INSTITUTUL NAȚIONAL DE SĂNĂTATE
PUBLICĂ
A VI – a Conferință Națională pentru
Sănătate și Mediu
Cu mulțumiri pentru colaborarea specialiștilor din
Institutul Național de Sănătate Publică,
Ministerul Sănătății
Direcțiile de Sănătate Publică Județene
26 OCTOMBRIE 2016
CENTRUL NATIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR 2
CUPRINS
Estimarea incertitudinii de masurare pentru metodele cantitative aplicate in
microbiologia apei………………………………………………………………… 3
Registrul riscuri de mediu – noul sistem informatic de raportare a datelor legate
de sanatate si mediu……………………………………………………………….. 5
Stil de viata si alimentatie pentru preventia cancerului…………………………… 7
Studiu de perceptie a populatiei la grupe de varsta vulnerabile cu privire la
consumul de bauturi energizante comercializate in romania……………………... 8
Structura şi modul de utilizare ale noului ghid european pentru implementarea
directivei ue privind expunerea ocupaţională la câmpuri electromagnetice……… 9
Riscuri toxicologice non ocupaţionale prin inhalare de fum în incendii………….. 10
Etape necesare în desfășurarea unei ședințe de bronzare artificială prevăzute în
ordinul ms 291/2016………………………………………………………………. 12
Rolul alimentului în izbucnirile de toxiinfecţii alimentare – 2015……………….. 13
Aspecte legate de evoluţia bolilor profesionale musculoscheletale declarate în
perioada 2013 – 2015……………………………………………………………... 15
Date privind expunerea profesională la n-hexan…………………………………. 16
Evaluarea conţinutului de tartrazină în băuturile răcoritoare consumate pe
teritoriul României……………………………………………………………...... 17
Caracterizarea calitatii apei potabile furnizate de sisteme mici de aprovizionare
cu apa potabila de pe teritoriul Romaniei in 2015………………………………… 18
Supravegherea continutului radioactiv al apelor minerale si evaluarea efectului
asupra starii de sanatate…………………………………………………………. 21
Monitorizarea alimentelor tratate cu radiatii ionizante- 2015……………………. 22
Intoxicatii acute cu produse chimice la copii in Romania, 2014 – 2015…………. 24
Intoxicatii acute neprofesionale cu biocide in Romania – 2015…………………. 25
Aspecte privind stresul profesional perceput de personalul angajat în sectorul
medical……………………………………………………………………………. 26
Aspecte privind nivelele markerilor virali pentru hepatita B si C la personalul
medical din unele unitati spitalicesti……………………………………………… 27
Modularea interrelatiilor alimentatie – somn……………………………………. 28
Calitatea apelor minereale din Romania in perioada 2008-2015…………………. 29
Substante fiziologic si nutritional active din suplimente alimentare……………… 30
Posibilitati de "overregulation" in implementarea in legislatia din Romania a
Directivei 2013/51/Euratom privind radioactivitatea apei potabile………………. 31
Actualitati si perspective in toxicologia industriala………………………………. 32
Auditul clinic in practica radiologica medicala – proiect de act normativ………... 33
Aspecte privind managementul deseurilor rezultate din activitatea medicala……. 35
CENTRUL NATIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR 3
ESTIMAREA INCERTITUDINII DE MASURARE PENTRU
METODELE CANTITATIVE APLICATE IN MICROBIOLOGIA APEI
Manuela Luminiţa Minea1, Teodora Vremeră1, 2, Cătălina Luncă1, 2 1INSP - CRSP Iaşi; 2Universitatea de Medicină şi Farmacie "Grigore T. Popa" Iaşi
În conformitate cu SR EN ISO/CEI 17025, un laborator de încercări "trebuie să aibă şi să
aplice proceduri pentru estimarea incertitudinii de măsurare”. GUM (Guide to the expression
of uncertainty in measurement) defineşte acest parametru asociat rezultatului unei măsurători
în funcţie de caracterizarea “dispersiei valorilor care ar putea fi atribuite în mod rezonabil
măsurandului".
Deoarece în microbiologie aplicarea incertitudinii de măsurare are o tradiţie de scurtă durată,
la nivel mondial, există opinii şi interpretări diferite (NORDEST, UKAS, AFNOR,
EUROLAB) privind modalităţile de colectare şi prelucrare a datelor necesare cuantificării şi
exprimării acestui parametru.
Abordarea componentelor individuale (estimarea UM,tip B), având caracteristici definite prin
alte mijloace decât analiza statistică (măsurări anterioare, certificate de etalonare,
specificaţiile producătorului, valori de referinţă preluate din manuale tehnice sau certificate
de calitate, bias-ul obţinut la teste de intercomparare) este asumată mai frecvent în practica
microbiologică comparativ cu posibilităţile limitate de realizare experimentală a unei serii de
observaţii independente, în condiţii de repetabilitate şi reproductibilitate intralaborator
(estimarea UM, tip A).
O bună cunoaştere a procedurii de măsurare, cu identificarea componentelor individuale,
indiferent de natura lor intrinsecă, şi un plan realist pentru modelarea într-un mod plauzibil a
variaţiei acestora reprezintă punctul de plecare pentru evaluarea contribuţiei tuturor surselor
de incertitudine. Fiind un indicator cantitativ asociat calităţii rezultatului, trebuie precizat
intervalul în care se estimează, cu o anumită probabilitate (nivel de încredere), că este
poziţionată adevărata valoare a măsurandului.
Dacă cerinţele ISO EN 19036: 2009 oferă instrumentele pentru estimarea globală (top-down)
a incertitudinii metodelor cantitative specifice analizei alimentelor, ISO EN 29201: 2012 este
stipulat ca referinţă pentru apă, având avantajul că acoperă, atât probele cu o contaminare
relativ scăzută (< 10 UFC/ml), cât şi determinarea numărului cel mai probabil a
microorganismelor cultivate (NCP).
Liniile directoare ale acestui standard pot fi aplicate pentru estimarea, în condiţii de
reproductibilitate intralaborator (uR), pe esantioane naturale, cu integrarea intervenţiei
cumulative (bottom-up sau step-by-step) a variabilităţii operaţionale (uo), exprimată ca suma
de incertitudini relative standard (uo rel), în formă logaritmică comună (log) sau naturală (ln).
Rezultatele obţinute pot fi convertite în ambele sensuri prin utilizarea unor coeficienţi
adecvaţi.
Se recomandă includerea, în principal, a variaţiilor sistematice şi aleatorii înregistrate în
etapele premergătoare finalizării suspensiei (eşantionare - urel V; efect matrice – urel M;
preparare diluţii - urel F) datorită influenţei directe asupra distribuţiei şi nivelului concentraţiei
microorganismelor ţintă, în timp ce pentru dezvoltarea şi multiplicarea în timpul incubării
(urel I) sau numărarea coloniilor (u rel C) se impune cuantificarea supradispersiei pentru
interpretarea modelării intrinseci.
Din acest algoritm pot lipsi efectele inoculării eşantioanelor pe medii de cultură sau
confimarea coloniilor prezumtive/ţintă deoarece acestea depind de exigenţele nutriţionale şi
morfologia populaţiilor microbiene, precum şi de selectivitatea metodelor folosite şi, ca
urmare, sunt dificil de demonstrat:
CENTRUL NATIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR 4
u 2o rel = u 2rel M + u 2rel V + u 2 rel F + u 2rel I+ u 2rel C
Este acceptat ca incertitudinea operaţională relativă (uo rel) în probele de apă să fie mai mică
decat 0,1. In nicio circumstanţă, uo rel nu trebuie să depăşească valoarea 0,25.
Deoarece componentele individuale sunt independente şi statistic necorelate, incertitudinea
relativă combinată (u c rel) se calculează ca suma rădăcinilor pătrate ale variaţiilor
operationale relative (uo rel) şi a distribuţiei intrinseci (ud).
Estimarea incertitudinii extinse relative (Ue rel), prin multiplicarea incertitudinii combinate
relative (uc rel), cu un factor de acoperire k, specific unui nivel de incredere de 95% sau 99%,
caracterizează asimetria pronunţată a rezultatelor microbiologice ce se suprapune
variabilităţii aleatorii, specifice distribuţiilor Poisson sau negativ binomială. Daca un laborator are implementat un sistem de control al calităţii pentru monitorizarea
procedurilor de examinare, are datele disponibile pentru estimarea incertitudinii
componentelor. In caz contrar, abordarea globală reprezinta cel mai rapid mod pentru
obţinerea incertitudinii de măsurare.
Bibliografie selectată
1. ISO/IEC Guide 98-3: 2008 - Uncertainty of measurement - Part 3: Guide to the
expression of uncertainty in measurement (GUM:1995);
2. ISO 29201:2012 Water quality - The variability of test results and the uncertainty of
measurement of microbiological enumeration methods;
3. SR EN ISO/CEI 17025:2005 - Cerinţe generale pentru competenţa laboratoarelor de
încercări şi etalonări;
4. ISO/TS19036: 2006- Microbiology of food and animal feeding stuffs – Guidelines for
the estimation of uncertainty measurement for quantitative microbiological methods;
5. Niemela S.I. - Uncertainty of quantitative determinations derived by cultivation of
micro-organisms, Helsinky, MIKES, 2003.
CENTRUL NATIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR 5
REGISTRUL RISCURI DE MEDIU – NOUL SISTEM INFORMATIC DE
RAPORTARE A DATELOR LEGATE DE SANATATE SI MEDIU
Neamtu Andra, Cilinca Gabriela, Staicu Catalin, Madalina Constantin, Angelica Voinoiu
INSP-CNMRMC
Intoducere
In cadrul programului RO 19.05 “ Inițiative în sănătatea publică”-Lărgirea gamei și
îmbunătățirea planificării serviciilor acordate pacientului prin registre de boli îmbunătățite”
s-a creat Registrul Riscuri de Mediu care reprezinta un sistem informatic de raportare a
datelor privind identificarea, obtinerea si analiza unor informatii referitoare la rolul factorilor
de mediu in declansarea sau agravarea unor boli in randul populatiei generale, in vederea
aplicarii unor masuri de profilaxie si luarii celor mai bune decizii pentru imbunatatirea starii
de sanatate a populatiei
Obiective
Crearea unei baze de date privind boli pentru care exista o asociere cauzala directa
intre prezenta unor compusi chimici in concentratii mari in factorii de mediu si
producerea intoxicatiilor acute:Methemoglobinemia acuta infantila.
Cunoasterea modelului geografic privind repartitia unor boli pentru care exista o
asociere cauzala directa intre absenta unor compusi chimici in factorii de mediu, cu
manifestare endemica in Romania : Gusa endemica si carenta de Iod in organism
Monitorizarea efectelor directe asupra unor categorii de boli influentate de
schimbarile climatice globale si evenimente extreme meteorologice.
Crearea unei machete privind notificarea unor accidente/ incidente de mediu pentru
informarea corecta, in timp real a populatiei expuse riscului acut de aparitie a unor
efecte adverse, datorita producerii unor accidente de poluare, prin deversarea sau
emisia, in factorii de mediu a unor substante periculoase in concetratii mari.
Metoda
Colectarea informatiilor de la medici de familie, spitale si alte autoritati locale,
referitoare la cele patru module (“Methemoglobinemia acuta infantila”, “Gusa
Endemica si carenta de Iod in organism”, “Schimbari Climatice” si
“Incident/Accident de mediu”) de catre furnizorii registrului respectiv Directiile de
Sanatate Publice Judetene
Directiile de Sanatate Publice Judetene actualizează trimestrial baza de date privind
cazurile de Methemoglobinemie Acută Infantilă.
Directiile de Sanatate Publice Judetene actualizează trimestrial baza de date privind
cazurile de Gusa Endemica si carenta de Iod.
CENTRUL NATIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR 6
Directiile de Sanatate Publice Judetene informează în timp real CNMRMC, despre
eventualele riscuri privind incidentele/accidentele de mediu, actualizează secțiunea
Notificări DSP ori de câte ori este nevoie.
Directiile de Sanatate Publice Judetene actualizează trimestrial baza de date privind
Schimbări Climatice – Pacienți externați pe cod de boală.
Administrarea, prelucrarea si raportarea datelor de catre utilizatorii INSP-CNMRMC
Concluzii
Registrul ReSanMed reprezintă primul instrument specific NOU creat la nivel național , de
gestionare a informațiilor legate de impactul factorilor de mediu asupra sănătății populației.
CENTRUL NATIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR 7
STIL DE VIAŢĂ ŞI ALIMENTAŢIE PENTRU PREVENŢIA
CANCERULUI
I. Chirila1, O. Iacob1, V. L. Drug2, N. Florescu1 1INSP - CRSP Iaşi; 2Universitatea de Medicină şi Farmacie "Grigore T. Popa" Iaşi
Stilul de viaţă este reprezentat de totalitatea comportamentelor şi deciziilor individuale care
influenţează în sens pozitiv sau în sens negativ starea de sănătate.
Principalele componente sunt alimentaţia şi comportamentul alimentar, activitatea fizică,
somnul, fumatul, consumul de alcool, la care se adaugă stresul psiho-social şi adaptarea la
stres, precum şi aderenţa şi complianţa la actul medical.
Studii recente au stabilit o relaţie indubitabilă între cancer şi nutriţie.
În noiembrie 2007, Institutul american pentru cercetarea cancerului (AICR) şi Fundaţia
mondială pentru cercetarea cancerului (WCRF) au publicat un raport cuprinzător (545 pagini)
despre alimentaţie, nutriţie, activitate fizica si prevenirea cancerului – o lucrare care a durat
peste 6 ani si care adună datele din peste 7.000 de studii ştiinţifice care au fost considerate
pertinente şi au îndeplinit criteriile riguroase ale raportului.
Raportul se încheie cu zece recomandări pentru prevenirea cancerului:
1. Fii cât mai slab posibil, fără a deveni subponderal.
2. Fii activ fizic, cel puţin 30 de minute în fiecare zi.
3. Evită băuturile care conţin zahar. Limitează consumul de alimente cu o densitate
energetică mare.
4. Mănâncă o varietate de legume, fructe, cereale integrale si leguminoase (cum ar
fi fasolea).
5. Limitează consumul de carne roşie (cum ar fi carnea de vită, porc şi miel) şi
evită preparatele de carne.
6. Nu consuma alcool – dacă totuşi consumi, limitează băuturi alcoolice la 2
porţii/zi pentru bărbaţi şi o porţie/zi pentru femei.
7. Limitează consumul de alimente sărate si gătitul cu sare (sodiu).
8. Nu utilizaţi suplimente nutriţionale pentru a te proteja împotriva cancerului.
9. Cel mai bine este ca mamele sa alăpteze exclusiv până la 6 luni şi apoi să
adauge alte lichide si alimente.
10. După tratament, supravieţuitorii cancerului ar trebui să urmeze recomandările
pentru prevenirea cancerului.
…Şi amintiţi-vă mereu să nu fumaţi tutun.
Optimizarea stilului de viaţă cuprinde acţiunile care au ca obiectiv schimbarea unor
comportamente nesănătoase în comportamente sănătoase.
Metodele de optimizare ale stilului de viaţă combină educaţia pentru sănătate cu intervenţii
de creştere a motivaţiei şi de modificări comportamentale.
Bibliografie selectivă:
1. http://www.aicr.org/ 2. http://www.dietandcancerreport.org/cancer_resource_center/er_full_report_english.php
3. http://epic.iarc.fr/
4. David Alberts, Lisa M. Hess, Ed., Fundamentals of Cancer Prevention, Third
Edition, Springer, 2014
5. http://www.ars.usda.gov/nutrientdata
CENTRUL NATIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR 8
STUDIU DE PERCEPTIE A POPULATIEI LA GRUPE DE VARSTA
VULNERABILE CU PRIVIRE LA CONSUMUL DE BAUTURI
ENERGIZANTE COMERCIALIZATE IN ROMANIA Andra Neamtu, Mirela Nedelescu, Mariana Petrescu, Georgiana Zanoaga
INSP-CNMRMC
Introducere Protejarea sanatatii populatiei legata de consumul de produse alimentare reprezinta o
prioritate la nivel national. Bauturile energizante, prin specificul lor, nu sunt conditionate in
nici un fel in Romania pana in acest moment, nici din punct de vedere al continutului, nici din
punct de vedere al informarii si/sau restrictionarii consumatorului. Din aceasta cauza, INSP a
considerat oportuna demararea unui studiu care poate sta la baza unor masuri viitoare
legislative. Astfel scopul acestuia a fost protejarea sănătaţii populatiei fata de posibilul risc
generat de consumul inadecvat de bauturi energizante
Obiectivele specifice ale activitatii au fost :
Studiu de perceptie a populatiei (in cazul grupurilor vulnerabile de consumatori) asupra
consumului de bauturi energizante
Identificarea necesitatii instituirii unor norme/atentionari asupra consumului de bauturi
energizante
Identificarea necesitatii educarii populatiei in legatura cu modul de consum al bauturilor
energizante.
Metodologia a constat din :
Conceperea chestionarului de perceptie
Aplicarea interviului pe baza de chestionar de catre reprezentantii DSP
Centralizarea chestionarelor
Interpretarea rezultatelor
Chestionarul s-a aplicat in numar de 20 chestionare/judet . Criteriile de includere ale
participantilorau fost :
Adolescenti cu varsta cuprinsa intre 16-18 ani (liceeni)– 10 chestionare/judet
Persoane cu varsta > 55 ani – 10 chestionare/judet
Astfel au fost aplicate, validate si prelucrate un numar de 421 chestionare categoria de varsta
16-18 ani si un numar de 421 chestionare categoria de varsta > 55 ani.
Chestionarele au continut un numar de 14 intrebari, cu raspunsuri simple.
Rezultate si Concluzii
- 74 % dintre adolescenti si 42% dintre persoanele varstnice au consumat cel putin o
data bauturi energizante
- 61% dintre adolescenti si 81% dintre persoanele varstnice intervievate au consumat
astfel de bauturi pentru senzatia de energie suplimentara postconsum
- 54% dintre adolescenti si 51% dintre persoanele varstnice intervievate au declarat ca
nu au citit niciodata eticheta unei bauturi energizante
- 20% dintre adolescenti si 23% dintre persoanele varstnice intervievate au declarat ca
au avut senzatie de rau dupa consumul de bauturi energizante
- 95% dintre adolescenti si 99% dintre persoanele varstnice intervievate considera ca
este nevoie ca populatia sa fie informata cu privire la consumul de bauturi
energizante si posibilul impact asupra sanatatii
- 66% dintre adolescenti si 90% dintre persoanele varstnice intervievate nu ar fi de
acord ca propriul copil sa consume bauturi energizante
Este nevoie urgenta de reglemenatrea consumului de bauturi energizante in Romania.
CENTRUL NATIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR 9
STRUCTURA ŞI MODUL DE UTILIZARE ALE NOULUI GHID EUROPEAN
PENTRU IMPLEMENTAREA DIRECTIVEI UE PRIVIND
EXPUNEREA OCUPAŢIONALĂ LA CÂMPURI ELECTROMAGNETICE Cristian Goiceanu -INSP – CRSP Iaşi
În anul 2013 a fost emisă o nouă directivă europeană privind limitarea riscurilor legate de
expunerea ocupaţională la câmpuri electromagnetice: Directiva nr. 35/2013.
Statele Membre ale UE au avut ca termen luna iulie 2016 pentru transpunerea noii directive
în legislaţia naţională. În legislaţia din România, prevederile acestei directive au fost adoptate
prin HG nr. 520 din 16 iulie 2016.
Noua directivă aduce shimbări faţă de limitele de expunere şi faţă de valorile de declanşare a
acţiunii din Directiva nr. 40/2004. Pe de altă parte, în perioada scursă după emiterea
respectivei directive, s-a constatat dificultatea de aplicare în practică a prevederilor acesteia.
În acest context, Directiva nr. 35/2013 stipulează necesitatea elaborării unui ghid european
facultativ de bune practici care să ajute la implementarea directivei.
În noiembrie 2015, Comisia Europeană a publicat „Ghidul facultativ de bune practici pentru
implementarea Directivei UE nr. 35/2013 – Câmpuri electromagnetice”. Acesta este primul
ghid în domeniul expunerii ocupaţionale la câmpuri electromagnetice care a fost adoptat la
nivel european.
Ghidul respectă toate cerinţele stipulate în articolul 14 al directivei privind modul de
elaborare a ghidului referitor la clarificarea şi detalierea problemelor legate de implementarea
directivei.
Acest ghid este compus din trei volume: ghid practic, studii de caz şi un scurt ghid pentru
IMM-uri.
Structurat modular, pe secţiuni şi capitole cu diverse grade de complexitate şi pe diverse
categorii de situaţii de expunere la câmpuri electromagnetice, ghidul permite acces rapid la
informaţiile relevante pentru cazurile întâlnite în practică. Astfel, angajatorul poate selecta
materialele necesare pentru situaţiile concrete de expunere la locurile de muncă.
Ghidul se adresează angajatorilor, în primul rând IMM-urilor pentru care angajarea de
specialişti în domeniul protecţiei faţă de expunerea la câmpurile electromagnetice sau
contractarea de servicii specializate pentru evaluarea expunerii la toate locurile de muncă ar fi
prea costisitoare. De asemenea, părţile ghidului care abordeaza evaluarea conformităţii cu
limitele admise, în special anexele tehnice, sunt foarte utile şi specialiştilor în acest domeniu.
Între diverse părţi ale materialului există conexiuni care facilitează utilizarea ghidului. Astfel,
după parcurgerea primei secţiuni a primului volum, angajatorul poate decide dacă sunt
necesare şi alte secţiuni sau anexe, care este ordinea de abordare a lor şi, ulterior, dacă este
necesar a se apela la specialişti.
Pentru cazurile în care există niveluri ridicate de câmp electromagnetic şi ar putea apărea
depăşiri ale limitelor de expunere, ghidul prezintă o paletă largă de măsuri de prevenire şi
protecţie, precum şi aspecte legate de supravegherea sănătăţii. De asemenea, sunt indicate şi
alte surse de informaţii utile pentru facilitarea încadrării locurilor de muncă în diferite
categorii de situaţii de expunere la câmpurile electromagnetice.
Bibliografie: 1. Directiva europeană nr. 35/2013 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate
referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de câmpurile electromagnetice.
2. Ghid facultativ de bune practici pentru implementarea Directivei UE nr. 35/2013 –
Câmpuri electromagnetice
3. Hotărârea de Guvern nr. 520/2016 din 20 iulie 2016 privind cerinţele minime de
securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de
câmpurile electromagnetice.
CENTRUL NATIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR 10
RISCURI TOXICOLOGICE NON OCUPAŢIONALE PRIN INHALARE
DE FUM ÎN INCENDII Doina Lupulescu1,2, Alexandra Cucu2, Ecaterina Scorţan3 , C. Bunea2
1 INSP-CNMRMC, 2UMF Carol Davila,3CNSISP
Introducere
Conform statisticilor în Ungaria anual, între 10 și 30 de persoane mor prin intoxicație cu
monoxid de carbon, iar în SUA statisticile indică, aproximativ 6000 decese /an. Numărul de
intoxicaţii, forme ușoare este greu de estimat, deși există probabilitatea ca un procent mare
de persoane să fi suferit intoxicații cu monoxid de carbon pe parcursul vieții, datorită poluării
aerului interior din locuinţe sau spaţii publice, neprevăzute cu sisteme de ventilaţie
corespunzătoare. Conform rapoartelor Inspectoratului general pentru situaţii de urgenţă în
România, în perioada 1.10.2012 – 30.06.2015, s-au inregistrat peste 16.275 incendii de
locuinţe, soldate cu aproximativ 1329 de victime. În incendiile din spaţii publice, riscul
intoxicaţiilor forme grave, letale este mare, în incendiul din club Colectiv, în 30.10.2015 s-au
produs 64 decese prin intoxicaţii şi arsuri.
Metodologie
Studiul privind frecvenţa intoxicaţiilor în perioada 2010- 2014, în Romania a avut ca scop
cunoaşterea evoluţiei acestui tip de patologie la nivel populational şi a toxicelor cu cea mai
mare frecvenţă întalnite în diferite condiţii de habitat.
Obiective
Datele prelucrate în acest studiu sunt cele obţinute de la nivelul CNSISP având ca obiective:
analiza datelor de morbiditate și mortalitate spitalicească prin intoxicaţii, pe medii de
rezidenţă şi grupe de vârstă;
identificarea factorilor cauzali, frecvent implicaţi în producerea intoxicaţiilor
Datele au fost prelucrate în programul Microsoft Office Excel 2003.
Rezultate şi discuţii
Conform Clasificării Internaţionale a bolilor ICD-10 (The 10-th Revision of the International
Classification of Diseases and Health Problems) intoxicaţiile sunt cuprinse în Cap. XX şi
sunt codificate: Y10-Y19: Otrăvire, intenţie nedeterminată.
Diagrama nr.1. prezintă ponderea de 23% a deceselor din totalul de 260 intoxicaţii,
spitalizate în Romania, perioada 2010-2014.
Diagrama nr.2. Procentul de 33 % bolnavi externaţi după intoxicaţii prin expunerea la alte
gaze și vapori specificaţi, de exemplu cu CO (cod DRG - Y17.8)
CENTRUL NATIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR 11
Diagrama nr.1.
Diagrama nr.2.
Pe ani se observă o tendinţă de scădere a numărului de intoxicaţii, de la 70 cazuri în anul
2010 s-au redus la 45 în anul 2014.
Concluzii
1. În perioada 2010 - 2014 din totalul de 260 cazuri de intoxicaţii spitalizate, ponderea
cazurilor urmate de deces a fost de aproximativ 23 % majoritatea cazurilor fiind
reprezentată de pacienţii externaţi pe criterii de diagnostice DRG.
2. Cele mai multe cazuri intoxicaţii/otrăviri s-au înregistrat în mediul urban şi deţin un
procent de 54%,
3. Au fost înregistrate valori duble ale deceselor prin intoxicaţii în mediul rural faţă de
mediul urban.
4. Cele mai multe decese s-au produs la persoane cu vârsta de peste 65 ani, datorită
comorbidităţilor prezente.
5. Cazurile externate după intoxicaţii/ otrăviri prin expunere la gaze de eşapament ale
unui vehicul cu motor, reprezinta 36% din numărul total de decese.
6. Pe locul doi ca frecvenţă, 33 % sunt pacienţii externaţi după expuneri la alte gaze şi
vapori specificaţi, codificarea DRG-Y17.8 include în primul rând intoxicaţiile cu
monoxid de carbon şi cu o pondere mult mai mică intoxicaţiile prin expuneri la gaze
lacrimogene, oxizi de azot şi bioxid de sulf.
CENTRUL NATIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR 12
ETAPE NECESARE ÎN DESFĂȘURAREA UNEI ȘEDINȚE DE
BRONZARE ARTIFICIALĂ PREVĂZUTE ÎN ORDINUL MS 291/2016 Andra Neamțu ,Cristina Bunghez, Violeta Calotă, – INSP - CNMRMC
Ordinul MS nr.291 din 10 martie 2016 privind aprobarea Normelor de igienă pentru
saloanele/centrele de bronzare a intrat in totalitate in vigoare la data de 14 septembrie
2016.Toate regulamentele UE cu privire la bronzarea artificială au la baza recomandăile
elaborate de ICNIRP (International Commission on Non-Ionizing Radiation Protection) -
Considerații asupra sănătații cu privire la aparatele de bronzat folosite in scopuri cosmetice
(2003, Health Physics 84: 119-127). Ordinul MS 291/2016 reglementează nivelul de emisie al aparatelor de bronzat la 0,3 W/m2,
stabilește criterii de excludere pentru utilizatori, reglementează instruirea personalului care
manipulează aparatele de bronzat, asigură informarea clientului asupra posibilelor riscuri
generate de expunere şi asupra măsurilor de igienă pe care trebuie să le ia in urma efectuării
procedurii. În orice salon de bronzare trebuie să existe Registrul clientului care conține Fișa
fiecărui client și Declarația acestuia pe proprie răspundere, Registrul aparatului (caracteristici
tehnice) si Registrul de exploatare (service, întreținere).
Instruirea personalului care manipulează aparatele de bronzat este asigurată de către
specialiștii Institutului Naţional de Sănătate Publică după o metodologie aprobată de
Ministerul Sănătății și are loc in sediile din Bucuresti, Cluj, Iași și Timișoara.
În vederea respectării cerințelor Ordinului 291/2016, enumerăm etapele necesare în
desfășurarea unei ședințe de bronzare artificială:
vârsta clientului mai mare de 18 ani, verificare în baza actului de identitate (Art.19)
completare fișa personală a clientului: nume, vârsta, data (Art.21)
parcurgerea împreună cu clientul a informațiilor afișate cf. Anexei nr.2; prezentarea
criteriilor de excludere (Art.22)
completarea declarației pe proprie răspundere, conform Anexei nr.4. (Art.23)
evaluarea stării pielii, determinarea tipului de piele, în urma informațiilor primite de la
client (Art.24)
stabilirea Planului de dozare specific fiecărui client; clientul trebuie să fie informat de
importanța respectării duratei ședinței de bronzare și a intervalului dintre acestea
informarea clientului despre comutatorul de urgență care decupleaza aparatul, modul de
folosire a sistemului de răcire din cabina, poziția în care clientul trebuie să stea, modul de
ajustare a capacului solarului (Anexa 3)
ochelari de protecție UV pentru client; aceștia trebuie să fie dezinfectați (Art.17)
raportare către Direcția de Sănătate Publică în cazul apariției reacțiilor secundare (Art.25)
completare în fișa personală a clientului: planul de dozare ales; observații, dacț este cazul.
CENTRUL NATIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR 13
ROLUL ALIMENTULUI ÎN IZBUCNIRILE DE TOXIINFECŢII
ALIMENTARE – 2015
Rodica - Irina Ferezan1, Mirela Nedelescu2 1 -INSP – CRSP Bucureşti, 2- INSP –CNMRMC
Introducere
Toxiinfecţiile alimentare (TIA) reprezintă un grup de afecţiuni cu debut acut şi
simptomatologie variată - în majoritatea cazurilor simptomatologie digestivă - care apar
întotdeauna în urma consumului unor alimente contaminate. Ingestia de către un număr foarte
mare de consumatori a aceluiaşi aliment contaminat (ex. alimentaţia colectivă) explică
folosirea expresiei de “izbucnire de toxiinfecţie alimentară”.
Obiective
Prevenirea apariţiei focarelor de toxiinfecţii alimentare şi scăderea morbidităţii
generale prin monitorizarea toxiinfecţiilor alimentare din România, respectiv prin
evidenţierea rolului alimentelor contaminate şi al agenţilor etiologici implicaţi în
izbucnirile TIA.
Îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei prin elaborarea unor programe de
educaţie sanitară eficiente, bazate pe datele analizate în lucrare şi care evidenţiază
practicile neigienice în unităţile de alimentaţie publică sau în familie, privind
achiziţionarea, păstrarea, pregătirea, consumul şi depozitarea ulterioară a alimentelor.
Material şi metodă
Focarele TIA sunt incluse într-o analiză retrospectivă a datelor efectuată în conformitate cu
Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 386/2015 privind aprobarea Normelor tehnice de realizare a
Programelor Naţionale de Sănătate Publică pentru anii 2015 şi 2016 ; în cadrul acestor
Programe Naţionale se derulează şi „Programul Naţional de Monitorizare a factorilor
determinanţi din mediul de viaţă şi muncă”, domeniul privind protejarea sănătăţii publice prin
prevenirea îmbolnăvirilor asociate factorilor de risc alimentari şi de nutriţie.
Datele din focarele TIA sunt înregistrate prin ancheta epidemiologică de către specialiştii din
Direcţiile de Sănătate Publică Judeţene şi a Municipiului Bucureşti şi comunicate Institutului
Naţional de Sănătate Publică, Centrul Regional de Sănătate Publică Bucureşti –
Compartimentul de Igiena Alimentaţiei şi Nutriţiei, prin intermediul fişelor de raportare a
focarului TIA ( fişe tip OMS), folosind anual aceleaşi coduri de aliment, agent cauzal, loc al
contaminării alimentului, factori favorizanţi, etc.
Rezultate
În anul 2015 au fost comunicate 65 de focare TIA, în care s-au înregistrat 3893 consumatori
de alimente suspecte a fi contaminate; dintre aceştia s-au raportat 776 bolnavi, iar 499 au fost
internaţi în spitale de specialitate, fără a se înregistra nici un deces în fişele analizate.
Numărul mare de consumatori (la risc) raportaţi în 2015 se datorează focarelor TIA -
alimentaţie colectivă; de exemplu în 9 focare colective (13,85% din totalul focarelor) s-au
înregistrat 75,5% din totalul consumatorilor/2015.
Repartiţia focarelor TIA / medii de provenienţă în anul 2015 ne indică apariţia a 45 focare
TIA în mediul urban ( 69,2%) şi 20 focare TIA în mediul rural (30,8%).
Repartiţia focarelor TIA / luni evidenţiază un maxim de izbucniri în lunile calde: mai (11
focare), august (11 focare), iunie (10 focare), septembrie (10 focare) şi iulie (9 focare), etc.
CENTRUL NATIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR 14
Alimentele incriminate în focarele TIA au fost reprezentate de: lapte şi produse din lapte
(38,46%), ouă şi produse din ouă (15,4%), carne de pasăre şi preparate din carne de pasăre
(15,4%), carne de porc şi preparate din carne de porc (12,3%), prăjituri (4,61%), mese gata
pentru servit (4,61%), alimentaţie de tip familial (3,08%), peşte şi preparate din peşte (1,54%)
şi aliment necunoscut (4,61%).
Agenţii etiologici care au contaminat alimentele depistate în focarele TIA/2015 sunt
reprezentaţi de: Staphylococcus (33,85%), Salmonella (30,77%), asociere 2 sau mai multe
bacterii (4,62%), Escherichia coli (1,54%) ; într-un număr foarte mare de focare TIA(18
focare) nu au fost depistaţi germenii cauzali (27,69%).
În majoritatea focarelor TIA analizate, contaminarea alimentelor a fost favorizată de
“păstrarea neadecvată a alimentelor după preparare”, urmată de “prepararea prealabilă
neadecvată“, “prezenţa persoanelor contaminate” şi “folosirea alimentelor nesigure” ca
provenienţă.
Concluzii
În anul 2015 au fost comunicate 65 de focare TIA , înregistrând 776 bolnavi.
Repartiţia focarelor TIA / medii de provenienţă indică maximum de apariţie a
focarelor în mediul urban (69,2%).
Vârful izbucnirilor TIA s-a înregistrat în lunile mai şi august 2015 (33,8% din totalul
focarelor TIA).
Alimentul cel mai frecvent incriminat în TIA 2015 a fost laptele (inclusiv produsele
lactate) care a determinat apariţia a 25 de focare TIA.
Agentul patogen cel mai frecvent identificat în contaminarea alimentelor a fost
reprezentat de genul Staphylococcus – 22 de focare TIA.
Factorii favorizanţi implicaţi în contaminarea alimentului au fost reprezentaţi în
10,77% din focare de “păstrarea neadecvată a alimentelor după preparare”.
CENTRUL NATIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR 15
ASPECTE LEGATE DE EVOLUŢIA BOLILOR PROFESIONALE
MUSCULOSCHELETALE DECLARATE ÎN PERIOADA 2013 – 2015
Eugenia Herlea - INSP-CRSP Bucureşti
Metodă: Sinteza naţională privind bolile profesionale în activităţi care conduc la
suprasolicitări musculoscheletale, generate atât de activităţile profesionale cu efort fizic mare,
transport şi manipulare de greutăţi, dar şi de alte riscuri ale condiţiei de muncă, a furnizat
datele necesare analizei bolilor profesionale declarate în perioada 2013–2015, atât din punct
de vedere cantitativ cât şi calitativ.
Rezultate: În perioada 2013–2015 numărul bolilor profesionale musculoscheletale a avut o
dinamică oscilantă: a scăzut de la 353 în 2013 la 267 în 2014 şi a crescut în 2015 la 339. Cele
mai numeroase afecţiuni au fost în domeniul energetic şi în domeniul construcţiilor, care în
cursul anilor se situează alternativ pe primul loc. Cele mai multe boli profesionale s-au
declarat în acest domeniu în judeţele: Hunedoara, Mureş, Dolj şi Olt. Ocupaţia care deţine cei
mai mulţi lucrători cu boli profesionele este cea de lăcătus. Predomină la persoanele de gen
masculin, cu studii primare şi medii având drept cauze manipularea, purtarea, ridicarea
greutăţilor, poziţiile vicioase şi ortostatismul prelungit. Cele mai numeroase afecţiuni sunt
discopatiile şi hernia de disc, urmate de artroze.
C = construcţii; E = energetic; TR = transport/telecomunicaţii; CH = industria chimică; L = lăcătuş;
CV = conducător vehicule; M = miner; OP = ortostatism prelungit
Concluzii: Cu toate că în perioada 2013- 2015 numărul bolilor profesionale
musculoscheletale a avut o evoluţie oscilantă, asemănătoare cu cea din domeniile energetic,
transport-telecomunicatii, ocupaţia de lacatuş, precum şi numărul afecţiunilor şi cauzelor
enunţate, acesta a continuat să fie pe primul loc în patologia profesională.
0
100
200
C E TR CH
DINAMICA NUMĂRULUI BOLILOR
PROFESIONALE DECLARATE ÎN PERIOADA
2013-2015 ÎN FUNCŢIE DE DOMENIUL DE
ACTIVITATE
2013 2014 2015
0
20
40
60
80
L CV M
DINAMICA NUMĂRULUI BOLILOR
PROFESIONALE DECLARATE ÎN PERIOADA
2013-2015 ÎN FUNCŢIE DE OCUPAŢIE
0
100
200
300
2013 2014 2015
DINAMICA NUMĂRULUI BOLILOR
PROFESIONALE DECLARATE ÎN
PERIOADA 2013-2015 ÎN FUNCŢIE DE GEN
♂ ♀
0
100
200
300
400
2013 2014 2015
DINAMICA NUMĂRULUI BOLILOR
PROFESIONALE DECLARATE ÎN PERIOADA
2013-2015 ÎN FUNCŢIE DE TIPUL DE AFECŢIUNE
discopatii,herniii de disc artroze
0
100
200
300
400
2013 2014 2015
DINAMICA NUMĂRULUI BOLILOR
PROFESIONALE DECLARATE ÎN
PERIOADA 2013-2015 ÎN FUNCŢIE
DE STUDIImedii/primare superioare
0
50
100
150
200
250
300
manipulare poziţii vicioase OP
DINAMICA NUMARULUI BOLILOR
PROFESIONALE DECLARATE IN PERIOADA
2013-2015 IN FUNCTIE DE CAUZA
AFECTIUNILOR2013 2014 2015
CENTRUL NATIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR 16
DATE PRIVIND EXPUNEREA PROFESIONALĂ LA N-HEXAN
Mihaela Negru, C. Neagu, Maria Voicu, Mihaela Pribu, Simona Drăgoiu, Mihaela Tacu
INSP – CRSP Bucureşti
Introducere N- hexanul este un solvent utilizat în adezivii folosiţi în marochinărie şi
industria încălţămintei, în lacuri , cerneluri şi vopsele , solvent de polimerizare la obţinerea
polipropilenei şi polietilenei de înaltă densitate, precum şi în procesul de obţinere a uleiurilor
vegetale rafinate.
In expunerea acută , n-hexanul este iritant pentru ochi, piele şi tractul respirator, iar în cazul
expunerii la nivele ridicate are efecte anestezice şi neurotoxice, manifestate prin
degenerescenţa axonului nervilor periferici.
Expunerea cronică la n-hexan este una dintre cele mai cunoscute cauze ale neuropatiei
periferice profesionale.
Material şi metodă Pentru evidenţierea existenţei expunerilor profesionale la n- hexan s-a
trimis la DSP-urile judeţene un chestionar ce cuprindea mai multe întrebări referitoare la:
existenţa expunerilor profesionale la n- hexan, numărul de muncitori expuşi, activitaţile în
care se utilizează acest solvent, determinari în aerul zonelor de munca, existenţa unor
concentraţii care depăşesc valoarea limită, precum şi existenta unor patologii legate de
expunerea la hexan.
Rezultate La acest chestionar au raspuns 40 de DSP-uri judeţene ( 95.24%) şi s-au evidenţiat
urmatoarele:
există expunere profesională la n- hexan în 20 de judete;
numărul total de expuşi este de aprox. 3000 de persoane;
activităţile în care se utilizează n- hexanul sunt: fabricarea încălţămintei – 37% ,
marochinărie – 21% , rafinarea uleiului – 13%, industria lacurilor şi vopselelor – 8%, alte
activitaţi – 21%;
în 16 judeţe s-au efectuat determinări de n- hexan în aerul zonelor de muncă şi doar în
6 (37.5%) judeţe s-au găsit valori ale concentraţiilor mai mari decât valoarea limită maximă
( Valoare medie pe 8 ore – 72 mg/m3 sau 20 ppm);
activitaţile în care au existat depaşiri ale concentraţie n-hexanului în aerul zonelor de
muncă: 50% la fabricarea încalţăminte, 25% la rafinarea uleiului, 13% în marochinărie şi
12% în vopsitorii auto;
într-un singur judeţ au fost declarate boli profesionale legate de expunerea la n –
hexan (polineuropatie senzitivo-motorie toxică profesională, astm bronşic alergic
profesional, rinită alergică profesională, laringită cronică profesională).
Concluzii Există un număr relativ mare de personal expus la n-hexan în diferite activitaţi profesionale .
Evaluarea expunerilor profesionale trebuie realizată atât prin determinarea nivelului
concentraţiilor în aerul zonelor de muncă , cât şi prin determinarea indicatorului biologic de
expunere ( 2,5 hexandiona urinară - responsabilă de apariţia neuropatiilor periferice).
Au colaborat: Daniela Bălgrădean, Carmen Sava
CENTRUL NATIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR 17
EVALUAREA CONŢINUTULUI DE TARTRAZINĂ ÎN BĂUTURILE
RĂCORITOARE CONSUMATE PE TERITORIUL ROMÂNIEI
Nicoleta Muntean, Mariana Vlad, Cristina Viman
INSP – CRSP Cluj-Napoca
Introducere
Tartrazina (E102) este un colorant galben, sintetic, care este folosit în aproape toata lumea
(excepţie SUA, Norvegia, Austria) ca şi colorant galben, dar se poate folosi şi în combinaţii
în funcţie de culoare dorită.
Tartrazina a fost interzisă în ţările mai sus menţionate deoarece a fost considerat răspunzător
de anumite efecte asupra sănătăţii (la copii, tartrazina poate produce sindromul ADHA –
deficit de atenţie şi hiperactivitate).
Conform Regulamentului (UE) nr. 1129/2011 și a Ordinului MS nr. 438/2002 coloranții
utilizați în băuturi se regăsesc în categoria “ Coloranți cu limita maximă combinată” și au
următoarele limite admise :
- 50mg/l pentru Tartrazina (E102), Azorubina (E122), Ponceau 4R (E124) individual
sau în combinaţie în băuturi aromatice nealcoolice;
- 100mg/l pentru Sunset yellow (E110), Briliant blue (E133), Patent blue (E131), Roşu
allura (E129) în băuturi aromate nealcoolice;
Pentru evaluarea conţinutului de tartrazină s-au luat în studiu probe de băuturi răcoritoare
comercializate pe teritoriul ţării noastre.
Metoda
Separarea s-a realizat utilizând un aparat HPLC Agilent 1100 cu detector DAD, cu pompă
cuaternară, autosampler, termostat de coloane şi o coloana Eclipse XDB-C18 cu o porozitate
a porilor de 5 μm si o lungime de 4,6 x 250 mm. Faza mobilă utilizată a fost un amestec de
acetonitril şi soluţie tampon de acetat de amoniu 0,01 M cu un debit de 0,7 ml/min.
Detectorul cu matrice de foto-diode a înregistrat în paralel lungimile de undă de 465 nm,
respectiv 600 nm pentru separarea posibilelor amestecuri de coloranţi.
Prelucrarea probelor s-a făcut ţinând cont de tipul probei folosind ca tehnici de extraţie,
extracţia lichid-lichid, metoda cartuşelor de extratie (SPE) sau filtrare prin filtre cu
membrană de 0,4 μm
Rezultate
Rezultatele obţinute s-au raportat la curbele de calibrare pentru fiecare colorant în parte,
urmărindu-se atât coeficientul de corelaţie obţinut, cât şi reproductibilitatea şi
repetabilitatea. Coloranţii au fost separaţi obţinându-se următorii timpi de retenţie 3,112
min.–tartrazina; 6,664min.–ponceau 4R; 7,203min.–sunset yellow; 7,934 min.–azorubina;
9,763 min.–brilliant blue și 12,176 min.–patent blue aşa cum se observă în cromatograma
unui amestec de etaloane.
CENTRUL NATIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR 18
CARACTERIZAREA CALITĂŢII APEI POTABILE FURNIZATE DE
SISTEME MICI DE APROVIZIONARE CU APĂ POTABILĂ DE PE
TERITORIUL ROMÂNIEI ÎN 2015.
Marta Bajureanu, Edit Vartic, Mariana Vlad - INSP-CRSP Cluj-Napoca
Colaboratori: colectivele laboratoarelor de la C.R.S.P. Bucureşti, C.R.S.P. Cluj, C.R.S.P.
Iaşi, C.R.S.P. Timişoara şi C.R.S.P. Târgu Mureş şi colectivele de Igiena mediului din cadrul
DSP judeţene: Alba, Arad, Argeş, Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Brăila, Braşov,
Buzău, Călăraşi, Caraş-Severin,Cluj, Constanţa, Covasna, Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Giurgiu,
Gorj, Harghita, Hunedoara, Ialomiţa, Iaşi, Ilfov, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Olt,
Prahova, Sălaj, Satu-Mare, Sibiu, Suceava, Teleorman, Timiş, Tulcea, Vâlcea,
Vaslui,Vrancea şi DSP mun. Bucureşti
Introducere
Apa potabilă este un element absolut esenţial vieţii fiind implicată în toate procesele
fiziologice şi biochimice ale organismelor vii.
„Calitatea apei destinate consumului uman”constituie un domeniu de permanent interes şi
preocupare pentru sănătatea publică datorită felului în care aceasta influenţează starea de
sănătate a populaţiei.
Lucrarea de faţă îşi propune să facă o evaluare a calităţii apei potabile furnizate populaţiei de
către sistemele mici de aprovizionare cu apă potabilă de pe teritoriul României în anul 2015.
Material şi metodă - Colectare de informaţii privind calitatea apei potabile distribuite de sistemele de
aprovizionare mici din România în anul 2015 (inclusiv aprovizionările cu instalaţii
proprii care furnizează apă industriei alimentare şi publicului) pe baza raportărilor
celor 41 de DSP judeţene şi DSP a Municipiului Bucureşti.
- Analiza unor parametri de calitate a apei potabile furnizate în anul 2015 de 2
aprovizionări cu instalaţii proprii care alimentează obiective de industrie
alimentară/judeţ (în total 74 instalaţii proprii din 39 judeţe şi Mun. Bucureşti) în
laboratoarele Centrelor Regionale de Sănătate Publică: Bucureşti, Cluj, Iaşi,
Timişoara şi Târgu Mureş, conform arondării teritoriale stabilite.
- Parametrii analizaţi: E.Coli, Enterococi, nitriţi, nitraţi, sulfaţi, cloruri, fluoruri,
bromuri, amoniu, THM, pesticide organoclorurate, arsen, cadmiu, cupru, nichel,
plumb, mangan, seleniu şi stibiu.
- Recoltarea probelor a fost efectuată de către reprezentanţii a 39 DSP judeţene şi DSP
a Mun. Bucureşti în două etape (primăvară şi toamnă).
- Determinarea anionilor şi cationilor s-a realizat prin Ioncromatografie, a
trihalometanilor şi pesticidelor prin Gazcromatografie, iar a metalelor prin
Spectrofotometrie de Absorbţie Atomică şi Spectrofotometrie de Emisie Optică cu
Plasmă Cuplată Inductiv.
Rezultate si discutii
În anul 2015, cele 41 Direcţii de Sănătate Publică judeţene şi Direcţia de Sănătate Publică a
municipiului Bucureşti au raportat un număr total de 2351 sisteme mici de aprovizionare cu
apă potabilă, 250 instalaţii proprii care livrează apă industriei alimantare şi 197 instalaţii care
livrează apă publicului (hoteluri, campinguri, etc)
În ceea ce priveşte sistemele mici de aprovizionare cu apă potabilă, rezultatele monitorizării
parametrilor microbiologici, indică faptul că procentul cel mai mare de analize neconforme
CENTRUL NATIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR 19
s-a înregistrat pentru parametrii: nr. colonii la 220 C (9,10%) şi bacterii coliforme (7,20%) în
timp ce pentru Escherichia Coli (3,32%) şi Enterococi (3,24%), procentul de analize
neconforme a fost mai mic (fig.1)
Analiza rezultatelor monitorizării parametrilor chimici şi indicatori demonstrează că
procentele cele mai mici de neconformare s-a înregistrat pentru parametrii aluminiu (0,09%),
cadmiu (0,11%), nitriţi (1,05%), cele mai mari procente înregistrându-se pentru nitraţi
(6,76%) fier (6,65%) şi mangan (7,75%) (fig.2).
Fig. 1 Fig. 2
Din datele de monitorizare raportate de Direcţiile de Sănătate Publică pentru aprovizionările
cu apă potabilă care furnizează apă industriei alimentare şi cele care furnizează apă publicului
se poate observa că procentul de neconformare la toţi parametrii analizaţi este mai mare în
cazul aprovizionărilor care furnizează apă publicului faţă de cele care furnizează apă
industriei alimentare (fig.3 şi fig.4)
Fig. 3 Fig. 4
Monitorizarea celor 74 de instalaţii proprii care furnizează apă industriei alimentare a relevat
faptul că procentul de probe care au prezentat depăşiri faţă de valorile legiferate pentru
parametrii microbiologici a fost de 4,82% pentru E. Coli şi 5,51% pentru Enterococi.
Parametrii chimici şi indicatori pentru care s-a înregistrat frecvent depăşirea CMA au fost:
manganul, amoniul şi nitraţii. Astfel, din totalul probelor analizate: 11,72% au înregistrat
neconformare pentru mangan 6,89% pentru amoniu şi 6,20 % pentru nitraţi.
Procent de analize microbiologice neconforme (ZAP mici)
Nr. colonii
la 22 grade C
9,10%
Clostridium
perfringens
1,94%
Bacterii
coliforme
7,20%
Enterococi
3,24%
Escherichia coli
3,32%
Procent de analize neconforme pentru parametri indicatori şi
parametri chimici (ZAP mici)
Fier: 6,65%
Arsen: 3,55%
Nitriţi: 1,05%
Amoniu: 5,58%
Mangan: 7,75%
Aluminiu: 0,09%
Nitraţi: 6,76%
Cadmiu: 0,11%Plumb: 0,32%
0,82%
1%
5,5%
3,29%
2,35%
0,17%
2,66%
0,7%
6,5%
0 2 4 6 8 10 12
Escherichia coli
Enterococi
Bacterii coliforme
Nr. colonii la 22 C
Nitraţi
Nitriţi
Amoniu
Fier
Mangan
Procent de analize neconforme pentru aprovizionările cu
instalaţii proprii care furnizează apă industriei alimentare
5,12%
5,9%
8,77%
12,76%1,23%
0,78%
7,69%
4,8%
8,5%
0 2 4 6 8 10 12
Escherichia coli
Enterococi
Bacterii coliforme
Nr. colonii la 22 C
Nitraţi
Nitriţi
Amoniu
Fier
Mangan
Procent de analize neconforme pentru aprovizionările cu
instalaţii proprii care furnizează apă publicului
CENTRUL NATIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR 20
Concluzii
În anul 2015, cele 41 Direcţii de Sănătate Publică judeţene şi Direcţia de Sănătate Publică a
Municipiului Bucureşti au raportat un număr total de 2351 sisteme mici de aprovizionare cu
apă potabilă, volumul total de apă furnizat de acesta fiind de 150476104,5 m3/an iar populaţia
totală aprovizionată de 2954230 locuitori. În plus a fost raportat un număr de 250 de instalaţii
proprii care livrează apă industriei alimantare şi 197 de instalaţii care livrează apă publicului.
Numărul mare de sisteme mici de aprovizionare cu apă potabilă precum şi ponderea
populaţiei aprovizionate de acestea, alături de procentul semnificativ de neconformare la
prevederile legiferate, ne îndreptăţesc să concluzionăm că monitorizarea sistemelor mici este
deosebit de importantă pentru ţara noastră şi trebuie să aibă ca rezultat luarea măsurilor de
remediere adecvate.
SUPRAVEGHEREA CONŢINUTULUI RADIOACTIV AL APELOR
MINERALE ŞI EVALUAREA EFECTULUI ASUPRA
STĂRII DE SĂNĂTATE
Chim. Edda Prodan, Dr. Burkhardt Rita –INSP-CRSP Cluj-Napoca
Introducere
Scopul aplicării acestei metodologii este protejarea sănătăţii populaţiei şi prevenirea
îmbolnăvirilor asociate radiaţiilor ionizante prin supravegherea conţinutului radioactiv al
apelor minerale naturale îmbuteliate destinate consumului alimentar. Activitatea de
supraveghere a radioactivităţii apelor minerale destinate consumului alimentar este necesară
pentru menţinerea dozei efective prin ingestie în limitele recomandate de norme şi face parte
din responsabilităţile sistemului de sănătate publică.
Apa minerală îmbuteliată a devenit un important element în alimentaţie, pentru unele zone
geografice şi pentru anumite categorii sociale apa minerală naturală devenind principala sursă
CENTRUL NATIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR 21
de aport de apă. Consumul mediu anual la noi în ţară este de aproximativ 45 litri pe locuitor,
tendinţa fiind crescătoare.
Cerinţele legislative naţionale referitoare la radioactivitatea apelor minerale conform
Hotărârii 1020 din 2005 pentru aprobarea Normelor tehnice de exploatare şi comercializare a
apelor minerale sunt: supravegherea radioactivităţii apelor minerale la sursă, doza efectivă
anuală datorate ingestiei de apă < 0,1 mSv/an.
Metodologie Sinteza se bazează pe rezultatele analizelor efectuate în cadrul Laboratoarelor de Igiena
Radiaţiilor Ionizante din cadrul DSP teritoriale acreditate (LIRI DSP Cluj, Galaţi, Harghita,
Iaşi, Sibiu), centralizate, sistematizate şi interpretate la centrul coordonator CRSP Cluj-
Napoca. Supravegherea radioactivităţii apelor minerale constă în analiza radioactivităţii alfa
şi beta globale a apelor minerale naturale destinate consumului uman, exploatate pe teritoriul
României; analiza radiochimică pentru apele care prezintă activitate αglobală>0,1 Bq/L şi/sau
βglobală>1 Bq/L şi verificarea realizării unei doze efective sub 0,1mSv/an.
Metodele de analiză de referinţă utilizate sunt: SR ISO 9696/2013 Calitatea apei. Măsurarea
activităţii alfa globale la apa nesalină, SR ISO 9697/2013 Calitatea apei. Măsurarea
activităţii beta globale la apa nesalină.
Rezultate şi concluzii
În anul 2015 au fost analizate 45 probe de ape minerale naturale îmbuteliate reprezentative în
ceea ce priveste consumul alimentar. Pentru apele care au prezentat valori sub limita de
detecţie s-a luat in considerare valoarea activităţii minime detectabile. In cazul probelor
analizate concentraţia de activitate α globala < 0,1 Bq/l şi concentraţia de activitate β globală
< 1 Bq/l. Doza efectivă totală anuală datorată ingestiei de apă minerală naturală este
inferioară valorii de referinţă de 0.1mSv/an.
In cazul apelor puternic mineralizate cum sunt Lipova, Perla Apusenilor, Tuşnad, metoda
radiometrică a determinării concentraţiei de activitate alfa şi beta globală are o sensibilitate
redusă, incertitudinile experimentale asociate măsuratorilor radiometrice sunt relativ mari
deoarece valorile măsuratorilor probelor sunt foarte apropiate de cele de fond.
Rezultatele obţinute arată că apele minerale naturale îmbuteliate analizate, prezintă activităţi
ce asigură o doză efectivă totală anuală sub 0,1 mSv, astfel fiind îndeplinite condiţiile de
potabilitate pentru probele analizate.
MONITORIZAREA ALIMENTELOR TRATATE CU RADIAŢII
IONIZANTE- 2015
Dr. Cristina Cîmpeanu - INSP – CRSPIaşi,
DSP Judeţene
Scopul lucrării:
Supravegherea la nivel naţional a comercializării produselor/ingredientelor alimentare tratate
cu radiaţii ionizante, în vederea respectării legislaţiei comunitare şi naţionale din domeniu,
pentru asigurarea securităţii alimentare.
Material si metodă:
În anul 2015, metodologia de lucru a sintezei a constat din verificarea respectării prevederilor
legale în vigoare referitoare la etichetarea produselor/ingredientelor alimentare permise a fi
iradiate precum şi detectarea iradierii la unele produse, importate din ţări terţe. La sinteză au
participat 40 DSP judeţene şi a municipiului Bucureşti, majoritatea efectuând ambele etape
incluse în metodologie.
CENTRUL NATIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR 22
Verificarea etichetării- Etapa a presupus verificarea prin sondaj, a etichetelor unor produse
alimentare (condimente, plante aromatice uscate, ingrediente vegetale uscate, suplimente
alimentare vegetale), comercializate în cel puţin 10% din numărul total de unităţi de
desfacere de la nivelul fiecărui judeţ. Din cele 33 DSP participante la etapă, 29 (87,87%) au
menţionat numărul unităţilor controlate, însumându-se 589 unităţi: 429 unităţi de desfacere
produse alimentare din care 159 unităţi de tip supermarket/hypermarket şi 265 unităţi mici
(72,84%); 146 unităţi de desfacere produse naturiste şi farmacii (24,78%) şi 14 unităţi de
depozitare/ambalare produse alimentare/naturiste (2,38%). De asemenea, 30 DSP (90,90 %)
au menţionat categoria şi numărul produselor alimentare verificate, totalizându-se 5653
produse, indigene sau din import (state membre/nemembre UE).
Detecţia iradierii- La această etapă au participat 39 DSP judeţene. Etapa a presupus
recoltarea prin sondaj, de către Serviciul Control în Sănătate Publică, a două probe/an/DSP de
plante aromatice uscate, condimente, ingrediente vegetale uscate (pulbere) sau ceaiuri din
fructe uscate, aflate la raft, provenite din import (state ne-membre UE, în special asiatice). Au
fost recoltate 77 de probe, din care: 50 probe de condimente, 7 plante aromatice uscate, 4
probe de ingrediente vegetale uscate şi 16 probe de suplimente alimentare vegetale şi ceaiuri.
Probele recoltate reprezintă 91,66 % din numărul total propus pentru anul 2015 (84 probe) şi
au fost analizate la IISPV Bucureşti. Pentru analizele de detecţie s-a aplicat standardul: SR
EN 13751: 2009- Produse alimentare. Detecţia alimentelor iradiate prin fotoluminescenţă;
Rezultate:
Controalele efectuate în unităţi de desfacere a produselor alimentare/naturiste şi în unităţi de
depozitare/ambalare, având drept scop verificarea respectării legislaţiei naţionale şi
comunitare privind modul de etichetare a produselor/ingredientelor alimentare permise a fi
iradiate (condimente, plante aromatice uscate şi ingrediente vegetale uscate), nu au evidenţiat
prezenţa menţiunii tratamentului cu radiaţii ionizante la niciunul dintre produsele verificate.
Analiza de detecţie a iradierii a identificat două probe iradiate- probe neconforme (boia de
ardei dulce importată din China - DSP Bihor şi DSP Olt), deoarece în ţara de provenienţă nu
există instalaţii de iradiere autorizate de către Comisia Europeană, conform Deciziei CE
840/2002 şi a amendamentelor sale ulterioare. DSP Bihor a iniţiat SRAAF: notificarea de
alertă ADG/23.07.2015, închisă la nivel naţional în data de 19.11.2015.
În urma notificării de alertă, toate loturile de boia de ardei dulce incriminate la nivel naţional,
au fost retrase de la comercializare şi depreciate. Celelalte 75 de probe nu au fost identificate
ca fiind iradiate (probe conforme).
Concluzii:
- Ca şi în anii anteriori, controalele oficiale nu au identificat prezenţa menţiunii
tratamentului de iradiere pe etichetele produselor verificate la raft;
- Analiza de detecţie a iradierii a identificat două probe iradiate- probe neconforme (2,
60 %), constatându-se o tendinţă de scădere a acestora comparativ cu anii anteriori,
ceea ce sugerează faptul că majoritatea importatorilor de produse/ingrediente
alimentare din ţări terţe s-au conformat prevederilor legale; cu toate acestea, pe piaţa
românească de desfacere există încă produse care nu respectă legislaţia naţională şi
cea a Uniunii Europene, in ce priveşte tratarea cu radiaţii ionizante;
- Este necesară continuarea şi optimizarea supravegherii pieţei naţionale de desfacere
prin participarea tuturor Direcţiilor de Sănătate Publică la această acţiune precum şi
prin creşterea numărului de produse analizate, pentru verificarea respectării
prevederilor legale comunitare şi naţionale din domeniu şi de asemenea, pentru a
putea răspunde cerinţelor Comisiei Europene (întocmirea raportului anual de ţară).
CENTRUL NATIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR 23
Cuvinte cheie: produse alimentare, iradiere, ţări terţe, etichetare, detecţie.
INTOXICAŢII ACUTE CU PRODUSE CHIMICE LA COPII ÎN
ROMÂNIA, 2014 – 2015
Albu Gabriela, Papadopol Victoria, Florea Margareta - INSP – CRSP Iaşi
DSP Judeţene
Introducere: Produsele chimice aduc numeroase beneficii de care societatea modernă este complet
dependentă. Totuşi, unele substanţe sunt periculoase şi trebuie folosite cu grijă. Copiii mici
sunt cei mai vulnerabili la intoxicaţii cu substanţe utilizate în mediul casnic ca urmare a
tendinţei de a îngurgita diferite substanţe potenţial toxice, lăsate la îndemâna lor.
Regulamentul (CE) nr.1272/2008 (CLP) prevede normele de clasificare, ambalare şi
etichetare a substanţelor şi amestecurilor, stabilind reguli privind pictogramele şi clasificările
pentru pericole; furnizorii sunt obligaţi astfel să ofere informaţii clare, potrivite cu destinaţia
de utilizare specifică, care trebuie să fie respectate de către utilizatori. Pentru siguranţa
copiilor privind detergenţii de rufe (capsule) a fost elaborat recent Regulamentul (UE) nr.
1297/2014.
Obiective: Caracterizarea expunerilor la chimicale, identificarea factorilor determinanţi,
pentru îmbunătăţirea măsurilor de prevenţie şi de tratament
Scopul: Protejarea sănătăţii populaţiei, în special a copiilor, faţă de chimicale
CENTRUL NATIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR 24
Metoda: Datele au fost colectate de către DSP judeţene de la spitalele de urgenţă, în cadrul
“Monitorizării intoxicaţiilor acute neprofesionale cu produse chimice”, pe baza unei fişe tip.
Rezultate: La nivel naţional, au fost raportate în 2014 - 429 cazuri de intoxicaţie acută cu
produse chimice la copii (267 la copii de vârstă 0- 3 ani (un caz deces) şi 162 cazuri la vârsta
4 -14 ani), iar în 2015 - 556 cazuri (347 copii de 0-3 ani şi 209 de vârstă 4-14 ani). Cele mai
multe cazuri au fost înregistrate la nivelul DSP Mun. Bucureşti, atât în 2014, cât şi în 2015
(145 şi respectiv 309 cazuri), o parte dintre copii fiind din judeţele limitrofe (Ilfov, Giurgiu,
Teleorman, Dâmboviţa, Argeş, Călăraşi, Vâlcea). In perioada 2014- 2015, un număr mare de
intoxicaţii au fost şi în judeţele: Bihor (41/39 cazuri), Iaşi (39/40 cazuri), Sibiu (34/42
cazuri), Suceava (24/ 26), Bistriţa Năsăud (29/18), Brăila (22/10), Braşov (24/9). Unele
judeţe au raportat de obicei 0 cazuri (Alba, Arad, Botoşani, Satu Mare, Timiş), iar altele un
număr mic (Constanţa, Cluj, Sălaj, Neamţ, Tulcea). În urban, la copii, au fost înregistrate în
total: în 2014 - 209 cazuri şi în 2015 - 250 cazuri iar în rural, în 2014 - 170 cazuri şi 274
cazuri în 2015. Majoritatea intoxicaţiilor au fost prin ingestie, atât în 2014 cât şi în 2015:
354/470, încadrate în grade de severitate scăzut şi mediu. Numărul cazurilor, după clasa de
produs: detergenţi (144/144), dezinfectanţi (62/48), pesticide agricole (28/26), rodenticide
(14/36), insecticide (1 /36), cu alcool 16/ 44, CO 18/ 63, combustibili 16/15, diluanţi 2/19.
În 2014/2015 a fost raportat şi un număr de intoxicaţii la adolescenţi (15-18 ani) (110 / 193
cazuri), în special în Bucureşti, cu alcool şi cu droguri.
Concluzii: Intoxicaţia acută cu produse chimice la copil reprezintă o problemă majoră atât
pentru autorităţi cât şi pentru serviciile de urgenţă, având în vedere frecvenţa, gravitatea
consecinţelor dar şi dificultatea de diagnostic. De aceea, trebuie realizate campanii de
informare adresate părinţilor pentru a-i proteja mai bine copii de a veni în contact cu aceste
chimicale, pentru utilizarea şi depozitarea cu atenţie a rodenticidelor, insecticidelor de uz
interior/uz veterinar, a diluanţilor şi combustibililor în gospodărie, pentru conştientizarea
avertismentelor de pe etichete şi de asemenea pentru educarea copiilor la şcoală privind
aceste pericole.
INTOXICAŢII ACUTE NEPROFESIONALE
CU BIOCIDE ÎN ROMÂNIA – 2015
Albu Gabriela, Papadopol Victoria, Pancu Manuela - INSP – CRSP Iaşi
Introducere: Termenul de “produs biocid” (“biodestructive”) a fost introdus de Comunitatea
Europeană pentru produse dezinfectante, pesticide, conservanţi, dar şi produse de
îmbălsămare. Regulamentul (UE) Nr. 528/2012 reglementează punerea pe piaţă şi utilizarea a
22 tipuri de astfel de produse. Biocidele sunt folosite în controlul organismelor dăunătoare
sănătăţii umane sau animale şi a organismelor care deteriorează materialele naturale sau
fabricate. Totuşi, aceste produse chimice pot expune oamenii, animalele sau mediul datorită
proprietăţilor intrinseci şi modalităţilor de utilizare. Scopul prezentării (monitorizării) este de
a sublinia misiunea/responsabilitatea autorităţilor şi specialiştilor din domeniul sănătăţii şi
mediului în protejarea populaţiei generale faţă de efectele nocive ale biocidelor pe tot timpul
utilizării lor.
Obiective: Incidenţa intoxicaţiilor, identificarea grupurilor populaţionale vulnerabile,
reducerea cazurilor grave şi a celor letale, îmbunătăţirea măsurilor de control şi de tratament.
Metodă: Colectarea datelor de la nivelul spitalelor / unităţilor de urgenţă şi de la IML de
către DSP-uri, prin completarea fisei tip de declarare, investigarea cazurilor şi analiza lor.
CENTRUL NATIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR 25
Rezultate: În anul 2015, în cadrul monitorizării intoxicaţiilor acute neprofesionale cu
produse chimice au fost raportate, la nivel naţional 553 cazuri de intoxicaţii cu biocide
(inclusiv cele din spaţiul public), reprezentând 38 % din numărul total de cazuri cu chimicale
(1457), dintre care 15 cazuri letale. Cele 553 cazuri au fost încadrate după clasa de produs şi
după circumstanţele de expunere: dezinfectanţi - 180 cazuri (accidentale 97, voluntare 82);
pesticide neagricole – 221 cazuri (accidentale 155, voluntare 66); pesticide agricole - 152
cazuri (accidentale 67, voluntare 85). Cele letale au fost: cu pesticide neagricole - 5 (4
voluntare, unul accidental) şi cu pesticide agricole - 10 (voluntare 6, un caz accidental, 3
neprecizate). De asemenea, au fost analizate şi alte criterii relevante: vârsta pacienţilor,
mediul de rezidenţă (urban – 165 intoxicaţii accidentale, 79 cazuri voluntare; rural - 132
cazuri accidentale şi 137 cazuri voluntare), calea de expunere (orală – 223 cazuri accidentale
şi 233 cele voluntare; prin inhalare, accidental, 88 cazuri, dermală - 4 cazuri, oculară – 3
cazuri), gradul de severitate (ridicat, mediu, scăzut, fără urmări, neprecizat). Pentru cazurile
letale şi pentru cele colective au fost analizate şi alte informaţii (circumstanţele, produsul
implicat, numărul persoanelor, factorii determinanţi).
Concluzii şi recomandări: Supravegherea cazurilor de intoxicaţie acută neprofesională cu
biocide distribuite şi utilizate în România trebuie să fie o prioritate de sănătate publică. În
2015 au fost raportate intoxicaţii accidentale atât cu dezinfectanţi (hipoclorit, alcool sanitar),
cât şi cu pesticide non-agricole (rodenticide şi insecticide de uz interior, produse
antiparazitare pentru uz uman/uz veterinar) şi cu pesticide agricole (insecticide, fungicide,
erbicide), în urban cât şi în rural. Majoritatea intoxicaţiilor accidentale au fost pe calea orală,
în mediul casnic, ceea ce presupune că adulţii nu obişnuiesc să citească/nu înţeleg indicaţiile
de utilizare de pe etichetele diferitelor produse şi ignoră atenţionările/pictogramele de pericol
privind depozitarea produselor chimice în locuri inaccesibile copiilor. De asemenea, în
România există persoane vulnerabile (predispuse la tentative de suicid) şi de aceea sunt
necesare în continuare măsuri de control privind modul de distribuire a pesticidelor către
populaţie (amatori).
ASPECTE PRIVIND STRESUL PROFESIONAL PERCEPUT DE
PERSONALUL ANGAJAT ÎN SECTORUL MEDICAL
Eugenia Dănulescu, Gh. Bălăceanu, Răzvan Dănulescu INSP – CRSP Iaşi
Obiectiv. Studiul a urmărit evaluarea rezistenţei individuale la stres a persoanelor angajate în
sectorul medical, în relaţie cu sindromul de epuizare emoţională, specific locurilor de muncă
în care personalul este implicat frecvent în relaţii cu oamenii.
Material şi metode. La un lot de 87 subiecţi aparent sănătoşi clinic, din două unităţi
spitaliceşti, din care 16,39% bărbaţi şi 83,61% femei, s-a evaluat rezistenţa la stres cu
chestionarul standardizat „Sense of Coherence” (SOC) elaborat de A. Antonovsky de la Univ.
Ben Gurion (Israel), conform căruia recepţia şi răspunsul individual la factorii stresanţi,
depind de modul individual de apreciere a mediului, o funcţie de apreciere denumită simţul
coerenţei (Sense of Coherence – SOC), definit prin trei componente: C (comprehensibility),
MA (manageability) şi ME (meaningfulness), forţa simţului coerenţei fiind determinantul
crucial al probabilităţii prevenirii dereglării, prin resimţirea situaţiilor sau stimulilor potenţial
generatori de stres, ca nefiind stresori, ci provocări ale vieţii care merită investiţie de sine. S-a
administrat şi chestionarul MBI (Maslach Burnout Inventory) deoarece persoanele care în
cadrul activităţii lor profesionale au frecvent relaţii cu oamenii, sunt expuse unui risc de
instalare a unui sindrom de epuizare emoţională, manifestat prin patru componente: epuizare
emoţiuonală (EE), nerealizare personală (PA), depersonalizare (DP) şi neimplicare (IMP),
vizând atât forţa cât şi intensitatea acestor componente.
CENTRUL NATIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR 26
Rezultate Frecvenţa cazurilor cu un nivel scăzut de rezistenţă la stres a fost de 8,05% (pe
componente: C redus – 9,20%; MA redusă –8,05%; ME redusă–6,90%). La chestionarul
MBI, frecvenţa crescută a epuizării emoţionale a fost de 10,71%; intensitatea crescută a
resimţirii epuizării emoţionale–15,48%; frecvenţa crescută a resimţirii sentimentului de
nerealizare personală – 32,14%; intensitatea mare a resimţirii sentimentului de nerealizare -
14,29%; frecvenţa crescută a resimţirii depersonalizării –15,48%; intensitatea crescută a
resimţirii depersonalizării – 17,86%; frecvenţa cu care se resimte nevoia de implicare redusă -
23,81%; intensitatea crescută a nevoii de neimplicare –14,29%. Scorurile la MBI au fost
transformate în note standard şi au fost comparate la cele trei nivele (redus, mediu, crescut)
ale componentelor simţului coerenţei, reţinându-se ca semnificative diferenţele de valori
medii la un prag de minim p<0,05. Analiza rezultatelor comparaţiilor efectuate a relevat
următoarele diferenţe semnificative: frecvenţa şi intensitatea trăirii epuizării emoţionale,
precum şi a sentimentului de nerealizare personală, au apărut semnificativ asociate cu valori
mai mici ale scorului SOC, deci cu un nivel scăzut al rezistenţei individuale la stres. Atât
frecvenţa cât şi intensitatea trăirii sentimentului de depersonalizare şi neimplicare, s-au
asociat semnificativ cu valori medii mai mici ale scorurilor la componenta ME a SOC,
corespunzătoare resimţirii situaţiilor stresante ca nefiind în concordanţă cu posibilităţile
individuale de rezolvare a lor şi încercarea de a le depăşi prin neimplicare.
Concluzii şi recomandări. Specificul activităţii din sectorul medical implică o serie de
particularităţi psihologice cum ar fi: capacitate de comunicare şi abilitatea de a institui o
„atmosferă normală” în timpul activităţii profesionale specifice. Existenţa unor surse de stres
psihologic cauzate de un nivel redus de rezistenţă la solicitări de natură psihosocială, de un
nivel de incompatibilitate cu specificul activităţii profesionale generează sindromul Burnout.
E necesar ca în procesul selecţiei la angajare să se aibă în vedere faptul că persoanele care
trăiesc cu intensitate sentimentul epuizării emoţionale, resimt acut sentimentul
depersonalizării şi dispun de o capacitate redusă de rezistenţă la stres, au o capacitate scăzută
de adaptare la specificul activităţii din sectorul medical, putând afecta astfel atât activitatea
profesională, cât şi starea de sănătate a angajaţilor respectivi, precum şi calitatea actului
medical.
ASPECTE PRIVIND NIVELELE MARKERILOR VIRALI PENTRU
HEPATITA B ŞI C LA PERSONALUL MEDICAL DIN UNELE
UNITĂŢI SPITALICEŞTI
Felicia Grădinariu, Eugenia Dănulescu, Micaela Mărgineanu, Mădălina Ipate, Răzvan
Dănulescu, Viorel Cazuc - INSP –CRSP Iaşi
Obiectiv: hepatitele B şi C se numără printre cauzele principale de boală hepatică cronică şi
consecutiv de cancer hepatic. Prin natura profesiei, expunerea ocupaţională a personalului
medical creste riscul infectării cu aceste virusuri. Statistici recente arată faptul că anual, trei
milioane de salariaţi din sectorul sanitar raportează un incident cu risc de contaminare cu
virusurile hepatitice: în două milioane din cazuri cu virusul hepatitei B şi cu cel al hepatitei
C în restul de un milion de cazuri. Prin urmare, politicile de menţinere a stării de sănătate a
personalului sanitar includ atât vaccinarea preventivă pentru hepatita B, cât şi monitorizarea
eficienţei acestei vaccinări.
Material si metode: s-a luat în studiu un lot de 200 de salariaţi din secţiile chirurgicale şi de
terapie intensivă din doua spitale din Nord-estul Moldovei. Vârsta medie a fost de 40,94±7,72
ani. S-au dozat din sânge (prin tehnică ELISA) următorii indicatori: Ag HBs, anticorpii
antiHBs şi anticorpii antiHCV.
Rezultate şi discuţii: Frecvenţa cazurilor cu protecţie prezentă, în urma vaccinării pentru
HVB, concretizată prin prezenţa anticorpilor antiHBs de 45,45% la bărbaţi şi 49,32% la
CENTRUL NATIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR 27
femei, cât şi frecvenţa cazurilor cu protecţie absentă de 54,55% la bărbaţi şi 50,68% la femei,
nu s-au dovedit a fi semnificative statistic. Nici pentru anticorpii antiHCV (0% la ambele
sexe) rezultatele nu s-au dovedit a fi semnificative stastistic. În acelaşi timp frecvenţa
antigenului HBs a fost de 9,09% la bărbaţi şi 1,37% la femei, diferenţă nesemnificativă
statistic în funcţie de sex. De remarcat însă, că ar putea exista o tendinţă de frecvenţă mai
mare a antigenului HBs la bărbaţi (9,09% faţă de 1,37% la femei), diferenţă care ar fi putut
avea semnificaţie statistică, dacă numărul de subiecţi investigaţi ar fi fost mai mare.
Frecvenţa cazurilor cu protecţie prezentă antiHBs de 46,77% la personalul din secţia de
obstetrică-ginecologie şi 57,58% la cel din sectia de chirurgie cardio-vasculară, cât şi
frecvenţa cazurilor cu protecţie absentă antiHBs de 53,23% la sectia de obstetrică-ginecologie
şi 42,42% la sectia de chirurgie cardio-vasculară, precum şi frecvenţa prezenţei anticorpilor
antiHCV (0% la ambele unităţi), nu s-au dovedit a fi semnificative statistic, în funcţie de
unitatea spitalicească. În acelaşi timp nici frecvenţa antigenului HBs de 1,61% la sectia de
chirurgie cardio-vasculară şi 3,03 la sectia de obstetrică-ginecologie, nu s-au dovedit a fi
semnificative statistic în funcţie de unitatea spitalicească.
Frecvenţa prezenţei anticorpilor antiHBs a fost semnificativ mai mare la sectia de anestezie şi
terapie intensivă (ATI) de 61,76%, în comparaţie cu 33,33% la blocul operator (p=0,025).
Frecvenţa prezenţei antigenului HBs a fost de 1,89% la ATI şi 5,88% la blocul operator şi nu
a fost semnificativ diferită la cele două locuri de muncă.
În ceea ce priveşte frecvenţa anticorpilor antiHCV, la toate locurile de muncă s-a constatat
absenţa acestora în 100% din cazuri.
Concluzii: studiul de faţă evidenţiază importanţa şi necesitatea atât a vaccinării profilactice
pentru hepatita B, cât şi a monitorizării eficienţei imunizării prin testarea periodică a
personalului.
Absenţa anticorpilor antiHCV este o dovadă a lipsei cazurilor de infectare cu virus hepatitic
C în cazul personalului cuprins în acest studiu. Este de remarcat şi protecţia prezentă la
aproape jumătate din personalul investigat faţă de virusul hepatitei B.
MODULAREA INTERRELAŢIILOR ALIMENTAŢIE – SOMN
Victoria Papadopol - Institutul Naţional de Sănătate Publică- CRSP Iaşi
Cercetătorii specializaţi în studiul tulburărilor de somn afirmă că somnul este la fel de
important pentru sănătate ca dieta şi activitatea fizică. De asemenea, se arată că morbiditatea
asociată privării de somn este o problemă crescândă de sănătate publică cu un efect
substanţial socio-economic.
Dovezi clinice indică faptul că somnul insuficient şi calitatea scăzută a somnului par să fie
consecinţele modificărilor ce apar în activitatea zilnică. Aceste modificări pot altera ritmul
circadian de somn ce depinde de alternanţa ciclică normală lumină–întuneric. Perturbările din
programul de somn şi implicit al meselor pot antrena o cascadă de modificări biologice cu
efecte asupra conexiunilopr creier–corp, influenţând întreg sistemul homeostatic uman.
Perturbările cronice ale somnului afectează serios calitatea vieţii şi pot fi factorii etiologici ai
unor boli cronice precum depresia, obezitatea, diabetul, bolile cardio-vasculare.
Perturbările de somn datorate modificărilor din activitatea zilnică interferă cu celulele β
pancreatice şi cu funcţia a doi hormoni implicaţi în reglarea apetitului şi a grăsimilor, care
duc la creşterea rezistenţei la insulină. Aceşti hormoni sunt leptina secretată de celulele grase
şi care semnalează senzaţia de saţietate şi grelina eliberată de stomac, care semnalează
senzaţia de foame.
CENTRUL NATIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR 28
Lucrarea arată în ce fel calitatea somnului poate influenţa ingestia de alimente şi în ce fel
alimentele şi nutrienţii pot influenţa somnul care, la rândul său, poate induce riscul unor boli
netransmisibile.
Investigaţiile arată că indivizii privaţi temporar de somn suferă modificări hormonale, care
cresc senzaţia de foame, cu o poftă mai mare pentru dulciuri şi alimente grase. Totodată
starea prelungită de veghe creează mai multe oportunităţi pentru a mânca (mai ales seara,
târziu, alimente bogate în calorii). Apare astfel câştigul în greutate cu efecte pe termern lung.
Pe de altă parte, unele componente ale dietei (triptofanul, unele minerale precum magneziul,
fierul, calciul şi vitaminele din complexul B) au un rol în inducerea somnului. De asemenea,
există plante (valeriana, melisa, floarea pasiunii, lavanda, muşeţelul) care au efecte benefice
provind somnul. Alcoolul poate avea efect pozitiv sau negativ asupra somnului în funcţie de
doză şi momentul consumului. Cafeina, fiind un stimulent al sistemului nervos central,
împiedica apariţia somnului, existând diferenţe individuale de toleranţă. Alimentaţia poate
influenţa şi starea psihică şi performanţele cognitive ale individului. Astfel, există dovezi că
mesele bogate în proteine şi carbohidraţi pot influenţa starea de bine, dispoziţia sufletească,
atenţia şi concentrarea la subiecţii adulţi normali într-un mod ce depinde de vârstă, sex şi ora
mesei.
În concluzie, ingestia de alimente poate influenţa somnul iar întreruperea somnului determină
consum crescut de alimente cu efecte secundare pe termen lung precum obezitate, diabet, boli
cardio-vasculare. Somnul suficient şi după un program regulat este foarte important în
controlul apetitului şi în promovarea unui model de alimentaţie sănătos. Somnul trebuie
inclus în stilul de viaţă care, în mod tradiţional, se axează pe dietă şi activitatea fizică.
CALITATEA APELOR MINEREALE DIN ROMÂNIA ÎN PERIOADA
2008-2015 Dr. Jeszenszky Klara, Dr. Vitalyos Orsolya, Chim. Csiszer Attila, Chim. Kelemen Eszter,
Chim. Szasz Andrea, As. Butiulva Zorina, As. Iurian Anabela, As. Oroian Monica
INSP - CRSP Târgu-Mureș
DSP Județene
Scopul: Monitorizarea şi supravegherea calităţii apei minerale naturale îmbuteliate;
Obiective: Protejarea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor asociate de consumul de apă
minerală naturală îmbuteliată;
Rezultate:
În anul 2007 s-a început sinteza cu catagrafierea surselor, a unităților de producție și a
sortimentelor de apă minerală îmbuteliate în România. Pe baza datelor adunate din teritoriu s-
au luat în evidenţă 50 surse de AMN repartizate în 16 judeţe (47 exploatate şi 3
neexploatate), 36 unităţi de producţie de AMN îmbuteliere.
În anul 2008 au fost evaluate 37 surse și 56 de sortimente. Au fost efectuate 758 analize din
surse, din care 22 de analize neconforme și 1125 analize din sortimente din care 39 analize
neconforme.
În anul 2009 au fost aprobate 72 de sortimente îmbuteliate din din 52 de surse., din care au
fost exploatate 50 de surse. S-au monitorizat 39 de surse la care s-au analizat 21 parametri de
calitate și 52 de sortimente din care s-au analizat 21 parametri de calitate. Neconformități s-
au constatat la la 11 analize din 8 surse și la 16 sortimente.
CENTRUL NATIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR 29
În anul 2010 au fost aprobate 56 de sortimente îmbuteliate din din 59 de surse., din care au
fost exploatate 46 de surse. S-au monitorizat 44 de surse la care s-au analizat 24 parametri de
calitate Neconformități s-au constatat la 5 analize din 5 surse.
În anul 2011 au fost aprobate 60 de sortimente îmbuteliate din din 63 de surse., din care au
fost exploatate 50 de surse. S-au monitorizat 49 de surse la care s-au analizat 11 parametri de
calitate și 67 de sortimente din care s-au analizat 26 parametri de calitate. Neconformități s-
au constatat la 13 analize din 9 surse și la 13 sortimente.
În anul 2012 au fost aprobate 59 de sortimente îmbuteliate din din 62 de surse., din care au
fost exploatate 49 de surse. S-au monitorizat 47 de surse la care s-au analizat 8 parametri de
calitate și 70 de sortimente din care s-au analizat 25 parametri de calitate. Neconformități s-
au constatat la 9 analize din 9 surse și la 5 sortimente.
În anul 2013 au fost aprobate 61 de sortimente îmbuteliate din din 64 de surse., din care au
fost exploatate 45 de surse. S-au monitorizat 44 de surse la care s-au analizat 7 parametri de
calitate și 66 de sortimente din care s-au analizat 12 parametri de calitate. Neconformități s-
au constatat la 16 analize din 7 surse și la 3 sortimente.
În anul 2014 au fost aprobate 64 de sortimente îmbuteliate din din 71 de surse., din care au
fost exploatate 48 de surse. S-au monitorizat 45 de surse la care s-au analizat 5 parametri de
calitate și 55 de sortimente din care s-au analizat 8 parametri de calitate. Neconformități s-au
constatat la 6 analize din 3 surse și la 2 sortimente.
În anul 2015 au fost aprobate 66 de sortimente îmbuteliate din din 70 de surse., din care au
fost exploatate 42 de surse. S-au monitorizat 42 de surse la care s-au analizat 7 parametri de
calitate și 53 de sortimente din care s-au analizat 17 parametri de calitate. Neconformități s-
au constatat la 6 surse.
Ccocluzii: Din rezultatele prezentate reiese că, numărul analizelor neconforme prezintă o
tendință de descreștere, datorită măsurilor luate de producători pentru remedierea
neconformităţilor. În concluzie putem spune că, calitatea apelor minerale îmbuteliate în
România a prezentat o îmbunătăţire continuă a calităţii, încercând să se alinieze la cerinţele
de calitate ale Uniunii Europene.
SUBSTANŢE FIZIOLOGIC ŞI NUTRIŢIONAL ACTIVE DIN
SUPLIMENTE ALIMENTARE
Gabriela Gârban, Ioana-Rodica Lupşa, C. Neniu, Camelia Lungu, Alina Bratan, Daniela
Tulhină, Cătănescu Ofelia, Alina Bratan, Bianca Sîrb- INSP-CRSP Timişoara
Conform Directivei 46/2002 a Parlamentului şi Consiliului European adoptat în iunie 2002,
prin „suplimente alimentare” se înțeleg produsele alimentare ale căror scop este de a
suplimenta regimul alimentar și care reprezintă surse concentrate de nutrienți sau alte
substanțe cu efect nutritiv sau fiziologic, singure sau în combinație, comercializate sub formă
de doză, respectiv în forme de prezentare cum ar fi capsulele, pastilele, comprimatele,
pilulele sau alte forme similare, sașete cu pulbere, fiole de lichid, flacoane cu picător și alte
forme similare de lichide și prafuri destinate să fie luate în mici cantități unitare măsurate.
Deşi sunt menţionate substanţele cu efect fiziologic şi nutriţional ca ingredient în
suplimentele alimentare nu sunt precizări legislative în acest sens.
Material şi metode.
La nivel naţional monitorizarea suplimentelor alimentare se realizează în cadrul Programului
Naţional de Sănătate finanţat de Ministerul Sănătăţii. Datele sunt obţinute de către
specialiştii DSPJ-urilor care, în conformitate cu metodologia elaborată, efectuează
CENTRUL NATIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR 30
catalogarea suplimentelor alimentare din diverse magazine naturiste, depozite, farmacii aflate
pe teritoriul judeţean. Informaţiile astfel obţinute se transmit la CRSPT unde sunt centralizate
şi evaluate.
Rezultate şi discuţii
Pe plan naţional problema suplimentelor alimentare este reglementată prin două ordine
comune ale Ministerului Agriculturii şi Ministerului Sănătăţii – din 2005 şi 2006, precum şi
de un ordin al Ministerului Sănătăţii – din 2007.
Dacă pentru vitamine şi minerale care pot fi incluse în compoziţia suplimentelor alimentare
există precizări clare situaţia substanţelor cu rol fiziologic sau nutriţional nu este clarificată.
În categoria alte substanțe cu efect nutritiv sau fiziologic, fără a fi précis enumerate, intră
aminoacizii, enzimele, pre şi probioticel, acizii graşi esenţiali, extractele vegetale, etc. Pe
piaţa autohtonă majoritatea suplimentelor conţin asemenea ingrediente.
Dintr-un număr total de 1676 de suplimente alimentare catalogate majoritatea au fost cu
compoziţie complexă. Astfel 317 suplimente alimentare au avut în compoziţie vitamine şi
alte substanţe, 147 cu minerale şi alte substanţe, 419 cu vitamine, minerale şi alte substanţe.
Dintre substanţe cu rol fiziologic şi nutriţional adaăugate ca şi ingredient au fost extractele
vegetale, aminoacizii, acizii graşi esenţiali, enzimele, pre şi probiotice etc.
Concluzii
Majoritatea suplimentelor alimentare comercializate în România conţin, alături de vitamine şi
minerale, numeroase substanţe fiziologic şi nutriţional active. Monitorizarea acestora este
importantă pentru siguranţa consumatorului şi pentru elaborarea unui act legislativ
concludent.
POSIBILITĂŢI DE "OVERREGULATION" ÎN IMPLEMENTAREA IN
LEGISLATIA DIN ROMÂNIA A DIRECTIVEI 2013/51/EURATOM
PRIVIND RADIOACTIVITATEA APEI POTABILE
L. Toro1, A. Cucu2, A Carlan3, L. Podariu1, M. Noditi1, L. Draghia1 1INSP -CRSP Timişoara; 2INSP-CRSP Bucureşti; 3Ministerul Sănătăţii
Directiva 2013/51/EURATOM privind radioactivitatea apei potabile a fost întrodusă în
legislaţia comunitară pentru a reglementa o sursă de iradiere a populaţiei foarte importantă:
consumul de apă potabilă. Urmărirea radioactivităţii apei potabile este foarte importantă din
mai multe puncte de vedere:
Apa potabilă este indispensabil pentru viaţă
Sursele de apă potabilă (mai ales cele de suprafaţă) sunt foarte vulnerabile
Chiar şi o uşoară variaţie a radioactivităţii apei potabile poate duce la modificări
importante a dozei colective din surse naturale
Directiva a fost indrodusă în sistemul legislativ românesc prin Legea nr. 301/2015 privind
stabilirea cerinţelor de protecţie a sănătăţii populaţiei în ceea ce priveşte substanţele
radioactive din apa potabilă, propunerea legislativă fiind elaborată de către specialiştii
Institutului Naţional de Sănătate Publică şi Ministerul Sănătăţii.
La conceprea propunerii textului de lege s-au avut în vedere următoarele principii:
Păstrarea integrală a spiritului Directivei pentru a asigura protecţie maxim posibilă a
poulaţiei
Aplicarea cât mai simplă a Legii
CENTRUL NATIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR 31
Optimizarea efortului (material şi uman) în aplicarea legii
Directiva a introdus modificări fundamentale în abordarea monitorizării şi supravegherii
radioactivităţii apei potabile
radioactivitatea a trecut din categoria Parametru indicator în categoria Parametru de
calitate
s-a introdus un parametru de calitate nou (222Rn)
au fost definite elementle radioactive pe baza cărora se estimează Doza efectivă totală
de referinţă
valori maxime pentru limite de detecţie pentru radionuclizii urmăriţi
eliminarea activtăţii alfa şi beta global din categoria de parametrii
preluarea integrală a textului Directivei ar fi dus la o aplivarea greoaie şi foarte costisitoare,
situaţie tipică de suprareglemetare. Pentru a evita această situaţie în Lege reglementările din
Directivă vor fi realizate astfel:
utilizarea 3H ca parametru de calitate este necesar doar dacă sursa de apă este în zona
de influenţă a unei activităţi umane ce poate emite acest radionuclid
utilizarea activităţilor alfa şi beta globa ca “surogat” pentru Doza efectivă totală de
referinţă, dacă anumite condiţii sutn satisfăcute
simplificări în monitrizarea 222Rn.
Lucrarea de faţă tratează în detalii simplificările introduse, decrierea lor detailată, motivarea
lor şi dovezile experimentale şi teoretice pe baza cărora se poate afirma echivalenţa celor
două modalităţi de abordare a reglementări (Directiva 2013/51/EURATOM şi Legea
301/2015)
ACTUALITAŢI ŞI PERSPECTIVE ÎN TOXICOLOGIA INDUSTRIALĂ
C. Neagu1 ,Mihaela Negru1, Dana Rusea2, Dana Mateş1
1 INSP -CRSP Bucureşti, 2 INSP- CNMRMC
Introducere
Toxicologia industrială (ocupaţională) este disciplina care studiază efectul nociv al toxicilor
din mediul industrial, stabileşte concentratiile maxime admise şi masurile de profilaxie a
intoxicaţiilor profesionale.
Actualitaţi in toxicologia industrială: HG 359/2015 pentru modificarea unor acte normative din domeniul securitaţii şi
sanataţii în muncă - anexele cu valorile limită maxime pentru agenţii chimici şi pulberile din
aerul zonelor de muncă actualizate în conformitate cu Directivele Europene în domeniu ;
propunerea de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a
Directivei 2004/37/CE privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea
la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă şi capacitatea laboratoarelor de a
determina aceşti compuşi în aerul zonelor de muncă;
validarea metodelor analitice de determinare a agenţilor chimici în aerul zonelor de
muncă precum şi a indicatorilor biologici;
consideraţii privind intercompararea laboratoarelor de toxicologie – scheme de
intercomparare;
CENTRUL NATIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR 32
metodologia de determinare a acidului sulfuric în conformitate cu cerinţa de
interpretare a valorii limită (particule lichide pulverizate definite ca fractiunea toracică)
propunere de actualizare a listei cu valori limită ale indicatorilor biologici din HG
1218/2006;
Ordinul M.S. 1093/2004 cu modificarile şi completarile ulterioare privind abilitarea
laboratoarelor de toxicologie pentru efectuarea determinarilor de noxe profesionale
Perspective:
reducerea continua a personalului de specialitate din cadrul DSP-urilor judetene
(medici de medicina muncii, toxicologi industriali, personal mediu de specialitate)
ingreunează mult supravegherea, analiza expunerilor profesionale şi a efectelor acestora ,
reprezentând o problemă majoră a activitatii noastre.
AUDITUL CLINIC ÎN PRACTICA RADIOLOGICĂ MEDICALĂ –
PROIECT DE ACT NORMATIV
Bogdan Loredana, Burkhardt Rita, Dan Teodora - INSP-CRSP Cluj
In data de 5 decembrie 2013, a fost adoptată Directiva 2013/59/Euratom a Consiliului de
stabilire a normelor de securitate de bază privind protecția împotriva pericolelor prezentate
de expunerea la radiațiile ionizante și de abrogare a Directivelor 89/618 Euratom,
90/641 Euratom, 96/29/Euratom, 97/43/Euratom și 2003/122 Euratom, statele membre având
ob1igația de a adopta actele normative cu putere de lege și actele administrative necesare
pentru transpunerea directivei in legislația națională până la data de 6 februarie 2018.
În urma analizării cadrului legislativ național a reieșit faptul că o parte dintre prevederile
Directivei se regăsesc deja în legislația națională, existând totuși o serie de articole necesar a fi
transpuse sau puse în aplicare în practica clinică, printre care cele referitoare la auditul clinic.
Directiva păstrează definiția auditului clinic – “o examinare sau o analiză sistematică a
procedurilor radiologice medicale care urmărește să îmbunătățească calitatea și rezultatele
îngrijirii pacientului printr-o analiză structurată prin care practicile, procedurile și rezultatele
radiologice medicale sunt examinate comparativ cu standardele acceptate pentru procedurile
radiologice medicale corecte, cu modificarea practicilor, dacă este cazul, și aplicarea de
standarde noi, dacă este necesar”- si cerința ca auditurile clinice să se efectueze în
conformitate cu procedurile naționale.
ÎN VEDEREA TRANSPUNERII DIRECTIVEI, CNCAN A PROPUS PROIECTUL DE "LEGE PRIVIND
MODIFICAREA SI COMPLETAREA UNOR ACTE NORMATIVE IN DOMENIUL NUCLEAR", AFLAT ÎN
CENTRUL NATIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR 33
DEZBATERE PUBLICĂ (HTTP://WWW.CNCAN.RO/INFORMATII-DE-INTERES-PUBLIC/PROIECTE-DE-
ACTE-LEGISLATIVE/) CONFORM CĂRUIA LEGEA NR. 111/1996 PRIVIND DESFĂŞURAREA ÎN
SIGURANŢĂ, REGLEMENTAREA, AUTORIZAREA ŞI CONTROLUL ACTIVITĂŢILOR NUCLEARE SE
MODIFICĂ ŞI SE COMPLETEAZĂ, PRINTRE ALTELE, CU "ART. 391: MINISTERUL SĂNĂTĂŢII ARE
URMĂTOARELE ATRIBUȚII: D) STABILEȘTE PROCEDURILE PENTRU EFECTUAREA AUDITURILOR
CLINICE ŞI CONTROLEAZĂ IMPLEMENTAREA ACESTORA".
În acest context, scopul mesei rotunde este prezentarea și discutarea propunerii de act
normativ "Ordin pentru aprobarea Normelor privind auditul clinic în practica radiologică
medicală" elaborate de către CRSP Cluj în cadrul Programului Naţional de Monitorizare a
Factorilor Determinanţi în Mediul de Viaţă şi Muncă, Obiectivul 2 - Protejarea sănătăţii şi
prevenirea îmbolnăvirilor asociate radiaţiilor ionizante.
Propunerea de ordin introduce obligativitatea implementării auditului clinic ca
responsabilitate profesională și organizatorică în toate locațiile în care se desfașoară practici
radiologice medicale publice și private și stabilește responsabilitățile principale privind
implementarea și controlul implementării auditul clinic, frecvența auditurilor clinice interne
și externe, recomandările internaționale aplicabile. Normele descriu obiectivele auditului
clinic, modul desfășurare în practicile de radiologie de diagnostic și intervențională, medicină
nucleară și radioterapie, cerințele minime privind tematicile auditate, echipa de audit,
responsabilitațile individuale și informațiile din înregistrările auditului.
DEOARECE LA NIVEL INTERNAȚIONAL, RECOMANDĂRILE PRIVIND CRITERIILE DE BUNĂ
PRACTICĂ ȘI DE RADIOPROTECȚIE ÎN PRACTICA RADIOLOGICĂ ȘI CHIAR PRIVIND EFECTUAREA
AUDITULUI CLINIC SUNT ÎNTR-O CONTINUĂ SCHIMBARE, PENTRU A ȚINE PASUL CU
DEZVOLTAREA RAPIDĂ A TEHNOLOGIILOR UTILIZATE ÎN EXPUNERILE MEDICALE, S-A
CONSIDERAT UTIL CA NORMELE PRIVIND AUDITUL CLINIC ÎN PRACTICA RADIOLOGICĂ
MEDICALĂ SĂ CONȚINĂ DOAR CERINȚELE GENERALE MINIMALE REFERITOARE LA
IMPLEMENTAREA AUDITULUI CLINIC, URMÂND CA RECOMANDĂRILE INTERNAȚIONALE SĂ FIE
TRANSPUSE ÎN GHIDURI PENTRU FIECARE TIP DE PRACTICĂ ÎN PARTE (RADIOLOGIE DE
DIAGNOSTIC ȘI INTERVENȚIONALĂ, MEDICINĂ NUCLEARĂ ȘI RADIOTERAPIE) CARE SĂ POATĂ FI
REVIZUITE PERIODIC, ÎN CONCORDANȚĂ CU ULTIMELE RECOMANDĂRI INTERNAȚIONALE, FĂRĂ
SĂ FIE IMPLICIT NECESARĂ MODIFICAREA ORDINULUI.
Adoptarea acestei propunerii de act normativ are un impact pozitiv asupra actului medical
prin îmbunătățirea calității serviciilor medicale și promovarea utilizării eficiente a resurselor
deoarece implementarea în practică a auditului clinic duce la optimizarea practicii
radiologice medicale prin creșterea beneficiilor și reducerea riscurilor asociate utilizării
radiațiilor ionizante în scop medical, cu impact direct asupra stării de sănătate a populației și
la îmbunătăţirea satisfacţiei pacientului.
Prin adoptarea prezentului proiect de act normativ privind auditul clinic în practica
radiologică medicală, cadrul legal național aplicabil protecției împotriva radiațiilor ionizante
va fi completat, contribuind astfel latranspunerea integrală a directivei.
CENTRUL NATIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR 34
ASPECTE PRIVIND MANAGEMENTUL DESEURILOR REZULTATE
DIN ACTIVITATEA MEDICALA
Oana Curea, Ana-Maria Bratu, Paula Badea, Mădălina Constantin INSP-CNMRMC
Introducere: Institutul National de Sănătate Publică Bucureşti, elaborează anual sinteza
naţională “Monitorizarea sistemului de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea
medicală” şi actualizează baza naţională de date privind deşeurile medicale. Sinteza face parte
din PN II - Programul naţional de monitorizare a factorilor determinanţi din mediul de viaţă
şi muncă, respectiv domeniul - Protejarea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor asociate
factorilor de risc din mediul de viaţă, activitatea - Monitorizarea sistemului de gestionare a
deşeurilor rezultate din activitatea medicală, in conformitate cu ORDIN Nr. 386 din 31 martie
2015 privind aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate
publică pentru anii 2015 şi 2016.
Aspecte legislative privind gestionarea deseurilor rezultate din activitatea medicala: Ordin MS nr. 1226/2012 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deseurilor
rezultate din activitati medicale si a Metodologieie de culegere a datelor pentu baza nationala
de date privind deseurile rezultate din activitati medicale, Ordin. Nr. 1279/2012 privind
aprobarea criteriilor de evaluare, a conditiilor de functionare si monitorizare a echipamentelor
de tratare prin decontaminare termica la temperaturi scazute a deseurilor medicale
periculoase, Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, HG nr. 870/2013
privind aprobarea Strategiei naţionale de gestionare a deşeurilor 2014-2020, Legea nr.
278/2013 privind emisiile industriale, HG nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor
CENTRUL NATIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR 35
şi pentru aprobarea Listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, cu
completările ulterioare, HG nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, cu modificările şi
completările ulterioare, HG nr. 1061/2008 privind transportul deşeurilor periculoase şi
nepericuloase pe teritoriul României. Proiectul strategiei si a planului de gestionare a
deseurilor rezultate din activitatea medicala, se afla in curs de aprobare la Ministerul Sanatatii
Studiu privind instalatiile de tratare prin decontaminare termica la temperaturi
scazute, existente in Romania – an 2015 S-a initiat o evaluare de catre Institutul National
de Sanatate Publica - CNMRMC la sfarsitul anului 2015, cu implicarea directiilor de sanatate
publica judetene prin care s-a solicitat o situatie actuala a echipamentelor de tratare prin
decontaminare termica la temperaturi scazute a deseurilor periculoase medicale atat la nivelul
unitatilor sanitare, cat si in sistem centralizat. In urma centralizarii datelor primite a rezultat
ca exista, 63 de echipamente la nivelul unitatilor sanitare, dintre care 23 sunt functionale, iar
40 sunt nefunctionale. In ceea ce priveste, in mediul privat exista la nivel national 11 statii de
tratare prin decontaminare termica la temperaturi scazute utilizate pentru neutralizarea
deseurilor periculoase medicale, in sistem centralizat.
Monitorizarea echipamentelor/statiilor de tratare prin decontaminare termica la
temperaturi scazute adresate deseurilor periculoase rezultate din activitatea medicala.
In conformitate cu Ordinul MS nr. 1279/2012, Art. 4, privind aprobarea Criteriilor de
evaluare, a conditiilor de functionare si monitorizare a echipamentelor de tratare prin
decontaminare termica la temperaturi scazute a deseurilor periculoase medicale, directiile de
sanatate publica teritoriale au responsabilitatea de a verifica conditiile de functionare si
monitorizare a echipamentelor de neutralizare aflate in faza de operare, localizate atat in
unitatea sanitara, cat si pe un amplasament independent acesteia (statie de tratare).