ACADEMIA ROMÂNĂ
Institutul de Virusologie Ştefan S. Nicolau, Bucureşti
REZUMAT
TEZĂ DE DOCTORAT
STUDIUL MODIFICĂRILOR CITOMORFOLOGICE ALE
HEMATOPOIEZEI PRENEOPLAZICE LA SUINE ŞI BOVINE
SACRIFICATE ÎN CONDIŢII DE ABATOR
Conducător ştiinţific:
m.c. Acad. Nicolae MANOLESCU
Prof. Univ. Emerit h.c. Dr. h.c.
Membru Corespondent al Academiei Franceze de Medicină
Doctorand:
COMAN DRAGOŞ-CONSTANTIN
2016
REZUMAT
CUVINTE CHEIE: hematopoieză, inflamaţie cronică, suine, bovine, adenopatie,
hiperantigenitate, prelimfom malign
INTRODUCERE
Hematopoieza reprezintă procesul fundamental de producere, multiplicare şi specializare
a celulelor sangvine pornind de la celula stem pluripotentă. Cadrul teritorial al acesteia este
format din trei zone, fiecare zonă fiind alcătuită din diferite structuri anatomice, astfel:
Zona teritorială centrală reprezentată de măduva osoasă hematoformatoare,
Zona teritorială periferică reprezentată de structuri organizate: limfonoduri, splină,
amigdala palatină şi amigdala cecală,
Zona structurilor limfoide diseminate situate de-a lungul tractului digestiv, respirator,
zona intradermică şi mucoasa conjunctivală.
În prezenta teză de doctorat noi ne-am propus să investigăm patologia preneoplazică a
zonei teritoriale periferice a hematopoiezei respectiv cea a structurilor limfonodale dat fiind
faptul că aceste organe hematopoietice sunt implicate în marea majoritate a proceselor
patologice de la nivelul organismului. Astfel, o parte a patologiei limfonodurilor privesc doar
ţesutul limfoid, cum este cazul bolilor limfoganglionare primitive, iar cealaltă parte rezultă ca
o consecinţă a hiperstimulării prelungite induse de patologia organelor parenchimatoase sau a
ţesuturilor mezenchimatoase care induc un ecou la nivelul limfonodurilor aflate în vecinătate
sau la distanţă. Aceste stimulări persistente şi de lungă durată pot duce, în unele cazuri, la
transformarea hiperplaziei limfoide reactive în neoplazii leucemice sau tumorale aşa cum am
demonstrat în prezenta teză de doctorat în care am reuşit să realizăm un film lezional
complet, descriind, etapizat, modificările citomorfologice ce survin la nivelul populaţiilor
limfonodale începând cu inflamaţia cronică persistentă, continuând apoi cu hiperplazia
limforeticulară simplă, hiperplazia limforeticulară agravată şi finalizând cu prelimfomul
malign.
Importanţa acestei teze de doctorat rezidă din faptul că examenul sanitar-veterinar la
nivel de abator este de o importanţă capitală pentru asigurarea sănătăţii societăţii umane,
consumatoare de carne de la speciile suină şi bovină şi nu numai, . Pentru acest motiv
strategic, teza noastră de doctorat trage un semnal de alarmă către autorităţile implicate în
industria cărnii pentru luarea unor măsuri cu privire la animalele depistate cu leziuni
precanceroase şi canceroase, de tipul prelimfomului malign şi a limfomului malign vera, în
cazul nostru, ştiut fiind faptul că acestea produc dezechilibre majore asupra metabolismului
întregului organism. Şi nu în ultimul rând dorim să implicăm medicul veterinar de abator în
aplicarea curentă a tehnicii citomorfologice limfonodale care este de mare valoare pentru
asigurarea unei salubrităţii cât mai înalte a cărnii date în consumul uman.
STRUCTURA TEZEI
Teza de doctorat este structurată în două părţi, respectiv Partea întâi – CERCETĂRI
BIBLIOGRAFICE şi Partea a doua – CERCETĂRI PERSONALE.
Prima parte a tezei, CERCETĂRI BIBLIOGRAFICE, reprezentând 41 pagini
(22,90 %) din lucrare este alcătuită din patru capitole, respectiv Istoricul sistemului limfatic,
Consideraţii generale privind anatomia şi topografia sistemului limfatic la suine şi bovine,
Celulele sistemului imunologic şi Morfopatologia adenopatiilor
În primul capitol al tezei, Istoricul sistemului limfatic, am făcut o trecere în revistă a
etapelor de descoperire şi descriere a sistemului limfatic începând cu primele observaţii din
Antichitate. Astfel, în Grecia Antică, Hipocrate a menţionat despre sângelui alb şi a utilizat
pentru prima dată expresia de chil şi a definit temperamentul limfatic. Diferenţierea clară a
vaselor limfatice şi cele sangvine a fost realizată în anul 1622 de către fizicianul şi chirurgul
italian Gasparo Asselli, lucrarea sa, publicată postmortem, De lactibus sine lacteis venis.
Novo invento, fiind considerată prima carte de anatomie cu fotografii color. Doisprezece ani
mai târziu de la descoperirea făcută de Asselli, Nicolas Claude Fabrice şi Principal Court
Judge confirmă prezenţa sistemului limfatic la om. Astfel, de-a lungul istoriei medicale, au
mai existat numeroase personalităţi ce au avut un rol important în descoperirea anatomică şi
funcţională a sistemului limfatic, precum: Jean Pecquet, Johannes van Horne of Leyden, Jan
Swammerdam, Olof Rudbeck, Bartholin, Niels Stensen, Frederich Ruysch, Anton Nuck, Jean
Louis Petit, William Hunter, Johann Friedrich Mekel, William Hewson, William Cruikshank,
Thomas Pole, Paolo Mascagni, Vincenz Fohmann, Astley Paston Cooper, Gabriel Andral,
Thomas Hodkin, Rudolf Virchow, Marie Philibert Constant Sappey, Louis Pasteur,Albert von
Koelliker, Dimitrie Gerota, Carl Sternberg, Florence Rena Sabin, Cecil K. Drinker , Joseph
Mendel Yoffey, si Frederick Colin Courtice, Macavei, Rubin Popa, Denis Parson Burkitt,
Peter Carey Nowell, Rappaport, Cabanas R.M., Bruno Chickly, etc.
Al II-lea capitol al tezei, Consideraţii generale privind anatomia şi topografia
sistemului limfatic la suine şi bovine cuprinde descrierea sistematică şi topografică a
limfonodurilor precum şi particularităţile de specie la suine şi bovine pe grupe regionale
astfel: limfonodurile capului şi gâtului, limfonodurile membrului toracic, limfonodurile
parietale ale cavităţii toracice, limfonodurile viscerale ale toracelui, limfonodurile parietale
ale cavităţii abdominale şi pelvine, limfonodurile viscerale abdominale şi ale bazinului şi
limfonodurile mebrului pelvin.
Al III-lea capitol al tezei, Celulele sistemului imunologic, descrie, din punct de
vedere citomorfologic şi funcţional celulele implicate în realizarea răspunsul imun, respectiv:
celula matcă, celulele sistemului mononuclear-fagocitar şi celulele sistemului limfocitar.
Al IV-lea capitol al tezei, Morfopatologia adenopatiilor, descrie atât aspectul
citomorfologic al populaţiilor celulare prezente în limfonodul aflat in repaus cât şi
modificările ce survin în cazul instalării unei adenopatii. Astfel sunt descrise tablourile
citomorfologice ale adenopatiilor inflamatorii, alergice, hiperplazice, parazitare, tumorale
primare, tumorale metastatice şi congenitale.
A doua parte a tezei, CERCETĂRI PERSONALE, desfăşurată pe parcursul a 130
de pagini (72, 62 %) este strucutrată în 6 capitole, respectiv: Scopul lucrării, Materialele şi
metodele de lucru, Rezultate şi discuţii, Concluzii, Observaţii şi recomandări, Bibliografie.
Al V-lea capitol al tezei, respectiv Scopul lucrării cuprinde prezentarea succintă a
cauzele ce ne-au determinat să pornim elaborarea acestui studiu al modificărilor
citomorfologice limfonodale induse de o hiperstimulare persistentă la speciile suină şi bovină,
aceasta fiind, de fapt, o continuare a tezei de doctorat a colegei mele, Burduşel Ana-Maria, în
care au fost prezentate detaliat modificările acestor structuri la speciile cabalină şi ovină.
În al VI-lea capitol al tezei, Materialele şi metodele de lucru, am prezentat o
descriere a cazuisticii precum şi a tehnicilor de lucru utilizate. Astfel, investigaţiile noastre s-
au desfăşurat într-un abator din Judeţul Prahova, pe o perioadă de patru ani, respectiv 2012-
2015, pe un număr total de 206 animale dintre care 168 suine şi 38 bovine. La examinarea
postmortem a carcaselor şi organelor acestor animale am decelat modificări anatomo-
patologice pulmonare şi/sau hepatice, de tipul bronhopneumoniei cronice bacteriene sau
parazitare, hepatitei cronice parazitare, hepatitei necrotice, steatozei hepatice sau cirozei
hepatice atrofice/hipertrofice precum şi leziuni podale şi ale glandei mamare (la bovine),
alături de modificări limfonodale unice sau multiple. Aceste leziuni întâlnite au fost produse
fie de prezenţa unor bacterioze (în special la suine) fie datorită parazitismului cronic (în
special la bovine). Limfonodurile reactive decelate în timpul examinarii carcaselor au fost:
traheobronşic, mediastinal, retromamar, paraaortic, mezenteric, prescapular, popliteu, celiac,
etc.
Cazurile prezentate au fost examinate atât antemortem cât şi postmortem, în condiţii
de abator, şi s-au recoltat probe de limfonoduri pentru examinarea citomorfologică a acestora.
Pentru realizarea examenului citomorfologic limfonodal a fost necesară secţionarea
longitudinală sau la nivelul modificărilor decelate macroscopic a acestora, recoltarea sucului
limfonodal cu ajutorul unei lame trăgător şi etalarea acestuia pe lamă. Frotiurile astfel
obţinute au fost colorate panoptic prin metoda May Grunwald Giemsa.
Al VII-lea capitol al tezei, Rezulatate şi discuţii, cuprinde prezentarea şi interpretarea
tuturor datelor acumulate de-a lungul întregului studiu, date ce cuprind studiul epidemiologic
al animalelor studiate precum şi rezultatele examenului citomorfologic limfonodal. Astfel, la
examenul epidemiologic s-au urmărit atât vârsta animalelor luate în studiu cât şi sexul
acestora, leziunile decelate în urma examenului post-mortem al carcasei şi organelor şi
localizarea topografică a patologiei limfonodale.
Rezultatele comparative ale examenului citomorfologic limfonodal la cele două specii
luate în studiu, mi-au permis să realizez un veritabil film lezional al modificărilor
citomorfologice ce se succed la nivelul limfonodurilor ce suferă cronic agresiunea persistentă
a hiperanigenităţii induse de prezenţa unor boli parazitare sau bacteriene, cu evoluţie cronică,
la nivelul ficatului sau pulmonului. Acest film prezintă, pe specii, etapele ce se succed de la
statusul de inflamaţie cronică limfonodală până la statusul de prelimfom malign via
hiperplazia limforeticulară simplă şi hiperplazia limforeticulară agravată la specia suină,
alături de specia bovină.Astfel:
1. Citomorfologia inflamaţiei cronice persistente limfonodale are următoarele
caracteristici:
La suine aspectele surprinse au fost mai numeroase, astfel:
- Un prim lot de suine a prezentat valori quasi apropiate cu cele identificate la bovine, cu
modificarea coeficientului de blastizare care a fost mai scazut, oscilând între 2-6 %;
- Un al doilea lot de suine a avut un tablou citomorfologic limfonodal total diferit faţă de
precedentul lot, în sensul că circa 90 % din populaţia de limfocite era reprezentată de către
limfocitele expuse antigenic;
- Lotul al treilea, în afara populaţiilor de limfocite egal exprimate, s-au identificat un număr
important de celule dendritice atât în lotul al doilea cât şi în al treilea, blastele limfocitate
nedepăşind valoarea de 6 %.
La bovine – a fost surprins numai un singur aspect, acela în care limfocitele virgine
alcătuiesc o proporţie dominantă (aproximativ 60%), limfocitele expuse antigenic,
aproximativ 30%, iar elementele limfoide blastice oscilează între 6-7 %.
2. Citomorfologia limfonodală în cazul hiperplaziei limforeticulare simple a prezentat
următoarele caracteristici:
La suine, în contrast cu bovinele, la care nu se decelează prezenţa celulelor plasmocitare
responsabile de reacţia imună mediată umoral, la suine prezenţa plasmocitelor este din plin
resimţită. La această specie am depistat existenţa a 3 forme citomorfologice limfonodale,
respectiv:
- forma limfocitară ce poate îmbrăca, la rândul ei, două faze, respectiv:
- faza limfocitară “liniştită”, identică cu bovinele, în care se observă prezenţa
dominantă a limfocitelor adulte expuse antigenic în detrimentul limfocitelor adulte
virgine pe de o parte, iar pe de altă parte, se remarcă prezenţa, în număr redus, a
celulelor reticulare, dendritice şi histiocitare macrofagice; coeficientul de blastizare
este oscilant, între 4-8 %;
- faza limfocitară “neliniştită”, de asemnea, identică cu bovinele, în care se constată
că populaţia limfocitară este în scădere, locul acesteia fiind luat de un număr de
celule limfoblastice şi reticulare aflate în vădită creştere; coeficientul de blastizare
atinge valori de până la 12 %;
- forma limforeticulară dendritică a cărei element caracteristic este reprezentat de prezenţa,
în număr mare a celulelor dendritice până la un procent de 25 % alături de celulele
limfocitare adulte stimulate antigenic;
- forma limfo-reticulo-plasmocitară în care populaţiile celulelor limfocitare, reticulare şi
plasmocitare sunt în procente aproximativ egale, dominând câmpul microscopic; scorul de
blastizare se află, în medie, între valorile de 3-4 %;
La bovine – s-a identificat o singură formă citomorfologică, respectiv forma limfocitară, în
care populaţia celulară limfonodală predominantă este reprezentată de limfocitele adulte;
această formă poate îmbrăca două faze: prima fază, definită de noi ca fiind “faza liniştită”,
caracterizată prin prezenţa dominantă a limfocitelor adulte expuse antigenic în detrimentul
limfocitelor adulte virgine pe de o parte, iar pe de altă parte, se observă, în număr redus,
celulele reticulare, dendritice şi histiocitare macrofagice. Coeficientul de blastizare este
oscilant, între 7-9 %. Cea de-a doua fază, denumită “neliniştită”, prefigurează iminenţa
trecerii în cealaltă etapă de evoluţie a procesului hiperplazic, respectiv statusul de hiperplazie
limforeticulară agravată. Această formă are drept caracteristici următoarele:
- Coeficientul de blastizare atinge valori de până la 12 %;
- Numărul de celule limfoblastice şi reticulare este în vădită creştere.
3. Citologia limfonodală în cazul etapei evolutive de hiperplazie limforeticulară
agravată prezintă aspecte diferite vis-à-vis de cele două specii investigate, astfel:
La suine, elementele sunt mai simplificate în sensul unei frecvenţe relative înalte de celule
blastice, în proporţie de maxim 20 % care se însoţesc de către limfocitele expuse antigenic în
cultură quasi pură, deoarece limfocitele virgine au dispărut aproape în totalitate.
La bovine – aspectele sunt mult mai complexe în sensul existenţei a 3 forme morfocitologice
distincte:
- Forma predominant limfoblastică;
- Forma predominant histio-macrofagico-dendritică;
- Forma predominant reticulară.
-coeficientul de blastizare în aceste forme variază între 12-25 %
În toate cele trei forme, populaţia limfocitară adultă este formată din limfocite expuse
antigenic în proporţie de aproximativ 75 % şi 25 % limfocite virgine.
4. Citologia limfonodală în stadiul de prelimfom malign îmbracă forme diferite,
respectiv:
La suine, tabloul citomorfologic al prelimfomului îmbracă trei forme:
1. Proliferea masivă (40 %) a limfoblaştilor;
2. Proliferarea histiocitară tumorală;
3. Proliferarea dendritică predominantă.
Desigur că toate aceste modificări nu apar pe întreagul cuprins al frotiului limfonodal aşa
cum apare în cazul unui limfom malign vera, leziunea fiind strict localizată sau apare din loc
în loc, de aceea am ales denumirea acestei leziuni ca fiind de prelimfom malign. Ceea ce este
important este faptul că în faţa acestei leziuni compostarea noastră să fie identică cu
compostarea în faţa unui caz de cancer-vera.
La bovine – imaginea microscopică este dominată fie de predominaţa unei intense şi masive
blastizări a celulelor limfoide, atingând valori curente de 40 % din totalul celular, fie de
prezenţa unei proliferări sub formă de insule celulare nediferenţiate, de talie mare, cu 2-3
nucleoli, cu frecvente atipii şi monstruozităţi.
CONCLUZIILE TEZEI ce au rezultat în urma acestui studiu, prezente la capitolul
al VIII-lea al tezei sunt:
1. La suine, incidenţa cea mai mare a modificărilor citomorfologice limfonodale se află
în sfera hiperplaziei limforeticulare simple şi a hiperplaziei limforeticulare agravate;
2. Incidenţa modificărilor de prelimfom malign la suine ocupă un procent de 5,97 % din
totalul cazusticii investigate, iar la bovine aceasta atinge valori de 11%;
3. Vârsta suinelor luate în studiu precum şi sexul acestora nu reprezintă coeficienţi
obiectivi în aprecierea statusurilor afectiunilor limfonodale;
4. Leziunile viscerale decelate la suine, în cazul statusului limfonodal de prelimfom
malign, sunt dominate de afecţiunile pulmonare;
5. Cele mai dese adenopatii decelate la suine au fost localizate la nivelul limfonodurilor
traheobronşice şi mediastinale;
6. Ca şi în cazul suinelor, la bovine, statusurile de hiperplazie limforeticulară simplă şi
de hiperplazie limforeticulară agravată sunt în topul afecţiunilor limfonodale cronice,
iar statusul de prelimfom malign are un procent uşor mai ridicat decât în cazul
suinelor;
7. Vârsta bovinelor cu adenopatii luate în studiu a variat între 4 ani şi 16 ani, iar sexul
acestora a fost dominat de femele;
8. La bovine, statusul de prelimfom malign a fost diagnostic la animalele cu mamite,
pododermatite şi hepatită cronică parazitară;
9. Incidenţa cea mai mare a leziunilor viscerale la bovine, a fost similară cu cea a
suinelor, respectiv bronhopneumonia cronică, urmată de afecţiunile glandei mamare şi
a regiunii podale;
10. La bovine, ca şi în cazul suinelor, cele mai afectate limfonoduri au fost cele
traheobronşice;
11. La suine citomorfologia inflamaţiei cronice persistente limfonodale a îmbracat trei
forme, respectiv: 1. limfocitele virgine alcătuiesc o proporţie dominantă, 2. limfocitele
expuse antigenic reprezintă majoritatea populatiei limfocitare, 3. Prezenţa populaţiilor
de limfocite aproximativ egal exprimate alături de un număr important de celule
dendritice;
12. La bovine, inflamaţia cronică persistentă este dominată de prezenţa, în număr foarte
mare, aproximativ 60% a limfocitelor virgine;
13. Hiperplazia limforeticulară simplă, la bovine, a prezentat 2 forme de exprimare,
respectiv: o formă :liniştită”, caracterizată prin prezenţa dominantă a limfocitelor
adulte expuse antigenic în detrimentul limfocitelor adulte virgine şi prezenţa unui
număr redus de celulele reticulare, dendritice şi histiocitare macrofagice; o formă
“neliniştită”, în care se constată creşterea numărului de celule limfoblastice şi
reticulare, iar coeficientul de blastizare atinge valori de până la 12 %;
14. Comparativ cu bovinele, la suine inflamaţia cronică persistentă este dominată de
prezenţa plasmocitelor reactive implicate în răspunsul imun mediat umoral. Formele
citologice limfonodale depistate au fost: forma “liniştită”, şi forma “neliniştită”,
identice cu cele ale bovinele, precum şi formele de hiperplazie limforeticulară
dendritică şi de hiperplazie limfo-reticulo-plasmocitară;
15. Citologia limfonodală în cazul hiperplaziei limforeticulare agravate prezintă forme
diferite în funcţie de specie, astfel: la bovine, aspectele morfocitologice îmbracă 3
forme, respectiv: forma predominant limfoblastică, forma predominant histio-
macrofagico-dendritică şi forma predominant reticulară, iar la suine se constată doar
forma predominat limfoblastică, celule blastice limfocitare însoţind limfocitele adulte
expuse antigenic în cultură quasi pură.
16. Citologia limfonodală în cazul prelimfomului malign diferă, de asemenea, între cele
două specii astfel:
- La suine, imaginea microscopică poate îmbraca trei aspecte: 1. proliferea masivă a
limfoblaştilor, 2. proliferarea histiocitară atipică, 3. proliferarea dendritică.
- La bovine, imaginea microscopică este dominată fie de predominaţa unei intense
şi masive blastizări a celulelor limfoide, fie de prezenţa unei proliferări sub formă
de “insule celulare” nediferenţiate, de talie mare, cu 2-3 nucleoli, cu frecvente
atipii şi monstruozităţi;
17. Necesitatea implementării unui act normativ cu privire la darea în consum de carcase
şi organe ce provin de la animale cu leziuni preneoplazice sau neoplazice dat fiind
faptul că metabolismul acestora este profund modificat de prezenţa acestei patologii
sistemice.
Capitolul al IX-lea al tezei, Observaţii şi recomandări, este structurat pe două pagini
şi conţine un număr de 3 observaţii şi recomandări respectiv:
1. Această teză de doctorat reprezintă un veritabil abecedar pentru medici veterinari
oficiali de abator precum şi pentru cei din laboratoarele de citopatologie, util în
orientarea spre un diagnostic de certitudine al leziunilor limfonodale, în special al
celor cu evoluţie cronică, leziuni ce sunt premergătoare dezvotării unei bolii
neoplazice cu implicaţii majore întregului metabolism;
2. Acestă teză reflectă realitatea din teren cu privire la starea de sănătate de animalelor
abatorizate şi implicit a cărnii ce se dă în consumul populaţiei. De aceea, concluziile
prezentului studiu ne determină să tragem un semnal de alarmă asupra importanţei
capitale pe care o are medicii veterinari din ferme, cei de circumscripţie şi, mai ales,
cei de abator cu privire la asigurarea şi menţinerea sănătăţii umane;
3. Ca urmare a rezultatelor obţinute ce se regăsesc şi în doctrina noului concept medical
global one health care a început să prindă cotur şi la noi în ţară şi care susţine
importanţa asigurării sănătăţii umane prin asigurarea unei alimentaţii cât mai salubre
şi cu o valoare nutritivă ridicată, precum şi a unui mediu de viaţă sănătos, propunem
implementarea unui proiect legislativ cu privire la depistarea şi înlăturarea de la
consum a tuturor carcaselor şi organelor ce provin de la animale cu un tablou lezional
limfonodal de tip preneoplazic sau neoplazic, dat fiind faptul că această “molimă a
secolului nostru” produce modificări ireversibile la nivelul întregului organism animal
cu implicaţii, probabil, şi la nivelul consumatorilor, în special a celor cu un sistem
imunitar debil.
Astfel, această propunere legislativă de completare a legii sănătăţii animalelor
presupune introducerea unei metodologii noi de examinare specială a teritoriilor
limfonodale adiacente unor procese inflamatorii cronice de la nivelul organelor
parenchimatoase (pulmon, ficat, rinichi, glandă mamară) precum şi de la nivelul
extremităţilor podale, în conformitate cu datele realizate în cuprinsul tezei noastre de
doctorat. Această metodologie de examinare va lua în considerare, în exclusivitate,
numai acele structuri limfonodale mărite în volum (adenopatii) satelite proceselor
inflamatorii cronice.
Evaluarea structurilor limfonodale se va face atât macroscopic prin aprecierea
dimensiunii, formei, consistenţei, aspectului pe secţiune, cât şi microscopic prin
realizarea de frotiuri din sucul limfonodal exprimat pe suprafaţa secţiunii (similar cu
frotiul de sânge periferic).
Frotiurile realizate din suc limfonodal vor fi colorate folosind metoda de
colorare May-Grunwald Giemsa şi apoi examinate la un microscop fotonic, iniţial la o
mărire de ocular de x10, obiectiv x40, pentru o examinare citomorfologică de
ansamblu,iar apoi, la o mărire de x100, cu obiectivul de imersie, pentru o examinare
amănunţită a caracterelor morfologice celulare. În urma acestui examen
citomorfologic, medicul veterinar de laborator va clasifica adenopatiile în funcţie de
cele 6 statusuri, respectiv:
- Statusul de inflamaţie cronică
- Statusul de hiperplazie limforeticulară simplă liniştită
- Statusul de hiperplazie limforeticulară simplă neliniştită
- Statusul de hiperplazie limforeticulară agravată
- Statusul de prelimfom malign
- Statusul de limfom malign vera
Astfel, dintre aceste statusuri depistate de noi la examinarea limfonodală, doar
ultimele două stadii reprezintă un potenţial pericol pentru sănătatea consumatorului
uman, de aceea noi propunem ca atât carcasele cât şi organele animalelor cu astfel de
leziuni limfonodale să fie interzise consumului uman, permiţand totuşi utilizarea
acestora în obţinerea de făinuri animale.
Teza conţine un număr de 21 de grafice, 21 de tabele şi 99 de imagini
fotografice şi 146 de referinţe bibliografice. Un procent de 4,48% din teză, respectiv 8
pagini, este ocupat de titlul tezei, cuprinsul acesteia precum şi de introducere.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
Akin C., Valent P., Metcalfe D.D., 2010, Mast cell activation syndrome: Proposed
diagnostic criteria, Journal of Allergy and Clinical Immunology, vol. 126 (6): 1099–
1104
Andrieş L., Olinescu A., 1992, Compendiu de imunologie fundamentală, Ed. Ştiinţa,
Chişinău
Ardavin C., Martinez del Hoyo G., Martin P., 2001, Origin and differentiation of
dendritic cells, Trends in Immunology, vol. 22: 691-700
Ariff B. Eng Hin Lee, 2005, Stem cells: their definition, classification and sources, Stem
Cells: From Benchtop to Bedside. World Scientific
Baba A.I., 2002, Oncologie Comparată, Ed. Academiei Române, Bucureşti
Baba A.I., Cătoi C., 2007, Comparative Oncology, The Publishing House of the
Romanian Academy
Balint E., 2010, Hematologie veterinară şi Oncologie comparată, Ed. Curtea Veche,
Bucureşti
Balint E., 2011, Ghid practic de hematologie şi citologie veterinară, Ed. Curtea Veche,
Bucureşti
Berceanu S., 1967, Immune hyperstimulation and the relation to malignant
lymphoproliferations and autoimmune disorders, IInd Symposium on Cancer
Immunotherapy (abstracts), Bucharest
Berceanu S., Gociu M., Coliţă D., 1967, Autoimmune syndromes within
lymphoproliferations by reactive stimulation and within malignant lymphoproliferations,
IInd Symposium on Cancer Immunotherapy (abstracts), Bucharest
Burduşel A.M., 2016, Studiul modifcărilor citomorfologice ale hematopoiezei la cabaline
şi ovine ca element de semnalizare a posibilităţii de transformare neoplazică – Teză de
doctorat, Academia Română, Bucureşti
Constantin N. (coordonator), Crivineanu M., Crivineanu V., Gâjâilă G., Goran G.,
Răducănescu H., Ţogoie I., 2005, Tratat de Medicină Veterinară, vol. IV, Ed. Tehnică,
Bucureşti
Constantin N., 2006, Elemente fundamentale de fiziologie a animalelor domestice, Ed.
Coral Sanivet, Bucureşti
Cornilă N., 2001, Morfologia microscopică a animalelor domestice, Ed. MedicALL,
Bucureşti
Coţofan V., Palicică R., Ganţă C., Hritcu V., Enciu V., 2000, Anatomia animalelor
domestice, vol III, Ed. Orizonturi Universitare, Timişoara
Coţofan V., Predoi G., 2003, Anatomia topografică a animalelor domestice, Ed. Bic All
Epelman S., Lavine K.J., Randolph G. J., 2014, Origin and Functions of Tissue
Macrophages, Immunity, vol. 41(1): 21–35
Frandson R.D., Lee Wilke W., Dee Fails A., 2009, Anatomy and Physiology of Farm
Animals, seventh edition, Willey-Blackwell
Frieri M., 2015, Mast Cell Activation Syndrome, Clinical Reviews in Allergy and
Immunology, vol. 70(1): 1230-1238
Gheţie V., 1967, Anatomia animalelor domestice, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
Ghosh S.K., 2014, Johann Vesling (1598-1649): seventeenth century anatomist of Padua
and his Syntagma Anatomicum, Clinical Anatomy, vol. 27(8):1122-1127
Girolomoni G., Caux C., Dezutter-Dambuyant C., 2002, Langerhans cells: still a
fundamental paradigm for studing the immunobiology of dendritic cells, Trends in
Immunology, vol. 23: 6-8
Hălălău F., Ardeleanu C., 2003, Anatomie patologică, Ed. Medicală, Bucureşti, vol. 1:
115-117
Kleinzeller A., 1996, "William Hewson's studies of red blood corpuscles and the evolving
concept of a cell membrane", The American Journal of Physiology, vol. 271(1): C1-C8
Kumar V., Abul K.A., Nelson F., Jon A.C., 2010, Robbins and Cotran Pathologic Basis
of Disease, Ed. Saunders, Philadelphia
Loukas M., Bellary S.S., Kuklinski M., Tubbs R.S., 2011, The Lymphatic System: A
Historical Perspective, Clinical Anatomy, vol. 24(7):807-816
Macavei I., Simu G., 1977, Diagnosticul citologic şi histologic al adenopatiilor, Ed.
Dacia, Cluj-Napoca
Manolescu N. (coordonator), 2000, Compendiu de anatomie patologică clinică
veterinară, Ed. Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti
Manolescu N., 1976, Citomorfologia măduvei hematoformatoare şi a
leucocitoconcentratului la animale, Ed. Ceres, Bucureşti
Manolescu N., 1980, Citologie normală şi patologică la animale, Ed. Ceres, Bucureşti
Manolescu N., 2003, Introducere în Oncologia Comparată, Ed. Universitatea “Carol
Davila”, Bucureşti
Marcu E., 1997, Compendiu pentru studiul microscopic al celulei şi ţesuturilor, Ed.
Cerma, Bucureşti
Maverakis E., Kim K., Shimoda M., Gershwin M., Patel F., Wilken R., Raychaudhuri S.,
Ruhaak L.R., Lebrilla C.B., 2015, Glycans in the immune system and The Altered Glycan
Theory of Autoimmunity, Journal of Autoimmunity vol. 57 (6): 1–13
McKenna K., Beignon A., Bhardwaj N., 2005, Plasmacytoid Dendritic Cells: Linking
Innate and Adaptive Immunity, Journal of Virology vol.79 (1): 17–27
McKinnell, Gilmore R., 2006. The biological basis of cancer. Cambridge, UK:
Cambridge University Press
Moon T.C., Befus A.D., Kulka M., 2014, Mast cell mediators: their differential release
and the secretory pathways involved, Frontiers in Immunology, vol.5: 569
Niemiec M.J., De Samber B., Garrevoet J., Vergucht E., Vekemans B., De Rycke R.,
Björn E., Sandblad L., Wellenreuther G., Falkenberg G., Cloetens P., Vincze L., Urban
C.F., 2015, Trace element landscape of resting and activated human neutrophils on sub-
micrometer level, Metallomics, vol. 7 (6): 996–1010
Paştea E., Coţofan V., Chiţescu T., Miclea M., Cornilă N., Nicolescu V., Radu C.,
Popovici I., Palicică R., 1985, Anatomia Comparată a Animalelor Domestice, vol. II, Ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
Pârvu G., Barna I., Caprin A, 1984, Hematologie veterinară practică, Ed. Ceres,
Bucureşti
Pepper M. S.; Skobe Michaela, 2003, Lymphatic endothelium: morphological, molecular
and functional properties, The Journal of Cell Biology, vol. 163 (2): 209–213
Polyzoidis S., Koletsa T., Panagiotidou S., Ashkan K., Theoharides T.C., 2015, Mast
cells in meningiomas and brain inflammation, Journal of Neuroinflammation, vol. 12 (1):
170
Popa R., Quai I., Simu G., 1958, Septicemii postabortum cu stafilococi antibiorezistenţi,
Obstetrică şi gynecologie, vol. 6: 69-76
Rădoi I., 2007, Ghid practic în clinica porcinelor, Ed. Printech, Bucureşti
Răducănescu H., 1999, Compendiu de Imunopatologie Veterinară, Ed. Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti
Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din
29.04.2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea
conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu
normele de sănătate animală şi de bunăstare a animalelor;
Robbins C.S., Hilgendorf I., Weber G.F., Theurl I., Iwamoto Y., Figueiredo J.L.,
Gorbatov R., Sukhova G.K., Gerhardt L.M., Smyth D., 2013, Local proliferation
dominates lesional macrophage accumulation in atherosclerosis, Nature Medicine, vol.
19:1166–1172
Rozenberg G., 2011, Microscopic Haematology: A Practical Guide for the Laboratory,
Ed. Elsevier, Australia
Samokhvalov I.M., 2014, Deconvoluting the ontogeny of hematopoietic stem
cells, Cellular and Molecular Life Science, vol. 71:957–978
Sappey M.P.C., 2010, Recherches Sur L'Appareil Respiratoire Des Oiseaux (1847),
Kessinger Publishing
Savu C., Georgescu M., Boncea L., Savu O, 2009, Controlul şi expertiza alimentelor de
origine animală, Ed. Transversal, Bucureşti
Savu C., Georgescu N., 2004, Siguranţa alimentelor-riscuri şi beneficii, Ed, Semne,
Bucureşti
Savu C., Petcu C., 2002, Igiena şi controlul produselor de origine animală, Ed. Semne,
Bucureşti
Skandalakis J. E., Colburn G. L., Weidman T. A., Foster Jr R. S., Kingsworth A. N.,
Skandalakis L. J., Skandalakis P. N., Mirilas P. S., 2004, Skandalakis' Surgical Anatomy,
Ed. Paschalidis Medical Publications
Soare T., 2007, Aspecte clinice şi morfologice ale limfomului la câine şi pisică, Teză de
doctorat, Universitatea de Ştiinţe Agronomice Şi Medicină Veterinară, Bucureşti
Tinică G. Bărbieru M., Managementul coagulării şi terapia cu derivate de sânge, Suport
de curs, Universitatea de Medicină şi Farmacie, Iaşi, accesat de pe site-ul
http://www.umfiasi.ro/Rezidenti/suporturidecurs/Facultatea%20de%20Medicina/Chirugi
e%20Cardiaca/MANAGEMENTUL%20COAGULARII%20SI%20TERAPIA%20CU%20
DERIVATE%20DE%20SANGE%20Prof%20Dr.%20Grigore%20Tinica,%20Dr.%20Bar
bieru%20Mihaela-signed.pdf
Valli E. V., 2007, Veterinary Comparative Hematopathology, Wiley-Blackwell
Publishing
Valli V.E.O., 1993, The hematopoietic System in Pathology of Domestic Animals, Ed.
Jubb., Kennedy and Palmer, Academic Press, New-York, vol. 3:101-265
Vasilescu C., 2005, Dimitrie Gerota. Istoria lucrului bine făcut, Chirurgia – Revista
Societăţii Române de Chirurgie, vol. 100 (2): 103-108