AnatomiaAnatomia ŞŞi fiziologia i fiziologia oralitoralitĂĂŢiiŢii

Universitatea Student:

ParalimbajulParalimbajulParalimbajulParalimbajul este puntea de legătură între formele nonverbale de comunicare şi cele verbale.

ParalimbajulParalimbajul reprezintă calitatea vorbirii (abilităţi vocale, înălţimea vocii, dicţiunea, accentul, intonaţia, ritm, ton, pauză).

Unele cercetări apreciază cu 39% din înţelesul comunicării depinde de paralimbaj.

Vocea şi calităţile eiVocea şi calităţile ei

Abilităţile vocale privesc procesele motrice şi fiziologice care pot fi exersate, antrenate şi controlate de vorbitor.

Vocea, care poate fi considerată din anumite puncte de vedere un gest, reprezintă la nivelul de bază, fundamental al analizei.

Vocea oferă informaţii corecte despre caracteristicele de personalitate.

Vocea nu relevă toate trăsăturile de personalitate cu aceeaşi acurateţe.

Faimosul om politic Demostene (384-322 î. Hr.), considerat cel mai mare orator al Antichităţii,

fiind imitat până în Epoca Modernă a exersat cu pietre în gură

Vocea şi calităţile eiVocea şi calităţile ei

Impactul vocii - include rezonanţa vocii, articularea cuvintelor şi volumul. Rezonanţa vocii poate fi puternică sau lină. Articularea se refera la felul în care pronunţăm sunetele, dacă ele se aud distinct şi clar.O voce atractivă este caracterizată printr-un nivel moderat al tonalităţii, al rezonanţei, al articulaţiei cuvintelor şi al tăriei.

Înălţimea vocii este dată de frecvenţa de vibraţie a coardelor vocale. Când suntem tensionaţi sau anxioşi, coardele vocale se întind puternic, asemenea corzilor unei viori, iar vocea se subţiază şi devine stridentă dând impresia că zgârie, scârţâie. Când suntem calmi şi relaxaţi, tonul vocii coboară, devine plin şi sigur. Dacă suntem obosiţi sau precipitaţi, vocea devine aspră, gâtuită.

Vocea şi calităţile eiVocea şi calităţile ei

Dicţiunea este abilitatea de a articula cuvintele corect şi clar. Se poate educa prin exerciţiu. Închiderea completă şi enunţarea clară a vocalelor cere exerciţiu. Pelticii şi gângavii pot face progrese dacă se străduiesc.

Accentul - priveşte măsura de a pronunţa mai apăsat sau pe un ton mai înalt o silabă, un cuvânt sau un grup sintactic. El poate manipula sau schimba înţelesul cuvintelor. Rostirea mai apăsă a unor silabe, cuvinte sau propoziţii induce mesaje colaterale celui transmis prin cuvinte.

Pauzele separă silabele, cvinte, grupuri de cuvinte sau fraze şi dau indicii asupra semnelor de punctuaţie, stărilor de spirit afective şi atitudinilor vorbitorului.

Ca semnal paralingvistic, pauzele pot fi inconştient realizate, dar şi intenţionate. Unii oameni doresc să atragă atenţia asupra a ceea ce spun ridicând tonul, alţii o fac mai subtil, prin întreruperea comunicării, făcând pauze înaintea cuvintelor pe care vor să le sublinieze.

Vocea şi calităţile eiVocea şi calităţile ei

Intonaţia – adică timbrul şi modulaţia înălţimii glasului transmit emoţie, sentiment şi atitudini. Inflexiunile vocii trădează bucuria, tristeţea, furia, frica, prietenia, umilinţa sau agresivitatea.

Ritmul vorbirii variază de la calm la repezit, de la lent la rapid. Poate temporiza sau precipita discuţia. Ritmul considerat normal se situează în intervalul 300-400 silabe/minut.

Dacă ritmul vorbirii este mai rapid, mesajul verbal este perceput ca o urgenţă. Totodată, un mesaj de alarmă transmis rar, alene, sau prea calm nu este convingător. După ritmul vorbirii, putem identifica, uneori cu destulă precizie, ţara sau zona din care provine o persoană sau alta, nivelul ei de şcolarizare, chiar şi profesia sau preferinţele şi interesele culturale.