Oglinda inimii omului 1

Preot Iosif Trifa

Oglinda inimii omului

2 Preot Iosif TRIFA

Coperta I: Claudiu CÂNDEA

© Toate drepturile rezervateEditurii «Oastea Domnului» – Sibiu

Str. Ch. Darwin, nr. 11tel. 069/216677; fax 069/216914

ISBN 973-9364-00-4

Descrierea CIP a Bibliotecii NaţionaleTRIFA IOSIF

Oglinda inimii omului / preot Iosif Trifa. -Ed. a 5-a. rev. – Sibiu: Oastea Domnului, 2000

144 p. ; 20 cm.ISBN 973-9364-00-4

2

Oglinda inimii omului 3

Preot Iosif TRIFA

OGLINDAOGLINDAOGLINDAOGLINDA

INIMII OMINIMII OMINIMII OMINIMII OMUUUULUILUILUILUI

Ediţia a VII-a

Editura «Oastea Domnului»

Sibiu, 2009

4 Preot Iosif TRIFA

Oglinda inimii omului 5

Prefaţă

Prestigioasa editură «Oastea Domnului» din Si-biu, cunoscută deja prin lucrările de excepţie pe carele editează, ne oferă bucuria duhovnicească de a nedărui acum una din lucrările de spiritualitate cu maretrecere în rândul credincioşilor şi anume: «Oglindainimii omului».

Este o lucrare ce apare acum în a V-a ediţie, ul-timele două fiind scoase după 1990, lucru ce dove-deşte faptul că ea a fost foarte bine primită de cătrecititori, mai ales în aceste vremuri pe care le trăim.

Dintotdeauna, cărţile de popularizare a credinţeiîn rândul maselor au fost apreciate şi citite cu sporde către credincioşii dornici de a cunoaşte şi de a pă-trunde tainele credinţei creştine şi, mai ales, de a lepune în practică zi de zi.

Ele au avut rolul de a le face accesibile credincio-şilor adevărurile revelate, de a-i îndemna la o trăireautentică a lor în duhul Evangheliei lui Hristos şi de ale da posibilitatea de a transmite şi altora ceea ce şiei au descoperit ca bunuri de mult preţ pentru viaţalor duhovnicească.

Între aceste două lucrări se înscrie şi cea de fa-ţă, «Oglinda inimii omului», care a fost tradusăaproape în toate limbile de circulaţie, fiind citită decredincioşi aparţinând diferitelor confesiuni creşti-ne. La succesul ei deosebit a contribuit şi ilustraţia

6 Preot Iosif TRIFA

sugestivă ce a avut un efect benefic şi întăritor asu-pra cititorilor.

În «Cuvântul înainte» al Părintelui Iosif Trifa,scris la ediţia din 1936, se arată că ea nu este o tra-ducere propriu-zisă după ediţia franceză în vogă a-tunci, ci este o prelucrare a ei în care el a pus cevadin sufletul său şi anume dragostea faţă de Hristos şifaţă de mântuirea sufletească a semenilor săi.

Cu siguranţă că şi această nouă ediţie va aduceun balsam binefăcător în sufletele şi în inimile celeînsetate de Dumnezeu şi mai ales le va înmuia şi le vapreface în aşa fel încât în ele să-şi facă sălaş Crucearăscumpărătoare a Domnului, iar cititorul să devină„o făptură nouă” în Hristos Iisus Mântuitorul nostru.

Felicitând pe iniţiatorii acestei lucrări şi binecu-vântându-i pe cei care au ostenit la apariţia ei, ceremharul şi ajutorul lui Dumnezeu asupra tuturor celorcare se vor apleca cu dragoste şi cu dorinţă de înnoi-re sufletească asupra paginilor ei.

† VISARION RĂŞINĂREANU

episcop-vicarSibiu

Sibiu, la 1 noiembrie, 2000

Oglinda inimii omului 7

Cuvânt înainte

O carte tipărită cu slove vechi (chirilice) a umblat

odinioară între creştinii noştri. Era întitulată Oglinda

inimii omului celui dinlăuntru. Era o traducere din sla-

voneşte, făcută de un călugăr cu numele Macarie.

Călugărul Macarie spunea că Oglinda aceasta ar fi

scrisă de un călugăr rus. Adevărul însă este că

această carte a fost scrisă în Franţa de un anume I.

Gossner, în spiritul Bisericii Romano-Catolice, înainte

de anul 1820. Traducerea slavonească n-a făcut decât

unele mici schimbări.

Cartea de faţă nu e o traducere a cărţii franceze,

nici o tipărire din nou a traducerilor ei. Eu am pre-

lucrat această carte şi am prefăcut-o cu totul din

nou, punând în ea prisosul meu sufletesc. Mai mult

de jumătate din ea are un mers diferit de cum e

cartea franceză şi traducerile ei. Aşa cum se pre-

zintă Oglinda aceasta, este o carte cu totul nouă şi

originală.

Despre folosul şi plăcerea cu care se citeşte

această carte mărturiseşte şi faptul că, în decurs de

câţiva ani, s-a tipărit în 35 de mii de exemplare.

8 Preot Iosif TRIFA

Domnul să binecuvânteze cu dar de mântuire su-

fletească pe cei care o vor citi şi pe cei care o vor răs-

pândi, căutând să pescuiască cu ea suflete din adân-

cul fărădelegilor.

Sibiu, la 1 mai 1936

Preot IOSIF TRIFA,redactorul foii «Isus Biruitorul»

Oglinda inimii omului 9

Golgota şi inima omului

Taina cea mare a mântuirii noastre sufleteşti aredouă puncte principale. Punctul cel dintâi şi cel maiînsemnat, şi cel mai înalt este Golgota, este JertfaMântuitorului. Fără Jertfa Crucii nu este şi nu poate finici un fel de mântuire sufletească. Numai Sângele Luine poate curăţi de orice păcat (I In 1, 7).

Numai prin darurile Crucii putem dobândi mântuire,iar aceste daruri ni se dau prin lucrarea Duhului Sfânt.

Dar tot atât de însemnat este şi al doilea punct:inima omului şi darurile Crucii, care pot lucra numaiacolo unde li se deschide inima omului. Faţă de noi,darurile Crucii n-au nici un preţ dacă nu le primim îninima noastră şi dacă nu le lăsăm să lucreze în inimanoastră. După Golgota, în rândul al doilea, inima estecentrul vieţii şi mântuirii noastre sufleteşti. Spre inimanoastră se îndreaptă Domnul Iisus şi Duhul Domnu-lui. Toate predicile Mântuitorului se îndreaptă spreînlăuntrul, spre inima oamenilor. „Din belşugul inimiivorbeşte gura”, zicea Mântuitorul (Mt 12, 34). Din ini-mă ies, ca dintr-un izvor, şi cele bune şi cele rele: cu-getele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile, adulte-rele, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, ochiul piz-maş, hula, trufia, uşurătatea” (Mc 7, 21-22).

10 Preot Iosif TRIFA

Că din inima oamenilor ies gândurile cele rele: prea-curviile, uciderile furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile,înşelăciunea, hula, trufia, uşurătatea (Mc 7, 21- 22).

Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea peDumnezeu (Mt 5, 8).

În starea sa cea căzută şi păcătoasă, inima este

Oglinda inimii omului 11

un izvor otrăvit, un cuib de omizi, o peşteră de tâlhari,o magazie de răutăţi. Spre inima aceasta se îndreaptăDuhul Sfânt cu darurile Golgotei. Cu ajutorul Golgoteiinima se poate face – şi trebuie să se facă – un lăcaş alDuhului Sfânt (cf. I Cor 3, 16).

Îndreptarea noastră trebuie să pornească de aici,de la izvorul răutăţilor: de la inimă. Până nu îndrep-tăm acest izvor, totul este în zadar.

Fântâna otrăvită o poţi vindeca coborându-te laizvorul ei şi vindecând izvorul ei. Repararea ţevilorn-ajută nimic (cum se vede acest lucru în chipul dealături). A căuta să te îndrepţi şi să te mântuieşti fă-ră îndreptarea inimii ar însemna ca şi când ai aş-tepta tămăduirea unei fântâni otrăvite de la repara-rea ţevilor.

Până când înlăuntrul nostru nu „se zideşte” o„inimă nouă” şi curată, toată mântuirea noastră este ospoială, o casă zidită pe nisip.

Iisus Mântuitorul mustra pe iudei tocmai pentruaceastă spoială. Din religia lor lipsea „inima curată”,lipsea duhul. Religia lor ajunsese o religie de formegoale. „Vai, vouă, fariseilor, pentru că voi curăţiţi par-tea din afară a paharului şi a blidului, dar înlăuntrusunt pline de necurăţenie şi de răutate” (Lc 11, 39).

„Poporul acesta cu buzele Mă cinsteşte, dar cuinima sa departe este de Mine” – zicea Domnul Iisus(Mt 15, 8).

Sub această mustrare stă şi creştinismul de azi.Din creştinismul de azi lipseşte inima, care trebuiesă fie predată Domnului Iisus, lipseşte prisosul ini-mii şi al duhului sau, mai bine-zis, lipseşte tocmaiHristos din inimile oamenilor de azi, de aceea s-astins dintre oameni dragostea, mila, bunătatea şi vi-aţa cea curată.

12 Preot Iosif TRIFA

Trăim un creştinism de suprafaţă, fără adâncimiîn Evanghelia Mântuitorului şi în inima noastră; deaceea viaţa noastră e lipsită de dar şi de putere.

În special, noi, românii, trăim o viaţă neadâncitădestul în Evanghelia Mântuitorului; trăim Evanghelianeadâncită destul în inima noastră. De aceea e biruităviaţa noastră de atâtea scăderi şi răutăţi.

Lozinca (parola) mântuirii noastre sufleteşti tre-buie să fie: mai adânc în taina Golgotei şi mai adâncDomnul Iisus în inimile noastre. Să arăm mai adânc!

După Golgota, în rândul al doilea, inima e centrulvieţii şi mântuirii noastre sufleteşti. Inima noastră estecetatea pe care vrea s-o cucerească Domnul Iisus şiDuhul Domnului. Dar, pe de altă parte, şi satan îşi dăseama despre însemnătatea ce o are inima omului.Domnul Iisus bate la uşa inimii tale. Diavolul bate şiel. Stă în voia ta şi în voinţa ta să-ţi deschizi uşa inimiitale Domnului Iisus ori diavolului.

Cetatea vieţii şi mântuirii noastre este inima. Deaceea, spre cetatea aceasta se îndreaptă şi Domnul şidiavolul. „Fiule, dă-mi inima ta!”, zice Domnul (Pilde23, 26). Domnului îi trebuie casa aceasta, cetateaaceasta. „Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva şiva deschide, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mi-ne” (Apoc 3, 20).

Oglinda inimii omului 13

Domnul Iisus bate la uşa inimii tale

Domnul bate la uşă şi aşteaptă să I se deschidă,căci uşa este încuiată şi zăvorâtă pe dinăuntru. E în-cuiată cu voinţa noastră şi cu păcatul, iar DomnulIisus n-o deschide cu forţa. El nu este un spărgătorde uşi. Domnul Iisus respectă libertatea voinţeiomului. El nu sileşte şi nu forţează voinţa omului,căci în acest caz am avea o mântuire silită.

Domnul Iisus strigăde afară şi aşteaptă răb-dător ca omul să-I des-chidă şi să-L primească îninima lui şi în viaţa lui.

Taina mântuirii talesufleteşti, dragă citito-rule, stă în zăvorul de lauşă, stă în voinţa ta şistă în urechile tale săauzi glasul cel dulce ca-re strigă la uşa inimiitale să tragi zăvorul dela uşă şi, deschizân-du-ţi larg inima şi viaţa,să strigi: Intră, DoamneIisuse, Mântuitorule, şi

14 Preot Iosif TRIFA

Te fă Tu Stăpân, Poruncitor şi Împărat în casa inimiimele! Eu Îţi dau Ţie inima mea, Îţi dau Ţie toatevorbele mele, toate gândurile mele, toate faptelemele şi toate purtările mele. Eu Îţi dau Ţie şi toatelipsurile, toate necazurile şi toate frământările mele.Ia-mă Tu, Doamne, în slujba Ta şi în grija Ta.

Domnul Iisus vrea să ia în stăpânire casa inimiişi vieţii tale, vrea să intre la tine ca să vegheze asu-pra ispitelor tale. El vrea să-ţi aducă ajutor şi dar debiruinţă.

Oglinda inimii omului 15

Diavolul bate şi el la uşa inimii tale

Diavolul bate şi El la uşa inimii noastre. El stă lauşă ca un hoţ şi duşman. El ar sparge uşa, dar n-areputere, de aceea se apropie şi el cu vorbe dulci şi is-pititoare.

El bate la uşă cu fel de fel de şoapte şi ispite vicle-ne, el bate la uşă cu toate plăcerile şi desfătările aces-tei lumi. El bate la uşă cu stăruinţă şi ascultă îngrijo-rat, să nu-şi piardă prada. Ochii îi scapără după pra-da dinăuntru.

Diavolul Îl imită peDomnul Iisus. El stă şibate la uşa inimii curăbdare şi stăruinţă.

Numai că este o mi-că deosebire: pentruDomnul Iisus, uşa inimiise deschide mai greu.De multe ori DomnulIisus bate la uşă ani dezile până când omul îideschide.

Însă, vai, satan cio-căneşte numai o singurădată, şi uşa îndată i se

16 Preot Iosif TRIFA

deschide. Iar când i-ai deschis uşa lui satan, atunci elintră triumfător şi se face stăpân şi poruncitor în casasufletului tău, iar tu te faci sluga şi robul lui. O, ce vi-clean mare e diavolul! El stă la uşă şi bate cu fel de felde şoapte şi de înşelăciuni.

N-asculta, dragă suflete! N-asculta de şoaptele luisatan. Ţine-ţi uşa inimii încuiată şi închisă de tot înfaţa lui satan. Gândeşte-te că fiecare ispită pe care oprimeşti şi fiecare păcat pe care îl faci deschide o uşăpentru satan. Gândeşte-te neîncetat că satan se gu-dură mereu ca un câine pe la uşa inimii tale. Alun-gă-l prin cuvintele Domnului Iisus: „Mergi înapoiamea, satan!

Dragă cititorule! Nu uita că în fiecare clipă lauşa inimii tale bate Domnul Iisus şi bate şi diavolul.Stă în voia ta să tragi zăvorul pentru unul sau pen-tru altul. Din două trebuie să alegi una, căci„nimeni nu poate sluji la doi domni: şi lui Dumne-zeu şi lui Mamona” (Mt 6, 24).

Cei mai mulţi creştini îşi pierd sufletul şi viaţa deveci tocmai pentru că îşi închipuie că pot sluji deodatăşi lui Dumnezeu şi diavolului. Noi, oamenii, n-avem înaceastă lume o altă slobozenie şi libertate decât a fi orirobii lui Dumnezeu, ori robii diavolului. O altă cale demijloc nu este şi nici nu poate fi.

Oglinda inimii omului 17

Inima şi viaţa omului sunt ca o cetate

pe care umblă să o cuprindă

doi cuceritori

Pentru mântuirea sufletului se dă o luptă la careiau parte trei inşi: Domnul Iisus, omul şi diavolul.Soarta acestei bătălii o hotărăşte omul. De ce? Întâiadată, pentru că această luptă se dă pentru cucerirealui. A doua oară, pentru că omul e înzestrat de laDumnezeu cu libertatea voinţei.

Inima omului şi libertatea voinţei lui sunt ca ocetate pe care umblă să o cucerească doi „asediatori”:Domnul Iisus şi diavolul. Însă această cetate nu sepoate cuceri cu forţa. Domnul ar putea face acest lucru,dar nu vrea, căci în acest caz omul ar avea o mântuiresilită. Diavolul ar vrea să o cuprindă şi cu forţa, dar nupoate. De aceea, fiecare din cei doi „asediatori” umblă săcâştige de partea sa voinţa omului.

Pentru acest lucru fiecare îşi are mijloacele şi ar-mele lui de luptă. Domnul Iisus le are pe cele bune,diavolul pe cele rele, aşa cum se vede în cele douăimagini din paginile următoare.

Libertatea voinţei omului e ca o cetate încuiată. Înfaţa libertăţii voinţei omului Se opreşte şi Domnul şi seopreşte şi diavolul.

18 Preot Iosif TRIFA

Iată cu ce vrea Domnul să cucerească inima omului...

Atârnă de voinţa omului să-şi deschidă cetateainimii sale pentru Domnul Iisus sau pentru diavolul.Domnul Iisus ne cere „alianţa” noastră, diavolul ne-ocere şi el. Fără ,,alianţa” noastră, Domnul Iisus nuvrea să cucerească cetatea inimii, iar diavolul nu poa-te. Omul câştigă sau pierde această luptă aşa cum sealiază, cu unul sau cu altul dintre cei doi asediatori,după cum îşi deschide cetatea inimii şi vieţii sale pen-tru Domnul sau pentru diavolul.

Omul nu poate câştiga această luptă a mântuiriisale sufleteşti decât în alianţă cu Domnul Iisus şi cudarurile Lui.

Oglinda inimii omului 19

şi cu ce vrea diavolul să o cucerească

Când omul îşi deschide cetatea inimii sale şi Îlprimeşte pe Iisus Biruitorul, atunci viaţa lui deodatăse umple de darurile biruinţei. Atunci omul a căpătatun aliat şi o „alianţă” de daruri, cu ajutorul cărora în-dată îl biruie şi îl alungă pe diavolul.

În cartea aceasta vom arăta, mai departe, inimaomului cucerită de Domnul Iisus sau de diavolul, aşadupă cum omul a primit în casa inimii sale pe unulsau pe altul.

Vom arăta, ca într-o oglindă, starea binecuvântatăa omului care L-a primit pe Domnul Iisus şi vom arăta

20 Preot Iosif TRIFA

starea grozavă şi fioroasă a omului care L-a primit pesatan. Vom arăta că diavolul este un duh puternic (cf.Ef 6, 12), dar puterea şi domnia lui au fost înfrânte.

Iisus Mântuitorul a venit în lume anume ca sănimicească lucrurile lui (I In 3, 8). Omul îl biruie pediavolul aşa după cum primeşte alianţa Domnului sauamăgirea diavolului.

Citiţi cu luare-aminte aceste învăţături, gândin-du-vă neîncetat la mântuirea scump-sufletului vostru!

Oglinda inimii omului 21

Diavolul caută inima noastră

Diavolul nu hoinăreşte prin locuri pustii şi casepărăsite, cum cred unii oameni, ci dă neîncetat târ-coale să poată intra în inimile oamenilor. Aici este lo-cul lui cel plăcut de şedere.

Diavolul este un domnitor ce caută cetatea inimiinoastre (cf. Ef 6, 12); diavolul este un ucigător ce ca-ută viaţa noastră (cf. Ioan 8, 44); este un leu ce cautăpe cine să înghită (cf. I Ptr 5, 8); este un semănător deneghină care caută ţarina inimii noastre; este un amă-gitor care caută pe cine să amăgească.

Diavolul e potrivnicul credincioşilor şi vrăjmaşullor (cf. I Ptr 5, 8). Toate Scripturile ni-l arată lămuritpe diavolul şi strigă după noi să ne ferim de uneltirilelui. Însă diavolul e mişel mare. El se tăgăduieşte pesine însuşi, pentru ca oamenii să nu-l cunoască şi sănu se ferească de înşelăciunile lui.

În cele ce urmează vom arăta, ca în nişte „oglinzi“,starea cea dinlăuntru a omului, aşa după cum L-aprimit pe Domnul sau pe diavolul.

Priveşte, dragă cititorule, în aceste „oglinzi“, săvezi în care din ele te vei afla pe tine. Să afli dacă lo-cuieşte în tine Hristos sau diavolul; Împărăţia luiDumnezeu sau împărăţia diavolului. Uită-te în aceste

22 Preot Iosif TRIFA

„oglinzi“ şi judecă drept şi cinstit. Ia seama, căci staiîn faţa lui Dumnezeu, Care cunoaşte toate „cele dinlă-untru ale tale“. În zadar ai căuta să ascunzi adevărul.Spune adevărul, căieşte-te, apleacă-te cu lacrimi la pi-cioarele Crucii Mântuitorului, căci El a venit anume săte scape de sub puterea lui satan.

Oglinda inimii omului 23

Inima omului care l-a primit înlăuntru

pe satan

Iată acum inima omului care l-a primit înlăuntrupe satan. Iată inima omului biruită de ispitele lui satan.

O, dragă suflete, poate tu zâmbeşti privind imagi-nea de mai jos! Dar aceasta nu e de râs, ea nu e o în-chipuire, ci, vai, e un lucru ce aievea se şi întâmplă.

Aş putea să întăresc acest lucru cu nenumăratelocuri din Sfânta Scriptură. Voi aminti aici unul sin-gur: Despre Iuda ne spune Evanghelia că, în clipacând L-a trădat pe Mântuitorul, a intrat satan în el.„Satan a intrat în Iuda“, zice Evanghelia (In 13, 27).Satan a intrat în Iuda cu patima iubirii de bani.

Cu ajutorul patimilor rele intră şi azi satan în ini-mile oamenilor.

O! Satan nu hoinăreşte prin locuri pustii şi casepărăsite, cum cred unii oameni, ci dă târcoale neînce-tat să poată intra în inimile oamenilor.

De câte ori te ispiteşte vreo patimă lumească, să ştii,dragă cititorule, că satan e la uşa inimii tale şi încearcă săintre înăuntru. Dacă nu respingi ispita, satan deschideuşa; o deschide mai întâi încet-încet, pe neaşteptate şi penesimţite, şi pe urmă dă năvală înăuntru cu toată gloatalui, cum se vede în chipul de pe pagina următoare.

24 Preot Iosif TRIFA

Cu cele şapte păcate de moarte umblă diavolul să cu-prindă inima omului: cu trufia, cu desfrânarea, cu pizma,cu mânia, cu zgârcenia, cu lăcomia (îmbuibarea cu mân-cări şi beţii) şi cu lenea. Aceste şapte păcate de moarte

Oglinda inimii omului 25

sunt prezentate în chipul celor şapte dobitoace urâteşi flămânde. Potrivită asemănare! Căci cu adevăratpatimile cele rele sunt lighioanele, sunt „oile“ luisatan, pe care diavolul le scoate la păşune în ţarinainimii oamenilor.

Trufia înseamnă mândria. Ea e arătată în chip depăun, pentru că păunul este o pasăre care se mân-dreşte cu penele ei cele frumoase. Prin păcatul trufieia intrat satan în lume şi în inima primilor doi oameni.

Mândria este şi azi un izvor de păcate şi de păcă-tuiri. Mândria îl face pe om să nu se plece în smerenieîn faţa lui Dumnezeu, iar, pe de altă parte, tot mân-dria stârneşte între oameni zavistii, certuri, asupriri şialte multe păcate.

Desfrânarea este arătată în chip de ţap, pentru căţapul este un dobitoc desfrânat, puturos şi neruşinat.Aşa e şi patima desfrânării.

Lăcomia, îmbuibarea de mâncări şi băuturi e ară-tată în chipul porcului. Tot aici se ţin şi beţiile şi che-furile ce îl schimbă pe om în chipul porcului, care setăvăleşte în noroi şi în fărădelegi.

Pizma e arătată în chipul şarpelui care stă gata sămuşte, de moarte, sufletul oamenilor. Graficianul nos-tru a făcut acest şarpe, în alte reprezentări, şi ca fiindcoada diavolului. Potrivit lucru… Pentru că pizma şizavistia sunt cu adevărat coada şi codiţa diavolului ca-re tulbură satele şi oraşele, făcând grozave pustiirisufleteşti.

Mânia şi răzbunarea e arătată în chip de tigru fu-rios, gata să sfâşie pe aproapele. Mânia îl schimbă peom în dobitoc furios.

Lenea şi nepăsarea e arătată tot în chipul porcu-lui, iar zgârcenia, în chipul broaştei, care, în pofta ei

26 Preot Iosif TRIFA

nesăturată, mănâncă până şi pământ. Acestea suntcele şapte păcate de moarte din care izvorăsc, ca din-tr-un izvor plin de otravă, toate păcatele şi fărădelegile.Aceasta e firea noastră cea veche cu patimile ei.

În această imagine, firea noastră cea veche cu pa-timile ei e reprezentată în chipul dobitoacelor, în mij-locul cărora stă comandant diavolul.

Foarte potrivită asemănare, pentru că obârşia firiinoastre celei vechi e de la satan. Ea a intrat în Adamşi în Eva prin păcatul şarpelui-diavolul, iar prin acestpăcat a intrat şi în noi.

Cu cele şapte păcate de moarte umblă neîncetatdiavolul să se poată furişa în inima oamenilor. Cuaceste şapte păcate de moarte cuprinde satan inimaomului şi se aşează în ea ca un stăpân şi poruncitoratotputernic. Dintr-o astfel de inimă Duhul Sfânt Sedepărtează şi fuge. „Voi sunteţi casa Duhului Sfânt“,zice Apostolul Pavel (I Cor 6, 19), însă din „casa“ în ca-re intră diavolul, Duhul Sfânt Se depărtează şi fuge. Înlocul Lui se aşează un alt duh: duhul diavolului, alco-olul. Ăsta e duhul cel rău care dă omului îndemn şiputere în cele rele şi face „minuni“ mari pentru biru-inţa iadului şi pierzarea sufletelor.

Duhul diavolului, alcoolul, stă şi el în rând cu celeşapte păcate de moarte – precum se vede în imagine –ba încă, mai mult decât acelea, el stă tocmai pe fundulinimii, în loc de frunte, pentru că face mare slujbăpentru biruinţa diavolului şi a iadului.

Îngerul cel bun, darul şi mila lui Dumnezeu, nu sedepărtează încă de cel păcătos. Tot mai sileşte pe om,să-l trezească din pieire. Îi strigă mereu: Omule, ce-aifăcut cu sufletul tău?… Ce va fi cu sufletul tău?... Însăpăcătosul n-aude. El este surdo-mut, adică surd şimut, când e vorba de cele sufleteşti. Ochi are, dar nu

Oglinda inimii omului 27

vede pieirea. Urechi are, dar n-aude chemarea Dom-nului. Satan l-a ameţit, l-a îmbătat cu plăcerile şi pa-timile cele rele.

Un astfel de om este un mort viu sau un mortcare trăieşte, cum foarte nimerit îl numeşteApocalipsa la capitolul 3, versetul 1. Mortul nusimte, nu vede, n-aude, nu se mişcă. Întocmai aşa eşi păcătosul. Îi poţi tot predica, dar el n-aude nimic;îi trimite Dumnezeu fel de fel de semne şi arătări,dar el nu le vede; poţi să plângi pentru el, că el nute aude. Nu aude şi nici nu vede, pentru că satan a„orbit mintea lui ca să nu vadă strălucind Evanghe-lia lui Hristos“ (II Cor 4, 4).

O, ce fioroasă e starea sufletească a omului biruitde ispitele lui satan! În inima lui s-a stins luminavieţii duhovniceşti... S-a făcut întuneric şi noapte fio-roasă… A voit să trăiască o viaţă slobodă pentrutoate plăcerile şi patimile lumeşti şi acum, iată,această „slobozenie“ l-a băgat într-o robie înfricoşată:în robia patimilor rele, în robia diavolului. În aceastăînfricoşată stare ajung toţi cei care trăiesc după„duhul acestei lumi” (Ef 2, 2).

Pentru ca să ajungă omul în starea aceasta groza-vă nu trebuie să se predea lui satan. E destul dacătrăieşte „în voia gândurilor sale” şi în duhul acesteilumi (Ef 2, 2-3).

Despre un mare necredincios se spune că şi-a testataverea diavolului. Neavând urmaşi, dorinţa i-a fost as-cultată, aşa că averea şi casele au fost lăsate în voia lor.Şi ce s-a întâmplat? Moşia a ajuns o pustietate plină despini şi bălării, iar casele, adăpost pentru bufniţe.

Întocmai aşa şi inima omului lăsată în voia ei, învoia lumii şi în duhul lumii, ajunge sigur un locaş al

28 Preot Iosif TRIFA

diavolului şi un cuib al tuturor răutăţilor. Vai, ce„proprietar” bogat e diavolul în privinţa asta! E plinălumea de „casele” şi „moşiile” lui.

Dar oricât de păcătos ar fi cineva, el nu e pierdut.Oricât de căzut şi de decăzut ar fi cineva, el poate fimântuit. El e ca pomul care şi-a pierdut frunzele cânda venit iarna cu viscolul ispitelor şi păcatelor, dar pu-terea de înfrunzire o are. Şi în cel mai păcătos ompoate da o primăvară de trezire la o viţă nouă, cândsuflă vântul cel cald şi binecuvântat al Duhului Sfânt.

���������Preabunule şi milostive Doamne! Şi eu, nenorocitul,

sunt în starea păcătosului din chipul arătat mai nainte.Ispitele lui satan m-au biruit. Lumina din mine a fost biru-ită de întuneric. La început, când Tu, Doamne, ai făcutlumea, întuneric mare a fost peste tot pământul. Aşa e şiacum în lumea sufletului meu. Întuneric mare s-a făcut îninima şi viaţa mea. Inima mi s-a umplut de toată necură-ţenia. Mi-e scârbă de mine însumi şi de viaţa mea.

Ca un fulger de mustrare şi pieire aud în noaptea su-fletului meu cuvintele Tale: „Oricine păcătuieşte este de ladiavolul, este robul diavolului şi un fiu al diavolului” (I In3, 8-10).

O, sărmanul de mine, în ce ticăloasă stare am ajuns!Sunt robul patimilor, sunt robul diavolului! Trăiesc îndezmierdări şi plăceri. Dar aceste plăceri mă dor… Mădor, pentru că sufletul meu suspină şi Te doreşte pe Ti-ne, Doamne!

Tu, Doamne, m-ai făcut un fiu al luminii, şi, iată, amajuns un fiu al întunericului. Tu m-ai făcut un fiu slobod

Oglinda inimii omului 29

al Tău, şi, iată, am ajuns un rob al diavolului. Inima dinmine ai făcut-o spre a fi Ţie locuinţă, dar, iată, s-a făcutlocuinţă diavolului. O Doamne, cum voi scăpa deaceastă înfricoşată robie? Scapă-mă Tu, Doamne, căcieu nu pot face nimic. Totul e rău şi stricat în mine. „Totcapul meu este bolnav şi toată inima mea suferă demoarte” (Isaia 1, 5) „Inima mea s-a tulburat intru mine şifrica morţii a căzut asupra mea” (Ps. 54, 4). Caută dincerul îndurărilor Tale, Doamne, şi mă izbăveşte din sta-rea aceasta! În bezna cea înfricoşată în care zac, aşteptcuvântul Tău: „Să fie lumină!” Scoate din temniţă su-fletul meu... Scapă-mă, Preabunule Doamne, dinaceastă stare grozavă!

Slăvit să fii, Doamne, acum şi de-a pururi să fii slă-vit! Amin.

Eu am scăpat din starea aceasta grozavă prinCrucea şi Jertfa Fiului Său şi mă rog acum şi pentrutine, dragă cititorule, ca Dumnezeu să-ţi dea ţie darulşi ajutorul să poţi şi tu scăpa din această fioroasă ro-bie şi pieire.

Şi, dacă ai scăpat, vino, dragă suflete, să-i aju-tăm şi pe alţii să scape... O, lumea aceasta e plină decei care dorm în somnul cel adânc al fărădelegilor!Să-i trezim la viaţa Evangheliei prin rugăciunile noas-tre, prin râvna noastră şi prin lucrul nostru pentruDomnul.

30 Preot Iosif TRIFA

Inima omului care tresare îngrozit şi

începe a se trezi din somnul păcatelor

Oricât de păcătos şi ticăloşit ar fi cineva, mântui-rea sufletului său nu e pierdută. Dumnezeu nu voieştemoartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu. Da-rul, mila şi dragostea lui Dumnezeu umblă neîncetatsă-l izbăvească şi să-l aducă iarăşi la viaţă.

În multe chipuri şi feluri lucrează darul lui Dum-nezeu ca să-i trezească pe cei păcătoşi din somnul pă-catelor. Trebuie înainte de toate să ştim că trezirea pă-cătoşilor, trezirea la o viaţă nouă o face totdeauna Du-hul Domnului. Şi trebuie să ştim că Duhul Sfânt lu-crează cu putere în anumite clipe din viaţa omului. Înviaţa fiecărui om sunt anumite clipe în care bate cuputere Vântul Duhului Sfânt. În viaţa fiecărui om suntanumite clipe în care se simte o revărsare, un dar, ovoinţă după o viaţă nouă. Ferice de cel care simteaceste clipe şi-L lasă pe Duhul Sfânt să lucreze maideparte în inima lui.

Mulţi dintre cei întorşi la Domnul mărturisesc că,simţind aceste clipe şi lăsând pe Duhul Sfânt să lucrezemai departe, au apucat pe calea mântuirii sufleteşti.

Un ostaş din Oastea Domnului îmi scria că el agăsit foaia «Isus Biruitorul» pierdută în tren de cineva;

Oglinda inimii omului 31

a luat-o – şi azi e plin de râvnă pentru Domnul şi pentrusufletul său. Iată cum, printr-o mică întâmplare, DuhulSfânt a trezit un suflet la o viaţă nouă!

32 Preot Iosif TRIFA

Un altul îmi spunea că pe el l-au străpuns ca un„fulger“ cele scrise despre Sf. Ioan Botezătorul în «În-semnările călătoriei la Ierusalim». Din acea clipă, s-ahotărât să nu mai pună alcool în gura lui. Iată, şiaceasta e o dovadă cum Duhul Sfânt a lucrat cu pute-re într-o anumită clipă! Şi omul, primind această lu-crare, a apucat la o viaţă nouă.

Trebuie apoi să ştim că, pentru trezirea păcătoşi-lor, Domnul foloseşte chemări dulci şi chemări maiaspre. O predică duioasă, o Biblie, o foaie religioasă, ocarte bună etc. sunt tot atâtea chemări duioase princare Duhul Domnului încearcă să-i trezească la viaţăpe cei păcătoşi. Mulţi se trezesc şi prin astfel de che-mări. Însă cei mai mulţi nu le bagă în seamă, nu leascultă. Râde păcătosul când îi vorbeşti de mântuireasufletului... Rupe Biblia (spunând că-i o carte „pocă-

ită“)... Face foiţe de ţigări din cartea de rugăciuni (cumde fapt am şi văzut pe un om fumându-şi cartea derugăciuni)... Rupe cărţile religioase şi te înjură când teapropii de el cu Cuvântul lui Dumnezeu.

Când omul se învârtoşează în fărădelegi şi nu maiprinde chemarea cea blândă şi dulce pentru trezirea şiizbăvirea lui din pieirea sufletească, Domnul foloseşteşi chemări mai aspre. Când vreo boală te doboară lapat, să ştii, dragă cititorule, că poate ea vine din cauzadepărtării tale de Dumnezeu, ca să te trezească dinsomnul păcatelor. Încercările ce ne vin, necazurile, pa-gubele etc. sunt tot atâtea lucrări ale Duhului Sfântpentru trezirea noastră din somnul fărădelegilor. (Unostaş îmi spunea că el cunoaşte cu adevărat pe Dom-nul de când a fost odată greu bolnav.)

Mulţi, foarte mulţi se trezesc din pieire prin astfelde chemări. Scripturile sunt pline de fii rătăciţi şi de su-

Oglinda inimii omului 33

flete pierdute pe care i-a scăpat certarea şi mustrareaDomnului Dumnezeu. Cei pe care nici mustrarea şi cer-tarea Domnului nu-i trezesc din somnul fărădelegilorsunt cu adevărat nişte pierduţi. Domnul îi lasă în voialor. Nici încercările nu-i pasc, căci Domnul îi ceartă nu-mai pe cei credincioşi, din care poate face „vase alese“.

Trezirea păcătoşilor s-ar putea asemăna cu trezireaoamenilor din somn. Este om care se deşteaptă la ouşoară chemare sau ciocănire în uşă. Altul abia se tre-zeşte la zuruitul ceasului deşteptător, iar pe altul tre-buie să-l scuturi zdravăn, strigându-i: Scoală, omule!

Este om care se trezeşte din somnul păcatului în-dată ce aude chemarea cea dulce a mântuirii. Este omcare aude îndată glasul Celui Care bate la uşa inimiisale, zicând: „Iată, stau la uşă şi bat (Apoc. 3, 20).Sunt însă alţii pe care numai chemări mai stăruitoareîi pot deştepta; şi, iarăşi, sunt alţii care se deşteaptănumai când Mâna cea nevăzută a lui Dumnezeu îiscutură prin fel de fel de încercări. Acei pe care niciMâna aceasta nu-i poate trezi sunt pe veci pierduţi.

În imaginea dinainte se vede chipul păcătosuluicare tresare şi se trezeşte din somnul şi moartea pă-catelor. Este păcătosul de mai înainte despre care amscris că l-a slobozit pe satan să intre în inima lui. Haisă-i zicem acestui păcătos Ion, un om oarecare dinmulţimea oamenilor. Domnul a folosit multe chemăridulci ca să-l trezească la viaţă. Însă Ion acesta pe toatele-a respins. Acum Domnul îi trimite o chemare maiaspră. O boală grea l-a doborât la pat. Îngerul Dom-nului – adică darul şi dragostea lui Dumnezeu – seapropie de el. De data aceasta se apropie de el cu adu-cerea aminte de moarte. Cu o mână îi arată stareagrozavă în care se află sufletul său încărcat de păcate,

34 Preot Iosif TRIFA

iar cu alta îi arată cuvintele Scripturii: „…plata păca-tului este moartea“ (Rom 6, 23 ).

„Omule! îi zice îngerul – iată, vin să-ţi aduc plata pă-catelor tale: moartea trupească şi sufletească... Vai ţie,omule! Ca mâine vei muri... Ce va fi cu sufletul tău?… Ceva fi cu viaţa ta cea veşnică… Vai ţie, că ţi-ai cheltuit viaţaîn zadar... Te lăfăieşti în păcate şi nepăsare, dar ca mâinevei intra în mormânt, iar dincolo de mormânt te aşteaptăosânda de veci... O veşnicie întreagă vei plânge pentru cli-pele pe care le-ai petrecut în desfătări lumeşti şi nepăsarede suflet… Trezeşte-te, omule, trezeşte-te până nu soseşteîncă sabia morţii...“

Ion se înfioară la auzul acestor cuvinte. Până acumn-a ascultat chemarea Domnului... Şi-a bătut joc de celesufleteşti... Acum însă se vede deodată pus în faţa morţii,în faţa veşniciei – şi se cutremură. Tresare îngrozit şi setrezeşte speriat, ca dintr-un vis urât. Abia acum i s-audeschis ochii să vadă starea grozavă în care se află. Seuită în inima sa şi o vede plină de dobitoceştile patimi. Seînfioară, suspină, şi, prin suspinul său, Îi deschide Du-hului Sfânt intrarea în inima sa. În întunericul inimiisale pătrund razele Duhului Sfânt. Pătrunde lumina şifuge întunericul, pentru că lumina cu întunericul nu potavea nici un fel de legătură. Diavolul cu răutăţile lui fugesperiat când într-o inimă de om păcătos pătrunde Duhullui Dumnezeu.

Dar trebuie să ştim şi să băgăm de seamă ca trezireadin somnul păcatelor să fie o trezire statornică. Trezireala o viaţă nouă trebuie să înainteze mai departe, precumvom arăta în paginile celelalte.

Dragă cititorule! Poate că şi tu ai adormit însomnul păcatelor. Ia seama că darul şi dragostea luiDumnezeu umblă în multe feluri să te poată trezi! Nu

Oglinda inimii omului 35

respinge mila şi dragostea lui Dumnezeu! Lasă-L peDuhul Domnului să lucreze în tine! Nu nesocoti clipeleîn care Duhul Sfânt lucrează cu putere în viaţa ta!

Un vestitor al Evangheliei spunea că Domnul Dum-nezeu foloseşte trei chei pentru descuierea inimii oa-menilor şi trezirea lor din somnul păcatelor.

Cheia cea dintâi este o cheie de argint: predicile pe ca-re le aude păcătosul în biserică şi afară de biserică, rugă-ciunile ce se fac pentru el, chemările pe care le aude etc.

Când cheia aceasta nu poate descuia inima, intrăîn slujbă cheia a doua, o cheie de fier: suferinţele şiîncercările. Când nici aceasta nu poate isprăvi, a treiaşi ultima cheie se apropie de inima omului. Aceasta eo cheie de aur, e cheia darului şi harului DuhuluiSfânt. Cel care nici în faţa acestei chei nu cedează epierdut pentru totdeauna…

���������Iisuse, Mântuitorul meu cel bun, mă înfior şi mă ru-

şinez gândindu-mă cât de mult ai umblat ca să mă tre-zeşti din somnul păcatelor. Mi-ai trimis chemări dulci,dar nu le-am ascultat... Mi-ai trimis chemări mai aspre,dar nu le-am priceput. Împresuratu-m-ai cu dragoste,dar eu am răspuns cu ticăloşie. Cu toate „cheile“ Te-aiapropiat de uşa inimii mele, şi eu pe toate le-am respins.Puteai să mă părăseşti, zicându-mi: Ticălosule, aşa răs-plăteşti tu dragostea Mea?... Dar Tu nu m-ai părăsit, cim-ai împresurat mereu cu dragostea Ta. Fiind împietritîn ticăloşie, ai deschis în faţa mea – printr-o boală grea –mormântul pieirii mele trupeşti şi sufleteşti. Abia atunci

36 Preot Iosif TRIFA

m-am îngrozit... Abia atunci mi-am dat seama că trăisemo viaţă pierdută, după care mă aştepta osânda veşni-că... Abia atunci am alergat sub braţele Crucii Tale undeam aflat iertare şi viaţă.

Duhule Sfinte, trezitorule de viaţă! Îţi mulţumesc cănu m-ai lăsat să adorm în somnul pieirii celei veşnice, cim-ai scuturat mereu până m-ai trezit. Îţi mulţumesc că aistăruit mereu cu darul şi harul Tău cel sfânt până m-aiscăpat, aplecându-mă la picioarele Crucii. Amin.

Oglinda inimii omului 37

Inima omului care a ajuns la cunoaşterea

stării sale nenorocite şi caută

mântuirea

Spuneam mai înainte că trezirea păcătoşilor, trezi-rea la o viaţă nouă, o face totdeauna Duhul Domnului.Şi iarăşi spuneam că trebuie să-L lăsăm pe DuhulSfânt să lucreze mai departe în noi, căci altfel trezireadă înapoi; cel trezit iarăşi adoarme. Închipuie-ţi cădormi într-o casă care a luat foc. Ce bine e că te-ai tre-zit la timp! Dar ce folos ai avea de această trezire dacănu te-ai ridica din pat şi n-ai fugi afară? O trezire fărăieşirea din focul păcatelor n-ajunge nimic.

Taina mântuirii sufleteşti îşi are şi ea anumitestări prin care ne trece Duhul Sfânt când Îl lăsăm sălucreze în noi. După trezirea din somnul păcatelor,Duhul Sfânt începe a lucra mai departe. El îţi deschidemai întâi ochii să vezi deplin starea nenorocită şi tică-loasă în care ai ajuns... Te opreşte dintr-o dată ca pefiul cel pierdut în calea pierzării, să afli unde ai ajunsşi ce ai ajuns.

În această stare se vede, în chipul următor, şi Ion,cel care s-a trezit din somnul păcatelor şi a lăsat peDuhul Sfânt să lucreze în inima lui. Duhul Sfânt l-aadus la cunoaşterea stării sale celei păcătoase şi neno-

38 Preot Iosif TRIFA

rocite. Cel trezit din păcate abia acum vede şi pricepeîn ce stare grozavă şi fioroasă se află... Abia acum is-au deschis ochii cei sufleteşti să vadă că a trăit o via-ţă pierdută în zadar... Să vadă că s-a făcut slugă şi rob

Oglinda inimii omului 39

al diavoleştilor patimi şi ispite. Simţind starea aceasta,începe să-şi plângă viaţa pierdută, începe să stropeas-că cu lacrimi trecutul său cel păcătos... Începe săsimtă lipsa unui ajutor şi Mântuitor. Simţind stareaaceasta, strigă plângând: „O, nenorocitul de mine! Ci-ne mă va izbăvi dintr-o astfel de moarte?“ (Rom 7, 24).În clipa asta, Cerul îi aduce vestea cea bună: SângeleDomnului Iisus, care s-a vărsat pe Crucea Golgotei, necurăţeşte de orice păcat şi ne scapă din orice moarte...

Când omul înaintează pe această cale de mântui-re, când îl lasă pe Duhul Sfânt să lucreze în inima lui,diavolul cu dobitoceştile patimi fuge speriat. Diavolulnu mai are nici o putere asupra unei inimi care se lasăaprinsă, cuprinsă şi cârmuită de darul şi harul Du-hului Sfânt. Patimile şi ispitele nu mai au nici o putereasupra unei inimi în care a început să lucreze darul şiharul Duhului Sfânt.

Un lucru trebuie să ştim: începutul mântuiriinoastre sufleteşti este în clipa în care simţim stareanoastră cea păcătoasă.

Cunoaşterea stării tale celei păcătoase, cunoaşte-rea deplină a stării grozave în care te afli, în care te-aadus păcatul, este începutul şi temelia mântuirii talesufleteşti. Carul mântuirii tale sufleteşti nu pleacă ladrum când ţi-ai pus în gând să te laşi de păcate, cipleacă în clipa când îţi simţi ticăloşia în care trăieşti...Pleacă în clipa când înfrângerea pentru păcat îţi stră-punge ca un fulger inima... Când smerenia şi umilinţate apleacă în genunchi să strigi: „Doamne, sunt unpăcătos, sunt un mare păcătos, sunt cel mai mare pă-cătos!... Sunt vrednic de osândă, vrednic de pedeapsăşi pieire pentru păcatele şi fărădelegile mele!“.

Scripturile sunt pline de suflete care s-au mântuit

40 Preot Iosif TRIFA

în clipe de acestea când înfrângerea şi umilinţa pentrupăcat le-au doborât la picioarele Domnului.

„Ieşi de la mine, Doamne, căci om păcătos sunteu…“, a strigat Petru în clipele când Domnul l-a făcutapostol şi vestitor al Evangheliei.

„Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperă-mântul casei mele…“, a strigat Zacheu în clipele cândMântuitorul a intrat cu mântuirea în casa lui.

Vameşul îşi bătea pieptul cu umilinţă în clipacând „s-a îndreptat“.

Saul a fost doborât de pe cal când mergea plin detrufie spre Damasc; a fost aruncat la pământ ca unbiet orb neputincios şi din această stare s-a ridicat unom schimbat, un om nou: Pavel, marele apostol.

Nu pentru păcate îşi pierd oamenii sufletul şi viaţade veci, ci pentru că nu simt păcatul, nu se înfioară destarea lor cea păcătoasă şi nu-L lasă pe Duhul Dom-nului să lucreze în ei.

Satan ţine încuiată inima păcătoşilor mai ales cutrufia. Păcătosul nu vrea să audă de nici un fel deumilinţă şi înfrângere... Trufia lui împiedică lucrareaDuhului Sfânt.

Începutul şi temelia mântuirii noastre sufleteştisunt înfrângerea, smerenia şi umilinţa, care purceddin cunoaşterea şi recunoaşterea stării noastre celeipăcătoase. „Aproape este Domnul de cei cu inima în-frântă şi pe cei smeriţi cu duhul îi va mântui“ (Ps. 33,18). „Inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va ur-gisi" (Ps 50, 18).

Un vestitor al Evangheliei l-a învăţat pe un marepăcătos să-şi înceapă îndreptarea rostind două săp-tămâni la rând o rugăciune din patru cuvinte: „Doam-ne, arată-mi inima mea!”

Oglinda inimii omului 41

După două săptămâni, l-a aflat plângând cu amar.Îşi „aflase“ inima. Această „aflare“ este începutul mân-tuirii. Cu această „aflare“ s-a mântuit şi vameşul.

Când ai ajuns la „aflarea“ aceasta, Duhul Sfânt teduce mai departe, în faţa iubirii lui Dumnezeu, să vezişi să afli cum ţi-ai cheltuit în zadar viaţa... Să vezi şisă afli că tu eşti într-o stare grozavă, fioroasă, într-ostare de pieire sufletească şi trupească...

Ajuns în starea aceasta, deodată simţi un fior, uncutremur care îţi străbate toată fiinţa. Mâinile ţi sestrâng cu căldură spre olaltă, graiul ţi se stinge şi ochiiîncep a slobozi lacrimi. Lacrimi calde şi scumpe suntacestea... Sunt lacrimi de căinţă… Sunt lacrimi carevestesc că se va naşte un om nou, o făptură nouă.

De când eram preot la ţară îmi aduc aminte că amdat odată peste un om care plângea cu hohot mare, deparcă-i murise toată familia.

– Ce ţi s-a întâmplat, dragă suflete, de plângi aşade tare, l-am întrebat eu? Ţi-a murit cineva din casăsau ai avut vreo pagubă în bani sau avere?

– O, dragă părinte, mi-a răspuns omul, n-am avutnici o pagubă de felul acesta…. Eu mă plâng pe mineînsumi ca pe un mort în păcate şi fărădelegi... Euplâng pentru că mi-am cheltuit în zadar talanţii pe ca-re mi i-a dat Dumnezeu... Eu plâng, pentru că mi-amrisipit averea cea sufletească.

– Plângi, dragă suflete, plângi înainte, i-am zis euatunci, căci lacrimile acestea sunt lacrimi sfinte, suntlacrimi prin care lucrează Duhul lui Dumnezeu, suntlacrimi care vestesc mântuirea sufletului tău.

Dar taina mântuirii noastre sufleteşti încă nu sesfârşeşte numai cu lacrimile căinţei. Lacrimile uşurea-

42 Preot Iosif TRIFA

ză, dar încă nu mântuie. O dată cu lacrimile, trebuiesă căutăm şi o scăpare, o mântuire, un Mântuitor. Odată cu lacrimile trebuie să se trezească în noi şi maimult fiorul pierzării în care am ajuns şi dorinţa de ascăpa din această pierzare.

Un al doilea început al mântuirii tale sufleteştieste în clipa în care afli că singur nu te poţi izbăvi;că îţi trebuie un ajutor din afară... Mântuirea ta în-cepe în clipa când te simţi căzut în prăpastia pierză-rii şi strigi plângând cu amar: „O, nenorocitul demine! Cine mă va izbăvi dintr-o astfel de moarte?“

(Rom 7, 24).Când ai ajuns în starea aceasta, se iveşte în zare

Crucea şi vestea cerească, cea mai minunată veste ca-re s-a auzit pe acest pământ: „Sângele Lui ne cură-ţeşte de orice păcat” (I In 1, 7).

Cu aceasta se deschide o altă uşă, se deschide uşacea din urmă care duce la taina cea mare a mântuiriinoastre sufleteşti: la Crucea şi Jertfa Mântuitorului.

���������Doamne, Iisuse! Eu sunt un păcătos, eu sunt cel

mai păcătos om din lume. Averea sufletească am risi-pit-o…, talanţii i-am cheltuit în zadar, haina mi-ammurdărit-o. Totul e stricat, totul e putred, totul e bol-nav în mine. „Tot capul meu este bolnav şi toată inimamea sufere de moarte“ (Isaia 1, 5). Inima mea s-a tul-burat întru mine şi frica morţii a căzut asupra mea (Ps54, 4). Sufletul meu este mâhnit şi mă tulbură (Ps142, 4)... Totul s-a tulburat înlăuntrul meu... Păcatele

Oglinda inimii omului 43

şi fărădelegile s-au grămădit în sufletul meu ca unvulcan ce clocoteşte... Fă Tu, Doamne, ca din acestvulcan să ţâşnească lacrimi fierbinţi de căinţă!… Săţâşnească mărturisirea păcatelor mele.

Sunt bolnav, Iisuse Doamne, şi Tu singur mă poţi tă-mădui, căci Tu ai zis: „…bolnavilor le trebuie doctor“ (Mt9, 12). Mă scufund în pieire şi numai Tu singur mă poţiscăpa.

Doamne Iisuse! Eu vin Ia Tine cu toate păcatelemele şi cu toate lacrimile mele. Primeşte-mă şi mă mân-tuieşte... Amin.

44 Preot Iosif TRIFA

Omul care a aflat izvorul mântuirii:

Crucea şi Jertfa Mântuitorului

În chipul de alături se vede mai departe istoria luiIon despre care am vorbit până aici. Duhul Sfânt l-aadus şi l-a îngenuncheat la picioarele Crucii. Mult alucrat Duhul Sfânt până să-l poată aduce aici. Maiîntâi l-a trezit – abia l-a putut trezi – din somnul pă-catelor. I-a deschis apoi ochii să-şi vadă pieirea... I-adat lacrimi să-şi plângă păcatele... I-a deschis gura săstrige îngrozit: „O, nenorocitul de mine, cine mă va iz-băvi de o astfel de moarte!“ Şi acum, iată, Duhul Sfântl-a adus sub braţele Crucii, l-a adus la izvorul mântui-rii sale sufleteşti.

Îngenuncheat sub braţele Crucii, i se deschidmintea şi înţelegerea să se afle pe sine însuşi şi ros-turile vieţii sale. Îngenuncheat la picioarele Crucii,află Ion cât de grozav a fost păcatul lui, încât a tre-buit ca Însuşi Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să moarăpentru el şi iertarea lui. La picioarele Crucii află cucâtă dragoste l-a iubit Dumnezeu-Tatăl şi Dumnezeu-Fiul. La picioarele Crucii află cea mai minunată vestecare s-a auzit cândva pe acest pământ pentru un om:că Iisus este un Mântuitor al său, că a murit pentruel, pentru păcatele lui, pentru iertarea lui, pentru iu-birea şi scăparea lui...

Oglinda inimii omului 45

Ferice de tine, Ioane, care stai acum îngenuncheatsub braţele Crucii Mântuitorului! Iată, Sângele iertăriipicură peste lacrimile şi păcatele tale... Iată, mâinile

46 Preot Iosif TRIFA

tale strâng cu tărie Crucea mântuirii întocmai cum unnaufragiat care era să se înece în valurile morţii a găsito scăpare! Şi cu toată tăria se ţine de ea. Ferice de ti-ne, căci L-ai aflat pe Acela care de mult te căuta... TuL-ai aflat pe Acela care a zis: „Eu sunt Uşa. Prin Minede va intra cineva se va mântui” (In 10, 9).

O, ce lucru scump şi măreţ se vede în chipul demai nainte! Un păcătos şade îngenuncheat la picioa-rele Crucii. Un om a aflat Uşa mântuirii sale sufleteşti:Crucea şi Jertfa Mântuitorului... Un suflet a scăpat lamântuire... Un păcătos se împacă cu Dumnezeu prinJertfa cea mare a Fiului Său... Un om moare şi învie lao viaţă nouă... Se bucură şi îngerii din cer de aceastăschimbare. „Se bucură şi îngerii din cer pentru un pă-cătos care se pocăieşte“ (Lc 15, 10). Cerul şi pământulse bucură când un păcătos se apleacă sub braţeleCrucii şi află izvorul mântuirii sale sufleteşti.

Lasă-te, dragă suflete, lasă-te atras cu totul la pi-cioarele Crucii Mântuitorului, căci fără darurile Cruciinu poţi face nimic! Toată îndreptarea ta, toate silinţeletale, toate sforţările tale sunt scântei ce se sting su-flate de vântul ispitelor, dacă nu trăieşti o viaţă înge-nuncheată la picioarele Crucii, dacă nu sorbi clipă declipă darul şi puterea din Jertfa Mântuitorului. Viaţanoastră de creştini n-are nici o putere până când n-amaflat izvorul puterii: Crucea şi Jertfa Mântuitorului.

Lasă-te, dragă suflete, lasă-te atras cu totul la pi-cioarele Crucii! Ia seama că diavolul încearcă în multechipuri şi feluri să te poată ţine departe de Crucea şiJertfa Mântuitorului. Satan e şiret mare. El te lasă săte hotărăşti contra păcatelor... Te lasă să-ţi faci rugă-ciunile (aşa, la repezeală şi de mântuială), te lasă sămergi din când în când şi la biserică (pentru ca după

Oglinda inimii omului 47

ce te-ntorci de la biserică să dai şi pe la crâşmă)... Nu sesperie satan nici când pui jurământ că ieşi din rele (şi peurmă mai afund te bagi în ele), dar se îngrozeşte satan şitremură când te apropii de Crucea şi Jertfa DomnuluiHristos... Se cutremură satan şi fuge îngrozit când teapleci plângând sub braţele Crucii Mântuitorului...

Satan a fost definitiv înfrânt şi bătut prin JertfaCrucii de pe Golgota. El are frică numai de această în-frângere, iar noi îl putem înfrânge numai cu darurileCrucii de pe Golgota.

Satan nu se sperie de hotărârile noastre contrapăcatelor, dar tremură şi fuge îngrozit când îngenun-chem cu hotărârile noastre sub braţele Crucii Mântu-itorului şi le sigilăm cu Scump Sângele Lui.

Lasă-te, dragă suflete, lasă-te cu totul atras la pi-cioarele Crucii, căci Crucea leagă cerul cu pământul şipe om cu Dumnezeu! Prin ea răsuflăm, prin ea vorbim,prin ea trăim, prin ea biruim.

O, cum n-am eu glas de înger şi de arhanghel săstrig să se audă în toată ţara cuvintele Scripturii: „Aşaa iubit Dumnezeu lumea, încât şi pe Fiul Său cel UnulNăscut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, cisă aibă viaţă veşnică“ (In 3, 16). „Căci Unul este Dum-nezeu, Unul şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni:Omul Iisus Hristos, Care pe Sine Însuşi S-a dat preţde răscumpărare pentru toţi“ (I Tim 2, 5).

Lasă-te, dragă suflete, lasă-te atras cu totul la pi-cioarele Crucii, căci Crucea nu este altceva decât bra-ţele Domnului deschise pentru orice păcătos care în-setează după mântuirea sufletului său! O, ce dar mareeste pentru noi Crucea! Braţele Crucii, braţele Dom-nului stau totdeauna deschise pentru primirea şi ier-tarea noastră.

48 Preot Iosif TRIFA

���������Iisuse, Mântuitorul meu cel Scump! Îţi mulţumesc că

m-ai atras şi pe mine la picioarele Crucii Tale. O, bunulmeu Mântuitor! Cât de mult ai umblat după mine să măpoţi atrage aici! M-ai chemat cu glas dulce şi eu nuTe-am ascultat... M-ai bătut şi eu nu Te-am priceput... Ocruce grea de suferinţe ai pus pe umerii mei şi eu n-amînţeles-o. Pe urmă ai deschis în faţa mea mormântulpieirii mele trupeşti şi sufleteşti. Abia atunci m-am îngro-zit... Abia atunci am alergat şi am scăpat sub braţeleCrucii Tale. Căzut la picioarele Crucii Tale, mi s-au des-chis ochii să înţeleg că Tu, Mântuitorul meu cel bun, aisuferit şi ai murit pentru mine, pentru păcatele mele,pentru iertarea şi mântuirea mea.

Mă cutremur, o Dumnezeule, stând îngenuncheatlângă Crucea Ta! Mă cutremur gândindu-mă că pentruun ticălos şi nemernic ca mine ai făcut Jertfa aceasta. O,Dumnezeule, cu ce voi răspunde eu la o astfel de dra-goste? Eu n-am nici un răspuns, o Doamne, decât lacri-mile mele. Copleşit şi biruit de o dragoste ca aceasta, eucad plângând la picioarele Crucii Tale.

Iisuse, Preadulcele meu Mântuitor, cu ce voi răs-punde eu, ticălosul, la o astfel de dragoste ce mi-aiarătat? Dă-mi lacrimi, o, Iisuse al meu, să mă plângpe mine şi păcatele mele. Şi dă-mi putere, o, Hristoaseal meu, să mă răstignesc împreună cu Tine, ca să numai trăiesc eu, ci Tu, Doamne, să trăieşti în mine (Gal2, 20); să nu mai fiu al meu, ci să fiu numai al Tău,căci Tu m-ai răscumpărat cu un preţ atât de mare (cf. ICor 3, 23 şi 6, 19-20).

Cu ce voi răsplăti, o, Iisuse al meu, acest dar marece mi-ai arătat? Lumea mă mustră că vorbesc prea multdespre Tine şi Jertfa Ta cea sfântă... Dar, până ce moar-

Oglinda inimii omului 49

tea îmi va închide graiul, eu voi grăi neîncetat despre odragoste ca aceasta.

O Doamne, învredniceşte-mă şi întăreşte-mă să pe-trec până la sfârşitul vieţii mele rugându-mă şi plân-gând la picioarele Crucii Tale.

Iisuse, Mântuitorul meu cel scump! Eu trăiesc astăziprin Jertfa Ta. Tot ce sunt şi tot ce am este Jertfa Ta ceascumpă. Crucea Ta, Mântuitorule, este un hotar marepentru viaţa mea. Crucea Ta a împărţit în două viaţamea: înainte de aflarea Crucii Tale am trăit o viaţă contraTa, iar după aflarea Crucii trăiesc o viaţă cu Tine. Ah, înce orbie sufletească am trăit înainte de a fi atras la picioa-rele Crucii! Spală cu Sângele Tău trecutul meu cel păcă-tos. Spală cu Sângele Tău şi toate ieşirile păcătoase pecare le mai face încă firea mea veche în viaţa mea.

Eu stau sub braţele Crucii Tale, Doamne, să picurepeste mine neîncetat Sângele iertării şi împăcării mele cuDumnezeu. Eu stau sub braţele Crucii Tale ca să sigilezcu scump Sângele Tău toate hotărârile mele, toate pla-nurile mele, toate vorbele şi toate faptele mele. Învredni-ceşte-mă, Doamne, şi mă întăreşte să pot rămâne până lasfârşitul vieţii mele strângând în braţele mele sufleteştiCrucea Ta cea sfântă: izvorul vieţii şi mântuirii mele.

Duhule Sfinte, adu-mi aminte clipă de clipă că viaţamea este un dar al Celui răstignit pe Cruce şi trebuie săo trăiesc întreagă cu El şi pentru El. Întăreşte-mă, ca să„nu mai trăiesc eu, ci să trăiască în mine Iisus Hristos,Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine În-suşi pentru mine” (Gal 2, 20). Amin.

50 Preot Iosif TRIFA

Să adâncim în inima noastră Crucea şi

Jertfa Mântuitorului!

– Inima omului care le-a adâncit –

Am arătat mai înainte cum Duhul Sfânt l-a atraspe cel păcătos la picioarele Crucii şi i-a deschis uşamântuirii sufleteşti. Iată-l acum pe Ion, omul nostru,intrat în taina cea mare a mântuirii sufleteşti.

La picioarele Crucii i s-au deschis lui Ion mintea şiînţelegerea să afle că el a fost un osândit, un condam-nat la pieire sufletească şi trupească pentru păcatelesale... Că el a scăpat de această moarte prin JertfaCrucii. Domnul Iisus a răbdat chinuri înfricoşate pen-tru el şi mântuirea lui.

Această înţelegere îl zguduie, îi deschide inima casă intre în ea Iisus, Cel răstignit pentru păcatele lui.Această înţelegere îi cutremură sufletul. Chipul luiIisus cel Răstignit se înfige în inima lui. Icoana luiIisus cel Răstignit rămâne săpată, rămâne întipărită îninima lui, întocmai cum pe marama Veronicăi a rămasîntipărit chipul Mântuitorului.

Abia acum îşi dă omul seama că el trăieşte ca unscăpat de moarte, ca un iertat, ca un înviat prin Jertfacea mare a Crucii... Viaţa lui e un dar... Întreagă viaţa

Oglinda inimii omului 51

lui sufletească şi trupească e un dar al Celui răstignitpe Cruce...

Iată şi Duhul Domnului, în chip de înger, vine săîntărească această înţelegere a lui, strigându-i răspicat

52 Preot Iosif TRIFA

cuvintele Apostolului Pavel: „De acum tu nu mai eştial tău, ci eşti al lui Iisus Hristos, Care te-a răscumpă-rat cu un preţ mare” (I Cor 3, 23). Este acesta un creznou al mântuirii, pe care Ion nu l-a mai auzit. Seînfioară când îl aude şi suspină, grăind: O, eu păcăto-sul am trăit până acum numai pentru mine, pentrulume şi pentru păcate... Eu nu mai pot trăi de aziînainte o astfel de viaţă... Viaţa mea e un dar al CeluiRăstignit... Eu trăiesc prin El şi trebuie să o rup culumea şi cu păcatul. Eu trebuie să mă răstignesc faţăde lume şi faţă de păcat... Patimile mele şi păcatelemele trebuie să moară sub împunsătura cuielor de peCruce. Omul meu cel vechi, trecutul meu cel păcătos,trebuie să moară la picioarele Crucii, pentru ca să măpot ridica şi să pot învia ca o făptură nouă şi să pottrăi ca un om nou...

Pe această cale înaintând, Duhul Domnului îl a-duce pe Ion să poată rosti cuvintele Apostolului Pavel:„Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc... darnu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine şi viaţa pecare o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credinţa în Fiullui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşipentru mine” (Gal 2, 20). „Departe de mine gândul sămă laud în altceva decât în Crucea Domnului nostruIisus Hristos, prin care lumea s-a răstignit faţă de mi-ne şi eu faţă de lume” (Gal 6, 14).

O, ce înţeles adânc este în aceste cuvinte! O, cumn-am eu putere să apăs aceste cuvinte în inima ta,dragă cititorule, aşa cum apăs aici în carte slovele şichipurile cu ajutorul tiparului! În cuvintele: „… nu maitrăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine” se cuprinde toatăînălţimea sufletească la care se poate ridica un om cuajutorul Crucii.

Oglinda inimii omului 53

Când a ajuns omul să poată rosti şi să poată trăiaceste cuvinte, a ajuns la un hotar mare. Viaţa lui de-odată se rupe în două. De o parte rămâne viaţa ceatrăită în orbie sufletească, în patimi şi desfătări lu-meşti, iar de altă parte începe viaţa cea nouă, trăită cuDomnul şi Evanghelia Lui.

Iată-l pe acest om în sat, în mijlocul oamenilor.Viaţa i s-a schimbat cu totul. Se miră oamenii deschimbarea lui. Dintr-un trufaş şi îngâmfat ce era, ia-tă-l păşind plin de smerenie, de parcă-i altul. Dintr-uniubitor de băuturi şi desfătări lumeşti, iată-l, dintr-odată, retras de la crâşme, petreceri, strâmbătăţi şi dintot duhul acestei lumi. I s-au schimbat cu totul gustu-rile. Nu-i mai place decât de ceea ce are legătură cuEvanghelia şi cu sufletul său. Crâşma era mai înainte„biserica” lui; acum iubeşte biserica, şcoala şi tot ce îipoate fi de hrană pentru suflet şi minte.

Mai înainte abia silabisea, dar acum iată-l cât defrumos şi de bine citeşte în Biblie. Vremea ce şi-o pe-trecea în duminici şi în sărbători la crâşmă şi în fel defel de sfaturi şi minciuni pline de otravă sufletească,acum o petrece citind în Biblie şi în alte cărţi religioa-se. De când a intrat în şcoala cea mare a Bibliei, s-adeşteptat cu mintea, s-a încălzit cu inima şi acum stăsă înveţe pe alţii, încât se uimeşte lumea de el.

O duşmănie avea cu un vecin al său. Ani de zile acopt venin de ură şi răzbunare contra lui. Acum însăDomnul cel Răstignit îi strigă din inimă: „Omule! Euam iertat pe cei ce Mă pironeau pe Cruce... Eu te-amiertat şi pe tine, iar tu nu poţi ierta pe de-aproapeletău?” Ion înţelege, se împacă degrab cu aproapele său;răsuflă uşurat şi făgăduieşte în faţa Crucii Mântuito-rului că nu va mai urî pe nimeni în această lume decâtpe diavolul şi păcatul.

54 Preot Iosif TRIFA

Batjocuri şi hule se ridică împotriva lui. Stă gatasă răspundă cu asprime, ca mai înainte. Dar Domnulcel Răstignit îi strigă din inimă: „Eu am tăcut în faţahulitorilor... Eu am tăcut în faţa celor care mă păl-muiau şi tu nu poţi tăcea şi răbda?” Ion înţelege, îşipleacă fruntea şi răspunde rugându-se pentru cei ca-re-l batjocoresc, aşa cum a făcut şi Domnul.

Un necaz dă peste el, ba parcă-i făcătură: de cânda început o viaţă nouă, parcă mai des îl cercetează ne-cazurile. E gata cât pe-aci să cârtească, dar Iisus celRăstignit îi strigă din inimă: „Omule, Eu am purtat oCruce grea pentru tine şi pentru păcatele tale!... Şi tunu vrei să porţi nimic? O mică cruce ţi s-a pus şi ţie peumeri şi tu vrei să te scapi de ea, vrei să o arunci?”

Ion înţelege, se ruşinează şi nu cârteşte niciodatăîmpotriva necazurilor, ba încă simte un fel de plăceresă poarte şi el o cruce care să-i aducă neîncetat amin-te de Domnul şi de sufletul său.

El trăia mai înainte numai pentru sine, trăia ca oomidă închisă în gogoaşă, în zgârcenie, în iubire nu-mai de sine şi de interesele sale. Dar acum a ieşit dinsine însuşi... El e acum gata să plângă cu cei ce plâng,gata să se bucure cu cei ce se bucură... El e acumgata să facă orice jertfe pentru Domnul, pentru sufle-tul său şi pentru alţii.

O schimbare mare, o schimbare din temelie s-a fă-cut în viaţa lui de când Jertfa Crucii Mântuitorului s-aadâncit în inima sa. El vede acum lumea prin luminaCrucii. El vede altfel, simte altfel, gândeşte altfel, vor-beşte altfel şi trăieşte altfel. El „toate le sufere, toate lecrede, toate le rabdă, nu pizmuieşte, nu se trufeşte, nucaută ale sale, nu gândeşte răul, nu se bucură de ne-dreptate, ci se bucură de adevăr” (I Cor 13, 4-7). El

Oglinda inimii omului 55

poate acum să le facă pe toate acestea, pentru că îninima lui este izvorul dragostei, izvorul iertării şi izvo-rul puterii: Iisus, Cel răstignit pe Cruce.

O aşa viaţă înseamnă, dragă cititorule, viaţa ceaadâncită în Crucea şi Jertfa Mântuitorului. Dacă esteceva ce ne lipseşte nouă, românilor, apoi este tocmai oastfel de viaţă. Ne trebuie o adâncire a vieţii noastre înCrucea Mântuitorului sau, mai bine-zis, Crucea şiJertfa Mântuitorului trebuie să pătrundă mai adânc îninima şi-n viaţa noastră.

Crucea e semnul cel mai scump ce-l avem noi oa-menii pe pământ. Numai că acest semn trebuie să fie,să se facă, un izvor de putere creştinească şi de viaţăcreştinească. Crucea înseamnă biruinţă şi cu ea tre-buie să trăim o viaţă de biruitori. Altfel rămânem înjudecata ce ne-a făcut-o un misionar străin care, cer-cetând viaţa noastră religioasă, şi-a însemnat într-unloc cuvintele: „Viaţa românilor e plină de cruci şi… depăcate”. Crucea şi Jertfa Mântuitorului trebuie adân-cite în inima şi viaţa noastră.

���������Duhule Sfinte, Care m-ai trezit şi pe mine din som-

nul păcatelor, deschide şi inima mea să intre în ea izvo-rul vieţii şi al puterii: Crucea şi Jertfa Mântuitorului!...Deschide inima mea să se întipărească pe veci în eachipul lui Iisus cel Răstignit.

Duhule Sfinte, adu-mi aminte clipă de clipă că viaţamea este un dar al Celui răstignit pe Cruce şi că trebuiesă o trăiesc întreagă cu EI şi pentru El... Adu-mi aminte

56 Preot Iosif TRIFA

clipă de clipă că eu nu mai sunt al meu, ci sunt al luiIisus Hristos, Care m-a răscumpărat cu un preţ mare…

Întăreşte-mă, Duhule Sfinte, cu darul şi harul Tău,ca să nu mai trăiesc eu, ci să trăiască în mine IisusHristos, Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat peSine Însuşi pentru mine” (Gal 2, 20). Amin.

Oglinda inimii omului 57

Inima omului care a ajuns un „om nou”,

un „om duhovnicesc”, o „făptură nouă”

Iată inima omului care a plinit calea mântuiriisufleteşti, care a ajuns culmea unei vieţi trăite dupăEvanghelie! Mult a lucrat Duhul lui Dumnezeu pânăce l-a adus în starea aceasta. Mai întâi l-a trezit – abial-a putut trezi – din somnul păcatelor... I-a deschisapoi ochii să-şi vadă starea de pieire în care se afla, i-aslobozit lacrimile căinţei, l-a atras şi l-a îngenuncheatla picioarele Crucii, i-a deschis inima pentru Crucea şiJertfa Mântuitorului...

Omul, Ion, a ascultat, a primit darurile şi acumiată-l în ce stare minunată se află… EI a atins plinireavieţii sufleteşti pe care o cere Apostolul Pavel în cu-vintele: „Oare nu ştiţi că voi sunteţi casa lui Dumne-zeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?” (I Cor.3, 16). „Oare nu ştiţi că trupul vostru este lăcaş Du-hului Sfânt care locuieşte în voi şi pe Care L-aţi primitde la Dumnezeu?” (I Cor 6, 19).

Inima lui s-a umplut de lumina şi darul DuhuluiSfânt. Au fugit din inima lui cele şapte fioroase păcatede moarte: trufia, desfrânarea, pizma, mânia, lăcomia,zgârcenia, lenea şi, în locul lor, s-au aşezat virtuţile,pietrele de temelie ale mântuirii noastre sufleteşti: cre-

58 Preot Iosif TRIFA

dinţa, dragostea, nădejdea, smerenia, dărnicia, cură-ţia, cumpătarea, hărnicia şi răbdarea. El este acum unvas ales pe care l-a cuprins focul Duhului Sfânt. El

Oglinda inimii omului 59

este un om nou, un om duhovnicesc cuprins, aprins şicârmuit de darul şi harul Duhului Sfânt. De aceea şiîn viaţa lui se arată acum „roadele Duhului Sfânt caresunt: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare,bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrâ-narea poftelor” (Gal 5, 22).

Trebuie să ştim că Dumnezeu lucrează prin DuhulSfânt. Prin Duhul Sfânt lucrează şi Mântuitorul. Du-hul Sfânt este Izvorul darurilor. Prin Duhul Sfânt pri-mim şi darurile Jertfei de pe Cruce. „Duhul pe Care Îlvoi trimite de la Tatăl – zicea Iisus – va lua din al Meuşi va vesti vouă” (In 16, 13-15).

Duhul Sfânt ne apropie de Golgota, de Jertfa Cru-cii, pentru ca, prin Crucea Golgotei, să-şi reverse apoiasupra noastră darul şi harul Său. Când stai subbraţele Crucii, stai sub revărsarea darului şi haruluiDuhului Sfânt.

Lucrarea mântuirii sufleteşti o pecetluieşte şi odesăvârşeşte Duhul Sfânt. Apostolii nu înţelegeau binenici Jertfa Golgotei şi nici nu aveau putere destulă (învremea răstignirii au fugit) până când nu S-a pogorâtpeste ei darul şi harul Duhului Sfânt.

Duhul Sfânt este puterea prin care lucrează Dum-nezeu şi lucrează şi Mântuitorul. Este focul ce arde şiîntăreşte vasele noastre de lut. Fără darul şi harulDuhului Sfânt nu se poate nici câştiga, nici păstra obiruinţă asupra păcatelor.

Iată, pe pagina de alături se vede chipul omuluicare stă sub darul, harul şi puterea Duhului Sfânt.Duhul Sfânt a adâncit în inima acestui om Crucea şiJertfa Mântuitorului şi acum, iată, inima lui şi viaţalui sunt pline de lumină, de dar şi har. El este acumun om nou, o făptură nouă. La picioarele Crucii, prinJertfa Crucii, el a murit şi a înviat la o viaţă nouă, ca ofăptură nouă.

60 Preot Iosif TRIFA

În fiecare om sunt doi oameni: omul pe care l-astricat înşelăciunea lui satan în grădina Edenului şiomul pe care l-a creat din nou Jertfa Crucii de peGolgota. Cel dintâi se cheamă – în epistolele Aposto-lului Pavel – „omul cel vechi”, „omul cel lumesc”, iarcelălalt se cheamă „omul cel nou”, „omul cel duhovni-cesc” (Ef 4, 22-24 şi I Cor 3, 1).

Din omul pe care l-a stricat satan, în grădinaEdenului, a rămas în noi „firea cea veche”, „firea cealumească împreună cu patimile şi poftele ei”.

Iisus Mântuitorul a luat asupra-Şi firea noastrăcea stricată. „Omul nostru cel vechi a fost răstignitîmpreună cu El”, pentru ca şi noi „să ne răstignim faţăde lume”, „să murim faţă de păcat”, pentru ca să învi-em şi să trăim în Hristos ca „o făptură nouă” (Rom 6,6; Gal 5, 24; Rom 6, 10). „Căci, dacă este cineva înHristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus; iată,toate lucrurile s-au făcut noi” (II Cor 5, 17).

Taina mântuirii sufleteşti în aceasta stă: cu ajuto-rul Jertfei de pe Cruce, omul nostru cel duhovnicescsă-l biruie pe cel lumesc, omul cel nou să-l biruie pecel vechi; duhul să biruie carnea.

Cei ce sunt în Iisus Hristos – zice Apostolul Pavel –nu trăiesc după îndemnurile firii celei lumeşti, ci dupăîndemnurile Duhului. Că cei care trăiesc după îndem-nurile firii celei lumeşti umblă după lucrurile firii lu-meşti, pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhu-lui umblă după lucrurile cele duhovniceşti. Umblareadupă lucrurile firii celei lumeşti (după cugetul trupu-lui) este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu şi moarte,iar umblarea după lucrurile Duhului, viaţă şi pace...Voi nu mai sunteţi în trup, ci în Duh; voi nu mai sun-teţi lumeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumne-

Oglinda inimii omului 61

zeu locuieşte într-adevăr în voi. Dacă n-are cineva Du-hul lui Hristos, nu este al Lui. Şi dacă Hristos este învoi, trupul vostru a murit faţă de păcat” (cf. Rom 8).

Într-o astfel de stare duhovnicească se află şi Iondin chipul de la pagina 56. L-aţi văzut în ce stare fio-roasă era când Duhul Sfânt S-a apropiat mai întâi de elca să-l trezească la o viaţă nouă. Inima lui era atunciplină de dobitoceştile şi diavoleştile patimi. În el trăia„omul cel vechi”, „firea cea lumească împreună cu pa-timile şi poftele ei” (Gal 5, 24). „Omul cel lumesc” birui-se în el pe „omul cel duhovnicesc”, carnea biruise du-hul; de aceea inima lui şi viaţa lui erau pline de„roadele trupului, care sunt: desfrânările, slujba ido-lilor, vrajbele, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile,dezbinările, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi altelucruri asemănătoare cu acestea” (Gal 5, 19-21).

Încetul cu încetul, Duhul Sfânt a trezit şi a întăritîn el firea cea duhovnicească până când, pe urmă, l-aadus la picioarele Crucii, unde firea lui cea lumeascăs-a răstignit împreună cu Hristos şi a înviat la o viaţănouă, ca o făptură nouă, ca un om nou, ca un om du-hovnicesc (cf. Rom 6 şi 8).

Ferice de tine, Ioane, care ai ajuns în starea aceas-ta! Inima ta şi viaţa ta e acum o vatră de foc, de căldu-ră şi de lumină sufletească. Aprinde-i, dragă suflete,aprinde-i şi pe alţii cu această căldură, căci Domnul azis: „...foc am venit să arunc pe pământ (focul DuhuluiSfânt) şi cât aş vrea să fie acum aprins!” (Lc 12, 49).Spune, dragă omule, spune tuturor că nu este înaceastă lume o bucurie sufletească mai mare, o mul-ţumire mai dulce, o linişte mai scumpă decât o viaţăaprinsă şi cârmuită de darul Duhului Sfânt. Spune-letuturor că „împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci

62 Preot Iosif TRIFA

în putere”, în puterea ce o dă darul şi harul DuhuluiSfânt, iar acest dar ne vine prin împunsătura cuielorde pe Golgota.

Dar ai grijă, Ioane dragă! Drumul mântuirii taleîncă nu e sfârşit. Diavolul va face toate încercările săte poată întoarce iarăşi în robia din care ai scăpat. Deaceea îţi strigă îngerul cuvintele: „Fii credincios pânăla moarte şi îţi voi da cununa vieţii!”

���������Iisuse, Mântuitorul meu cel scump! Întăreşte-mă şi pe

mine, să mă pot face un om duhovnicesc, un om nou, ofăptură nouă. În zadar aş încerca să fac acest lucru cuputerile mele. Îl poate face numai Crucea şi Jertfa Ta ceasfântă. Îl poate face numai darul şi harul Duhului Sfântpe Care l-ai trimis peste Apostoli şi peste toţi cei care autrăit o viaţă îngenuncheată la picioarele Crucii Tale.

Duhule Sfinte şi de viaţă dătător! Îngenunchează-măşi pe mine la picioarele Crucii. Adânceşte în inima meaJertfa Crucii, din care izvorăsc toate roadele vieţii veşnice.Revarsă peste viaţa mea darul şi harul Tău cel sfânt.

Duhule Sfinte! Vino şi Te sălăşluieşte şi în inimioaramea şi o curăţă de toată spurcăciunea patimilor celorrele. Aprinde-mă mereu cu focul Tău cel sfânt şi mă um-ple de căldură şi lumină sufletească. Eu Îţi deschid larginimioara mea. Intră în ea şi cuprinde toate încăperile eicu darul şl harul Tău cel sfânt! Amin.

Oglinda inimii omului 63

Cu ajutorul lumii, satan umblă să-l amă-

gească iarăşi pe omul cel duhovnicesc

Un lucru trebuie să ştie toţi cei apucaţi pe caleamântuirii sufleteşti, toţi cei care au atins culmea mân-tuirii sufleteşti: vor avea multe ispite, vor avea multeîmpotriviri şi multe feluri de necazuri.

Oare de ce acest lucru? De aceea pentru că, pânătrăieşti în păcate şi fărădelegi, satan doarme liniştit; teştie asigurat pentru împărăţia lui. Te ştie în mâna lui.Dar îndată ce te trezeşti, se trezeşte şi satan şi începea „lucra”, încercând în tot chipul să te adoarmă iarăşişi să te întoarcă iarăşi în robia lui.

Când omul începe o viaţă după Evanghelie, dia-volul pune foc mai mult în patimile pe care le-a avut.Pune „miere” mai multă pe otrava păcatelor.

Pe lângă aceste ispite lăuntrice, cei întorşi la Dom-nul trebuie să ştie apoi că vor avea de furcă şi cu lu-mea din afară. „A mea este lumea aceasta”, zicea dia-volul în pustie, când L-a ispitit pe Mântuitorul cu mă-ririle lumeşti (Lc 4, 6). Ale diavolului sunt toate plăce-rile, desfătările, ispitele şi poftele acestei lumi.

Cel care începe o viaţă nouă cu Domnul şi Evan-ghelia Lui trebuie să o rupă cu lumea, cu duhul aces-tei lumi... El nu mai este din lume – „...voi nu maisunteţi din lume” (In 15, 19). El a ieşit, el trebuie să

64 Preot Iosif TRIFA

iasă din duhul acestei lumi, pentru că „prietenia acesteilumi este vrăjmăşie cu Dumnezeu... Cine vrea să fieprieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu” (Iac 4,4). „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iu-

Oglinda inimii omului 65

beşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.Căci tot ce este în lume: pofta firii celei lumeşti, poftaochilor, nu este de la Tatăl, ci din lume” (I In 2, 15-16).

Lumea însă e plină de cei ce „iubesc lumea”, de ceice „trăiesc după duhul acestei lumi” (Ef 2, 2). Aceştianu-i înţeleg pe cei ce trăiesc o viaţă duhovnicească, oviaţă smulsă din duhul acestei lumi.

„Omul cel lumesc – zice Apostolul Pavel – nu pri-meşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru elsunt o nebunie şi nici nu le poate înţelege, pentru cătrebuie judecate duhovniceşte” (I Cor 2, 14).

Apostolul Pavel spune deci limpede că oamenii vortrăi împărţiţi în două tabere: în cei duhovniceşti şi încei lumeşti; în cei care umblă după „îndemnurile Du-hului” şi în cei care „umblă după îndemnurile firii celeilumeşti” (Rom. 8). Lucrul acesta se vede şi în chipul dealături. Pe oamenii cei lumeşti îi foloseşte diavolul casă-l ispitească cu ajutorul lor pe cel care trăieşte o vi-aţă duhovnicească, precum se vede în imagine. Pe celîntors la Domnul, oamenii cei lumeşti nu-l mai slăbescdin vorbe ca acestea: Da’ nu te face de râs, omule, cugazetele şi cărţile tale, că doar n-ai omorât pe nimenisă te faci „pocăit”… Că doar n-ai să te faci călugăr...Da’ de ce-ţi canoneşti viaţa? Hai să bem, să chefuim,viaţa să ne-o trăim!

Dar Ion, omul cel duhovnicesc, nu vrea să mai au-dă chemările lumii. El trăieşte acum într-o altă lume...El are acum alte gusturi, alte cugete şi alte gânduri.

În chipul de alături sunt două lumi: lumea omuluiduhovnicesc şi lumea oamenilor lumeşti. Aceste douălumi sunt două stări ce nu se înţeleg şi nici nu se potînţelege, pentru că între ele este o prăpastie întreagăde gândire şi de simţire.

66 Preot Iosif TRIFA

De multe ori aceste două lumi sunt chiar şi în ca-sa omului.

O femeie intrată în Oastea Domnului îmi spuneacă i-a trebuit doi ani de zile şi multe suferinţe pânăcând a putut face şi din bărbatul ei, care suferea depatima beţiei, un om duhovnicesc.

Un tânăr din judeţul Sibiu îmi spunea că numaipe furiş poate citi «Isus Biruitorul», din cauza tatăluisău care este beţiv şi nu poate suferi foaia aceasta.

Aici se împlinesc cuvintele Mântuitorului: „Şi omulva avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui... Tatăl vafi împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui; mama îm-potriva fiicei şi fiica împotriva mamei” (Mt 10, 36 şi Lc12, 52-53).

În chipul de la pag. 62 se văd cele două lumi: lu-mea „omului duhovnicesc” şi lumea „oamenilor tru-peşti”, puse faţă în faţă. Cu ajutorul desfătărilor lu-meşti şi al oamenilor celor trupeşti vrea satan să-l în-toarcă iar pe omul cel duhovnicesc în robia din care ascăpat, să-l facă iarăşi un „om lumesc”. Însă Ion, omulcel duhovnicesc, stă neclintit şi tare în faţa ispitelor.Ispitele lumii nu-l pot birui, pentru că el s-a „răstignitfaţă de lume”, el „a murit faţă de păcat” şi a înviat la oviaţă nouă prin Jertfa Crucii Mântuitorului (cf. Rom 6şi 8). El este un om „născut din nou” prin Jertfa Cruciişi darul Duhului Sfânt (cf. In 3), „iar cel ce este născutdin Dumnezeu biruie lumea” (I In 5, 4).

În faţa desfătărilor lumeşti, omul cel duhovnicescse miră cum de i-au putut plăcea cândva astfel deotrăvuri sufleteşti... Se miră de orbia sufletească în ca-re trăia şi el odată... Se îngrozeşte când îşi aduce a-minte în ce stare grozavă de pieire sufletească trăia şiel... El vede acum de departe mierea cu care satan auns otrava patimilor şi se fereşte de ea ca de foc...

Oglinda inimii omului 67

Faţă de chemările „oamenilor supuşi poftelor tru-peşti, care n-au Duhul” (cf. Iuda 19), omul cel duhov-nicesc răspunde: „Ajunge, în adevăr, cât am trăit pânăacum în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe, închefuri şi în slujiri idoleşti neîngăduite” (I Ptr 4, 3). Eusunt acum un om nou... eu nu mai sunt Ion cel carealerga cu voi la chefuri şi fărădelegi. Ion cel vechi amurit. S-a dus... Eu sunt un Ion nou, care trăiesc oviaţă nouă cu Domnul.

Dar cei neduhovniceşti nu înţeleg aceste vorbe alelui Ion; şi nici nu le pot înţelege, pentru că Ion vor-beşte ca un om duhovnicesc. Oamenii cei lumeşti semiră că Ion „nu aleargă împreună cu ei la acelaşi po-top de desfrâu şi îl batjocoresc” (I Ptr 4, 4). Dar Ionrăspunde cu rugăciune la batjocurile lor. El plânge demila lor, văzându-i cum îşi pierd sufletul... El se roagăpentru trezirea lor din somnul păcatelor.

Din faţa ispitelor, omul cel duhovnicesc se retra-ge mereu în rugăciune şi se întăreşte mereu prin ru-găciune. Aici este locul să amintesc despre puterearugăciunii.

O, cum n-am eu cuvinte destule şi loc destul săspun ce putere mare are rugăciunea pentru un sufletde om! Voi aminti numai atât că Însuşi Mântuitorul afolosit neîncetat rugăciunea în contra ispitelor luisatan şi ne-a lăsat-o şi nouă ca să o folosim şi noi ne-încetat. „Privegheaţi şi vă rugaţi ca să nu cădeţi în is-pită” (Mt 26, 41).

Aici este locul să amintesc ceva şi de prigoanelecare se ridică asupra celor întorşi la Domnul.

Diavolul nu încearcă numai cu mierea să-l abatăpe cel întors; el foloseşte şi prigoana.

Cei care se hotărăsc la o viaţă nouă după Evan-

68 Preot Iosif TRIFA

ghelie trebuie să ştie că vor avea de suferit multe feluride necazuri şi prigoane. Însuşi Mântuitorul a spus lă-murit acest lucru: „În lume necaz veţi avea, însă în-drăzniţi, căci Eu am biruit lumea” (In 16, 33). „Dacă peMine M-au urât, şi pe voi vă vor urî… dacă pe Mine M-au prigonit, şi pe voi vă vor prigoni… şi veţi fi urâţi detoţi pentru numele Meu” (Lc 21, 12; In 15, 20). Apos-tolul Pavel a spus şi mai răspicat acest lucru în cuvin-tele: Şi toţi cei care vor să trăiască cu temere de Dum-nezeu în Iisus Hristos vor fi prigoniţi” (II Tim 3, 12).

Lucrul acesta, de altfel, e şi firesc şi de înţeles. Ceipăcătoşi nu-i pot suferi pe cei credincioşi. Credinciosuleste o oglindă curată în care păcătosul îşi vede ticălo-şia şi de aceea lumea îl urăşte. Îl batjocoreşte şi îl pri-goneşte.

���������Iisuse, Mântuitorul meu cel scump! Îţi mulţumesc că

m-ai ajutat şi pe mine să mă fac un om duhovnicesc.Întăreşte-mă, Doamne, să pot rămâne în starea aceastapână la sfârşitul vieţii mele. Întăreşte-mă, BunuleDoamne, contra ispitelor care îmi vin de la lume şi de laoamenii cei lumeşti. Întăreşte-mă contra prigoanelor carese ridică împotriva mea.

Duhule Sfinte! Aprinde-mă şi mă întăreşte neînce-tat cu darul şi harul Tău, ca să nu mă mai poată biruiduhul acestei lumi. Trezeşte-mă mereu la rugăciune şipriveghere, ca să nu mă mai poată birui lumea cu ispi-tele ei. Amin.

Oglinda inimii omului 69

Mobilizarea generală a iadului în contra

omului cel duhovnicesc

Când un om lumesc e pe cale de a deveni un omduhovnicesc, când un om e pe cale de a o rupe pentrutotdeauna cu lumea şi păcatele, iadul se cutremură...iadul face mobilizare generală în contra lui. Satan sevede în primejdie de a pierde pentru totdeauna un su-flet care, mai târziu, poate deveni o primejdie şi pentrualţii. De aceea ordonă mobilizare generală în contra lui.

Foarte potrivită e pusă această ofensivă a iaduluiîn chipul următor. În partea de sus e omul cel duhov-nicesc, iar jos, dedesubtul lui, e mobilizarea iadului.Comanda luptei o ţine însuşi Scaraoschi, mai-marelediavolilor. Din adâncul iadului, Scaraoschi telefoneazăla argaţii lui din lume să pornească ofensiva în contracelui pierdut pentru împărăţia iadului:

– Alo! Alo! Aghiuţă!... Alo, Prichinduţă!... Alo, ar-gaţii mei din lume!... Ce-i cu voi, iarăşi dormiţi?...Cum mai staţi cu omul acela pe care l-am pierdut?...

– Stăm rău, Întunecimea Voastră, stăm rău... Aapucat a-l birui puterea Duhului Sfânt şi n-avemce-i face.

– Alo, Aghiuţă!... Alo, argaţii mei!... Daţi-i băutu-ră... Daţi-i târcoale cu ispita băuturii.

70 Preot Iosif TRIFA

– I-am dat, Întunecimea Voastră; i-am dat, dar nu-itrebuie... Strigă cât îl ţine gura că băutura-i duhul ia-dului nostru şi încă şi pe alţii îi abate de la băutură.

Oglinda inimii omului 71

– Alo, Aghiuţă... Alo, argaţii mei!... Daţi-i femei.– Am încercat şi cu asta, Întunecimea Voastră, am

încercat şi cu asta... i-am scos în cale multe ispite deacestea, dar pe toate le-a biruit...

– Alo, Aghiuţă! Alo, tartorii mei!... Scorniţi ceartăîn casa omului pe care l-am pierdut; aprindeţi ceartăîntre el şi soţia lui şi copiii lui…

– Am încercat şi asta, Întunecimea Voastră, darn-am putut reuşi nimic, pentru că şi familia lui e cu-prinsă de puterea Duhului Sfânt.

– Alo, tartorii mei! Avea omul acesta o veche ură şiduşmănie cu vecinul său, George. Aprindeţi iar între eiduşmănia.

– Am încercat şi cu asta, Întunecimea Voastră.Pe George l-am sculat în capul lui, dar el a tăcut şi arăbdat.

– Alo, Aghiuţă!... Alo, tartorii mei!... Sculaţi peoameni în capul lui! Şoptiţi-le tuturora că „s-a po-căit” şi scorniţi pe oameni să-l batjocorească şi să-lalunge!

– Am făcut-o şi pe asta, Întunecimea Voastră...Oamenii l-au batjocorit, i-au rupt Biblia şi cărţile, (unostaş din Oastea Domnului îmi scrie că pe a treia Bi-blie i-au rupt-o oamenii) l-au bătut, l-au alungat...,dar el pe toate le-a răbdat cu nepăsare. Ba încă spunecă se bucură că poate suferi pentru Domnul său.

– Alo, Aghiuţă!... Alo, argaţii mei!... Luaţi-vă iar cubuna cu omul cel pierdut! Încercaţi o pace şi împăcarecu el... Şoptiţi-i să mai lase din ale lui şi să mai ia şidin ale noastre... Şoptiţi-i că e din lume şi că trebuiesă trăiască şi pentru lume... ca prin asta să-l puteţiînşela să iasă afară din cetatea Golgotei...

– Am încercat, Întunecimea Voastră, am încercat

72 Preot Iosif TRIFA

şi acest lucru, dar n-am putut ieşi la cale. El strigă îngura mare că nu poate sluji la doi stăpâni.

– Alo, Aghiuţă!... Alo, tartorii mei!... Apoi rău destulv-aţi purtat... Vedeţi de întoarcerea omului, altfel vai devoi şi vai de pielea voastră va fi... Pe toţi am să vă legcobză... Grijiţi cel puţin ca omul pe care l-a pierdut îm-părăţia noastră să nu-i mai strice şi pe alţii... Închideţi-lîn casa lui şi grijiţi ca să nu-i mai înşele şi pe alţii”...

Aceasta-i mobilizarea şi ofensiva iadului în contraomului cel duhovnicesc. Faţă de omul cel duhovni-cesc iadul este într-o continuă mobilizare şi ofensivă.Scaraoschi dă mereu telefoane, iar diavolii ţin planurişi se frământă din greu cum ar putea să-l amăgească.

Dar toate sforţările şi opintelile iadului sunt za-darnice. Ion, omul cel duhovnicesc, biruie toate ispi-tele şi atacurile iadului. Le biruie, pentru că el acumnu mai e singur. El este acum aliatul Domnului. Înlupta contra diavoleştilor ispite, Domnul este aliatullui. Domnul îi pune la îndemână darul biruinţei pe ca-re l-a câştigat asupra lui satan sus pe Golgota. Dom-nul îi pune la îndemână o cetate nebiruită: Golgota.

Iadul nu-l poate înfrânge pe omul cel duhovnicesc,pentru că el este „născut din nou” prin Jertfa Golgotei.„Oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea (I In5, 4). Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătu-ieşte, pentru că cel născut din Dumnezeu se păzeştepe sine şi cel rău nu-l poate atinge” (I In 5, 18).

Iadul ştie că taina biruinţei omului cel duhovni-cesc este alianţa, este legătura lui cu Domnul, cuGolgota; de aceea umblă să rupă această legătură. Dartoate încercările lui sunt zadarnice. Omul cel duhovni-cesc rămâne în Domnul, strigând triumfător: „Cine măva despărţi pe mine de dragostea lui Hristos? Necazul,

Oglinda inimii omului 73

sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, saugolătatea, sau primejdia, sau sabia?... Încredinţat suntcă nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile,nici puterile... nici înălţimea, nici adâncimea, nici oaltă făptură nu vor fi în stare să mă despartă de dra-gostea lui Dumnezeu, care este în Hristos Iisus” (Rom8, 35-39).

Omul cel duhovnicesc trăieşte o viaţă cu Domnul,o viaţă legată clipă de clipă cu Domnul – şi, până tră-ieşte această viaţă, el strigă triumfător: „Domnul esteluminarea mea şi Mântuitorul meu, de cine mă voiteme? Domnul este apărătorul vieţii mele, de cine măvoi înfricoşa?” (Ps 26, 1-2). „…Nu mă voi teme de rele,că Tu cu mine eşti, Doamne” (Ps 22, 4).

Bine te-ai luptat, Ioane dragă! Rămâi mai departeîn această luptă! Ascultă glasul şi sfatul DuhuluiSfânt: Roagă-te şi priveghează. Viaţa ta să fie o viaţăde rugăciune şi priveghere. Nu te încrede că l-ai biruitpe satan, ci te luptă mai departe ca un bun ostaş al luiHristos, căci gloatele lui satan pândesc neîncetat clipaîn care ar putea iarăşi năvăli în hotarele tale sufleteşti.

Tu, Ioane dragă, eşti acum un om duhovnicesc şitrebuie să ştii că trăieşti acum în declaraţie de războicu diavolul; trăieşti într-un război neîncetat cu ispiteleşi atacurile lui satan şi până la sfârşitul vieţii tale tre-buie să porţi cu biruinţă acest război. Ia seama! Dia-volul are o stăruinţă extraordinară. Pe Însuşi Mântui-torul L-a ispitit neîncetat, până când, în sfârşit, satana fost definitiv înfrânt pe Golgota. Consiliul de războial iadului lucrează în permanenţă în contra ta. Roa-gă-te, priveghează şi te luptă neîncetat ca un bun os-taş al lui Hristos!

74 Preot Iosif TRIFA

���������Iisuse, Mântuitorul meu cel scump! Îţi mulţumesc

că m-ai ajutat să Te aflu pe Tine... Îţi mulţumesc căm-ai ajutat să gust din dulceaţa unei vieţi trăite cu Ti-ne... Îţi mulţumesc că m-ai ajutat să aflu „comoara ceaascunsă” a Împărăţiei lui Dumnezeu (Mt 13, 44). Te rogînsă ajută-mă şi mă întăreşte neîncetat să pot păstraaceastă comoară scumpă şi dulce. Ajută-mă să o potapăra contra vrăjmaşului diavol.

Iisuse, Bunule Doamne! De când trăiesc o viaţă cuTine, satan mă ispiteşte neîncetat, căutând să mă atra-gă iarăşi în robia din care am scăpat. Îl simt cumaprinde în mine focul patimilor pe care le-am avut... Îlsimt cum deschide la fiecare pas în faţa mea calea cealargă ce duce la pierzare... Îl simt cum pândeşte neîn-cetat să năvălească iarăşi în hotarele mele sufleteşti.

Eu sunt într-un război neîncetat cu vrăjmaşul dia-vol. Fii cu mine, Preabunule Doamne, în acest război,căci fără de Tine şi fără alianţa Ta eu cad înfrânt şibătut! Rămâi întru mine şi eu întru Tine, căci fără Tinenu pot face nimic (In 15, 9).

În războiul cel mare cu ispitele vrăjmaşului diavol,eu cad înfrânt în clipa în care Te părăsesc şi Tu mă pă-răseşti. Orice clipă trăită fără Tine îmi poate fi sprepierzare. Diavolul aşteaptă o astfel de clipă. Diavolulaşteaptă clipa în care păcatul să mă despartă iarăşi deTine. Iisuse, Bunule, fii neîncetat cu mine şi eu cu Tine!

Eu îţi predau Ţie toată inima mea, toate gândurilemele, toate hotarele vieţii mele, toată viaţa mea, ca săfii Tu Stăpân peste ele şi să le aperi Tu cu darurileCrucii Tale.

Oglinda inimii omului 75

Fii cu mine, Preabunule Doamne, căci, dacă Tu eşticu mine, chiar iadul întreg de s-ar scula împotriva mea,eu nu mă tem. Fii cu mine ca să pot trăi până la sfârşito viaţă de biruitor, cântând cu Psalmistul: „Domnuleste Mântuitorul meu, de cine mă voi teme? Domnuleste apărătorul vieţii mele, de cine mă voi înfricoşa?”(Ps 26, l-2). Amin.

76 Preot Iosif TRIFA

Omul care a biruit lumea cu Golgota,

cu Jertfa Crucii de pe Golgota

În chipul de alături se vede omul cel duhovnicesccu care ne-am ocupat până aici. E Ion, omul cel du-hovnicesc, ajuns la adânci bătrâneţi. A trăit o viaţăîntreagă luptând şi biruind... A alergat neîncetat spredarul de biruitor (cf. Flp 3, 12) şi acum îl aşteaptă cu-nuna vieţii.

Multe ne-ar putea spune acest Ion despre viaţa saşi despre taina biruinţei sale. Îl las pe el să ne grăiască.

Şi Ion ne grăieşte:Fost-am şi eu odată un creştin ca toţi creştinii cei

mulţi de azi. Duminica dimineaţa mergeam la biserică,după-amiaza, la crâşmă. Dimineaţa mă rugam, după-amiaza mă îmbătam. Pe cât mă spălam, mai tare mămânjeam. Mă rugam regulat seara şi dimineaţa luiDumnezeu, dar toată ziua trăiam fără Dumnezeu. Înfiecare post al Paştilor mă lăsam de tutun şi băutură,dar la Paşti iar mă dezlegam… Abia apucam să vinăPaştile, să pot bea şi fuma. Slujeam la doi stăpâni şitrăiam în credinţa că mi-am făcut „datoria”.

Dar, într-o zi, un ostaş al Domnului mi-a dat unNou Testament. Am citit din el Evanghelia de la Ioan şim-a pus pe gânduri. Biblia m-a dat pe mâna Duhului

Oglinda inimii omului 77

Sfânt, iar Duhul Sfânt m-a îngenuncheat la picioareleCrucii. La picioarele Crucii mi s-au deschis ochii săvăd că-i o minciună mare toată viaţa mea de„creştin”... La picioarele Crucii mi s-au deschis ochiisă văd dragostea cu care m-a iubit Dumnezeu şi săvăd şi ura cu care am urât pe fratele meu. Şi tot la pi-cioarele Crucii am aflat că toată viaţa mea e un dar al

78 Preot Iosif TRIFA

Crucii, e un dar al Celui Care a răbdat înfricoşatelechinuri pentru mine, pentru iubirea şi mântuireamea... Însă eu, ticălosul, am nesocotit acest dar prinnepăsarea şi fărădelegile mele. Plângându-mi păcatelesub Crucea Domnului Hristos, am auzit vestea ceaminunată că Domnul îmi iartă trecutul meu. Mă spalăde toate păcatele cu Sângele Lui, ca să pot începe o via-ţă nouă cu El. La picioarele Crucii am auzit strigareaDuhului Sfânt: „Ioane dragă! De azi înainte, tu nu maieşti al tău, ci eşti al lui Iisus Hristos, Care te-a răs-cumpărat cu un dar aşa de mare (I Cor 3, 23 şi 6, 19)!Tu trebuie să te răstigneşti împreună cu Domnul, casă învii cu El şi să trăieşti cu El o viaţă nouă”. Eu amascultat îndemnurile Duhului: „Am fost răstignit îm-preună cu Hristos şi trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, citrăieşte în mine Hristos” (Gal 2, 20).

Dar toate acestea – continuă Ion – nu s-au petrecutaşa repede, cum vi le spun d-voastră. Mi-a trebuit oviaţă întreagă de luptă, de priveghere şi de înaintare încele sufleteşti, până să pot rosti şi trăi cuvintele: „Deacum nu mai trăiesc eu, ci trăieşte în mine Hristos”.

Vrăjmaşul diavol a luptat neîncetat să mă poatăabate din căile Domnului... Patruzeci de ani m-a ispititneîncetat ispititorul... Mi-ar trebui zile întregi să vă spunîn câte chipuri şi feluri a încercat satan să mă facă iarăşiun om de lume, un om lumesc. Însă toate încercările luiau fost zadarnice. Eu am biruit, iar taina biruinţei meleeste Golgota. Eu am biruit lumea în numele Celui Care azis: „Îndrăznţi, căci Eu am biruit lumea” (In 16, 33). CuGolgota am biruit lumea. Prin Golgota, prin Jertfa Crucii,am ajuns să trăiesc o viaţă legată clipă de clipă cu cerul,cu Dumnezeu. Prin această legătură îmi vine tot ce-mitrebuie ca să trăiesc o viaţă de biruitor. Prin această le-

Oglinda inimii omului 79

gătură îmi vine darul Duhului Sfânt, îmi vine ajutor,îmi vine putere, răbdare, smerenie, dragoste, iertare...Îmi vine râvnă şi foc sufletesc... Prin această legăturăîmi vine şi darul biruinţei, pe care Domnul ni l-a câşti-gat sus pe Crucea Golgotei.

Taina biruinţei mele – continuă Ion – este Golgota,Crucea şi Jertfa Mântuitorului. De câte ori am simţitşuierul şarpelui, m-am retras ca într-o cetate în daru-rile Crucii şi sub scutul Crucii. Satan şi-a bătut multcapul cum să mă poată scoate din cetatea Golgotei. Nutăgăduiesc... M-a şi scos cu vicleşug de câteva ori şicumplit m-a rănit. Eu însă am alergat iarăşi sub pi-cioarele Crucii şi am cerut iertare. Domnul m-a certatşi iarăşi m-a iertat, parcă zicându-mi: Vezi ce ai păţitdacă ai ieşit afară din cetatea pe care am câştigat-o cuscump Sângele Meu pentru biruinţa ta şi a tuturorcelor care vor să trăiască o viaţă de biruitori? Vezi sănu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău!... Şin-am mai ieşit din darurile Golgotei. Eu sunt acum unom duhovnicesc... Sunt un suflet călit în focul Duhu-lui Sfânt. Ispita nu mai are ce-mi face. Trăiesc cuDomnul o viaţă de biruitor. Am trăit o viaţă întreagăluptând şi biruind. Am alergat neîncetat spre darul debiruitor şi acum mă apropii de sfârşitul vieţii mele. Euam o „bucurie deplină” (In 16, 22), o linişte deplină, omulţumire deplină.

Ca mâine, îmi voi încheia viaţa, rostind cuvinteleApostolului Pavel: „Lupta cea bună m-am luptat, că-lătoria am sfârşit, credinţa am păzit...” (II Tim 4, 7).

Frumoasă mărturie ne-ai făcut, Ioane dragă! Mi-nunată viaţă ai trăit! Bună luptă te-ai luptat! Ai îmbă-trânit în paza poruncilor lui Dumnezeu. Uitându-măla tine, mă gândesc la cei mulţi-mulţi, care îmbătrâ-

80 Preot Iosif TRIFA

nesc în cele rele, în viclenii şi răutăţi. Sunt oameni ca-re la bătrâneţe ajung parcă o magazie de vicleşug, deapucături, de făţărnicie, de înşelătorii. Cu fapte deacestea s-au ocupat în viaţa lor şi acestea sunt rodulbătrâneţilor lor. În şcoala asta au învăţat şi la sfârşitulvieţii au ieşit din ea ca nişte „vulpoi bătrâni”, cum îinumeşte lumea.

Tu, Ioane dragă, ai înaintat în cele sufleteşti, te-aideprins mereu în lupta contra ispitelor... Ai înaintatmereu în şcoala Bibliei. Tu ştii acum pe de rost părţiîntregi din Biblie... Viaţa ta este un magazin de dra-goste creştină, de smerenie, de răbdare, de înţelepciu-ne, de credinţă şi de putere... Viaţa ta este o vatră defoc, de căldură şi de lumină sufletească...

Frumoasă mărturisire ai făcut şi despre taina bi-ruinţei tale, despre Golgota! Creştinii de azi trăiesc oviaţă biruită de patimi şi păcate tocmai pentru că lip-seşte Golgota din inima lor şi din traiul lor. Miezulcreştinismului este Golgota, Jertfa Crucii, şi tocmaiacest miez lipseşte din viaţa şi traiul oamenilor. JertfaCrucii trece ca un fir roşu de la începutul şi până lasfârşitul Scripturilor. Toate paginile Scripturilor suntstropite cu Sângele Golgotei în semnul că Jertfa Cruciieste temeiul şi temelia mântuirii noastre.

„Eu nu te întreb ce fel de creştin eşti tu – scrie unmare vestitor al Evangheliei – ci te întreb cum stai tufaţă de Golgota, faţă de Jertfa Mântuitorului; te întrebdacă ai aflat cu adevărat Crucea şi Jertfa Mântuito-rului şi dacă ai primit tu cu adevărat darurile Crucii...Căci, dacă n-ai aflat Golgota şi n-ai primit darurile ei,zadarnică este viaţa ta şi numirea ta de creştin”.

Ferice de tine, Ioane dragă! Tu ai aflat izvorul pu-terii şi mântuirii tale: Golgota. O viaţă întreagă ai aler-

Oglinda inimii omului 81

gat spre darul de biruitor şi acum ai ajuns la un hotarunde satan şi ispitele lui şi-au pierdut toată putereaasupra ta.

După ce Mântuitorul a respins în pustie cele treiispite ale lui satan, Evangheliile spun că „diavolul afugit de la El şi îngerii s-au apropiat de E şi Îi slujeau”(Mt 4, 11).

A ajuns şi viaţa ta, Ioane dragă, la acest punct.După o viaţă întreagă trăită în luptă şi biruinţă contraispitelor şi ispititorului, satan fuge îngrozit de la tine şiîngerii din cer te înconjoară cu cântece de biruinţă.

Se bucură şi îngerii din cer când un om a ajuns săcâştige darul de biruitor. Domnul Iisus are lipsă deluptători şi biruitori. Domnul are nevoie ca biruinţa Luide pe Golgota să treacă şi asupra oamenilor. Are nevoiede luptători ca, prin ei, să scoată lumea şi pe oamenidin stăpânirea lui satan. Tu, Ioane dragă, faci partedintre aceşti luptători! Tu faci parte dintre ostaşii Dom-nului de pe pământ, alături de care se luptă CereascaOaste, în chip nevăzut, pentru biruinţa Evangheliei.

Ferice de tine! Ca mâine, vei trece şi tu în Cereas-ca Oaste, unde vei fi primit cu cântări de biruinţă.Roagă-te şi priveghează până în clipa când va sosi so-lia care să te cheme „Acasă” la Domnul.

���������Iisuse, Bunule Doamne, învredniceşte-mă şi mă în-

tăreşte şi pe mine să pot trăi până la sfârşit o viaţă debiruitor. Întăreşte-mă cu darurile Crucii să pot birui pânăla sfârşit toate ispitele ispititorului diavol... Amin.

82 Preot Iosif TRIFA

Cum moare omul cel duhovnicesc.

Moartea lui e o înviere, o trecere la

viaţa veşnică

Iată sfârşitul lui Ion, omul cel duhovnicesc, desprecare am scris până aici. După ce a trăit o viaţă întrea-gă luptând şi biruind, într-o bună primăvară începe ase simţi mai greoi ca altădată. Mai greoi, însă nu lasuflet, ci la umblare. Simte că i se apropie sfârşitulcălătoriei.

Într-o bună dimineaţă Ion rămâne în pat. Nu-l maiajută puterile trupeşti. Ai casei se întristează, el însărămâne liniştit. Ba încă parcă e mai liniştit şi voios decând zace. El simte că „clipa plecării sale este aproape”(cf. II Tim 4, 8). El simte că în curând va părăsi trupulacesta şi va pleca Acasă la Domnul (II Cor. 5, 8). El numai are acum decât o singură dorinţă: „doreşte să semute şi să fie împreună cu Hristos” (Flp 1, 23). El nuse teme de nimic… De patruzeci de ani stă gata să ple-ce în orice clipă Acasă la Domnul.

În timpul zăcerii sale, Ion citeşte mereu din Biblie.Îi place acum să citească îndeosebi Psalmul 118. Acestpsalm parcă e scris anume pentru viaţa lui cea trăităclipă de clipă cu Domnul: „Pe calea poruncilor Tale,Doamne, am alergat... întru inima mea am ascuns cu-

Oglinda inimii omului 83

vintele Tale, ca să nu greşesc Ţie... Toată ziua gândireamea este... Făclie picioarelor mele a fost Cuvântul Tăuşi lumina cărărilor mele... Să vină acum peste minemila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după cuvântul Tău”...

Cu o astfel de viaţă, Ion stă liniştit în faţa morţii.Înapoia lui are o viaţă trăită cu Domnul, iar în faţa luiare acum făgăduinţa Domnului: „Să nu se tulbureinima voastră! În Casa Tatălui Meu sunt multe lăca-şuri... Eu mă duc să vă pregătesc vouă loc... ca acolounde Eu sunt şi voi să fiţi”... (In 14, 1-14). „Cel ce as-cultă cuvintele Mele şi crede Celui ce M-a trimis areviaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci se mută dinmoarte la viaţă” (In 5, 24).

Într-o noapte, lui Ion i se face mai rău. Aprindelumina. Deschide Biblia – pentru ultima oară – şi ci-teşte în Apocalipsa capitolul 21: „...şi mi-a arătat miecetatea cea mare, Ierusalimul cel sfânt... Cetatea eraînconjurată de un zid mare şi înalt, având douăspre-zece porţi şi la porţi doisprezece îngeri... şi uliţa cetă-ţii era de aur curat ce strălucea ca cristalul... şi ce-tatea n-are trebuinţă de soare, nici de lună ca să olumineze, căci o luminează slava lui Dumnezeu şi fă-clia ei este Mielul. Porţile ei nu se vor închide ziua,fiindcă noapte nu va fi Acolo... În mijlocul cetăţii erapomul vieţii rodind douăsprezece feluri de rod şi ro-dind în fiecare lună… Şi-am auzit glas mare, zicând:«Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cuei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cuei. El va fi Dumnezeul lor. Şi va şterge Dumnezeu ori-ce lacrimă din ochii lor şi moarte nu va fi mai mult,nici plângere, nici strigare, nici durere... Cel ce va bi-rui va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul luişi el va fi fiul Meu»...”

84 Preot Iosif TRIFA

Aici Ion se opreşte. Glasul i se stinge, puterile îislăbesc. Se uită în zare…, lângă el îl vede priveghindpe îngerul păzitor – darul Duhului Sfânt – care l-a pă-zit prin atâtea încercări şi l-a călăuzit mereu pe căile

Oglinda inimii omului 85

Domnului... Îngerul a venit de data asta cu o so-lie... Ion înţelege... El vede în zare „locul ce i l-agătit Domnul”, El vede Ierusalimul cel ceresc. Elvede cununa vieţii cea aşteptată. Ultimele lui cu-vinte sunt acestea: „Lupta cea bună m-am luptat,credinţa am păzit, călătoria am sfârşit”... DoamneIisuse, în mâinile Tale încredinţez sufletul meu! Euvin acum la Tine…

În zorii unei zile de primăvară, viaţa cea pămân-tească a lui Ion se sfârşeşte... Se sfârşeşte ca un ră-sărit de viaţă nouă, cerească. El trece acum în lumeaMântuitorului. Se scutură lutul de pe sufletul lui.Sufletul lui scapă de ultima legătură a pământului,de lutul corpului. El pleacă spre Acela Care îl cheamăcu glas dulce: „Vino, slugă bună şi credinciosă!” (Mt25, 21)...

Sufletul lui Ion se apropie de Ierusalimul cel ce-resc despre care a citit în Biblie. Ce mărire! Ce slavă!Ce strălucire!... Cetatea Domnului străluceşte ca unsoare ceresc... Toate porţile îi sunt deschise... Sufletullui Ion intră în Sfânta Cetate. Corul de îngeri îl întâm-pină cu cântece de biruinţă. El face parte acum dinOastea Cerească a Domnului.

Ferice de tine, Ioane dragă! Tu cânţi acum cu în-gerii cântări pe care noi, oamenii, nu le cunoaştem. Tuai acum o bucurie pe care noi, oamenii, n-o cunoaş-tem şi nu ne-o putem închipui. Tu vezi acum ceea ceochii noştri n-au văzut şi urechile noastre n-au auzit (ICor 2, 9). Tu ai acum o bucurie şi o fericire deplină şiveşnică.

86 Preot Iosif TRIFA

���������Iisuse, Bunule Doamne! Învredniceşte-mă şi pe mine

să pot înainta până la sfârşit pe calea ce duce Acasă laTine. Fii cu mine, Doamne, până în clipa când voi părăsişi eu trupul acesta mult-pătimitor. Învredniceşte-mă săpot auzi şi eu glasul Tău cel dulce: „Vino, slugă bună şicredincioasă” Amin.

Oglinda inimii omului 87

Cum îl primeşte Domnul pe cel

credincios

În multe locuri vorbeşte Dumnezeu prin Sfânta Scrip-tură despre fericirea ce-i aşteaptă în cealaltă lume pe ceicare trăiesc aici pe pământ o viaţă după Evanghelie. Aşputea înşira o mulţime de astfel de locuri din SfântaScriptură. Aş putea să descriu în culori vii frumuseţile şifericirile vieţii veşnice. Îmi dau însă seama că pentru mul-ţimea necredincioşilor acest lucru n-ajută la nimic.

În zadar îi vorbeşti omului lumesc despre fericireavieţii veşnice; el nu înţelege aceste lucruri şi nu le cre-de. Despre fericirea cea veşnică îi poţi vorbi numaicelui credincios, îi poţi vorbi numai celui care a gustatşi cunoaşte dulceaţa unei vieţi trăite cu Domnul.

Eu socot că cea dintâi punte de trecere spre mân-tuirea sufletului şi fericirea veşnică este gustarea vieţiicelei sufleteşti, este trezirea gustului vieţii celei sufle-teşti. „Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul”, zice Psal-mistul. Cel necredincios trebuie mai întâi să guste, săafle dulceaţa unei vieţi trăite cu Domnul.

Un vestit predicator spunea că raiul începe aici pepământ. Mântuitorul ne-a făgăduit un rai care începechiar aici pe pământ. Cine n-are gustul raiului în viaţaaceasta, apoi nici în cealaltă lume nu-l poate iubi. Ci-

88 Preot Iosif TRIFA

ne n-a gustat din el în viaţa aceasta, apoi cum se vaobişnui cu el o veşnicie întreagă?

Cine urăşte în viaţa aceasta Cuvântul lui Dumne-zeu, cui i se pare o sarcină grea să stea câteva clipe pezi îngenuncheat în rugăciune la picioarele Domnului,cum va putea oare o veşnicie întreagă să iubească încer cele sufleteşti? Un astfel de om spune el însuşi cănu-i trebuie viaţa cea veşnică. Raiul ar fi pentru el unadevărat chin.

Pentru ca să putem dobândi viaţa şi fericirea ceaveşnică, trebuie încă de aici, de pe pământ, să înce-pem a gusta din dulceaţa ei; trebuie încă de aici, de pepământ, să ne cuprindă şi să ne aprindă o dragoste şirâvnă pentru cele sufleteşti.

Cine L-a aflat cu adevărat pe Domnul, cine tră-ieşte o viaţă cu El, cine ştie să se atingă de El şi să setopească în dragoste şi râvnă pentru cele sufleteşti,acela are şi aici pe pământ clipe în care gustă bucuriaşi dulceaţa vieţii şi fericirii veşnice. Pentru un astfel deom raiul a început aici pe pământ... El doreşte viaţacea veşnică.

Omul cel credincios, omul cel duhovnicesc, do-reşte viaţa veşnică nu numai pentru că i se spune înScriptură că este nespus de frumoasă şi fericită, cipentru că, în parte, a gustat el însuşi din ea şi a aflatcât este de dulce şi plăcută. Omul cel credincios, încăpe pământ fiind, trăieşte un început de viaţă şi de feri-cire cerească.

Clipele cele mai măreţe pentru cel care trăieşte oviaţă cu Domnul vor fi acele clipe când, după trecereaîn cealaltă viaţă, acest credincios se va prezenta în faţaMântuitorului. O, ce întâlnire scumpă şi sfântă va fiaceasta!

Oglinda inimii omului 89

O astfel de minunată întâlnire şi primire are şiIon, omul cel duhovnicesc de care ne-am ocupat pânăaici. El a trăit o viaţă cu Domnul, a trăit o viaţă deluptă şi de biruinţă sufletească, şi acum, iată-l, se pre-

90 Preot Iosif TRIFA

zintă în faţa Celui Care i-a fost în lume Împărat, Stă-pân şi Cârmuitor. Îngerii îl duc de mână în faţa Dom-nului. Îl aduc din lume şi îl închină Domnului, grăind:„Un suflet aducem din lume în faţa Ta, Stăpâne şiDoamne! Ţie Ţi-a slujit, pe Tine Te-a ascultat, cu Tinea trăit… Răsplăteşte-l acum cu slava pe care ai făgă-duit-o tuturor credincioşilor Tăi!”…

Ah, ce fericire urmează acum pentru Ion, omulcel duhovnicesc! Mântuitorul îl primeşte blând, cubraţele deschise şi cu cuvintele: „Bine, slugă bună şicredincioasă, peste puţine ai fost credincios, pestemulte te voi pune; intră în bucuria Domnului tău”(Mt 25, 21)... „Ştiu faptele tale, dragostea ta, credinţata, slujba ta, răbdarea ta, că ai suferit pentru NumeleMeu şi n-ai obosit” (Apoc 2, 2-3)... Intră acum în bu-curia Mea!

Domnul grăieşte îngerilor: Îngeri, îmbrăcaţi pe celbiruitor în haină albă!... El va umbla împreună cu Mi-ne îmbrăcat în alb; nu voi şterge numele lui din carteavieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meuşi înaintea îngerilor Lui (Apoc 3, 4-5). Ferice de tine,Ioane dragă! Tu vezi acum ceea ce ochii noştri n-auvăzut şi urechile noastre n-au auzit. Tu ai acum o bu-curie şi o fericire deplină şi veşnică!

Fie ca pilda vieţii tale să-i poată atrage şi pe alţii încărările Domnului, spre viaţa şi fericirea cea veşnică...

���������Iisuse, Mântuitorul meu cel scump! Întăreşte-mă şi

pe mine, să pot trăi o viaţă cu Tine... Fii neîncetat cu mine

Oglinda inimii omului 91

şi eu cu Tine, ca pe urmă să pot auzi şi eu glasul Tău celdulce: „Bine, slugă bună şi credincioasă”...

Toate rosturile şi toate frământările vieţii mele săcurgă spre Tine... Numai spre Tine. Toată dulceaţa şitoată plăcerea vieţii mele să fii Tu, Doamne, să fii numaiTu, ca, pe urmă, să pot gusta din dulceaţa vieţii cereştişi să pot trăi cu Tine în vecii vecilor. Amin.

92 Preot Iosif TRIFA

Inima omului care „la vreme de ispită

se leapădă” şi pierde lupta mântuirii

sufleteşti

Am scris până aici despre Ion, omul cel duhovni-cesc, care a mers până la sfârşit pe calea mântuiriisufleteşti. Însă nu toţi cei care se trezesc din somnulpăcatelor şi apucă pe calea mântuirii urmează până lasfârşit această cale.

Puşi în faţa mântuirii sufleteşti, oamenii s-ar pu-tea împărţi în trei clase: în clasa primă sunt cei mulţi-mulţi care nici habar n-au de cele sufleteşti. Înoată înrăutăţi şi fărădelegi ca peştele în apă.

În clasa a doua sunt cei puţini-puţini care auapucat pe calea mântuirii sufleteşti şi înaintează pe eapână la sfârşit.

În clasa a treia, la mijloc, stă apoi mulţimea ceamare a celor care sunt „nici reci, nici calzi” (Apoc 3,15), a celor ce cred că pot sluji şi lui Dumnezeu şi luiMamona (Mt 6, 24). În clasa asta e mulţimea cea marea celor care se trezesc din păcate şi iar adorm în ele...A celor care ies din păcate şi pe urmă mai tare seafundă în ele. În clasa asta sunt dezertorii şi trădătoriicare au părăsit câmpul de luptă al mântuirii sufleteşti,au părăsit Oastea Domnului şi au dezertat la „inamic”,

Oglinda inimii omului 93

la diavoleştile ispite, patimi şi păcate. În clasa astasunt cei ce cad pe câmpul de luptă al mântuirii su-fleteşti înfrânţi de ispite şi patimi.

Ne vom ocupa acum cu un om luat din clasaaceasta. Ion, omul cel duhovnicesc, a fost un suflet pecare Duhul Sfânt l-a trezit din somnul păcatelor şi el,ascultând îndemnurile Duhului şi crescând mereu îndarul lui Dumnezeu, a ajuns să trăiască până la sfâr-şit o viaţă de biruitor.

Iată acum un alt Ion pe care Duhul Sfânt l-a trezit lafel din somnul păcatelor. A înaintat frumos şi acest Ionpână la un loc, până „la vreme de ispită” (Luca 8, 13).

Însă de la o vreme, n-a mai dat înainte. A stat peloc, iar cine stă pe loc în cele sufleteşti, acela dă îna-poi. Ion acesta a dat înapoi. Râvna cea aprinsă pe careo avea pentru Domnul i-a slăbit, dragostea i s-a răcit,credinţa i-a scăzut. Îngerul i-a strigat mereu: Roagă-teşi priveghează neîncetat!… Păstrează-ţi şi întăreşteprin priveghere şi rugăciune ceea ce ai cucerit!

Însă Ion acesta n-a ascultat îndemnul DuhuluiSfânt. El a cucerit o poziţie de mântuire, dar n-a întă-rit-o şi n-a apărat-o mai departe cu rugăciune, cu pri-veghere şi înaintare în Domnul, de aceea, când vineofensiva vrăjmaşului diavol, el dă înapoi şi pierde lupta.

O lege a războaielor aceasta este: orice poziţie cu-cerită trebuie întărită şi apărată, căci după cuprinde-rea ei urmează contraatacul vrăjmaşului.

Aşa e şi în lupta mântuirii sufleteşti. Într-un avântde râvnă sufletească poţi uneori să cuprinzi o frumoa-să înălţime de mântuire sufletească, dar această cuce-rire trebuie să o întăreşti mereu cu rugăciune şi prive-ghere înainte de a veni contraatacul vrăjmaşului dia-vol, altfel pierzi tot ce ai dobândit.

94 Preot Iosif TRIFA

Iată, aşa păţeşte şi Ion acesta... În faţa atacului elpierde lupta. Satan foloseşte şi în contra acestui Ioncunoscutele lui apucături. El pune şi în faţa acestuiIon patimile, plăcerile, înşelăciunile şi desfătările aces-

Oglinda inimii omului 95

tei lumi. El pune în faţa lui toate ispitele şi patimile pecare le-a avut mai înainte, iar, pe de altă parte, îi miş-că în contra lui şi pe oamenii cei lumeşti, care nu-lmai slăbesc din vorbe ca acestea: „Da’ ce... doar n-aiomorât pe nimeni să te pocăieşti, măi prietene Ioane!...Că doar n-ai să te faci călugăr... De ce-ţi canoneşti via-ţa?... Hai să bem, să chefuim, viaţa să ne-o trăim!”

Ion, omul cel duhovnicesc, a respins aceste ata-curi, retrăgându-se mereu în rugăciune, în priveghere,în cetatea Golgotei. Însă Ion acesta, în faţa ispitei, slă-beşte, se îndoieşte, dă înapoi şi începe a pierde lupta.

Ispita, împotrivirea şi atacul vrăjmaşului diavolsunt proba peste care trebuie să treacă înainte cu bi-ruinţă cel trezit la o viaţă nouă. În foc se lămureşteaurul. În faţa ispitei se lămureşte credinţa, renaştereaşi tăria sufletească a omului.

Un ostaş din Oastea Domnului m-a întrebat odatăcum ar putea el şti că a trecut ori ba graniţa dintreomul cel lumesc şi cel duhovnicesc... Cum ar puteaavea el încredinţarea că e un om duhovnicesc, un omnou şi că a trecut prin renaşterea sufletească, adică aînviat cu Domnul la o viaţă nouă?...

I-am răspuns: La treaba asta, dragă ostaşule, tre-buie probă, iar proba este câmpul de luptă al mântui-rii sufleteşti... Să te văd mai întâi, dragă ostaşule, câteşti de viteaz în câmpul de luptă sufletească contravrăjmaşului diavol... Să te văd în faţa ispitelor, în faţaprigoanelor, în faţa meşteşugirilor vicleanului diavol...Să te văd atacat din toate părţile de ofensiva iadului şinumai atunci îţi voi putea spune de eşti sau nu un omduhovnicesc. Dacă vei trece cu bine şi cu biruinţăpeste aceste atacuri, atunci poţi avea siguranţă că eştiun om nou, un om duhovnicesc, un aluat dospit.

96 Preot Iosif TRIFA

Dar dacă ispita te îndoaie, te înfrânge şi te biruie,atunci să ştii că omul tău cel duhovnicesc este numaio amestecătură cu omul cel lumesc... Lumina din tineeste încă laolaltă cu întunericul... Eşti un aluat carenu s-a dospit.

În faţa ispitelor se adevereşte că Ion acesta nu esteun aluat dospit deplin... Nu este un om duhovnicescdeplin şi n-a trecut cu adevărat prin „naşterea dinnou”, căci „oricine este născut din Dumnezeu biruielumea... Şi cel rău nu-l poate atinge” (I Ioan 5, 4-12).

Satan pune în faţa lui otrava păcatelor şi a ispite-lor şi Ion n-are putere să le respingă. El începe iarăşi aiubi lumea. Pentru cele sufleteşti, iată-l că închide ia-răşi ochii şi îi deschide pentru cele lumeşti. Adoarmefaţă de cele sufleteşti şi se trezeşte faţă de cele lumeşti.Râvna ce ardea odată în inima lui ca o flacără de focse stinge, credinţa slăbeşte, iubirea se răceşte, luminase întunecă, Duhul Sfânt Se depărtează, cele şaptevirtuţi se destramă...

Îngerul îi strigă: Ioane, Ioane, ce faci?... Opreş-te-te! Întoarce-te iar la dragostea şi râvna pe care aiavut-o! Dar Ion nu mai aude chemarea Domnului. Eleste iarăşi un orb şi surdo-mut faţă de chemărileDomnului. În inima lui se face o schimbare grabnică.Inima lui parcă e o casă de închiriat din care iese chi-riaşul cu grabă, zorit fiind de noul chiriaş. Se schimbăstăpânul din casa inimii lui. Domnului I s-a respinschiria. În casa inimii lui va intra iarăşi vechiul chiriaş:diavolul şi păcatul.

Ioane, ce faci? Vai de tine, nenorocitule! Te întorciiarăşi în robia păcatelor din care te scăpase DuhulSfânt... Te întorci iarăşi în mocirla din care te ridicaseDuhul Sfânt. Pentru câteva clipe de plăceri şi patimitrecătoare îţi pierzi viaţa veşnică şi fericirea veşnică!

Oglinda inimii omului 97

Ca şi Esau din Biblie îţi vinzi moştenirea cereascăpentru un blid de linte cu care te înşală satan. Vai detine, nenorocitule!

���������Iisuse Doamne! Apără-mă şi mă întăreşte mereu, ca

să nu cad în starea acestui nenorocit! Domnul meu şiMântuitorul meu, rămâi de-a pururi în inima mea ca Iz-băvitor, ca Stăpân, ca Împărat şi Cârmuitor.

Duhule Sfinte! Aprinde-mă mereu, ca să nu mă ră-cesc... Luminează-mă mereu, ca să nu mă întunec... Tre-zeşte-mă, ca să nu dorm... Întăreşte-mă, ca să nu cad, cipână la sfârşitul vieţii mele să trăiesc o viaţă de biruitor.

Iisuse, Mântuitorul meu cel scump! Îţi mulţumescdin adâncul sufletului meu că m-ai scăpat din moarte laviaţă şi din întuneric la lumină!... Îţi mulţumesc că m-aiajutat să Te aflu pe Tine, Izvorul mântuirii mele. Te rogînsă, Preabunule Doamne, ajută-mă şi mă întăreşte ne-încetat să pot rămâne până la sfârşitul vieţii mele în sta-rea aceasta de mântuire.

Fii cu mine, Doamne, şi mă întăreşte neîncetat, căcidin toate părţile dă năvală asupra mea lumea cu ispiteleei. Precum ziceai Tu, Mântuitorule, „Satan a cerut să măcearnă ca pe grâu” (Lc 22, 31)... Ajută-mă, Doamne, ca„stăpânitorul lumii acesteia să nu afle nimic în mine” (In14, 30)... Să nu afle nici o uşă deschisă, nici o poziţieneîntărită cu rugăciune şi priveghere, căci orice slăbiremă poate duce la pierzare. Fii cu mine, PreabunuleDoamne, rămâi cu mine şi priveghează împreună cu mi-ne asupra ispitelor care vin în calea mea. Fii cu mine şieu cu Tine până în clipa când voi pleca din această lumeplină de ispite. Amin.

98 Preot Iosif TRIFA

Inima omului ce crede că „poate sluji la

doi domni: şi lui Dumnezeu şi Mamonei”

Chipul alăturat e o arătare, o închipuire ce nutrăieşte: încă nu s-a văzut om cu două feţe. Însă înlumea cea sufletească, această pocitură trăieşte. Înlumea sufletească sunt destui oameni cu două feţe (bachiar şi cu mai multe). În chipul şi închipuirea acestuiom cu două feţe sunt toţi acei creştini care cred că potsluji deodată şi lui Dumnezeu şi diavolului.

Mântuitorul a spus limpede şi răspicat: „Nimeni nupoate sluji la doi domni, că sau pe unul va urî şi pe al-tul va iubi, sau de unul se va ţine şi de altul nu va griji;nu puteţi sluji şi lui Dumnezeu şi Mamonei” (Mt 6, 24).

Însă cei mai mulţi creştini sunt azi de altă părere:ei cred că pot sluji şi lui Dumnezeu şi diavolului. Mul-ţimea cea mare a creştinilor de azi trăieşte în felulomului din imaginea de alături: cu o faţă întoarsă spreDumnezeu, iar cu cealaltă spre diavolul.

Între aceştia e şi Ion, omul despre care mai înainteam scris că „la vreme de ispită” se leapădă de Domnul.Starea sufletească a acestui Ion e pusă în chipul ur-mător. După ce a început a se răci şi a slăbi în celesufleteşti, iată, îşi alege şi el calea aceasta: să slujeas-că la doi stăpâni.

Oglinda inimii omului 99

Cu ajutorul Duhului Sfânt, Ion acesta se curăţisede patimile cele rele. Intrase în declaraţie de război cupatimile şi ispitele diavoleşti şi le alungase din inima şi

100 Preot Iosif TRIFA

din viaţa lui. Însă, de la o vreme, râvna lui a slăbit... Aînceput iar a se împrieteni cu păcatele... A începuttratativele de pace cu vrăjmaşul; a încetat lupta sufle-tească şi pe urmă a făcut un fel de „pace” şi împăcareîntre lumină şi întuneric, între bine şi rău, între vir-tute şi păcat.

Cu „pacea” asta Ion a primit iarăşi câteva din pa-timile şi păcatele pe care le-a avut. El a judecat astfel:„Nu mă pot lăsa cu totul de patimile şi păcatele pe ca-re le-am avut... aşa-i făcută lumea asta că ici şi colotrebuie să mai şi minţi, să mai şi înşeli, să mai şi furi,să mai şi chefuieşti câteodată şi să mai şi păcătuieşticâteodată...”

O, ce judecată nebună şi nesocotită face Ionacesta! Judecata lui e şoapta diavolului. Aţi auzit cumjudecă? El nu se leapădă de Domnul, dar nici desatan. El vrea să fie prietenul Domnului, dar nici cusatan nu vrea să se strice.

El vrea să fie şi cald şi rece, şi alb şi negru, şi lu-minat şi întunecat. El vrea să trăiască „liniştit”, deaceea a încetat lupta cea sufletească şi face pace cupăcatul. El încearcă să împace lumina cu întunericul,focul cu apa, dar, din această „pace”, iată, întunericulcuprinde lumina lui cea sufletească şi apa stinge focullui cel sufletesc.

În câmpul de război al mântuirii noastre sufleteştinu sunt tratative de pace cu vrăjmaşul diavol, cu pa-timile şi ispitele lui. Cine începe aceste tratative apierdut lupta mântuirii. Ion acesta a încetat lupta, aînceput tratativele, s-a împăcat iar cu unele păcate şiacum iată-l că pierde lupta mântuirii sale sufleteşti. Înclipa când a făcut împăcare cu păcatul, tot câştigul luis-a năruit.

Oglinda inimii omului 101

O, nesocotitule Ion! Inima ta era lăcaş DuhuluiSfânt!... Inima ta era o casă plină de lumină sufleteas-că, dar tu ai crezut că lumina poate încăpea la un loccu întunericul. Iată că întunericul alungă acum toatălumina din inima ta.

O, nesocotitule! Ai crezut că în casa inimii tale potlocui împreună doi chiriaşi: şi Domnul şi diavolul!... ŞiDuhul Sfânt şi păcatul. Ai crezut că deschizi uşa ini-mii tale numai puţin, pentru o mică patimă, dar, iată,acum satan a deschis-o larg şi intră triumfător în eacu toată gloata ispitelor şi patimilor sale. Vai ţie, neso-cotitule! Ai ajuns un om cu două feţe sufleteşti. Cu ofaţă te uiţi spre Domnul, iar cu cealaltă spre diavolul.

Ai ajuns în asemănarea lui Iuda care ziua cuDomnul era, iar noaptea la farisei Îl vindea.

Vrei să petreci şi cu Domnul şi cu păcatul, şi culumina şi cu întunericul. Dar Domnului nu-I trebuie oastfel de viaţă. Iată, îngerul Domnului te mustră. Au-zi-l cum te mustră: „Vai ţie, nesocotitule! Ce ai fă-cut?... Ai făcut pace cu întunericul! Dar „... ce legăturăare lumina cu întunericul şi Hristos cu Veliar?” (II Cor6, 14-15). Ai crezut că lumina poate petrece împreunăcu întunericul şi acum, iată, te copleşeşte întuneri-cul... Vai ţie!... Iată, iarăşi se apropie răutăţile din carete-am scos! Iată, inima ta iarăşi se pregăteşte de sălaşdiavoleştilor şi dobitoceştilor patimi... Iată, temniţa şipieirea sufletului tău se apropie! Vai ţie!…

Însă Ion n-aude mustrarea Domnului. Faţa pe ca-re o are întoarsă spre Domnul o ţine numai de mărtu-rie că e „creştin”. Faţa aceasta doarme, a adormit înpăcate... E trează numai cealaltă faţă, cea întoarsăspre diavolul. Această faţă e trează şi ascultă cu luare-aminte şi cu plăcere predica diavolului, iar diavolul

102 Preot Iosif TRIFA

astfel îi grăieşte: „Da’ ce, doar n-ai să te faci călugăr,măi, omule!... De ce să te laşi de «bucuriile» şi «plă-cerile» vieţii?... Ţi-ai făcut datoria faţă de suflet... Viaţaîţi cere şi ea «plăcerile» ei... Aşa-i făcută viaţa, că tre-buie ici-colea să mai şi înşeli, să mai şi minţi, să maişi furi, să mai şi chefuieşti câteodată şi să mai şi pă-cătuieşti câteodată”...

Cu astfel de şoapte îi înşală satan pe oameni săcreadă că pot sluji şi lui Dumnezeu şi lui Mamona.

O, ce mulţi creştini îşi pierd sufletul în chipulacesta! Diavolul e şiret mare. El nu umblă să-l rupă peom dintr-o dată de Dumnezeu. Îşi dă seama că acestlucru ar fi mai greu. Diavolul se mulţumeşte cândomul crede că poate sluji la doi domni.

Lumea de azi e plină cu creştini de felul celui dinchipul de pe pagina 90. E plină de creştini cu douăfeţe sufleteşti: cu una întoarsă spre Dumnezeu, iar cucealaltă spre diavolul. Cu faţa cea întoarsă cătreDumnezeu se roagă regulat, cu cealaltă păcătuiesc re-gulat. Cu una se roagă dimineaţa lui Dumnezeu, cucealaltă Îl suduie mai târziu pe Dumnezeu. Cu una cermilă şi iertare de la Dumnezeu, cu cealaltă urăsc şisugrumă pe de-aproapele lor; cu una pleacă la biseri-că, cu cealaltă se trezesc la cârciumă...

Faţa cea întoarsă spre Dumnezeu pe urmă slă-beşte, adoarme în păcate. Se trezeşte numai din cândîn când, la Paşti, la Crăciun şi duminica, câteodată. Peurmă adoarme şi moare cu totul în pieire sufletească.Dar cealaltă parte, cea întoarsă spre diavolul, spre pa-timi şi păcate, e veşnic trează şi priveghează, cum sevede şi în imaginea de dinainte.

Aşa păţesc toţi cei care cred că pot sluji şi lui Dum-nezeu şi diavolului. O, cum n-am eu glas de trâmbiţăsă strig cuvintele Mântuitorului, să le audă şi cei

Oglinda inimii omului 103

asurziţi în păcate: „Nu puteţi sluji la doi domni: şi luiDumnezeu şi lui Mamona!”...

Eu citesc mult în Biblie şi am băgat de seamă unlucru. De la începutul şi până la sfârşitul Scripturilor sevorbeşte despre un hotar statornicit pe vecie între bineşi rău, între Domnul şi diavolul. Începând de când „adespărţit Dumnezeu uscatul de ape şi lumina de întu-neric”, se vorbeşte mereu despre un hotar bine stator-nicit între „lumină şi întuneric” (In cap. 1), între „fiiiluminii şi fiii întunericului” (Ef 5, 8), între „fiii lui Dum-nezeu şi fiii diavolului” (I In 3, 10), între oamenii cei du-hovniceşti şi oamenii cei lumeşti (cf. Rom. 8), între „ca-lea vieţii şi calea morţii” (cf. Mt 7, 13-14).

Toţi cei care cred că se pot strecura printre acestedouă hotare trăiesc o viaţă creştinească mincinoasă.Toţi cei care cred că între calea vieţii şi calea morţii,între dreapta şi stânga, mai poate fi şi altă cale, apoicalea aceasta îi duce drept în fundul iadului.

Nu cumva şi tu, cititorule, eşti pe calea aceasta?

���������Iisuse, Mântuitorule! Întăreşte-mă şi mă apără me-

reu ca să n-ajung şi eu pe această cale! Ajută-mă să punaluat nou în toată făina vieţii mele... Să nu mai las nimicpentru aluatul răutăţilor. Ajută-mă să-mi încui toate în-căperile mele faţă de ispitele diavolului şi să le deschidlarg numai pentru Tine. Eu stau mereu în faţa CruciiTale ca să înţeleg că trebuie să fiu numai al Tău, că tre-buie să trăiesc numai pentru Tine şi că trebuie să-Ţislujesc numai Ţie. Amin.

104 Preot Iosif TRIFA

Inima omului care a îmbătrânit în robie

şi ticăloşie sufletească

Iată inima omului care s-a cufundat cu totul în ti-căloşie... Iată inima omului care a ieşit odată din pă-cate şi pe urmă mai adânc s-a cufundat în ele... Iatăinima omului care a crezut că poate sluji deodată şi luiDumnezeu şi Mamonei, şi pe urmă a ajuns sluga şirobul diavolului.

Un astfel de om ajunge într-o stare mai grozavădecât cea dintâi, ajunge într-o mocirlă sufletească maimare decât cea dintâi.

Nu de la noi spunem acest lucru. Îl spune Evan-ghelia. Chipul următor nu e o născocire a noastră. E ostare sufletească pe care Mântuitorul şi EvangheliaLui au spus-o răspicat, aşa cum se vede în imagine.Iată ce zice Mântuitorul despre cei care au ieşit dinpăcate şi pe urmă iarăşi s-au întors la ele: „Când du-hul cel necurat va ieşi din om, umblă prin locuri fărăapă, căutându-şi odihnă şi, neaflând, zice: «Mă voiîntoarce în casa mea de unde am ieşit». Şi, venind, oaflă măturată şi împodobită. Atunci merge şi ia alteşapte duhuri, mai rele decât el şi, intrând, locuiescacolo; şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mairele decât cele dintâi” (Lc 11, 24).

Oglinda inimii omului 105

Acelaşi lucru îl spune şi Apostolul Petru în cuvin-tele: „În adevăr, cei care, după ce au scăpat de spur-căciunile lumii prin cunoaşterea Domnului şi Mântu-itorului nostru Iisus Hristos, se încurcă iarăşi în ele şisunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai

106 Preot Iosif TRIFA

rea ca cea dintâi. Mai bine era pentru ei să nu fi cu-noscut calea dreptăţii, decât după ce au cunoscut-o săse întoarcă de la sfânta poruncă ce li s-a dat. Cu ei s-aîntâmplat ce zice zicala cea adevărată: câinele s-a în-tors la ce vărsase şi scroafa spălată s-a întors să se tă-vălească iarăşi în mocirlă” (II Ptr 2, 20-22).

Ah, ce lucru grozav este un om care a gustat odată din dulceaţa mântuirii sufleteşti şi pe urmă s-aîntors iarăşi la otrava diavoleştilor patimi! Când unom se hotărăşte la o viaţă nouă cu Domnul, când unom Îl primeşte pe Domnul şi pe Duhul Domnului îninima sa, diavolul umblă neîncetat să se poată iarăşiîntoarce în „casa de unde a ieşit”, cum zice Mântui-torul.

Cu fel de fel de şoapte şi ispite viclene bate iarăşisatan la uşa inimii celui întors la Dumnezeu şi încear-că să deschidă uşa. Când cel întors slăbeşte cu râvna,cu privegherea şi rugăciunea, când începe iar a iubilumea şi păcatele, diavolul intră iar în inima lui îm-preună cu toată gloata diavoleştilor patimi.

Un astfel de om ajunge într-o ticăloşie sufleteascămai mare decât cea din care scăpase. O, ce mare ne-socotinţă face un astfel de om!

Un astfel de om nesocotit e şi Ion din chipul di-nainte. Într-o vreme, Ion acesta, cu ajutorul DuhuluiSfânt, îşi curăţise inima şi viaţa de diavoleştile patimişi păcate. Însă, de la o vreme, râvna lui a slăbit...Rugăciunea şi privegherea le-a părăsit şi a începutiarăşi a se împrieteni cu patimile şi păcatele... S-a lă-sat înşelat de şoapta diavolului că poate sluji deodatăla doi domni: şi lui Dumnezeu şi diavolului, şi, peurmă, iată-l în ce stare fioroasă a ajuns! Inima lui s-adeschis iar pentru satan. Din casa inimii lui s-a de-

Oglinda inimii omului 107

părtat Duhul Sfânt şi în locul Lui s-a aşezat diavolulcu gloata lui.

O, ce bine se simte satan într-o astfel de inimă! Elcunoaşte „casa” asta. A mai fost odată în ea. Acum s-aîntors iarăşi şi a aflat-o „măturată şi împodobită”. Astat în ea un alt chiriaş: Duhul Sfânt, Care o măturaseşi o umpluse de lumină. Diavolul se aşază acum în eacu bucurie, aducând cu sine alţi şapte ortaci. Îi râdediavolului barba de bucuria biruinţei. El se aşază, îninima omului celui căzut, ca într-o cetate pe care acucerit-o a doua oară. El intră în inima celui înşelat,ca un biruitor şi cuceritor.

De data asta diavolul se întăreşte mai bine în ini-ma cucerită. El aduce cu sine încă şapte duhuri „mairele decât el”. Din inima celui cucerit îşi face o cetatefioroasă, întărită cu şapte turnuri. El îşi asigură dom-nia şi cârmuirea asupra unui suflet de om. El se întă-reşte, ca să nu mai fie perturbat de Duhul Sfânt.

Şi Ion, nesocotitul acesta, l-a lăsat pe satan să-şiplinească planurile. Îngerul – darul Duhului Sfânt –l-a chemat mereu să se trezească din somnul pieiriisufleteşti, dar Ion n-a mai ascultat chemarea DuhuluiSfânt... A asurzit faţă de chemările cele sufleteşti.

Din an în an, satan l-a legat tot mai tare în lanţu-rile patimilor rele... Din an în an, Ion s-a cufundat totmai mult în ticăloşie... Din an în an, satan a pus mânatot mai mult pe cârma vieţii sale sufleteşti. Pe urmăviaţa lui Ion a devenit o temniţă fioroasă, iar el, un robchinuit şi ferecat în lanţurile diavoleştilor patimi. Aniiau trecut mereu, iar el a îmbătrânit în robie şi ticăloşiesufletească. Acum, iată-l, se apropie de mormânt… Seapropie de groapă cu o viaţă plină de rod pentru împă-răţia diavolului şi a iadului. A trăit o viaţă pierdută, cu

108 Preot Iosif TRIFA

un suflet pierdut. Îngerul Domnului se depărtează dela el. Toate stăruinţele şi încercările lui sunt acum za-darnice. Cel căzut s-a cufundat cu totul în ticăloşie.Pentru chemările Domnului nu mai are urechi şi auz.E biruit cu totul de cele rele; îngerul se depărtează dela el, mustrându-l şi tânguindu-se pentru pierderealui. Se depărtează întristat şi Duhul Sfânt.

O, ce lucru grozav se vede în chipul de la pagina103! Un suflet de om se pierde pentru Împărăţia luiDumnezeu. Un om îşi pierde sufletul – şi pentruaceastă pierdere se înfioară cerul, pentru că sufletuleste o comoară mai scumpă decât toată lumeaaceasta.

Un suflet de om trage la cumpănă mai mult decâtîntreg pământul, decât toţi banii şi bogăţiile acesteilumi. Cerul se înfioară şi plânge pentru pierderea unuisuflet. Dacă scrie în Evanghelie că „îngerii din cer sebucură pentru un păcătos care se pocăieşte” (Luca 15,10), apoi tot aşa se poate spune că îngerii ceruluiplâng şi se tânguiesc pentru un păcătos care-şi pierdesufletul; pentru un păcătos care nu se îndreaptă, cistăruie până la moarte în ticăloşie.

O, voi, păcătoşilor! O, voi, cei care aţi îmbătrânitîn fărădelegi şi nu vreţi să auziţi de îndreptare, ascul-taţi cum se tânguie îngerii cerului pentru sufletul vos-tru: „Veniţi, fraţilor, să plângem pe omul acesta care-şipierde sufletul! Cel făcut după chipul lui Dumnezeu,iată-l cum s-a schimbat... Cel care împreună cu noipreamărea pe Dumnezeu, iată-l ce a ajuns! Cel careera cu chip mai frumos decât toate făpturile necu-vântătoare, iată-l ce urât se vede!... Să plângem, fraţi-lor, sufletul lui... Să ne plângem frăţiorul pe care l-ampierdut”...

Oglinda inimii omului 109

Iată, aşa se pierde, dragă cititorule, un suflet:prin nesocotinţă, prin dezertare şi prin nepăsare decele sufleteşti. Ia seama, dragă omule, nu te împri-eteni cu lumea şi cu păcatul! Nu uita că rostul vieţiinoastre este lupta neîncetată cu diavoleştile patimişi ispite...

De cazi ici şi colea în această luptă, ridică-te repe-de şi pleacă înainte. Iar de cumva satan te-a prins şite-a legat în lanţurile patimilor rele, nu dispera... Încămai poţi scăpa, dacă-L primeşti îndată şi fără întârzie-re pe Iisus Mântuitorul şi Biruitorul!…

Oricât de ticăloşită ar fi viaţa ta, oricât de groasear fi lanţurile robiei şi pereţii temniţei sufleteşti, tupoţi scăpa dacă-L primeşti îndată pe Cel Care a datorbilor vedere, morţilor viaţă şi robilor libertate. Dia-volul nu poate face lanţuri atât de groase, încâtGolgota să nu le poată rupe. Iisus i-a tămăduit pe toţicei stăpâniţi şi chinuiţi de duhuri rele.

Voi, toţi cei care aţi ajuns în pragul pierzării su-fleteşti, primiţi-L degrab pe Cel Care vă poate scăpa...Folosiţi măcar ceasul tâlharului de pe cruce... Pri-miţi-L pe Domnul până nu vă înghite iadul şi osândade veci!

���������Iisuse, Bunule Doamne! Apără-mă şi mă întăreşte

neîncetat, ca să n-ajung şi eu în starea cea groaznică acelor care au scăpat odată la Tine şi pe urmă iar audezertat la diavolul şi la păcate. Satan mă ispiteşte ne-

110 Preot Iosif TRIFA

încetat să apuc iarăşi pe calea cea largă a pieirii. Fii cumine şi mă întăreşte neîncetat.

Duhule Sfinte! Trezeşte din nou, cu darul şi harulTău, pe cei care au adormit iarăşi în păcate! Deschide-ledin nou ochii şi inimile, să vadă din nou fioroasa pră-pastie în care au căzut. Dă-le dar şi putere să poatăscăpa din nou din temniţa cea cumplită a diavolului.Ajută-le să scape din nou la libertatea cea dulce a su-fletului şi a mântuirii sufleteşti. Amin.

Oglinda inimii omului 111

Cum moare cel păcătos,

cel care stăruie până la sfârşit

în ticăloşie sufletească

Iată cum moare cel păcătos! Iată cum moare celcare stăruie până la sfârşit în fărădelegi şi ticăloşiesufletească. „Cumplită este moartea păcătoşilor”, ziceîntr-un loc Psalmistul David (Ps 33, 20). O, voi, păcă-toşilor! O, voi, cei care aţi asurzit faţă de chemărileDomnului! O, voi, cei care râdeţi şi vă bateţi joc de celesufleteşti, mergeţi şi vedeţi cum moare păcătosul!

Un astfel de sfârşit fioros are şi Ion, omul cel lu-mesc. E Ion, omul cel nesocotit care s-a întors iarăşi înpăcate după ce Duhul Sfânt îl curăţise o dată de ele.După ce a căzut a doua oară, n-a vrut să mai ascultechemările Domnului.

Din an în an, satan l-a legat tot mai tare în lanţu-rile patimilor rele... Din an în an, s-a cufundat tot maimult în ticăloşie... Din an în an, satan a pus mâna totmai mult pe cârma vieţii lui sufleteşti până ce pe urmăa ajuns un rob chinuit şi ferecat în lanţurile diavoleş-tilor patimi; a ajuns „un mort viu” (Apoc 3, 1).

Într-o bună dimineaţă s-a îmbolnăvit şi cu trupul.I s-a apropiat ziua sfârşitului. Iată, în chipul urmă-tor, această fioroasă zi! Iată, în chipul următor, sfârşi-

112 Preot Iosif TRIFA

tul tuturor celor care stăruie până la moarte în fără-delegi şi în ticăloşie sufletească!

O, ce cumplit este acest sfârşit! Ion, omul cel lu-mesc, zace greu bolnav şi n-are nici o mângâiere şi

Oglinda inimii omului 113

nici un ajutor sufletesc. El caută să se întărească şiacum tot cu duhul diavolului: cu spirtul, cu alcoolul.Păcătoşii nu cunosc altă tărie sufletească decât acestduh al diavolului care amorţeşte şi înfrânge puterea detrezire sufletească a omului...

Ion, omul cel duhovnicesc, avea la căpătâi în cli-pele morţii o Biblie şi o lumânare aprinsă. Ion, neso-cotitul acesta, are o sticlă cu rachiu. Asta-i „cumine-cătura” beţivilor şi a păcătoşilor. „Bună” pregătirepentru călătoria cea mare! Cu această pregătire treceşi Ion în lumea cealaltă.

Iată-l, s-a „cuminecat” cu alcoolul, cu cuminecă-tura morţii şi a pieirii sufleteşti, şi acum se pregăteştede plecare. O, ce sfârşit grozav! În clipele morţii, satanîi arată răsplata care-l aşteaptă în cealaltă lume... Înclipele morţii, vede cumplita pedeapsă şi osândă care-laşteaptă… Ion aiureşte... În zare, vede un foc mare cudouă lighioane negre în mijlocul flăcărilor. Focul şi li-ghioanele se apropie de el... Ion se înfioară... Îşi strân-ge ultimele puteri şi se ridică îngrozit să se apere... Elstrigă disperat: „Nu mă lăsaţi!...” Dar totul e în zadar.Strigătul lui e prea târziu. Lighioanele iadului rânjescde bucuria biruinţei şi, arătându-i locul şi răsplata ca-re-l aşteaptă, îi spun răspicat: „Al nostru eşti, căci no-uă ne-ai slujit!”

Ion se înfioară... Ah! acum înţelege totul... Cei carerâd sunt cei care i-au şoptit mereu că nu-i rai şi iad, şiacum îi arată iadul. Ion se înfioară... Înţelege totul, daracum e prea târziu, e prea târziu...

Ah, ce clipe fioroase sunt acestea! Acestea suntclipele în care cei păcătoşi se zvârcolesc şi „nu potmuri”. În aceste clipe se aude şi cumplita Judecată ce-rească: „Du-te de la Mine, blestematule, în focul cel

114 Preot Iosif TRIFA

veşnic” (Mt 25, 41). În aceste clipe, păcătosul îşi dăduhul în mâinile diavolului.

Iată, aşa se sfârşeşte viaţa celui păcătos! Sfârşitulsău e un început de nesfârşite chinuri şi suferinţe. O,cum n-am eu glas de trâmbiţă să strig cuvintele Psal-mistului: „Cumplită este moartea păcătoşilor!”, ca să leaudă şi cei care au asurzit faţă de cele sufleteşti! O,cum a orbit diavolul ochii păcătoşilor, să nu vadă pră-pastia în care îi trage! O, cum ştie satan a întunecamintea oamenilor, ca să nu se gândească la moarte şila sfârşitul pe care îl vor avea!

Moartea păcătosului este cumplită pentru că în cli-pele morţii păcătosul stă în faţa unei lumi cu care nus-a ocupat, pe care n-o cunoaşte şi de care se înfioară.Credinciosul stă liniştit în faţa morţii, pentru că el stăîn faţa unei lumi pe care o cunoaşte; el stă în faţa lumiiMântuitorului pentru Care a trăit şi a luptat.

Păcătoşii se cutremură în faţa morţii, pentru că eistau în faţa unei lumi pentru care în viaţa lor n-auavut decât cuvinte de hulă, de batjocuri, de nepăsareşi acum se tem de pedeapsa acestei lumi.

Credinciosul stă liniştit în faţa morţii. În acele cli-pe grele, el nu este singur. Cu el este Domnul şi viaţalui cea trăită după Evanghelie. Însă păcătosul n-arenici un fel de sprijin şi ajutor sufletesc în clipele mor-ţii. El se simte singur şi părăsit. Idolii la care s-a în-chinat şi în care s-a încrezut: averile, banii, desfătări-le, trufiile, măririle, beţiile, înşelăciunile etc., nu-i potda nici un ajutor. În clipele morţii toţi aceşti idoli îl pă-răsesc, se sparg dintr-o dată cu vuiet mare şi păcăto-sul rămâne într-o singurătate fioroasă, fără nici unreazem sufletesc.

Pe lângă această singurătate şi părăsire sufleteas-că, păcătosul mai are, în clipele morţii, şi alte grozave

Oglinda inimii omului 115

chinuri sufleteşti. În ceasul morţii, chiar şi în cel maipăcătos om se trezeşte conştiinţa păcatului şi mustra-rea sufletească pentru păcat. O viaţă întreagă a dormitconştiinţa lui, dar acum ea se trezeşte cu putere mareşi îl mustră pentru că şi-a cheltuit viaţa în zadar.

Un învăţat creştin din Anglia a strâns întrebări dela o mulţime de oameni care au scăpat, ca prin minu-ne, din gura morţii. Optzeci la sută au răspuns că înacele clipe i-a covârşit gândul şi mustrarea pentru câtde rău şi-au cheltuit viaţa în nepăsare de cele sufle-teşti. „În faţa mea – spunea unul – nu vedeam decâtfaptele mele cele rele... Simţeam că mă topesc subgroaznica răspundere şi mustrare că nu mi-am îngrijitsufletul şi am trăit în nepăsare de cele sufleteşti”.

Chiar şi cei mai mari tăgăduitori şi hulitori de Dum-nezeu în clipele morţii şi în faţa morţii şi-au văzut nebu-nia şi trufia şi au strigat disperaţi după ajutor sufletesc.

Vine apoi şi satan să sporească chinurile morţiicelui păcătos. Când trag de moarte, aproape toţi pă-cătoşii dau semne că văd fel de fel de arătări fioroase.De când eram preot la ţară, îmi aduc aminte de un pă-cătos care, în clipele morţii, striga: „Luaţi lighioanelede pe mine! Nu mă lăsaţi!”...

Aceste arătări şi vedenii pe care le au cei păcătoşi,în clipele morţii, sunt ale diavolului şi ale iadului. Dia-volul e şiret mare. Ca să-i poată câştiga pe oameni, else ascunde pe sine şi ascunde şi iadul. El le şopteştemereu păcătoşilor: „Nu este rai, nu este iad, nu estealtă viaţă decât cea de aici: beţi, mâncaţi, chefuiţi, pă-cătuiţi şi vă petreceţi viaţa!”

Diavolul astupă mereu gura iadului cu frunze şiflori frumoase de patimi şi plăceri lumeşti, pentru casă-i poată atrage în cursă pe cei păcătoşi.

116 Preot Iosif TRIFA

Dar, în clipele morţii păcătosului, când diavolulşi-a asigurat prada, el pune în faţa acestuia osânda şipieirea veşnică... Îi arată „răsplata” care-l aşteaptăpentru că l-a ascultat.

În clipele morţii, diavolul destupă gura iadului înfaţa păcătosului, zicându-i: „Poftim, intră! Al nostrueşti, căci nouă ne-ai slujit...” În ceasul morţii, necre-dinciosul vede aceste arătări, se înfioară şi se cutre-mură... Înţelege totul, dar acum e prea târziu, e preatârziu... El îşi dă duhul în mâinile diavolului.

���������Iisuse, Bunule Doamne! Apără-mă şi mă întăreşte, ca

să n-apuc şi eu pe calea care duce la sfârşitul cel groaz-nic al păcătoşilor. Întăreşte-mă neîncetat, ca să pot do-bândi un sfârşit bun şi creştinesc vieţii mele... În clipelemorţii să-mi pot încredinţa sufletul meu în mâinile Tale...

Duhule Sfinte! Trezeşte în mine neîncetat aducereaaminte de moarte. Adu-mi aminte neîncetat că este omoarte şi o răsplată a faptelor. Adu-mi aminte neîncetatcă este cumplită moartea păcătoşilor. Nu mă lăsa, Du-hule Sfinte, să mă adoarmă satan cu şoapte că „mai amvreme” pentru cele sufleteşti. Strigă neîncetat în urechilemele cuvintele Domnului: „Privegheaţi şi staţi gata, cănu ştiţi ziua şi ceasul”... Adu-mi aminte neîncetat că eupot muri azi sau mâine, în noaptea asta sau în cealaltăşi că trebuie să stau totdeauna gata pentru a-mi daseama de viaţa şi de faptele mele. Adu-mi aminte neîn-cetat că trebuie să mă întorc la Domnul până sînt viu,căci la moarte-i prea târziu, e prea târziu. Amin.

Oglinda inimii omului 117

Chinurile sufleteşti

pe care le are păcătosul în adâncul iadului

În multe locuri din Sfânta Scriptură se vorbeştedespre pedeapsa şi chinurile păcătoşilor în iad. ÎnsuşiMântuitorul a spus răspicat că pe cei păcătoşi, pe ceicare stăruie în nepăsare şi în ticăloşie sufletească, îiaşteaptă pedeapsa iadului. „Pedeapsă veşnică” nu-meşte Mântuitorul această pedeapsă (Mt 25, 46).

În evanghelia cu Lazăr cel sărac şi bogatul nemi-lostiv, Mântuitorul a spus răspicat că păcătoşii trecîntr-un loc de chinuri cumplite (Lc 16, 19-31). Acestloc e numit şi „întunericul cel din afară, unde va fiplânsul şi scrâşnirea dinţilor” (Mt 25, 30).

Scripturile spun că chinurile iadului sunt groazni-ce şi grozave. Chinurile acestea sunt de două feluri:chinuri trupeşti şi chinuri sufleteşti. În chinurile ia-dului vor lua parte şi simţurile trupeşti ale omului. Cutrupul a păcătuit omul, cu trupul îşi va lua şi pedeap-sa cuvenită.

Eu însă socot că cele mai cumplite chinuri ale ia-dului sunt cele sufleteşti.

Aceste chinuri ale iadului se văd şi în chipul ur-mător. În mijlocul acestor chinuri stă Ion, omul cel ne-socotit, cu care ne-am ocupat în paginile dinainte. A

118 Preot Iosif TRIFA

stăruit până la sfârşit în nepăsare şi în ticăloşie sufle-tească şi acum iată ce fel de răsplată l-a ajuns! Aajuns în „focul care nu se stinge niciodată”... A ajunsîn cumplitele chinuri ale iadului. În faţa lui o ceată dediavoli rânjesc plini de bucurie, îşi bat joc de suferin-ţele lui şi îl arată cu degetul. Ion îi cunoaşte. Sunt ceicare i-au şoptit în lume „să-şi trăiască viaţa în desfă-tări”... Sunt cei care i-au şoptit că nu este o altă viaţădincolo de mormânt... Sunt cei care îi şopteau că nueste rai şi iad, iar acum – după ce l-au prins în ghea-rele lor – îşi bat joc de el şi râd de suferinţele lui. Ionînţelege acum totul, dar acum e prea târziu, e preatârziu. În toate părţile se vede înconjurat de întuneric,de foc şi osândă.

Dar iată, sus, în zare, se iveşte un nor luminos.Păcătosul tresare înfiorat. I se arată o vedenie. Vede înzare darurile Domnului, darurile mântuirii sufleteştipe care el, până era în viaţă, le-a nesocotit, le-a res-pins şi le-a batjocorit. Un glas sinistru îi strigă mereumustrarea: „Iată darurile mântuirii pe care tu le-airespins!... Iată Crucea Domnului Care a stat mereu înfaţa ta cu braţele deschise, chemându-te să-ţi dea ier-tare şi viaţă... Iată Sângele Celui Care a murit ca să tescape pe tine din moarte şi pieire sufletească! Iatădragostea Lui, iată bunătatea Lui! Tu însă ai nesocotitmereu aceste daruri, le-ai respins şi le-ai batjocorit, iaracum te chinuieşti aici... O Carte a avut Dumnezeu pepământ, o Carte – Sfânta Scriptură – prin care a voitsă-ţi vorbească despre El şi despre planurile Lui; princare a voit să-ţi arate planul mântuirii tale sufleteşti,dar tu nici habar n-ai avut de această Carte... A fostplină lumea de darul şi îndurarea lui Dumnezeu. A fostplină lumea de darurile Duhului Sfânt şi de chemările

Oglinda inimii omului 119

mântuirii sufleteşti, dar tu, nesocotitule, pe toate le-airespins... Pentru o clipă de patimi şi plăceri te chinu-ieşti acum o veşnicie!”

Păcătosul înţelege mustrarea. O simte cum îl roa-

120 Preot Iosif TRIFA

de mereu în suflet ca „viermele care nu doarme”. Elstrigă îngrozit şi disperat: „Vai mie, nesocotitul şi ne-bunul de mine, ce dar mare am respins!... Vai mie, înce cumplită orbie şi nebunie sufletească am trăit!” Pă-cătosul înţelege acum totul, dar acum e prea târziu, eprea târziu... Darurile Domnului i se arată acum nuspre mântuire, ci ca o teribilă mustrare sufletească.Această mustrare este mai grea decât chinurile celetrupeşti ale iadului.

Eu socot că se stăruie prea mult asupra chinurilortrupeşti din iad şi prea puţin asupra celor sufleteşti.Era o vreme când predicatorii se întreceau să arategrozavele chinuri trupeşti ale iadului.

Un poet din Italia, Dante, a scris o carte întreagădespre fioroasele chinuri ale iadului. Ici îl arată peunul fierbând în căldare, dincolo, pe altul spânzuratde limbă – şi alte nesfârşite chinuri. Dar eu socot căcele mai grozave chinuri ale iadului vor fi cele sufle-teşti. Pedeapsa cea mai fioroasă a iadului va fi teribilamustrare sufletească pe care o vor avea cei păcătoşi,pentru că şi-au pierdut sufletul şi viaţa veşnică, pen-tru că au respins darurile mântuirii sufleteşti care lis-au îmbiat în această lume.

Într-o iarnă, am fost cu daruri de Crăciun într-otemniţă. Am stat de vorbă cu cei osândiţi şi am căutatsă aflu câte ceva şi despre starea lor cea sufletească.Un ucigaş îmi spunea că nu-l doare temniţa, ci maiales mustrarea sufletească de care nu poate scăpa nici-cum. O omorâse, la beţie, pe soţia lui şi spunea că îivede mereu chipul ca o fioroasă mustrare de care nupoate scăpa nicicum. Zi şi noapte îl urmăreşte vedeniaacestei groaznice fapte. Am mai văzut un ucigaş carese predase de bunăvoie justiţiei. Spunea că mustrareasufletească l-a adus aici, ca să-şi ia pedeapsa.

Oglinda inimii omului 121

În temniţă am aflat că chinurile mustrării sufle-teşti sunt mai mari decât întunericul şi mizeria tem-niţei. Cain a avut o temniţă mai grea decât toate tem-niţele din lume: mustrarea sufletească îl purta „pri-beag şi fugar pe pământ” (Fac 4, 14).

Aşa e şi pedeapsa iadului. Cele mai teribile chinuriale iadului sunt cele sufleteşti, sunt mustrările sufle-teşti ce lucrează cu putere în cei care ajung acolo. Înlumea asta se mai poate încă înăbuşi mustrarea ceasufletească.

Sunt destui păcătoşi care păcătuiesc cu toată li-niştea: fură, omoară, desfrânează fără să aibă nici unfel de mustrare sufletească. Păcătuind şi azi şi mâine,glasul mustrării sufleteşti amuţeşte în ei. Însă în cea-laltă lume, în iad, glasul mustrării sufleteşti se tre-zeşte cu o putere grozavă... El nu se mai poate înă-buşi, ci lucrează veşnic.

O veşnicie întreagă îi chinuie pe păcătoşi mustra-rea sufletească pentru că şi-au cheltuit viaţa în zadar,pentru că au respins darurile mântuirii sufleteşti careli s-au îmbiat în această lume. Această teribilă mus-trare este „viermele ce nu doarme“, de care vorbeşteScriptura.

Eu socot că iadul va fi plin nu atât de tânguirilecelor arşi de flăcările focului, ci mai ales de tânguireacelor mustraţi de conştiinţa lor că n-au primit iertareaşi bunătatea lui Dumnezeu care li s-a arătat când erauîn viaţă...

Va fi plin iadul de tânguiri ca acestea: „Vai nouă,pierduţilor, căci ni s-a îmbiat viaţa, şi noi am alesmoartea! Ni s-a îmbiat binecuvântarea, şi noi am alesblestemul... Ni s-a îmbiat iertarea, şi noi am alesosânda... De atâtea ori ne-a chemat Tatăl Ceresc, şi

122 Preot Iosif TRIFA

noi nu L-am ascultat! A fost plină lumea de darurileCrucii, de darurile iertării şi iubirii lui Dumnezeu, şinoi nu le-am primit... Vai, nouă, pierduţilor!“

Unii s-au aflat să zică (îndemnaţi de şoaptele dia-volului): chinurile iadului sunt în contrazicere cuiubirea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire şiiertare. Dar aşa ar fi dacă în faţa păcătoşilor n-arsta mereu în lumea aceasta Crucea şi Jertfa Mântu-itorului, adică darul iertării păcatelor noastre prinscump Sângele Lui...

De când e această lume, nu s-a auzit o vestemai mare, mai măreaţă şi mai minunată decât a-ceasta că Dumnezeu, Făcătorul cerului şi al pă-mântului, Şi-a dat pe Însuşi Fiul Său ca să moarămoarte cumplită pentru iertarea păcatelor noastre şipentru mântuirea noastră. Pe cât de măreaţă şisfântă este această veste, pe atât de cumplită tre-buie să fie pedeapsa şi mustrarea sufletească a ce-lor care n-au primit acest dar.

���������Preabunule Doamne şi Tată Ceresc! Tu ai aşezat în

lăuntrul meu un tribunal, o judecătorie care mă mustrăcând păcătuiesc şi mă laudă când fac voia Ta. Acest tri-bunal este cunoştinţa binelui şi răului. Însă păcatul şipăcătuirea, încetul cu încetul, înăbuşe glasul acestui tri-bunal. Ajută-mă, Doamne, să-mi pot păstra această ju-decătorie trează şi lucrătoare.

Duhule Sfinte, trezitorule al păcătoşilor, trezeşte în

Oglinda inimii omului 123

mine neîncetat cunoştinţa păcatului... Trezeşte în mine oînfricoşată mustrare sufletească pentru păcate. Ajută-mă să simt această mustrare sufletească până cândsunt în viaţă. Căci trezirea din cealaltă lume nu-mi maipoate ajuta nimic, ci ea îmi va fi de pedeapsă şi osândăveşnică. Ajută-mi, Duhule Sfinte, să mă trezesc din pă-cate în această viaţă, ca să scap de înfricoşata mustrareşi pedeapsă sufletească din cealaltă lume. Amin.

124 Preot Iosif TRIFA

Păcătosul vorbeşte din iad despre viaţa

şi trecutul său

În evanghelia cu Lazăr cel sărac şi bogatul este unamănunt pe care cred că îl cunoaşteţi. Când se chi-nuia bogatul în văpaia de foc, l-a rugat pe Avraam, zi-când: „Părinte Avraame, rogu-te, trimite pe Lazăr încasa tatălui meu, că mai am cinci fraţi; să le mărturi-sească lor, să nu vină şi ei în acest loc de muncă...Dacă va merge cineva din morţi la dânşii, se vor pocăi.Şi a zis Avraam: „Au pe Moise şi pe prooroci; dacă nu-iascultă pe ei, chiar de ar învia cineva din morţi, nu vorcrede“ (Lc 16, 19-31).

Din acest amănunt a ieşit şi chipul de alături.Ion, omul cel păcătos, cu care ne-am ocupat în pagi-nile trecute, se vede predicând din mijlocul chinuriloriadului, ca măcar alţii să se ferească de osânda în ca-re a ajuns el. O, cum ar predica cei care au trăit şi aumurit în fărădelegi, dacă ar putea face acest lucru!Ah, cum ar ieşi din iad şi ar alerga la părinţii, la nea-murile şi la iubiţii lor, strigându-le: „Lăsaţi-vă de fă-rădelegi, căci vă aşteaptă o osândă înfricoşată care penoi ne-a ajuns!”

O, ce predică înfricoşată ne-ar putea spune un ne-credincios ajuns în chinurile iadului! Să-l ascultăm pe

Oglinda inimii omului 125

Ion, cel din chipul de mai sus. Dacă ar putea, acestIon ne-ar grăi astfel:

„Oameni buni, care trăiţi încă pe pământ, ascul-taţi cuvântul meu! Fost-am şi eu odată în viaţă ca voi.

126 Preot Iosif TRIFA

Însă, vai, n-am ştiut preţui această viaţă. Am cheltu-it-o în păcate, în ticăloşie trupească şi sufletească.Apucasem şi eu odată pe calea cea bună, petreceam înrugăciuni şi ascultare de Dumnezeu. Dar diavolul m-apândit cu ispitele şi înşelăciunile lui. Diavolul m-aatras în patima beţiei, şi eu, nebunul, m-am lăsat tâ-rât în pieire.

M-am cufundat pe urmă cu totul în păcate şi fă-rădelegi, în ticăloşie trupească şi sufletească. Şi acummă chinuiesc aici în văpaia aceasta împreună cu alţii,care au trăit tot ca mine. Şi mai mult decât văpaia ceanestinsă mă chinuie mustrarea sufletească pentru cămi-am cheltuit viaţa în zadar... Că am trăit în orbie şinebunie sufletească. Azi mi se pare un vis urât toatăviaţa mea de pe pământ. Un vis groaznic... Ce bine arfi dacă n-aş fi trăit acest vis, dar el este trăit şi sfârşit!

O, iubiţii mei, dacă aş putea eu să-mi încep dinnou viaţa!... Dacă ar fi să mai trăiesc o viaţă, aş trăialtfel. Toată viaţa mea aş folosi-o ca să pot dobândi da-rurile mântuirii sufleteşti... Tot timpul vieţii mele l-aşpetrece cu Domnul în rugăciune şi ascultare de El şi deporuncile Lui... Dar acum e prea târziu, e prea târziu...

Râul vieţii mele a curs şi nu se mai întoarce îna-poi. Eu nu mai pot face nimic pentru mine. Nicăieri caaici în adâncul iadului n-au atâta fior şi înţeles cu-vintele Domnului Hristos: «Lucraţi până este ziuă, căvine noaptea, când nimeni nu mai poate lucra» (Ioan 9,4). Pentru noi care suntem aici a sosit noaptea...Noaptea cea fioroasă şi veşnică în care nu mai putemlucra nimic pentru mântuirea noastră. Eu nu mai potface nimic pentru mine. Singurul lucru pe care-l potface este acesta: să strig de aici cu toată puterea, ca sănu trăiţi şi voi cum am trăit eu.

Oglinda inimii omului 127

O, dragii mei, care sunteţi încă în viaţă şi maiaveţi timp, îndreptaţi-vă! Îndreptaţi-vă viaţa numaide-cât!... Primiţi îndată darurile mântuirii sufleteşti...Primiti-L îndată pe Domnul şi Jertfa Lui cea Sfântă;începeţi o viaţă nouă cu El! Primiţi darurile mântuiriisufleteşti până este «ziuă», până sunteţi în viaţă, căcivine «noaptea»“ – vine moartea – şi nu veţi mai putealucra nimic pentru sufletul vostru!

De aici, din adâncul iadului, mi se vede viaţa ca oclipă cu care omul poate câştiga fericire veşnică sauosândă veşnică... Eu, nebunul, am ales osânda veşni-că. Să nu faceţi şi voi aşa. Folosiţi această clipă a vieţiica un dar de la Dumnezeu, ca să câştigaţi cu ea ferici-rea vieţii veşnice...

O, cum n-am eu putere să mai ies o dată în lumede aici din adâncul iadului, ca să spun tuturor necre-dincioşilor şi păcătoşilor ce osândă cumplită îi aş-teaptă dincolo de mormânt!... Poate că mulţi s-ar în-drepta auzind mărturisirea mea.”

Aşa ar mărturisi Ion cel păcătos. O, ce predică fio-roasă este aceasta! În ea este pusă durerea nemărgi-nită a unui suflet pierdut.

Acest Ion spune, pe urmă, în predica lui că, dacăar putea învia din morţi ca să vină să predice în lume,poate atunci s-ar pocăi cei păcătoşi. La asta eu îi răs-pund prin cuvintele lui Avraam din Evanghelie, res-pectiv prin cuvintele Mântuitorului: „Chiar dacă ar şiînvia cineva din morţi, cei păcătoşi nu vor crede“.

Cuvintele Mântuitorului sunt cuvinte adevărate.Hai să zicem că Ion, omul acesta păcătos, într-o bunăzi, ar putea lua iar înfăţişarea pe care a avut-o şi, ie-şind în lume, ar începe să spună că a sosit din iad.Oare ce s-ar întâmpla? L-ar crede cineva? Da, de un-

128 Preot Iosif TRIFA

de! Lumea ar începe să-l râdă. Unii ar striga: „Iată unnebun... La casa de nebuni cu el!” Alţii ar zice: „Iatăun şarlatan”. Alţii ar striga; „Iată un spion!”. Jandar-meria şi poliţia l-ar înhăţa, să se justifice cine-i şi deunde vine... I-ar cere actele militare; şi ar înfunda re-pede temniţa.

Unii curioşi l-ar întreba: „Ce ai văzut prin iad,cine era pe acolo?” Păcătosul ar începe să spună căiadul e încărcat cu miniştri, deputaţi, slujbaşi, be-ţivi, desfrânaţi şi alţi păcătoşi din lumea de sus şidin lumea de jos.

La asta, toată „lumea cea bună“ s-ar scula încapul lui, spunând că a grăit calomnie la adresa lor.Ar cere pedepsirea „calomniatorului“. Celui venit diniad i s-ar astupa repede gura cu felurite vorbe, l-arbăga în temniţă şi lumea şi-ar vedea înainte de pă-cate şi fărădelegi.

Cu adevărat, cuvintele Mântuitorului sunt cuvinteadevărate: „Chiar dacă ar învia cineva din morţi, ceipăcătoşi nu vor crede“.

Cum l-ar crede necredincioşii pe un biet om carear învia din morţi, când ei nu vor să-L creadă pe În-suşi Dumnezeu şi pe Fiul lui Dumnezeu, Cel Care aînviat din morţi? Dumnezeu a grăit neamului ome-nesc prin prooroci şi pe urmă L-a trimis pe Însuşi Fi-ul Său, Care a descoperit oamenilor toate rosturilevieţii noastre şi toate planurile şi darurile mântuiriinoastre sufleteşti. Dumnezeu S-a îngrijit ca aceastăminunată descoperire să rămână şi în scris. SfântaScriptură este descoperirea lui Dumnezeu, e mareadescoperire cerească ce ne arată toate planurile şidarurile mântuirii noastre sufleteşti.

Oglinda inimii omului 129

Păcătoşii aşteaptă şi azi minuni, dar o minune maimare decât aceasta n-a fost şi nu va fi: Însuşi Fiul luiDumnezeu a venit la noi, ne-a descoperit rosturile vie-ţii şi ne-a adus darurile mântuirii. „Dacă n-aş fi venit –a zis Iisus – şi nu le-aş fi grăit oamenilor, păcat nu aravea, dar acum nici un răspuns n-au pentru păcatullor“ (In 15, 22).

O, ce viclean mare e diavolul! Cum ştie el a-i orbipe cei slabi în credinţă, ca să nu vadă strălucind ade-vărul Evangheliei şi marele plan pe care l-a lăsatDumnezeu pentru mântuirea sufletelor noastre!

Nu cumva şi tu, cititorule, trăieşti în această orbiesufletească?

���������Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, prin Jertfa Ta cea sfântă

ne-ai deschis uşa mântuirii sufleteşti! Ajută-mă să potintra şi eu pe ea „până este ziuă”, căci „vine noaptea”,vine moartea, şi atunci nu voi mai putea face nimic pen-tru mântuirea sufletului meu.

Duhule Sfinte, adu-mi neîncetat aminte că toateScripturile şi Evangheliile vorbesc despre uşi deschisepentru mântuirea noastră sufletească! Toate Scripturilene cheamă să intrăm degrabă pe aceste uşi, căci ele seînchid fără de veste şi cine n-a intrat rămâne afară înmoarte şi pieire sufletească. Adu-mi aminte de corabialui Noe pe care a închis-o Dumnezeu după ce chemasepe Noe: „Intră în corabie tu şi toată casa ta”. Adu-miaminte de pilda celor cinci fecioare nebune din Evan-ghelie, cărora li s-a închis uşa pentru că adormiseră pecând a sosit mirele.

130 Preot Iosif TRIFA

Duhule Sfinte! Strigă-mi neîncetat în urechi chema-rea Domnului: „Intră în corabie tu şi toată casa ta”, căcivine potopul, vine moartea şi vei rămâne afară, în valu-rile pierzării sufleteşti. Trezeşte-mă, Duhule Sfinte, ca săn-adorm şi eu ca fecioarele cele nebune şi să rămân afa-ră. Adu-mi aminte că plăcerile şi păcatele ţin o clipă, darpedeapsa iadului, o veşnicie. Adu-mi aminte neîncetatcă trebuie să lucrez „până este ziuă”, căci „vine noap-tea”, vine moartea, când nu voi mai putea lucra nimicpentru mântuirea sufletului meu. Amin.

Oglinda inimii omului 131

Credinciosul vorbeşte din rai despre

viaţa şi trecutul său

În „oglinzile” (capitolele) din urmă am arătat stareacea cumplită în care ajunge păcătosul după ce a sfâr-şit cu lumea şi păcatele. Am arătat chinurile sufleteştiale iadului şi ne-am ocupat în special de Ion, omul celpăcătos, care ne-a vorbit despre viaţa şi trecutul său.

Acum ne vom ocupa cu fericirea care-i aşteaptă încealaltă lume pe cei care trăiesc o viaţă cu DomnulIisus. Ne vom ocupa în special cu Ion, omul cel credin-cios, care a biruit lumea şi şi-a sfârşit viaţa câştigânddarul de biruitor şi cununa vieţii.

În multe locuri se vorbeşte în Sfânta Scripturădespre fericirea veşnică ce-i aşteaptă pe cei credincioşiîn lumea cealaltă. O, dacă ne-ar putea vorbi cineva dinrai, ce lucruri minunate ne-ar spune! Să-l ascultăm peIon, omul cel credincios, care a câştigat viaţa veşnică.Dacă ar putea, Ion acesta ne-ar grăi astfel:

„Oameni buni, care trăiţi încă pe pământ, ascul-taţi cuvântul meu! Am fost şi eu odată un creştin catoţi creştinii cei mulţi din lume. Trăiam în duhul careeste în lume. Trăiam şi eu la rând cu lumea mare: cumodele ei, cu minciunile ei, cu înşelătoriile şi păcateleei. Mai dădeam câteodată şi pe la biserică, dar numai

132 Preot Iosif TRIFA

cu trupul – numai de formă – iar la cârciumă mă du-ceam mai des. Mă rugam dimineaţa şi seara lui Dum-nezeu, dar toată ziua Îl suduiam. Trăiam încredinţatcă «mi-am făcut datoria şi faţă de cele sufleteşti».

Oglinda inimii omului 133

Într-o zi însă, mi-a căzut în mână Noul Testament.Am citit în el cele patru Evanghelii şi am rămas pegânduri. M-am întrebat: oare e adevărat ce spune aici?Dacă e adevărat, atunci eu sunt pierdut... Toată viaţamea de creştin e o minciună mare, căci viaţa mea nuse potriveşte deloc cu ceea ce spune Iisus Hristos înEvanghelie. Ori Evanghelia este o minciună care nu sepoate trăi, ori viaţa mea este o minciună mare care nuvrea să trăiască aşa cum se spune în Evanghelie.

Astfel judecându-mă, am simţit că se aprinde înmine dorul după o viaţă nouă, aşa cum scrie la Evan-ghelie. Eram aprins pentru cele sufleteşti şi îmi zi-ceam: n-am să mai păcătuiesc! Mă las de păcate.

Însă aprinderea mea n-a ţinut mult. Am început,încetul cu încetul, să mă dau iar la roată cu lumea.Am început iar să mă răcesc... Am început iar să măîncălzesc cu alcoolul şi să mă răcesc pentru cele su-fleteşti. Îmi ziceam: aşa e lumea şi viaţa… Evanghelianu se poate trăi în toate cuvintele ei.

Încetul cu încetul mă răcisem iar, aproape cu to-tul. În vremea aceasta sosiră încercări asupra mea. Numă mai slăbeau pagubele şi necazurile. O mână nevă-zută parcă mă izbea mereu. Însă eu îmi vedeam îna-inte de traiul meu cel păcătos. Uitasem aproape cutotul de aprinderea mea din cele ce citisem în NoulTestament.

Atunci o boală grea mă izbi la pat. Această boalăîmi puse din nou Psaltirea şi Noul Testament în mână.Mă simţeam acum în chipul fiului pierdut ajuns lamarginea prăpastiei. Nu-mi mai rămăsese nici o pute-re decât să strig disperat: «Tată şi Doamne, greşit-amla cer şi înaintea Ta! Te rog, iartă-mă!»

134 Preot Iosif TRIFA

Mi se părea că sunt oaia cea pierdută, căzută încea mai adâncă prăpastie... Nu-mi mai rămăsese nici oputere decât să strig ultima mea strigare: Fie-Ţi milăde mine, Doamne, scapă-mă, căci sunt pierdut!

Şi Domnul Iisus m-a auzit. Ca pe o oaie bolnavăm-a ridicat în braţele Sale, mi-a legat rănile cele su-fleteşti şi m-a tămăduit. În acele clipe, am înţeles căIisus este Mântuitorul meu, că El a venit anume să-iscape din pierzare pe cei pierduţi. În acele clipe amînţeles că hotărârea mea ca să mă las de păcaten-ajunge nimic fără darul Lui… Mântuirea mea e da-rul Lui, viaţa mea e darul Lui şi trebuie să o trăiescpentru El.

De atunci am început să trăiesc cu Domnul.Multe ispite şi încercări am mai avut, dar eu m-amţinut mereu de El. În multe chipuri şi feluri a încer-cat satan să rupă iar legătura dintre mine şi El, însăeu m-am alipit cu tărie de El, am trăit cu El, am bi-ruit ispitele cu El, am murit cu El şi El mi-a datacum o fericire veşnică.

Numai acum mi se descoperă deplin darul cu careDomnul a lucrat la mântuirea sufletului meu... O,numai acum văd eu cât a lucrat Domnul până m-aadus la picioarele Crucii Sale! El îmi pusese NoulTestament în mână; El mă aprinsese pentru o viaţănouă! M-a chemat mai întâi cu buna. Dar nu L-am as-cultat. M-a bătut pe urmă cu încercări, dar nu L-ampriceput. Abia după mulţi ani de zile am căzut biruit lapicioarele Crucii Sale.

O, acum văd eu cu câtă dragoste şi răbdare a lu-crat Domnul pentru mântuirea sufletului meu. Eu Îlrespingeam mereu; dar El Se apropia din nou de mine.Eu Îl părăseam mereu, dar El venea iar la mine. Dom-

Oglinda inimii omului 135

nul putea de atâtea ori să-mi zică: «Ticălosule! astfelrăsplăteşti tu dragostea Mea şi darurile Mele cu careumblu să te atrag la mântuire?» Dar Domnul n-a fă-cut acest lucru, ci El a răbdat mereu. El m-a împre-surat mereu cu dragostea şi cu darurile mântuiriipână când, în sfârşit, am căzut biruit la picioareleCrucii Sale...

O, iubiţii mei care trăiţi pe pământ, luaţi aminte!Domnul lucrează mereu ca să vă poată atrage lamântuire. Domnul vă împresoară neîncetat cu dra-gostea Lui cea nemărginită. Domnul lucrează neînce-tat să vă biruie şi să vă atragă la picioarele Crucii Sa-le. El vă cheamă uneori cu glas dulce… Alteori, cu ne-cazuri, boli şi pagube... Nu respingeţi chemarea Lui şidragostea Lui!

Şi ce v-aş mai putea spune de aici din ÎmpărăţiaLuminii? Noi avem aici o viaţă şi o fericire pe care pă-mântul n-o cunoaşte şi mintea voastră n-o poate cu-prinde. În lume trăiesc oamenii ca puiul în coaja oului.Puiul trăieşte, e viu şi se mişcă în ou, dar încă nu vedelumea şi lumina. Aşa e şi cu viaţa voastră! Voi trăiţiîncă în coaja lutului. N-aveţi decât o înţelegere foarterestrânsă. Abia după ce vi se va sparge coaja lutuluiveţi vedea Dumnezeirea şi viaţa în toată mărirea şistrălucirea ei.

O, de ce fericire, de ce bucurie, de ce dar marem-a învrednicit Dumnezeu! O clipă mi-a fost viaţa… Oclipă am ascultat de Domnul şi El m-a răsplătit cu obucurie şi fericire veşnică.

Am însă şi aici o întristare sufletească. Mă întris-tez şi aici când mă gândesc la cei mulţi, mulţi caretrăiesc în lume o viaţă pierdută, care îşi cheltuiesc via-ţa în păcate. O, în ce orbie şi nebunie sufletească tră-

136 Preot Iosif TRIFA

iesc unii oameni! Mă uit de aici din înălţimile ceruluipeste pământ şi oameni... Doamne, ce măreţie mi sedescoperă de aici! Văd soarele făcându-şi cursul său şiluna, calea sa... Văd nenumăratele stele şi planete ur-mându-şi calea pe care le-a rânduit-o Dumnezeu.Noaptea se perindă cu ziua, ziua cu noaptea, iarna cuvara... Pământul îşi dă roada; toate urmează întocmairânduiala pusă de Dumnezeu, Făcătorul lor.

Numai pe om, făptura cea mai aleasă a luiDumnezeu, îl văd mişcându-se în contra voinţei luiDumnezeu. El singur strică marea ascultare şi ar-monie pe care o arată toate lumile şi făpturile făcutede Dumnezeu.

Văd în dosul oamenilor pe satan... El strică as-cultarea omului de Dumnezeu. El strică liniştea oa-menilor pe pământ şi el le fură şi cerul. Ah, fraţii meicare trăiţi încă pe pământ, feriţi-vă de ispitele luisatan! El vă duce să trăiţi o viaţă în contra lui Dumne-zeu! Viaţa e ca o clipă. Cu această clipă umblă satansă vă cumpere osânda veşnică. Feriţi-vă de el şi de is-pitele lui!

���������Iisuse, Bunule Doamne! Învredniceşte-mă şi mă în-

tăreşte şi pe mine să pot dobândi fericirea cea veşnică!Nu mă lăsa, Doamne, să cad în nebunia de a pierde ofericire veşnică pentru o clipă de patimi şi plăceri tre-cătoare.

Duhule al lui Dumnezeu! Luminează-mă să văd ros-turile vieţii mele! Adu-mi aminte neîncetat că viaţa mea

Oglinda inimii omului 137

cea pământească este o clipă şi această clipă mi s-a datca să dobândesc cu ea bucuria şi fericirea cea veşnică,trăind o viaţă cu Domnul. Luminează-mă, Duhule al luiDumnezeu, să văd şi să înţeleg planurile pe care le areDomnul Iisus cu mântuirea mea şi planurile pe care leare satan cu pierderea mea. Aprinde-mă neîncetat pen-tru Domnul, pentru cele sufleteşti, pentru o viaţă trăităcu Domnul... Pentru râvna mântuirii sufleteşti. Încălzeş-te-mă şi mă întăreşte neîncetat cu darul şi harul Tău celsfânt până când va sosi clipa să trec „Acasă” la Domnulşi să trăiesc cu El în vecii vecilor. Amin.

138 Preot Iosif TRIFA

Ţi-a plăcut această carte?

Dar numai cu plăcerea nu te poţi mântui...Plăcerea trebuie să treacă într-o schimbare dintemelie a vieţii tale, într-o viaţă nouă cu Domnul

Dragă cititorule! Poate că te-ai cutremurat citindaceastă carte. Pe unele locuri poate că ai şi plâns, ci-tind-o. Dar mă grăbesc să-ţi spun că diavolul nu sesperie de cutremurul tău. El râde de înfiorarea ta... Dece? Pentru că ştie că cutremurul tău cel sufletesc enumai trecător... E numai o tresărire din somnul pă-catelor. Ai tresărit o clipă şi pe urmă ai adormit în pa-timi şi păcate. De această tresărire diavolul nu se spe-rie. Nu se teme că te va pierde.

Diavolul se cutremură numai atunci când îţi puihotărâre să o rupi cu viaţa şi trecutul tău cel păcă-tos... Când Îl primeşti pe Domnul Iisus ca Împărat,Stăpân şi Cârmuitor peste viaţa şi inima ta şi începicu El o viaţă de luptă şi de biruinţă contra păcatelor şicontra ispititorului diavol.

Despre modul cum se câştigă această luptă, citiţicartea: «Ce este Oastea Domnului». Şi «Intraţi în OasteaDomnului»! Oastea Domnului este o mişcare de renaş-tere sufletească. Ea a hotărât la luptă contra păcatelor

Oglinda inimii omului 139

multe suflete. Ea hotărăşte pe oameni la o viaţă nouăcu Domnul, la o schimbare din temelie a vieţii. Citindcartea despre Oastea Domnului şi foaia «Iisus Biruito-rul», veţi afla pe larg lămuriri despre această mişcare.

Dragă cititorule! Vrei să ai folos sufletesc din citi-rea acestor „oglinzi”? Nu te mulţumi numai cu plăce-rea şi fiorul sufletesc pe care le-ai avut citindu-le, cilasă-L pe Duhul Sfânt să lucreze mai departe în su-fletul tău şi să te trezească la o viaţă nouă. Intră înOastea Domnului!... Primeşte-L pe Domnul, ca să în-cepi o viaţă nouă cu El!

140 Preot Iosif TRIFA

Cuprins

Prefaţă ..................................................................................... 5Cuvânt înainte ........................................................................ 7

Golgota şi inima omului ........................................................ 9

Domnul Iisus bate la uşa inimii tale ................................... 13

Diavolul bate şi el la uşa inimii tale .....................................15

Inima şi viaţa omului sunt ca o cetate

pe care umblă să o cuprindă doi cuceritori ............. 17

Diavolul caută inima noastră .............................................. 21

Inima omului care l-a primit înlăuntru pe satan ............... 23

Inima omului care tresare îngrozit şi începe

a se trezi din somnul păcatelor ................................. 30

Inima omului care a ajuns la cunoaşterea stării sale

nenorocite şi caută mântuirea ................................... 37

Omul care a aflat izvorul mântuirii: Crucea şiJertfa Mântuitorului .................................................. 44

Să adâncim în inima noastră Crucea şiJertfa Mântuitorului .................................................. 50

Inima omului care a ajuns un „om nou”,

un „om duhovnicesc”, o „făptură nouă” ................. 57

Cu ajutorul lumii, satan umblă să-l amăgească

iarăşi pe omul cel duhovnicesc .................................. 63

Oglinda inimii omului 141

Mobilizarea generală a iadului în contra omului

celui duhovnicesc ....................................................... 69

Omul care a biruit lumea cu Golgota, cu Jertfa

Crucii de pe Golgota .................................................. 76

Cum moare omul cel duhovnicesc. Moartea lui e o în-

viere, o trecere la viaţa veşnică ................................. 82

Cum îl primeşte Domnul pe cel credincios ........................ 87

Inima omului care „la vreme de ispită se leapădă”

şi pierde lupta mântuirii sufleteşti ............................ 92

Inima omului ce crede că „poate sluji la doi domni:

şi lui Dumnezeu şi Mamonei” ................................... 98

Inima omului care a îmbătrânit în robie

şi ticăloşie sufletească .............................................. 104

Cum moare cel păcătos, cel care stăruie până la sfârşit

în ticăloşie sufletească .............................................. 111

Chinurile sufleteşti pe care le are păcătosul

în adâncul iadului .................................................... 117

Păcătosul vorbeşte din iad despre viaţa

şi trecutul său ........................................................... 124

Credinciosul vorbeşte din rai despre viaţa

şi trecutul său ........................................................... 131

Ţi-a plăcut această carte? .................................................. 138

Cuprins ............................................................................... 140

142 Preot Iosif TRIFA

CĂRŢILE ŞI BROŞURILE PUBLICATE

DE PĂRINTELE IOSIF TRIFA

Spre Canaan

Citiri şi tâlcuiri din Biblie

Tâlcuirea evangheliilor duminicilor de peste an

Din pildele Mântuitorului

Povestiri religioase

Adânciri în Evanghelia Mântuitorului

Ce este Oastea Domnului

Pe urmele Mântuitorului

Oglinda inimii omului

La picioarele Stăpânului meu

Mai lângă Domnul meu

Corabia lui Noe

Sodom şi Gomora

Trăim vremuri biblice

Fiul cel pierdut

Zacheu

Să creştem în Domnul

600 istorioare religiose

Oglinda inimii omului 143

Duhul Sfânt

Vântul cel Ceresc

Focul cel Ceresc

Cântaţi Domnului (format mare, cu note, cartea I, II, III)

Cântaţi Domnului (format mic, fără note)

Căutaţi la păsările cerului

Sabia Duhului Sfânt

Ia-ţi crucea ta

Sudalma

Munca şi lenea

Alcoolul – duhul diavolului

Fricoşii

Ca o oaie fără de glas

Ascultarea

La învierea Domnului

Examenul lui Iov

Biblia – cartea vieţii

144 Preot Iosif TRIFA

Tehnoredactare computerizată,

şi aranjament grafic:

Editura «Oastea Domnului» – Sibiu

str. Ch. Darwin, nr. 11

tel. 069/216677; fax 069/216914

Tipărit şi broşat la POLSIB SA Sibiu