Să creştem în Domnul!

1

Preot Iosif TRIFA

Să creştem în Domnul!

Preot IOSIF TRIFA

2

© Toate drepturile rezervate

Editurii «Oastea Domnului» – Sibiu

str. Ch. Darwin, nr. 11

tel. 069/216677; tel. fax 216914

ISBN 973-710-058-1

Să creştem în Domnul!

3

Preot Iosif TRIFA

Să creştem

în Domnul!

Ediţia a VI-a

Editura «Oastea Domnului»,

Sibiu, 2006

Preot IOSIF TRIFA

4

Părintele Iosif TRIFA (1888 – 1938)

Să creştem în Domnul!

5

Cuvânt înainte

Cărticica de faţă cuprinde o vorbirece s-a rostit în adunarea Oastei Dom-nului din Sibiu. Prin Tipografia Oastei otrimitem acum şi în lumea ostaşilor deprin ţară.

Ostaşii Domnului şi toţi creştinii careaşteaptă împărăţia lui Dumnezeu vor aflaîn cărticica aceasta învăţături de marepreţ despre cum trebuie să creştem înDomnul. Un semn al recunoaşterii noastreca ostaşi trebuie să fie creşterea noastrăcea duhovnicească. An de an şi zi de zisă creştem în Domnul pentru ca, văzân-du-ne alţii cum creştem în cele bune, să

Preot IOSIF TRIFA

6

capete şi ei îndemn de a intra în fronturilemântuirii sufleteşti.

Domnul să binecuvânteze cu folos demântuire sufletească pe cei ce vor citi şirăspândi şi această mică solie.

Sibiu, la 15 martie 1932

Preot I. Trifa

Să creştem în Domnul!

7

Să creştem în Domnul!

Să creştem în toate privinţele,„până vom ajunge toţi la unirea cre-dinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dum-nezeu, la starea de om mare, la înăl-ţimea staturii plinătăţii lui Hristos.

Ca să nu mai fim copii, plutindîncoace şi încolo, purtaţi de orice vântde învăţătură… ci, credincioşi adevă-rului, în dragoste… să creştem în toa-te privinţele, ca să ajungem la Cel ceeste Capul, Hristos.” (Ef 4, 13-15)

Ce cuvinte scumpe sunt acesteapentru noi şi mântuirea scump-sufle-tului nostru! O asemănare minunată seaflă aici. Hristos este pus în mijlocul nos-

Preot IOSIF TRIFA

8

tru ca un „om mare”, cu „statură depli-nă”, iar noi stăm în jurul Lui ca niştecopii ce trebuie să creştem până vomajunge la „înălţimea” Lui.

Un pictor a pus această asemănare înpreafrumoasa icoană de alături. Iisus sevede în icoana aceasta ca un „om mare”,iar cei din jurul Lui, în creştere. Unii suntprunci mici. Alţii, mai mari, alţii şi maimari; cu toţii tinzând să ajungă la „înăl-ţimea staturii” lui Iisus Hristos.

O, ce taină mare este taina mântuiriisufleteşti! Şi, o, cum îşi închipuie ceimai mulţi oameni că pot dobândi mân-tuirea cu fel de fel de nimicuri! A fi uncreştin adevărat şi a dobândi mântuireasufletului înseamnă, preaiubiţii meifraţi, să creştem neîncetat în cele du-hovniceşti. Întocmai precum am crescutcu corpul, aşa trebuie să creştem şi cu

Să creştem în Domnul!

9

Preot IOSIF TRIFA

10

duhul, cu cele duhovniceşti. Când neuităm peste fotografiile noastre perso-nale, ne vedem cum am crescut an dean. Întrebarea este însă: oare am cres-cut noi şi în cele sufleteşti? Ori în celesufleteşti am rămas tot nişte copii slabişi neajutoraţi?

O, câţi oameni au crescut mari cutrupul, dar au rămas prunci răi cu du-hul! E plină creştinătatea de astfel deoameni. Sărmanii! Îi vezi cum se clatinăca pruncii, în cele sufleteşti. Îi vezi cumcad la fiecare pas, doborâţi de vântul is-pitelor.

Mântuirea sufletului e însoţită, iu-biţii mei, de porunca: Să creştem în celeduhovniceşti! Şi e însoţită de întrebarea:Cum să creştem în cele duhovniceşti?

Răspunsul e simplu: ca să creştemîn cele duhovniceşti, ne trebuie mâncareduhovnicească. Nimeni nu poate creşte

Să creştem în Domnul!

11

fără să mănânce. Aşa e şi cu creştereacea duhovnicească. Iar mâncare duhov-nicească, slavă Domnului, este destulăşi se poate afla fără nici o greutate şicheltuială.

Mâncare duhovnicească ne îmbie, înprimul rând, Biserica prin Tainele şi în-văţăturile ei. Aici ni se dă şi mâncareamâncărurilor duhovniceşti: preacuratTrupul şi preasfânt Sângele Domnului.

O altă mâncare, neapărat de lipsăpentru creşterea noastră cea duhovni-cească, este apoi rugăciunea cea ade-vărată. Cine nu se ştie ruga cu putere…cine nu trăieşte o viaţă de rugăciune nupoate creşte în cele duhovniceşti.

Biblia este, mai departe, o minu-nată şi neîncetată mâncare duhovni-cească. Biblia este o minunată cămarăcerească, plină cu hrană sufletească dincare poate lua oricine. Aşa a voit Dum-

Preot IOSIF TRIFA

12

nezeu ca Biblia să aibă mâncare duhov-nicească pentru toţi. Să aibă mâncare şimai uşoară, şi mai grea. Pentru cei în-cepători, pentru copiii care încep acreşte în cele duhovniceşti, Biblia arelapte şi mâncare uşoară. Iar pentru ceimai mari, ea are şi mâncare mai grea.Pe oricine se hrăneşte mereu cu mânca-rea cea minunată din Biblie, îl vezi cuochii cum creşte în Domnul.

Dacă Oastea Domnului a făcut vreoizbândă în ţara aceasta, apoi izbânda etocmai aceea că a pus Biblia în mânapoporului şi că prin Biblie a împărţit prinţară pâinea vieţii printre cei flămânzi du-pă Cuvântul lui Dumnezeu. Eu am văzutcu ochii mei oameni care au intrat înOastea Domnului abia silabisind şi,peste puţină vreme, citeau şi grăiau dinBiblie de parcă ar fi umblat la Teologie.Cartea aceasta este Cartea lui Dumnezeu

Să creştem în Domnul!

13

şi ea face şi azi minuni mari în viaţa ce-lor care o citesc cu credinţă şi se hrănesccu regularitate din cuvintele ei.

Cărţile şi foile religioase, şi elesunt o hrană duhovnicească de mareînsemnătate.

De zece ani, eu îmi topesc mereu vi-aţa în truda şi munca de a-i alimenta,de a-i hrăni, prin cărţi şi prin foaia„Oastea Domnului”, pe cei apucaţi încalea mântuirii. Pierd foarte mult aceicare se lipsesc de această hrană făcutăcu mari jertfe.

Mai sunt ele şi alte mâncări duhov-niceşti, dar să ştiţi, iubiţi mei, un lucru:creşterea cea duhovnicească este condi-ţionată de o cerinţă care se ridică maipresus de toate. E legată de „creştereanoastră în cunoştinţa Domnului şi Mân-tuitorului nostru Iisus Hristos” – cum îizice Ap. Petru (II Ptr 3, 18).

Preot IOSIF TRIFA

14

„Cunoştinţa lui Iisus Hristos” estemăsura creşterii noastre, „pentru căDumnezeu a voit ca toată plinătatea sălocuiască în El” (Col 2, 9). În El locuieştetoată plinătatea lui Dumnezeu. În Elsunt ascunse toate comorile înţelepciu-nii şi ale ştiinţei (Col 2, 3). Iisus a fostfăcut de Dumnezeu pentru noi: înţelep-ciune, dreptate, sfinţenie şi răscumpă-rare (I Cor 1, 30).

Numai cine a intrat în „cunoştinţaDomnului Hristos” poate creşte în celeduhovniceşti. Numai cine a intrat înaceastă „cunoştinţă” poate ajunge lataina tainelor: la taina răscumpărăriinoastre prin scump sângele Lui.

Cine n-a intrat în „cunoştinţa Dom-nului” şi cine n-a ajuns prin această„cunoştinţă” la picioarele Crucii nu poa-te creşte în cele duhovniceşti.

De aceea zice Ap. Ioan: „Cine are pe

Să creştem în Domnul!

15

Fiul are viaţa; cine nu are pe Fiul nu areviaţa” (I In 5, 12). Cine cunoaşte pe Fiulcunoaşte pe Tatăl; cine nu cunoaşte peFiul nu cunoaşte pe Tatăl.

De aceea îi îndeamnă Ap. Pavel pe„fraţii” lui atât de stăruitor: „Mă rog luiDumnezeu să vă dea duh de înţelepciu-ne şi descoperire în cunoaşterea lui Ii-sus Hristos” (Ef 1, 17). „Să creştem întoate privinţele, până vom ajunge toţi launirea credinţei şi a cunoştinţei Fiuluilui Dumnezeu… ca să ajungem la Cel ceeste Capul, Hristos” (Ef 4, 13-15). „Să neţinem strâns de Capul (Iisus Hristos),din Care tot trupul hrănit şi bine înche-gat cu ajutorul încheieturilor şi legătu-rilor îşi primeşte creşterea pe care i-o dăDumnezeu” (Col 2, 19).

Acest îndemn îl repetă şi Ap. Petru:„Şi, ca nişte prunci născuţi de curând,să doriţi laptele duhovnicesc şi curat,

Preot IOSIF TRIFA

16

pentru ca să creşteţi spre mântuire” (IPtr 2, 2). „Voi deci, preaiubiţilor, ... creş-teţi în harul şi cunoştinţa Domnului şiMântuitorului nostru Iisus Hristos” (IIPtr 3, 18).

Tu, fratele meu, poţi face multe,multe, pentru sufletul tău, dar toateacestea n-ajută la mântuire şi nu-ţiaduc mântuirea până nu intri în „cunoş-tinţa lui Iisus Hristos” şi n-ajungi la pi-cioarele Crucii Sale.

Nu se poate tăgădui adevărul: creş-tinismul de azi a dat un fel de faliment,iar falimentul a venit pentru că creşti-nismul de azi a ajuns un creştinism fărăHristos; lipseşte din el „cunoştinţa luiHristos”. Cuvintele cu care Evangheliadin ziua de Paşti vesteşte venirea luiIisus în lume: „Între ai Săi a venit(Iisus), dar ai Săi nu L-au cunoscut peEl, dar celor ce L-au cunoscut le-a dat

Să creştem în Domnul!

17

lor putere să se facă fiii lui Dumnezeu”(In 1, 11-12), stau şi azi în picioare.

Mie mi se aduce vina că vorbescprea puţin despre Sf. Biserică şi Sf. Tai-ne. Da! E adevărat. De zece ani de zile,eu vorbesc mai mult despre „cunoştinţaDomnului şi Mântuitorului nostru IisusHristos”; şi până voi închide ochii şi mise va închide graiul tot despre ea voivorbi mereu, pentru că fără această„cunoştinţă” nici Biserica în care slu-jesc, nici Tainele pe care le administrezn-au puterea pe care trebuie să o aibă.

Cunoştinţa şi cunoaşterea cea adevă-rată a lui Iisus Hristos sunt temeiulmântuirii noastre. Fără această cu-noaştere, omul nu poate cunoaşte cuadevărat nici Biserica şi nu poate folosicu folos nici Tainele ei. Falimentulcreştinismului este o Biserică fărăHristos, iar culmea falimentului este

Preot IOSIF TRIFA

18

o Taină fără Hristos. În cartea „Mailângă Domnul meu” am arătat câtevapilde grozave despre ce înseamnă, spreexemplu, Sf. Împărtăşanie fără cunoaş-terea lui Hristos (în predica: „Eu suntPâinea vieţii”).

Dar, dacă fiii Bisericii în care slujescÎl cunosc cu adevărat pe Iisus cel Răs-tignit, – atunci şi Biserica e vie şi lu-crează, şi face adevărate minuni.

Cunoştinţa lui Hristos ne duce apoişi la o altă condiţie a creşterii şi mântui-rii noastre sufleteşti. Ne duce la smere-nie, la umilinţă.

Cunoaşterea cea adevărată a luiIisus Hristos trebuie să facă din tine celmai smerit şi umilit om din lume. Ca săcreşti în Domnul, trebuie mai întâi să temicşorezi pe tine însuţi, după pilda Ce-lui ce S-a smerit până la moartea crucii.Să ne aducem aici neîncetat aminte de

Să creştem în Domnul!

19

pilda Sf. Ioan Botezătorul care, în clipacând L-a aflat pe Domnul, a rostit multgrăitoarele cuvinte: „El trebuie să creas-că, iar eu să mă micşorez” (In 3, 30).Din ce te vei smeri mai mult, vei creştemai tare.

Dar creşterea duhovnicească maiare o condiţie pe care trebuie să o spunde la început.

Ca să poţi creşte, trebuie mai întâisă te naşti. Tot aşa şi în cele duhovni-ceşti. Ca să poţi creşte în Domnul, tre-buie mai întâi să te naşti din nou. Iaraceastă naştere este, preaiubiţii mei fraţi,ruperea totală cu lumea, cu duhul aces-tei lumi; predarea vieţii noastre în între-gime Domnului şi începerea unei vieţi noicu El. Această naştere este schimbareadin temelii ce s-a făcut în casa lui Zaheuşi în casele şi în sufletele tuturor pierdu-ţilor care L-au primit cu adevărat pe

Preot IOSIF TRIFA

20

Domnul. Fără acest început, fără acesthotar de viaţă nouă, toate sforţările mân-tuirii noastre sunt zadarnice.

De când eram copil mi-aduc amintede nişte ouă la care se plinise vremea sădea pui. Ouăle erau în casă şi vedeamcum ies, rând pe rând, puii din ele. Dardintr-un ou, puiul nu putea ieşi. Sezbătea să iasă şi nu putea. Oul se mişcacu puiul prin casă şi noi, copiii, râdeam.

Puiul din ou era viu. Dădea semnede viaţă, dar îi lipsea viaţa cea adevăra-tă, fiind închis în găoacea oului.

Aşa e şi cu creştinul care vrea să semântuiască fără să iasă din lume. Nă-zuinţele lui sunt bune. Dă semne de via-ţă duhovnicească, dar, până nu iese dingăoacea lumii, totul e încă în zadar. Nuare viaţa cea adevărată şi nu poatecreşte în Domnul.

Iar când iese din găocile lumii, abia

Să creştem în Domnul!

21

atunci vede strălucirea Dumnezeirii. Abiaatunci vede nebunia şi pierzarea în carea trăit. Abia atunci devine un „om nou”şi începe a creşte în Domnul.

Eu mă gândesc chiar la mine şi laviaţa mea. Mulţi, mulţi ani am fost şi euun om complet lumesc. Chiar ca preot laţară, eram, într-o bună parte, un omlumesc. Duminica dimineaţa slujeam laaltarul Domnului, iar după-amiaza „mădistram” pe la cârciumă. Trăiam şi eu înjudecata nebună că sunt preot numaicât stau „îmbrăcat în hainele de slujbă”;încolo sunt şi eu un om ce trebuie „să-şitrăiască viaţa”.

Această cumplită judecată, care –durere! – se mai menţine şi azi, mă îm-părţise în două: în omul cel de la altar şiîn celălalt, de prin sat şi de la petreceri.Ce nebunie! Lumina era pusă să locu-iască împreună cu întunericul.

Preot IOSIF TRIFA

22

Slăvit să fie Domnul că nu m-a lăsatsă pier în această nebunie de suflet pier-zătoare. Am început să mă trezesc la oviaţă nouă. Eram numai în „găoace”.Dădeam semne de viaţă, dar eram încă„din lume” (In 15, 19).

Eu simt că am început a creşte decând am fost la Ierusalim. Bunul Dum-nezeu m-a învrednicit să cercetez locu-rile sfinte pe unde a umblat şi a învăţatscumpul nostru Mântuitor. Am plâns pelocul unde Domnul S-a răstignit pentrumine şi pentru păcatele mele. Cu lacrimifierbinţi am făcut în acest loc făgăduinţasă-mi pun toată viaţa în slujba Lui, sămă jertfesc pentru El şi pentru lucrulLui, să trăiesc numai pentru El şi pen-tru lucrul Lui.

Pe locul unde a stat înfiptă crucearăstignirii, am făcut un fel de hotărâre,

Să creştem în Domnul!

23

un fel de legământ pentru o viaţă nouă.Am făcut acest legământ, rugându-mă:

Iisuse, preadulcele meu Mântuitor!Tu ştii că am adus aici o hotărâre. Amadus hotărârea să trăiesc o viaţă cu Ti-ne. Să trăiesc o viaţă numai pentru Ti-ne, să mă jertfesc pentru Tine şi pentrulucrul Tău. Am adus aici această hotă-râre, să o întăresc cu sângele Tău, căcifără acest sigiliu, hotărârea mea nu arenici o putere. Eu depun aici, în faţaCrucii Tale, hotărârea mea şi mă rog culacrimi fierbinţi pentru pecetea sângeluiTău. Eu sunt sub braţele Crucii Tale,Doamne. Să picuri peste mine neîncetatsângele iertării şi împăcării mele cuDumnezeu. Spală cu sângele Tău tre-cutul meu cel păcătos şi dă-mi dar şiputere să încep o viaţă nouă. Dă-mi la-crimi, o, Iisuse al meu, să mă plâng pemine şi păcatele mele. Şi dă-mi putere,

Preot IOSIF TRIFA

24

o, Hristoase al meu, să mă răstignescîmpreună cu Tine, ca, de acum înainte,să nu mai trăiesc eu, ci Tu, Doamne, sătrăieşti în mine (Gal 2, 20)… Să nu maifiu al meu, ci să fiu al Tău, să fiu cutotul al Tău, să fiu numai al Tău, căciTu m-ai răscumpărat cu un preţ atât demare (I Cor 6, 20).

Începând cu acest legământ, cuaceastă predare Domnului, eu simt căam început a „creşte”. Departe de minegândul că aş avea „înălţimea” cerută.Stărui însă în legământul de la Ierusa-lim. De câte ori satana şi lumea îmi punîn faţă ispita şi păcatul, Duhul Sfânt îmiaduce aminte de legământul de la Ieru-salim.

Am făcut această mărturisire perso-nală, iubiţii mei, ca să vă atrag atenţiaasupra legământului Oastei. OasteaDomnului este un legământ de cea mai

Să creştem în Domnul!

25

mare însemnătate pentru creşterea noas-tră în Domnul. Clipa cea mai hotărâtoa-re din viaţa unui suflet care intră înOastea Domnului trebuie să fie acest le-gământ.

Legământul nostru trebuie să fie unhotar de viaţă nouă, un început de viaţănouă, un început de creştere în Domnul.

Legământul cu care intră cineva înOastea Domnului este, trebuie să fie, zi-ua naşterii lui celei duhovniceşti – cumfoarte nimerit a spus fratele Oprişan dela Bucureşti. Începând cu această zi anaşterii, ostaşul trebuie să crească me-reu în Domnul.

Aşadar vedeţi, creşterea cea duhov-nicească cere multe, multe lucruri deseamă. Ce lucru dureros este să vezicreştini care îşi închipuie că pot creşte încele duhovniceşti cu câteva cruci arun-

Preot IOSIF TRIFA

26

cate cu grabă seară şi dimineaţa şi cucâte un „Tatăl nostru” spus la repezeală.

Apostolul Pavel spune că „omul nos-tru cel dintâi e din pământ, iar omul aldoilea e din cer” (I Cor 15, 47). Ce dure-ros e să vezi cum oamenii dau tot pen-tru „omul cel din pământ”, iar pentrucel din cer dau „bucatele cele mai slabe”,ca oarecând Cain din Biblie.

Dar, de altă parte, ce bucurie e să-ivezi pe cei ce cresc în Domnul! Să-i vezicu ochii cum cresc în cele duhovniceşti.Eu mă bucur nespus, iubiţii mei, că şivoi aţi crescut, văzând cu ochii. Pe mulţidintre voi v-am văzut crescând sub ochiimei. Eraţi nişte „prunci slabi”, şi aziumblaţi ca nişte „oameni mari” în căileDomnului.

Fratele meu! Mântuirea sufletului îţipune întrebarea: Cât eşti tu de mare înDomnul? Tu poate eşti încă un copil slab

Să creştem în Domnul!

27

şi neajutorat. Dar nu dispera. Apropie-tede Domnul, predă-te Lui neîncetat şi Elîţi va ajuta să umbli şi să creşti.

Aţi văzut cum îşi învaţă mama co-pilul să umble. Îl pune în picioare la oanumită distanţă şi apoi îl cheamă înbraţele sale. Îi întinde braţele, pentru cael să capete îndrăzneală a păşi.

Aşa face şi Domnul cu cei „născuţidin nou”, cu cei ce o rup cu lumea şi cupăcatele. Îi învaţă „să păşească”. Îi în-vaţă să umble pe picioarele cele sufle-teşti. Iar când cad, Domnul îi ridică înbraţele Sale.

Oh! A cădea, a greşi este lucru ome-nesc, dar este o mare deosebire între a„cădea” plângând în braţele Domnului şia cădea râzând în braţele diavolului. Unostaş al Domnului „cade” în braţele Luişi, cu ajutorul Lui, iarăşi se ridică şi ia-răşi păşeşte înainte, până ce „a crescut”

Preot IOSIF TRIFA

28

peste vârsta căderilor şi a învăţat a um-bla în căile Domnului.

Şi apoi, iubiţii mei fraţi, să nu uitămo datorie. Dacă Domnul Dumnezeu ne-aajutat să creştem în El – apoi să-i aju-tăm şi noi pe alţii să crească.

Aici vă rog însă să grijiţi asupraunui lucru. Cei mai mulţi oameni n-aupoftă de mâncare duhovnicească. Atuncicând omul e bolnav, n-are poftă de mân-care, îi e greaţă de mâncare. Aşa e şi cucel bolnav cu sufletul. Aşa e şi cu cel ceboleşte în patimi şi în păcate. El n-arepoftă de mâncare duhovnicească. Nupoate suferi mâncare cea duhovnicească.

Şi atunci ce e de făcut? Ceea ce neînvaţă Ap. Pavel: să ne apropiem deastfel de „bolnavi” cu mâncare uşoară,cu lapte (I Cor 3, 2). A te apropia de eicu „carne”, cu mâncare prea grea, e ogreşeală. Să ne apropiem de ei cu mân-

Să creştem în Domnul!

29

care uşoară şi să ne rugăm neîncetatDomnului, Doctorul nostru cel ceresc,să le redea „sănătatea” pierdută.

Iubiţii mei fraţi! Sunt aproape zeceani de când fac mereu osteneli şi jertfe,ca să dau hrană duhovnicească celorintraţi în Oastea Domnului. Mă topescmereu în râvna de a vă da „mâncare” fiecu cuvântul, fie cu foaia, fie cu cărţileOastei. Şi mă bucur, iubiţii mei, văzândcă „n-am alergat şi nu m-am ostenit înzadar” (Flp 2, 16). Pentru ostenelile şijertfele mele, creşterea voastră cea du-hovnicească este mângâierea mea şi bu-curia mea.

Mă uit peste voi, fraţii de aici, şi măuit cu ochii cei duhovniceşti peste fraţiidin toată ţara – şi mă bucur văzând cumaţi crescut şi creşteţi mereu în Domnul.Mă bucur că nu aţi stat pe loc şi vă rogsă nu staţi, căci doar, mai mult ca ori-

Preot IOSIF TRIFA

30

unde, aici stă în picioare regula: cine stăpe loc dă înapoi, cine nu creşte se mi-ceşte. Să creştem în Domnul!

Doamne Iisuse, ajută-ne să putemcreşte în toate privinţele, ca să nu maifim nişte copii slabi, purtaţi încoace şiîncolo de vânturile ispitelor. Ajută-ne,Doamne, să putem creşte mereu, pânăvom ajunge toţi la unirea credinţei şi labogăţia cunoştinţei Tale. Iar când că-dem, fie-Ţi milă, Iisuse Bunule, şi, ca penişte copii ai Tăi, ridică-ne iar în braţeleTale. Întăreşte-ne mereu, să creştem întoate privinţele, până vom ajunge toţi lastatura de om mare, la înălţimea staturiiplinătăţii Tale.

Amin.

Să creştem în Domnul!

31

Preot IOSIF TRIFA

32

Tehnoredactată şi tipărită

la Editura «Oastea Domnului» – Sibiu