Aparatul digestivAparatul digestiv
A elaborat:…A elaborat:…Profesor:…Profesor:…
Totalitatea organelor în care are loc transformarea alimentelor în substanţe simple, asimilabile, formează sistemul digestiv.
La om, ca şi la mamiferele, sistemul digestiv este alcătuit din tubul digestiv şi glandele anexe.
Tubul digestiv este alcătuit, la rândul lui, din: cavitatea bucală, faringele, esofagul, stomacul, intestinul subţire, intestinul gros.
Comunicarea cu mediul extern se realizează prin două orificii: gura şi anusul.
Cavitatea bucală are în partea anterioară buzele, posterior- valul palatin şi omuşorul, lateral- obrajii, în partea inferioara- podeaua acoperită de limbă, iar planşeul bucal formează cerul gurii.
Limba este un organ musculos, la care se observă rădăcină, corpul şi vârful.
În cavitatea bucală este eliminată saliva produsă de glandele salivare.
Dinţii aflaţi înapoia buzelor, sunt înfipţi în oasele celor două maxilare, în nişte cavităţi numite alveole.
Un om adult are 32 de dinţi, care nu au aceeaşi formă, datorită rolului diferit pe care îl îndeplinesc.
Astfel, pe fiecare jumătate de maxilar se găsesc:
doi incisivi, cu rol de tăiere a alimentelor (I)
un canin, cu rol de sfâşiere a hranei (C)
doi premolari, care au două ridicături (PM)
trei molari, cu patru ridicături (M)
Premolarii şi molarii (măselele) au rol în măcinarea alimentelor.
Formula dentară a unui om adult este următoarea:
Un dinte se compune din trei părţi: coroana, coletul (zona de trecere spre rădăcină) şi rădăcină.
În secţiune longitudinală se observă smaltul care acoperă coroana, dentina se află sub smalt şi cementul care acoperă rădăcină.
Pulpa dentară este o cavitate centrală aflată sub dentina.
Aceasta se continuă în rădăcini, prin canale străbătute de vase sangvine şi de nervi care trec prin vârful perforat al rădăcinilor spre alveola dentară.
În cursul vieţii sale, omul are două dentiţii succesive: dentiţia de lapte (20 de dinţi), numită aşa deoarece se dezvoltă când hrana principală a copilului este laptele, şi dentiţia definitivă, pe care omul o are începând de la vârsta de 6-7 ani şi până la sfârşitul vieţii.
Examinând radiografia reprodusă în figură puteţi constata cum se produce schimbarea dinţilor de lapte cu cei definitivi.
Faringele – aflat în continuarea cavităţii bucale- are formă de pâlnie; el este locul în care se întâlnesc calea respiratorie cu calea digestiva şi în care se deschid trompele lui Eustachio.
Esofagul este un tub lung de 20-25 cm, aflat în continuarea faringelui.
El se deschide în stomac prin orificiul cardia.
Peretele sau este format în cea mai mare parte din muşchi netezi.
Majoritatea muşchilor organelor interne, în afară de cei ai inimii, au culoarea roz şi o structură diferită de cea a muşchilor scheletici.
Ei sunt alcătuiţi din fibre în formă de fus, cu un singur nucleu în centru, iar contracţia lor este involuntară.
Stomacul este o parte dilatată a tubului digestiv, cu o capacitate de circa 1500 cm3, situat sub diafragmă, în partea stângă.
Stomacul are forma literei J. trecerea spre intestinul subţire se face prin orificiul pilor, care este prevăzut cu un sfincter; acesta se deschide în momentul în care lasa alimentele să înainteze spre intestin.
Peretele stomacului este alcătuit din trei straturi de muşchi, iar interiorul său este căptuşit de mucoasa gastrică, în grosimea căreia se găsesc glande care secretă sucul gastric.
Intestinul subţire, de circa 8 m lungime, se îndoaie, formând cute.
În peretele său se găsesc două straturi de muşchi, iar în interior este căptuşit cu mucoasa intestinală; în aceastta se afla glande care secretă sucul intestinal.
Mucoasa intestinală prezintă numeroase cute pe care sunt situate mici proeminenţe, numite vilozităţi intestinale, cu o înălţime de 05,mm
Cutele şi vilozităţile măresc considerabil suprafaţa de contact cu alimentele.
În vilozităţi se afla capilare sangvine şi un vas limfatic.
Partea intestinului, lungă de circa 25 cm, aflată în prelungirea stomacului se numeşte duoden.
În curbura şase adăposteşte capul pancreasului.
Intestinul gros- lung de circa 1,50 m- prezintă în partea dreaptă a abdomenului o porţiune numită cecum, la capătul căreia se afla o mică prelungire, apendicele.
Restul intestinului, numit colon, are forma literei U, cu deschiderea în jos.
Partea sa terminală, numită rect, se deschide prin anus, închis cu un sfincter.
Glandele anexe ale sistemului digestiv sunt următoarele: glandele salivare, ficatul şi pancreasul.
Glandele salivare îşi vărsa secreţia (saliva) în cavitatea bucală
Pancreasul, glanda de culoare roz, situată înapoia stomacului produce sucul pancreatic, condus spre duoden prin două canale.
Ficatul, aşezat în partea dreaptă a cavităţii abdominale, sub diafragmă, este cea mai mare glanda din corp.
El este alcătuit din doi lobi, iar culoarea roşie închis se datorează bogatei sale vascularizaţii.
Ficatul secretă bila (fierea), care, în intervalul dintre mese, este depozitată în vezica biliară, de unde, în timpul digestiei, se elimină în duoden.
Sângele pătrunde în ficat prin două vase: artera care aduce sânge oxigenat şi vena care aduce sânge încărcat cu substanţe absorbite la nivelul vilozităţilor intestinale.
Ficatul şi pancreasul sunt organe esenţiale pentru digestie
