioasă sau pur şi simplu lipseşte şi se acordă pe
bază de anchetă socială, prin testarea nevoilor sociale -ansamblu de cerinţe
indispensabile fiecărei persoane pentru asigurarea condiţiilor de viaţă în vederea
integrării sociale.
Asistenţa socială are o vocaţie universală, pentru că, nevoia, odată dovedită, va
permite accesul tuturor categoriilor de populaţie aflate în situaţii dificile din punct de
vedere material să beneficieze de prestaţii.
Finanţarea asistenţei sociale cade, în cea mai mare parte, în grija statului, care alocă
în acest scop anual, fonduri din bugetul de stat.
Prestaţia de asistenţă socială este o măsură derivată din starea de sărăcie. Asistenţa
socială accentuează dependenţa persoanei faţă de puterea discreţională a statului.
Asistenţa socială este în responsabilitatea instituţiilor publice specializate ale
autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale şi a organizaţiilor societăţii civile.
21
Întrebări pentru verificarea cunoştinţelor acumulate (autoevaluare)
2.4 Întrebări recapitulative
1. În ce constă esenţa oricărei forme de asigurare?
2. Care este obiectul asigurărilor sociale?
3. Enumeraţi principalele obiective ale asigurărilor sociale de stat din România.
4. Definiţi securitatea socială, conform Organizaţiei Internaţională a Muncii.
5. Enumeraţi principiile generale ale sistemul naţional de asistenţă socială.
2.5 Teste
1. Securitatea socială este definită de Organizaţia Internaţională a Muncii:
a) un ansamblu de dispoziţii publice contra bătrâneţii sau decesului.
b) protecţia pe care societatea o acordă membrilor săi printr-un ansamblu de
dispoziţii publice.
c) protecţia pe care societatea o acordă membrilor săi printr-un ansamblu de
dispoziţii publice contra mizeriei economice şi sociale, care îi ameninţă în caz de
pierdere sau reducere importantă a câştigurilor datorită bolii, maternităţii,
accidentului de muncă, şomajului, invalidităţii, bătrâneţii sau decesului, precum şi
prin acordarea de îngrijiri medicale şi de alocaţii familiilor cu copii.
d) protecţia pe care societatea o acordă membrilor săi printr-un ansamblu de
dispoziţii publice contra câştigurilor datorită bolii, maternităţii, accidentului de
muncă, şomajului, invalidităţii, bătrâneţii sau decesului, precum şi prin acordarea
de îngrijiri medicale şi de alocaţii familiilor cu copii.
e) nici una dintre variantele de mai sus.
Alegeţi varianta corectă.
2. Sistemul naţional de asistenţă socială se întemeiază pe următoarele principii
generale:
a) respectarea demnităţii umane
b) universalitatea
c) solidaritatea socială şi parteneriatul
d) subsidiaritatea
22
e) toate variantele de mai sus.
Alegeţi varianta corectă.
3. Câmpul de aplicare al unui sistem de protecţie socială este delimitat de trei
coordonate şi anume:
a) categoria de persoane protejate
b) riscurile sociale acoperite
c) mecanismele de protecţie socială
d) a+b
e) a+b+c
Alegeţi varianta corectă.
4. Una dintre afirmaţiile de mai jos este falsă. Care?
a) Prestaţia de asistenţă socială este o măsură derivată din starea de sărăcie
b) Asistenţa socială accentuează dependenţa persoanei faţă de puterea discreţională a
statului.
c) Asistenţa socială este în responsabilitatea instituţiilor publice specializate ale
autorităţilor administraţiei publice centrale
d) Adistenţa socială nu este în responsabilitatea instituţiilor publice specializate ale
autorităţilor administraţiei publice locale şi a organizaţiilor societăţii civile
e) Asistenţa socială este în responsabilitatea instituţiilor publice specializate ale
autorităţilor administraţiei publice locale şi a organizaţiilor societăţii civile.
5. Principalele obiective ale asigurărilor sociale de stat din România, sunt următoarele:
a) Acordarea de prestaţii în bani, pe termen lung şi scurt, acestea reprezentând venit de
înlocuire pentru pierderea totală sau parţială a veniturilor profesionale, ca urmare a
bătrâneţii, invalidităţii, accidentelor, bolii, profesionale sau decesului
b) Prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă
c) Cedarea unei părţi din contribuţiile individuale datorate sistemului public de asigurări
sociale de stat în favoarea celui privat
d) Armonizarea şi exportul de prestaţii în relaţiile cu ţările comunităţii europene cât şi în
alte situaţii specifice reglementate
e) Toate variantele de mai sus.
Alegeţi varianta corectă.
23
Bibliografie recomandată
Buzducea, Doru. Aspecte contemporane în asistenţa socială. Iaşi: Ed. Polirom, 2005
Cace, Corina. Asigurările sociale: management, evoluţii şi tendinţe. Bucureşti: Ed. Expert,
2004
Cace, Corina. Sistemul de asigurări sociale în România: posibilităţi şi direcţii de dezvoltare şi
perfecţionare. Bucureşti: ASE, 2004
Ferrera, Maurizio. The boundaries of welfare: European integration and the new spatial
politics of social protection. Oxford: Oxford University Press, 2005
Ghimpu, Sanda; Ticlea, Alexandru. Dreptul securităţii sociale. Bucureşti, Ed. All, 1998
Ghinăraru, C.,Sistem de indicatori ai protectiei sociale, INCSMPS, 2007
Molnar, M., Poenaru, M. Protecţia socială – Repere Europene, Ed. Bren, 2007
Pasnicu, Daniela. Instituţiile centrale şi locale în dezvoltarea economică şi protecţia socială.
Bucureşti: Tribuna Economică, 2005
Poenaru, M. Politica socială şi indicatorii sociali, Bucureşti, Editura All, 1998
Poenaru, M., Grigorescu, C., Fundamente economice ale protecţiei sociale în România în
contextul integrării europene, vol 28-30, Bucureşti, Centrul de Informare şi Documentare
Economică, 2002
Preda, Carmen-Mihaela. Alinierea şi coordonarea sistemelor de securitate socială în Uniunea
Europeană. Bucureşti: ASE, 2006
Şeulean, V., Protecţie şi asigurări sociale, Editura Mirton, Timişoara, 2003, pag. 178-223.
Szarka Arpad “ Asigurări si protecţie socială” , Editura Universităţii din Oradea, 2009
Tănăsescu, P., Asigurări şi protecţie socială în România, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2009,
pag. 59-73.
Resurse Internet
http://www.ueb.ro
Raspunsuri
1) c
2) e
3) e
4) d
5) e
24
CAPITOLUL 3. SISTEMUL NAŢIONAL DE ASISTENŢĂ
SOCIALĂ ÎN ROMÂNIA
Autori:
- Lect.univ. dr. Nicoleta CARAGEA, Universitatea Ecologică din Bucureşti, Bucureşti,
Sector 5, bd.Vasile Milea nr.1G, e-mail: [email protected]
Obiectivele lecţiei
• Cunoaşterea elementelor componente ale sistemului naţional de asistenţă socială
• Însuşirea principiilor şi a valorilor ce guvernează sistemul naţional de asistenţă socială
• Definirea şi clasificarea beneficiilor sociale
Conţinutul lecţiei
Sistemul naţional de asistenţă socială
Principiile sistemului naţional de asistenţă socială
Sistemul beneficiilor sociale. Clasificarea beneficiilor sociale
Întrebări recapitulative
Teste
3.1 Sistemul naţional de asistenţă socială
Sistemul naţional de asistenţă socială reprezintă ansamblul de instituţii, măsuri şi acţiuni
prin care statul reprezentat de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum
şi societatea civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor
temporare sau permanente ale situaţiilor care pot genera marginalizarea sau excluziunea
socială a persoanei, familiei, grupurilor sau comunităţilor.
Responsabilitatea privind dezvoltarea propriilor capacităţi de integrare socială şi
implicarea activă în soluţionarea situaţiilor de dificultate revine fiecărei persoane, precum
şi familiei acesteia.
Totuşi, autorităţile statului intervin pentru crearea de oportunităţi egale tuturor cetățenilor,
pentru garantarea drepturilor la o viaţă independentă, împlinită şi demnă, precum şi la
facilitarea participării acestora la viaţa socială, economică, politică şi culturală.
25
3.2 Principiile sistemului naţional de asistenţă socială
Sistemul naţional de asistenţă socială se întemeiază pe următoarele valori şi principii
generale:
a) solidaritatea socială, conform căruia întreaga comunitate participă la sprijinirea
persoanelor vulnerabile care necesită suport şi măsuri de protecţie socială pentru depăşirea
sau limitarea unor situaţii de dificultate, în scopul asigurării incluziunii sociale a acestei
categorii de populaţie;
b) subsidiaritatea, potrivit căruia, în situaţia în care persoana sau familia nu îşi poate
asigura integral nevoile sociale, intervin colectivitatea locală şi structurile ei asociative şi,
complementar, statul;
c) universalitatea, potrivit căruia fiecare persoană are dreptul la asistenţă socială în
condiţiile prevăzute de lege;
d) respectarea demnităţii umane, potrivit căruia fiecărei persoane îi este garantată
dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii, îi este respectat statutul individual şi social şi
dreptul la intimitate şi protecţie împotriva oricărui abuz fizic, psihic, intelectual sau
economic;
e) abordarea individuală, potrivit căruia măsurile de asistenţă socială trebuie adaptate
situaţiei particulare de viaţă ale fiecărui individ;
f) parteneriatul, conform căruia autorităţile publice centrale şi locale, instituţiile publice şi
private, organizaţiile neguvernamentale, precum şi instituţiile de cult recunoscute de lege,
membrii comunităţii stabilesc obiective comune, conlucrează şi mobilizează toate
resursele necesare pentru asigurarea unor condiţii de viaţă decente şi demne pentru
persoanele vulnerabile;
g) participarea beneficiarilor, conform căruia beneficiarii participă la formularea si
implementarea politicilor cu impact direct asupra lor, la realizarea programelor
individualizate de suport social si se implica activ in viata comunitatii;
h) transparenţa, potrivit căruia se asigură creşterea gradului de responsabilitate a
administraţiei publice centrale şi locale faţă de cetăţean;
i) nediscriminarea, potrivit căruia persoanele vulnerabile beneficiază de măsuri şi acţiuni
de protecţie socială fără restricţie sau preferinţă faţă de rasă, naţionalitate, origine etnică,
limbă, religie, categorie socială, opinie, sex ori orientare sexuală, vârstă, apartenenţă
politică etc.
j) eficienţa
26
k) respectarea dreptului la autodeterminare
l) activizarea
m) nesuprapunerea dreptului la beneficiile sociale
n) proximitatea
o) complementaritatea şi abordarea integrată
p) concurenţa şi competitivitatea
q) egalitatea de şanse
r) confidenţialitatea
s) echitatea.
3.3 Sistemul beneficiilor sociale
Beneficiile sociale reprezintă o formă de suplimentare sau de substituire a veniturilor
individuale obţinute din muncă, în vederea asigurării unui minim social acceptabil de trai,
precum și o formă de sprijin în scopul promovării incluziunii sociale și creșterii calității
vieții anumitor categorii de persoane ale căror drepturi sociale sunt prevăzute expres de
lege.
3.3.1 Clasificarea beneficiilor sociale
1. După eligibilitate:
a) beneficii sociale selective, bazate pe testarea mijloacelor de trai ale persoanei singure
sau familiei;
b) beneficii sociale universaliste, acordate pentru anumite categorii de beneficiari, cu sau
fără condiția de testare a mijloacelor de trai ale acestora.
2. După scopul lor:
a) beneficii sociale pentru prevenirea şi combaterea sărăciei şi riscului de excluziune
socială;
b) beneficii sociale pentru susţinerea copilului şi familiei;
c) beneficii sociale pentru sprijinirea persoanelor cu nevoi speciale;
d) beneficii sociale pentru situații deosebite.
3. În funcţie de beneficiarul acestora beneficiile de asistenţă socială pot fi:
27
a) cu caracter individual, acordate persoanei singure sau unuia sau mai multor membri din
familie a căror nevoie identificată constituie o situaţie particulară şi necesită intervenţie
individualizată;
b) cu caracter familial, acordate pentru creşterea calităţii vieţii în familie şi menţinerea
unui mediu familial propice realizării funcţiilor de bază ale acesteia.
Beneficiile de asistenţă socială se acordă în bani sau în natură şi cuprind:
– Alocaţii,
– Indemnizaţii,
– Ajutoare sociale (în natură)
pot fi ajutoare materiale în bunuri de folosinţă individuală sau
îndelungată şi alimentare, acordate individual sau în cadrul unor
programe destinate facilitării accesului la educaţie, sănătate, ocupare
etc.
– Facilităţi
asigurarea plăţii unor contribuţii de asigurări sociale şi/ sau asimilarea
unor perioade de contribuţie;
facilităţi de acces la mediul fizic, informaţional şi comunicaţional
facilităţi fiscale
Observaţie:Angajatorii care încadrează în muncă persoane cărora li se acordă beneficii de
asistenţă socială pot beneficia, în condiţiile legii, de facilităţi fiscale sau de altă natură.
Refuzul unui loc de muncă, a participării la cursuri de formare/calificare/recalificare sau
alte măsuri active prevăzute de lege poate conduce la diminuarea cuantumului beneficiului
social sau la încetarea acestuia și interdicția de acordare a unui nou beneficiu social pe o
perioadă stabilită de lege.
Întrebări pentru verificarea cunoştinţelor acumulate (autoevaluare)
3.4 Întrebări recapitulative
1. Definiţi sistemul naţional de asistenţă socială.
2. De ce este necesară asistența socială?
3. Care pot fi situaţiile în care încetează acordarea unui beneficiu social?
4. Definiţi beneficiile de asistenţă socială.
28
5. Care sunt elementele care compun beneficiile de asistenţă socială?
3.5 Teste
1. Refuzul unui loc de muncă, a participării la cursuri de formare/calificare/recalificare
sau alte măsuri active prevăzute de lege poate conduce la:
a) acordarea unui cuantum suplimentar al beneficiului social pe o perioadă stabilită
de lege.
b) diminuarea cuantumului beneficiului social sau la încetarea acestuia şi interdicţia
de acordare a unui nou beneficiu social pe o perioadă stabilită de lege.
c) creşterea cuantumului beneficiului social sau acordarea unui nou beneficiu social
pe o perioadă stabilită de lege.
d) neacordarea beneficiului social pe o perioadă stabilită de lege.
e) Nici una dintre variantele de mai sus.
Alegeţi varianta corectă.
2. Beneficiile de asistenţă socială se acordă în bani sau în natură şi cuprind:
a) Prime, indemnizaţii, ajutoare sociale (în natură), facilităţi
b) Alocaţia pentru copii, indemnizaţii, ajutoare sociale (în natură), facilităţi
c) Alocaţii, prime, ajutoare sociale (în natură), facilităţi
d) Alocaţii, indemnizaţii, ajutoare sociale (în natură), facilităţi
e) Alocaţii, indemnizaţii, prime (în natură), facilităţi
Alegeţi varianta corectă.
3. După scopul lor, beneficiile pot fi:
a) beneficii sociale pentru prevenirea şi combaterea sărăciei şi riscului de excluziune
socială;
b) beneficii sociale pentru susţinerea copilului şi familiei;
c) beneficii sociale pentru sprijinirea persoanelor cu nevoi speciale;
d) beneficii sociale pentru situații deosebite
e) Toate variantele de mai sus.
Alegeţi varianta corectă.
29
4. În funcţie de beneficiarul acestora, beneficiile de asistenţă socială pot fi:
a) cu caracter individual, acordate persoanei singure sau unuia sau mai multor membri din
familie a căror nevoie identificată constituie o situaţie particulară şi necesită intervenţie
individualizată;
b) cu caracter familial, acordate pentru creşterea calităţii vieţii în familie şi menţinerea
unui mediu familial propice realizării funcţiilor de bază ale acesteia.
c) a+b
d) cu caracter universal, acordate pentru creşterea calităţii vieţii în familie şi menţinerea
unui mediu familial propice realizării funcţiilor de bază ale acesteia.
e) a+b+d
Alegeţi varianta corectă.
5. După eligibilitate beneficiile de asistenţă socială pot fi:
a) beneficii sociale selective, bazate pe testarea mijloacelor de trai ale persoanei singure
sau familiei;
b) beneficii sociale universaliste, acordate pentru anumite categorii de beneficiari, cu sau
fără condiţia de testare a mijloacelor de trai ale acestora.
c) beneficii sociale individual-universaliste, bazate pe testarea mijloacelor de trai ale
persoanei singure sau familiei;
d) beneficii sociale universaliste, acordate pentru anumite categorii de beneficiari, cu sau
fără condiţia de testare a mijloacelor de trai ale acestora.
e) a+b.
Alegeţi varianta corectă.
6. Beneficiile sociale reprezintă:
a) o formă de suplimentare sau de substituire a veniturilor individuale obţinute din muncă,
în vederea asigurării unui minim social acceptabil de trai;
b) o formă de sprijin în scopul promovării incluziunii sociale şi creşterii calităţii vieţii
anumitor categorii de persoane ale căror drepturi sociale sunt prevăzute expres de lege.
c) o formă de reducere a veniturilor individuale obţinute din muncă;
d) a+b
e) b+c.
Alegeţi varianta corectă.
30
7. Sistemul naţional de asistenţă socială se întemeiază pe următoarele valori şi principii
generale:
a) solidaritatea socială, conform căruia întreaga comunitate participă la sprijinirea
persoanelor vulnerabile care necesită suport şi măsuri de protecţie socială pentru depăşirea
sau limitarea unor situaţii de dificultate, în scopul asigurării incluziunii sociale a acestei
categorii de populaţie;
b) subsidiaritatea, potrivit căruia, în situaţia în care persoana sau familia nu îşi poate
asigura integral nevoile sociale, intervin colectivitatea locală şi structurile ei asociative şi,
complementar, statul;
c) universalitatea, potrivit căruia fiecare persoană are dreptul la asistenţă socială în
condiţiile prevăzute de lege;
d) respectarea demnităţii umane, potrivit căruia fiecărei persoane îi este garantată
dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii, îi este respectat statutul individual şi social şi
dreptul la intimitate şi protecţie împotriva oricărui abuz fizic, psihic, intelectual sau
economic;
e) toate variantele de mai sus.
Alegeţi varianta corectă.
8. Sistemul naţional de asistenţă socială se întemeiază pe următoarele valori şi principii
generale:
a) eficienţa
b) respectarea dreptului la autodeterminare
c) nesuprapunerea dreptului la beneficiile sociale
d) a+b
e) a+b+c.
Alegeţi varianta corectă.
9. Sistemul naţional de asistenţă socială se întemeiază pe următoarele valori şi principii
generale:
a) proximitatea
b) complementaritatea şi abordarea integrată
c) concurenţa şi competitivitatea
d) egalitatea de şanse
e) toate variantele de mai sus.
Alegeţi varianta corectă.
31
Bibliografie recomandată
Buzducea, Doru. Aspecte contemporane în asistenţa socială. Iaşi: Ed. Polirom, 2005
Cace, Corina. Asigurările sociale: management, evoluţii şi tendinţe. Bucureşti: Ed. Expert,
2004
Cace, Corina. Sistemul de asigurări sociale în România: posibilităţi şi direcţii de dezvoltare şi
perfecţionare. Bucureşti: ASE, 2004
Ferrera, Maurizio. The boundaries of welfare: European integration and the new spatial
politics of social protection. Oxford: Oxford University Press, 2005
Ghimpu, Sanda; Ticlea, Alexandru. Dreptul securităţii sociale. Bucureşti, Ed. All, 1998
Ghinăraru, C.,Sistem de indicatori ai protectiei sociale, INCSMPS, 2007
Molnar, M., Poenaru, M. Protecţia socială – Repere Europene, Ed. Bren, 2007
Pasnicu, Daniela. Instituţiile centrale şi locale în dezvoltarea economică şi protecţia socială.
Bucureşti: Tribuna Economică, 2005
Poenaru, M. Politica socială şi indicatorii sociali, Bucureşti, Editura All, 1998
Poenaru, M., Grigorescu, C., Fundamente economice ale protecţiei sociale în România în
contextul integrării europene, vol 28-30, Bucureşti, Centrul de Informare şi Documentare
Economică, 2002
Preda, Carmen-Mihaela. Alinierea şi coordonarea sistemelor de securitate socială în Uniunea
Europeană. Bucureşti: ASE, 2006
Şeulean, V., Protecţie şi asigurări sociale, Editura Mirton, Timişoara, 2003, pag. 178-223.
Szarka Arpad “ Asigurări si protecţie socială” , Editura Universităţii din Oradea, 2009
Tănăsescu, P., Asigurări şi protecţie socială în România, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2009,
pag. 59-73.
Resurse Internet
http://www.ueb.ro
http://www.mmuncii.ro/ro/
Raspunsuri
1) b
2) d
3) e
4) c
32
5) e
6) d
7) e
8) e
9) e
33
CAPITOLUL 4. CONSTRUCŢIA INSTITUŢIONALĂ A
SISTEMULUI NAŢIONAL DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ
Autori:
- Lect.univ. dr. Nicoleta CARAGEA, Universitatea Ecologică din Bucureşti, Bucureşti,
Sector 5, bd.Vasile Milea nr.1G, e-mail: [email protected]
Obiectivele lecţiei
• Prezentarea cadrului general al sistemului de asistenţă socială
• Însuşirea atribuţiilor instituţiilor care coordonează la nivel central şi local activităţile
sistemului de asistenţă socială
Conţinutul lecţiei
Cadrul instituţional la nivel central
Cadrul instituţional la nivel local
Întrebări recapitulative
Teste
4.1 Cadrul instituţional la nivel central
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (MMPS) este autoritatea publică
centrală care elaborează politica de asistenţă socială şi promovează drepturile familiei,
copilului, persoanelor vârstnice, persoanelor cu dizabilităţi şi ale oricăror alte persoane
aflate în nevoie.
MMPS stabileşte strategia naţională şi sectorială de dezvoltare în domeniul social,
coordonează şi monitorizează implementarea acestora, susţine financiar şi tehnic
programele sociale şi exercită controlul asupra acordării beneficiilor de asistenţă
socială şi serviciilor sociale.
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale are responsabilitatea aplicării unitare,
la nivel teritorial, a legislaţiei şi a strategiilor naţionale din domeniul asistenţei sociale.
În elaborarea strategiei naţionale şi sectoriale, MMPS se consultă cu autorităţile
publice centrale şi locale care au responsabilităţi în finanţarea şi acordarea serviciilor
sociale, precum şi cu reprezentanţi ai societăţii civile cu activităţi în domeniu.
34
În exercitarea atribuţiilor sale, MMPS colaborează cu celelalte ministere şi organe de
specialitate din subordinea Guvernului, cu alte instituţii publice şi cu organisme de
drept privat.
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale poate constitui structuri executive sau
consultative în scopul implementării şi monitorizării politicilor sociale, precum şi a
programelor de dezvoltare în domeniu.
4.1.1 Funcţiile Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale în
domeniul asistenţei sociale
În vederea realizării rolului său în domeniul asistenţei sociale, Ministerul Muncii,
Familiei şi Protecţiei Sociale îndeplineşte următoarele funcţii:
a) de autoritate de stat, prin care se asigură exercitarea controlului aplicării unitare şi
respectării reglementărilor legale în domeniu;
b) de strategie, prin care se stabilesc obiectivele şi direcţiile prioritare de dezvoltare a
sistemului de asistenţă socială, în concordanţă cu politicile sociale stabilite de Guvern;
c) de reglementare, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ şi instituţional
necesar pentru realizarea obiectivelor strategice în domeniul asistenţei sociale;
d) de coordonare, prin care se asigură funcţionarea unitară şi eficientă a sistemului de
asistenţă socială;
e) de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului român, reprezentarea pe
plan intern şi extern;
f) de administrare, prin care se asigură gestionarea resurselor umane, materiale şi
financiare.
4.1.2 Atribuţiile Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale în
domeniul asistenţei sociale
În domeniul asistenţei sociale, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale
îndeplineşte următoarele atribuţii principale:
o elaborează politicile publice, strategiile, precum şi programele de dezvoltare unitară a
sistemului;
o stabileşte obiectivele prioritare şi direcţiile de acţiune ale politicilor specifice;
35
o elaborează proiecte de acte normative, norme metodologice şi alte reglementări
privitoare la organizarea, funcţionarea şi dezvoltarea sistemului de asistenţă socială;
o iniţiază şi susţine proiecte-pilot pentru implementarea programelor specifice;
o monitorizează, evaluează şi controlează aplicarea reglementărilor legale;
o finanţează beneficiile de asistenţă socială acordate din bugetul propriu;
o elaborează, propune şi monitorizează indicatorii sociali din domeniu;
o iniţiază şi asigură participarea la programe de formare profesională a personalului cu
atribuţii în domeniu;
o identifică priorităţile de dezvoltare a serviciilor sociale pe categorii de beneficiari şi
tipuri de nevoi în baza cărora elaborează politicile publice, strategiile şi programele
sociale adresate persoanelor vârstnice, persoanelor cu dizabilităţi, victimelor violenţei
în familie, persoanelor fără adăpost, persoanelor şi familiilor afectate de sărăcie,
precum şi altor categorii de persoane aflate în nevoie;
o colectează şi prelucrează datele şi informaţiile referitoare la beneficiari, furnizori şi
o serviciile sociale acordate, la nivel naţional;
o monitorizează implementarea strategiilor autoritaţilor administratiei publice locale
privind dezvoltarea de servicii sociale;
o elaborează standardele de cost pentru serviciile sociale şi monitorizează respectarea
lor de către furnizorii publici;
o elaborează criteriile, indicatorii de performanţă şi standardele de calitate privind
serviciile sociale, monitorizează şi controlează respectarea lor de către furnizorii
publici şi privaţi;
o elaborează, finanţează şi implementează programe de interes naţional destinate
dezvoltării şi sustenabilităţii serviciilor sociale;
o elaborează şi implementează programe şi proiecte finanţate din fonduri structurale şi
alte fonduri internaţionale;
o acordă subvenţii pentru dezvoltarea serviciilor sociale, în condiţiile legii;
o finanţează cheltuielile cu lucrări de construcţii, reparaţii, modernizări şi amenajări
o efectuate la centrele de servicii sociale, în condiţiile legii;
o coordonează metodologic activitatea serviciilor publice de asistenţă socială de la nivel
teritorial şi colaborează permanent cu autorităţile administraţiei publice locale;
o colaborează şi desfăşoară acţiuni şi programe comune cu furnizorii privaţi de servicii
sociale;
o îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de reglementările legale în vigoare.
36
4.1.3 Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale
Activităţile de stabilire şi plată a beneficiilor de asistenţă socială asigurate din bugetul
de stat alocat Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, precum şi a
prestaţiilor băneşti suportate din bugetul asigurărilor pentru şomaj, acordate în vederea
asigurării protecţiei persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor pentru şomaj se
realizează de către Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale, denumită în continuare
Agenţie.
Agenţia este organ de specialitate cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului
Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi are drept scop crearea unui sistem unitar
privind administrarea procesului de acordare a beneficiilor de asistenţă socială şi a
prestaţiilor destinate acoperirii riscului de şomaj. În vederea îndeplinirii atribuţiilor
care îi revin, Agenţia îşi desfăşoară activitatea prin agenţiile pentru prestaţii sociale
judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, denumite în continuare agenţii
teritoriale.
4.1.4 Inspecţia Socială
Evaluarea, monitorizarea şi controlul activităţilor din domeniul asistenţei sociale, la
nivelul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, persoanelor juridice de
drept public şi privat, precum şi persoanelor fizice, se realizează de către Inspecţia
socială.
Personalul Inspecţiei sociale este format din inspectori sociali, funcţionari publici şi
personal angajat în baza unui contract de muncă.
Inspectorii sociali reprezintă personalul de specialitate care îşi exercită atribuţiile pe
întreg teritoriul ţării şi beneficiază de statutul specific personalului cu atribuţii de
inspecţie şi control.
În realizarea atribuţiilor, inspectorii sociali efectuează evaluarea, monitorizarea şi
controlul respectării legislaţiei în vigoare din domeniul asistenţei sociale,
monitorizarea şi controlul respectării criteriilor, standardelor şi indicatorilor în baza
cărora se acreditează furnizorii şi serviciile sociale, constatarea contravenţiilor şi
aplicarea sancţiunilor prevăzute de lege.
37
Inspecţia socială stabileşte anual, prin planurile de inspecţie, temele de evaluare,
monitorizare şi control, precum şi misiuni specifice de control în scopul reducerii
erorii, fraudei şi corupţiei.
Modul de funcţionare la nivel naţional, precum şi atribuţiile specifice Inspecţiei
sociale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii,
Familiei şi Protecţiei Sociale.
4.1.5 Observatorul Social
Pentru eficientizarea procesului de elaborare şi implementare a politicilor sociale la
nivel naţional Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale organizează
Observatorul Social. Acest organism are rolul de a analiza la nivel naţional datele
privind sărăcia şi excluziunea socială, de a identifica factorii care contribuie la
incluziunea socială, de a elabora rapoartele naţionale în domeniu, precum şi de a
formula recomandări şi propuneri în vederea eficientizării procesului de luare a
deciziilor în domeniul incluziunii sociale.
(Observatorul Social face parte din mecanismul naţional de implementare a procesului
de incluziune socială şi cooperează cu autorităţile publice centrale şi locale, cu toate
formele de organizare ale societăţii civile participante la acest mecanism şi cu
institutele de cercetare şi universităţi. Organizarea, funcţionarea şi finanţarea
Observatorului Social se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
4.1.6 Institutul Naţional de Evaluare a Dizabilităţii
În scopul facilitării accesului persoanelor care suferă de afecţiuni invalidante la
drepturile de asistenţă şi protecţie socială prevăzute de lege, se înfiinţează Institutul
Naţional de Evaluare a Dizabilităţii, denumit în continuare Institut, ca structură unică
de evaluare a dizabilităţii şi de încadrare în grade de dizabilitate, de invaliditate,
precum şi de stabilire a gradelor de dependenţă în scopul acordării serviciilor de
îngrijire personală.
Institutul este organizat ca instituţie de drept public, cu personalitate juridică, aflată în
subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
38
Institutul funcţionează cu o structură centrală şi structuri deconcentrate înfiinţate la
nivel judeţean şi al sectoarelor Municipiului Bucureşti.
Institutul dispune de personal de specialitate format din profesionişti cu mai multe
calificări şi competenţe: medici, psihologi, asistenţi sociali, kinetoterapeuţi,
fizioterapeuţi, ergoterapeuţi, etc.
Evaluarea autonomiei funcţionale a persoanelor cu afecţiuni invalidante se realizează
în baza unor criterii elaborate în concordanţă cu clasificările şi modelul funcţionării şi
dizabilităţii, prevăzute în Clasificarea Internaţională a Funcţionării, Sănătăţii şi
Dizabilităţii.
Institutul are, în principal, următoarele atribuţii:
a) primeşte şi analizează cererile şi documentele solicitate pentru realizarea evaluării
persoanei;
b) realizează evaluarea stării de sănătate a persoanei şi a nivelului de afectare a
integrităţii funcţionale şi structurale a organismului;
c) evaluează factorii de mediu şi factorii personali, precum şi abilităţile de realizare a
activităţilor de bază şi instrumentale ale vieţii;
d) stabileşte gradul de limitare funcţională, în baza cărora persoana poate fi încadrată
în grade de dizabilitate, grade de invaliditate si grade de dependenţă, precum şi
programele de recuperare/reabilitare, precum şi cele de terapii speciale;
e) elaborează programele de recuperare/reabilitare, de terapii specifice, de îngrijire şi
asistenţă.
4.2 Cadrul instituţional la nivel local
Pentru asigurarea aplicării politicilor sociale în domeniul protecţiei copilului, familiei,
persoanelor vârstnice, persoanelor cu dizabilităţi, precum şi altor persoane, grupuri sau
comunităţi aflate în nevoie socială, autorităţile administraţiei publice locale au atribuţii
privind administrarea şi acordarea beneficiilor de asistenţă socială şi a serviciilor
sociale.
În domeniul administrării şi acordării beneficiilor de asistenţă socială, au următoarele
atribuţii principale:
o asigură şi organizează activitatea de primire a solicitărilor privind beneficiile de
asistenţă socială;
39
o pentru beneficiile de asistenţă socială acordate bugetul de stat realizează colectarea
lunară a cererilor şi transmiterea acestora către agenţiile teritoriale;
o verifică îndeplinirea condiţiilor legale de acordare a beneficiilor de asistenţă socială,
conform procedurilor prevăzute de lege sau, după caz, stabilite prin hotărâre a
consiliului local şi pregăteşte documentaţia necesară in vederea stabilirii dreptului la
măsurile de asistenta sociala;
o întocmeşte dispoziţii de acordare/ respingere sau, după caz, de modificare/ suspendare/
încetare a beneficiilor de asistenţă socială acordate din bugetul local şi le prezintă
primarului pentru aprobare;
o comunică beneficiarilor dispoziţiile cu privire la drepturile şi facilităţile la care au
dreptul, potrivit legii;
o urmăreşte şi răspunde de îndeplinirea condiţiilor legale de către titularii şi beneficiarii
beneficiilor de asistenţă socială;
o efectuează sondaje pentru depistarea precoce a cazurilor de risc de excluziune socială
sau a altor situaţii de necesitate a membrilor comunităţii şi, în funcţie de situaţiile
constatate, propune măsuri adecvate în vederea sprijinirii acestor persoane;
o realizează activitatea financiar-contabila privind beneficiile de asistenţă socială
administrate;
o elaborează si fundamentează propunerea de buget pentru finanţarea beneficiilor de
asistenţă socială;
o îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de reglementările legale în vigoare.
În domeniul organizării, administrării şi acordării serviciilor sociale, au următoarele
atribuţii principale:
o elaborează, în concordanţă cu strategiile naţionale şi nevoile locale identificate,
strategia judeţeană/locală de dezvoltare a serviciilor sociale, pe termen mediu şi lung
şi răspunde de aplicarea acesteia;
o elaborează planurile anuale de acţiune privind serviciile sociale administrate şi
finanţate din bugetul consiliului judeţean/consiliului local/Consiliului General al
Municipiului Bucureşti, care cuprind date detaliate privind numărul şi categoriile de
beneficiari, serviciile sociale existente, serviciile sociale propuse pentru a fi înfiinţate,
programul de contractare a serviciilor din fonduri publice, bugetul estimat şi sursele de
finanţare;
40
o iniţiază, coordonează şi aplică măsurile de prevenire şi combatere a situaţiilor de
marginalizare şi excludere socială în care se pot afla anumite grupuri sau comunităţi;
o realizează identificarea familiilor şi persoanelor aflate în dificultate, precum şi a
cauzelor care au generat situaţiile de risc de excluziune socială;
o realizează atribuţiile prevăzute de lege în procesul de acordare a serviciilor sociale;
o încheie contractele de parteneriat pentru sprijinirea financiară şi tehnică a autorităţilor
administraţiei publice locale de la nivelul judeţului, pentru susţinerea dezvoltării
serviciilor sociale;
o propune înfiinţarea serviciilor sociale de interes judeţean/local;
o colectează, prelucrează şi administrează datele şi informaţiile privind beneficiarii,
furnizorii publici şi privaţi şi serviciile administrate de aceştia, existente la nivel
judeţean/local;
o monitorizează şi evaluează serviciile sociale de la nivel judeţean/local;
o elaborează şi implementează proiecte cu finanţare naţională şi internaţională în
domeniul serviciilor sociale;
o elaborează proiectul de buget anual pentru susţinerea serviciilor sociale în
conformitate cu planul anual de acţiune şi asigură finanţarea/co-finanţarea acestora;
o asigură informarea şi consilierea beneficiarilor, precum şi informarea populaţiei de la
nivel judeţean/local, privind drepturile sociale şi serviciile sociale disponibile;
o furnizează şi administrează serviciile sociale adresate copilului, familiei, persoanelor
cu dizabilităţi, persoanelor vârstnice, precum şi tuturor categoriilor de beneficiari
prevăzute de lege;
o planifică şi realizează activităţile de informare, formare şi îndrumare metodologică, în
vederea creşterii performanţei personalului care administrează şi acordă servicii
sociale la nivel judeţean;
o colaborează permanent cu organizaţiile societăţii civile care reprezintă interesele
diferitelor categorii de beneficiari;
o organizează şi realizează activităţile specifice contractării serviciilor sociale acordate
de furnizorii publici şi privaţi;
o încheie, în condiţiile legii, contracte şi convenţii de parteneriat, contracte de finanţare,
contracte de subvenţionare pentru înfiinţarea, administrarea, finanţarea şi co-finanţarea
de servicii sociale;
o monitorizează financiar şi tehnic contractele;
o îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de reglementările legale în vigoare.
41
4.2.1 Servicii publice de asistenţă socială
În aplicarea atribuţiilor, autorităţile administraţiei publice locale înfiinţează structuri
specializate denumite servicii publice de asistenţă socială şi organizează, în aparatul
de specialitate al consiliului judeţean/al primarului, compartimentul responsabil cu
contractarea serviciilor sociale.
Serviciile publice de asistenţă socială se organizează în subordinea consiliilor
judeţene, consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi Consiliului
General al Municipiului Bucureşti, la nivel de direcţie generală. Serviciile publice de
asistenţă socială se organizează în subordinea consiliilor locale ale municipiilor şi
oraşelor, la nivel de direcţie.
La nivelul comunelor serviciile publice de asistenţă socială se organizează ca un
compartiment funcţional în aparatul de specialitate al primarului.
Regulamentele-cadru de organizare şi funcţionare ale serviciilor publice de asistenţă
socială şi structura orientativă de personal a acestora se aprobă prin hotărâre a
Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Consiliul General al Municipiului Bucureşti asigură:
a) colaborarea cu serviciile publice de asistenţă socială de la nivelul sectoarelor,
precum şi cu furnizorii de servicii sociale publici sau privaţi şi alte organizaţii ale
societăţii civile care reprezintă interesele beneficiarilor, în vederea facilitării accesului
echitabil al tuturor cetăţenilor capitalei la serviciile sociale existente pe raza teritorială
a întregului municipiu;
b) avizarea strategiilor de dezvoltare a serviciilor sociale de la nivel de sector;
c) iniţierea şi aplicarea programelor de prevenire şi combatere a situaţiilor de
marginalizare şi excludere socială, soluţionarea urgenţelor sociale şi dezvoltarea
proiectelor de servicii sociale destinate, în principal, categoriilor de persoane ale căror
nevoi nu sunt acoperite de serviciile create la nivelul sectoarelor municipiului
Bucureşti;
d) înfiinţarea, organizarea şi acordarea serviciilor sociale de interes local pentru
persoanele care trăiesc pe raza teritorială a municipiului Bucureşti, fără a avea
domicilul/reşedinţa într-un sector.
42
Pentru asigurarea unor servicii sociale adecvate şi de calitate, autorităţile
administraţiei publice locale au obligaţia de a asigura resursele umane, financiare şi
materiale, în conformitate cu reglementările în vigoare, strategia proprie de dezvoltare
a serviciilor sociale şi planurile anuale de acţiune în domeniu.
Autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul comunelor, oraşelor,
municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti înfiinţează servicii sociale
rezidenţiale de interes local numai dacă numărul solicitărilor justifică existenţa unui
astfel de serviciu pe raza lor teritorială.
În condiţiile în care numărul solicitărilor este limitat sau în cazul în care nu dispun de
resurse suficiente, autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul comunelor,
oraşelor, municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucuresti încheie parteneriate pentru
înfiinţarea de servicii rezidenţiale de interes intercomunitar pentru persoanele care au
domiciliul /reşedinţa în unităţile administrativ teritoriale partenere.
Consiliul judeţean, în baza nevoilor identificate şi a cererilor de aşteptare înregistrate
la nivelul judeţului, înfiinţează servicii sociale rezidenţiale de interes judeţean.
Autorităţile administraţiei publice locale pot decide, prin hotărâre de consiliu,
schimbarea destinaţiei serviciilor sociale existente, numai în alte categorii de servicii
sociale sau, în cazuri bine justificate , în servicii de educaţie, de sănătate sau cultură.
În vederea funcţionării eficiente a sistemului naţional de servicii sociale, serviciile
publice de asistenţă socială de la nivel local şi judeţean au următoarele obligaţii, în
relaţie cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale:
a) de a respecta şi aplica prevederile reglementărilor legale în vigoare, ale strategiilor
şi programelor naţionale din domeniul serviciilor sociale;
b) de a transmite ministerului, în termen de 30 zile de la aprobare, strategia de
dezvoltare a serviciilor sociale de la nivel judeţean/al sectoarelor municipiului
Bucureşti/ al municipiului Bucureşti;
c) de a transmite ministerului, în termenele solicitate, situaţiile statistice, datele,
informaţiile, indicatorii care privesc serviciile sociale organizate şi acordate la nivelul
judeţului, municipiului Bucureşti şi sectoarelor capitalei, precum si la nivel local, dupa
caz;
d) de a respecta şi aplica, în cadrul planurilor anuale de acţiune, priorităţile naţionale
de dezvoltare a serviciilor sociale;
43
e) de a răspunde, în termenele prevăzute de lege, la solicitările ministerului referitoare
la serviciile sociale aflate în coordonare şi administrare.
Întrebări pentru verificarea cunoştinţelor acumulate (autoevaluare)
4.3 Întrebări recapitulative
1. Care este instituţia care stabileşte strategia naţională şi sectorială de dezvoltare în
domeniul social, coordonează şi monitorizează implementarea acestora, susţine
financiar şi tehnic programele sociale şi exercită controlul asupra acordării beneficiilor
de asistenţă socială şi serviciilor sociale?
2. Enumeraţi principalele obligaţii ale serviciilor publice de asistenţă socială de la nivel
local şi judeţean, în relaţie cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
3. Completaţi afirmaţia: Serviciile publice de asistenţă socială se organizează în
subordinea .....
4. Completaţi afirmaţia: La nivelul comunelor serviciile publice de asistenţă socială se
organizează ca.....
5. Care este scopul înfiinţării Institutului Naţional de Evaluare a Dizabilităţii?
6. Ce rol are Observatorul Social?
7. Personalul Inspecţiei sociale.
8. Prezentaţi scopul înfiinţării Inspecţiei sociale.
9. Prezentaţi scopul înfiinţării Agenţiei Naţională pentru Prestaţii Sociale
4.4 Teste
1. În vederea funcţionării eficiente a sistemului naţional de servicii sociale, serviciile
publice de asistenţă socială de la nivel local şi judeţean au următoarele obligaţii, în relaţie
cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale:
a) de a respecta şi aplica prevederile reglementărilor legale în vigoare, ale strategiilor şi
programelor naţionale din domeniul serviciilor sociale;
b) de a transmite ministerului, în termen de 30 zile de la aprobare, strategia de dezvoltare
a serviciilor sociale de la nivel judeţean/al sectoarelor municipiului Bucureşti/ al
municipiului Bucureşti;
c) a+b;
44
d) de a respecta şi aplica, în cadrul planurilor anuale de acţiune, priorităţile naţionale de
dezvoltare a serviciilor sociale;
e) a+b+d.
Alegeţi varianta corectă.
2. Pentru eficientizarea sistemului naţional de servicii sociale, serviciile publice de
asistenţă socială de la nivel local şi judeţean au următoarele obligaţii, în relaţie cu
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale:
a) de a transmite ministerului, în termen de 30 zile de la aprobare, strategia de dezvoltare a
serviciilor sociale de la nivel judeţean/al sectoarelor municipiului Bucureşti/ al
municipiului Bucureşti;
b) de a transmite ministerului, în termenele solicitate, situaţiile statistice, datele,
informaţiile, indicatorii care privesc serviciile sociale organizate şi acordate la nivelul
judeţului, municipiului Bucureşti şi sectoarelor capitalei, precum si la nivel local, dupa
caz;
c) de a respecta şi aplica, în cadrul planurilor anuale de acţiune, priorităţile naţionale de
dezvoltare a serviciilor sociale;
d) de a răspunde, în termenele prevăzute de lege, la solicitările ministerului referitoare la
serviciile sociale aflate în coordonare şi administrare.
e) toate variantele de mai sus.
Alegeţi varianta corectă.
10. Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale:
a) stabileşte strategia naţională şi sectorială de dezvoltare în domeniul social
b) coordonează strategiilor naţionale şi sectoriale de dezvoltare în domeniul social
c) monitorizează implementarea strategiilor naţionale şi sectoriale de dezvoltare în
domeniul social
d) susţine financiar şi tehnic programele sociale şi exercită controlul asupra acordării
beneficiilor de asistenţă socială şi serviciilor sociale
e) a+b+c+d.
Alegeţi varianta corectă.
4. Consiliul General al Municipiului Bucureşti asigură:
45
a) colaborarea cu serviciile publice de asistenţă socială de la nivelul sectoarelor, precum şi
cu furnizorii de servicii sociale publici sau privaţi şi alte organizaţii ale societăţii civile
care reprezintă interesele beneficiarilor, în vederea facilitării accesului echitabil al tuturor
cetăţenilor capitalei la serviciile sociale existente pe raza teritorială a întregului municipiu;
b) avizarea strategiilor de dezvoltare a serviciilor sociale de la nivel de sector;
c) a+b
d) b+c
e) nicio variantă.
Alegeţi varianta corectă.
5. Consiliul General al Municipiului Bucureşti asigură:
a) iniţierea şi aplicarea programelor de prevenire şi combatere a situaţiilor de
marginalizare şi excludere socială, soluţionarea urgenţelor sociale şi dezvoltarea
proiectelor de servicii sociale destinate, în principal, categoriilor de persoane ale căror
nevoi nu sunt acoperite de serviciile create la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti;
b) înfiinţarea, organizarea şi acordarea serviciilor sociale de interes local pentru
persoanele care trăiesc pe raza teritorială a municipiului Bucureşti, fără a avea
domicilul/reşedinţa într-un sector.
c) colaborarea cu serviciile publice de asistenţă socială de la nivelul sectoarelor, precum şi
cu furnizorii de servicii sociale publici sau privaţi şi alte organizaţii ale societăţii civile
care reprezintă interesele beneficiarilor, în vederea facilitării accesului echitabil al tuturor
cetăţenilor capitalei la serviciile sociale existente pe raza teritorială a întregului municipiu;
d) avizarea strategiilor de dezvoltare a serviciilor sociale de la nivel de sector;
e) toate variantele de mai sus.
Alegeţi varianta corectă.
6. În domeniul organizării, administrării şi acordării serviciilor sociale, au următoarele
atribuţii principale:
a) elaborează, în concordanţă cu strategiile naţionale şi nevoile locale identificate,
strategia judeţeană/locală de dezvoltare a serviciilor sociale, pe termen mediu şi lung şi
răspunde de aplicarea acesteia;
b) elaborează planurile anuale de acţiune privind serviciile sociale administrate şi finanţate
din bugetul consiliului judeţean/consiliului local/Consiliului General al Municipiului
Bucureşti, care cuprind date detaliate privind numărul şi categoriile de beneficiari,
46
serviciile sociale existente, serviciile sociale propuse pentru a fi înfiinţate, programul de
contractare a serviciilor din fonduri publice, bugetul estimat şi sursele de finanţare;
c) iniţiază, coordonează şi aplică măsurile de prevenire şi combatere a situaţiilor de
marginalizare şi excludere socială în care se pot afla anumite grupuri sau comunităţi;
d) realizează identificarea familiilor şi persoanelor aflate în dificultate, precum şi a
cauzelor care au generat situaţiile de risc de excluziune socială;
e) toate variantele de mai sus;
Alegeţi varianta corectă.
7. În domeniul organizării, administrării şi acordării serviciilor sociale, au următoarele
atribuţii principale:
a) renunţă la contractele de parteneriat pentru sprijinirea financiară şi tehnică a
autorităţilor administraţiei publice locale de la nivelul judeţului, pentru susţinerea
dezvoltării serviciilor sociale;
b) propune înfiinţarea serviciilor sociale de interes judeţean/local;
c) colectează, prelucrează şi administrează datele şi informaţiile privind firmele existente
la nivel judeţean/local;
d) monitorizează şi evaluează serviciile sociale de la nivel judeţean/local;
e) elaborează şi implementează proiecte cu finanţare naţională şi internaţională în
domeniul educaţiei naţionale;
Alegeţi varianta corectă.
8. Organizarea, administrarea şi acordarea serviciilor sociale al nivelul autorităţilor locale,
are la bază următoarele atribuţii:
a) studiază proiectul de buget anual pentru susţinerea serviciilor sociale în conformitate cu
planul anual de acţiune şi asigură finanţarea/co-finanţarea acestora;
b) nu asigură informarea şi consilierea beneficiarilor, precum şi informarea populaţiei de
la nivel judeţean/local, privind drepturile sociale şi serviciile sociale disponibile;
c) furnizează şi administrează serviciile sociale adresate copilului, familiei, persoanelor cu
dizabilităţi, persoanelor vârstnice, precum şi tuturor categoriilor de beneficiari prevăzute
de lege;
d) nu planifică şi realizează activităţile de informare, formare şi îndrumare metodologică,
în vederea creşterii performanţei personalului care administrează şi acordă servicii sociale
la nivel judeţean;
47
e) întrerupe colaborarea cu organizaţiile societăţii civile care reprezintă interesele
diferitelor categorii de beneficiari;
Alegeţi varianta corectă.
9. În domeniul organizării, administrării şi acordării serviciilor sociale, au următoarele
atribuţii principale:
a) organizează şi realizează activităţile specifice contractării serviciilor sociale acordate de
furnizorii publici şi privaţi;
b) încheie, în condiţiile legii, contracte şi convenţii de parteneriat, contracte de finanţare,
contracte de subvenţionare pentru înfiinţarea, administrarea, finanţarea şi co-finanţarea de
servicii sociale;
c) monitorizează financiar şi tehnic contractele;
d) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de reglementările legale în vigoare.
e) toate variantele de mai sus.
Alegeţi varianta corectă.
10.Pentru eficientizarea procesului de elaborare şi implementare a politicilor sociale la
nivel naţional Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale organizează Observatorul
Social. Acest organism are ca rol:
a) de a analiza la nivel naţional datele privind sărăcia şi excluziunea socială
b) de a identifica factorii care contribuie la incluziunea socială
c) a+b
d) de a elabora rapoartele naţionale în domeniu, precum şi de a formula recomandări şi
propuneri în vederea eficientizării procesului de luare a deciziilor în domeniul incluziunii
sociale
e) c+d
Alegeţi varianta corectă.
11. În vederea realizării rolului său în domeniul asistenţei sociale, Ministerul Muncii,
Familiei şi Protecţiei Sociale îndeplineşte următoarele funcţii:
a) de autoritate de stat, prin care se asigură exercitarea controlului aplicării unitare şi
respectării reglementărilor legale în domeniu;
b) de strategie, prin care se stabilesc obiectivele şi direcţiile prioritare de dezvoltare a
sistemului de asistenţă socială, în concordanţă cu politicile sociale stabilite de Guvern;
48
c) a+b+d
d) de reglementare, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ şi instituţional
necesar pentru realizarea obiectivelor strategice în domeniul asistenţei sociale;
d) nicio variantă.
Alegeţi varianta corectă.
12. În vederea realizării rolului său în domeniul asistenţei sociale, Ministerul Muncii,
Familiei şi Protecţiei Sociale îndeplineşte următoarele funcţii:
a) de coordonare, prin care se asigură funcţionarea unitară şi eficientă a sistemului de
asistenţă socială;
b) a+c
c) de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului român, reprezentarea pe plan
intern şi extern;
d) b+e
e) de administrare, prin care se asigură gestionarea resurselor umane, materiale şi
financiare.
Alegeţi varianta corectă.
Bibliografie recomandată
Molnar, M., Poenaru, M. Protecţia socială – Repere Europene, Ed. Bren, 2007
Pasnicu, Daniela. Instituţiile centrale şi locale în dezvoltarea economică şi protecţia
socială. Bucureşti: Tribuna Economică, 2005
Poenaru, M. Politica socială şi indicatorii sociali, Bucureşti, Editura All, 1998
Poenaru, M., Grigorescu, C., Fundamente economice ale protecţiei sociale în România în
contextul integrării europene, vol 28-30, Bucureşti, Centrul de Informare şi Documentare
Economică, 2002
Szarka Arpad “ Asigurări si protecţie socială” , Editura Universităţii din Oradea, 2009
Tănăsescu, P., Asigurări şi protecţie socială în România, Editura C.H. Beck, Bucureşti,
2009, pag. 59-73.
Resurse Internet
http://www.ueb.ro
http://www.mmuncii.ro/ro/
49
Raspunsuri
1) e
2) e
3) e
4) c
5) e
6) e
7) d
8) c
9) e
10) e
11) d
12) d
50
CAPITOLUL 5. FINANŢAREA ASISTENŢEI SOCIALE
Autori:
- Lect.univ. dr. Nicoleta CARAGEA, Universitatea Ecologică din Bucureşti, Bucureşti,
Sector 5, bd.Vasile Milea nr.1G, e-mail: [email protected]
Obiectivele lecţiei
• Cunoaşterea cadrului general al finanţării asistenţei sociale
• Însuşirea principalelor surse de finanţare ale beneficiilor de asistenţă socială
Conţinutul lecţiei
Cadrul general
Finanţarea beneficiilor de asistenţă socială
Finanţarea serviciilor sociale
Întrebări recapitulative
Teste
5.1 Cadrul general
Asistenţa socială se finanţează din fonduri alocate de la bugetul de stat, de la bugetele
locale, din donaţii, sponsorizări sau din alte contribuţii din partea unor persoane fizice
ori juridice, din ţară şi din străinătate, precum şi din alte surse, cu respectarea
legislaţiei în domeniu şi în limita resurselor financiare disponibile.
Instituţiile de asistenţă socială sunt scutite de taxe şi impozite pe terenuri şi clădiri
folosite pentru activităţile de asistenţă socială.
5.2 Finanţarea beneficiilor de asistenţă socială
Beneficiile de asistenţă socială se finanţează din fonduri alocate de la bugetul de stat
sau de la bugetele locale.
La fundamentarea anuală a sumelor necesare asigurării plăţii beneficiilor de asistenţă
socială se ţine cont de următoarele elemente:
a) numărul de beneficiari înregistraţi în anul anterior;
51
b) estimarea numărului de beneficiari pentru anul bugetar în funcţie de evoluţiile
economice,
demografice şi sociale (indicatorii macroeconomici);
c) cuantumul nominal sau, după caz, cuantumul mediu al beneficiului de asistenţă
socială.
Se iau în considerare la fundamentarea bugetară şi beneficiile de asistenţă socială care
urmează să fie acordate, aprobate în condiţiile legii.
Fondurile necesare cheltuielilor cu tipărirea formularelor de cerere se asigură din
bugetul autorităţii administraţiei publice locale, inclusiv din sume defalcate din unele
venituri ale bugetului de stat.
Pentru solicitarea drepturilor, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale,
agenţia, agenţiile teritoriale, precum şi autorităţile administraţiei publice locale au
obligaţia de a posta pe site-urile proprii formatul printabil al formularelor de cerere.
Fondurile necesare cheltuielilor de transmitere a drepturilor se asigură din bugetele din
care se plăteşte beneficiul de asistenţă socială.
Autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul municipiilor, oraşelor şi
comunelor precum şi de la nivel judeţean constituie în bugetul propriu un fond de
asistenţă socială, denumit în continuare Fond, pentru plata beneficiilor de asistenţă
socială acordate din bugetul local şi asigurarea cheltuielilor pentru acordarea altor
măsuri de asistenţă socială stabilite prin hotărâri ale consiliilor locale sau judeţene.
Sumele necesare se asigură din bugetele locale, precum şi din sume defalcate din
unele venituri ale bugetului de stat.
Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat se stabilesc anual prin legea
bugetului de stat şi reprezintă maximum 30% din valoarea totală a Fondului constituit,
în funcţie de fundamentările trimise de autorităţile administraţiei publice locale şi de
disponibilităţile bugetului de stat.
Guvernul şi fiecare ordonator de credite, autoritate a administraţiei publice centrale
sau locale, în elaborarea strategiilor şi politicilor sociale la nivel naţional sau local
trebuie să se asigure că acestea sunt în concordanţă cu principiile responsabilităţii
fiscale, regulile fiscale, precum şi cu obiectivele şi limitele din strategia fiscal-
bugetară.
52
5.3 Finanţarea serviciilor sociale
Serviciile sociale se finanţează din următoarele surse:
a) bugetul de stat;
b) bugetul local al judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti;
c) bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv bugetele locale ale
sectoarelor municipiului Bucureşti;
d) donaţii, sponsorizări sau alte contribuţii din partea persoanelor fizice ori juridice din
ţară şi
din străinătate;
e) fonduri externe rambursabile şi nerambursabile;
f) contribuţia persoanelor beneficiare;
g) alte surse de finanţare, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
5.3.1 Finanţarea din bugetul de stat
De la bugetul de stat se alocă fonduri pentru:
a) finanţarea programelor de interes naţional, elaborate de Ministerul Muncii, Familiei
şi
Protecţiei Sociale, precum şi de alte autorităţi ale administraţiei publice centrale cu
atribuţii în
domeniul serviciilor sociale şi aprobate prin hotărâre a Guvernului;
b) finanţarea programelor de subvenţionare a furnizorilor privaţi de servicii sociale,
derulat de
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale;
c) finanţarea înfiinţării unor instituţii de asistenţă socială-pilot;
d) finanţarea serviciilor sociale acordate prin structurile publice aflate în
subordineacoordonarea autorităţilor administraţiei publice centrale;
e) finanţarea serviciilor sociale acordate de autorităţile administraţiei publice locale şi
a altor
furnizori publici şi privaţi de servicii sociale, în condiţiile legii;
f) finanţarea programelor de educaţie permanentă a personalului de specialitate şi a
programelor de cercetare din domeniul serviciilor sociale;
53
g) cheltuieli de investiţii şi reparaţii capitale pentru centrele de zi şi rezidenţiale, în
condiţiile
legii;
h) co-finanţarea serviciilor sociale, în baza, memorandumurilor, protocoalelor,
convenţiilor de
parteneriat, încheiate conform legii;
i) alte cheltuieli stabilite prin legile bugetare anuale.
Alocarea fondurilor de la bugetul de stat destinate susţinerii funcţionării serviciilor
sociale organizate la nivelul unităţilor administrativ teritoriale se realizează în baza
fundamentărilor transmise de autorităţile administraţiei publice locale.
Fundamentarea sumelor solicitate de la bugetul de stat de către autorităţile
administraţiei publice locale se realizează în baza standardelor de cost în vigoare
pentru serviciile sociale administrate, contractate sau subvenţionate în condiţiile legii,
precum şi în baza estimării costurilor necesare funcţionării serviciilor nou înfiinţate în
anul bugetar respectiv.Estimarea şi fundamentarea bugetului destinat serviciilor
sociale este prevăzută în planurile anuale de acţiune.
Standardele de cost pentru serviciile sociale se aprobă prin hotarâre a Guvernului, la
propunerea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. Costul standard
anual/beneficiar/tip de serviciu se indexează cu rata inflaţiei şi se revizuieşte ori de
câte ori este nevoie.
Alocarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru finanţarea
serviciilor sociale, se realizează după cum urmează:
a) între 80%-100% pentru serviciile sociale adresate copilului care necesită protecţie
specială, precum şi pentru serviciile adresate unor categorii de beneficiari, prevăzute
expres de lege;
b) până la 80% pentru serviciile sociale adresate persoanelor cu dizabilităţi,
persoanelor fără
adăpost, victimelor violenţei în familie, în funcţie de tipul serviciilor;
c) până la 60% pentru serviciile destinate copilului şi familiei, în funcţie de tipul
serviciilor;
d) până la 50% pentru serviciile sociale adresate persoanelor vârstnice, în funcţie de
tipul
serviciilor;
54
e) până la 30% pentru alte servicii sociale, în funcţie de tipul serviciilor.
5.3.2 Finanţarea din bugetulele locale ale judeţelor
Din bugetele locale ale judeţelor se alocă fonduri pentru:
a) finanţarea serviciilor sociale aflate în administrare proprie, contractate sau
subvenţionate în condiţiile legii, ori co-finanţate în baza contractelor de parteneriat;
b) finanţarea sau co-finanţarea înfiinţării, organizării şi funcţionării unor noi servicii
sociale;
c) co-finanţarea serviciilor sociale care funcţionează în mediul rural şi în localităţi
defavorizate, în baza unor contracte de parteneriat încheiate bianual;
d) finanţarea cheltuielilor de funcţionare a comisiilor de evaluare şi a serviciilor de
evaluare complexă, prevăzute de lege;
e) finanţarea sau, după caz, co-finanţarea în parteneriat cu autorităţile administraţiei
publice locale, a cheltuielilor necesare formării continue a personalului cu atribuţii în
domeniul serviciilor sociale şi care activează la nivelul judeţului respectiv;
f) finanţarea şi co-finanţarea, în parteneriat cu autorităţile administraţiei publice locale,
a acţiunilor de sensibilizare a comunităţii privind nevoile şi riscurile sociale de la
nivelul judeţului;
g) co-finanţarea proiectelor susţinute din fonduri structurale şi alte fonduri
internaţionale pentru proiecte din domeniul serviciilor sociale;
h) finanţarea subvenţiilor destinate serviciilor sociale acordate de furnizorii privaţi;
i) alte finanţări sau co-finanţări prevăzute de lege.
Consiliul judeţean are obligaţia să asigure din bugetul propriu sumele în completarea
celor
alocate din bugetul de stat.
5.3.3 Finanţarea din bugetule locale ale comunelor, oraţelor,
municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti
Din bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv din bugetele
locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, se alocă fonduri pentru:
a) finanţarea serviciilor sociale aflate în administrare proprie, contractate sau
subvenţionate în condiţiile legii, ori co-finanţate în baza contractelor de parteneriat;
55
b) finanţarea sau co-finanţarea înfiinţării, organizării şi funcţionării unor noi servicii
sociale;
c) finanţarea sau, după caz, co-finanţarea în parteneriat cu consiliul judeţean, a
cheltuielilor necesare formării continue a personalului cu atribuţii în domeniul
serviciilor sociale şi care activează la nivelul comunităţii respective;
d) finanţarea şi co-finanţarea, în parteneriat cu consiliul judeţean a acţiunilor de
sensibilizare a populaţiei privind nevoile şi riscurile sociale de la nivelul comunităţii;
e) co-finanţarea proiectelor susţinute din fonduri structurale şi alte fonduri
internaţionale pentru proiecte din domeniul serviciilor sociale;
f) alte finanţări sau co-finanţări prevăzute de lege.
Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să asigure din bugetele proprii şi
alte venituri extrabugetare sumele în completarea celor alocate din bugetul de stat.
Serviciile medicale asigurate beneficiarilor de servicii sociale în centrele rezidenţiale
şi de zi se finanţează de la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de
sănătate, în conformitate cu prevederile Contractului-cadru privind condiţiile acordării
asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate sau pe bază de
contract de prestări servicii cu cabinetele medicilor de familie sau cabinetele de
specialitate.
Furnizorii publici şi privaţi care acordă servicii de îngrijire în centre rezidenţiale şi,
după caz, în centre de zi asigură, din fonduri proprii, medicamente uzuale acordate
fără prescripţie medicală, materiale sanitare şi echipamentele necesare îngrijirii
persoanei asistate, care nu sunt finanţate din Fondul naţional unic de asigurări sociale
de sănătate sau prin programele Ministerului Sănătăţii.
Pentru finanţarea serviciilor sociale se pot utiliza veniturile obţinute din sponsorizările
şi donaţiile în bani sau în natură, acordate de persoane fizice şi juridice, române şi
străine furnizorilor de servicii.
Serviciile sociale pot fi finanţate din fonduri internaţionale, stabilite prin
memorandumurile sau protocoalele de finanţare încheiate de statul român cu donatorii,
precum şi din fondurile structurale pentru proiectele selectate în cadrul programelor
operaţionale regionale.
În funcţie de venituri, persoanele beneficiare contribuie la finanţarea acordării
serviciilor sociale, conform legii.
56
Asociaţiile şi fundaţiile, precum şi cultele, în calitate de furnizori privaţi de servicii
sociale, pot primi subvenţii alocate de la bugetul de stat şi de la bugetele
judeţene/bugetele locale ale
sectoarelor municipiului Bucureşti, ca formă de sprijin în vederea înfiinţării,
dezvoltării, diversificării şi asigurării continuităţii serviciilor sociale acordate de
aceştia.
Subvenţia se acordă în baza contractului de subvenţionare încheiat între autoritatea
contractantă şi furnizorul privat.
Furnizorii privaţi de servicii sociale, care au încheiate contracte de finanţare cu
autorităţile administraţiei publice locale, nu pot primi subvenţii pentru serviciile
sociale care fac obiectul acestor contracte.
Activităţile derulate în cadrul contractelor de subvenţionare sunt supuse monitorizării
şi controlului autorităţii contractante, al inspectorilor sociali şi al Curţii de Conturi a
României.
Întrebări pentru verificarea cunoştinţelor acumulate (autoevaluare)
5.4 Întrebări recapitulative
1. Care sunt sursele de finanţare a serviciilor sociale?
2. Prezentaţi modul în care se alocă fondurile pentru finanţarea serviciilor sociale
de la bugetul de stat.
3. Prezentaţi modul în care se alocă fondurile pentru finanţarea serviciilor sociale
din bugetele locale ale judeţelor.
4. Prezentaţi modul în care se alocă fondurile pentru finanţarea serviciilor sociale
din bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv din
bugetele locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti.
5. Care este mecanismul prin care se finanţează serviciile medicale asigurate
beneficiarilor de servicii sociale în centrele rezidenţiale şi de zi?
5.5 Teste
57
1. La fundamentarea anuală a sumelor necesare asigurării plăţii beneficiilor de
asistenţă socială se ţine cont de următoarele elemente:
a) numărul de beneficiari înregistraţi în anul anterior;
b) estimarea numărului de beneficiari pentru anul bugetar în funcţie de evoluţiile
economice,
demografice şi sociale (indicatorii macroeconomici);
c) cuantumul nominal sau, după caz, cuantumul mediu al beneficiului de asistenţă
socială.
d) a+b+c
e) b+c
Alegeţi varianta corectă.
2. Serviciile sociale se finanţează din următoarele surse:
a) bugetul de stat; bugetul local al judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti;
b) donaţii, sponsorizări sau alte contribuţii din partea persoanelor fizice ori juridice din
ţară şi
din străinătate, alte surse de finanţare, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
c) bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv bugetele locale ale
sectoarelor municipiului Bucureşti;
d) contribuţia persoanelor beneficiare, fonduri externe rambursabile şi nerambursabile;
e) toate variantele de mai sus.
Alegeţi varianta corectă.
3. Serviciile sociale se finanţează din următoarele surse:
a) bugetul de stat; bugetul local al judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti,
donaţii, sponsorizări sau alte contribuţii din partea persoanelor fizice ori juridice din
ţară şi
din străinătate, alte surse de finanţare, în conformitate cu legislaţia în vigoare, bugetele
locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv bugetele locale ale sectoarelor
municipiului Bucureşti, contribuţia persoanelor beneficiare, fonduri externe
rambursabile şi nerambursabile
b) numai din bugetul de stat
c) numai din bugetele locale
d) numai din bugetele judeţelor
e) toate variantele de mai sus.
58
Alegeţi varianta corectă.
4. De la bugetul de stat se alocă fonduri pentru:
a) finanţarea programelor de interes naţional, elaborate de Ministerul Muncii, Familiei
şi
Protecţiei Sociale, precum şi de alte autorităţi ale administraţiei publice centrale cu
atribuţii în
domeniul serviciilor sociale şi aprobate prin hotărâre a Guvernului;
b) a+c
c) finanţarea înfiinţării unor instituţii de asistenţă socială-pilot;
d) b+e
e) finanţarea serviciilor sociale acordate prin structurile publice aflate în
subordineacoordonarea autorităţilor administraţiei publice centrale;
Alegeţi varianta corectă.
5. Se alocă fonduri de la bugetul de stat pentru:
a) finanţarea serviciilor sociale acordate de autorităţile administraţiei publice locale şi
a altor
furnizori publici şi privaţi de servicii sociale, în condiţiile legii;
b) finanţarea programelor de educaţie permanentă a personalului de specialitate şi a
programelor de cercetare din domeniul serviciilor sociale;
c) cheltuieli de investiţii şi reparaţii capitale pentru centrele de zi şi rezidenţiale, în
condiţiile
legii;
d) co-finanţarea serviciilor sociale, în baza, memorandumurilor, protocoalelor,
convenţiilor de
parteneriat, încheiate conform legii;
e) toate variantele de mai sus.
Alegeţi varianta corectă.
6. Alocarea fondurilor din bugetul de stat sunt destinate pentru:
a) finanţarea programelor de subvenţionare a furnizorilor privaţi de servicii sociale,
derulat de
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale;
b) alte cheltuieli stabilite prin legile bugetare anuale;
59
c) a+b
d) c+e
e) finanţarea programelor de educaţie permanentă a personalului de specialitate şi a
programelor de cercetare din domeniul serviciilor sociale;
Alegeţi varianta corectă.
7. Alocarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru finanţarea
serviciilor sociale, se realizează după cum urmează:
a) între 30%-80% pentru serviciile sociale adresate copilului care necesită protecţie
specială, precum şi pentru serviciile adresate unor categorii de beneficiari, prevăzute
expres de lege;
b) până la 80% pentru serviciile sociale adresate persoanelor cu dizabilităţi,
persoanelor fără
adăpost, victimelor violenţei în familie, în funcţie de tipul serviciilor;
c) până la 20% pentru serviciile destinate copilului şi familiei, în funcţie de tipul
serviciilor;
d) până la 10% pentru serviciile sociale adresate persoanelor vârstnice, în funcţie de
tipul
serviciilor;
e) până la 70% pentru alte servicii sociale, în funcţie de tipul serviciilor.
Care din afirmaţiile de mai sus este adevărată? Alegeţi varianta corectă.
8. Alocarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru finanţarea
serviciilor sociale, se realizează după cum urmează:
a) între 80%-100% pentru serviciile sociale adresate copilului care necesită protecţie
specială, precum şi pentru serviciile adresate unor categorii de beneficiari, prevăzute
expres de lege;
b) până la 50% pentru serviciile destinate copilului şi familiei, în funcţie de tipul
serviciilor;
c) până la 100% pentru serviciile sociale adresate persoanelor vârstnice, în funcţie de
tipul serviciilor;
d) până la 70% pentru alte servicii sociale, în funcţie de tipul serviciilor.
e) toate variantele de mai sus.
Care din afirmaţiile de mai sus este adevărată? Alegeţi varianta corectă.
60
9. Alocarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru finanţarea
serviciilor sociale, se realizează după cum urmează:
a) între 80%-100% pentru serviciile sociale adresate copilului care necesită protecţie
specială, precum şi pentru serviciile adresate unor categorii de beneficiari, prevăzute
expres de lege;
b) până la 60% pentru serviciile destinate copilului şi familiei, în funcţie de tipul
serviciilor;
c) până la 50% pentru serviciile sociale adresate persoanelor vârstnice, în funcţie de
tipul serviciilor;
d) până la 30% pentru alte servicii sociale, în funcţie de tipul serviciilor.
e) toate variantele de mai sus.
Care din afirmaţiile de mai sus este adevărată? Alegeţi varianta corectă.
10. Din bugetele locale ale judeţelor se alocă fonduri pentru:
a) b+c+d+e
b) finanţarea sau co-finanţarea înfiinţării, organizării şi funcţionării unor noi servicii
sociale;
c) co-finanţarea serviciilor sociale care funcţionează în mediul rural şi în localităţi
defavorizate, în baza unor contracte de parteneriat încheiate bianual;
d) finanţarea cheltuielilor de funcţionare a comisiilor de evaluare şi a serviciilor de
evaluare complexă, prevăzute de lege;
e) finanţarea sau, după caz, co-finanţarea în parteneriat cu autorităţile administraţiei
publice locale, a cheltuielilor necesare formării continue a personalului cu atribuţii în
domeniul serviciilor sociale şi care activează la nivelul judeţului respectiv;
Alegeţi varianta corectă.
11. Din bugetele locale ale judeţelor se alocă fonduri pentru:
a) finanţarea serviciilor sociale aflate în administrare proprie, contractate sau
subvenţionate în condiţiile legii, ori co-finanţate în baza contractelor de parteneriat;
b) finanţarea şi co-finanţarea, în parteneriat cu autorităţile administraţiei publice
locale, a acţiunilor de sensibilizare a comunităţii privind nevoile şi riscurile sociale de
la nivelul judeţului;
c) a+b
61
d) co-finanţarea proiectelor susţinute din fonduri structurale şi alte fonduri
internaţionale pentru proiecte din domeniul serviciilor sociale;
e) c+d.
Alegeţi varianta corectă.
12. Una dintre afirmaţiile de mai jos este adevărată:
a) din bugetele locale ale comunelor se alocă fonduri pentru finanţarea subvenţiilor
destinate serviciilor sociale acordate de furnizorii privaţi;
b) Consiliul judeţean are obligaţia să asigure din bugetul propriu sumele în
completarea celor
alocate din bugetul de stat.
c) din bugetele locale ale comunelor se alocă fonduri pentru alte finanţări sau co-
finanţări prevăzute de lege.
d) din bugetul de stat se alocă fonduri pentru finanţarea subvenţiilor destinate
serviciilor sociale acordate de furnizorii privaţi;
e) toate afirmaţiile de mai sus sunt adevărate.
Alegeţi varianta corectă.
13. Din bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv din bugetele
locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, se alocă fonduri pentru:
a) finanţarea serviciilor sociale aflate în administrare proprie, contractate sau
subvenţionate în condiţiile legii, ori co-finanţate în baza contractelor de parteneriat;
b) finanţarea sau co-finanţarea înfiinţării, organizării şi funcţionării unor noi servicii
sociale;
c) finanţarea sau, după caz, co-finanţarea în parteneriat cu consiliul judeţean, a
cheltuielilor necesare formării continue a personalului cu atribuţii în domeniul
serviciilor sociale şi care activează la nivelul comunităţii respective;
d) finanţarea şi co-finanţarea, în parteneriat cu consiliul judeţean a acţiunilor de
sensibilizare a populaţiei privind nevoile şi riscurile sociale de la nivelul comunităţii;
e) toate variantele de mai sus.
Alegeţi varianta corectă.
14. Din bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv din bugetele
locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, se alocă fonduri pentru:
62
a) alte finanţări sau co-finanţări prevăzute de lege.
b) finanţarea sau co-finanţarea înfiinţării, organizării şi funcţionării unor noi servicii
sociale;
c) a+b
d) co-finanţarea proiectelor susţinute din fonduri structurale şi alte fonduri
internaţionale pentru proiecte din domeniul serviciilor sociale;
e) toate variantele de mai sus.
Alegeţi varianta corectă.
Bibliografie recomandată
Buzducea, Doru. Aspecte contemporane în asistenţa socială. Iaşi: Ed. Polirom, 2005
Cace, Corina. Asigurările sociale: management, evoluţii şi tendinţe. Bucureşti: Ed.
Expert, 2004
Ghimpu, Sanda; Ticlea, Alexandru. Dreptul securităţii sociale. Bucureşti, Ed. All,
1998
Ghinăraru, C.,Sistem de indicatori ai protectiei sociale, INCSMPS, 2007
Molnar, M., Poenaru, M. Protecţia socială – Repere Europene, Ed. Bren, 2007
Pasnicu, Daniela. Instituţiile centrale şi locale în dezvoltarea economică şi protecţia
socială. Bucureşti: Tribuna Economică, 2005
Poenaru, M. Politica socială şi indicatorii sociali, Bucureşti, Editura All, 1998
Poenaru, M., Grigorescu, C., Fundamente economice ale protecţiei sociale în
România în contextul integrării europene, vol 28-30, Bucureşti, Centrul de Informare
şi Documentare Economică, 2002
Preda, Carmen-Mihaela. Alinierea şi coordonarea sistemelor de securitate socială în
Uniunea Europeană. Bucureşti: ASE, 2006
Şeulean, V., Protecţie şi asigurări sociale, Editura Mirton, Timişoara, 2003, pag.
178-223.
Szarka Arpad “ Asigurări si protecţie socială” , Editura Universităţii din Oradea, 2009
Tănăsescu, P., Asigurări şi protecţie socială în România, Editura C.H. Beck,
Bucureşti, 2009, pag. 59-73.
63
Resurse Internet
http://www.ueb.ro
http://www.mmuncii.ro/ro/
http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=815&langId=ro
Raspunsuri
1) d
2) e
3) a
4) d
5) e
6) d
7) b
8) a
9) e
10) a
11) e
12) b
13) e
14) e
64
CAPITOLUL 6. CONTRACTAREA SERVICIILOR SOCIALE
Autori:
- Lect.univ. dr. Nicoleta CARAGEA, Universitatea Ecologică din Bucureşti, Bucureşti,
Sector 5, bd.Vasile Milea nr.1G, e-mail: [email protected]
Obiectivele lecţiei
• Cunoaşterea
• Însuşirea
• Definirea
Conţinutul lecţiei
Obiectivele strategiilor naţionale şi locale pentru susţinerea financiară din
fonduri publice a furnizorilor de servicii sociale
Autorităţile contractante
Tipul contractelor de finanţare a serviciilor sociale
Întrebări recapitulative
Teste
6.1 Obiectivele strategiilor naţionale şi locale pentru susţinerea
financiară din fonduri publice a furnizorilor de servicii sociale
Susţinerea financiară din fonduri publice a furnizorilor serviciilor sociale are în vedere
realizarea următoarelor obiective aprobate prin strategiile naţionale şi locale în
domeniu:
o promovarea parteneriatului public-privat;
o dezvoltarea şi diversificarea serviciilor sociale de interes local;
o construcţia unei reţele naţionale de servicii sociale;
o asigurarea stabilităţii şi continuităţii funcţionării serviciilor sociale;
o asigurarea calităţii serviciilor sociale;
o implicarea comunităţii în identificarea, prevenirea şi soluţionarea problemelor
sociale;
o asigurarea accesului, pe criterii nediscriminatorii, a furnizorilor privaţi şi
publici de servicii sociale la fonduri publice;
65
o respectarea dreptului persoanei beneficiare la libera alegere a furnizorului de
servicii sociale;
o optimizarea rezultatelor obţinute în urma furnizării serviciilor sociale;
o performanţa în administrarea serviciilor sociale.
Finanţarea serviciilor sociale se află în responsabilitatea autorităţilor admninistraţiei
publice locale care, pe baza planurilor anuale de acţiune realizează următoarele:
a) stabilesc tipurile de servicii sociale necesare comunităţii;
b) inventariază serviciile sociale existente;
c) evaluează eficienţa şi eficacitatea acestora;
d) identifică nevoia de servicii sociale noi.
6.2 Autorităţi contractante
Pentru contractarea furnizării serviciilor sociale, autorităţile administraţiei publice locale
elaborează şi publică anual lista serviciilor sociale pe care le vor contracta cu furnizorii
publici şi privaţi de servicii sociale.
Autorităţile administraţiei publice locale în colaborare cu furnizorii publici şi privaţi
elaborează criteriile care fundamentează tipurile de servicii sociale ce urmează să fie
contractate. Autorităţile administraţiei publice locale, denumite în continuare autorităţi
contractante, contractează, cu furnizorii publici şi privaţi, serviciile sociale organizate şi
definite conform Nomenclatorului serviciilor sociale.
Autorităţile contractante au obligaţia să prevadă în bugetele proprii fondurile necesare
pentru finanţarea serviciilor sociale prevăzute în planurile anuale de acţiune.
Finanţarea din fonduri publice a serviciilor sociale acordate de furnizorii publici şi privaţi
de servicii sociale se realizează pe principiile concurenţei, eficienţei şi transparenţei.
Autoritatea contractantă are responsabilitatea calificării naturii contractelor de finanţare în
funcţie de obiectivul de interes local urmărit şi de estimarea valorii contractului.
Obiectivele de interes local sunt cele stabilite de autoritatea contractantă în baza
strategiilor proprii de dezvoltare a serviciilor sociale, elaborate conform strategiei
naţionale în domeniu, precum şi a măsurilor şi serviciilor sociale prioritare prevăzute în
planurile anuale de acţiune în domeniu, a numărului potenţialilor beneficiari identificaţi şi
a numărului de furnizori de servicii sociale publici şi privaţi existenţi în unitatea
administrativ-teritorială.
66
Pentru realizarea contractării serviciilor sociale cu furnizorii publici şi privati, autoritatea
contractantă elaborează un program multianual propriu privind achiziţia şi concesionarea
serviciilor sociale, pe baza căruia îşi fundamentează bugetul aferent în domeniu şi îl
include în planul anual de acţiune în domeniul serviciilor sociale.
6.3 Tipul contractelor de finanţare a serviciilor sociale
Autoritatea contractantă finanţează serviciile sociale în baza contractelor de finanţare care
pot fi:
a) Contractul de concesiune - contractul încheiat între autoritatea contractantă, pe de o
parte, şi furnizorul privat, pe de altă parte, având ca obiect darea în administrarea acestuia
a serviciului/serviciilor sociale publice, precum şi alocarea de fonduri publice aferente
cheltuielilor de funcţionare a serviciilor respective;
b) Contractul de prestări servicii sociale - contractul de achiziţie încheiat între autoritatea
contractantă, pe de o parte, şi furnizorul privat, pe de altă parte, având ca obiect prestarea
de către acesta de servicii sociale sau de activităţi specifice în cadrul serviciilor sociale ale
autorităţii contractante în schimbul unei sume de bani.
Realizarea activităţilor de contractare se află în responsabilitatea unui compartiment
specializat organizat în cadrul aparatului de specialitate al consiliului judeţean, respectiv
al primarului.
Încheierea contractelor de finanţare se face pe baza selecţiei publice de oferte.
Autoritatea contractantă poate încheia contracte de prestări servicii sociale prin atribuire
directă sau negociere, numai în următoarele cazuri:
a) în situaţia în care, în urma organizării selecţiei publice de oferte, nu s-a depus nicio
ofertă, sau au fost depuse numai oferte inacceptabile;
b) în situaţii bine fundamentate, care impun soluţionarea de urgenţă a nevoilor
beneficiarilor.
Documentaţia aferentă contractării serviciilor sociale se elaborează având în vedere
îndeplinirea standardelor minime de calitate şi alocarea fondurilor cu raportare la
standardele de cost aferente serviciilor sociale contractate.
Condiţiile de eligibilitate, criteriile de selecţie, alte condiţii contractuale specifice
procedura de contractare a serviciilor sociale cu furnizorii publici şi privaţi se
reglementează prin legislaţia specială.
67
Întrebări pentru verificarea cunoştinţelor acumulate (autoevaluare)
6.2 Întrebări recapitulative
1. Prezentaţi obiectivele aprobate prin strategiile naţionale şi locale în vederea susţinerii
financiare din fonduri publice a furnizorilor de servicii sociale.
2. Ce tipuri de contracte de finanţare a serviciilor sociale cunoaşteţi?
3. Prezentaţi cazurile în care autoritatea contractantă poate încheia contracte de prestări
servicii sociale prin atribuire directă sau negociere.
4. Completaţi afirmaţia: serviciile sociale organizate şi definite conform ...
6.3 Teste
1. Autoritatea contractantă poate încheia contracte de prestări servicii sociale prin atribuire
directă sau negociere, numai în următoarele cazuri:
a) în situaţia în care, în urma organizării selecţiei publice de oferte, nu s-a depus nicio
ofertă, sau au fost depuse numai oferte inacceptabile;
b) în situaţii bine fundamentate, care impun soluţionarea de urgenţă a nevoilor
beneficiarilor;
c) a+b
d) când nu s-a depus nicio ofertă importantă, sau au fost depuse numai oferte
inacceptabile;
e) în situaţii care impun soluţionarea nevoilor furnizorilor.
Alegeţi varianta corectă.
2. Contractele de finanţare pot fi:
a) Contractul de cesiune - contractul încheiat între autoritatea contractantă şi furnizorul
privat;
b) Contractul de prestări servicii comerciale - contractul de achiziţie încheiat între
autoritatea contractantă, pe de o parte, şi furnizorul privat, pe de altă parte, având ca obiect
prestarea de către acesta de servicii comerciale sau de activităţi specifice în cadrul
serviciilor de piaţă, în schimbul unei sume de bani.
68
c) Contractul de concesiune - contractul încheiat între autoritatea contractantă, pe de o
parte, şi furnizorul privat, pe de altă parte, având ca obiect darea în administrarea acestuia
a serviciului/serviciilor sociale publice, precum şi alocarea de fonduri publice aferente
cheltuielilor de funcţionare a serviciilor respective;
d) Contractul de prestări servicii sociale - contractul de achiziţie încheiat între autoritatea
contractantă, pe de o parte, şi furnizorul privat, pe de altă parte, având ca obiect prestarea
de către acesta de servicii sociale sau de activităţi specifice în cadrul serviciilor sociale ale
autorităţii contractante în schimbul unei sume de bani.
e) c+d
Alegeţi varianta corectă.
3.Finanţarea din fonduri publice a serviciilor sociale acordate de furnizorii publici şi
privaţi de servicii sociale se realizează pe baza următoarelor principii:
a) principiul concurenţei
b) principiul eficienţei
c) principiul transparenţei
d) a+c
e) d+b
Alegeţi varianta corectă.
4.Autoritatea contractantă are responsabilitatea calificării naturii contractelor de finanţare
în funcţie de:
a) obiectivul de interes local urmărit
b) obiectivul furnizorului de servicii
c) de estimarea valorii contractului
d) a+c
e) a+b.
Alegeţi varianta corectă.
5. Finanţarea serviciilor sociale se află în responsabilitatea autorităţilor admninistraţiei
publice locale care, pe baza planurilor anuale de acţiune realizează următoarele:
a) stabilesc tipurile de servicii sociale necesare comunităţii;
b) inventariază serviciile sociale existente;
c) evaluează eficienţa şi eficacitatea acestora;
69
d) identifică nevoia de servicii sociale noi;
e) toate variantele de mai sus.
Alegeţi varianta corectă.
6. Susţinerea financiară din fonduri publice a furnizorilor serviciilor sociale are în vedere
realizarea următoarelor obiective aprobate prin strategiile naţionale şi locale în domeniu:
a) promovarea parteneriatului public-privat;
b) dezvoltarea şi diversificarea serviciilor sociale de interes local;
c) construcţia unei reţele naţionale de servicii sociale;
d) a+b+c
e) a+b.
Alegeţi varianta corectă.
7. Susţinerea financiară din fonduri publice a furnizorilor serviciilor sociale are în vedere
realizarea următoarelor obiective aprobate prin strategiile naţionale şi locale în domeniu:
a) asigurarea stabilităţii şi continuităţii funcţionării serviciilor sociale;
b) asigurarea calităţii serviciilor sociale;
c) a+b
d) implicarea comunităţii în identificarea, prevenirea şi soluţionarea problemelor sociale;
e) c+d
Alegeţi varianta corectă.
8. Susţinerea financiară din fonduri publice a furnizorilor serviciilor sociale are în vedere
realizarea următoarelor obiective aprobate prin strategiile naţionale şi locale în domeniu:
a) asigurarea accesului, pe criterii nediscriminatorii, a furnizorilor privaţi şi publici de
servicii sociale la fonduri publice;
b) respectarea dreptului persoanei beneficiare la libera alegere a furnizorului de servicii
sociale;
c) optimizarea rezultatelor obţinute în urma furnizării serviciilor sociale;
d) performanţa în administrarea serviciilor sociale
e) toate variantele de mai sus.
Alegeţi varianta corectă.
70
Bibliografie recomandată
Buzducea, Doru. Aspecte contemporane în asistenţa socială. Iaşi: Ed. Polirom, 2005
Cace, Corina. Asigurările sociale: management, evoluţii şi tendinţe. Bucureşti: Ed.
Expert, 2004
Cace, Corina. Sistemul de asigurări sociale în România: posibilităţi şi direcţii de
dezvoltare şi perfecţionare. Bucureşti: ASE, 2004
Ferrera, Maurizio. The boundaries of welfare: European integration and the new spatial
politics of social protection. Oxford: Oxford University Press, 2005
Ghimpu, Sanda; Ticlea, Alexandru. Dreptul securităţii sociale. Bucureşti, Ed. All, 1998
Ghinăraru, C.,Sistem de indicatori ai protectiei sociale, INCSMPS, 2007
Molnar, M., Poenaru, M. Protecţia socială – Repere Europene, Ed. Bren, 2007
Pasnicu, Daniela. Instituţiile centrale şi locale în dezvoltarea economică şi protecţia
socială. Bucureşti: Tribuna Economică, 2005
Poenaru, M. Politica socială şi indicatorii sociali, Bucureşti, Editura All, 1998
Poenaru, M., Grigorescu, C., Fundamente economice ale protecţiei sociale în România în
contextul integrării europene, vol 28-30, Bucureşti, Centrul de Informare şi Documentare
Economică, 2002
Preda, Carmen-Mihaela. Alinierea şi coordonarea sistemelor de securitate socială în
Uniunea Europeană. Bucureşti: ASE, 2006
Şeulean, V., Protecţie şi asigurări sociale, Editura Mirton, Timişoara, 2003, pag. 178-
223.
Szarka Arpad “ Asigurări si protecţie socială” , Editura Universităţii din Oradea, 2009
Tănăsescu, P., Asigurări şi protecţie socială în România, Editura C.H. Beck, Bucureşti,
2009, pag. 59-73.
Resurse Internet
http://www.ueb.ro
http://www.mmuncii.ro/ro/
Raspunsuri
1) c
2) e
3) e
71
4) d
5) e
6) d
7) e
8) e
72
CAPITOLUL 7. SISTEME DE PROTECŢIE SOCIALĂ DIN
EUROPA - MISSOC
Autori:
- Lect.univ. dr. Nicoleta CARAGEA, Universitatea Ecologică din Bucureşti, Bucureşti,
Sector 5, bd.Vasile Milea nr.1G, e-mail: [email protected]
Obiectivele lecţiei
• Cunoaşterea sistemului de informare reciprocă privind protecţia socială în Europa
• Însuşirea conceptelor legate de sistemul de informare privind protecţia socială
• Definirea principiilor şi a schemelor de finanţare a securităţii sociale
Conţinutul lecţiei
Ce este MISSOC?
Cine sunt utilizatorii MISSOC?
Măsuri de cooperare şi informare privind coordonarea sistemelor de protecţie socială
Sistemul de schimburi electronice de informaţii privind securitatea socială
Principii şi scheme de finanţare ale securităţii sociale
Criza finanţării politicilor sociale în România
Întrebări recapitulative
Teste
7.1 Ce este MISSOC?
Sistemul de informare reciprocă privind protecţia socială (MISSOC) vă pune la
dispoziţie informaţii detaliate, comparabile şi actualizate periodic despre sistemele
naţionale de protecţie socială, în limbile engleză, franceză şi germană.
MISSOC publică Tabelele comparative cu privire la protecţia socială, cuprinzând date
despre:
• 31 de ţări: cele 27 de state membre, Islanda, Liechtenstein, Norvegia şi Elveţia;
• 12 domenii principale: finanţare, asistenţă medicală, boală, maternitate,
invaliditate, vârstă înaintată, supravieţuitori, accidente de muncă şi boli
73
profesionale, familie, şomaj, resurse minime garantate şi îngrijiri medicale pe
termen lung;
• peste 300 de categorii prezentate detaliat.
În plus, tabelele comparative oferă o abordare transnaţională a principalelor concepte
şi principii aplicabile fiecărei ramuri a protecţiei sociale. Începând cu anul 2011,
printre responsabilităţile MISSOC se numără şi actualizarea periodică a ghidurilor
privind sistemele naţionale de securitate socială, concepute pentru a-i informa pe
cetăţenii care se deplasează pe teritoriul Europei. Acestea sunt disponibile în 24 de
limbi.
MISSOC realizează, de asemenea, analize, un buletin informativ anual şi alte
publicaţii specializate. Secretariatul MISSOC vă poate pune la dispoziţie documente
de arhivă referitoare la activităţile sistemului de informare.
7.2 Cine sunt utilizatorii MISSOC?
MISSOC este utilizat de:
• responsabili politici şi funcţionari din ţările UE
• cercetători şi studenţi
• cetăţeni care se mută într-un alt stat membru cu scopul de a lucra sau de a trăi
în ţara respectivă.
7.3 Cum sunt actualizate informaţiile?
MISSOC este coordonat de Comisia Europeană, în colaborare cu secretariatul creat în
acest scop. Ţările participante numesc câte unul sau doi corespondenţi din cadrul
ministerelor naţionale sau al instituţiilor responsabile cu securitatea socială.
Corespondenţii actualizează periodic tabelele comparative şi ghidurile privind
sistemele naţionale de securitate socială.
74
7.4 Măsuri de cooperare şi informare privind coordonarea
sistemelor de securitate socială
Comisia Europeană furnizează sprijin financiar pentru:
� acţiunile transnaţionale de cooperare între organismele de securitate socială
� campaniile transnaţionale de informare a cetăţenilor cu privire la drepturile şi
obligaţiile care le revin în baza reglementărilor UE privind coordonarea
sistemelor de securitate socială
� măsurile transnaţionale sau naţionale de pregătire şi implementare a sistemului
de schimb electronic de informaţii în materie de securitate socială (EESSI).
7.5 Sistemul de schimb electronic de informaţii în materie de
securitate socială - EESSI
Proiectul EESSI (Schimburi electronice de informaţii privind securitatea socială) îşi
propune să consolideze protecţia drepturilor de care dispun cetăţenii, prin
informatizarea aplicării normelor europene în materie de coordonare a securităţii
sociale. Printre avantajele schimburilor de informaţii pe cale electronică se numără:
• facilitarea şi accelerarea procesului de luare a deciziilor cu privire la calcularea
şi plata prestaţiilor de securitate socială
• verificarea mai eficientă a datelor
• crearea unei interfeţe mai flexibile şi mai accesibile între diferite sisteme
• colectarea detaliată a datelor statistice privind schimburile europene.
Toate informaţiile schimbate anterior prin intermediul celor 100 de formulare în
format tipărit (în realitate aproximativ 2000, dacă luăm în considerare toate versiunile
lingvistice) ar urma să fie procesate electronic până la data de 1 mai 2012.
7.6 O arhitectură europeană comună
În anul 2007, Comisia administrativă pentru securitatea socială a lucrătorilor migranţi
(în prezent Comisia administrativă pentru coordonarea securităţii sociale) a ajuns la un
acord privind crearea unui cadru european comun pentru schimburile electronice de
date. Principalele sale caracteristici sunt:
75
• o bază de date instituţională accesibilă publicului şi o interfaţă care poate fi
folosită pentru transmiterea documentelor sau ca repertoriu on-line
• schimb de informaţii privind securitatea socială prin intermediul documentelor
electronice structurate
• folosirea unui protocol de comunicare sigur şi a reţelei sTesta pe post de
coloană vertebrală a sistemului
• între unu şi cinci puncte de acces pentru fiecare ţară a UE
• facilităţi pentru efectuarea de tranzacţii on-line şi utilizarea viitorului card
european de asigurări sociale de sănătate în format electronic
• folosirea obligatorie a unui nod central, găzduit de Comisia Europeană, pentru
distribuţia între ţări
• folosirea flexibilă, de către ţările UE, a unui software de referinţă dezvoltat de
Comisie. Software-ul include un punct de acces internaţional şi naţional
predefinit şi o interfaţă web pentru funcţionari, WebIC.
7.7 Principiile de finanţare ale securităţii sociale şi schemele de
protecţie socială
Principii de finanţare Scheme de protecţie socială
1. Boala si maternitate: prestatii
in natura
Schemă contributivă (salariati, angajatori, angajati
pe cont propriu, someri).
2. Boala si maternitate: Prestatii
in bani
Schemă contributivă (salariati, angajatori, angajati
pe cont propriu, someri).
3. Ingrijirea pe termen lung
Nu există scheme contributive.
4. Invaliditate
Schemă contributivă (salariati, angajatori, angajati
pe cont propriu, someri).
5. Pensii pentru limita de varsta
76
Schemă contributivă (salariati, angajatori, angajati
pe cont propriu, someri).
6. Pensii de urmaş
Schemă contributivă (salariati, angajatori, angajati
pe cont propriu, someri).
7. Accidente de munca si boli
profesionale
Schemă contributivă (angajatori, angajati pe cont
propriu).
8. Ajutorul de somaj
Schemă contributivă (salariati, angajatori, angajati
pe cont propriu).
9. Alocatii familiale
Taxe.
Scheme contributive
1. Contribuţii globale
Nu există
2. Boala si maternitate:
prestatii in natura
Angajator: 5.2%. Nu există limită maximă.
Angajat: 5.5%. Nu există limită maximă.
Angajat pe cont propriu: 5.5%. Nu există limită
maximă.
Şomeri: 5.5%. Nu există limită maximă.
3. Boala si maternitate:
Prestatii in bani
• Contributii pentru boala: Prestatii in bani (cu
excepţia accidentelor de munca si a bolilor
profesionale)
• Contributii pentru maternitate: Prestatii in bani
Angajator: 0.85%. Limita maximă: de 6 ori valoarea
salariului minim brut pentru fiecare angajat.
Angajat: Nu există contribuţii.
Angajat pe cont propriu: 0.85%. Limita maximă: de 6
77
ori valoarea salariului minim brut pentru fiecare
angajat.
Şomeri: 0.85%. Nu există limită maximă.
4. Ingrijirea pe termen lung
Nu există contribuţii.
5. Invaliditate
Angajator:
• baza de calcul: salariul brut; limită maximă: de
cinci ori valoare salariului mediu brut pe
economie
• Rata: 10.50% (incluzând rata de 3% - Pilonul 2)
Angajat:
• baza de calcul: salariul brut total; limită maximă: de
cinci ori valoare salariului mediu brut pe economie,
multiplicat cu numărul mediu de angajaţi
• Rata: contribuţiile variază în funcţie de condiţiile de
lucru:
Mediu de lucru normal
20.80%
Mediu de lucru dificil
25.80%
Mediu de lucru special
30.80%
6. Accidente de munca si boli
profesionale
78
Angajator:
• baza de calcul: salariul brut; nu există limită
maximă
Rata: 0.15% - 0.85%, în funcţiile de clasele de risc.
7. Ajutorul de şomaj
Angajator:
• baza de calcul: salariul brut; limită maximă: de
cinci ori valoare salariului mediu brut pe
economie, pentru fiecare sursă de venit
• Rata: 0.50%.
Angajat:
• baza de calcul: salariul brut; nu există limită
maximă
• Rata: 0.50%.
8. Alocatii familiale
Nu există contribuţii.
9. Alte contribuţii speciale
Fondul de garantare pentru plata creantelor salariale.
Sursa: MISSOC, http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=815&langId=ro
7.8 Criza finanţării politicilor sociale în România
În societatea contemporană politicile sociale cu programele şi servicile specializate
pentru populaţie, ocupă de departe primul loc în cadrul politicilor publice, respectiv al
bugetului public. Programele si măsurile de aplicare a politicilor sociale sunt diferite
de la o ţară la alta, în funcţie de diversificarea beneficiilor sociale, de alocarea de
resurse financiare importante, nu numai ca volum, dar şi ca proporţie din PIB.
Politicile sociale nu răspund decât parţial la rolul lor şi aşa limitat în combaterea
sărăciei, deoarece sistemul social nu s-a diversificat suficient pentru a răspunde la
noile exigenţe şi la cele nou apărute şi nici nu au sporit efectiv resursele alocate, fără
de care nu se poate ieşi din starea precară înregistrată în domeniul social. Costurile
sociale înalte (de exemplu: inflaţia, şomajul) suportate de populaţie au condus la
79
polarizare socială, marginalizare şi excluziune socială, prin generarea unor
comportamente anti-sociale diverse.
În ţara noastră, criza îmbrăca diverse forme: lipsa recunoaşterii profesiei, lipsa
asistenţilor sociali profesionişti, eşecul în recrutarea universitară a viitorilor asistenţi
sociali, condiţii de muncă necorelate cu nivelul veniturilor, o rată slabă de ocupare pe
piaţa forţei de muncă, erodarea graniţelor profesiei, persoane fără pregătire în asistenţa
socială, care îşi asumă responsabilităţi manageriale în domeniu, lipsa autonomiei, a
creativităţii/inovaţiei, lipsa resurselor. La acestea se adaugă faptul că politicile în
domeniul asistenţei sociale se centrează pe intervenţie în situaţii de dificultate şi mai
puţin pe prevenţie.
Nu se încurajează reţeaua rurală de asistenţă socială. În prezent, asistenţa socială nu
dispune de un număr suficient de specialişti cu pregătire universitară în asistenţă
socială - fonduri insuficiente la nivel local destinate dezvoltării serviciilor şi susţiinerii
instituţiilor de specialitate.
Întrebări pentru verificarea cunoştinţelor acumulate (autoevaluare)
7.9 Întrebări recapitulative
1. Ce este MISSOC?
2. Prezentaţi principiile de finanţare a securităţii sociale.
3. Care este schema de finanţare a ajutorului de şomaj?
4. Prezentaţi schema de finanţare a pensiei de invaliditate.
5. Ce reprezintă schimburile electronice de informaţii privind securitatea socială?
6. Cine sunt utilizatorii MISSOC?
80
7.10 Teste
1. MISSOC publică Tabelele comparative cu privire la protecţia socială, cuprinzând
date despre:
a) 31 de ţări: cele 27 de state membre, Islanda, Liechtenstein, Norvegia şi Elveţia;
b) 12 domenii principale: finanţare, asistenţă medicală, boală, maternitate, invaliditate,
vârstă înaintată, supravieţuitori, accidente de muncă şi boli profesionale, familie,
şomaj, resurse minime garantate şi îngrijiri medicale pe termen lung;
c) peste 300 de categorii prezentate detaliat
d) a+b+c
e) statele membre ale Uniunii Europene.
Alegeţi varianta corectă.
2. MISSOC este utilizat de:
a) responsabili politici şi funcţionari din ţările UE
b) cercetători şi studenţi
c) a+b+e
d) furnizorii de servicii sociale
e) cetăţeni care se mută într-un alt stat membru cu scopul de a lucra sau de a trăi în
ţara respectivă
Alegeţi varianta corectă.
3. Proiectul EESSI (Schimburi electronice de informaţii privind securitatea socială) îşi
propune să consolideze protecţia drepturilor de care dispun cetăţenii, prin
informatizarea aplicării normelor europene în materie de coordonare a securităţii
sociale. Printre avantajele schimburilor de informaţii pe cale electronică se numără:
a) facilitarea şi accelerarea procesului de luare a deciziilor cu privire la calcularea
şi plata prestaţiilor de securitate socială
b) verificarea mai eficientă a datelor
c) introducerea unor noi metode de analiză
d) a+b+e
e) crearea unei interfeţe mai flexibile şi mai accesibile între diferite sisteme.
Alegeţi varianta corectă.
81
4. Comisia Europeană furnizează sprijin financiar pentru:
a) acţiunile transnaţionale de cooperare între organismele de securitate socială
b) campaniile transnaţionale de informare a cetăţenilor cu privire la drepturile şi
obligaţiile care le revin în baza reglementărilor UE privind coordonarea
sistemelor de securitate socială
c) a+b+d
d) măsurile transnaţionale sau naţionale de pregătire şi implementare a sistemului
de schimb electronic de informaţii în materie de securitate socială (EESSI)
e) nicio variantă.
Alegeţi varianta corectă.
5. În ţara noastră, criza îmbrăca diverse forme:
a) lipsa recunoaşterii profesiei
b) lipsa asistenţilor sociali profesionişti
c) eşecul în recrutarea universitară a viitorilor asistenţi sociali
d) a+b+c+e
e) persoane fără pregătire în asistenţa socială, care îşi asumă responsabilităţi manageriale
în domeniu.
Alegeţi varianta corectă.
Bibliografie recomandată
Buzducea, Doru. Aspecte contemporane în asistenţa socială. Iaşi: Ed. Polirom, 2005
Cace, Corina. Asigurările sociale: management, evoluţii şi tendinţe. Bucureşti: Ed.
Expert, 2004
Cace, Corina. Sistemul de asigurări sociale în România: posibilităţi şi direcţii de
dezvoltare şi perfecţionare. Bucureşti: ASE, 2004
Ferrera, Maurizio. The boundaries of welfare: European integration and the new
spatial politics of social protection. Oxford: Oxford University Press, 2005
Ghimpu, Sanda; Ticlea, Alexandru. Dreptul securităţii sociale. Bucureşti, Ed. All,
1998
Ghinăraru, C.,Sistem de indicatori ai protectiei sociale, INCSMPS, 2007
82
Molnar, M., Poenaru, M. Protecţia socială – Repere Europene, Ed. Bren, 2007
Pasnicu, Daniela. Instituţiile centrale şi locale în dezvoltarea economică şi protecţia
socială. Bucureşti: Tribuna Economică, 2005
Preda, Carmen-Mihaela. Alinierea şi coordonarea sistemelor de securitate socială în
Uniunea Europeană. Bucureşti: ASE, 2006
Legea asistenţei sociale din România, MMFPS, 2011
Resurse Internet
http://www.ueb.ro
http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=815&langId=ro
http://www.mmuncii.ro/ro/
Raspunsuri
1) d
2) c
3) d
4) c
5) d