UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
Cu titlu de manuscris
C.Z.U.33:005(043.3)
PĂUNESCU ALBERTO NICOLAE
MANAGEMENTUL INTEGRĂRII AGRICULTURII
ROMÂNEŞTI ÎN COMUNITATEA EUROPEANĂ
Specialitatea 08.00.05 Economie şi Management
în agricultură
AUTOREFERAT
AL TEZEI DE DOCTOR ÎN ŞTIINŢE ECONOMICE
Chişinău
2006
2
Teza a fost elaborată la catedra "Management", facultatea Ştiinţe Economice,
Universitatea de Stat din Moldova
Conducător ştiinţific: Simion Certan, doctor habilitat în ştiinţe economice,
profesor universitar
Referenţi oficiali:
Bajura Tudor, doctor habilitat în economie, profesor universitar,
Institutul de economie şi planificare în domeniul agroalimentar
Bohatereţ Valentin – Mihai, doctor în economie, Cercetător ştiinţific
principal gradul I, Academia Română, Filiala Iaşi, Institutul de cercetări economice
şi sociale „ Gh. Zane”
Susţinerea va avea loc la data de 24 noiembrie 2006 orele 14.00 în şedinţa
Consiliului ştiinţific specializat de pe lîngă Universitatea Agrară de Stat din
Moldova pe adresa Chişinău, strada Mirceşti 42.
Teza de doctorat, Autoreferatul şi lucrările ştiinţifice în baza cărora se susţine
teza pot fi consultate la biblioteca Universităţii Agrare de Stat din Moldova
Autoreferatul a fost expediat la data de 23 octombrie 2006
Secretar al Consiliului ştiinţific specializat:
Mocanu Natalia, doctor în economie, conferenţiar universitar, UASM
Conducător:
Simion Certan, Doctor habilitat în economie, Profesor universitar
Autorul: Păunescu Alberto Nicolae
3
CARACTERISTICA GENERALĂ A LUCRĂRII
Actualitatea temei. Procesele de globalizare care se manifestată din ce în ce
mai mult provoacă formarea de alianţe noi şi puternice între ţări, în diferite regiuni
ale lumii. Cea mai complexă integrare este caracteristică pentru Uniunea
Europeană. Acceptarea României în componenţa Uniunii Europene din ianuarie
2007, incontestabil, ne obligă să ajustăm economia naţională, inclusiv sectorul
agroalimentar, la normele şi standardele Pieţii Comune.
Asigurarea securităţii alimentare pentru fiecare ţară, precum şi dezvoltarea
sectorului rural unde îşi desfăşoară activitatea o însemnată parte a populaţiei, este
un deziderat major care trebuie să se regăsească prioritar în deciziile luate la nivel
micro şi macro economic.
Reforma economică în ţara noastră se desfăşoară anevoios atât datorită vidului
de idei în găsirea soluţiilor oportune cât şi conflictului politic, adesea determinat de
interesul de grup în dauna interesului general, de legislatia imperfectă, în special în
ceea ce priveşte repunerea în proprietate a terenurilor agricole şi a pădurilor, de
managementul moştenit din sistemul centralizat de comandă. Managementul în
economia naţională a devenit ineficient.
Şi situaţia actuală în care se află agricultura României este consecinţa
managementului defectuos din ultima perioadă care a influenţat într-un mod negativ
performanţele în sectorul agricol, relevat şi de incapacitatea conducătorilor în
domeniu de a gestiona multiplele probleme apărute cu prilejul acestor transformări.
Procesele de integrare a ţării noastre în Comunitatea Europeană trebuie să fie
gestionate, ceea ce impune formarea unui management adecvat, formarea unui
model de planificare, organizare, motivare, coordonare şi control pentru complexul
agroalimentar, ajustat la exigenţele emise de către structurile europene, adecvat
Politicilor Uniunii Europene către care dorim să aderăm ca membru cu drepturi
depline.
4
Gradul de cercetare a managementului în agricultură este puternic dezvoltat în
special în ţările vest europene.
În România elaborarea de studii şi lucrări destinate acestei importante ramuri a
economiei naţionale a reprezentat o preocupare prea mică faţă de importanţa ei.
Toate acestea, împrună luate, determină, incontestabil, actualitatea temei
investigate şi motivează alegerea ei în calitate de teză de doctorat.
Scopul şi obiectivele cercetării. Prin cercetările prezentate noi dorim să ne
aducem aportul la scimbările spre bine în managementul agriculturii româneşti prin
elaborarea strategiilor şi politicilor manageriale atât la nivel naţional, regional cât şi
la nivel de exploataţii agricole.
Scopul lucrării este adaptarea managementului sectorului agroalimentar al
României la normele şi standardele Uniunii Europene şi elaborarea propunerilor cu
privire la formarea unui sistem de management adecvat proceselor de integrare a
agriculturii în structurile Comunitare.
Pentru realizarea scopului propus am vizat realizarea următoarelor obiective:
- analiza structurii agriculturii în România;
- efectuarea studiului privind agricultura în U.E.;
- analiza modelelor de integrare existente în lume;
- studiul comparativ a resurselor umane din agricultura României şi din unele
ţări membre ale U.E.;
- elaborarea recomandărilor practice, îndreptate spre perfecţionarea structurii
managementului agroalimentar în România.
Structura tezei. Structura tezei este determinată de scopul şi obiectivele
cercetate fiind formată din: Introducere, 4 Capitole, Analiza rezultatelor, Concluzii
şi propuneri, Bibliografie şi Anexe. În introducere se argumentează actualitatea
temei trasându-se scopul şi obiectivele cercetării. În capitolul 1 Fundamente
teoretice ale managementului relaţiilor economice internaţionale se descriu
conceptele de management şi politici economice, conţinutul managementului
5
integrării, specificul normelor metodologice a investigaţiilor relaţiilor economice
internaţionale şi politicilor comerciale. În capitolul 2 Caracteristici ale
agriculturii româneşti se abordează locul agriculturii în economia României,
resursele în agricultura ţării, evoluţia formelor şi tipurilor de organizare a
agriculturii studiul infrastructurii agroalimentare, dinamica şi structura produsului
agroalimentar şi indici rezultativi. În capitolul 3 Politici agricole comune se
abordează Piaţa Comună a produselor agroalimentare, obiectivele şi principiile de
organizare şi funcţionare a Pieţei Comune, politicile de intervenţie, politici
structurale, agricultura în perspectiva extinderii U.E. spre est, necesităţile privind
organizarea şi dezvoltarea rurală, mediul, în cadrul U.E., politici de dezvoltare
rurală, agenda 2000 şi reforma politicilor comune agricole, confruntarea Politicii
Agricole Comunitare cu Politica Agricolă a S.U.A. In capitolul 4 Politici şi
strategii de dezvoltare a agriculturii României se abordează, ajustarea strategiei
dezvoltării sectorului agroalimentar naţional la politicile agricole comune, măsurile
de sprijin guvernamental prin subvenţionare a agriculturii sau prin legea creditului
agricol, căile de perfecţionare a reformei structurale în procesele integrării
internaţionale, negocierile cu U.E. privind dosarul agricol. În încheiere sunt
prezentate concluziile şi propunerile ce reies din studiul efectuat.
Subiectul cercetării şi obiectul de studiu. Subiectul cercetării include sistemul
de management, politicile şi mecanismele integrării sectorului agroalimentar a
României în Comunitatea Europeană.
Obiectul de studiu este sistemul agroalimentar din ţara noastră, segmentul
judeţean al sistemului agroalimentar şi exploataţiile agricole primare prin tratarea
problemelor teoretice şi practice ale managementului contemporan în domeniul
agriculturii precum şi trăsăturile fenomenelor ce ţin de integrarea agriculturii
româneşti în Comunitatea Europea
Baza teoretică şi metodologică. Baza teoretică este realizată pe abordarea
comparativă a lucrărilor economiştilor clasici şi contemporani din ţară şi de peste
6
hotare, a publicaţiior specialiştilor în domeniul agroalimentar, a actelor normative
din România şi din Uniunea Europeană cu privire la integrare, funcţionare a pieţei
agroalimentare şi cu privire la dezvoltarea rurală.
Baza informaţională a tezei, se constituie din datele statistice ale instituţiilor
specializate din ţară şi de peste hotare ca: Institutul Naţional de Statistică,
Ministerul Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, precum şi instituţii
specializate din România (Institutul de economie agrară, Institutul de Economie
Agrară al Academiei Române) precum şi Direcţia pentru agricultură a Comisiei
Europene. În cercetare cel mai frecvent s-au utilizat următoarele grupări de metode:
sistemică, statistică, grafică, şi dinamică.
Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute o constituie:
- Argumentarea ştiinţifică a propunerilor privind integrarea României în
Uniunea Europeană, în mod special propunerile ce ţin de creşterea suprafeţei medii
a unei exploataţii agricole, de creşterea eficienţei sumelor limitate alocate de
guvernul României prin dezvoltarea creditului agricol.
- Elaborarea recomandărilor privind perfecţionarea sistemului agroalimentar al
României în vederea integrării în Comunitatea Europeană.
- Propunerea unui model matematic privind impozitarea suprafeţelor ocupate cu
culturi agricole principale.
Importanţa, semnificaţia şi valoarea aplicativă a tezei. Lucrarea este
importantă pentru că oferă o serie de elemente de armonizare şi apropiere de
sistemul de organizare şi management al structurilor agroalimentare din ţările U.E.
considerând că experienţa dobândită de ţările din spaţiul european permite crearea
unui orizont mai larg de organizare prin diversitatea problematicii integrării
agroalimentare.
Semnificaţia tezei Managementul integrării agriculturii româneşti în
Comunitatea Europeană.
7
Lucrarea se remarcă printr-un mod modern de elaborare a tematicii care ţine
seamă de progresele realizate în domeniu şi care evidenţiază cunoaşterea de către
autor a unei bogate bibliografii naţionale şi internaţionale din domeniu
managementului integrării agroalimentare.
Teza "Managementul integrării agriculturii româneşti în Comunitatea
Europeană" este, un suport teoretic şi practic pentru toţi specialiştii din domeniu,
conducători de exploataţii agricole şi de direcţii agricole judeţene, studenţi, precum
şi oricărei alte persoane care doreşte să cunoască problemele actuale ale
managementului integrării în noul context european. Acest fapt se confirmă prin
aprecierea tezei de direcţiile judeţene pentru agricultură şi dezvoltare rurală din
Gorj şi Mehedinţi, de Agenţia de plăţi şi intervenţie pentru agricultură din Gorj, de
Agenţia naţională de consultanţă agricolă şi de Direcţia Generală Afaceri Europene
din Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale din România, care se
anexează.
Aprobarea rezultatelor şi investigaţiilor. Principiile fundamentale au fost
prezentate în cadrul a 10 simpozioane, conferinţe internaţionale practico ştiinţifice
din oraşele Craiova, Târgu-Jiu, Chişinău, iar materialele au fost discutate şi
aprobate în cadrul catedrei la specializarea Management.
Publicaţii. Ideile, principiile de bază ale tezei de doctorat au fost expuse
secvenţial, în 16 lucrări ştiinţifice. Volumul total este de c.a. 2 coli autor.
ASPECTELE PRINCIPALE ÎNAINTATE PENTRU SUSŢINEREA TEZEI
Managementul integrării agriculturii româneşti în Comunitatea Europeană se
cercetează pornind de la:
A) Bazele metodologice ale managementului integrării agriculturii
româneşti şi politicilor agricole, care abordează diversele versiuni asupra subiectului
examinat.
B) Situaţia agriculturii şi politicile agricole din Uniunea Europeană.
8
C) Situaţia agriculturii şi politicile agricole din România.
D) Elaborarea propunerilor pentru ajustarea politicilor şi sistemului agricol
românesc la cel al Uniunii Europene.
În România se regăsesc ca linii directoare ale politicilor manageriale
următoarele:
- preocuparea statului pentru asigurarea unei pieţe libere a bunurilor şi
serviciilor;
- preocuparea statului pentru un sistem generos de asigurări sociale, susţinut de
un regim adecvat de impozitări ale veniturilor personale şi T.V.A.
- stimularea rolului sindicatelor în obţiunile strategice ale companiilor;
- implicarea statului în reorientare profesională
- facilitarea unui cadru asiguratoriu pentru indivizi, care trebuie să se protejeze
singuri în privinţa unor eventuale riscuri;
În consecinţă în România predomină politicile manageriale de tip social
democrat şi foarte puţin cele de tip liberal.
Gospodăria ţărănească este un agent al economiei cu o structură şi un
comportament cu totul aparte. Structura sa cuprinde două componente simbiotice:
familia şi exploataţia agricolă. Comportamentul aparte al gospodăriei ţărăneşti este
dat de rolul tradiţional al familiei în conducerea, reglarea şi susţinerea
mecanismelor economice. În acelaşi timp, mediul economic exterior gospodăriei
determină comportamentul familiei de agricultori. Din această cauză într-un mediu
economic favorizant progresului, deci activităţilor neagricole, inclusiv industriei,
gospodăria dobândeşte un caracter deschis pieţei de forţă de muncă, cât şi celei
comerciale. În caz contrar ea are tendinţa de a se izola, deoarece v-a produce, cu
deosebire pentru propria familie.
9
Exploataţiile agricole din ţările membre ale Uniunii Europene(15 membrii)
deţin o suprafaţă agricolă de 128,69 mil. hectare, din care 57% arabil, 35% păşuni
permanente şi 8% culturi permanente (vii, livezi etc.)
Suprafaţa agricolă a României la sfârşitul anului 2004 era de 14711,6 mii ha. din
care proprietate privată 14057,6 ha repartizată astfel: 64,0% arabil, 22,8% păşune,
10,2% fâneţe, 3,0% vii şi livezi
În comparaţie cu Uniunea Europeană România deţine un procent mai mare în
ceea ce priveşte terenurile arabile , un procent mai mic în ceea ce priveşte viile şi
livezile şi aproape acelaşi procent în ceea ce priveşte păşunile şi fâneţele. Ca şi
suprafaţă totală, suprafaţa agricolă din România reprezintă 10,8% din suprafaţa
agricolă a Uniunii Europene.
La nivelul Uniunii Europene suprafaţa agricolă lucrată în exploataţii ce revine
pe locuitor comunitar este de circa 0,23 ha în timp ce în România este de 0,42 ha. În
Uniunea Europeană modernizarea producţiei agricole a determinat reducerea
populaţiei ocupate în agricultură la 4,7%, diferenţa pe ţări menţinându-se însă
datorită diversităţii structurii producţiei, modului de folosinţă a terenului şi gradului
de urbanizare. Astfel ponderea populaţiei agricole ocupate în total este de 17,7% în
Grecia, 13,7% în Portugalia, 7,9% în Spania, 8,6% în Finlanda, 4,4% în Franţa. În
ceea ce priveşte numărul muncitorilor salariaţi din agricultură acesta este mai mare
în Germania, Marea Britanie, Danemarca, Olanda, Spania şi redus în Portugalia şi
Grecia. În Finlanda, familiile asigură 97% din totalul lucrătorilor, iar în Grecia circa
96%. În urma măsurilor accentuate de politică structurală în favoarea dezvoltării
rurale are loc la nivelul Uniunii extinderea dublei activităţi. În prezent, la un număr
total de circa 7 milioane persoane care lucrează în agricultură, aproximativ 15%
desfăşoară activităţi cu timp de lucru parţial.
În România populaţia rurală numără astăzi 10,2 milioane locuitori deci aproape
50% din total populaţiei din România din care 4,6 milioane în gospodăriile ţărăneşti.
10
Populaţia care lucrează în agricultură are un grad avansat de îmbătrânire,
astfel peste 21% depăşeşte 64 de ani. În prezent populaţia ocupată în agricultură în
România este de 3,5 milioane, deci populaţia ocupată în agricultura românească este
jumătate cât toată populaţia ocupată în agricultură în U.E.(15 Membri)
Populaţia ocupată în agricultură se menţine în ultimii 10 ani la peste 30% din
totalul populaţiei ocupate din România, aceasta datorându-se în principal
disponibilizărilor din industrie, o parte a personalului disponibilizat încercând să îşi
ducă traiul prin lucrarea terenurilor agricole şi creşterea animalelor.
La nivelul Uniunii Europene revin circa 10 - 11 ha de teren arabil pe un tractor
şi circa 18 hectare teren agricol. În anul 1994 în agricultura României un tractor
lucra 99 ha teren arabil iar în anul 2004, 56 ha. În condiţiile existente în agricultura
ţării noastre încărcătura maximă pe un tractor este de 30 ha, observându-se astfel
necesitatea creşterii numărului de tractoare şi utilaje agricole.
Producţiile medii la hectar în U.E. erau în 2004 de 6750 kg la grâu de
panificaţie, 4570 kg la orz, 3330 kg la ovăz, 8740 kg la porumb boabe, 6400 kg la
orez iar producţia totală de cereale era de 231787 mii tone. În anul 1998 producţia
cerealiară în România era de 15452,7 mii tone iar în 2004 de 23427,4 mii tone.
Producţia medie la hectar in anul 2004 era de 14383 kg la cartofi, 13770 kg la roşii,
etc. În Uniunea Europeană producţia medie la hectar era de 33100 kg la cartofi,
37870 la roşii, etc.
Producţiile medii în Uniune cresc constant de la un an la altul pe când în
România fluctuează de la un an la altul. Folosirea pe scară largă a muncii fizice în
agricultura Romanească precum şi lipsa fertilizării, combaterii dăunătorilor şi
irigării, a folosirii de seminţe cu productivitate scăzută, se observă în producţiile
scăzute care sunt obţinute, de două trei ori mai mici decât în Uniune
Această diferenţă de producţie nu este legată de calitate solului din România
acestea fiind productiv, ci este legată de slaba înzestrare cu factori de producţie de
productivitate ridicată.
11
În Uniunea Europeană producţia medie de vin este de 4700 litri/hectar în
România fiind de 4320 litri /hectar. România a avut o tradiţie importantă în ceea ce
priveşte producţia de vinuri însă după anul 1989 datorită preluării în proprietate
particulară a numeroase terenuri ocupate cu vii acestea au fost parcelate, nu s-au
aplicat corespunzător lucrările de menţinere a acestora ajungând în prezent ca 50%
din producţia de vinuri să fie obţinută din vii hibride neputând să fie astfel
comercializat ci doar folosit pentru autoconsum de către agricultorii care îl produc.
Procesul de modernizare a agriculturii şi a spaţiului rural nu se poate reducere
la o singură direcţie, ci trebuie să fie complex şi să se extindă asupra tuturor
structurilor economice şi sociale.
În cadrul acestui proces trebuie pus accentul pe următoarele direcţii:
- creşterea productivităţii agricole
- organizarea economică a structurilor de exploatare în agricultură
- dezvoltarea durabilă a spaţiului rural
- îmbunătăţirea structurii de producţie
- organizarea filierelor pe produsele agroalimentare
Până în prezent sistemul de subvenţii din România nu a dat rezultate, din
punctul nostru de vedere o îmbunătăţire a creditului agricol fiind mult mai
necesară şi mai actuală decât sistemul actual de sprijinire a agriculturii. Subvenţiile
acordate producătorilor agricoli din bugetul de stat au fost de 8930,084 miliarde lei
la nivelul anului 2001, de 10828,604 miliarde lei în 2002, de 13857,919 miliarde
lei în 2003 ceea ce reprezintă o creştere cu 21,3% în 2002 faţă de 2001, respectiv
cu 28% în 2003 faţă de 2002 În anul 2005 producţia vegetala a fost susţinută
printr-o subvenţie în valoare de 14640,603 miliarde lei. Aceste sume nu au putut
asigura subvenţionarea întregii producţii realizate, respectiv au fost numeroase
producţii nesubvenţionate (de exemplu creşterea ovinelor în 2001 şi 2002,
respectiv cultura porumbului în 2003). Astfel în 2005 dobânzile la credite au fost
12
subvenţionate doar cu 40 miliarde lei. În acelaşi an sprijinul acordat producătorilor
care deţin mai puţin de 5 hectare a fost de 8943 miliarde lei.
Punerea în aplicare a Legii Creditului Agricol, prin care se va urmări
subvenţionarea în anii 2006-2010 a diferenţei de dobândă – între sistemul bancar şi
dobânda plătită de fermieri de 3% - ar asigura cumpărarea de noi tractoare în fiecare
an: 31887 în anul 2006; 36189 în 2007; 41358 în 2008; 47665 în 2009; 55487 în
2010, . În calculele efectuate am luat în considerare o creştere cu 5% (inflaţia
prognozată pe 2006) pe an la preţul tractoarelor pe bucată, concomitent cu
diminuarea dobânzii percepută în sistemul bancar de la 14% în 2005 la 9% în 2010,
respectiv creşterea cu 10% pe an a sumei alocată din bugetul de stat pentru
diferenţa de dobândă bancară. În această situaţie fermierii ar putea achiziţiona
utilaje, instalaţii etc. necesare agriculturii în valoare totală de 55431,676 miliarde
lei, plătind 5% dobândă bancară, iar diferenţă de dobândă de 13857,919 miliarde lei
s-ar plăti de la bugetul de stat.
Tabel 1
Previziunile subvenţionării creditelor bancare şi atragerea investiţiilor private
pentru procurarea tractoarelor
Ani
Indici
2006 2007 2008 2009 2010
Valoarea subven
ţiilor-miliarde lei
16104,663 17715,129 19486,641 21435,305 23578,835
Dobânda
Bancară %
13 12 11 10 9
Preţul unui tractor
miilei
388500 407925 428312 449698 472157
Investiţii private
Miliarde lei
123882 147625 177145 214350 261987
13
Număr de
Tractoare
cumpărate – bucăţi
31887 36189 41358 47665 55487
Sursa: Calcule proprii
Investiţiile private ţin cont că întreaga valoare a subvenţiilor este alocată în plata
dobânzii anuale, după formula Valoarea subvenţiilor înmulţită cu 100 şi împărţită la
valoarea dobânzii.
Valoarea subvenţiilor este calculată ca o creştere cu 10% anual faţă de valoarea
subvenţiei din anul 2005 în valoare de 14640,603 miliarde lei.
Preţul unui tractor a fost calculat pornind de la valoarea de 10000 euro în anul
2005 la care anual se aplică o creştere cu 5%.
Acordarea creditului agricol cu dobândă subvenţionată în perioada anilor 2006-
2010 ar asigura achiziţionarea a 212586 tractoare ceea ce înseamnă acoperirea
necesarului de tractoare de care nevoie agricultura românească.
Desigur dotarea agriculturii româneşti, a exploataţiilor agricole, cu utilaje
performante, în actualele condiţii ale economiei de piaţă, nu se poate realiza în
decursul unui an, dar elaborarea şi punerea efectiv în aplicare sistemului de
creditare va îmbunătăţii cantitativ dar mai ales calitativ, dotarea tehnică a acestui
vital sector de activitate.
Previziunile Institutului de Economie Agrară în perspectiva anului 2015 arată că
structura exploataţiilor agricole va fi următoarea: numărul gospodăriilor de
subzistenţă (între 0,5-3 ha) se va reduce de la 2800 mii în 1999 la 1100 mii ha în
2015 iar suprafaţa agricolă a acestora va reprezenta 13,5% în totalul suprafeţei pe
ţară faţă de 33,1% în prezent; b) exploataţiile ţărăneşti cu suprafeţe cuprinse între 3-
10 ha ar creşte de la 510 mii în prezent, la 1000 mii în 2015, reprezentând 6,8% din
totalul suprafeţei agricole faţă de 15,2% în prezent; c) exploataţiile ţărăneşti
comerciale vor fi în număr de 80 mii cu o suprafaţă cuprinsă între 10-15 ha şi vor
deţine 6,9% din suprafaţă agricolă a ţării. Asociaţiile familiare cu suprafeţe între 90-
14
250 ha în număr de 15 mii se vor stabiliza la dimensiuni de 200 ha şi vor deţine
20,3% din suprafaţă agricolă a ţării faţă de 10,1% în prezent; d) fermele comerciale
cu dimensiuni între 40-50 ha vor fi în număr de 25 mii şi vor deţine 6,8% din
suprafaţa ţării estimare cu care suntem de acord ca fiind realistă.
Se observă că în mod inevitabil în timp va începe o creştere lentă a exploataţiilor
medii şi mari în detrimentul gospodăriilor de subzistenţă. La nivelul U.E. 15
numărul de exploataţii era de 7370 mii, suprafaţa medie a unei exploataţii
ridicându-se la 17,4 ha. În România numărul de exploataţii este 3332 mii, suprafaţa
medie ajungând la 4,4 ha. Se observă diferenţa mare de la 4,4 ha la 17,4 ha care
există între suprafaţa medie a unei exploataţii din România şi U.E.
În România consumul produselor de panificaţie este de 220kg, cartofilor de
97kg, legumelor de 156kg, fructelor de 43kg, zahărului de 20kg, uleiuri vegetale de
11kg, laptelui de 194 litri, ouă 206 bucăţi, carne 48kg, peşte 2,2kg. După cum se
observă consumul raţional este doar la ouă şi legume, la cereale fiind aproape dublu
iar la peşte de 7 ori mai mic.
Raţionalizarea structurii suprafeţelor ocupate cu culturi agricole ar face
posibilă asigurarea populaţiei cu produse alimentare în cantitatea şi calitatea dorită.
Prin intermediul impozitului funciar indirect pentru fiecare cultură agricolă
poate fi impus cuantumul suprafeţei raţionale.
Analiticul determinării impozitului specific Y(s) este:
2)( 00
ss eeYchsYsY−+
==
unde s - suprafaţa solicitată pentru cultura respectivă; 0Y -cuantumul
impozitului specific funciar.
Funcţia impozitară )(sY este pară ; dacă suprafaţa cultivată cu cultura data este
zero (s=0), atunci impozitul specific )0(Y = 0Y ; pentru fiecare suprafaţă (mai
15
mare, mai mică, dacât cea raţională) s > 0 ; functia )(sY este constituită din două
componente: se şi
se−. Prima joacă rolul antistimulativ (cu extinderea culturii pe
suprafeţe tot mai mari impozitul creşte exponenţial, adică frânează extinderea); cea
de a doua se fiind stimulativă, cu extinderea culturii pe suprafeţe tot mai mari,
micşorează impozitul.
Dacă suprafaţa raţională ocupată cu cultura dată constituie 0s , atunci
componenţa antistimulativă va avea forma )1(
0−
ssm
e , iar cea stimulativă )1(
0−−
ssm
e ;
impozitul specific va fi calculat dupa formula : 2.)(
)1()1(
0
00−−−
+=
ssm
ssm
eeYsY.
Dacă cultura respectivă nu este cultivată, adică s=0, impozitul specific
constituie
2.
2.)0( 0
)10()10(
0
00 mmsm
sm
eeYeeYY−
−−−
+=
+=
Aici trebuie să atenţionăm că valoarea parametrului m stabileşte mărimea
impozitului pentru necultivarea culturi respective.
Dacă cultura respectivă ocupă suprafaţa raţională, adică 0ss = , atunci
impozitul specific constituie :
00
)1()1(
00 22.
2.)(
0
0
0
0
YYeeYsYss
mss
m
==+
=
−−−
16
Observăm că impozitul specific funciar, în situaţile când culturile agricole
ocupă suprafeţele raţionale, este acelaşi pentru toate culturile şi este diferenţiat când
culturile ocupă suprafeţe mai mari sau mai mici dacât cele raţionale.
Să exeminăm două situaţii :
a) cultura agricolă ocupă o suprafaţă de 0.5·so
b) cultura agricolă ocupă o suprafaţă de 1.5·so
In primul caz impozitul contituie :
2.)*5,0(
5.05.0
00
mm eeYsY−+
=, în cazul al doilea :
2.)*5,1(
5.05.0
00
mm eeYsY−+
=
In cazul (a) impozitul specific poate fi interpretat drept " supliment " la suprafeţe
insuficiente (mici) ocupate de cultura respectivă; în cazul (b) "amenda" pentru
depăşirea suprafeţei raţionale.
La cereale pentru suprafaţa optimă de 5000ha şi suprafaţa cultivată de 3570 ha
luând în calcul parametrul m=0,1 avem Y(01,5000,3570) = 1,0040Y0 ceea ce
înseamnă o majorare a impozitului cu 0,4%.
Pentru suprafaţa optimă de 5000ha şi suprafaţa cultivată de 3570 ha luând în
calcul parametrul m=1 avem Y(1,5000,3570) = 1,041Y0 ceea ce înseamnă o majorare
a impozitului cu 4%.
La floarea soarelui pentru suprafaţă optimă de 505ha şi suprafaţa cultivată de
1010 ha luând în calcul parametrul m=1 avem Y(1.0,505,1010) = 1,314Y0 ceea ce
înseamnă o majorare a impozitului cu 31%
Pentru suprafaţa optimă de 505ha şi suprafaţa cultivată de 1010 ha luând în
calcul parametrul m=0,1 avem Y(01,505,1010) = 1,0078Y0 ceea ce înseamnă o
majorare a impozitului cu 0,7%
17
La sfeclă de zahăr pentru suprafaţa optimă de 270ha şi suprafaţa cultivată de
385 ha luând în calcul parametrul m=1 avem Y(1.0,270,385) = 1,093Y0 ceea ce
înseamnă o majorare a impozitului cu 9%
Pentru suprafaţa optimă de 270ha şi suprafaţa cultivată de 385 ha luând în
calcul parametrul m=0,1 avem Y(01,270,385) = 1,0091Y0 ceea ce înseamnă o
majorare a impozitului cu 0, 9%
La tutun pentru suprafaţa optimă de 150ha şi suprafaţa cultivată de 50 ha luând
în calcul parametrul m=0,9 avem Y(0.9,150,50) = 1,185Y0 ceea ce înseamnă o
majorare a impozitului cu 18%.
Pornind de la cercetările efectuate putem concluziona:
- Politicile agricole din România sunt axate pe adaptarea la politicile agricole
Comune.
- Structura de proprietate în agricultura României a devenit predominant privată,
reforma în acest domeniu fiind aproape finalizată. Peste 96% din suprafaţa agricolă,
aproximativ 98% din efectivele de animale, precum şi 96% din numărul de tractoare
se află în sectorul privat.
-Structura parcului tehnic în continuă deteriorare este incapabilă să susţină (fără
investiţii suplimentare) activităţi de amploare.
-Structura producţiei agricole în România reflectă un puternic decalaj faţă de
U.E., atât din punct de vedere al structurii din interiorul celor două sectoare agricole
(animal şi vegetal), cât şi din punct de vedere al raporturilor dintre producţia
primară şi industriile procesatoare. Analiza de ansamblu a structurii producţiei
vegetale pune în evidenţă o serie de carenţe de ordin agrotehnic şi economic, ce
crează distorsiuni între cererea şi oferta de produse agricole.
-Sumele limitate de care se dispune bugetul naţional pentru acordarea de
subvenţii in domeniul agricol sunt dispersate către o multitudine de obiective.
18
-Progresul tehnic reprezentat în mare măsură prin cercetarea agricolă se zbate
între nevoile agriculturii, care sunt enorme, şi posibilităţile (în special suportul
financiar) extrem de mici.
-Ponderea forţei de muncă ocupată în agricultură este foarte mare comparativ cu
ţările Uniunii Europene.
-Suprafaţa agricolă este excesiv de parcelată şi aparţine unui numar foarte mare
de proprietari, actualmente existând 3 milioane gospodării familiare cu suprafeţe de
0,5-3ha.
Pentru realizarea obiectivelor fundamentale ale politicii agricole naţionale
care trebuie să asigure compatibilitatea cu politicile agricole ale Uniunii
Europene considerăm oportun:
-impulsionarea şi eşalonarea activităţilor de armonizare a legislaţiei naţionale la
normele comunitare
-dezvoltarea şi punerea în aplicare a mecanismelor economiei de piaţă pentru a
face faţă presiunii concurenţiale şi forţelor pieţei din interiorul U.E.
-în scopul asigurării exploatării eficiente a terenurilor agricole statul Român
trebuie să cumpere pământul de la proprietarii care vor să îl vândă la preţuri
avantajoase pentru proprietarii care nu îl pot lucra, şi mai apoi să îl revândă la
preţuri mai mici proprietarilor de exploataţii care doresc să îl cumpere şi dispun de
posibilităţi pentru expoltare eficientă. Diferenţa de preţ dintre cumpărarea şi
vânzarea unui teren să fie suportată de către bugetul de stat cu condiţia ca să fie
interzisă înstrăinarea terenului procurat pentru o perioadă de 20 ani.
- introducerea impozitelor pe terenurile agricole diferenţiat conform modelului
prezentat astfel încît să se asigure o producţie raţională a principalelor culturi fără a
se produce stocuri mari .
-nedispersarea resurselor bugetare destinate agriculturii pe subvenţii sau alte
ajutoare ci orientarea lor către creditele cu dobândă preferenţială destinate
investiţiilor.
19
- încurajarea asocierii şi cooperării în agricultură prin facilităţi de ordin fiscal
acordate asociaţiilor şi cooperativelor, atât doar că în centrul asocierii sau cooperării
să fie fermierul, gospodăria familială, bazată pe proprietatea privată, şi acest proces
să se efectueze benevol.
- extinderea statisticii agricole în următoarele domenii:
- structura şi tipolgia fermelor agricole;
- veniturile şi operaţiunile comerciale ale exploataţiilor agricole;
- agricultura ecologică;
- creşterea accentului formării profesionale a agricultorilor, şi a cunoştiinţelor
antreprenoriale ale specialiştilor agricoli.
O altă direcţie de activitate care contribuie la depăşirea situaţiei dificile din
sectorul agroalimentar, la sporirea competitivităţii produselor agroalimentare şi
creşterea exporturilor include:
- elaborarea şi aplicarea standardelor naţionale. Adaptarea acestora la cerinţele
U.E., la standardele mondiale;
- crearea cadrului legislativ şi a actelor normative ce ar include cerinţe minimale
faţă de calitatea produselor agricole din România şi imparţial ar asigura controlul
sanitar şi fitosanitar;
- participarea la expoziţii şi studierea experienţei în domeniul comercializării
produselor agroalimentare;
- încurajarea dezvoltării industriei ambalajului pentru piaţa materiilor prime şi a
produselor alimentare pentru asigurarea competitivităţii;
- modernizarea şi ajustarea tehnică a capacităţilor în industria prelucrătoare;
-asigurarea facilităţilor fiscale pentru firmele străine care investesc în
agricultură ;
A treia direcţie de activitate se referă la mecanismele economice şi include;
- subvenţionare creditelor pentru investiţiile din agricultură;
20
- asigurarea transparenţei cheltuielilor statului pentru sectorul alimentar întrucât
sunt bine ştiute numeroase cazuri când de numeroase fonduri au beneficiat persoane
care nu aveau de a face cu agricultura;
-stimularea exportului produselor agroalimentare prin rata de schimb
preferenţială. Fiecare euro obţinut de la export să fie schimbat cu 5-6% mai mult
decât cea existentă;
-anularea TVA la produsele agricole pentru producători, iar TVA pentru
produsele alimentare să fie mai mic şi diferenţiat;
- contribuţia producătorilor agricoli la buget să se calculeze în funcţie de venit
şi nu în funcţie de suprafaţa de pământ;
- renunţarea la sistemul actual de compensaţii pentru condiţiile agroclimaterice,
chiar dacă ele nu sunt favorabile şi crearea condiţiilor pentru implementarea unui
sistem privat de asigurare;
- renunţarea la suportul ex ante (înainte de a obţine producţia), care este, de
regulă ineficient şi intervenţia statului expost (după ce s-a obţinut producţia),
stimulând fermierii să producă ceea ce este solicitat pe piaţa internă şi externă ;
Considerăm necesar diferenţierea activităţilor în funcţie de ramură sau cultura
agricolă după cum urmează:
Pentru viţa de vie şi struguri
- în primul rând, urmează a fi stopat declinul suprafeţelor plantate cu viţă de vie
care a scăzut cu peste 50mii hectare în ultimii 15 ani, renovarea acestora cu circa
5%, reamplasarea viilor existente şi majorarea suprafaţelor cu plantaţii noi.
- utilizarea mai eficientă a terenurilor agricole. Plantaţiile viţei de vie, care
urmează a fi defrişate alcătuiesc circa 50% din suprafaţa viilor amplasate pe
terenuri cu înclinare până la 5 grade. Noile plantaţii se vor extinde în spaţii ce
formează 30% din terenurile cu înclinare de 5-10 grade, care sunt mai puţin
favorabile pentru alte culturi agricole, decât viţa de vie.
21
- adaptarea structurii soiurilor la cerinţele pieţei. Se propune următoarea schemă
orientativă a structurii noilor plantaţii:
- strugurii de masă pentru consumul curent să constituie nu mai puţin
de 20%;
- strugurii pentru fabricarea vinurilor şi sucurilor să formeze până la
80%, inclusiv:
a) vinuri spumante - cca20%;
b) vinuri de consum curent - cca 30%;
c) distilate din vin - cca 5%;
d) băuturi cu denumire de origine - cca 20%;
e) sucuri - cca 5%;
- asocierea producătorilor de struguri şi a fabricilor de prelucrare. Nucleul unei
astfel de asocieri ar fi fabrica de vin.
În al doilea rînd:
- respectarea cerinţelor tehnologice, care ar garanta recolta de struguri la nivelul
de 75-85 quintale / ha, şi a soiurilor pentru vin la nivel de circa 60 chintale de pe
fiecare hectar
- utilizarea tehnologiilor noi de prelucrare a strugurilor, cu respectarea tradiţiilor
naţionale, în scopul majorării exportului vinului de origine în U.E.
- impulsionarea reutilării, pentru a asigura calitatea superioară a vinurilor, a
ajusta tehnologia la păstrarea în vinuri a calităţilor naturale ale soiurilor de struguri
şi ale substanţelor biologice active, la reducerea de proporţii a substanţelor active
folosite în vinificaţie, la reducerea cheltuielilor de materiale şi energie:
Al treilea set de activităţi se referă la mecanismele economice şi include:
- stimularea investiţiilor pentru plantarea viţei de vie, (în medie de 10mii
Euro/ha), prin:
22
a. scutirea de impozit funciar a terenurilor ocupate de pepinieră,
plantate cu portaltoi şi cu viţă de vie până la rod. Să nu se impună
cu TVA butaşii viţei de vie;
b. formarea unui fond special din accizele obţinute de la vinuri şi
coniacuri care să se utilizeze strict pentru dezvoltarea pepinieritului
şi plantarea viţei de vie;
c. alocarea a 30% din suma obţinută de la diferenţa cursului de schimb
pentru reutilarea şi modernizarea întreprinderilor de prelucrare;
d. repartizarea venitului în mod echitabil la toţi participanţii din lanţul
tehnologic
e. susţinerea financiară a dezvoltării infrastructurii turismului rural în
zonele cu tradiţii vechi de vinificaţie;
Pentru fructe, legume şi produse derivate:
În scopul satisfacerii pieţei interne şi externe cu fructe, legume şi produse
derivate, se cere, în primul rând a stopa declinul volumului de producţie prin:
- restabilirea suprafeţelor plantate cu livezi şi a celor ocupate cu legume.
Extinderea considerabilă a suprafeţelor ocupate cu nuc, în mod special pe pantele cu
înclinare de 10-15 grade;
- sporirea productivităţii în baza respectării normelor tehnologice şi irigării;
- încurajarea dezvoltării micii irigări, a tehnologiei şi echipamentelor de irigare
cu consum redus de energie şi apă;
- implementarea largă a tehnologiilor de congelare a legumelor şi fructelor,
deoarece aceasta este un sector nou care are o perspectivă enormă de dezvoltare;
Al doilea set de activităţi se referă la:
- încurajarea asocierii şi cooperării micilor proprietari de terenuri şi constituirea
unităţilor cu ciclu închis, care ar integra producerea, prelucrarea, păstrarea şi
comercializarea fructelor şi legumelor;
23
- studierea experienţei principalilor concurenţi (Germania, Franţa )şi
intensificarea activităţilor de marketing, în scopul identificării oportunităţilor;
- crearea bazei de date care ar include informaţia despre producătorii de materie
primă, întreprinderile de prelucrare şi evoluţia cererii pe piaţa din U.E.;
- ajustarea ambalajului, etichetelor şi designului la cerinţele pieţei europene;
A treia direcţie de activităţi se referă la perfectarea mecanismelor economice şi
include:
- elaborarea normelor de distribuire a venitului de la comercializarea fructelor,
legumelor şi produselor derivate între toţi participanţii lanţului tehnologic;
- stimularea fermierilor preocupaţi de plantarea nucului, ajustarea structurii
plantaţiilor de pomi fructiferi şi producerii legumelor la cererea pieţei europene;
- susţinerea financiară a investigaţiilor ştiinţifice şi a instruirii, perfecţionării
profesionale a celor preocupaţi de pomicultură, prelucrarea şi comercializarea
acestora;
- dezvoltarea asistenţei de extensiune, a consultanţei juridice şi economice, în
mod special în formarea planurilor de afaceri, pentru fermierii din sectorul
pomilegumicol;
Pentru cereale
În scopul majorării considerabile a productivităţii şi reducerii parţiale a
terenurilor agricole ocupate cu culturi cerealiere este necesar în primul rând:
- de a elabora un program de suport tehnic, tehnologic, financiar al
producătorilor privaţi, care ar include subvenţii, în funcţie de mărimea suprafeţelor
agricole;
- de a extinde suprafaţa exploataţiilor agricole prin cumpărarea de către stat a
terenurilor şi apoi revânzarea acestora către fermieri la un preţ mic
În al doilea rând, autorităţile publice naţionale trebuie:
24
- să stimuleze selectarea şi aplicarea tehnologiilor aprobate în practica mondială,
care ar contribui la diminuarea consecinţelor anomaliilor naturii, conservarea şi
sporirea fertilităţii solului, evitarea alunecărilor de teren şi proceselor de eroziune
- să menţină competitivitatea materialului semincer de porumb, să contribuie la
promovarea lui pe piaţa externă şi să sporească calitatea materialului semincer de
grâu şi alte cereale
În condiţiile de astăzi ale agriculturii României, concentrarea sprijinului spre
sectorul comercial este oportună. Dar exagerarea dimensiunilor limită sub care nu
se acordă sprijin poate avea efecte economice şi sociale nedorite asupra
comunităţilor rurale. Mari firme agroalimentare sau de alt profil pot deveni
beneficiarii principali ai acestor subvenţii şi pot deturna veniturile obţinute din
agricultură spre alte sectoare. Familiile rurale, care exploatează suprafeţe mai
reduse, dar produc pentru piaţă, nu sunt stimulate să îşi creeze afaceri proprii şi să
se stabilizeze, ceea ce poate determina apariţia unor tensiuni sociale generate de
nemulţumirile numărului mare de salariaţi agricoli din societăţile de mari
dimensiuni. Or, România are nevoie de stabilitate rurală, asigurată de consolidarea
familiilor rurale. În zonele de deal şi de munte nu se pot constitui exploataţii de
dimensiunile stabilite de lege din cauza parcelării excesive şi a imposibilităţii
comasării pe termen scurt a terenurilor, iar fără sprijin financiar constituirea
diferitelor asociaţii este greu de realizat.
25
Lista lucrărilor publicate la tema tezei 1. Păunescu Alberto Nicolae //Fundamente teoretice ale relaţiilor economice
internaţionale //Probleme Ale Sistemelor Economice Internaţionale Editura Spirit
Românesc Craiova 2002 pag 252-263.
2. Păunescu Alberto Nicolae// Ajustarea strategiei sectorului agroalimentar la
politicile agricole comune // Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat Din
Moldova Chişinău 2003 pag 282-286.
3. Păunescu Alberto Nicolae //Creşterea potenţialului Biologic la efectivele de
animale //Symposia Professorum Chişinău 2002, pag 145-148.
4. Păunescu Alberto Nicolae //Argumente pro şi contra procesului de globalizare //
Symposia Professorum Chişinău 2002, pag 186-191.
5. Păunescu Alberto Nicolae //Evoluţia formelor şi tipurilor de organizare a
agriculturii //Mix Economics Nr 4-6 Craiova 2002, pag 67-68.
6. Păunescu Alberto Nicolae //Programul Sapard instrument comunitar în vederea
relansării economiei româneşti //Mix Economics nr 4-6, Craiova 2002, pag. 90-91.
7. Păunescu Alberto Nicolae //Politica de dezvoltare a industriei Alimentare în
perspectiva intrării în circuitul european //Scientia Nr.1.Tg Jiu 2001 pag 179-180.
8. Păunescu Alberto Nicolae //Calitatea produselor alimentare //Scientia Nr.2 Tg
Jiu 2002 pag. 123-125.
9. Păunescu Alberto Nicolae //Care este societatea pe care o asteaptă românii //Mix
Economix nr2-3, Craiova 2001 pag 17.
10. Păunescu Alberto Nicolae //Relaţia consultant client //Scientia nr.3 Tg Jiu 2002
pag.70-80.
11 Păunescu Alberto Nicolae //Piaţa comună a produselor agroalimentare // Editura
Spirit Românesc Craiova 2003 pag 142-147.
12 Păunescu Alberto Nicolae //Politica de organizare, de dezvoltare rurală şi
agenda 2000 //Editura Spirit Românesc Craiova 2003 pag148-154.
26
13 Maximilian Silvestru, Hârşoveanu Costel, Păunescu A. Nicolae //Probleme
socio economice în diviziunea teritorială //Editura Spirit Românesc Craiova 2004
pag.42-75.
14. Maximilian Silvestru, Păunescu A. Nicolae // Corelarea intereselor dintre
sistemele agricol şi cel de procesare //Editura Spirit Românesc Craiova 2004
pag.94-107.
15 Maximilian Silvestru, Păunescu A. Nicolae // Modelarea matematică a unor
procese economice // Editura Spirit Românesc Craiova 2004 pag.121-133
16 Maximilian Silvestru, Păunescu A. Nicolae //Modelarea matematică în ecologie,
economie şi politică// Editura Spirit Românesc Craiova 2004 pag.156-162.
27
ANNOTATION
The main goal of agriculture politics must to assure the compatibility of
agriculture structures of European Union, in the same time of step-by-step
introduction, until of aderation time, P.A.C mechanisms.
Considered within the Central and East European context, Romania disposes of
an agricultural potential whichplaces it before most countries in the region,
obtaining the second level after Poland regarding the agricultural and arable area.
Another factor that sustains the Romanian agricultural potential as well as its
significance on the European level consists of land endowment. In this regard,
confronting total arable area to the inhabitants number it can be noticed that in
Romania for each inhabitant there would be about 0,42ha.
On the internal point, agriculture stands for one of the most important branches
of the Romanian economy, accounting for a relatively large share of Gross
Domestic Product
The must important components of structural adjusting process in
agriculture, is creations of exploitation like european agriculture
The romanian integrations in the european structures must be do with respect
two conditions:
Agricultures Romanian structures must be achieve the European standards for
high performance in productions.
This performance cannot be done with out modernization and development of
agriculture structures.
Romanian has not a rich country in financial resources, and neither high
managerial experience for creation in short times for performant structure in
agriculturale departments.
28
АННОТАЦИЯ Выполнение основных объективов аграрной политики должно
соответствовать с аграрными структурами Европейского Союза, одновременно
с постепенным введением, до момента вступления и по обстоятельствам
соответственно с переговорными переходными периодами, механизмов ОАП.
Для того чтобы успех интернационального включения агрикультуры был
быстрее выполнен, необходимо сочетать экономический состав и социальный
в одном функциональном агрегате, в котором компромиссы должны
оцениваться точнее. Действуя односторонне, к примеру на экономической
стороне без того чтобы взять во внимание социальную сторону и ту
обстоятельственную, на положительные эффекты, но и на тех отрицательных,
которые являются очень часто, означает произвести к серьёзным
пертурбациям в социальную жизнь, а то что касается обстоятельственную
сторону – они могут привести к негативным непоправимых эффектам. С
другой стороны действия со слишком сильным социальным характером могут
привести к рыночным экономическим беспорядкам и опозданиям, иногда
бесполезным, экономических реформ. Оба из этих аспектов встречались часто
после 1989 годов в Румынии. Самая важная из составных процесса
социального регулирования в агрикультуре это формирование
эксплуатационного годного аграрного сектора, европейского типа.
Выгодная интеграция Румынии в Европейских структурах реализуется с
соблюдением хотя бы двух условиях, а именно: соответствие структур с
европейскими и достижениями, которые смогут действовать на общем рынке.
Эти достижения не могут быть достигнуты без развития и модернизации
аграрных структур.