+ All Categories
Transcript

Anatomia si Fiziologia Omului

Anatomia si Fiziologia Omului

Prof: Barbu Capitolul 1.1. Celula Umana. Este unitatea structurala, functionala si fundamentala care sta la baza organismului uman.Celula intra in alcatuirea tesuturilor si organelor umane. Prin intermediul celulelor sunt indeplinite toate functiile organismului uman. Celulele pot avea urmatoarele forme:

Forma ROTUNDA, este cea mai intalnita.

Forma STELATA celulele GLIALE, neuronii.

Forma de ANSA nefronii.

Forma OVOIDALA cu prelungiri gametul masculin.

Forma de DISC hematii.

Cele mai mici celule sunt Hematiile iar cele mai mari Neuronii.

Alcatuirea celulei:

1. MEMBRANA. Este exterior delimitanta, protectoare. Privita la microscop are o structura trilaminara, de dublu strat fosfolipidic, cu proteine integrate. Proteinele joaca rol de receptorii pentru diferite substante. Prezinta o permeabilitate selectiva pentru apa, ioni minerali( sodiu, potasiu, calciu, magneziu), substante organice( glucoza, glicerolul, aminoacizii, acizii grasi, hormoni, enzime, vitamine).

2. CITOPLASMA. Este componenta fundamentala a celulei. Este alcatuita din 98% apa, iar restul substante organice, minerale si ORGANITELE CITOPLASMICE. Organitele citoplasmice au un rol de baza in realizarea functiilor celulei. Organitele citoplasmice sunt: ribozomii, aparatul GOLGI, reticulul endoplasmatic, lizozomii, mitocondriile si nucleul.

a) RIBOZOMII. Mai sunt denumiti si VEZICULELE lui PALADE, au o forma sferica si au rol in sinteza proteinelor. Sunt alcatuiti din 2 subunitatii: a) Proteine Ribozomale si b) ARN Ribozomale. Cele 2 subunitatii se asociaza si se disociaza in functie de intensitatea sintezei proteice. Ribozomii se gasesc asociati cu suprafata membranei nucleare sau cu reticulul endoplasmatic.

b) RETICULUL ENDOPLASMATIC. Este alcatuit din niste cisterne aplatizate si suprapuse pline cu enzime.Rolul reticulului este in sinteza proteinelor. Proteinele sintetizate pe ribozomi sunt transportate in vezicule in reticulul endoplasmatic unde sufera GLICOZILARI. Aici se adauga o coada glucidica sau lipidica si sunt transformate in glicoproteine sau lipoproteine biologic active.

c) APARATUL GOLGI. Se gaseste spre periferia celulei. Este alcatuit din niste cisterne suprapuse. Prezinta 3 fete: CIS, MEDIALA, TRANS. Glico si lipoproteinele sunt transportate in aparatul golgi, unde sunt modificate cu ajutorul enzimelor existente aici. Ele fie mai adauga niste resturi de glucoza, sau mai elimina unele resturi suplimentare.

d) LIZOZOMI. Sunt particule sferice cu o membrana dubla si contin enzime hidrolitice care au un rol degradativ.Toate substantele batrane care sunt destinate APOCTAZEI( moarte celulara).

e) MITOCONDRIILE. Au o forma de papuc. Au o membrana dubla ( interior si exterior).Membrana interioara emite niste prelungiri care formeaza CRISTELE MITOCONDRIALE. La nivelul lor exista niste enzime oxidoreductoare care prin procese REDOX ce constau in transferul de electroni si protoni elibereaza energie celulara.

f) NUCLEUL. Este sferic, situat central prezinta o membrana dubla prevazuta cu pori, prin care se realizeaza schimbul de substante cu citoplasma. In interiorul nucleului se gasesc: CALIOPLASMA si CROMATINA NUCLEARA. Din cromatina se individualizeaza cromozomii. Cromozomii sunt alcatuiti din: ADN, ARN si PROTEINE ASOCIATE ( histonice si nonhistonice). Specia umana prezinta 46 de cromozomii ( 23 de perechi).CAPITOLUL 22. Tesuturile Umane. Tesuturile sunt o grupare de celule cu aceasi origine, structura si functie. Ele au luat nastere ca urmare a multiplicarii si diferentierii celulelor din foitele embrionare.

Tesuturile umane sunt:

Epiteliale.

Conjunctive.

Musculare.

Nervoase.

TESUTUL EPITELIAL acopera suprafata externa a corpului, catusesc cavitatile organelor interne. Formeaza parenchimul glandelor endocrine, exocine si membramele specializate in receptionarea stimulilor externi.Dupa functia indeplinita tesuturile epiteliale sunt de mai multe feluri: de acoperire, glandulare si senzoriale.Celulele epiteliale sunt strans legate intre ele, printre celule se afla o substanta care le cimenteaza. Legatura dintre celule se realizeaza cu ajutorul tonofibrinelor sau desmozomilor care sunt prelungiri ale reticulului endoplasmatic.In zona de legatura cu tesutul conjunctiv, celulele epiteliale sunt asezate pe o membrana bazala, cu rol de suport si de schimb nutritiv cu acest tesut. Celulele epiteliale nu au vase de sange, schimbul de substante nutritive se realizeaza prin difuziune de la celulele tesutului conjunctiv care le insotesc intotdeauna. Printre celulele epiteliale se afla terminatii nervoase senzitive.

Tesuturile epiteliale de acoperire. Sunt localizate in piele si mucoasele organelor cavitare. Dupa numarul straturilor de celule pot fi: Unistratificate; Pluristratificate; Pseudostratificate. Celulele lor pot fi: cubice, cilindrice, prismatice sau turtite si au in general nucleii mari.

Tesuturile Epiteliale de Acoperire Unistratificate cu Celule Pavimentoase. Se gasesc in tunica interna a capilarelor sangvine si limfatice, peritoneu, pericardul inimii si alveolele pulmonare.

Tesuturile Epiteliale de Acoperire Unistratificate cu Celule Cubice. Se gasesc la nivelul bronhiolelor pulmonare si in canalele unor glande secretorii.

Tesuturile Epiteliale de Acoperire Unistratificate cu Celule Cilindrice. Se gasesc in organele tubului digestiv, in regiunea dintre stomac si rect, in mucuasa nazala si a trompei uterine. Aceste tesuturi au doar un strat de celule, situate pe o membrana bazala si se numesc ENDOTELII.

Tesuturile Epiteliale De Acoperire Pluristratificate cu Celule Pavimentoase. Se gasesc in epiderma, mucoasa esofagianasi bucala.

Tesuturile Epiteliale De Acoperire Pluristratificate cu Celule Cubice. Se gasesc in canalele glandelor salivare.

Tesuturile Epiteliale De Acoperire Pluristratificate cu Celule Cilindrice. Se gasesc la nivelul vezicii urinale, uretere, muceroasa laringiana si faringiana.

Tesuturile Epiteliale de Acoperire Pseudostratificate. Se gasesc in trahee si in bronhiile principale.

Tesuturile epiteliale pluristratificate formeaza paturi alcatuite din mai multe straturi: stratul profund se sprijina pe o membrana bazala si este este format din celule care se inmultesc activ numit strat generator. In cazul epidermei celulele se cheratinizeaza, mor si se descoameaza.

Tesuturile epiteliale glandulare. Produc substante de secretie. Celulele lor sunt ovale sau sferice si au numeroase mitocondrii si un aparat golgi drzvoltat. Alcatuiesc parenchimul glandelor care se asociaza cu tesuturile conjunctive, vase de sange, limfocite, nervi si formeaza gladele secretoare. Glandele secretoare pot fi: glande exocrine cand produsul de secretie este eliminat la exterior printr-un canal ( glandele sudoripare si sebacee) sau in cavitati ( gladele salivare si gastrice); glande endocrine produsul de secretie ( hormonul) este eliminat direct in sange, nu au canal excretor ( tiroida, suprarenalele, hipofiza si epifiza); glande mixte care au dubla secretie ( exocrina si endocrina) ( pancreasul, testicolul si ovarul).

Unele glande exocrine sunt unicelulare ( glandele mucoasei bucale si epiteliul aparatului respirator). Alte glande exocrine sunt pluricelulare. Ele au o parte secretorie celulara si un canal excretor simplu sau ramificat ( glandele gastrice, intestinale salivare).

Glandele endocrine au celule secretoare grupate in foliculi, cordoane, insule , toate inconjurate de o retea bogata de vase sangvine( insulele Langherhans).

Tesuturile epiteliale Senzoriale. Sunt specializate in receptionarea stimulilor de mediu. Sunt formate din celule senzoriale si de sustinere. Celulele senzoriale au fie 2 prelungiri una APICOLA si una BAZALA, fie numai una APICOLA cu rol in receptionarea stimulilor din mediu. Acesti stimuli sunt transformati in flux nervos si transmis terminatiilor nervoase ale neuronilor senzitivi cu care vin in contact.

Celulele Senzoriale sunt:

- Tactile in epiderm.

- Gustative in mugurii gustativi ai mucoasei bucale.

- Auditive in organul CORTI din urechea interna.

- Olfactive in epiteliile mucoasei nazale

- Celulele cu conuri si bastonase din retina.

Rolul acestor celule este important pentru integrarea organismului in mediu.

TESUTUL CONJUNCTIV

Este tesutul care asigura rezistenta organismului, leaga diferite organe intre ele, are rol trofic in hranire, depoziteaza grasimile, intervine in apararea organismului prin FAGOCITOZA.Alcatuirea tesutului conjunctiv:

Celule

Fibre ( colagen, reticulina, elastina)

Substanta fundamentala ( moale, semidura, dura).

In functie de substanta fundamentala tesuturile conjunctive pot fi: moi, semidure, dure.

Tesutul conjunctiv moale poate fi:

LAX ce contine in proportii egale celule, substanta fundamentala si fibre.

Reticulat format din fibre de reticulina dispuse in retea in ochiurile careia se afla substanta fundamentala si celule de origine ale elementelor figurate sangvine. Se afla in maduva hematogena si oase.

Tesutul ADIPOS contine celule globuloase care au acumulat grasimi si imping nucleul la periferie. Se gaseste in hipoderm ( stratul profund al pielii).

Tesutul FIBROS contine predominant fibre de colafen si elastina, putine celule si substanta fundamentala. Intra in constitutia fasciilor care invelesc muschii.

Tesutul ELASTIC contine numeroase fibre de elastina, anastamozate in retele cu putine celule si substanta fundamentala. Se gasesc in tunica mijlocie a vaselor de sange.

Tesutul conjunctiv semidur este un tesut elastic, dur si rezistent. Este de 3 feluri: hialin, elastic, fibros.

HIALIN prezinta fibre elastice si dense. Se gaseste in discurile intervertebrale.

ELASTIC cu fibre elastice mai putin dense. Se gaseste in pavilionul urechii.

FIBROS predomina firele de colagen, dar sunt si fibre elastice. Se gaseste in discurile intervertebrale.

Tesutul conjunctiv dur intra in alcatuirea oaselor. Este format din celule ( OSTEOBLASTE, OSEOCITE, OSTEOPLASTE), fibre si substanta fundamentala ( OSEINA contine saruri de fosfat de calciu).

Tesutul osos este:

Compact aflat in diafiza oaselor lungi si la exteriorul oaselor scurte si late.

Spongios formeaza epifizele oaselor lungi.

Tesutul Conjunctiv Fluid.( Sange)

Sangele este un lichid vital, existent in corpul oamenilor si al animalelor. Hraneste toate organele si tesuturile corpului si elimina substantele nefolositoare sau reziduale din organism. Sangele transporta O2 la toate tesuturile corpului impreuna cu nutrientii, iar la intoarcere transporta substantele nefolositoare rezultate din metabolism si CO2 de la plamani. Este alcatuit din plasma 55%, iar restul de 45% este compus din 3 tipuri de celule: 1. Eritrocite( Hematii), 2. Leucocite, 3. Trombocite.

Tesutul Muscular.

Muschii corpului uman se grupeaza in 3 categorii:

Muschii Scheletici ( Striati) fixati pe oase.Ei sunt controlati de creier si impreuna cu asele pe care se fixeaza prin tendoane sunt responsabili de toate miscarile voluntare ( mersul, ridicarea\coborirea de greutati, zambet, masticatia).

Muschii Netezi au rol in realizarea miscarilor involuntare ale organelor interne ( miscarea intestinelor, miscarea vezicii urinare).

Muschii Cardiaci intra in alcatuirea muchiului inimii si sustine contractiile acestuia. Celula de baza a muschilor striati este Fibra Musculara Striata.

Fibra Musculara Striata este o celula alungita, polinucleara, care prezinta in citoplasma mai multi nuclei, cantitati mari de reticul endoplasmatic, aparat golgi, mitocondrii si elemente contractile.

Elementele contractile ( ACTINA SI MIOZINA) sunt sub forma unor discuri clare si intunecoase.Filamentele de actina si miozina se organizeaza in manunchiuri denumite MIOFIBRILE. Intre miofibrile se afla granule de glicogel. Ele reprezinta rezervoarele de combustibil ale muschilor impreuna cu mitocondriile. Fiecare fibra musculara se cupleaza cu o fibra nervoasa care in caz de nevoie va comanda contractia acestuia. Fibrele musculare se asociaza in manunchiuri mai mari formand muschii. Fiecare muschi este infasurat in tesut conjunctiv cu rol izolator.

Tesutul Nervos.

Intra in alcatuirea nervilor. Este alcatuit din celule Gliale si Neuroni.

NEURONII sunt celule diferentiate specific care genereaza si conduc impulsurile nervoase.

Celulele GLIALE formeaza un tesut suport pentru neuroni.

Componentele Neuronului sunt: corpul celular si prelungirile acestuia.

Corpul celular formeaza substanta cenusie a sistemului nervos. Prezinta o substanta lipoproteica (NEURILEMA) si o citoplasma cu organite celulare (neuroplasma).

Prelungirile Neuronului sunt denumite : DENDRITE si AXON.

Axonul este o prelungire unica. Are rol in conducerea impulsului nervos, si este acoperit la exterior de 2 teci protectoare: 1. teaca SCHWAN formata din MIELINA ( O substanta lipoproteica alba care izoleaza neuronul). Din loc in loc este intrerupta de strangulatiile RANVIER. 2. La exterior teaca conjunctiva HENLE cu rol de aparare. Ultimele ramificatii ale axonului se numesc RAMURI TERMINALE, subtiri care prezinta BUTONII TERMINALI care contin niste substante denumite MEDIATORI CHIMICI, cu rol in transmiterea impulsului nervos. Mediatorii chimici sunt: ADRENALINA, NORADRENALINA, DOPAMINA, SEROTONINA, ACETILCOLINA). CAPITOLUL 3.

3. Articulatiile umane. Reprezinta un ansamblu de elemente care unesc intre ele 2 sau mai multe extremitati osoase.

Dupa gardul de mobilitate se impart in 3 categorii:

1. SINARTROZE.

2. AMFIARTROZE.

3. DIARTROZE.

1. SINARTROZE.

Sunt articulatii fixe, imobile, fara cavitate articulara. Dupa tipul de tesut care se interpune intre oasele articulatiei, acestea se clasifica in:

a. Sindesmoze.

b. Sincondroze.

c. Sinostoze.

a. Sindesmozele. Sunt articulatii in care intre cele 2 oase exista tesut fibros. Astfel de articulatii sunt suturile craniene, scoamoase si dintate. O varietate de sindesmoze sunt GONOFOZELE (articulatiile dintilor).

b. Sincondrozele. Sunt articulatii in care intre cele 2 oase exista tesut cartilaginos (semifizele pubiene).

c. Sinostozele. Sunt articulatii care se formeaza prin osificarea la adult a sindesmozelor si a sincondrozelor.

2. AMFIARTROZELE sunt articulatii cu mobilitate redusa. Intre oasele care se articuleaza se interpune o formatiune fibrocartilaginoasa. Intre vertebre, intre oasele tarsometatarsiene si la nivelul semfizelor pubiene.

3. DIARTROZELE sunt articulatii cu grad variabil de mobilitate.

Se clasifica in :

ARTRODII - articulatii mobile.

AMFIARTROZE articulatii semimobile.

Artrodiile sau articulatiile SINOVIALE sunt alcatuite din urmatoarele elemente: cartilajul articular, capsula articulara, suprafetele articulare, ligamentele articulare, cavitate articulara si lichidul sinovial.

Tipul de miscare este interdependent de forma suprafetelor articulare. Oasele unei articulatii sinoviale pot efectua urmatoarele miscari: flexie-extensie; abductie-aductie; circumductie; pronatie; supinatie.

Deoarece oasele sunt structuri rigide care se pot misca datorita articulatiilor sinoviale, ele au fost asemanate cu sistemul de PARGHII functionand pe acelasi principiu. In organism exista 3 tipuri de parghii caracterizate prin 3 marimi:

1 Punctul de sprijin S si este reprezentat de articulatie.2 Forta activa F reprezentata de muschii care se contracta.3 Rezistenta R reprezentata de oase.Artrodiile se clasifica astfel:

A Dupa numarul oaselor din alcatuirea lor in : simple si compune.B dupa forma suprafetei articulare in: PLANE, TROHLEARE, TROHOIDE, CONDILIENE in SA, ELIPSOIDALE, COTILICE, SFEROIDE.

Compozitia articulatiei sinoviale:

1 CARTILAJUL ARTICULAR: Este format din tesut cartilaginos, HIALIN, cu rol de amortizare a presiunii exercitate de greutatea corpului si de protectie a suprafetelor articulare. Distrugerea sa conduce la ANCHILOZA (reducerea pana la disparitia miscarilor).

2. Capsula articulara: Leaga capetele oaselor ca un manson. Contine un tesut fibros si este captusita de membrana sinoviala bogat vascularizata si inervata.3. SUPRAFATELE ARTICULARE: Pot fi sferice (capul humerusului, femurului) sau concave ( cavitatea GLENOIDA a scapulei, in forma de manson, TROHLEEA humerusului).4. LIGAMENTE ARTICULARE: Sunt formatiuni fibroase, care intaresc articulatia.5. CAVITATEA ARTICULARA: Reprezinta spatiul dintre capetele oaselor unei articulatii si capsula articulara cu rol in mentinerea in contact a suprafetei articulare.

6. LICHIDUL SINOVIAL: Are rol lubrifiant, deoarece diminueaza frecarea oaselor si favorizeaza alunecarea lor.Tipurile de artrodii:

a. Articulatia Plana. Are suprafetele articulare plane si permit numai miscarile de alunecare.b. Articulatia Trohleara. Un os are suprafata articulatiei in forma de scripete iar celalalt os are forma de creasta cu 2 povarnisuri laterale. Permit miscari de flexie-extensie si de lateralitate.c. Articulatia Trohoida. Are suprafete formate dintr-un cilindru osos, continut intr-un inel osteofibros si permit miscari de rotatie (vertebre).

d. Articulatia in Sa. Are suprafete opozite concave, permite miscari de felexie-extensie si circumductie.

e. Articulatia cotilica. Are suprafete oposite formate dintr-un cap ce partunde intr-o cavitate cupa , permit miscari de flexie-extensie si rotatie (cap femural). Bolile sistemului ARTICULAR.

OSTEOARTRITA esete cea mai frecventa afectiune articulara. Este o bolala degenerativa care apare prin distrugerea bioclinica a cartilajului articular din articulatiile sinoviale. Este considerata a fi consecinta greutatii excesive si a fisuri cartilajului. Se mai datoreaza si modificarilor inflamatorii nespecifice nesecundare. Poate fi: primara si secundara. Secundara apare in special la persoanele tinere si se refera la boala degenerativa a articulatiilor sinoviale prin traume care altereaza cartilajul articular sau osul sucondral. Primara este asociata cu fenomenul de imbatrinire deci apare in articulatiile intacte fara un factor initiator aparent si este caracteristica persoanelor in varsta. Boala apare la articulatiile mainii mai ales interfalangiene si poate include genunchiul, soldul si coloana. Simptomele apar dupa 50 de ani, desi boala incepe mai devreme apar dureri care se agraveaza incet iar la unii pacienti se stabilizeaza. Tratamente: Se evita aplicarea de presiune pe articulatiile afectate, se recomanda slabirea daca este supraponderal, pentru reducerea durerii se recomanda ACETAMINOFEN si antiinflamatoare.

ARTRITA REUMATOIDA este o afectiune articulara inflamatorie cronica. Este dureroasa si duce la deformarea acestora. Poate debuta chiar si sub 16 ani. Este considerata o bolala autoimuna in care organismul produce anticorpii contra propriilor tesuturi. Debutul consta in inflamarea cronica a membranei sinoviale, apoi inflamarea se extinde in cartilaj, capsula, tendoane, ligamente, muschi si oase determinand eroziunea osului. Diagnosticul se pune pe criterii de laborator clinice si radiologice. Tratamentul este medicamentos cu antiinflamatoare nesteroidiene( A.I.N.S.) ce reduc durerile si antireumatice ce reduc evolutia bolii. Este mai frecventa la femei. Simptomele apar dupa 40 de ani.Afecteaza 1% din populatia umana. Nu exista vindecare pentru aceasta boala.

ARTRITA BACTERIANA sau SEPTICA se datoreaza invaziei spatiului articular cu microorganisme de tipul bacteriilor, virusuri, fungi. Cele mai comune sunt: artritele GONOCOCICE si NONGONOCOCICE. Provocate de NEISERIA sau STAFILOCOCUL AUREUS. Pentru persoanele tinere active sexual. In aceasta boala agentii microbieni invadeaza articulatia prin inoculare directa sau prin trecerea din tesuturile periarticulare sau prin sange. Acesti agenti ataca proteinele articulare: sialoproteine, fibromectine, elastina, acidul hialuronic. Conduce la distrugerea articulatiilor mergand pana la necrosa septica a osului. Poate aparea la orice varsta, dar mai frecvent la adolescenti prin infectii gonococice. Pacientul prezinta dureri, febra, articulatie calda, rosie, dureroasa, marita cu mobilitate scazuta. In artrita TUBERCULOASA este afectat genunchiul si soldul in acest caz tratamentele se fac cu antibiotice, antiinflamatorii pentru reducerea simptomelor si sunt de lunga durata. ARTROPATIA CHARPOT sau OSTEOARTROPATIA NEUROPATICA. Este definita ca modificari articulare si osoase, asociate cu pierderea mobilitatii si insotite de alte afectiuni. Se caracterizeaza prin dislocatia umarului, fracturi patologice si deformari debilitante. Afectiunea distruge definitiv osul, tesuturile moi si dizolva arhitectura osului in timp. Aceasta boala poate fi o complicatie a diabetului, sifilisului, alcoolism cronic, lepra si leziunile maduvei. Manifestari clinice: dureri, semne de inflamatie, pierderea functiei articulare. Tratament: imobilizarea prin proteze care permit pacientului sa mearga si sa previna devormarea. Imobilizarea se mai face printije metalice si orteze. Se recomanda reducerea stresului mecanic. Interventia chirurgicala doar in deformrile severe. Vindecarea in aprox. 2 ani.

BOALA BLONT sau TIBIA VARAFAMILIARA este o tulburare neobisnuita a cresterii caracterizata prin osificarea dezorganizata a tibiei (epifica si metafiza). Poate aparea la copiii de orice varsta si se clasifica in: timpurie debuteaza sub 3 ani si tardiva intre 4 si 10 ani. Boala este progresiva, afecteaza unul sau ambele picioare. Este asociata cu obezitatea la copii. Partea interna a tibiei nu se mai dezvolta si duce la ANGULAREA osului. Tratamentul consta in purtarea unor orteze si chirurgical in functie de gravitate se face o OSTEOTEMIE pentru a realiza pozitia normala a oaselor.

CONDROMATOZA SINOVIALA este o afectiune in care se dezvolta foci de cartilaj in membrana sinoviala articulara. Aceste foci pot determina pulseuri dureroase articulare si simptome mecanice. Focile pot exista libere in cavitatea articulara sau legate de sinoviala proliferativa si se pot extinde la tesuturile apropiate. Boala progreseaza cu deteriorarea articulatiilor, dureri, tumefactie, simptome mecanice. Se administreaza A.I.N.S., ultrasunete , terapie termica.CAPITOLUL 4.

SANGELE SI LIMFASangele este format din:

Plasma

Elemente figurate: Hematiile (globule rosii, eritrocite), globulele albe(leucocite), trombocite( plachete sangvine).

Sangele este un lichid de culoare rosie, care impreuna cu un lichid interstitial si limfa formeaza mediul intern al organismului(volemie). El circula prin vase sangvine inchise, raspandite in toate organele si tesuturile corpului.

Functiile sangelui in organism:

1 Functia RESPIRATORIE consta in trecerea O2 de la plamani la tesuturi si CO2 de la tesuturi la plamani.

2 Functia NUTRITIVA consta in trecerea substantelor nutritive de la intestin la tesuturi.

3 Functia EXCRETORIE consta in trecerea de metaboliti ( ureea, acidul uric, acidul lactic) spre organele de excretie: piele, rinichi, tract digestiv, unde sunt eliminate in mediul inconjurator.

4 Functia de TERMOREGLARE consta in trecerea caldurii de la organele interne spre suprafata corpului de unde se transmit mediului inconjurator.

5 Functia de PROTECTIE IMUNOBIOLOGICA se exercita prin FAGOCITE si ANTICORPI.

PLASMA reprezinta 55% din volumul total al sangelui, este un lichid galbui, omogen, vascos, usor sarat, si contine 91,5% apa, 7% proteine, 1% glucide, 0,5% lipide dar si substante rezultate din catabolismul celular(tot ce degradeaza organismul) (acidul uric si ureea), cationi( Ca++, Na+, K+), anioni(Cl-, ionul biocarbonicHCO3-). Compozitia de saruri a plasmei este apripiata de cea a apei marine.Plasma contine atat componente organice cat si componente anorganice.

Componentele organice cele mai importante sunt:

1 Proteine simple si complexe (glico si lipoproteine)

2 Albumine sunt sintetizate in ficat din aminoacizi si catabolizate la nivelul diferitelor tesuturi. Prezinta importante functii organice.

3 Globulinele sunt sintetizate din aminoacizi la nivelul ganglionilor limfatici, splina, maduva osoasa, tesutul conjunctiv si catabolizate la nivelul unor tesuturi si organe(plaman, ficat, splina). Gamaglobulinele sunt cele mai importante si au rol in aparare fata de infectii prin producerea de anticorpi.

4 Fibrinogenul are rol important in coagularea sangelui. Se afla in plasma in concentratie de 0,2 0,4% iar biosinterza are loc in tesutul conjunctiv si ficat.

5 Glucidele plasmatice: glucoza este cea mai importanta si se gaseste in concentratie de 0,8 1,2 % (glicemie). Glucoza sangvina este forma de absorbtie, circulatie si consum al glucidelor.

6 Lipidele: fosfolipide, gliceride, colesterol.

7 Alte substante: acidul lactic, enzime, PROTOMBINA (t. de coagulare a sangelui), BILIRUBINA, hormoni, anticorpi, vitamine si alte substante organice. Elementele Figurate Ale Sangelui

1.Hematiile

Sunt celule diferentiate care au rolul de a transporta O2 de la plamani la tesuturi si CO2 de la tesuturi la plamani. In faza adulta sunt celule anucleare. Ele se formeaza in maduva rosie a oaselor printr-un fenmen numit ERITOPOEZA. Eritrocitul are un aspect caractereistic. Privit din fata are forma circulara iar din profil are forma de lentila biconcava. In cazurile patologice, cum ar fi formele de anemie, eritrocitele isi schimba forma si dimensiunea. In urmele cazuri sunt mai mici ca dimensiune (MICROCITOZA). In alte cazuri au dimensiuni mai mari (MACROCITOZA).Aceste schimbari de suprafata si schimbari de suprafata si volum micsoreaza patrunderea O2 in eritrocite. Numarul hematiilor se ridica la 4milioane 500 de mii/mm3 de sange, iar la femei 5 milioane/mm3 de sange. Numarul variaza de la un individ la altul din cauza: stresului, altitudinilor, boli. Scaderea numarului de hematii odata cu HEMOGLOBINA duce la o boala: ANEMIA. Cresterea numarului de hematii duce la POLIGLOBULII. Poliglobuliile sunt de 2 tipuri:

a. Fiziologice.b. Patologice.

a. Poliglobuliile Fiziologice.

Ele nu afecteaza buna functionare a organismului (poliglobulia de altitudine). Ea apare la peste 3000 de metri altitudine. Numarul de eritrocite depaseste 7 milioane/mm3 de sange. Aceasta crestere reprezinta o adaptare a organismului la atmosfera rarefiata si poliglobulia se manifesta toata viata. Poliglobuliile temporare pot sa apara si in cursul zilei darorita: starii emotionale, efortului fizic.

b. Poliglobuliile Patologice.

Constau in cresterea numarului de eritrocite in urma unor stari de boala pana la 17 milioane/mm3 de sange (tuberculoza, intoxicatii cu CO2, si in unele boli ale sangelui).

Structura Eritrocitului.

Prezinta o membrana eritrocitara externa. In interior o STOMA in care se afla nucleul la celulele tinere, iar la cele adulte dispare si e acumuleaza hemoglobina.

Hemoglobina este o substanta rosie, cre ocupa aprox. 40% din volumul hematiilor. Ofera celulelor functia de transport a gazelor O2, CO2. Este o hemoproteina, formata din globulina si un pigment HEMO. Valorile hemoglobinei:

Barbati: intre 13,5 si 17g %.Femei: intre 12 si 15g %.

Cea mai mare parte a hematiilor sunt distruse in splina. Prin moartea lor hemoglobina este descompusa in fier (Fe), proteine, PORFIRINE (formeaza Hemo).

2.LEUCOCITELE (globulele albe)

Globulele albe sunt elemente figurate ale sangelui, care se deosebesc de eritrocite prin lipsa hemoglobinei, prin forma lor schimbatoare si prin existenta nucleului. Au rol in apararea organismului, sunt capabile sa emite PSEUDOPODE (picioruse false) cu care se pot misca si pot strabate peretii capilarelor si pot ingloba in citoplasma lor bacterii, pe care le digera. Trecerea prin peretele capilar se numeste DIAPEDEZA, iar inglobarea bacteriilor in citoplasma si digerarea lor se numeste FAGOCITOZA. Prin diapedeza si fagocitoza, leucocitele distrug agentii patogeni, limitand infectiile.

Valori Fiziologice.

In sangele unui adult sanatos, numarul lor este de 6500/mm3 de sange. Valorile normale sunt cuprinse intre 4000 8000/mm3 de sange. Pot exista si variatii fiziologice in functie de varsta ( la nou-nascuti pot ajunge pana la 20.000/mm3 de sange in primele 24 de ore, apoi numarul lor scade treptat pana la pubertate; la adult cresterea peste 8.000/mm3 de sange se numeste LEUCOCITOZA, iar sub 4.000/mm3 de sange se numeste LEUCOPENIE).Leucocitozele sunt manifestari ale unor stari poatologice: scarlatina, septicemiile, encefalitele, holera. Cand leucocitoza este permanenta apare o inmultire anarhica a leucocitelor si boala se numeste LEUCEMIE. Se vor gasii forme imature de leucocite.

Clasificarea leucocitelor:

In functie de forma nucleului, de dimensiune,si afinitatea fata de coloranti se impart in:

-Polinucleare (granulocite)-Mononucleare (agranulocite).

Polinuclearele sunt:

Neutrofile 65 70%

Eozinofile 1 3%

Bazofile 0,5%

Mononuclearele sunt:

Limfocite 23%

Monocite aprox.5%

NEUTROFILELE (polimorfonucleare): sunt notate PMN. Sunt produse de maduva osoasa. Au forme variabile, deoarece emit pseudopode permanente. Prezinta in citoplasma granulatii mici cu afinitate pentru colorantii neutrii. Durata de viata este in circulatie de cateva ore, apoi prin diapedeza ajung in spatiile interstitiale unde fagociteaza bacteriile. Numarul lor creste in infectii bacteriene.

EOZINOFILELE au grnulatii mai mari in citoplasma si se coloreaza in tens cu EOZINA. Numarul lor creste in: alergii, infectii parazitare.

BAZOFILELE au in citoplasma granulatii mari care se coloreaza cu coloranti bazici. Contin: heparina, histamina, substante vasodilatatore iar numarul lor creste in: infamatii.

LIMFOCITELE sunt produse in: timus, amigdale, splina, ganglionii limfatici si cresc rezistenta organismului fata de boli (produc anticorpi). Numarul lor creste in infectii acute ( T.B.C., sifilis).MONOCITELE sunt celule mari cu granulatii fine. Raman in circulatie 24 de ore, apoi migreaza in tesuturi si fagociteaza bacterii. Numarul lor creste in: infectiile parazitare, bacteriene, virale si cand apar tumori.3.TROMBOCITELE.Mai sun tnumite si plachete sangvine. Sunt cele mai mici elemente figurate cu diametrul de 2-4 microni. Sunt lipsite de nucleu si prezinta in citoplasma garnulatii mici. Se formeaza in maduva HEMATOGENA prin fragmentarea unor celule numite MEGACOLIOCITE. Se gasesc in sange in numar de 300.000/mm3 de sange. Au durata de viata scurta de aprox.o saptamana, apoi sunt distruse de splina. Prezinta importanta fiziologica prin eliberarea unor substante care opresc hemoragiile mici. Participa si al coagularea sangelui. Oprirea hemoragiilor produse prin lezarea vaselor mici este un proces fiziologic complex numit hemostaza provizorie si se realizeaza astfel:1. Are loc o contractie a vasului imediat dupa lezare.

2. Sangele este deviat in vasele colaterale prin dilatarea acestora.

3. Se produce aglutinarea trombocitelor la marginile plagii vasului si se formeaza un dop plachetar numit hemostaza temporara. In interiorul acestui dop se formeaza o retea de fibre insolubila care se intinde in tot dopul realizandu-se hemostaza definitiva soldata cu formarea cheagului de sange.

Grupele de sange sunt consecinta prezentei pe suprafata hematiilor a unor antigene numite A si B si a unor aglutinine Alfa si Beta. Antigenele numite si aglutinogene nu trebuie sa intre in contact direct cu aglutininele de acelasi tip, reprezentati de anticorpi plasmatici, deoarece se poate produce aglutinarea, liza hematiilor cea ce duce la moartea individului. Pentru a se putea realiza o transfuzia de sange trebuie ca in sangele primitorului sa nu existe aglutinine care sa reactioneze cu aglutinogelele hematiilor transfuzate. Grupele de sange sunt 4: 0(I), A(II), B(III), AB(IV). Ulterior descoperirii acestor reguli de transfuzii s-a constatat ca tot mai aveau loc accidente in urma carora se producea liza hematiilor si moartea individului. Ulterior s-a descoperit ca ca peste 85% din indivizii umani prezinta pe suprafata hematiilor si antigenul D in timp ce restul populatiei nu il prezinta.Toti indivizii cu antigenul D au fost numiti RH+, iar cei care nu il prezinta au fost numiti RH-.Nu sunt permise transfuzii cu sange RH+ la cei cu RH- deoarece se poate produce liza hematiilor.LIMFA

Este un lichid galbui care contine in special globule albe:

1.Limfocite.

2.Proteine.

3.Fibrinogen plasmatic.

Ea se formeaza din lichidul interstitial din capilarele sangvine. O parte din plasma circula prin sistemul de vase limfatice de tip capilare, tuburi, colectoare si ganglioni.

Functia limfei.

1. Apararea organismului prin limfocitele continute.

2. are rol in circulatia grasimilor absorbabile.CAPITOLUL 5.

SISTEMUL RESPIRATOR Rolul sistemului respirator este de a realiza ventilatia organismului prin schimbul de gaze dintre organism si mediu. Totalitatea organelor care contribuie la realizareaschimburilor de gaze dintre atmosfera si organism formeaza aparatul repirator. Acesta este alcatuit din: plamani si cai respiratorii, care sunt extrapulmonare si intrapulmonare.Caile respiratorii extrapulmonare:

Fosele nazale.

Faringele.

Laringele.

Bronhiile principale.

Caile respiratorii intrapulmonare:

Bronhiile lobare.

Bronhiile segmentare.

Bronhiile interlobulare sau bronhii terminale din care se formeaza bronhiolele respirtorii.

Acestea se continua cu canalele alveolare ai caror pereti prezinta dilatatii in forma de saci numiti saci alveolari care se deschid in alveolele pulmonare.

Fosele Nazale alcatuiesc cavitatea nazala, se deschid la exterior prin 2 nari iar in faringe prin 2 orificii. La interior fosele nazale sunt captusite cu o mucoasa ale caror secretii mentin locul mereu umed. Mucoasa fiind puternic vascularizata incalzeste aerul. Mucusul si firele de par din fosele nazale opresc inaintarea prafului si impuritatiile.

Faringele este organul i carte se incruciseaza calea respiratorie si cea digestiva.

Laringele este alcatuit din mai multe cartilaje dintre care cel situat anterior prezinta o proeminenta numita marul lui Adam. La interior in laringe se gaseste un capacel numit epiglota care astupa la nevoie capatul laringelui numit glota.Laringele este si organul vorbirii deoarece in interiorul sau se afla 2 perechi de pliuri numite corzi vocale (superioare si inferioare). Prin vibrarea coardelor inferioare se produc sunetele.

Traheea este un tub lung de 12 cm. Mentinuta deschisadatorita inelelor cartilaginoase. Spre esofag tesutul cartilaginos este inlocuit cu un tesut moale care usureaza trecerea alimentelor prin acesta.

Bronhiile sunt 2 la numar. Sunt ramificatii ale traheei care patrund in plamani. Inelele cartilaginoase sunt complete iar mucoasalor contin celule cilicate. Bronhiile se ramifica in 2 bronhii secundare: 2 in plamanul stang si 3 in plmanul drept.Plamanii sunt 2 organe buretoase, elastice de culoare roz, asezati in cutia toracica deasupra diafragmei. Plananul drept este alcatuit din 3 lobi, iar plamanul stang din 2 lobi. Intre cei doi plamani se afla inima. In fiecare lob patrunde cate o bronhie secundara care se ramifica in tuburi din ce in ce mai mici: bronhiole. Acestea, cand ajung sa aiba un 1mm nu mai au inele cartilaginoase. Cele mai fine bronhiole se termina cu saci alveolari alcatuiti din mici umflaturi cu peretii subtiri numite alveole pulmonare. Alveolele reprezinta unitatea structurala si functionala a plamanului. Intre sacii pulmonari se afla un tesut conjunctiv elastic.Plamanii nu au muschii. Suprafata lor este acoperita cu 2 foite numite pleure. Una este lipita de plaman, cealalta de peretele interior al cavitatii toracice.intre pleure se afla o cavitate subtire in care se afla o pelicula de lichid. Plamanii sunt bine vascularizati de arterele pulmonare si venele pulmonare. Arterele pulmonare patrund in plamani printr-un loc numit HIL. Ele se ramifica si insotesc bronhiile pana la sacii pulmonari unde se ramivica in arteriole. Acestea se continua cu capilarele. Capilarele se deschid in venule care inconjoara sacii alveolari, insotesc apoi bronhiolele, bronhiile si se unesc i venele pulmonare ( cate 2 pentru fiecare plaman). Apoi parasesc plamanii prin HIL si se deschid final in atriul stang. Un plaman este alcatuit in final dintru-un numar mare de saci pulmonari. Suprafata lor este foarte mare datorita alveolelor si se poate exprima im metrii patrati. Din aceasta cauza sangele si aerul se gasesc in contact pe o suprafata mare. Separarea se face de catre peretii subtiri ai alveolelor si capilarelor.Mecanica respiratiei.

Schimburile gazoase se datoreaza a 2 procese care se succed ritmic: inspiratia si expiratia. In inspiratie aerul atmosferic patrunde prin caile aeriene pana la nivelul alveolelor pulmonare, iar in expiratie o parte din aerul alveolelor este expulzat in exterior. Acest proces prin care se face circulartia aerului intre mediul extern si alveole se numeste VENTILATIE PULMONARA. Inspiratia este un proces activ in care se contracta muschii inspiratorii si are drept rezultat marirea volumului cutiei toracice prin cele 3 diametre ale ai. Diametrul longitudinal se mareste prin contractia diafragmei.Diametrele antero-posterior si transversal se maresc prin ridicarea si rotatia coastelor datorita contractiei muchilor intercostali externi. Se modifica si volumul cutiei toracice si plamanilor. In inspiratie plamanii se umplu cu aer. Se destind pasiv si isi maresc volumul. Scade presiunea intrapulmonara cu 2-3 mm coloana de mercur fata de cea atmosferica si favorizeaza patrunderea aerului in plamani. In inspiratia fortata actioneaza si muschii inspiratori accesorii, ridicand suplimentar coastele.Expiratia.Este un proces pasiv, toracele revine la dimensiuni normale datorita relaxarii muschilor inpiratorii. Plamanii ne mai fiind tensionati se retracta. Creste presiunea cu 2-4 mm/Hg fata de cea atmosferica si o parte din aerul introdus este expulzat. Expiratia se realizeaza pe baza elasticitatii pulmonare, cartilajelor costale torsionate si a ligamentelor intinse in expiratie. Inscrierea miscarii respiratorii se face cu Pneumograful, iar graficul miscarii respiratorii se numeste Pneumograma.

Intr-o inspiratie normala se introduc in plamanii 500 ml de aer, care se elimina prin expiratie si se numeste VOLUM CURENT. (VC)Intr-o inspiratie fortata se mai introduc inca 1500 ml de aer si se numeste VOLUM INSPIRATOR DE REZERVA. (VIR)

Printr-o expiratie fortata se mai pot elimina intre 1000-1500 ml de aer si se numeste VOLUM EXPIRATOR DE REZERVA. (VER)VC + VIR + VER = CV (CAPACITATE VITALA)

Plamanii nu se golesc complet nici dupa o expiratie fortata, in ei ramanand cam 1500 ml/aer alveolar,VOLUM REZIDUAL.

CV + VR = CPT (CAPACITATE PULMONARA TOTALA)Reglarea respiratieiSe realizeaza prin mecanisme nervoase si umorale (substante secretate de organism). Mecanismele nervoase se realizeaza prin structuri nervoase situate in formatiunea reticulara bulbopontina care descarca ritmic impulsuri care ajung la maduva, iar de aici la musculatura respiratorie determinata de contractiile ritmice ale acesteia. In acest mecanism intervin si centrii respiratori pontini ai trunchiului cerebral denumiti APNEUSTIC si PNEUMOTAXIC.

Reglarea umorala se face prin CO2 care regleaza activitatea centrilor respiratori. Variatia concentratiei de CO2 din sange modifica activitatea centrilor respiratori. O crestere de 0,2% a concentratiei de CO2 alveolar dubleaza frecventa si amplitudinea respiratiilor. Schimburile gazoase respiratorii se realizeaza pe baza unor mecanisme fiziologice si a propietatilor membranelor alveolelorcapilare si celulare in 3 etape:Etapa PULMONARA. Schimbul gazelor pulmonare se realizeaza datorita diferentelor de presiune partiala a O2 si CO2 in cele 2 medii separate de membrana alveolocapilara. (Aerul alveolar si sange capilar.) in aerul alveolar fiid o presiune mai mare de 100 mm/Hg decat in sangele venos unde presiunea este de 40mm/Hg. O2 trece din aerul alveolar in sange pana se echilibreaza presiunea din cele 2 compartimente. CO2 va urama un drum invers trecand din sangele venos de la o presiune 47 mm/hg in aerul alveolar unde presiunea este de 40 mm/Hg. Oxigenarea sangelui capilarelor pulmonare se numeste HEMATOZA pulmonara.

Etapa SANGVINA. Transportarea in sange a O2 se face 1% dizolvat in plasma si restul sub forma unei combinatii labile cu hemoglobina numita OXIHEMOGLOBINA (Hb O2). Sub aceasta forma sangele arterial transporta O2 intr-o proportie de 98%. Transportarea CO2 in sange se face: 8% dizolvat in plasma, iar 92% intr-o combinatie cu hemoglobina numita CARBOHEMOGLOBINA (HbCO2).O2 + Hb HbO2 ; CO2 +Hb HbCO2

3.Etapa TISULARA. In capilarele tisulare sangele arterial cedeaza O2 pentru necesarul activitatii celulare si se incarca cu CO2 rezultat din metabolismul celular. Disocierea oxihemoglobinei depinde de niste factori: presiunea partiala a O2, CO2, temperatura si PH.

Presiunea partiala a O2 este de 40 mmHg in lichidul interstitial si 97 mmHg in sangele capilar. Favorizeaza disocierea oxihemoglobinei. O2 va intra in celule. Acumularea CO2 scade PH-ul si scade afinitatea hemoglobinei fata de O2 care va conduce la disocierea oxihemoglobinei. Acelasi lucru se intampla cand creste temperatura, adica disociaza oxihemoglobina. Schimbul de gaze tisular se face prin difuziune din tesut in sange si invers. De la o presiune mai mare la una mai mica. O2 este apoi utilizat in mitocondrii unde au loc procesele REDOX care furnizeaza energie. Bolile sistemului respirator

1.Faringita

Este o inflamatie a faringelui, cauzata de un VIRUS sau de STREPTOCOCUL BETAHEMOLITIC. Aceasta afectiune este larg raspandita in randul adultilor care locuiesc sau lucreaza in medii cu praf si folosesc vocea excesiv. La fumatori, cei cu sinizita cronica.Simptome: Durere in gat

Dificultati la inghitire

Senzatia de nod in gat

Asociata cu febra usoara

Cefalee

Dureri musculare, articulare

Uneori tuse

Dispare in 3 10 zile cu sau fara tratament.

Tratamentul in faringita streptococica

Antibiotice

Ceaiuri pentru ameliorarea simptomatologiei Septolex, Trahisept, antialgice (elimina durerea), antiseptice. Incetarea fumatului

2.Laringita

Este infectia sau iritarea laringelui deasupra traheei. Se produc iritarea si umflarea corzilor vocale si apar dificultati in inghitire. Laringitele pot fi de mai multe feluri: laringita copiilor, catarala (cronicizata), edemul laringian acut (laringita netratata), flegmoasa si asociata unor boli contagioase (varicela, difteria, febra tifoida).Simptome

Dureri in gat

Raguseala scurta sau de durata

Cauzele sunt de regula virale sau infectii bacteriene. Este insotita de gripa sau pneumonie. Alte cauze: etilismul cronic si refluxul gastroesofagian.

Tratament

In laringita bacteriana se prescriu antibiotice. In alte laringite se recomanda CORTICOTERAPIA cu CORTIZONI (spray sau comprimate). Se recomanda consumul de lichide calde fara cofeina si renuntarea la fumat.

3.Sinuzita

Este o inflamatie a mucoasei sinusale nazale cu secretii purulente care ajung in cavitatea nazala. Infectia se produce dupa o raceala obisnuita. Virusul care a produs raceala ataca mucoasa ce tapeteaza peretii sinusului ingrosandu-i si care va secreta mai mult mucus. Surplusul de mucus acumulat favorizeaza inmultirea bacteriilor putand determina sinuzita bacteriana. Alte cauze: alergii, polipi, deviatia de sept, tumorile.

Simptome

Nas infundat

Durere

Senzatie de presiune in frunte, obraz, radacina nasului, dinti.

Scurgere nazala unilaterala, vascoasa, consistenta, galben verzuie

Oboseala

Senzatie de umflare a fetei

Febra

Tratament

Pentru desfundarea nasului picaturi 3-4 zile, spray, medicamente antiinflamatoare orale, medicamente pentru fluidizarea secretiilor (sinupret), antibiotice orale sau injectabile, spalaturi nazale cu apa de mare.

CAPITOLUL 6.

SISTEMUL CIRCULATOR

Este format din inima si vase de sange si vase limfatice care alcatuiesc o unitate functionala permanent adaptata nevoilor organismului.

INIMA Este un organ musculos, cavitar, tetracameral, care pompeaza ritmic sangele in artere pe care in primeste prin vene.Este situat in cutia toracica intre cei 2 plamani, cantareste aprox. 300 de gr. Si are marimea pumnului drept al unui adult. Efectueaza o activitate zilnica uriasa, se contracta de peste 100 de mii de ori si pompeaza peste 7.200 litri de sange. Daca se sectioneaza se observa ca este constituita din 2 atrii si 2 ventriculi separate complet prin septul interaterial si septul intraventicular. Fiecare atriu comunica cu ventriculul respectiv prin orificiul atrio-venticular prevazute cu valve care se deschid doar intr-un singur sens spre ventruculi. Valva stanga se numeste BICUSPIDA, iar valva dreapta TRICUSPIDA. Inima poate fi considerata functional ca o dubla pompa, fiecare deserviind o circulatie complet separata.I CIRCULATIE.

1. Circulatia Mare. (sistemica) care incepe in ventriculul stang si este formata din: aorta, artere mari si mici, arteriole, capilare, venule, vene mijlocii si mari, venele care se deschid in atriul drept (vena Cava Inferioara si vena Cava Superioara).

2. Circulatia Mica. (pulmonara) artera pulmonara cu originea in ventruculul drept, capilare, vene pulmonare ce se deschid in atrul stang.

II STRUCTURA HISTOLOGICA A INIMII.

Este alcatuita din 3 straturi concentrice:a.ENDOCARDUL.

b.MIOCARDUL.

c.EPICARDUL.

a.ENDOCARDUL alcatuit dintr-un ENDOTELIU situat pe o membrana bazala ce se continua cu stratul SUBENOTELIAL, format din fibre de colagen, RETICULINA, fibre elastice, celule conjunctive si numeroase terminatii nervoase senzitive.

b.MIOCARDUL reprezentat de muschiul inimii, este mai gros in ventriculii decat in atrii si este constituit din fascicule de fibre musculare cardiace circulare si oblice in peretele artiilor si oblic spiralate in ventriculi. Miocardul atrial este neted pe fata interna iar cel ventricular are muschii papilari trabeculi carnoase de care se prind valvele atrio-ventriculare. Tesutul muscular cardiac este alcatuit din fibre musculare cu diametrul si lungimea mai mici decat cele scheletice. Fibrele musculare cardiace se leaga longitudinal si lateral cu cele vecine alcatuind un SINCITIU functional. Sincitiul = unirea mai multor celule care formeaza o celula gigant cu multe functiuni. Privita la microscop, fibra cardiaca are o membrana subtire, nucleu mic central, citoplasma abundenta, numeroase miofibrile striate, multe mitocondrii si un reticul endoplasmatic striat. In peretele inimii in afara celulelor miocardice mai exista celule specializate in generarea si conducerea impulsurilor contractile si constituie tesutul EXCITOCONDUCTOR NODAL:

- este grupat in mai multe formatiuni.

- nodul sinoatrial situat in peretele artiului drept.

- nodul atrioventricular situat in septul interatrial.

- fascicolul HISS ce pleaca din nodul strioventricular si se imparte in 2 ramuri care se distribuie celor 2 ventriculi si se termina prin reteaua PURCHINJE in fibrele miocardului contractil.

c.EPICARDUL este o membrana conjunctiva subtire ce acopera suprafata cardiaca si constituie foita viscerala a pericardului. Intre foitele pericardului se afla o lama subtire de lichid ce favorizeaza alunecarea in timpul activitatii cardiace.

VASCULARIZATIA INIMII.

Este asigurata de arterele coronare, dreapta si stanga care se desprind din aorta. Obstructia uneia dintre ele provoaca necroza teritoriului deservit si infarctul de miocard. Apoi sangele este conectat in venele coronare care se varsa in sinusul coronarian ce se deschide direct in atriul drept.INERVATIA INIMII.

Se realizeaza prin fibre vegetative simpatice si parasimpatice care formeaza PLEXUL CARDIAC. Fibrele simpatice provin din ganglionii cervicali si stimuleaza miocardul si dau vasodilatatia coronariana. Fibrele parasimpatice provin din nervii vagi care inerveaza nodulii sinoatriali si atrioventriculari si diminuaza activitatea cordului.

ACTIVITATEA MECANICA A INIMII.

Inima este o dubla pompa si prin contractii ritmice asigura circulatia sangelui permanent prin cele 2 circuite: ( sistemic/pulmonar). Succesiunea unei contractii (sistola) si a unei relaxari (diastola) constituie ciclul cardiac. In timpul diastolei arteriale sangele se acumuleaza in atrii, apoi presiunea ventriculilor scade si deschid valvele artioventriculare si sangele trece in ventriculi fiind pompat in organism. Sistola atriala 0,1 secunde / Diastola atriala 0,7 secunde.Sistola ventriculara urmeaza dupa cea atriala 0,3 secunde, sangele se acumuleaza in ventriculi, presiunea in ventriculi creste si se deschid valvele semilunare ale arterelor si incepe evacuarea sangelui din ventriculi in artere. In timpul sistolei ventriculare este expulzat in aorta pulmonara un val de 70 90 ml numit DEBIT SISTOLIC. Debitul cardiac reprezentat de o cantitate de 30 40 litri sange = (efort fizic, febra, sarcina).

ZGOMOTELE INIMII.

Consecintele activitatilor mecanice cardiace. Prin auscultatie se percep 2 zgomote: sistolic prelungit si cu tonalitate joasa si este produs de inchiderea valvelor artioventriculare si zgomotul diastolic scurt si ascutit este consecinta inchiderii valvelor arterei aorte si pulmonare. Inchidera grafica a oscilatiilor sonore se numesc FONOCARDIOGRAMA. Variatiile potentialelor electrice din timpul revolutiei cardiace se inregistreaza grafic sub forma de EKG si este cea mai folosita metoda pentru a investiga activitatea cordului.SISTEMUL VASCULARVasele de sange sunt sisteme inchise de tuburi prin care circula sangele de la cord la tesuturi si inapoi. Ele au calibru diferit cu structura adaptata fiecarui sector irigat. Vasele de sange sunt: artere, arteriole, venule, vene, capilare. Ele compun cele 2 circulatii: circulatia mare (sistemica), circulatia mica (pulmonara).

Circulatia Sistemica

Incepe in ventriculul stang de unde pleaca artera Aorta. Artera Aorta prezinta 3 portiuni:

Artera ascendenta.

Carja aortica.

Aorta descendenta.Din artera ascendenta se desprind: Arterele Coronare stanga si dreapta.

Din Carja Aortica pornesc:

Trunchiul Branhio-Cefalic care se imparte in: Artera Subclaviculara dreapta .

Artera subclaviculara stanga.

Corotida comuna dreapta.

Carotida comuna stanga.

Carotidele iriga encefalul, fata si gatul. Arterele Subclaviculare se continua cu arterele Axilare, Brahiale, artera Radiala si Ulnara, care formeaza cele 2 ARCADE PALMARE si arterele digitale. Din parterea toracica a arterei Aorte se desprind: arterele Esofagiene, Bronhice si Intercostale.

Din partea abdominala i-a nastere Trunchiul Celiac din care pornesc: artera Splenica, Hepatica si gastrica stanga.

Alte ramuri ale arterei abdominale sunt: artera Mezenterica Superioara care iriga pancreasul, intestinul subtire si colonul drept si artera Mezenterica Inferioara care iriga restul colonului si rectul.

Arterele Renale iriga rinichii, iar arterele Genitale iriga GONADELE (la barbati/testicule; la femei/ovare).

Ramurile terminale ale arterei Aorte sunt arterele Iliace Comune care se bifurca in artera Iliaca Interna care iriga organele bazinului si artera Iliaca Externa care iriga membrul inferior prin artera Femurala, Poplitee, Tibiale si Fibulare care formeaza ARCADELE PLANTARE din care se desprind arterele Digitale.

Peretii arteriali au 3 tunici: Tunica interna formata din fibre conjunctive si elastice.

Tunica medie formata din fibre elastice si musculare asociate.

Tunica externa formata din tesut conjunctiv ce contine vase si vervi.

Circulatia Pulmonara

Este conectata cu cea sistemica. Sangele este propulsat din ventriculul drept prin artera Pulmonara spre plamani, unde are loc schimbul de gaze. Cedeaza CO2 si se incarca cu O2 apoi revine prin venele Pulmonare in atriul stang. Artera Pulmonara are o marime identica cu aorta dar peretii ii are mai subtiri si mai putin elastici. Circulatia pulmonara sufera niste variatii active datorita modificariilor calibrului vascular in inspiratie si expiratie.

Presiunea Arteriala.

Este data de presiunea sub care circula sangele in artere si se transmite peretilor vasculari. Reprezinta TENSIUNEA ARTERIALA si este corelata cu sistola si diastola.

Valoarea Tensiunii Arteriale:

In timpul sistolei ventriculului stang, presiunea in artera Aorta si ramificatiile ei creste la 120-140 mm/Hg si reprezinta presiunea arteriala sistolica.In timpul diastolei presiunea arteriala sistolica scade pana la 70-80 mm/Hg si este denumita presiunea arteriala minima.

T.A. se masoara la nivelul arterei brahiale cu ajutorul tensiometrului. Ea este influentata de niste factori: a) volumul sangvin din transfuzii sau hemoragii; b) vascozitatea sangelui ce modifica frecarea de peretii vasculari, prin cresterea vascozitatii sangelui scade viteza de circulatie a sangelui si creste forta de frecare cu peretii ducand la cresterea T.A.; c) elasticitatea peretilor vasculari scade cu varsta si ingreuneaza fluxul de sange prin artere care duce la cresterea T.A.Pulsul Arterial.

Este rezultatul undei determinata de distensia peretilor aortei, datorita evacuarii bruste a sangelui din ventriculul stang. Palparea pulsului informeaza despre frecventa si ritmul cardiac, iar inregistrarea grafica se numeste SFIGMOGRAMA.

Circulatia Capilara.

Capilarele sunt vase mici cu o lungime de 0.5mm, tate puse cap la cap realizeaza o lungime de aprox. 2.500 Km. Capilarele se desprind din metaarteriole, ramificatii ale arteriolelor si formeaza o retea in toate tesuturile si organele pe care le iriga. Prin capilare se realizeaza schimburile de nutrienti O2 si CO2 cu tesuturile vecine. Diametrul capilarelor este variabil, in functie de volumul de sange care circula prin el si de elasticitatea lui.Circulatia Venoasa.

Venele sunt vase medii care aduc sangele de la capilare inpoi la inima. Ele au 3 tunici ca si arterele dar mai subtiri si mai putin elastice, putand suferii deformari la trecerea sangelui.

Sistemul venos este reprezentat de VENA CAVA SUPERIOARA (VCS) si VENA CAVA INFERIOARA (VCI).

VCS rezulta din unirea trunchiurilor brahiocefalice drept si stang. Aceste trunchiuri venoase se formeaza prin confluenta Venelor Jugulare interne cu Venele Subclaviculare.

VCI se formeaza prin unirea Venei Iliace Comune care rezulta din unirea venei Iliace Interne cu Vena Iliaca Externa. In traseul ei VCI primeste: Venele Genitale, Renale, Hepatice, Diafragmatice si Lombare.

Venele Hepatice aduna sangele de la Vena Porta si este formata din: Vena Splenica, Mezenterica Superioara si Inferioara.

Bolile Sistemului Circulator

FLEBITA.

Reprezinta inflamarea unei vene care afecteaza in general membrele inferioare. Ea se datoreaza frustrarilor, stresului, supararilor, imbatranirii venelor si prin pierderea elasticitatii peretilor venosi. Netratata, boala conduce la afectarea cordului. Se recomanda eliminarea stresului pe cat posibil. Medicamente vasodilatatoare, regim alimentar pentru scaderea colesterolului si fluidizarii sangelui, scaderea in greutate.

FIBRILATIA ATRIALA.

Este o aritmie frecventa ce apare in special la varsnici. In mod normal bataile inimii sunt ritmice. In fibrilatia atriala apar niste semnale electrice anormale care determina atriile sa tremure sau sa fibileze. O astfel de inima nu poate pompa tot atat de mult sange ca una normala. Sangele se acumuleaza in atrii si creste riscul de formare a cheagurilor de sange. Daca inima pompeaza un cheag de sange in circulatie acesta ajunge la creier si impiedica fluxul de sange, conducand la accidente cerebrale. Din aceasta caza se administreaza Aspenter si Varfarina care impiedica formarea de cheagurilor de sange.

Boli care produc fibrilatie atriala:

Hipertensiune Arteriala.

Afectiunile coronarelor si Infarctul Miocardic Acut (IMA).

Insuficienta Cardiaca.

Afectiunile valvulelor inimii. Cel mai frecvent la nivelul valvei Mitrale (stanga).

Miocarditele (afectiuni inflamatorii ale miocardului dupa infectii virale).

Pericarditele si Endocarditele (produc leziuni de miocard sau de valvule).

Sindromul Wolf Parkinson (determina ritmuri rapide si neregulate ale inimii).

H.T.A. (la adulti este definite ca o presiune sistemica de 140mm/Hg). Diastolica de 90mm/Hg. Este principala cauza a afectiunilor cardiace si reprezinta un factor major de deces.

Exista mai multi factori care conduc la cresterea T.A. Factori: varsta, modul de viata alimentar, stress, alcool, fumat, predispozitie genetica, sedentarismul.

H.T.A. trebuie tratata cat mai repede cu putinta dupa depistare pentru a impiedica evolutia spre boli cardiace. Antihipertensivele (Apenter, Captopril) se dau intotdeauna cu alte recomandari pentru a reduce accidentele vasculare. Se recomanda renuntarea la fumat, scaderea ponderala, reducerea alcoolului, reducerea aportului de sare!

Tipuri de medicamente administrate in H.T.A.: diureticele, betablocantele, inhibatorii angiotensiunii, blocantii canalelor de calciu si medicamente cu actiune la nivel central (Captopril, Enolapril, Prestarium, Tertensiv, Nebilet).

VARICELE

Venele nu mai asigura o circulatie buna a sangelui se pot dilata, dand nastere la lacuri de sange, acestea formeaza cheaguri de sange si produc umflarea venelor. Cand sunt dilatate superficial ele devin vizibile si produc simptome caracteristici (oboseala, senzatie de greutate, durere) iar in cazuri severe varicele se rup si dau nastere la leziuni ulcerate deschise, la suprafata pielii. Apar cel mai adesea pe gambe si coapse. Apar la orice varsta, dar femeile sunt afectate mai mult decat barbatii, mai ales dup ce nasc. Cauzele nu sunt cunoscute. In unele cazuri se produc din cauza slabirii valvulelor venoase si duc la o proasta circulatie. In alte cazuri slabesc peretii venosi. Mai pot fi si consecinta uor boli (flebita, anomalii congenitale venoase). Bolile varicoase venoase sunt progresive si nu pot fi prevenite complet. Se recomanda purtarea ciorapului medical, mentinerea greutatii normale si exercitii fizice cu regularitate.ATEROSCLEROZA.

Este un proces lent si de lunga durata asociata cu imbatranirea vaselor. Daca se asociaza cu mai multi factori favorizanti efectele se multiplica (formarea in peretii arterelor de placi ateromatoase). Ele stanjenesc din ce in ce mai mult circulatia libera a sangelui prin artera afectata. Depozitele lipidice de pe peretii arterelor ii rigidizeaza si devin ca o teava de plumb. Astfel ei se pot rupe sau zgaria la trecerea sangelui. In caz de rupturi se formeaza cheaguri de sange si astupa complet lumenul arterei. Consecintele aterozclerozei sunt: cardiopatia ischiemica, Infarctul miocardic acut, atacul vascular cerebral, arteriopatie obliteranta periferica (arterita).

Metode de investigare: analizele uzuale nu depisteaza corect ateroscleroza. Una dintre ele este TESTUL DE EFFORT in care se efectueaza un E.K.G. in timpul unui efort. Daca vasele inimii sunt sclerozate apar modificari pe traseul electric al inimii. O alta metoda este Angiografia Coronariana in care se injecteaza in arterele coronare o substanta de contrast care evidentiaza diametrul intern al arterelor si localizarea zonelor de obstructie.

Prevenirea aterosclerozei: Abandonarea fumatului, dieta vegetariana, exercitii fizice regulate, controlul stresului. Nu exista medicatie pentru ateroscleroza ci pentru bolile associate cu ea.

PERICARDITA ACUTAEste o inflamatie acuta a pericardului evoluand cu exudat, putin bogat in fibrina (pericardita SICA) sau cu exudat abundant (pericardita LICHIDIANA). Mai poate fi si serofibrinos, hemoragic, purulent. La majoritatea pacientilor pericardita este virala sau IDIOPATICA (de alte auze). La unii pacienti apare dupa un I.M.A. asociati cu agenti infectiosi. Diagnosticul de pericardita se pune la pacientii cu durere precordiala si modificari E.K.G. In aceasta boala apare o durere retrosternala cu debut brusc. Durerea iradiaza in gat, brate si umarul stang. 85% din bolnavi au frecatura pericardica.

Tratament: Medicamentele pentru tratarea si eliminarea cauzei care a produs pericardita, antiinflamatori si antialgice.(piafen, algocalmin).Terapia glucocorticosteroidiana cu PREDNISON se utilizeaza la pacientii cu pericardita recurenta. La majoritatea bolnavilor dupa tratament evolutia este benigna, cu simptome ce dureaza 2 saptamani si raspund la antiinflamatoare. Prognosticul negative al bolii cu temperature de peste 38 grade Celsius in pericarditele associate cu trauma, lichid pericardic in cantitate mare. Mortalitatea variaza in functie de etiologie si este de 100% in pericardita purulenta netratata.MIOCARDITA

Este o afectiune inflamatorie a miocardului cu necroza miocitelor si infiltrate inflamator asociat. Este determinate de obicei de o infectie virala (adenovirus, enterovirus) dar poate fi si o manifestare a hipersensibilitatii la medicamente sau a toxicitatii. Este o boala rara. Nu exista o predispozitie legata de varsta, sex, poate sa apara la nou-nascuti, copiii, alaturi de pacientii imunocompromisi. In formele usoare simptomele sunt putine sau lipsesc. In formele severe pacientii prezinta: decompensare cardiaca cu evolutie spre deces, durere precordiala, aritmii, cardiomiopatie dilatativa. La copii apare o lipsa de energie si o stare de rau generala. In aceasta faza pacientul trebuie internat in spital pentru a prevenii insuficienta cardiaca. Nu exista o terapie specifica care sa previna distrugerea miocardului ci urmareste evitarea complicatiilor. In unele cazuri grave necesita transplant cardiac. Distructia miocardica are 2 faze:

1. Faza Acuta primele 2 saptamani in care distrugerea miocardului este o consecinta directa a agenrtului cauzator.

2. Faza Cronica peste 2 saptamani in care continua distrugerea miocitelor si este de natura autoimuna cu persistenta genomului viral in miocard. La persoanele in varsta evolutia bolii este spre deces.ENDOCARDITA.

Este o infectie a valvelor inimii si apare frecvent la pacientii cu afectiune valvulara preexistenta sau cu o valva artificiala.

Cauze: bacteriile, fungi care intra in circuitul sangvin si colonizeaza valvele inimii. Bacterile partund in circulatie prin interventii cirurgicale sau tratamente stomatologice. La o inima sanatoasa riscul de endocardita este minim. La o inima afectata riscul creste cum ar fi: defecte valvulare, cardiomiopatia hipertrofica, SIDA.

Simptomele apar la 2 saptamani si sunt: oboseala, febra, transpiratii nocturne, pierdere in greutate, dispnee.

Investigatii: E.K.G., radiografie toracica, ecocardiografia.

Tratamente: antibiotice injectalile sau orale pentru distrugerea infectiei, interventia chirurghicala valvulara. Prognosticul bolii este favorabil dupa tratamenCAP. 7

SISTEMUL DIGESTIV

Sistemul digestiv este alcatuit din totalitatea organelor care au ca functii princiale: digestia si absorbtia principiilor alimentare si totodata eliminarea rezidurilor neasimilabile ale alimentelor ingerate. Sistemul digestiv este alcatuit din tubul digestiv si glande anexe.

TUBUL DIGESTIV

Are o structura unitara, prezinta pe toata intinderea sa 4 tunici.

1. Tunica Mucoasa captuseste interiorul tubului digestive si este captusita dintr-un epiteliu pavimentos statificat in segmentele superioare si un epiteliu cilindric unistratificat in restul tubului.

2. Tunica Submucoasa este formata din tesut conjunctiv LAX bogat in vase si fibre vegetative, iar la nivelul stomacului si duodenului are si glande provenite din mucoasa.

3. Tunica Musculara este alcatuita din fibre musculare striate si netede in 2 straturi: intern si extern. La anumite nivele se ingroasa formand sfinctere (esofagian, cardial, piloric, ileo-cecal).

4. Adventicea este tunica externa formata din tesut conjunctiv LAX si dens.

Segmentele Tubului Digestiv:

1. Cavitatea Bucala.

2. Faringe.

3. Esofag.

4. Stomac.

5. Intestinul Subtire.

6. Intestinul Gros.

CAVITATEA BUCALA

Este despartita de fosele nazale prin bolta palatina. Comunica posterior cu faringele. Arcadele dentare impart cavitatea bucala in 2 compartimente: vestibulul bucal si cavitatea bucala propriu-zisa. In cavitatea bucala se gasesc organe specializate: limba si dintii.

Limba este un organ musculo-fibros acoperita de mucoasa. Indeplineste roluri importante in masticatie, deglutitie, vorbire si perceperea gustului alimentelor dar si a unor sensibilitati (cald, rece, durere). Inervatia se realizeaza prin ramurile nervilor facial, glosofaringian si vag, iar cea mortorie prin ramuri ale nervului hipoglos.

Dintii sunt formatiuni osoase dure, implantati in alveolele dentare si adaptati la taiere, zdrobire si macinare a alimentelor. Au rol in vorbire si pronuntia cuvintelor. Un dinte are 3 portiuni: coroana, colul si radacina.FARINFELE

Este un conductor musculo-fibros situate inaintea coloanei vertebrale cervicale si reprezinta o intersectie a cailor respiratorii si digestive. Realizeaza legatura dintre fosele nazale si laringe precum si dintre gura si esofag. Musculatura faringelui este alcatuita din fibre musculare striate si longitudinale cu rol in deglutitie.

ESOFAGUL

Este un segment tubular de 25-30 cm/adult. Realizeaza legatura dintre faringe si stomac.

STOMACUL

Este situate in abdomen in loja gastrica. Este segmental cel mai dilatat al tubului digestiv. Are forma literei J cu 2 fete: anterioara si posterioara; 2 margini numite mica si marea curbura si 2 orificii: cardia si pilorul. Din punct de vedere functional si topografic prezinta 2 portiuni:

Portiunea verticala constituita din fundul stomacului sau camera cu aer care nu se umple niciodata si corpul stomacului.

Portiunea orizontala este formata din ANTRU si CANALUL PILORIC care se termina la orificiul piloric.

Mucoasa gastrica prezinta numeroase cute care ii maresc suprafata si este formata dintr-un epiteliu unistratificat. Preazinta niste orificii prin care se deschid Glandele gastrice. Glandele cardiale si pilorice secreta mucus, iar cele ale fundului si corpului gastric secreta PEPSINOGEN si ACID CLORHIDRIC. Inervatia stomacului este constituita din fibre parasimpatice ale nervilor vagi si fibre simpatice ale plexului celiac. In peretele gastric exista 2 plexuri vegetative.INTESTINUL SUBTIRE

Este segmentul cel mai lung al tubului digestiv, peste 4 m si se intinde de la pilor la valva ileocecala prin care se deschide in intestinul gros. Intestinul subtire prezinta 3 segmente:

Duodenul este portiunea initiala fixa a intestinului subtire, cu o lungime de 30 de cm. Si are o forma de potcoava si cuprinde in cavitatea lui capul pancreasului. Mucoasa duodenala contine glande similare celor pilorice dar si glande intestinale.

Jejunul si Ileonul sunt potiunile mobile ale intestinului subtire si se intind pana la valva ileocecala. La acest nivel, mucoasa prezinta un numar mare de vilozitati intestinale care maresc suprafata favorizand absortia alimentelor. La suprafata vilozitatea are aspect celular ale caror celule prezinta la polul apical o membrana cu microvili care mareste suprafata de absortie. Sub epiteliu se gaseste o retea capilara bogata sangvina.

In vilozitate se afla tesut conjunctiv si fibre musculare netede care se contracta si imping sangele si limfa impreuna cu substantele alimentare.

Inervatia intestinului subtire. Se realizeaza prin ramuri simpatice si parasimpatice ale plexului celiac si mezenteric, ce asigura automatismul intestinal.

INTESTINUL GROS

Este ultimul segment al tubului digestiv, cu o lungime de aprox. 2 m si un calibru mai mare fata de cel subtire. Prezinta mai multe portiuni: cecumul, colonul si rectul.

Cecumul este un segment aflat sub valva ileocecala care se termina intr-un fund de sac cu apendicele vermiform.

Colonul formeaza un cadru de cateva segmente: ascendent, transvers, descendent si sigmoid.

Rectul este ultima parte a intestinului gros, se termina cu canalul anal, care se deschde prin anus. Mucoasa intestinului gros nu prezinta vilozitati. In segmentele inferioare creste numarul de celule care secreta mucus.

Inervatia intestinului gros este reralizata de nervul vag prin plexurile mezenterice superioare si inferioare, iar sfincterul anal striat este inervat de ramuri ale nervilor rusinosi.

GLANDELE ANEXE ale Tubului Digestiv.

1.Glandele Salivare

2.Ficatul

3.Pancreasul.

Glandele SalivareSunt parotide, sublinguale si submaxilare. Sunt situate in vecinatatea cavitatii bucale cu care comunica prin canalele excretoare. Sunt tubulo-acinoase, in parotide predomina celulele seroase, in sublinguale mucoase, iar in submaxilare se gasesc ambele tipuri de celule. Inervatia glandelor salivare provine din simpaticul cervical, cea parasimpatica din nervii faciali.Ficatul

Este cea mai mare glanda a corpului uman de aprox. 1500 gr. Prezinta multiple roluri metabolice dar si o secretie exocrina, bila care se elimina in perioadele digestive in duoden. Ficatul este situat in cavitatea abdominala sub bolta diafragmatica in loja hepatica. Prezinta 2 fete: una superioara diafragmatica si una inferioara viscerala. Pe fata superioara se afla 2 lobi: stang si drept. Pe fata inferioara a ficatului se vad: 2 santuri longitudinale impartite in 2 jumatati printr-un sant transversal. In partea anterioara a satului longitudinal drept se afla vezica biliara, iar in partea posterioara se afla vena cava inferioara. In santul trannsversal se afla hilul hepatic, prin acesta intra si ies din ficat artera hepatica, vena porta, vasele limfatice, nervii si cele 2 canale hepatice. Santurile fetei inferioare evidentiaza 4 lobi: drept, stang, anterior si posterior.

Ficatul are o structura segmentara ca si plamanii si rinichii. Lobii ficatului sunt impartiti in subunitati mai mici numite lobuli. Lobulul hepatic are forma piramidala si este format din celule hepatice, capilare si cavaliculi biliari. Celulele hepatice seamana cu niste placi formand o retea tridimensionala cu dispozitie radara. Intre hepatocite se gasesc cavaliculele biliare intralobulare fara pereti proprii unde se descarca bila secretata de hepatocite. Spre periferia lobulului incep sa aiba pereti proprii si iesind din lobuli se continua cu canalele biliare interlobulare. Ele se colecteaza in final in cele 2 canale hepatice drept si stang din hilul ficatului. Caile biliare extrahepatice sunt: canalul hepatic comun, care se continua cu canalul coledoc, care se deschde in duoden impreuna cu canalul pancreatic principal, printr-un orificiu prevazut su sfincterul ODDI. Din calea biliara principala se desprinde canalul cistic prin care bila ajunge in perioadele interdigestive in vezicula biliara.

Vascularizatia ficatului este dubla: nutritiva si functionala.

Vascularizatia nutritiva transporta sange oxigenat provenit din artera hepatica ramura a trunchiului celiac. Ea se ramifica multiplu, se capilarizeaza si formeaza o retea in jurul hepatociotelor. In final capilarele se varsa in capilarele sinusoide ale venei porte.

Vascularizatia Functionala este constituita din ramificatii ale venei porte care aduc sangele cu substante nutritive absorbite din intestin. Porta se ramifica formand ramuri lobare, segmentare, interlobulare, ultimele ramificatii formeaza capilarele sinusoide. Capilarele sinusoide converg spre vena centro-lobulara care dreneaza sangele prin 2,3 vene suprahepatice in vena cava inferioara.

Inervatia Ficatului este vegetativa, provine din nervi vagisi din plexul celiac simpatic.

Pancreasul Exocrin

Este o glanda tubuloacinoasa situata in cavitatea abdominala in apropierea duodenului si secreta enzime digestive care ajung in intestinul subtire prin 2 canale: VIRSUNG (canalul principal) si SANTORINI (canalul accesor).

Vascularizatia este realizata de vena porta, aceasta conduce nutrientii de la intestin catre pancreas. Inervatia este realizata de ramuri ale nervului vag simpatice si parasimpatice.

DIGESTIA ALIMENTELOR

Este un proces complex care se realizeaza in 3 etape: digestia bucala, gastrica si intestinala. Toate sunt legate umoral si nervos.

Digestia BUCALA

Incepe odata cu introducerea alimentelor in gura. Aici sunt triturate cu ajutorul dintilor si amestecate cu ajutorul salivei. Saliva este un lichid care contine 98% apa si restul : substante organice, minerale,anticorpii, lizozimi si enzime. Amilaza salivara actioneaza asupra amidonului si il transforma in dextrine si oligozaharide. In final se formeaza bolul alimentar care va fi inghitit prin actul numit deglutitie.

Digestia GASTRICA

Este o etapa care are loc in stomac, unde alimentele sunt depozitate periodic. Aici sufera o digestie partiala sub actiunea sucurilor gastrice. Sucurile gastrice contin: acid clorhidric, pepsina gastrica lipaza gastrica, carboxipeptidazele si lobfermentul. Acestea sunt secretate sub forma inactiva de zimogene iar apoi sunt activate de acidul clorhidric la forma activa de enzime. For actiona asupra alimentelor si le vor fragmenta in proteine, lipide si glucide mai simple. Acidul clorhidric de a scadea PH, de a steriliza stomacul si in digestia propriu- zisa. Rezultatul final al digesatiei este CHIMUL ACID, o substanta pastoasa galbena, cu miros caracteristic si foarte acida. Aceasta va fi evacuata in duoden prin deschiderea pilorului. Secretia gastrica mai este declansata pe cale nervoasa, atunci cand ne gandim la alimente.

Digestia INTESTINALA

Se realizeaza in intestinul subtire sub actiunea bilei, a sucului pancreatic si a sucului intestinal. Bila: este un amestec de apa, substante organice, saruti biliare, enzime, bilirubina si biliverdina.

Sarurile biliare reactioneaza cu lipidele alimentare le emulsioneaza si le transforma in sapunuri ce vor fi digerate de lipazele intestinale.

Sucul pancreatic: contine triprina, chimotripsina secretate ca zimogene si activate in duoden de tripsina activa. Ele actioneaza pe proteinele alimentare si le fragmenteaza in aminoacizi. Zaharidazele intestinale actioneaza pe resturile glucidice si le transforma in glucoza. Rezultatul digestiei finale este: apa, aminoacizi, glucoza, acizi grasi, care vor fi absorbiti impreuna cu apa prin peretii intestinului vor ajunge in sange si vor fi condusi la ficat si alte organe.

BOLILE SISTEMULUI DIGESTIVCIROZA HEPATICA

La unele persoane nu exista o cauza evidenta, in acest caz se numeste ciroza CRIPTOGENICA (fara etiologie cunoscuta).

Cauze:

Consumul excesiv de alcool pe o perioada lunga de timp

Infectii cu virusuri hepatice B si C.

Ciroza hepatica ALCOOLICA poate aparea la barbati dupa 10-15 ani de consum, iar la femei dupa 10 ani.

Ciroza hepatica SECUNDARA apare in urma infectiei cu virusuri hepatice. Cam la 40% dintre persoane cu hepatita cronica virala. Ciroza se instaleaza lent, dar pe fondul consumului de alcool apare mult mai devreme. Ciroza hepatica determinata de STEATOHEPATITA NONALCOOLICA este cauzata de acumulare de grasimi in ficat, iar in societatea moderna este frecventa la adulti.CIROZA BILIARA

Este un tip de ciroza aparuta cand conductele biliare dintre ficat spre duoden sunt inflamate si blocate. Cauza este de natura imuna. La unele persoane sistemul imun ataca ficatul producand ciroza hepatica.

Simptomele apar cand afectarea este severa:

Edeme ale membrelor inferioare.

Lichid ASCITIC acumulat in abdomen.

Oboseala.

Icter tegumentar.

Sclerie (ochi galbeni).

Prurit generalizat.

Epistaxis.

Eritroza palmara.

Scadere in greutate.

Infectii frecvente.

Investigatii Clinice: Se investigheaza aspectul general al organelor, analize ale sangelui, biopsie hepatica.

Analize sangvine:

G.O.T., G.P.T. (transaminaze), fosfataza alcalina, albminulia, tromboplastina, bilirubina.

Investigatii imagistice:

Ecografie abdominala.

Tomografia computerizata. R.M.N. abdominal. Scintigrafia ficatului si a splinei.

TRATAMENT:

Boala este nevindecabila. Se da tratament pentru ameliorarea si prelungirea vietii. Evolutie rapida a bolii. Se recomanda renuntarea la fumat, alcool. Tratament simptomatic pentru dureri si prevenirea complicatiilor, transplantul hepatic daca afectiunea este severa. Boala evolueaza spre deces.

COLECISTITA

Inflamatia vezicii biliare. Apare cand este oprit fluxul bilei spre intestinul subtire. In acest caz bila se stocheaza in vezica cauzand inflamatie, durere si infectie. Cauza frecventa este calculul biliar care blocheaza canalul cistic. Alte cauze: traumatizarea veziculei sau ca o complicatie in diabet, SIDA.

Simptome

Dureri in dreapta abdomenului care iradiaza in spate sau umar drept, greata, varsaturi, febra, durere la respiratie, dureri abdominale dupa masa.

Diagnistic

Este pus de medic prin palparea abdomenului pentru a simtii marimea colecistului, analize de sange, ECO cu ultrasunete evidentiaza calculi biliari, colectii lichidiene.

Tratament.

Depinde de simptome si de starea generala a pacientului. In unele cazuri se evita administrarea alimentelor pe gura pentru a nu solicita tractul digestiv. Se administreaza lichide si antibiotice intravenos si calmante pentru durere. Tratamentul principal este chirurghical de indepartare a veziculei biliare (colecistectomie) pentru indepartarea calculilor daca boala nu este avansata se face colangiopancreatografia endoscopica. In colecistita cronica se dau tratamente pentru dizolvarea calculilor.

GASTRITELE ACUTE SI CRONICE.

Consta in inflamarea mucoasei gastrice acuta sau cronica. In gastrita acuta inflamatia este reversibila. Mucoasa este tumefiata cu edem si congestie, iar la suprafata cu eroziuni hemoragice sau ulcer acut. Clinic, gastrita acuta poate fi muta sau arsuri dar cu leziuni endoscopice prezente, severe si se pot manifesta prin hemoragii digestive dureroase sau nedureroase, greata si varsaturi.

Cauzele gastritei acute.

1. Consumul de medicamente (antiinflamatoare nesteroidiene produc hemoragii digestive fara dureri). Cele mai agresive medicamente pentru mucoasa gastrica sunt: aspirina, endometacina, diclofenacul, fenilbutazona, piroxicamul.

2. Consumul de alcool da gastrita acuta alcoolica cu durere epigastrica, greata, voma, hemoragie digestiva insotite de consum de alcool. Stresul poate cauza gastrita acuta hemoragica la bolnavii care au afectiuni grave respiratorii, hepatice, renale, traumatisme, arsuri, hematom subdural. Apar hemoragii digestive grave ce conduc la deces.

Alte gastrite acute: prin reflux duodenal gastric, dupa iradiere prin infectii cu helicobacter pilori sau cu alti microbi cu sau fara cauze (gastrita enteropatica). Tratament.

Interventia chirurgicala in gastrite hemoragice, omeprazol, dicarbocalmsi regim alimentar, evitarea alcoolului, fumatului, prajeli, rantas, cofeina, aspirina si tratarea altor afectiuni care au produs gastrita acuta.

PAGE 1


Top Related