8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
1/44
Corin Braga
Lumi ficţionale
O taxinomie a genului utopic
Lumi ficţionale
Teoria lumilor posibile pleacă de la concepte elaborate în cadrul logicii modale, al
lingvisticii (” speech-acts theory”), al filozofiei analitice, al filozofiilor ”nonrealiste” şi al
modelelor cosmologice din fizica contemporană. n opozi!ie cu concep!ia monistă şi
esen!ialistă tradi!ională, care consideră că lumea în care trăim este singura care are o
consisten!ă ontologică, în timp ce celelalte reprezentări ale lumii nu au dec"t o e#isten!ă
subiectivă, concep!iile pluraliste şi relativiste sus!in că universul total est compus dintr$o bază
% lumea primară sau reală % şi o constela!ie de lumi posibile sau virtuale&. ”'ensitatea”
lumilor posibile poate fi descrisă, în termenii logicii modale, prin categoriile de necesar,
contingent, posibil şi imposibil, elabora!i de filozofi analitici precum aul rip*e.
+umile posibile devin lumi fic!ionale atunci c"nd sunt instaurate prin ceea ce o-n +.
ustin şi o-n earle numesc ”acte de vorbire” (sau acte creatoare folosind alte suporturi
precum pictura, sculptura, muzica etc.). /odelul metafizic pentru această instaurare este oferit
de Biblie, unde 'umnezeu creează lumea prin cuv"nt. 'acă 'umnezeu e#istă, atunci crea!ia
sa intră în categoria modală a necesarului 0 pornind de la această premiză, lumile mitologice şi
religioase sunt investite de publicul lor cu plenitudine ontologică. 'acă 'umnezeu nu e#istă,
atunci categoria necesarului ontologic trece asupra lumii fizice, iar lumile imaginate de
scriitori şi artişti ”cad” în categoria modală a posibilului. 1ic!iunea literară provine aşadar
dintr$un model religios decăzut ea este un mit abandonat care nu mai e investit cu necesitatea
8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
2/44
viziunii religioase. 2u e mai pu!in adevărat însă că autorii sunt nişte mici demiurgi3 fiecare
carte investeşte o lume posibilă, fiecare ”opera magna” instaurează o lume fic!ională.
Totalitatea ”căr!ilor” (religioase, filozofice, matematice, fizice, literare, artistice), care descriu
lumea fizică primară şi 4 sau lumile alternative, compun imaginea totală a universului care
con!ine toate aceste lumi5
'upă +ubom6r 'ole7el, o concep!ie monistă asupra universului (”one-world frame”),
care consideră că singura lume reală este lumea fizică, nu oferă bazele dec"t pentru o
literatură ”realistă”, mimetică, presupun"nd e#isten!a c"te unui referent e#terior pentru fiecare
obiect literar. 'in perspectiva acestei concep!ii, literatura de ”fic!iune” nu are referen!i reali, şi
nu are aşadar nici o valoare aletică sau epistemologică, ea este doar o iluzie, o minciună sau o
eroare. 8entru a admite e#isten!a lumilor fic!ionale, este nevoie de o altă concep!ie, trebuie să
adoptăm o viziune pluralistă (”multiple-worlds frame”). 9perele fic!ionale sunt actualizarea
unor lumi posibile 3 ” If uttered felicitously, the literary performative changes a possible entity
into a fictional fact ”. e poate spune că operele creează lumi posibile 3 ”Whereas for imaging
texts [world-imaging texts] the domain of reference is given, fictional texts [world-
constructing texts] stipulate their referential domain by creating a possible world :;. ?i7e* insistă asupra faptului că ar trebui să
adoptăm o ”viziune paralactică” (” paralax view”), o abordare pluri$perspectivică@
. ntr$o carte
de pionierat Ways of Worldmaking 2elson Aoodman constată că diversele versiuni ale lumii
5
8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
3/44
care ne stau la dispozi!ie nu pot fi verificate prin raportarea lor la nişte referen!i ontologici,
indiferent dacă aceştia se încadrează în modalitatea necesarului sau a posibilului. Criteriul de
veridicitate (conformitatea reprezentării cu referen!ii e#terni) trebuie să fie înlocuit cu cel de
validitate (”conformitatea cu regulile de inferen!ă”3 ”valid inference from true premisses gives
true conclusions”). 9r, e#prien!a ne arată că pot e#ista mai multe versiuni valide ale lumii,
dar contradictorii. n general, filosofii ”realişti” îşi propun să reducă aceste versiuni la o
variantă unică ”adevărată”, cea care descrie lumea unică 0 Aoodman, în sc-imb, adoptă o
tactică diferită 3 pentru a nu obliga versiunile conflictuale să se elimine mutual (spre e#emplu,
dualismul undă 4 particulă), şi pentru a nu fi obliga!i să acceptăm, împotriva logicii, e#isten!a
a două adevăruri diferite, trebuiă să admitem că versiunile conflictuale sunt adevărate fiecare
în parte, dar în lumi diferite.
cest principiu de non$contradic!ie a versiunilor îl face pe Aoodman să postuleze
multiplicitatea lumilor. 'upă cum comentează DilarE 8utnam, dacă ”moniştii ontologici”
clamează că nu e#istă dec"t o lume primară şi mai multe versiuni cognitive ale acesteia, iar
”relativiştii ontologici” propun ca în ontologie să fie acceptată e#isten!a, pe l"ngă lucrurile
concrete, a mai multor entită!i abstracte, posibile sau virtuale (cum sunt punctele geometrice
sau numerele), 2elson Aoodman este mai radical atunci c"nd sus!ine că toate reprezentările
noastre ”fac” nişte ”lumi”F. 'in perspectiva lui Aoodman, lumile fic!ionale nu sunt, din punct
de vedere ontologic, reprezentările unor lumi posibile, ci nişte lumi actuale 3 tunci c"nd
facem versiuni ale lumii, facem de fapt lumiG.
cest relativism radical nu este fără limite. Aoodman atrage aten!ia că numai un
anumit tip de versiuni, versiunile corecte (”right versions”), instaurează lumi actuale, în timp
ce versiunile false nu produc dec"t non$lumi, neant. 9ricum, datorită faptului că e#istă mai
multe versiuni valide ireconciliabile, Aoodman se întreabă dacă atitudinea corectă pe care
trebuie să o adoptăm este de a accepta multiplicitatea lumilor, sau de a nega e#isten!a oricărei
lumi&H 'eoarece versiunile corecte sunt imposibil de ierar-izat şi de redus sau de subsumat la
;
8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
4/44
o versiune unică, corespunz"nd unei lumi primare, nu avem îndreptă!irea de a postula
e#isten!a nici unei lumi (”o if there is any world, there are many, and if many, none ”&&).
8luralismul riscă în felul acesta să se verse în ni-ilism. 9 asemenea concluzie agnostică, post$
*antiană, conform căreia nu e#istă o lume$în$sine pree#istentă (”ready made”) versiunilor
noastre asupra lumii, iar dintre aceste versiuni nici una nu de!ine preeminen!a asupra
celorlalte şi o valoare de adevăr, a fost numită ”irealism” filosofic.
n calitate de autor de versiuni, creatorul de fic!iuni est un ” worldmaker ” (cu condi!ia
ca fic!iunea să respecte regula de validitate, ”right fit ”). Care este materia primă din care sunt
construite aceste lumi fic!ionaleI ”2u din nimic, ci din materia altor lumi”, răspunde
Aoodman. ”Crea!ia de lumi, aşa cum le ştim, pleacă întotdeauna de la celelalte lumi
disponibile0 crea!ia este o recrea!ie”&5. 8rintre procedeele de ”facere de lumi”
(”worldmaking ”), filosoful american enumeră compunerea şi descompunerea, greutatea
relativă (”weighting ”) atribuită fiecărui element vec-i reluat într$o lume nouă, ordonarea şi
dispunerea, eliminarea şi adăugarea, deformarea etc. Toate aceste procedee sunt prezente pe
scară largă la creatorii de lumi şi societă!i imaginare.
Jste interesant faptul că, dacă în filosofia analitică pluralismul cognitiv (care
postulează e#isten!a mai multor versiuni ale lumii) nu poate garanta pluralismul ontologic
(e#isten!a mai multor lumi), conduc"nd în consecin!ă către ni-ilism, în sc-imb ştiin!ele fizice,
în special teoriile cosmologice actuale, nu au ezitat să asume ipoteza e#isten!ei ontologice a
lumilor multiple. Toate cele trei mari teorii contemporane, fizica relativistă, cea cuantică şi
teoria (super)corzilor desc-id posibilitatea teoretică de e#isten!ă a unor lumi paralele cu a
noastră.
n relativitatea generală, găurile negre, singularită!i spa!io$temporale unde legile fizice
sunt ani-ilate, au putut fi văzute ca nişte por!i de trecere spre ”universuri$copii” autonome,
complet izolate de al nostru, av"nd propria lor geometrie spa!io$temporală. /ai mult, nimic
nu ne împiedică să considerăm că propriul nostru univers apărut printr$un Big$Bang nu este
=
8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
5/44
la r"ndul lui dec"t un ”univers de buzunar” în cadre mult mai largi. +a r"ndul ei, teoria
e#pansiunii infla!ioniste a universului în primele secunde după apari!ie duce şi ea la ipoteza că
trăim într$un ”univers cu bule”, semăn"nd cu un uriaş caşcaval cosmic, în care fiecare ”bulă”
sau ”gaură” reprezintă o lume separată de celelalte&;.
8e de altă parte, fizica cuantică oferă şi ea un cadru matematic pentru postularea
e#isten!ei lumilor paralele. 'eoarece descrierea entită!ilor cuantice nu este nici unică nici
punctuală, ci plurală (reflect"nd toate ”stările de suprapunere” descrise de func!ia ei de undă),
putem concepe un număr infinit de universuri alternative în care fiecare entitate cuantică îşi
actualizează c"te una din posibilită!ile de e#isten!ă. Kdeea avansată de fizicianul Dug- Jverett,
că tot ceea ce este posibil în cadrul statisticii cuantice se realizează în c"te o lume diferită, a
condus ulterior la teoria lumilor multiple (”many worlds theory”)&=. Kată aşadar că oamenii de
ştiin!ă propun ei cadrele teoretice (adică ”versiuni” descriptive ale lumii) pentru protagoniştii
romanelor şi filmelor science$fiction care călătoresc în alte universuri sau ”glisează” dintr$o
lume alternativă într$alta. 'escrierile relativiste şi cuantice ale lumii oferă modele matematice
suficient de ”corecte” pentru a transforma fic!iunile literare în ”lumi actuale”, în sensul lui
Aoodman.
Li ce să spunem despre teoria (super)corzilor, acest copil minune al fizicii din ultimele
deceniiI tribuind corzilor, entită!i fizice primordiale, unsprezece dimensiuni virtuale (zece
spa!iale şi una temporală), cosmologii imaginează ”universuri membrane”, lumi paralele
sus!inute de corzi multidimensionale care constituie un cadru metric autonom. tunci c"nd
doresc să numere toate posibilită!ile de combinare ale celor unsprezece dimensiuni (folosind
varietă!ile a ceea ce matematicienii numesc ”spa!ii Calabi$Mau”), cu toate valorile posibile ale
tuturor legilor şi constantelor fizice, teoreticienii a>ung la o cifră înfricoşătoare3 &H@HH. 8entru a
putea gestiona toate aceste posibilită!i, +eonard uss*ind a introdus conceptul de ”peisa>
cosmic”. cest ”peisa>” nu este o reprezentare panoramică a universului, cum s$ar putea
crede ci o sc-emă grafică ce vizualizează diferitele valori ale c"mpurilor şi parametrilor
@
8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
6/44
fizici. 1iecare pozi!ie de pe curbele acestei sc-eme corespunde unei lumi autonome cu
caracteristici proprii&@. 2umărul imens de lumi alternative (poate posibil de conceput în cifre
matematice, dar imposibil de imaginat în termeni omeneşti) face ca imaginea unui univers
unic, a unui univers, să devină futilă şi ne obligă să acceptăm conceptul de plurivers, de
multivers sau de megavers&.
n cadrul unei concep!ii moniste asupra universului, am putea vedea lumile fic!ionale
ca o paletă foarte bogată de alternative imaginare la lumea primară, care este singura lume
reală0 în concep!ia multiversului, lumile imaginate de creatori sunt doar c"teva din
universurile posibile alternative postulate de ecua!iile cosmologice. Teoria estetică şi artistică
a lumilor fic!ionale primeşte din partea teoriilor fizice o bază de specula!ie at"t de uriaşă, înc"t
se poate spune că to!i artiştii şi to!i autorii, toate operele de fantezie create de$a lungul întregii
istorii a umanită!ii nu vor reuşi niciodată să acopere, să vizualizeze, să dea o carna!ie
imaginară, dec"t unei frac!iuni infime din multivers. &H @HH este o cifră at"t de mare, iar lumile
descrise de ecua!iile matematice sunt at"t de abstracte, înc"t nu este de mirare că uneori
fizicienii şi cosmologii, în criză de viziune şi de reprezentare, a>ung să ceară a>utorul sau
inspira!ia de la artişti şi scriitori, pentru a încerca să$şi imagineze ce fel de lumi descriu
formulele lor matematice.
9 lume fic!ională coerentă este o lume în sine, autonomă, care are propriul său cadru
spa!io$temporal, legile sale naturale şi supranaturale, peisa>ele, decorurile şi locuitorii săi,
istoria şi aventurile ei. Nniversurile fic!ionale pot fi variante mimetice, ”realiste” (dar nu mai
pu!in imaginare) ale lumii noastre primare, sau variante ”fanteziste”, care inventează sau
”instaurează” alte lumi, diferite de a noastră. n literatura contemporană, e#istă trei mari
genuri care au preten!ia de a concepe lumi noi, prin procedee precum amplificarea sau
adăugarea, reducerea şi e#cluderea, opozi!ia şi contrastul etc.3 utopia, science$fictionul şi
literatura ” fantasy”&
.
8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
7/44
Science-fiction
'acă în epoca +uminilor utopia făcea corp comun, mai e#act era grefată pe călătoriile
e#traordinare, încep"nd cu secolul al OKO$lea, o dată cu ascensiunea pozitivismului şi a
scientismului, ea intră în coabitare cu un alt gen, romanul ştiin!ific sau de science$fiction.
'iferen!a specifică şi minimală care desparte science$fictionul de celelalte genuri este dată,
după APrard lein, de faptul că el con!ine imagini (”eikones”) preluate din ştiin!ă (”images
elaborated from science”)&F. . 9. BaileE defineşte ”fic!iunea ştiin!ifică” drept povestea unei
inven!ii imaginare sau a unei descoperiri făcute în ştiin!ele naturii, cu toate e#perien!ele şi
aventurile care decurg din ea. Kdeea că inven!ia (submarinul, aeroplanul, nava spa!ială,
telefonul, radioul, televizorul, bomba atomică, raza laser etc.) îşi depăşeşte epoca a pus în
lumină func!ia anticipativă a utopiilor ştiin!ifice (o func!ie destul de dezamăgitoare, la un
e#amen retrospectiv).
Confluen!a dintre utopie şi scientism a dat naştere la ceea ce . 9. BaileE numeşte
”fic!iune ştiin!ifică$utopică” (” scientific-utopian fiction”)&G. ntr$adevăr, mai mul!i critici au
remarcat turnura utopică pe care au luat$o multe din romanele ”ştiin!ifice” ale lui ules Qerne5H
sau D. A. Rells5&. Caracteriz"nd science$fictionul ca un mod literar ”distan!iat”, non$mimetic
sau metafizic, 'ar*o uvin îl compară cu utopia în calitatea lor de genuri literare care refuză
lumea imediată, cotidiană, şi o înlocuiesc cu lumi ”radical diferite”. n cadrul mai larg al
”>unglei genurilor”, utopia şi science$fictionul apar ca nişte rude, încon>urate din toate păr!ile
de vecini comuni3 mitul şi legenda, basmul, povestea fantastică, pastorala, picaresul şi
romanul de aventuri, relatarea de călătorie, ştiin!a popularizată etc.55
n ciuda acestor puncte şi trăsături comune, totuşi utopia şi science$fictionul nu se
suprapun ca genuri literare ”cience$fictionul poate fi utopic sau antiutopic iar utopiile şi
8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
8/44
antiutopiile pot fi ştiin!ifico$fantastice, dar aceste genuri trebuie totuşi separate analitic,
folosind criteriul prezen!ei sau al absen!ei ştiin!ei (şi a te-nologiei)”, sus!ine SaEmond
Rilliams5;. ceastă afirma!ie este în mod clar prea radicală, deoarece multe utopii sunt puse
în practică c-iar pe baza ştiin!ei şi a te-nologiei. Cu toate acestea, criteriul prezen!ei sau
absen!ei elementului ştiin!ific şi anticipator subliniează cel pu!in faptul că, în epoca modernă,
utopiile şi$au sc-imbat decorul. 'acă utopiile narative ”clasice” foloseau drept fundal marele
bazin semantic al ”minunilor” (”mirabilia”) din enciclopediile Jvului /ediu, utopiile
moderne au trebuit să se adapteze la orizontul de aşteptare al noului public şi să creeze un nou
bazin semantic, cel al fic!iunii ştiin!ifice, reflect"nd noul !eitgeist scientist şi pozitivist. 1iind
obligate să împartă adesea cam acelaşi teritoriu (viitorul, cosmosul e#tra$terestru), utopiile
moderne şi romanele 1 apelează în mod spontan la aceeaşi concep!ie comună asupra lumii
(”vulgata” noastră filosofică, după cum spune o-n earle), conform căreia civiliza!ia umană
evoluează pe baza progresului te-nologic (deşi actualmente mitul progresului este pe cale de a
fi deconstruit, de a fi tratat drept un simplu scenariu legitimator).
'iferen!a cea mai percutantă între 1 şi utopie a fost formulată de către SaEmond
Trousson3 ”n timp ce science$fictionul se limitează adesea să nareze o aventură într$o lume
mai avansată te-nologic dec"t lumea noastră, utopia continuă să propună şi o >udecată asupra
acestei aventuri şi a acestei lumi. 'upă cum a insistat Du#leE în &G=, ea nu este preocupată să
analizeze at"t posibilită!ile viitoare ale ştiin!ei şi te-nologiei, c"t mai degrabă efectul acestora
asupra naturii, a omului şi a comportamentului său”5=. Cu alte cuvinte, dacă romanele 1
răm"n mai apropiate de romanele de aventuri, cu toate că îşi sc-imbă figura!ia şi persona>ele
(e#obiologie, ”antropologie spa!ială”) şi decorurile (imaginar cosmic, futurist, te-nologic
etc.), în sc-imb utopiile 1 se concentrează asupra societă!ilor viitoare, pe care le oferă drept
termen de compara!ie, pozitiv sau negativ, cititorilor din prezentul nostru istoric.
'eşi science$fictionul debordează utopia modernă pe mai multe direc!ii şi riscă să o
fagociteze el este totodată în opinia lui Tom /oElan şi genul care după anii H a reuşit să
F
8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
9/44
reanimeze genul utopic şi să$l scoată din fundătura în care îl scufundaseră antiutopiile
secolului OO5@, astfel înc"t, în planul imaginarului social, în ultimele decenii am asistat la o
”întoarcere a utopiei”5. Knvers"nd punctul de vedere, am putea la fel de bine să privim operele
1 contemporane drept scrieri apar!in"nd imaginarului utopic, aşa cum face spre e#emplu
DPlne Areven$Borde în "ormes du roman utopi#ue en $rande-%retagne &'(')-'(*+5.
9ricum am lua$o, impulsul utopic pare să nu supravie!uiască la ora actuală dec"t în
combina!ie cu ştiin!a, într$o pseudomorfoză te-nologică mai e#act, ca o ştiin!ă în fic!iune sau
ca o ”ştiin!ă în utopie”5F.
Literatura « fantasy »
Nn alt gen apropiat de utopie şi de science$fiction este ceea ce critica literară anglo$
sa#onă numeşte ” fantasy”. 'eoarece sensurile cuvintelor englezeşti ” Imagination”, ” "antasy”
sau ” "ancy” nu coincid cu sensurile cuvintelor corespunzătoare din franceză şi din alte limbi
romanice precum rom"na, de multe ori traducerea lor provoacă probleme. pre e#emplu,
SosemarE ac*son, care foloseşte foarte mult bibliografia franceză, defineşte ” fantasy” ca un
”mod literar” ce ar corespunde în linii mari conceptului de ”fantastic”, aşa cum a fost definit
acesta de către teoreticieni precum /arcel Brion, Soger Caillois, Krne Bessire şi mai ales
Tzvetan Todorov. 1antasticul ar acoperi toată distan!a dintre modul miraculosului
(”marvellous narrative”) şi modul mimetic (sau literatura realistă). /iraculosul, care cuprinde
genuri precum miturile, basmele (”conte de fes”, ” fairy story”), ”romance”, literatura magică
şi supranaturală, apar!ine paradigmei literaturii premoderne, în cadrul căreia supranatura are o
realitate metafizică certă0 fantasticul, în sc-imb, care apare în secolul al OKO$lea, apar!ine
paradigmei moderne, pozitivistă şi atee, în cadrul căreia 'umnezeu este mort iar
transcenden!a este goală 'in cauza aceasta literatura miraculoasă descrie lumi ”pline” care
G
8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
10/44
de!in la nivelul fic!iunii o consisten!ă ontologică de netăgăduit, în timp ce fantasticul reflectă
sentimentul de ”desvră>ire a lumii”, constată dispari!ia făpturilor fantastice şi se îndreaptă spre
un vid imaginar 5G.
8ovestirea fantastică e#ploatează tocmai ruptura dintre lumea naturală şi cea
supranaturală. 'upă defini!iile lui Soger Caillois şi Tzvetan Todorov;H, fantasticul ia naştere
atunci c"nd două planuri ale realită!ii devin incongruente. utorii de povestiri fantastice
abuzează de pactul realist de lectură, de conven!ia de verosimilitate, pentru a introduce pe
neaşteptate făpturi şi evenimente care şoc-ează aşteptările cititorului şi produc un sentiment
de surpriză, de stranietate, de ireal. Ntopia, în sc-imb, îşi dă de obicei silin!a de a crea
impresie de veracitate, sau cel pu!in de posibilitate. 8entru ca cetatea imaginată să poată
constitui un model pentru cititori, utopiştii trebuie să prezinte de o manieră credibilă toate
planurile, reformele şi progresele care permit realizarea ei. cest lucru este adevărat mai ales
pentru utopiile practice şi ”realiste”. Totuşi, atunci c"nd lumea utopică plon>ează în fantastic
şi dă la iveală fiin!e supranaturale (-ermafrodi!i, oameni cu aripi, -uE-n-nms şi Ea-oos,
copaci vorbitori, lunarieni şi solarieni etc.), atunci pactul de verosimilitate este distrus iar
te#tul devine o ou$topie, un loc ine#istent şi imposibil.
n ciuda demersului lui SosemarE ac*son de a ec-ivala ” fantasy” cu ”fantasticul”
francez, sensul pe care critica anglo$sa#onă tinde să îl atribuie conceptului de ” fantasy”
coincide mai degrabă cu modul miraculosului dec"t cu cel al fantasticului. stfel, at-rEn
Dume plasează conceptele de ”mimesis” şi ” fantasy” în opozi!ie, consider"nd că primul
constituie modul literaturii realiste, iar cel de$al doilea modul tuturor genurilor care creează
”realită!i noi”, universuri paralele, supranaturale, unde principiul realită!ii şi conven!ia de
verosimilitate sunt cel mai adesea suspendate;&. nsă opozi!ia dintre cele două teorii !ine mai
degrabă de o neîn!elegere, datorată traducerii, probabil for!ate, a conceptului francez de
”fantastic” (căruia teoreticienii îi atribuie intervalul dintre feeric şi realist, dintre miraculos şi
mimetic) prin conceptul anglo$sa#on ”fantasy” (care corespunde mai degrabă unui alt concept
&H
8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
11/44
francez, cel de ”feeric”).
ensul anglo$sa#on al modului şi al genului ” fantasy” a fost impus de către c"!iva
dintre cei mai cunoscu!i autori ai secolului OO. mprumut"nd de la C. A. ung conceptul de
”imagina!ie activă”, C. . +eUis sus!ine că, ”în calitate de termen literar, fantasy desemnează
toate povestirile care se apleacă asupra imposibilului şi a supranaturalului”;5. stfel definită,
povestirea ” fantasy” se apropie de basm. . S. S. Tol*ien, care îşi e#trapolează propria
concep!ie de autor, afirmă că literatura ” fantasy” desemnează c-iar basmele (” fairy stories”),
sintagmă în care accentul nu trebuie să cadă (dec"t prin sinecdocă) asupra ”z"nelor” (” fairies”
nu sunt dec"t unele dintre multele persona>e supranaturale), ci asupra ”feericului”. Nniversul
z"nelor este o ”lume secundară”, un univers alternativ, care de!ine, în limitele propriei
conven!ii de lectură, aceeaşi densitate cu ”lumea primară”, cu realitatea noastră. n consecin!ă,
autorul de basme este un demiurg al imaginarului care, prin puterea de vra>ă a artei sale,
instaurează un cosmos paralel cu al nostru;;. Ronderland, 2everland, 9z, 2arnia, 8ăm"ntul
de /i>loc, 1antasia, sunt lumi de feerie care e#istă independent, fac concuren!ă, înlocuiesc sau
interferează cu lumea noastră.
'efini!ia standard a genului ”fantasE” a fost dată de C. 2. /anlove3 ” . fiction evoking
wonder and containing a substantial and irreductible element of supernatural or impossible
worlds, beings or ob/ects with which the reader or the characters within the story become on
at least partly familiar terms”;=. Termenii acestei caracterizări sunt atent aleşi pentru a face
diferen!a fa!ă de alte genuri apropiate. ”+umile supranaturale şi imposibile” apar!in unui alt
ordin de realitate dec"t cel al lumii noastre. upranaturalul este ine#plicabil din perspectiva
ştiin!ei şi a legilor fizicii, fapt care desparte povestirea ” fantasy” de science$fiction sau de
anticipa!ie. 'e asemenea, el este ireductibil, descrie o lume autonomă, fapt care diferen!iează
povestirea ” fantasy” de alegorii şi de satire, de prozele ”poetice” sau absurde, de aventurile
datorate unor stări alterate de conştiin!ă precum visul, iluzia, -alucina!ia sau nebunia.
1amiliaritatea protagoniştilor şi a cititorilor cu făpturile fantastice separă povestirile ”fantasy”
&&
8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
12/44
de poveştile cu fantome şi de cele ”horror ”. n sf"rşit, aten!ia sporită acordată descrierii lumii
supranaturale, care întrerupe şi adesea copleşeşte nara!iunea, oferă şi criteriul distinctiv fa!ă
de romanele de aventuri fantastice.
R. S. KrUin, un alt teoretician al genului ”fantasE”, pune şi el accentul pe ”>ocul cu
imposibilul”3 ”a fantasy is a story based on and controlled by an overt violation of what is
generally accepted as possibility”;@. 8e aceste baze, el va construi la r"ndul său un tablou al
genurilor înrudite cu ” fantasy”. 8lec"nd de la distinc!ia propusă de ingsleE mis între
science$fiction şi ” fantasy” (”VWX while science fiction VWX maintains a respect for fact or
presumptive fact, fantasy makes a point of flouting these”;), KrUin arată că science$fictionul
face toate eforturile pentru a da credibilitate inven!iilor sale, pentru a răm"ne în registrul
posibilului şi a nu cădea în imposibilită!i logice. +iteratura ” fantasy”, în sc-imb, laolaltă cu
miturile, cu 01rchen, cu basmele, introduce întodeauna un factor supranatural, care scurt$
circuitează legile fizice şi nu poate fi e#plicat într$o manieră pur ra!ională. Ca o distinc!ie
suplimentară în cadrul enumerării de mai sus, KrUin mai sus!ine că mitul şi basmul utilizează
supranaturalul într$un mod liber, fără să$şi dea silin!a de a$i motiva sursele sau de a$l e#plicita,
în timp ce ” fantasy”$ul modern utilizează procedee realiste de prezentare, oferind descrieri
detaliate şi elaborate ale lumii supranaturale, aşa cum se înt"mplă la Tol*ien;.
mpărtăşind cu g"ndirea mitică aceeaşi atrac!ie fa!ă de imposibilită!ile fizice şi logice,
pentru supranatural, miraculos şi feeric, literatura ” fantasy” este o variantă modernă, adusă la
zi, a miturilor, a legendelor, a basmelor folclorice. n spiritul supersincretic al epocii actuale,
ea preia liber geografiile, decorurile, fiin!ele supranaturale, bestiarul fabulos, minunile
(”mirabilia”), artefactele magice şi parafernaliile eroilor tradi!ionali din toate mitologiile de
pe glob, celtică, germanică, scandinavă, greco$latină, asiatice, şamanice, amerindiene etc.
8recursorii ei sunt romanul cavaleresc (mai ales corpusul care începe în Senaştere cu .madis
de $aula) şi basmul cult (de la "airie 2ueene a lui penser la 3ontes de fes ale Contesei de
Pgur) şi avatarii contemporani ai acestora seriile %iblioth4#ue verte şi %iblioth4#ue rose
&5
8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
13/44
create de Dac-ette în &G5;. Ceea ce distinge mitul tradi!ional de mitul modern ar fi, după
+ubom6r 'ole7el, faptul că primul separă naturalul şi supranatural în două sfere distincte
(cum ar fi lumea oamenilor şi cerul zeilor), în timp ce al doilea le uneşte într$o ”lume
-ibridă”;F. 'uc"nd mai departe această distinc!ie, am spune la r"ndul nostru că, atunci c"nd
sfera supranaturalului coabitează cu cea a naturalului, avem de$a face cu modul ” fantasy”, iar
atunci c"nd sfera supranaturalului a dispărut, priv"nd făpturile, obiectele sau evenimentele
care provin din ea de un sens şi de o e#plica!ie, avem de a face cu modul ”fantasticului”.
'ar*o uvin, părintele teoriilor contemporane asupra science$fictionului, regrupează
literatura 1 (şi utopia o dată cu ea) laolaltă cu mitul, basmul, pastorala şi literatura ” fantasy”
într$o mare categorie comună, opusă genurilor naturaliste şi empirice;G. Totuşi, în cadrul
acestei mari categorii, mitul, basmul, pastorala şi ” fantasy” se disting de 1 prin statutul lor
cognitiv3 primele sunt ”metafizice” (implic"nd o iluzie, un fel de eroare sau de ”fraudă”
cognitivă), în timp ce science$fictionul (şi utopia totodată) este ra!ional, împăr!ind aceeaşi
epistemă cognitivă cu literatura realistă=H. +a r"ndul său, Brian tteberE a dus mai departe
aceste distinc!ii, subliniind faptul că 1$ul este ”e#trovertit” şi naturalist, descrie detaliat
medii naturale şi artificiale, comportamente şi mecanisme sociale, cauzele materiale, rela!iile
cauză$efect, în timp ce literatura ” fantasy” este mai degrabă ”introvertită”, foloseşte lumile
trecutului ca pe un fel de ”-ăr!i mentale” unde au loc psi-oma-ii, şi asumă fantasticul, rela!iile
non$materiale, magia, imposibilul. Cu toate acestea, bariera dintre cele două genuri nu este de
netrecut, dimpotrivă, multe scrieri moderne sparg frontierele şi creează -ibrizi precum aşa$
numita Y science fantasy :=&.
Jste interesant faptul că utopiile împărtăşesc mai multe trăsături at"t cu science$
fictionul c"t şi cu literatura ” fantasy”. /ai e#act, utopiile ”practice” şi realiste sunt mai
aproape de 1, prin inten!ia lor descriptivă şi cognitivă, prin asumarea unui principiu de
verosimilitate, în timp ce utopiile ”fantastice” seamănă mai degrabă cu lumile ” fantasy”.
Ntopiile descoperite prin călătorii e#traordinare spre e#emplu sunt adeseori situate în locuri
&;
8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
14/44
miraculoase şi populate de făpturi supranaturale, care sfidează fizica şi logica, cum ar ”statele
şi imperiile” soarelui şi ale lunii imaginate de CErano de Bergerac. 'e altfel, KrUin distribuie
”societă!ile imposibile” (adică ou$topiile) într$o subcategorie tematică a literaturii ” fantasy”,
alături de alte subcategorii cum sunt cele construite pe tema metamorfozei sau a
supranaturalului=5.
Ceea ce ne mai răm"ne aşadar de făcut este să găsim o trăsătură distinctivă
suplimentară între povestirile ” fantasy” şi utopiile ”fantastice”. cest criteriu distinctiv ar
putea fi c-iar proiectul social pe care utopiştii vor să$l impună. Jste adevărat că at"t literatura
” fantasy” c"t şi cea cea utopică (fantastică) descriu comunită!i, regate, împără!ii, societă!i
umane sau non$umane, situate în medii naturale sau supranaturale, superioare sau inferioare,
constituind modele posibile (pozitive sau negative) pentru lumea noastră. 'ar societă!ile
” fantasy” sunt spontane, născute prin evolu!ia şi structurarea ”naturală” (c-iar dacă e vorba de
specii fantastice) a popula!iilor din aceste lumi, în timp ce societă!ile utopice sunt crea!ii
artificiale, sunt rezultatul unor e#perimente deliberate, care speculează legile sociologiei, ale
pedagogiei, ale moralei, ale economiei, ale ştiin!ei.
Ca o concluzie, se poate spune că, dincolo de diferen!ele tematice date de prezen!a
elementelor mitice şi feerice în literatura ” fantasy”, respectiv ştiin!ifice în 1 şi utopie, ceea
ce apropie aceste trei genuri este izomorfismul, la nivelul cronotopurilor, între lumile posibile
teoretizate de filosofia analitică şi ştiin!a cosmologică contemporană şi lumile fic!ionale create
de scriitori şi artişti.
Utopia
/ai vec-e dec"t literatura 1 şi dec"t cea ” fantasy”, utopia este un gen de frontieră
aglutinant care a pus şi mai multe probleme teoreticienilor Cuv"ntul ”utopie” desemnează un
&=
8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
15/44
-ibrid semantic care acoperă mai multe domenii şi discipline. Selu"nd un termen al lui
Sosalie Colie, /arina +eslie defineşte utopia ca un ” generum mixtum”, unul din genurile
înglobante ale Senaşterii caracterizate prin ”incluzionism”=;. ntr$adevăr, în te#tul său
inaugural, T-omas /orus ”inclusese” mai mul!i topoi literari3 călătoria imaginară, ” speculum
principis”, ”commonwealth”, locul ideal, dialogul socratic, satira, elogiul pe dos, relatarea de
călătorie etc. Nrmaşii lui /orus nu au făcut dec"t să confirme şi să e#ploateze desc-idere
aluvionară şi disponibilitate sincretică a utopiei.
ean$acZues Runenburger a subliniat dificultă!ile ine#tricabile pe care le înt"mpină
teoreticianul genului3 ”'acă desc-idem prea mult conceptul de utopie, îl diluăm într$o
activitate imaginară informă, un soi de debara a posibililor visa!i0 dacă înc-idem prea mult
conceptul, dacă$l încuiem în etapa politico$literară a ascensiunii burg-eziei din Juropa
clasică, facem de neîn!eles natura materialelor simbolice care îi alcătuiesc te#tura şi care îi
e#plică totodată efectele de fascina!ie socială”==. lain 8essin este convins că problema
defini!iei este insurmontabilă, ridic"nd o imposibilitate principială3 listele operelor propuse
pentru a ilustra domeniul sunt at"t de lungi, contradictorii şi reciproc e#clusive, înc"t termenul
”utopie” sf"rşeşte prin a nu mai de!ine ”nici o valoare clasificatorie3 utopia nu e#istă” =@. 'in
cauza aceasta, lain 8essin sus!ine că, în loc de a încerca să definim categoria abstractă a
utopiei, ar fi mai bine să vorbim despre utopii la plural, ca e#perien!e concrete şi singulare.
n literatura de specialitate, e#istă o multitudine de termeni înrudi!i care desemnează
diferite nuan!e ale genului utopic şi care sunt folosi!i adesea ca sinonime. stfel, se vorbeşte
de utopie şi de antiutopie sau contra$utopie, de eutopie şi distopie (Q. +. 8arrington, &G=,
Alenn 2egleE şi . /a# 8atric*, &G@5) sau cacotopie (8atric* Aeddes, &G&=$&G&@0 +eUis
/umford, &G55), de semi$utopie, pseudo$utopie şi disutopie (1red 8olac*, &G&), de utopie
critică, satiră utopică şi utopie satirică (+Eman ToUer argent, &GFF), de utopie parodică,
utopie inversată, pseudo$utopie şi semi$utopie, -eterotopie şi politopie, entopie (”en”
semnific"nd în la fa!a locului adică practicabil care poate să e#iste) (C 'o#iades &GF)
&@
8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
16/44
utopie negativă şi utopie ”de$utopianizată”, utopie critică şi antiutopie critică etc. mi propun
în acest studiu să reiau şi să discut aceşti termeni pentru a$i reorganiza într$o ta#inomie sau o
clasificare proprie. 9utopia (”non$locul”), eutopia (”locul bun”), distopia (”locul rău”) şi
antiutopia (”anti$locul”) vor deveni astfel patru varietă!i ale genului utopic.
Inversiunea utopică
/ecanismul prin care sunt generate sub$genurile utopice este inversiunea, cu toate
variantele ei filosofice şi retorice3 opozi!ia, contrastul, parado#ul, antinomia, antiteza,
antifraza, o#imoronul etc. Trebuie subliniat faptul că procedeul inversiunii stă la baza utopiei
înseşi, din cauza faptului că toate universurile utopice adoptă o pozi!ie polemică fa!ă de
universul de referin!ă (faptul că acesta, la r"ndul lui, poate fi real sau imaginar are mai pu!ină
importan!ă). Ntopia este construită prin compara!ie cu ceva3 ea este o variantă, pozitivă sau
negativă, un ”posibil lateral” a ceea ce am putea numi un ”real central”. ncă de la apari!ia
genului, te#tul fondator al lui T-omas /orus (&@&) a pus în eviden!ă dualismul structurilor
utopice, distribuind în două volete paralele imaginile ngliei şi Ntopiei, a +umii noastre şi a
+umii lor, a lui aici şi a lui altundeva=. C-iar şi atunci c"nd termenul ”central” nu este
prezentat e#plicit iar termenul ”lateral” apare singur în nara!iunea utopică, acest ”altundeva”
se află întotdeauna într$o rela!ie subîn!eleasă cu un ”aici”. Calitatea de imagine reflectată, de
dublu specular, afectează fiecare element al universului utopic alternativ.
Care este aşadar raportul dintre utopie şi satiră, dintre utopia ”serioasă” şi antiutopia
parodică şi criticăI
8entru început, să notăm faptul că utopia şi satira sunt două opera!ii imaginare
complementare, sau, în termenii lui 'ar*o uvin, că ”o construc!ie utopică e#plicită este în
mod necesar reversul logic al satirei”= 2e aducem aminte că T-omas /orus a scris 5topia la
&
8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
17/44
provocarea lui Jrasmus, care publicase 6logiul nebuniei. 'acă ”în!eleptul” adusese o laudă
nebuniei, ”nebunul” (aceasta este semnifica!ia ad>ectivului latin morus) era invitat să
imagineze o laudă în!elepciunii omeneşti, să răstoarne răsturnarea operată de Jrasmus.
Sezultat al unei duble opera!ii de inversiune, utopia înglobează satira în c-iar genomul ei, la
fel cum satira presupune la r"ndul ei în arri4re-plan o utopie pe fundalul căreia să fie scoase
în eviden!ă, prin contrast, aspectele criticabile ale lumii satirizate.
Qăz"nd în antiutopie o varietate a genului venerabil al satirei, ris-an umar este de
părere că, la început, de$a lungul celor trei secole care i$au succedat lui /orus, antiutopia a
fost adeseori inclusă şi ascunsă în utopie. /ai e#act, antiutopia ar fi societatea contemporană
autorului, fa!ă de care utopia reprezintă o solu!ie şi o alternativă =F. n acelaşi sens, +ouis
/arin observă că utopia reprezintă o bornă func!ion"nd ca punct de referin!ă pentru critica
societă!ii reale3 ”Seprezentarea cetă!ii perfecte, tabloul obiceiurilor, al institu!iilor şi al legilor
sale, tocmai fiindcă este un tablou şi o reprezentare, îşi găseşte un referent negativ în
societatea reală şi provoacă emergen!a unei conştiin!e critice fa!ă de această societate”=G.
8ovestirea utopică, văzută ca un comple# unitar constituit prin sinteza a două imagini
contrare şi complementare, se situează într$o pozi!ie ”neutră”, într$un ”grad zero” rezultat prin
ec-ilibrarea viziunii utopice şi a celei critice. Ja poate fi comparată cu un sistem solar cu doi
aştri, alcătuit dintr$o stea luminoasă şi o gaură neagră ce gravitează una împre>urul celeilalte.
tmosfera utopică sau antiutopică a povestirii se datorează pozi!iei adoptate de autor, polului
în care se plasează acesta, care se poate afla fie deasupra valorii ”neutre” reprezentată de
ansamblu, în orizontul pozitivită!ii (acesta este cazul utopiilor), fie dedesubt, în orizontul
negativită!ii (acesta e cazul antiutopiilor). Ntopia şi antiutopia se plasează aşadar într$un
raport reversibil3 C"nd utopia este situată într$un altundeva sau altc"ndva, atunci lumea
noastră, situată aici şi acum, devine o antiutopie. C"nd autorul imaginează acest altundeva sau
altc"ndva ca pe o antiutopie, atunci lumea noastră devine ”nu c-iar at"t de rea”, mai bună, de
dorit
&
8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
18/44
(8lanşa &)
/odelul cosmografic cu doi aştri e#plică de ce utopia poate să treacă at"t de uşor de la
pozitiv la negativ, de la eu$topie la dEs$topie. Toate discursurile utopice sunt poten!ial
reversibile. Te#tele unor /orus sau Campanella (&;)@H, spre e#emplu, au putut reprezenta în
Senaştere modele de cetă!i ideale, în timp ce /odernitatea tinde să descopere în ele o
atitudine totalitară şi dezumanizantă. 'upă cum notează /. eit- Boo*er, utopia unuia este
antiutopia altuia, acolo unde un cititor descifrează viziunea unei societă!i ideale un alt cititor
riscă să vadă critica societă!ii curente@&. 'in această perspectivă, antiutopia nu este, după cum
afirmă C-ristian /aroubE, ”contrarul utopiei clasice, ci acelaşi proiect social, văzut însă sub o
lumină negativă”@5.
Totuşi, eu cred că diferen!a dintre utopie şi antiutopie este mai comple#ă dec"t
modelul cu doi aştri (cetatea ideală şi cetatea infernală) care gravitează împreună. n acelaşi
sens, /arina +eslie subliniează ideea că satira utopică nu este o simplă inversiune şi
deconstruc!ie a utopiei, deoarece utopia însăşi este de>a rezultatul unei inversiuni şi
deconstruc!ii@;. n ce mă priveşte, consider că at"t utopia c"t şi antiutopia sunt, fiecare,
rezultatul a două procedee de inversiune succesive, care func!ionează de o manieră
complementară şi simetric opusă.
n consecin!ă trebuie să luăm în considerare ipoteza că utopia şi antiutopia nu
&F
.ici&sau 7re8ent
Antiutopie
Utopie
.ltundeva&sau 9iitor
Utopie
Antiutopie
8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
19/44
alcătuiesc un sistem dublu, ci unul cuadruplu, mai e#act că fiecare dintre ele reprezintă un
sistem dublu, alcătuit dintr$un astru luminos (cetatea perfectă) şi un astru tenebros (cetatea
blestemată). n loc de a concepe utopia ca întrup"nd cetatea ideală şi antiutopia cetatea
infernală, ar trebui să vedem în utopie o combina!ie între o viziune a binelui (o topie pozitivă)
şi una a răului (o topie negativă) şi în antiutopie combina!ia simetric inversă între o viziune a
răului (o topie negativă) şi una a binelui (o topie pozitivă).
(8lanşa 5)
7erioada clasic:
7erioada modern:
Utopia
Antiutopia
n această ipoteză, ceea ce distinge utopia de antiutopie este distribu!ia dintre cei doi
poli ai binelui şi răului. tructural, utopia poate fi concepută ca sistemul dublu în care polul
pozitiv se găseşte într$un altundeva sau un altc"ndva, iar polul negativ în aici sau în acum.
cesta este raportul în care T-omas /orus distribuie regatele Ntopiei şi ngliei în cele două
păr!i ale te#tului său. 8entru a avea şi un e#emplu de utopie construită în timp, putem lua
.nul ;
8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
20/44
e#emple 0undus alter et idem, antitutopia lui osep- Dall (&H@), în care continentul austral
necunoscut găzduieşte o serie de regate infernale, ceea ce face ca Juropa să fie acceptabilă @@,
respectiv "ahrenheit
8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
21/44
domeniul negativ al antiutopiilor @F.
Cu toate acestea, !in"nd cont de distinc!ia între utopiile practice (socio$politice) şi
utopiile fic!ionale (literare şi artistice), răspunsul la întrebarea noastră pare să fie ceva mai
complicat. 9mul politic, legislatorul, reformatorul, revolu!ionarul, anar-istul pot pretinde că
încearcă să modifice societatea e#istentă, că proiectele lor se adresează vie!ii sociale (c-iar
dacă aceste proiecte sunt modelate de ideologii şi sisteme teoretice). Ntopistul, în sc-imb, în
calitate de autor al unei ”construc!ii verbale” (în sensul dat de 'ar*o uvin), al unei opere
literare sau plastice, al unui produs cultural, nu se raportează dec"t indirect la universul real.
'acă interlocutorul legislatorului sau al reformatorului este într$adevăr individul activ social,
dispus sau nu să pună în practică propunerile reformiste, în sc-imb interlocutorul scriitorului
de utopii este cititorul de utopii. n cazul său, te#tul utopic nu provoacă interven!ii directe
asupra lumii e#terioare, ci asupra imaginii sale asupra lumii. 'acă această nouă viziune îl va
motiva să devină un individ activ social, el va putea într$adevăr să încerce să pună în practică
modelul utopic. nsă, în primă instan!ă, el răm"ne un lector, pentru care utopia nu este, în
termenii lui 'ar*o uvin, o entitate ontologică, ci o entitate epistemologică. 9biectul pe care
utopiile fic!ionale îl corectează şi îl ameliorează nu este lumea reală istoric, ci reprezentarea
mentală a acestei lumi.
n cazul utopiilor literare, nu e#istă o ”societate reală” ca atare. t"t Ntopia c"t şi nglia
lui T-omas /orus sunt două reprezentări în egală măsură artificiale şi prelucrate, una în
sensul pozitiv, select"nd trăsăturile lăudabile ale unei societă!i dorite, alta în sensul negativ,
sco!"nd în eviden!ă trăsăturile nedorite ale societă!ii criticate. Qoi numi această entitate
cognitivă, imaginea despre propria sa lume propusă de utopist, imago mundi sau simplu
mundus. 1ic!iunea utopică nu se raportează aşadar la lumea reală (c-iar dacă aceasta este
reprezentată în operă la un mod mimetic foarte realist), ci la imago$ul acestei lumi în
conştiin!a utopistului şi a cititorilor săi.
Imago mundi şi utopia (respectiv antiutopia) se află în raportul de simetrie inversă dintre
5&
8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
22/44
mundus şi mundus inversus (din caricaturile medievale). Knversiunea utopică (pozitivă sau
negativă) despre care am vorbit se aplică componentelor ”fic!ionale” ale imaginii lumii, şi nu
componentelor ”practice” ale lumii obiective e#terioare. n principiu, am putea considera
lumea$în$sine, lumea istorică reală, ca o entitate a#iologic neutră. 1ăc"nd o compara!ie cu
fizica electricită!ii, am putea spune că lumea$în$sine are cel mai poten!ial a#iologic, care este
neutru, aşa cum 8ăm"ntul este considerat ca av"nd cel mai mare poten!ial electric, a cărui
valoare este zero. 'acă ”lumea istorică reală” este aşadar neutră, înseamnă că doar mundus
poate primi valori. Qalorizarea pozitivă sau negativă, din punct de vedere religios, filosofic,
moral, afectiv, estetic etc., apare doar la nivelul reprezentării lumii$în$sine, al lui imago
mundi. +umea istorică reală nu este bună sau rea, dreaptă sau nedreaptă, frumoasă sau ur"tă,
omul este cel care o percepe într$un fel sau altul, în func!ie de un sistem de criterii ce reflectă
comple#itatea personalită!ii umane şi a societă!ii.
n fapt, lumea$în$sine este prea ”densă” ca să poată fi reprezentată ca atare, fără a opera
asupra ei simplificări şi reduc!ii. 1ilosofic vorbind, lumea şi imaginea ei sunt separate de
abisul dintre ceea ce ean$8aul artre numeşte fiin!a$în$sine şi fiin!a$pentru$sine. 8rima
reprezintă masa compactă a ceea ce e#istă, în timp ce a doua este ”specula!ie”, reflec!ie
speculară. 8entru a răm"ne însă în domeniul teoriei genurilor şi al utopiei literare, ceea ce
vreau să subliniez este că utopiile sunt construite prin raportare nu la lumea$în$sine, ci la
selec!ia ”teoretică” reprezentată de mundus fa!ă de lumea$în$sine. +a limită, am putea spera că
imago mundi ar fi capabilă să reproducă densitatea referentului său ontologic, prin diverse
proceduri de comple#ificare, e#-au!ie, suprapunere prismatică, totalizare etc. 'ar, în practică,
ea nu poate fi dec"t selectivă, rarefiată, ”decomprimată”, ceea ce face ca discursurile
construite pe ea, cum sunt utopiile şi satirele, să fie rezultatul unui parti pris ini!ial, al unei
>udecă!i care de>a a avut loc în momentul în care lumea$în$sine a fost transpusă într$o imagine
a lumii.
Totuşi pentru nevoile demonstra!iei voi lua ca ipoteză de lucru cazul ideal al unei
55
8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
23/44
imago mundi neutre, care redă comple#itatea lumii reale (c-iar dacă în practică acest lucru nu
se înt"mplă şi este poate c-iar imposibil principial). 'ar*o uvin numeşte acest caz ideal
”lumea zero”, în sensul unui ”punct central de referin!ă într$un sistem de coordonate, sau al
unui grup de control într$o e#perien!ă”@G. n raport cu acest reper, fic!iunea utopică apare ca o
deconstruc!ie, o selec!ie şi o recombinare, ca într$o >oc de puzzle, a elementelor lui
conceptuale şi imaginare. 'upă cum vom vedea, fic!iunea utopică operează un fel de
”electroliză” a lui mundus, izol"nd o serie din componentele sale şi e#port"ndu$le în
constructul cetă!ii imaginare. /odelele construite cu elementele pozitive e#trase din mundus
sunt nişte ”topii pozitive”0 modelele asamblate cu elementele negative vor fi nişte ”topii
negative”. Jvident, ceea ce răm"ne în mundus după electroliză sunt elementele
complementare celor scoase din el, ceea ce e#plică de ce lumea aşa$zic"nd reală din g"ndirea
utopică (adică imago mundi) nu este niciodată ”neutră”, ci întotdeauna polarizată în mod
invers fa!ă de topia pozitivă sau de cea negativă ce a fost e#trasă din ea.
'acă am construi o a#ă de coordonate av"nd în punctul zero imaginea (presupus) neutră
a lumii (adică mundus), spre dreapta (sensul benefic din ma>oritatea religiilor), spre infinitul
plus (în sens matematic), s$ar succeda modele din ce în mai perfec!ionate, tinz"nd spre ideal,
în timp ce spre st"nga, spre infinitul minus, s$ar înlăn!ui viziuni din ce în ce mai coşmareşti.
Cu c"t avansăm spre dreapta sau spre st"nga, cu at"t modelele de societă!i devin progresiv şi
e#cesiv mai bune sau mai rele, p"nă la a deveni imposibile, inimaginabile, absurde. n!elegem
de ce eu$topiile devin în cele din urmă ou$topii. m putea numi acest procedeu, folosind tot o
terminologie matematică, ”demonstra!ie prin reducere la absurd”.
5;
8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
24/44
8lanşa ;
>epre8entare
0undus
Topii negative (imago mundi) Topii pozitive
% H [
”+umea istorică reală”
>ealitate
xtrapolarea utopică
8entru a în!elege mai bine diferen!ele care disting speciile genului utopic, trebuie să
analizăm procedeul prin care acestea sunt generate. n ?@utopie A Bternelle hrsie, T-omas
/olnar arată că g"ndirea utopică procedează la o separare artificială a bineului şi a răului. n
cadrul marelui comple# reprezentat de realitatea ”neutră”, utopismul izolează şi denun!ă
componentele negative, fără să îşi dea seama că acest tratament reductiv nu ”vindecă” cu
adevărat organismul social, dimpotrivă introduce şi el un comportament violentH.
Ntopistul se comportă, în e#primarea lui Ailles +apouge, ca un ”bricoleur”3 desface
lumea reală în componente pe care apoi le recompune în func!ie de propriul său proiect
intelectual. ”Knten!ia sa este de a modifica crea!ia, de a ruina natura sau de a rectifia istoria,
permut"nd pur şi simplu b"rnele şi pietrele din care îşi înal!ă casa3 din ira!ionalul care b"ntuie
prin univers el e#trage ra!iune. upune anomaliile normelor unui plan. 9rganizează
imprevizibilul în monotonie dezordinea în regulă -azardul în logică ” tribuindu$i
5=
8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
25/44
utopistului un e#ces de ra!ionalitate, Ailles +apouge propune o tipologie a creatorilor cu trei
termeni 3 utopistul, care e un logician, antiutopistul % un ”vitalist” şi un imaginativ care refuză
orice plan şi ordine, un anar-ist şi un epicureic într$o anumită măsură, şi, între aceştia, ”omul
istoriei”, dialecticianul, care e interesat nu at"t de structuri ci de interac!iuni, de dinamică şi de
devenire&.
ean$acZues Runenburger ia în discu!ie ”metoda utopică” folosind o metaforă
vizuală3 ”Ntopistul este înainte de toate cineva care aşteaptă ca o privire de o intensitate
orbitoare să lumineze umanitatea, disolv"nd în mod spontan, cu viteza luminii, toate lucrurile
şi inten!iile rele. Ntopistul converteşte aşadar soarele în oc-i şi oc-iul într$o putere magică
capabilă să sc-imbe omul şi societatea.”5 Nniversul utopic este produsul unei te-nici de
modificare a privirii şi a felului de a vedea lumea. J#erci!iul optic al utopistului constă în
eliminarea umbrei, în e#punerea laturilor ascunse, adică a relelor, în clarificarea şi epurarea
imaginii cetă!ii, care capătă în acest fel o transparen!ă şi o claritate pur ra!ionale.
'acă am dori să prelungim această metaforă fotografică, trebuie să observăm că filmul
pozitiv ob!inut prin ”flas-ul” utopistului presupune crearea preliminară a unui film negativ.
'upă cum am arătat, 6logiul CnDelepciunii făcut de /orus era conceput ca o proiec!ie inversă
a 6logiului nebuniei al lui Jrasmus, Ntopia în!elep!ilor era contrapartida lumii noastre de
nebuni. 'escrierea Ntopiei din Cartea KK a lui /orus are nevoie de imaginea pregătitoare
negativă a ngliei din Cartea K. stfel, putem considera că antiutopia este negativul filmului
utopic, rezultatul unei opera!ii complementare a ”metodei utopice”, opera!ie ce foloseşte ca
sursă vizuală un soare negru şi o privire întunecată, care selectează doar umbrele şi ascunde
luminile.
8rin procesul de selec!ie şi de e#trapolare a trăsăturilor pozitive ale unei societă!i,
utopia dega>ă, automat, şi un set de trăsături negative simetrice, pe care le distribuie lui
mundus. re loc astfel o ”electroliză” care izolează, împre>urul ”anodului” şi al ”catodului”,
imaginile opuse ale unei topii pozitive şi ale unei topii negative n concordan!ă cu sistemul
5@
8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
26/44
cvadruplu propus mai sus, putem spune că, în utopii, polul ”pozitiv”, adică anodul, se află
situat într$un altundeva sau un altc"ndva, în timp ce polul ”negativ”, catodul, este situat într$
un aici şi acum. n mod simetric, putem lua în discu!ie şi procesul de selec!ie contrară. tunci
c"nd autorul manifestă fa!ă de lumea sa o atitudine mai degrabă favorabilă dec"t critică,
atunci el poate selecta şi e#trapola trăsăturile negative într$un spa!iu sau un timp diferit de al
nostru. n acest caz, lumea noastră se plasează în polul pozitiv al aparatului de electroliză
imaginară, în timp ce lumea e#otică se regrupează în >urul polului negativ. Cu alte cuvinte, în
antiutopii ”anodul” răm"ne în aici şi acum, în timp ce ”catodul” este proiectat într$un
altundeva sau altc"ndva.
n cartea sa 5topie et violence, ulien 1reund defineşte această modalitate de separare
a bunului de rău drept un ”procedeu de e#trapolare utopică”. Ntopia şi antiutopia sunt
rezultatele invers simetrice ale acestui procedeu de e#trapolare, în func!ie de sensul în care
este el orientat. Ntopia pleacă de la ”ideea că, acumul"nd elementele pozitive sau considerate
aşa şi e#cluz"ndu$le pe cele considerate negative, tabloul pe care îl va construi va fi din cele
mai agreabile”. ”ltfel spus, combin"nd în tabloul ideal doar elementele societă!ii care par
virtuoase şi meritorii, el VutopistulX speră că sistemul social astfel ob!inut îi va face pe oameni
ferici!i, deoarece a înlăturat din oficiu tot ceea ce i se pare nefericit şi deplorabil”;.
ntiutopia, aşa cum o defineşte ulien 1reund, este rezultatul procedurii inverse, care
constă în ”a e#trapola din realitatea dată trăsăturile care par funeste sau suspecte şi a le
combina într$o utopie care să ne prezinte o lume viitoare mai degrabă oribilă”. Bascularea de
la utopii la antiutopii s$ar datora apari!iei concep!iei istoriciste şi ideii de progres. ub
influen!a lui /orellE şi a lui Babeuf în 1ran!a, a lui Rilliam AodUin în nglia şi a lui
Reitling în Aermania, conceptele de revolu!ie şi de violen!ă necesară ar fi fost subordonate
utopiei, ceea ce a provocat contrareac!ia, critica, scepticismul şi ironiile unei întregi serii de
g"nditori anti$utopici. Contra$utopia apare ca rezultat al ”tendin!ei utopiştilor de a pune sub
semnul întrebării genul utopic şi de a critica ceea ce a constituit p"nă atunci con!inutul
5
8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
27/44
utopiilor3 cetatea ideală sau o societate mai bună.” copul antiutopiei este de a e#pune
”aviditatea e#terminatoare a utopiei şi caracterul ei terorist”=.
c-ema >ocului combinatoric presupus de utopie se regăseşte în defini!ia foarte
generală pe care D. c-ulte$Derbr\ggen o dă genului. Conform acestui teoretician, toate
utopiile iau naştere printr$o triplă opera!ie3 izolare (în timp şi în spa!iu), selec!ie (a celor mai
bune trăsături din lumea reală, care serveşte drept punct de reper) şi perfec!iune (a societă!ii
imaginare)@. DPlne Areven$Borde, care preia această sc-emă, consideră că cel de$al treilea
termen trebuie nuan!at. ntr$adevăr, în te#tele contemporane mai ales, ideea de perfec!iune
este adesea pusă în c-estiune, utopistul e#prim"nd ”îndoieli asupra valorii formulei pe care o
propune”. stfel, perfec!iunea societă!ii imaginare poate fi în egală măsură acceptată sau
contestată, ceea ce permite evident constituirea unor orientări eutopice sau distopice
divergente.
9pozi!iile încrucişate între utopie şi antiutopie, sau între eutopie şi distopie, pot fi
dublate de opozi!iile interne în cadrul ambelor c"mpuri (ale topiilor pozitive, respectiv
negative). Jste vorba mai e#act de opozi!iile între utopie şi eutopie, pe de o parte, şi între
antiutopie şi distopie, de cealaltă. DPlne Areven$Borde, spre e#emplu, tratează termenul de
eutopie ca un sinonim mai nuan!at al celui de utopie (care a devenit prea la#) pentru a
desemna ”descrierea
8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
28/44
criterii, utopiile au fost calificate drept ”false” sau ”adevărate”. Ntopiile false sunt cele care
reprezintă a) fie o fantezie imposibilă, b) fie un coşmar social şi politic din păcate foarte
plauzibil0 utopiile adevărate sunt cele care reprezintă c) fie un ideal inaccesibil spre care ar
trebui să ne îndreptăm, d) fie un model realizabil al unei societă!i mai bune. ceste patru
variante se situează, dintr$o perspectivă empirică, între imposibilitatea şi iminen!a istorică F.
8utem comenta, suplimentar, că, deşi sunt eronate, asemenea clasificări au fost folosite în
istoria genului utopic şi am putea să le utilizăm la r"ndul nostru atunci c"nd vrem să definim
speciile genului. 'upă cum vom vedea imediat, ele coincid par!ial cu accep!iunile pe care le
voi propune pentru speciile outopiei (punctul c şi par!ial punctul a), eutopiei (punctul c),
distopiei (punctul b) şi antiutopiei (par!ial punctul a). 8e de altă parte, outopia şi antiutopia se
vor regăsi în clasa imposibilită!ii istorice, iar eutopia şi distopia în cea a plauzibilită!ii (sau
c-iar a iminen!ei) istorice.
Tabloul sinoptic cel mai complet al varietă!ilor genului a fost creat de +Eman ToUer
argent, în mai multe te#te, ultimul fiind Ehe Ehree "aces of 5topianism >evisited G.
Jlementul comun al tuturor speciilor utopice pe care le trece în revistă este faptul că toate sunt
reprezentarea unei ”societă!i ine#istente descrise cu multe amănunte şi amplasată normal în
timp şi spa!iu”. ceastă defini!ie nucleară se aplică fără rest termenului de utopie, în timp ce
to!i ceilal!i termeni comportă diferen!e specifice. stfel, eutopia sau utopia pozitivă adaugă la
baza comună (”o societate ine#istentă...”) inten!ia autorului de a prezenta această societate ca
o alternativă considerabil mai bună fa!ă de societatea în care trăiesc cititorii săi, în timp ce
distopia sau utopia negativă comportă inten!ia simetrică de a fi privită ca o alternativă
considerabil mai rea. atira utopică se doreşte a fi percepută de către cititori ca o critică a
societă!ii contemporane, iar antiutopia ca o critică a utopianismului sau a unei utopii anume.
n sf"rşit, utopia critică (apropiată de termenii de semiutopie, pseudoutopie şi disutopie ai lui
1red 8olac*) propune o societate mai bună dec"t cea e#istentă, dar confruntată cu probleme
complicate fără o rezolvare evidentă care reprezintă şi o critică a genului utopic
5F
8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
29/44
O taxinomie a genului utopic! outopie" eutopie" #istopie" antiutopie
Aradul de veridicitate al construc!iilor utopice, plasate fie spre st"nga fie spre dreapta
punctului de reper neutru, a suscitat numeroase dezbateri asupra aplicabilită!ii practice a
utopiei. n acest studiu nu mă va interesa însă posibilitatea de realizare şi de e#isten!ă
empirică a utopiilor, aşa înc"t voi restr"nge discu!ia de la planul realită!ii ontologice la cel al
realită!ii fic!ionale. plic"nd criteriul verosimilită!ii, putem distinge între utopii ”realiste” şi
utopii ”fantastice”, at"t pe partea pozitivă, ”eudemonică” sau paradisiacă a a#ei, c"t şi pe
partea negativă, ”demoniacă” sau coşmarescă. 1olosind categoriile de virtual, probabil şi
posibil definite de Ailles$Aaston Aranger H, voi spune că utopiile sunt nişte virtualită!i (sau
”posibili laterali” în termenii lui SaEmond SuEer) care au o încărcătură a#iologică fie pozitivă
fie negativă. ceste virtualită!i pot fi văzute la r"ndul lor ca probabile (în plan istoric) şi
posibile (în plan logic), respectiv ca improbabile şi imposibile. Qirtualită!ile posibile se
materializează ca utopii veridice, ”realiste” (din punct de vedere literar), virtualită!ile
imposibile se regăsesc în utopiile fantastice, incredibile sau absurde.
8entru a atribui nişte nume acestor categorii, propun să reluăm şi să reutilizăm, cu un
minim de violen!ă, termenii de>a e#isten!i, dar func!ion"nd destul de la#, de (o)utopie,
eutopie, distopie şi antiutopie (sau contrautopie). per că sensurile pe care le voi atribui
acestor termeni nu vor intra în coliziune ireconciliabilă cu sensurile lor curente şi că,
dimpotrivă, ele vor fi capabile să organizeze defini!iile lor, în general neconcertate şi adeseori
sinonimice.
şa cum arătat anterior, atribui punctului de origine (”lumea zero”), în func!ie de care
au loc inversiunile şi e#trapolările utopice, adică lui mundus sau imago mundi, valoarea de
”lume neutră” Jvident această ”lume neutră” nu are o e#isten!ă ontologică ci una
5G
8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
30/44
epistemologică, deoarece mundus nu este dec"t imaginea lumii$în$sine. n raport cu acest
reper zero, outopia, eutopia, distopia şi antiutopia sunt nişte virtualită!i, nişte ”posibili
laterali”. 9utopia şi eutopia sunt virtualită!i pozitive, situate pe semi$a#a ce merge spre
infinitul plus, iar distopia şi antiutopia nişte virtualită!i negative, plasate pe semi$a#a !intind
spre infinitul minus.
vem aşadar două grupe cu c"te doi membri, aşeza!i în domeniul pozitiv respectiv
negativ al a#ei, de$a dreapta respectiv de$a st"nga lui mundus. 8entru a distinge între membrii
fiecăruia din cele două grupuri binare, propun să folosim criteriul probabilitate 4
improbabilitate istorică (pentru utopiile ”practice”), respectiv posibilitate 4 imposibilitate
logică (pentru utopiile literare, cele care ne interesează aici). ceastă distinc!ie se înt"lneşte cu
categorisirea genurilor literare de către 'ar*o uvin în func!ie de ”contractul de
verosimilitate” stabilit cu cititorul3 genuri mimetice sau realiste, şi genuri ”distan!iate”, non$
mimetice sau metafizice&.
8ropun să privim eutopia ca o ”virtualitate pozitivă posibilă”, adică o fic!iune utopică
”realistă”, mimetică, care dă senza!ia de verosimilitate şi de plauzibilitate, iar outopia ca o
”virtualitate pozitivă imposibilă”, o construc!ie ”fantastică”, metafizică, care sare în
e#traordinar, în incredibil. Cuplul de prefi#e ”eu”, bun, fericit, şi ”ou”, non, ne$, sugerează
e#act diferen!a dintre posibil şi imposibil, dintre veridic şi neverosimil, aşadar dintre două
pacte de lectură diferite. n mod simetric, propun să redefinim distopia ca o ”virtualitate
negativă posibilă”, ca o cetate sau societate negativă desigur, dar posibilă în cadrele
verosimilită!ii, iar antiutopia ca o ”virtualitate negativă imposibilă”, o fic!iune care lasă o
impresie infernală şi absurdă, fără să$şi piardă prin aceasta func!ia de semnal de alarmă.
9 di-otomie similară a fost propusă de 8eter le#ander, care atribuie categoriei
”posibilului” două accep!iuni, ”realizabil” şi ”concevabil”. 8roblema posibilită!ii practice a
utopiei, a realizabilită!ii ei, ar !ine de domeniul politicului, în timp ce cea a posibilită!ii
teoretice a congruen!ei şi consisten!ei ei logice de domeniul filosofiei 5 uc"ndu$se cu
;H
8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
31/44
nuan!ele termenilor, +Eman ToUer argent sus!ine şi el că toate comunită!ile utopice au
reprezentat ”încercări de a trece de la utopie la eutopie3 de a merge dinspre nicăieri înspre
locul bun”;. n acelaşi sens, ris-an umar este de părere că ”utopia nu poate deveni
eutopie, cel pu!in nu înainte de a suferi o bună cantitate de reinterpretări şi reasambla>e
necesare trecerii de la idealul teoretic la practică” =. cest fel de a pune problema suprapune
însă categoriile de probabil şi de posibil, amestec"nd realitatea socială cu fic!iunea literară,
modul utopic cu genul utopic. 'istinc!ia propusă de mine doreşte să răm"nă în interiorul
categoriei posibilului, şi aşadar al genurilor literare, în cadrul căreia să distingă două specii ale
genului utopic.
ean$/ic-el Sacault propune să atribuim numele de eutopii utopiilor$program, şi cel
de utopii % utopiilor fic!ionale. n eutopie ar domina mecanismul de proiec!ie a dorin!elor, de
reprezentare a unei lumii ameliorate, de e#perimentare socială. n utopie, accentul ar cădea pe
ideea de fic!iune, de negare a constr"ngerilor realită!ii, de evaziune din lumea istorică, de >oc
spiritual pur. 'in această perspectivă, eutopia ia forma utopiilor didactice, a proiectelor
politice, a modelelor legislative, în timp ce utopia se regăseşte cel mai adesea în utopiile
narative sub formă de roman@. 1oarte sugestivă, această tipologie se deosebeşte totuşi de cea
propusă de mine prin faptul că aşază distinc!ia dintre eutopie şi (o)utopie la nivelul genurilor,
între două genuri diferite, cel ştiin!ific şi cel literar, cel didactic şi cel romanesc, cel teoretic şi
del imaginar, non-fiction şi fiction, în timp ce eu o situez în interiorul aceluiaşi gen, cel utopic,
între două grade de verosimilitate sau între două ”pacte de lectură”.
/ai aproape de propunerea mea este di-otomia făcută de Alenn 2egleE şi . /a#
8atric* între utopii ”practice” şi utopii ”ideale”. Termenii pratic şi ideal ar putea să ne inducă
în eroare, totuşi ei nu reiau marea distinc!ie a lui 1ran* şi 1ritzie /anuel între utopii practice
şi utopii teoretice (care privesc practica socială, respectiv activitatea intelectuală). 2egleE şi
8atric* îşi e#plicitează termenii folosind ca e#emple două te#te renascentiste ale lui +odovico
]uccolo ?a cittF felice şi ?a repubblica di 6vandria0 primul oferă ca model republica foarte
;&
8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
32/44
reală din an /arino, al doilea inventează o cetate ideală, Jvandria . 8rimul e#emplu,
caracterizat de cei doi teoreticieni drept o ”utopie practică” ce pleacă de la o societate istorică
e#istentă şi o ameliorează, corespunde defini!iei pe care o dau eutopiei0 cel de$al doilea,
caracterizat de critici drept o ”utopie ideală” deoarece imaginează o cetate ce nu e#istă, tinde
spre ceea ce am definit ca outopie. pun ”tinde”, deoarece distinc!ia pe care o fac între
eutopie şi utopie nu vizează categoriile e#istent 4 ine#istent, ci acelea de posibil (plauzibil) 4
imposibil (neverosimil)0 astfel înc"t în sistematizarea mea 6vandria lui ]uccolo, fic!iune
melioristă mimetică şi nu fantastică, răm"ne şi ea, împreună cu an /arino, o eutopie, şi nu
intră în specia outopiilor.
n sf"rşit, o ultimă pozi!ie teoretică ce poate fi evocată în acest conte#t este cea a lui
+eUis /umford. Teoreticianul consideră că ambiguitatea pe care T-omas /orus a lăsat$o în
mod deliberat să plutească între termenii de utopie şi eutopie se aplică perfect diferen!ei dintre
concep!iile politice ale lui 8laton şi ristotel. Sepublica lui 8laton îşi are locaşul adevărat în
cerul ideilor, ea este o ”cetate a păsărilor” în sensul lui ristofan, lipsită de orice veridicitate şi
aplicabilitate practică0 prin contrast, Cartea a QKK$a din 7olitica lui ristotel oferă e#emplul
unei structuri sociale veridice, ce răm"ne ancorată pe păm"nt F. Totuşi, di-otomia făcută de
+eUis /umford, deşi reflectă intervalul dintre imposibil şi posibil, se apropie mai mult de cea
a lui ean$/ic-el Sacault între două genuri, cel literar (filosofic în cazul lui 8laton) şi cel
ştiin!ific (socio$politic), dec"t de opozi!ia mea între două specii ale genului utopic, între
eutopii realiste, plauzibile, şi outopii fantastice, neverosimile.
Sevenind la ta#inomia propusă aici, fa!ă de distinc!ia între eutopie şi outopie, cea între
distopie şi antiutopie ridică o problemă specifică suplimentară. J#istă o clasă de topii negative
şi critice cărora criteriul de verosimilitate nu li se aplică de manieră simplă şi directă. Jste
vorba de alegoriile satirice. pre e#emplu, un te#t anonim, ?e supplment du 3atholicon ou
Gouvelles des rgions de la lune (&@G@)G
începe ca o călătorie e#traordinară către lună, dar
zborul se dovedeşte a fi un simplu prete#t pentru ca naratorul să poată critica dintr$o pozi!ie
;5
8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
33/44
”distan!iată”, privilegiată, domniile principilor europeni. Nn alt te#t, ?@isle des
Hermaphrodites al lui T-omas rtus (&H@)FH, debutează ca povestirea unei descoperiri
geografice, cea a unei insule necunoscute populate de fiin!e bise#uate0 totuşi foarte repede
descrierea se dezvăluie a fi o satiră alegorică a domniei lui Denric al KKK$lea şi a camarilei sale
de ”mignons”. n asemenea cazuri, întreaga mise$en$scne sau tramă fantastică, ce nu are cum
să treacă drept veridică sau plauzibilă, nu este dec"t ”ambala>ul” pentru o critică ce vizează
societă!i foarte reale. Conven!ia de lectură alegorică ne prezintă o antiutopie (fantastică, deci
imposibilă) drept o metaforă pentru o societate istorică distopică. Cu alte cuvinte, problema
este dacă utopiile satirice trebuie distribuite distopiilor sau antiutopiilor din clasificarea
noastră.
nt"i de toate, trebuie plecat de la observa!ia că pactul de lectură al unor asemenea
te#te se deosebeşte at"t de pactul de lectură realist sau mimetic, c"t şi de cel fantastic sau
absurd. 8remizele şi decorul utopiilor satirice sunt neverosimile, dar nici autorul nici cititorii
săi nu asumă această lipsă de veracitate pentru a opune lumii noastre fizice o lume fantastică,
ci procedează la o lectură de grad secund, în transparen!ă, care vede prin lumea fantastică
trăsăturile lumii noastre. +umea e#traordinară nu este investită cu o densitate fic!ională, nu se
configurează ca un cronotop autonom, ci răm"ne o simplă oglindă prin care, cu a>utorul unei
”c-ei” de lectură, se întrezăreşte mundus. Jvident, toate topiile pozitive sau negative
presupun, prin însuşi principiul lor de construc!ie care este inversiunea, o trimitere la mundus.
Toate sunt purtătoarele unei încărcături metaforice, fără însă ca aceasta să impieteze asupra
distinc!iei între lumi veridice şi lumi neverosimile. 8roblema apare atunci c"nd codul de
lectură metaforic interferează cu codul de lectură realist, respectiv cu cel fantastic.
8entru a găsi o solu!ie ta#inomică pentru utopiile satirice, să începem prin a le încadra
între două e#treme3 satira propriu$zisă şi antiutopia. ă luăm două e#emple contrastive. nt"i,
o satiră, Ehe .natomy of .buses a lui 8-ilip tubbes (&@F;)F&
, vs o antiutopie, 0undus alter
et idem de osep- DallF5 n prima ”t-e verie famous Kslande called ilgna” plină de
;;
8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
34/44
numeroase ”notable vices and imperfections”, este în mod transparent nglia, aşa cum o vede
satiristul. n afara numelui sc-imbat (cu o ”c-eie” facil de decodat), descrierea nu presupune
inven!ia unei lumi e#otice, îndepărtate. n sc-imb, 0undus alter et idem este plasat e#plicit pe
continentul austral necunoscut, are o realitate fic!ională proprie, c-iar dacă parabolic trimite
tot la insulele britanice.
l doilea e#emplu contrastiv3 ?@isle des Hermaphrodites al lui T-omas rtus (&H@)
vs. ?a Eerre australe connue a lui Aabriel de 1oignE (&)F;. mbele te#te descriu o insulă
necunoscută populată de -ermafrodi!i, fiin!e neverosimile din perspectiva unui pact de lectură
realist. Ceea ce le deosebeşte este însă ”densitatea” lor imaginară, condi!ia lor ontologică în
interiorul fic!iunii3 în timp ce primul te#t devine foarte rapid ”transparent” şi lasă să se
întrevadă imaginea 1ran!ei, cel de$al doilea continuă să dezvolte cronotopul lumii australe,
c"ştig"nd o autonomie fic!ională ce face descrierea ireductibilă alegoric la un regat european.
şadar, satirele simple vizează direct societatea europeană (mundus), în timp ce antiutopiile
inventează pentru nevoile critice o lume paralelă, în care sunt e#trapolate trăsăturile negative
ale lui mundus. n cazul satirelor lumea paralelă nu are însă densitate fic!ională, în timp ce în
antiutopii ea beneficiază de o ontologie fic!ională proprie.
8entru a -ot"rî ce loc ocupă utopiile satirice în cadrul genului utopic, propun să
distingem, at"t c"t este posibil, între alegorie şi parabolă. 1ără a avea nici o preten!ie de
inova!ie teoretică, în!eleg prin alegorie o serie de metafore ”legate” (”filPes”, în sensul lui /.
Siffaterre) în care fiecare imagine utopică este deicticul imediat al unei imagini apar!in"nd lui
mundus. ceasta face ca lectura descrierii unei societă!i alegorice să se desfăşoare ca lectura
unui bilet de loterie3 prin raderea, ştergerea foliei opace de deasupra pentru a citi numărul de
dedesubt. +a fiecare nou element de decor ”manifest”, lectorul este invitat să facă efortul
-ermeneutic de a găsi elementul ”latent” din ”lumea istorică reală” (mundus). 8rin parabolă,
în sc-imb, în!eleg o povestire care, deşi continuă să trimită prin semnifica!ia sa globală la
mundus dezvoltă o consisten!ă fic!ională proprie construieşte o societate imaginară
;=
8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
35/44
autonomă. umătatea negativă a a#ei
genului utopic, ea reverbează (măcar prin simetrie) şi asupra >umătă!ii pozitive. 8osibilitatea
de e#isten!ă a topiilor pozitive (posibile 4 imposibile) este dublată şi ea de o încărcătură
afectivă şi morală, care conotează gradul de dorin!ă asociat acestor modele (oportune 4
-imerice). stfel, progresia de la eutopii la outopii marc-ează at"t creşterea gradului de
perfec!iune, c"t şi teama şi frustrarea că acest model devine, c-iar prin perfec!ionarea lui, din
ce în ce mai irealizabil şi impracticabil, adică ”de niciunde”.
9utopia, eutopia, mundus, distopia şi antituopia pot fi aşadar dispuse pe o a#ă de
coordonate care avansează progresiv, pornind de la punctul zero central, către dreapta şi către
st"nga, spre pozitiv şi spre negativ, de la posiblitate şi veracitate (fic!ională) spre
imposibilitate şi absurd.
;@
8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
36/44
$e#ucţia la a%sur#
cestei clasificări şi ierar-izări, bazate pe criteriile sensului moral (pozitiv 4 negativ)
şi gradului ontologic (posibil 4 imposibil), i$aş adăuga acum un al treilea criteriu. cest
criteriu vizează componentele lui mundus asupra cărora se e#ercită mecanismul inversiunii
utopice.
8utem distinge două tipuri de inversiune în func!ie de cele două tipuri de elemente,
bune sau rele, izolate din mundus prin procedeul de e#trapolare utopică. 'upă cum am văzut,
un imago mundi perfect neutru nu e#istă, el nu este dec"t o ipoteză de lucru, un ”neutru
dialectic” (+ouis /arin) între imaginea ”celeilalte lumi” propuse de utopist sau antiutopist şi
imaginea ”reziduală” a lumii noastre, între Ntopia şi nglia lui T-omas /orus spre e#emplu.
şadar, utopistul (pozitiv sau negativ) poate proceda în două feluri3 fie să aleagă
elementele fericite (respectiv criticabile) din mundus şi să le izoleze într$o imagine compusă
e#clusiv din elementele bune (respectiv rele), fie să aleagă elementele criticabile (respectiv
fericite) şi să le inverse8e în cadrul unei lumii opuse lui mundus prin toate aspectele sale
pozitive (respectiv negative). 8rimul procedeu este cel de e#trapolare utopică, pe cel de$al
doilea îl voi numi reducere la absurd. ă le luăm pe r"nd.
'efinesc eutopiile şi distopiile drept cetă!i imaginare construite prin selec!ia
componentele pozitive, respectiv negative, ale imaginii ”societă!ii istorice reale” şi
reasamblarea lor într$o viziune fie superioară, fie inferioară reperului. Qoi nuan!a aceste două
modalită!i de e#trapolare utopică drept e#trapolare pozitivă (sau, de ce nuI, electroliză
anodică) şi e#trapolare negativă (electroliză catodică).
8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
37/44
imago mundi), efectul global de veridicitate al te#tului răm"ne în limitele posibilului.
8ropun aşadar să definim drept eutopii proiectele utopice care au o anumită
verosimilitate şi doză de realism, ca spre e#emplu ”la citt^ felice” a utopiştilor italieni din
secolele OQK$OQKK (care idealizează republici reale precum Qene!ia sau an /arino), toate
”commonwealths” imaginate de autorii englezi din secolul OQKK, statele reformiste şi
revolu!ionare ale g"nditorilor din secolul OQKKK, societă!ile egalitare şi te-nologice propuse de
socialiştii utopici şi mar#izan!i din secolul OKO etc. n Introducerea la antologia sa de utopişti
din secolul OQK italian, Carlo Curcio sim!ea de>a nevoia să diferen!ieze cetă!ile fericite ale
reformatorilor italieni, care vizau readaptarea şi perfec!ionarea unor structuri e#istente, de
utopiile abstracte, fic!ionale, situate ”niciunde”, în descenden!a lui T-omas /orus F@, fără să
formuleze însă şi nişte termeni şi specii distincte pentru aceste două varietă!i. n sc-imb
/iriam Jliav$1eldon propune pentru ”societă!ile imaginare ideale” din Senaştere sintagma de
”utopii realiste”, în!elese ca alternative melioriste posibile la realitatea socială
contemporanăF. SaEmond Trousson preia, la r"ndul său, această formulă (deşi o consideră
oarecum contradictorie), pentru a defini utopiile program ale secolului OQKK englez3 ”n
acestea nu se pune problema de a instaura o ordine diferită de cea reală, ci de a corecta c-iar
această realitate0 metoda ipotetico$deductivă este înlocuită de planuri aplicabile imediat3
scopul nu este de a evoca un posibil lateral, ci de a influen!a istoria”F. Termenul de eutopie,
aşa cum îl definesc aici, îl acoperă pe cel de ”utopie realistă”
n mod similar, propun să numim distopii criticile şi satirele care vizează societatea
contemporană (mundus) autorilor respectivi, izol"nd şi ridiculiz"nd trăsăturile sale negative,
de o manieră care presupune posibila şi oportuna corec!ie a acestor obiceiuri, practici şi
institu!ii. 'istinc!ia pe care o fac între distopie şi antiutopie se înt"lneşte cu diferen!ierea pe
care teoreticieni precum C-ad Rals- şi le#andru Cioranescu o fac între mai multe tipuri de
”utopişti ai nega!iei” şi coincide cu defini!iile pe care +Eman ToUer argent le dă acestor
termeni 'istopia corespunde criticii sau satirei unei ”societă!i reale” (mai e#act a lui mundus)
;
8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
38/44
care selectea8: tr:s:turile negative din aceasta, în timp ce antiutopia este o critică sau o satiră
a unei societă!i ideale propuse de o utopie, care inversea8: tr:s:turile po8itive reunite în
această utopie. ceasta înseamnă că at"t eutopiile c"t şi distopiile, aşa cum le definesc aici, nu
se depărtează de ”lumea reală” (mundus) dec"t pentru a o observa şi critica mai bine şi răm"n
suficient de apropiată de ea pentru a fi oferite drept alternative mai bune sau drept critici
plauzibile şi eficace ale stării actuale de lucruri (adică a imago mundi g"ndite de autor).
Complementar, denumesc outopii şi antiutopii construc!iile care iau naştere prin
inversarea elementelor opuse corespunzătoare din mundus. n plus fa!ă de eutopii, care
selectează doar elementele pozitive ale lui mundus, utopiile preiau şi elementele lui negative
şi le inversează în opusul lor. Ca să dăm doar un e#emplu, ?e monde renvers al lui +esage
(&&F) prezintă o lume cu so!i şi so!ii fideli, cu >udecători şi magistra!i incoruptibili, cu
v"nzători cinsti!i etc.FF Ntopia aceasta morală este construită prin răsturnarea practicilor şi a
institu!iilor considerate negative din ”lumea reală” (mundus). v"nd în vedere că este mai
uşor de acceptat un loc ideal în care au fost reunite trăsăturile bune ale lumii tale dec"t unul în
care au fost inversate trăsăturile sale rele, outopiile par mult mai improbabile şi neverosimile
dec"t eutopiile. Jle sunt tocmai nişte ”ou”$”topii”, locuri care nu e#istă, sau pe care nu le
putem imagina ca realizabile, fic!iuni pe care autorii şi publicul lor le acceptă din start drept
nişte absurdită!i empirice, c-iar dacă asta nu înseamnă că nu ar avea o func!ie pedagogică şi
instructivă.
ntiutopiile folosesc procedeul de inversiune complementar fa!ă de outopii. n plus
fa!ă de distopii, care selectează elementele negative din mundus, antiutopiile preiau şi trăsături
pozitive ale acestuia, pentru a le răsturna în opusul lor şi a crea un contra$model terifiant.
eria de componente pozitive pe care antiutopistul le întoarce cu susul în >os pot să apar!ină
at"t lui mundus c"t şi unei alte utopii. n primul caz, antiutopia sugerează că lumea în care
trăim este destul de bine înc-egată şi că încercările de a o răsturna dau naştere unei ”lumi de
nebuni” ceasta fusese figura clasică a lui mundus inversus în carnavalurile medievale unde
;F
8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor
39/44
timp de o săptăm"nă buna ordine a lumii noastre era răsturnată cu susul în >osFG. CErano de
Bergerac o foloseşte şi el în 9oyage dans la lune (&=G), prezent"nd o societate selenară unde
copiii îşi îndrumă părin!ii, sinucigaşii sunt admira!i şi cinsti!i cu c-efuri şi orgii, criminalii
sunt ”pedepsi!i” să fie boci!i după moarte în cortegii fastuoase, cei care comit impietă!i sunt
”blama!i” cu ceremonii triumfale, org