+ All Categories
Transcript
Page 1: 163950513 1 b Examen Aparat Locomotor

 

1  

EXAMENUL CLINIC AL APARATULUI LOCOMOTOR

Reguli generale:

‐ se respectă acelaşi pattern de evaluare indiferent de patologia (inflamatorie, degenerativă) la care ne raportăm;

‐ articulaţiile portante (ale membrului inferior) se examinează în statică şi dinamică, în ortostatism şi decubit;

‐ se evaluază individual fiecare articulaţie şi comparativ în cazul articulaţiilor pereche; ‐ se reţin patru etape comune celorlalte organe şi sisteme, respectiv: inspecţie, palpare,

percuţie şi mobilitate (conceptul Apley "look - feel - move"); o inspecţie – urmăreşte:

mai întâi tipul constituţional, atitudinea/ postura generală, modul în care se realizează mişcarea, stereotipulde mers, coordonarea şi echilibrul, ablitatea de execuţie a gesturilor; apoi devine analitică evaluând axul mecanic al membrului inferior şi superior, deviaţiile în plan frontal şi sagital (valgum, varum, flexum, recurvatum, etc), curburile fiziologice ale coloanei vertebrale şi eventualele deviaţii in plan sagital (accentuarea sau redresarea curburilor fiziologice: hiperlordoza, redresarea lordozei, cifoza) şi frontal (scolioza);

tumefacţiile sau deformările articulare; hipotrofia/ atrofia musculară, contractură musculară paravertebrală, etc; modificările de culoare ale tegumentelor adiacente articulaţiei afectate sau în

general, prezenţa fenomenului Raynaud, a leziunilor cutanate, livedo reticularis, etc;

o palpare – se aplică la nivel articular sau periarticular o presiune de circa 4 atmosfere (până la albirea unghiei examinatorului) ce urmăreşte declanşarea durerii; se palpează interliniul articular şi punctele topografice specifice fiecărei articulaţii; este important a diferenţia tumefacţia (element de activitate) de deformarea articulară (element de cronicitate); tot palparea furnizează date despre starea tegumentelor, elasticitate sau temperatură, evidenţiază prezenţa lichidului intraarticular (şocul rotulian) sau la nivelur tecilor sinoviale.

o percuţie – se realizează doar la nivelul articulaţiei coxo-femurale (directă, trohanteriană, şi indirectă, pe talon) şi coloanei vertebrale (apofizele spinoase);

o mobilitate articulară – se examinează mişcarea pe toate axele şi pe întreaga amplitudinea disponibilă, activ (mişcare efectuată de pacient) şi pasiv (mişcare efectuată de către examinator); se notează limitele (hipo sau hipermobilitate) şi relaţia cu durerea;

o manevre sau teste speciale de evidenţiere a leziunilor articulare şi abarticulare. Examenul clinic este completat de testarea forţei musculare şi de o evaluare neurologică (de tip central şi periferic).

Page 2: 163950513 1 b Examen Aparat Locomotor

 

2  

MEMBRUL SUPERIOR

1.Mâna şi carpul

Subiectiv: durere la nivelul articulaţiilor carpului, metacarpofalangiane (MCF), interfalangiane proximale (IFP) şi distale (IFD); redoare matinală > 30 minute; redoare articulară (limitarea mobilităţii articulare);

Obiectiv: se examinează individual carpul (considerat o singură articulaţie) şi fiecare articulaţie MCF, IFP şi IFD urmărind:

• inspecţie o axul mecanic al mâinii - normal (se dirijrază prin mijlocul carpului şi medius) sau

patologic (de exemplu deviere radială a carpului şi cubitală a degetelor); o tumefacţiile şi/ sau deformările articulare ce determină aspectul particular al mâinii

(în dos cămilă, cârtiţă, baionetă, etc) sau degetelor (fuziforme, în butonieră, în M, în gât de lebadă, police în Z);

o hipotrofia/ atrofia muşchilor interosoşi; • palpare

o declanşarea durerii la presiunea antero-posterioară şi latero-laterală a articulaţiei; o evidenţierea tumefacţiei sau deformării articulare; o numărarea articulaţiilor dureroase (NAD) şi tumefiate (NAT); o squeeze test-ul: declansarea durerii la compresia latero-laterala articulaţiilor MCF;

• percuţie o nu se realizează la nivelul carpului sau articulaţiilor mici ale mâinilor;

• mobilitate activă şi pasivă o la nivelul carpului valorile active: flexie (palmară) (60-90grade) ↔ extensie (flexie

dorsală, 90 grade); lateralitate cubitală (20- 25 grade) ↔ radială (15- 20 grade); mişcările sunt limitate (sau chiar anchiloză) şi/sau dureroase în patologia reumatismală inflamatorie;

o prehensiunea digito-palmară – apreciază mobilitatea la nivelul MCF şi IF; o prehensiunea digito-digitală (de fineţe) apreciază mobilitatea în IF; normal este

termino-terminală, iar patologic poate fi deficitară, termino-laterală, termino-subterminală sau imposibil de realizat;

Page 3: 163950513 1 b Examen Aparat Locomotor

 

3  

2. Cotul

Subiectiv: durere la nivelul articulaţiei, epicondilului lateral sau medial; redoare articulară;

Obiectiv se înregistrează:

• inspecţie o tulburări de ax (valg) sau flexum de cot, reductibil sau ireductibil; o prezenţa nodulilor reumatoizi pe faţa de extensie sau a tofilor gutoşi; o tumefacţia articulară sau prezenţa unei bursite pot fi uneori identificate;

• palpare o declanşarea durerii la presiunea exercitată la nivelul interliniului articular, pe

olecran, pe eminenţele laterale şi mediane; • percuţie

o nu se realizează la nivelul cotului; • mobilitate activă şi pasivă

o flexie (145 grade, se atinge umărul cu vârful degetului) ↔ extensie (0 grade); o supinaţie ↔ pronaţie din poziţie indiferentă (antebraţul poziţionat cu policele la

zenit);

Page 4: 163950513 1 b Examen Aparat Locomotor

 

4  

• epicondilita laterală (cotul tenisman-ului) se evidenţiază prin extensia pumnului contra unei rezistenţe, braţul fiind în extensie; declanşarea durerii pe faţa externă a cotului (tendinita extensorilor) sugerează diagnosticul;

• epicondilita medială (cotul jucatorului de golf) este obiectivată printr-o flexie a pumnului efectuată cu rezistenţă, braţul fiind extins; apariţia durerii pe faţa medială a cotului este sugestivă pentru diagnostic.

3. Articulaţia scapulo-humerală (ASH) Subiectiv: durere la nivelul umărului, mai expresivă pe punctele topografice (acromion, interliniul articular anterior, culisa bicipitală, şanţul delto-pectoral); redoare articulară; Obiectiv se urmăreşte:

• inspecţie o relieful muşchilor ce alcătuiesc coiful rotatorilor (deltoid, subspinos, supraspinos,

mic rotund); eventualele poziţii vicioase ale ASH de tipul umărului căzut, în epolet; tumefacţia (articulară sau periarticulară) şi/ sau deformarea articulară;

• palpare o declanşarea durerii la palparea punctelor topografice (acromial, bicipital, V-ul

deltoidian) şi a interliniului articular;

• percuţie o nu se realizează la nivelul ASH;

• mobilitate activă şi pasivă o mobilitatea umărului se realizează până la 90 grade din articulaţia gleno-humerală,

între 90-150 grade din scapulo-toracică, între 150-180 din gleno-humerală;

Page 5: 163950513 1 b Examen Aparat Locomotor

 

5  

limitarea mobilităţii active şi pasive în toate planurile orientează spre patologie articulară sau capsulita retractilă, în timp ce afectarea majoră a mobilităţii active cu posibilitatea realizării celei pasive aduce în atenţie ruptura de coif de rotatori (umăr îngheţat sau pseudoparalitic);

o flexie (180 grade) ↔ extensie (30 grade ); o abducţie (180 grade )↔ adducţie (apropierea de torace); o rotaţie internă (60 grade) ↔ rotaţie externă (40 grade); o circumducţie (360 grade);

Page 6: 163950513 1 b Examen Aparat Locomotor

 

6  

MEMBRUL INFERIOR

Examenul obiectiv efectuat în ortostatism şi în statică are în atenţie următoarele: • tulburările de ax ale membrului inferior de tip varum, valgum, recurvatum, flexum sau în

rotaţie; • poziţiile vicioase – adducţia coapselor şi rotaţia externă a piciorului (în coxartroză), etc; • scurtarea membrului inferior; • tonicitatea şi troficitatea musculaturii coapsei, gambei (loja antero-externă, posterioară)

sau fesiere; • semnul Trendelenburg – pentru suficienţa muşchiului mijlociu fesier (se marchează o

linie ce uneşte spinele iliace posterioare şi se cere pacientului să menţină poziţia unipodală timp de un minut, urmărind păstrarea poziţiei orizontale a liniei bispinale;

• mersul pe vârfuri şi călcâie pentru testarea forţei musculare a lojei externe şi posterioare a gambei precum şi posibilitatea de ridicare din genoflexiune (suficienţa muşchiului cvadriceps);

• stereotipul de mers – normal sau patologic (şchiopatat, legănat, antalgic, basculat, stepat, etc).

1. Articulaţia coxo-femurală (ACF) Subiectiv: durere localizată la nivelul ACF (inghinal, retro-trohanterian, fesier) eventual

cu iradiere până la nivelul genunchiului homolateral; redoare articulară (limitarea mobilităţii în unele sau în toate planurile, parţială sau totală); deruillaj articular (<15 minute); derobări de la nivelul şoldului, limitarea perimetrului de mers;

Obiectiv se urmăresc: • inspecţie

o atitudinea şoldului, normală sau în flexum antrenând totodată şi flexum compensator al genunchiul homolateral;

• palpare o declanşarea durerii la palparea punctelor topografice ACF (inghinal,

retrotrohanterian); se evidenţiază coardei adductorilor (contractura muşchilor adductori palpată pe faţa internă a coapsei în 1/3 superioară);

• percuţie o directă efectuată pe regiunea trohanteriană şi indirectă, pe talon, declanşarea

durerii la nivelul şoldului (semn pozitiv); • mobilitate activă şi pasivă

o flexie cu genunchiul în extensie (90 grade) şi cu genunchiul flectat (120 grade) ↔ extensie (10-20 grade), din decubit ventral;

o abducţie (45 grade) ↔ adducţie ( apropierea de axul corpului - 20-30 grade); o rotaţie internă (40 grade) ↔ rotaţie externă (45 grade) din decubit dorsal cu şoldul

şi genunchiul flectate la 90 grade; dacă genunchiului homolateral este afectat se rulează membrul inferior din şold, dreapta-stânga, urmărindu-se amplitudinea rotaţiilor; libertatea coxo-femurală pe rotaţii se mai apreciază cu pacientul în decubit ventral, genunchiul flectat la 90 grade, mâna fixează fesa homolaterală; se imprimă mişcări de rotaţie internă-externă şi se apreciază amplitudinea acestora;

Page 7: 163950513 1 b Examen Aparat Locomotor

 

7  

o semnul Patrick – talonul este plasat pe genunchiul controlateral, printr-o mişcare de flexie, combinată cu rotaţie externă şi abducţie; în mod normal coapsa devine paralelă cu planul orizontal (semn Patrick negativ); patologic semnul este considerat pozitiv (valori între “1+” şi „4+”) relevând limitarea rotaţiei externe sau abducţiei;

Măsurarea lungimii membrelor inferioare (cm) se realizează având două repere: spinele iliace antero-superiore şi maleolele interne.

Page 8: 163950513 1 b Examen Aparat Locomotor

 

8  

2. Articulaţia genunchiului (AG) Subiectiv: durere la nivelul genunchiului (inclusiv în spaţiul popliteu); redoare articulară

(limitarea mobilităţii parţial sau total); deruillaj articular (<15 minute); derobări de la genunchi; limitarea perimetrului de mers.

Obiectiv • inspecţie

o se apreciază tulburările de ax (valgum, varum, recurvatum, flexum – se va verifica dacă este vorba de un flexum propriu sau compensator), tumefierea/ deformarea articulară, prezenţa chistului popliteu Baker;

• palpare o declanşarea durerii la palparea punctelor topografice – funduri de sac sinoviale

(superioare şi inferioare), inserţii tendinoase (intern – laba de gâsca, extern – bandeleta ilio-tibială), interliniul articular, spaţiul popliteu (chistul sinovial Baker);

o declanşarea durerii la presiunea exercitată pe rotulă; o şocul rotulian: compresiunea fundurilor de sac sinoviale (superioare şi inferioare)

favorizează mobilizarea lichidului sinovial în marea cavitate articulară şi este urmată de imprimarea unei mişcări în sens vertical rotulei; senzaţia de plutire a patelei exprimă prezenţa lichidului în cantitate crescută în articulaţie;

o semnul rândelei: senzaţia de „agăţare”/de rugozitate obţinută la mobilizarea şi compresiunea discretă a rotulei pe planul subjacent sugerează prezenţa osteofitelor pe faţa posterioară a rotulei sau faţa anterioară a femurului;

o semnul meniscului: manevra de evidenţiere a strigătului meniscului se realizează cu bolnavul în decubit dorsal, cu genunchiul flectat; se realizează o presiune intensă pe interliniului articular în parte mijlocie;

• percuţie: nu se realizează; • mobilitate activă şi pasivă

o mişcările normale: flexie (120 grade, talonul atinge regiunea fersieră) ↔ extensie (spaţiul popliteu trebuie să atingă planul patului) bolnavul fiind în decubit dorsal; dat fiind particularităţile anatomice ale articulaţiei, în cursul mişcărilor de flexie-extensie condilii femurali rulează pe platourile tibiale, favorizând discrete mişcări de rotaţie internă respectiv externă;

o mişcările anormale: prin suferinţa ligamentelor încrucişate şi laterale rezultă mişcări de sertar respectiv de lateralitate; mişcarea de sertar se realizează din decubit dorsal cu genunchiul de examinat semiflectat şi antepiciorul susţinut/ fixat pe planul patului; se imprimă tibiei o mişcare de împingere posterioară respectiv tracţiune anterioară: senzaţia de deplasare posterioară respectiv anterioară a tibiei semnifică suferinţă de ligamente încrucişate posterior respectiv anterior; mişcările de lateralitate se execută cu genunchiul de examinat semiflectat, se imprimă mişcare de lateralitate coapsei respectiv gambei, în sensuri opuse: senzaţia de deplasare laterală a segmentelor menţionate obiectivează suferinţa ligamentelor laterale.

Page 9: 163950513 1 b Examen Aparat Locomotor

 

9  

3. Articulaţia tibio-tarsiană (ATT) asigură alături de picior stabilitatea, mobilitatea şi

adaptarea membrului inferior la mers şi denivelările terenului. Subiectiv: durere la nivelul ATT, care nu iradiază; redoare articulară; limitare perimetru

de mers; Obiectiv

• inspecţie o se urmăreşte relieful articular şi, mai ales, al celor două maleole şi tendonului

Achille; • palpare

o ne adresăm interliniului articular, aparatului ligamentar extern şi intern şi notăm durerea declanşată; cel mai frecvent semn este edemul articular sau edemul perimaleolar;

• percuţie o nu se realizează;

• mobilitate activă şi pasivă o se efectuează flexie (30 grade) ↔ extensie (25 grade) din ATT şi eversie ↔

inversie din articulaţia subastragaliană;

Page 10: 163950513 1 b Examen Aparat Locomotor

 

10  

4. Articulaţiile piciorului alcătuiesc un complex morfo-funcţional cu semnificaţie specială pentru statică şi mers. Subiectiv: durere la nivelul piciorului, fără iradiere; redoare articulară; limitare perimetru de mers; Obiectiv

• inspecţie o se urmăreşte axul mecanic al antepiciorului care normal trece de la mijlocul liniei

intermaleolare la degetul III precum şi al talonului (ce prelungeşte axul gambei); antepiciorul îmbracă adesea aspecte patologice: halux valgus, qvintus varus, degete în ciocan, degete dezaxate; axul regiunii metatarsofalangiene formează un arc de cerc cu concavitatea în jos favorizând sprijinul primul şi ultimul MTF;

Page 11: 163950513 1 b Examen Aparat Locomotor

 

11  

piciorul convex din PR: regiunea plantară are aspect de boltă, prăbuşirea bolţii (subluxaţii la nivelul MTF) putând fi de grad I, II, sau III; durioame plantare;

• palpare o se cercetează o serie de formaţiuni anatomice, ligamentele laterale, tendonul lui

Achile, aponevroza plantară, interliniile articulare, medio-tarsiene, tarso- metatarsiene şi metatarsofalangiene;

• percuţie o nu se realizează;

• mobilitatea activă şi pasivă o se percepe la toate nivelele amplitudinea de mişcare; mersul pe vârf şi talon, pe

margine externă şi internă edifică asupra resurselor funcţionale de la acest nivel.

Page 12: 163950513 1 b Examen Aparat Locomotor

 

12  

COLOANA VERTEBRALĂ

Subiectiv: durere vertebrală (rahialgii) cervico-dorso-lombară fără sau cu iradiere

radiculară în membrul superior pe unul sau mai multe traiecte radiculare (C5-C8), în membrul inferior pe unul sau mai multe traiecte radiculare (nervul femural/crural, sciatic), pe peretele toracic sau abdominal (nerv intercostal); redoare matinală (> 30 minute) întâlnită în patologia inflamatorie; redoare vertebrală/ limitarea mobilităţii până la rigidizarea segmentului;

Obiectiv se examinează coloana în totalitate şi pe segmente (cervical, dorsal, lombar) urmărind:

• inspecţie o curburile fiziologice ale coloanei vertebrale în plan sagital şi frontal (discretă

lordoză lombară şi cervicală, spate plat sau uşor cifotic); principalele tulburări de ax descrise în patologia reumatismală sunt: accentuarea curburilor (hiperlordoză, accentuarea cifozei dorsale, cu rază mare/medie/mică) sau pierderea curburilor fiziologice (redresare lombară, rectitudinea coloanei dorsale şi cervicale, etc); deviaţia coloanei în plan frontal este denumită scolioză (lombară, dorso-lombară, dextro- sau sinistro-convexă);

o contractura musculară paravertebrală instalată reflex, uni- sau bilaterală, cu localizare lombară/ dorso-lombară/ cervicală, etc;

• palpare o declanşarea durerii la palparea apofizelor spinoase, pe linia mediană, sau a

articulaţiilor interapofizare posterioare (AIP) la 1 cm faţă de linia spinoaselor; o semnul soneriei: palparea la 1 cm în afara liniei mediane în dreptul discului

vertebral afectat poate determina durere ce iradiază pe traiectul nervului (sciatic, femural); palparea emergenţei nervului sciatic la nivel fesier, în 1/3 medie;

o punctul Arnold: durere la palparea emergenţei occipitale a nervului Arnold; o punctul cevical al spatelui: durere la palparea paravertebrală interscapular; o contractură musculară paravertebrală localizată lombar/ dorso-lombar/ cervical/ la

nivelul muşchiului trapez sau sternocleidomastoidian, uni- sau bilaterală; • percuţie

o declanşarea durerii la percuţia pe linia mediană, la nivelul spinoaselor; se realizează cu ciocanul de reflexe sau cu degetele şi edifică asupra nivelului discului afectat;

• mobilitate segmentară o principalele planuri de mobilizare a segmentelor vertebrale (steaua Maigne) sunt

flexia-extensia, lateralitatea (dreapta-stânga); rotaţia (dreapta-stânga), evaluând nu doar amplitudinea de mişcare (apreciată în cm) ci şi angajarea segmentului vertebral în mişcarea respectivă;

Coloana lombară

o flexia se apreciază prin: indicele degete-sol (normal tinde spre valoarea “0” cm; este cu semnificaţie redusă, la flexia trunchiului putând contribui articulaţiile coxo-femurale); semnul Schober de flexie (normal > 3 cm): se identifică crestele iliace

Page 13: 163950513 1 b Examen Aparat Locomotor

 

13  

ce se unesc pe o linie orizontală imaginară în dreptul vertebrei L5 (reperul 1); se coboară 1 cm de la aceasta linie (reperul 2); de la noul reper se măsoară 10 cm (cu banda metrică) către coloana dorsală şi se marchează cu o linie orizontală (reperul 3); pacientul este rugat să realizeze anteflexia trunchiului păstrând genunchii în extensie şi se apreciază distanţă cu care se modifică reperul 3; valori < 3 cm raportează limitarea antalgică sau orgnică a anteflexiei în segmentul lombar ce poate apare în condiţiile patologiei discale degenerative (discopatie, spondilodiscartroză), inflamatorii (spondilartrite), etc;

o extensia: implică coloana lombară înaltă (L1-L3); se evaluează cu semnul Schober de extensie;

o lateralitatea: se cere pacientului să se aplece în lateral, în plan frontal, încercând să atingă cu degetele genunchiul homolateral;

o rotaţia: se realizează fixarea bazinului şi ulterior mişcarea de rotaţie dreapta- stînga;

o evaluarea contracturii musculare în cursul mişcării de lateralitate poate îmbrăca două aspecte: (i) accentuarea sa de partea controlaterală apare în patologia discală, (ii) accentuarea homolaterală, în concavitate, în patologia inflamatorie (semnul corzii de arc Forestier);

Coloana dorsală

• Indicele Ott: se marchează spinoasa C7; se măsoară cu banda metrică 30 cm către coloana lombară; distanţa creşte cu cel puţin 3cm în anteflexia trunchiului;

Coloana cervicală

• anteflexie: indicele menton-stern (IMS) (normal valoarea „0” cm) – pacientul este rugat să pună bărbia în piept şi se apreciază distanţa menton-stern;

• extensie: indicele occiput-perete (IOP) (normal valoarea „0” cm) – pacientul este rugat să atingă cu occiputul peretele; se măsoara distanţa occiput-perete;

• lateralitate: indicele tragus-acromion (ITA) – pacientul este rugat să atingă cu urechea umărul (normal valoarea „0” cm);

• rotatie: indicele menton-acromion (IMA) – pacientul este rugat să aşeze barbia pe umăr (normal valoarea „0” cm).

Page 14: 163950513 1 b Examen Aparat Locomotor

 

14  

Articulaţiile sacro-iliace (ASI)

Subiectiv: durere (para)sacrată sau sacro-fesieră

Obiectiv se urmăreşte:

• palpare o declanşarea durerii la palparea parasacrata;

• manevre pentru testarea ASI o testele de forfecare verticală: pacient în ortostatism în staţiune unipodală; declanşarea

durerii în ASI homolaterală la aplicarea presiunii la nivelul ASH, semnifică afectarea ASI;

o presiunea laterală pe bazin: pacient în decubit dorsal, exercitarea presiunii laterale pe bazin declanşează durerea în suferinţa ASI;

o manevra Menel: pacient în decubit lateral, cu şoldul şi genunchiul controlateral flectate, membrul inferior homolateral în extensie şi abducţie; declanşarea durerii în ASI semnifică manevră pozitivă şi suferinţă articulară;

o semnul trepiedului: pacient în decubit ventral, presiunea pe sacrum declanşează durere în condiţiile suferinţei ASI;

Page 15: 163950513 1 b Examen Aparat Locomotor

 

15  

Examenul patologiei radiculare (rădăcinele L3 şi L4, L5 şi S1)

Subiectiv:

o durere vertebrală cu caracter mecanic; o durere ce iradiază de la nivel lombar în membrul inferior pe faţa laterală a coapsei,

gambei (în bandă de general), travesează gâtul piciorului până la haluce (dermatomul nervului sciatic, rădăcina L5);

o durere ce iradiază de la nivel lombar in membrul inferior pe faţa posterioara a coapsei, a gambei, talon şi ultimele trei degete de la nivelul piciorului (dermatomul nervului sciatic, rădăcina S1);

o durere vertebrală lombară înaltă ce iradiază pe faţa anterioară a coapsei (rădăcina L3) şi antero-internă a genunchiului (rădăcina L4)( dermatomul nervului femural/crural, rădăcinile L3 şi L4);

o parestezii pe teritoriile descrise; o limitarea mobilităţii rahisului pe unele direcţii; o scăderea toleranţei pentru ortostatism şi mers; o derobări, prin scăderea de forţă musculară.

Obiectiv

• Sindromul vertebral lombar caracterizat prin durere, contractură musculară paravertebrală, tulburări de statică (scolioză, redresare) şi dinamică vertebrală (limitarea anteflexiei şi lateralităţii în patologia discală L4-L5 şi L5-S1; limitarea extensiei şi lateralităţii în patologia discală înaltă L1-L2, L2-L3, L3-L4);

• Sindromul radicular definit prin manevre de elongaţie, tulburări de sensibilitate, reflexe şi forţă musculară.

Manevre de elongaţe pentru nervul sciatic şi crural:

o Testul Lasegue: durere radiculară declanşată de flexia coapsei (cu genunchiul în extensie) pe bazin; se apreciază unghiul pe care membrul inferior îl realizează cu orizontala;

o Testul Lasegue controlateral: evocarea durerii vertebrale cu iradiere radiculară la ridicarea membrului inferior controlateral cu genunchiul în extensie;

o Testul Bonnet: durere radiculară la tripla flexie a membrului inferior (90 grade în coxo-femurală, genunchi, tibio-tarsiană) şi abducţie/ adducţie;

Page 16: 163950513 1 b Examen Aparat Locomotor

 

16  

o Testul Bragard: durere radiculară la flexia membrului inferior la 30 grade faţă de orizontală, cu genunchiul în extensie, asociată cu dorsiflexie plantară;

o Testul Lasegue inversat sau Lasegue pentru crural: pacientul în decubit ventral; flexia genunchiului pe coapsă declanşează durere pe traiectul cruralului;

Forţa musculară:

• se analizează forţa grupului de muşchi inervat de SPE: mers dificil, imposibil pe calcâi prin deficitul musculaturii din loja antero-externă a gambei (tibial anterior, flexor comun al degetelor şi propriu al halucelui), mers stepat (imposibilitatea ridicării antepiciorului de pe planul solului); testul halucelui pozitiv (deficit motor de flexie dorsală a halucelui);

• se analizează forţa musculară a grupului posterior al gambei inervat de SPI: mers dificil/ imposibil pe vârful piciorului prin deficitul lojei (solear, gemeni); testul halucelui pozitiv pentru S1 (deficit motor de flexie plantară a halucelui);

• stabilizator al genunchiului este muşchiul cvadiceps, inervat de nervul crural; se testează forţa musculară prin solicitarea de a extinde gamba pe coapsă, bolnavul fiind în poziţie şezândă; mişcarea se efectuează cu rezistenţă pe extremitatea distală a gambei.

Reflexele pot fi: normale, diminuate (hiporeflexie) /abolite (areflexie) în caz de pareză sau paralizie; reflexul rotulian este deteriorat în nevralgia de crural, iar cel achilian în patologia rădăcinii S1.

Sensibilitatea: tulburări pe teritoriul cutanat de distribuţie al nervului femural, SPE, SPI de tip hipoestezie/anestezie, hiperestezie cutanată, cel mai frecvent raportate în segmentele distale;


Top Related