+ All Categories
Transcript
  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    1/44

    Corin Braga

    Lumi ficţionale

    O taxinomie a genului utopic

    Lumi ficţionale

    Teoria lumilor posibile pleacă de la concepte elaborate în cadrul logicii modale, al

    lingvisticii (” speech-acts theory”), al filozofiei analitice, al filozofiilor ”nonrealiste” şi al

    modelelor cosmologice din fizica contemporană. n opozi!ie cu concep!ia monistă şi

    esen!ialistă tradi!ională, care consideră că lumea în care trăim este singura care are o

    consisten!ă ontologică, în timp ce celelalte reprezentări ale lumii nu au dec"t o e#isten!ă

    subiectivă, concep!iile pluraliste şi relativiste sus!in că universul total est compus dintr$o bază

     % lumea primară sau reală % şi o constela!ie de lumi posibile sau virtuale&. ”'ensitatea”

    lumilor posibile poate fi descrisă, în termenii logicii modale, prin categoriile de necesar,

    contingent, posibil şi imposibil, elabora!i de filozofi analitici precum aul rip*e.

    +umile posibile devin lumi fic!ionale atunci c"nd sunt instaurate prin ceea ce o-n +.

    ustin şi o-n earle numesc ”acte de vorbire” (sau acte creatoare folosind alte suporturi

     precum pictura, sculptura, muzica etc.). /odelul metafizic pentru această instaurare este oferit

    de Biblie, unde 'umnezeu creează lumea prin cuv"nt. 'acă 'umnezeu e#istă, atunci crea!ia

    sa intră în categoria modală a necesarului 0 pornind de la această premiză, lumile mitologice şi

    religioase sunt investite de publicul lor cu plenitudine ontologică. 'acă 'umnezeu nu e#istă,

    atunci categoria necesarului ontologic trece asupra lumii fizice, iar lumile imaginate de

    scriitori şi artişti ”cad” în categoria modală a posibilului. 1ic!iunea literară provine aşadar 

    dintr$un model religios decăzut ea este un mit abandonat care nu mai e investit cu necesitatea

  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    2/44

    viziunii religioase. 2u e mai pu!in adevărat însă că autorii sunt nişte mici demiurgi3 fiecare

    carte investeşte o lume posibilă, fiecare ”opera magna” instaurează o lume fic!ională.

    Totalitatea ”căr!ilor” (religioase, filozofice, matematice, fizice, literare, artistice), care descriu

    lumea fizică primară şi 4 sau lumile alternative, compun imaginea totală a universului care

    con!ine toate aceste lumi5

    'upă +ubom6r 'ole7el, o concep!ie monistă asupra universului (”one-world frame”),

    care consideră că singura lume reală este lumea fizică, nu oferă bazele dec"t pentru o

    literatură ”realistă”, mimetică, presupun"nd e#isten!a c"te unui referent e#terior pentru fiecare

    obiect literar. 'in perspectiva acestei concep!ii, literatura de ”fic!iune” nu are referen!i reali, şi

    nu are aşadar nici o valoare aletică sau epistemologică, ea este doar o iluzie, o minciună sau o

    eroare. 8entru a admite e#isten!a lumilor fic!ionale, este nevoie de o altă concep!ie, trebuie să

    adoptăm o viziune pluralistă (”multiple-worlds frame”). 9perele fic!ionale sunt actualizarea

    unor lumi posibile 3 ” If uttered felicitously, the literary performative changes a possible entity

    into a fictional fact ”. e poate spune că operele creează lumi posibile 3 ”Whereas for imaging 

    texts [world-imaging texts] the domain of reference is given, fictional texts [world-

    constructing texts] stipulate their referential domain by creating a possible world  :;. ?i7e* insistă asupra faptului că ar trebui să

    adoptăm o ”viziune paralactică” (” paralax view”), o abordare pluri$perspectivică@

    . ntr$o carte

    de pionierat Ways of Worldmaking 2elson Aoodman constată că diversele versiuni ale lumii

    5

  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    3/44

    care ne stau la dispozi!ie nu pot fi verificate prin raportarea lor la nişte referen!i ontologici,

    indiferent dacă aceştia se încadrează în modalitatea necesarului sau a posibilului. Criteriul de

    veridicitate (conformitatea reprezentării cu referen!ii e#terni) trebuie să fie înlocuit cu cel de

    validitate (”conformitatea cu regulile de inferen!ă”3 ”valid inference from true premisses gives

    true conclusions”). 9r, e#prien!a ne arată că pot e#ista mai multe versiuni valide ale lumii,

    dar contradictorii. n general, filosofii ”realişti” îşi propun să reducă aceste versiuni la o

    variantă unică ”adevărată”, cea care descrie lumea unică 0 Aoodman, în sc-imb, adoptă o

    tactică diferită 3 pentru a nu obliga versiunile conflictuale să se elimine mutual (spre e#emplu,

    dualismul undă 4 particulă), şi pentru a nu fi obliga!i să acceptăm, împotriva logicii, e#isten!a

    a două adevăruri diferite, trebuiă să admitem că versiunile conflictuale sunt adevărate fiecare

    în parte, dar în lumi diferite.

    cest principiu de non$contradic!ie a versiunilor îl face pe Aoodman să postuleze

    multiplicitatea lumilor. 'upă cum comentează DilarE 8utnam, dacă ”moniştii ontologici”

    clamează că nu e#istă dec"t o lume primară şi mai multe versiuni cognitive ale acesteia, iar 

    ”relativiştii ontologici” propun ca în ontologie să fie acceptată e#isten!a, pe l"ngă lucrurile

    concrete, a mai multor entită!i abstracte, posibile sau virtuale (cum sunt punctele geometrice

    sau numerele), 2elson Aoodman este mai radical atunci c"nd sus!ine că toate reprezentările

    noastre ”fac” nişte ”lumi”F. 'in perspectiva lui Aoodman, lumile fic!ionale nu sunt, din punct

    de vedere ontologic, reprezentările unor lumi posibile, ci nişte lumi actuale 3 tunci c"nd

    facem versiuni ale lumii, facem de fapt lumiG.

    cest relativism radical nu este fără limite. Aoodman atrage aten!ia că numai un

    anumit tip de versiuni, versiunile corecte (”right versions”), instaurează lumi actuale, în timp

    ce versiunile false nu produc dec"t non$lumi, neant. 9ricum, datorită faptului că e#istă mai

    multe versiuni valide ireconciliabile, Aoodman se întreabă dacă atitudinea corectă pe care

    trebuie să o adoptăm este de a accepta multiplicitatea lumilor, sau de a nega e#isten!a oricărei

    lumi&H 'eoarece versiunile corecte sunt imposibil de ierar-izat şi de redus sau de subsumat la

    ;

  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    4/44

    o versiune unică, corespunz"nd unei lumi primare, nu avem îndreptă!irea de a postula

    e#isten!a nici unei lumi (”o if there is any world, there are many, and if many, none ”&&).

    8luralismul riscă în felul acesta să se verse în ni-ilism. 9 asemenea concluzie agnostică, post$

    *antiană, conform căreia nu e#istă o lume$în$sine pree#istentă (”ready made”) versiunilor 

    noastre asupra lumii, iar dintre aceste versiuni nici una nu de!ine preeminen!a asupra

    celorlalte şi o valoare de adevăr, a fost numită ”irealism” filosofic.

    n calitate de autor de versiuni, creatorul de fic!iuni est un ” worldmaker ” (cu condi!ia

    ca fic!iunea să respecte regula de validitate, ”right fit ”). Care este materia primă din care sunt

    construite aceste lumi fic!ionaleI ”2u din nimic, ci din materia altor lumi”, răspunde

    Aoodman. ”Crea!ia de lumi, aşa cum le ştim, pleacă întotdeauna de la celelalte lumi

    disponibile0 crea!ia este o recrea!ie”&5. 8rintre procedeele de ”facere de lumi”

    (”worldmaking ”), filosoful american enumeră compunerea şi descompunerea, greutatea

    relativă (”weighting ”) atribuită fiecărui element vec-i reluat într$o lume nouă, ordonarea şi

    dispunerea, eliminarea şi adăugarea, deformarea etc. Toate aceste procedee sunt prezente pe

    scară largă la creatorii de lumi şi societă!i imaginare.

    Jste interesant faptul că, dacă în filosofia analitică pluralismul cognitiv (care

     postulează e#isten!a mai multor versiuni ale lumii) nu poate garanta pluralismul ontologic

    (e#isten!a mai multor lumi), conduc"nd în consecin!ă către ni-ilism, în sc-imb ştiin!ele fizice,

    în special teoriile cosmologice actuale, nu au ezitat să asume ipoteza e#isten!ei ontologice a

    lumilor multiple. Toate cele trei mari teorii contemporane, fizica relativistă, cea cuantică şi

    teoria (super)corzilor desc-id posibilitatea teoretică de e#isten!ă a unor lumi paralele cu a

    noastră.

    n relativitatea generală, găurile negre, singularită!i spa!io$temporale unde legile fizice

    sunt ani-ilate, au putut fi văzute ca nişte por!i de trecere spre ”universuri$copii” autonome,

    complet izolate de al nostru, av"nd propria lor geometrie spa!io$temporală. /ai mult, nimic

    nu ne împiedică să considerăm că propriul nostru univers apărut printr$un Big$Bang nu este

    =

  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    5/44

    la r"ndul lui dec"t un ”univers de buzunar” în cadre mult mai largi. +a r"ndul ei, teoria

    e#pansiunii infla!ioniste a universului în primele secunde după apari!ie duce şi ea la ipoteza că

    trăim într$un ”univers cu bule”, semăn"nd cu un uriaş caşcaval cosmic, în care fiecare ”bulă”

    sau ”gaură” reprezintă o lume separată de celelalte&;. 

    8e de altă parte, fizica cuantică oferă şi ea un cadru matematic pentru postularea

    e#isten!ei lumilor paralele. 'eoarece descrierea entită!ilor cuantice nu este nici unică nici

     punctuală, ci plurală (reflect"nd toate ”stările de suprapunere” descrise de func!ia ei de undă),

     putem concepe un număr infinit de universuri alternative în care fiecare entitate cuantică îşi

    actualizează c"te una din posibilită!ile de e#isten!ă. Kdeea avansată de fizicianul Dug- Jverett,

    că tot ceea ce este posibil în cadrul statisticii cuantice se realizează în c"te o lume diferită, a

    condus ulterior la teoria lumilor multiple (”many worlds theory”)&=. Kată aşadar că oamenii de

    ştiin!ă propun ei cadrele teoretice (adică ”versiuni” descriptive ale lumii) pentru protagoniştii

    romanelor şi filmelor science$fiction care călătoresc în alte universuri sau ”glisează” dintr$o

    lume alternativă într$alta. 'escrierile relativiste şi cuantice ale lumii oferă modele matematice

    suficient de ”corecte” pentru a transforma fic!iunile literare în ”lumi actuale”, în sensul lui

    Aoodman.

    Li ce să spunem despre teoria (super)corzilor, acest copil minune al fizicii din ultimele

    deceniiI tribuind corzilor, entită!i fizice primordiale, unsprezece dimensiuni virtuale (zece

    spa!iale şi una temporală), cosmologii imaginează ”universuri membrane”, lumi paralele

    sus!inute de corzi multidimensionale care constituie un cadru metric autonom. tunci c"nd

    doresc să numere toate posibilită!ile de combinare ale celor unsprezece dimensiuni (folosind

    varietă!ile a ceea ce matematicienii numesc ”spa!ii Calabi$Mau”), cu toate valorile posibile ale

    tuturor legilor şi constantelor fizice, teoreticienii a>ung la o cifră înfricoşătoare3 &H@HH. 8entru a

     putea gestiona toate aceste posibilită!i, +eonard uss*ind a introdus conceptul de ”peisa>

    cosmic”. cest ”peisa>” nu este o reprezentare panoramică a universului, cum s$ar putea

    crede ci o sc-emă grafică ce vizualizează diferitele valori ale c"mpurilor şi parametrilor

    @

  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    6/44

    fizici. 1iecare pozi!ie de pe curbele acestei sc-eme corespunde unei lumi autonome cu

    caracteristici proprii&@. 2umărul imens de lumi alternative (poate posibil de conceput în cifre

    matematice, dar imposibil de imaginat în termeni omeneşti) face ca imaginea unui univers

    unic, a unui univers, să devină futilă şi ne obligă să acceptăm conceptul de plurivers, de

    multivers sau de megavers&.

    n cadrul unei concep!ii moniste asupra universului, am putea vedea lumile fic!ionale

    ca o paletă foarte bogată de alternative imaginare la lumea primară, care este singura lume

    reală0 în concep!ia multiversului, lumile imaginate de creatori sunt doar c"teva din

    universurile posibile alternative postulate de ecua!iile cosmologice. Teoria estetică şi artistică

    a lumilor fic!ionale primeşte din partea teoriilor fizice o bază de specula!ie at"t de uriaşă, înc"t

    se poate spune că to!i artiştii şi to!i autorii, toate operele de fantezie create de$a lungul întregii

    istorii a umanită!ii nu vor reuşi niciodată să acopere, să vizualizeze, să dea o carna!ie

    imaginară, dec"t unei frac!iuni infime din multivers. &H @HH este o cifră at"t de mare, iar lumile

    descrise de ecua!iile matematice sunt at"t de abstracte, înc"t nu este de mirare că uneori

    fizicienii şi cosmologii, în criză de viziune şi de reprezentare, a>ung să ceară a>utorul sau

    inspira!ia de la artişti şi scriitori, pentru a încerca să$şi imagineze ce fel de lumi descriu

    formulele lor matematice.

    9 lume fic!ională coerentă este o lume în sine, autonomă, care are propriul său cadru

    spa!io$temporal, legile sale naturale şi supranaturale, peisa>ele, decorurile şi locuitorii săi,

    istoria şi aventurile ei. Nniversurile fic!ionale pot fi variante mimetice, ”realiste” (dar nu mai

     pu!in imaginare) ale lumii noastre primare, sau variante ”fanteziste”, care inventează sau

    ”instaurează” alte lumi, diferite de a noastră. n literatura contemporană, e#istă trei mari

    genuri care au preten!ia de a concepe lumi noi, prin procedee precum amplificarea sau

    adăugarea, reducerea şi e#cluderea, opozi!ia şi contrastul etc.3 utopia, science$fictionul şi

    literatura ” fantasy”&

    .

  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    7/44

    Science-fiction

    'acă în epoca +uminilor utopia făcea corp comun, mai e#act era grefată pe călătoriile

    e#traordinare, încep"nd cu secolul al OKO$lea, o dată cu ascensiunea pozitivismului şi a

    scientismului, ea intră în coabitare cu un alt gen, romanul ştiin!ific sau de science$fiction.

    'iferen!a specifică şi minimală care desparte science$fictionul de celelalte genuri este dată,

    după APrard lein, de faptul că el con!ine imagini (”eikones”) preluate din ştiin!ă (”images

    elaborated from science”)&F. . 9. BaileE defineşte ”fic!iunea ştiin!ifică” drept povestea unei

    inven!ii imaginare sau a unei descoperiri făcute în ştiin!ele naturii, cu toate e#perien!ele şi

    aventurile care decurg din ea. Kdeea că inven!ia (submarinul, aeroplanul, nava spa!ială,

    telefonul, radioul, televizorul, bomba atomică, raza laser etc.) îşi depăşeşte epoca a pus în

    lumină func!ia anticipativă a utopiilor ştiin!ifice (o func!ie destul de dezamăgitoare, la un

    e#amen retrospectiv).

    Confluen!a dintre utopie şi scientism a dat naştere la ceea ce . 9. BaileE numeşte

    ”fic!iune ştiin!ifică$utopică” (” scientific-utopian fiction”)&G. ntr$adevăr, mai mul!i critici au

    remarcat turnura utopică pe care au luat$o multe din romanele ”ştiin!ifice” ale lui ules Qerne5H

    sau D. A. Rells5&. Caracteriz"nd science$fictionul ca un mod literar ”distan!iat”, non$mimetic

    sau metafizic, 'ar*o uvin îl compară cu utopia în calitatea lor de genuri literare care refuză

    lumea imediată, cotidiană, şi o înlocuiesc cu lumi ”radical diferite”. n cadrul mai larg al

    ”>unglei genurilor”, utopia şi science$fictionul apar ca nişte rude, încon>urate din toate păr!ile

    de vecini comuni3 mitul şi legenda, basmul, povestea fantastică, pastorala, picaresul şi

    romanul de aventuri, relatarea de călătorie, ştiin!a popularizată etc.55 

    n ciuda acestor puncte şi trăsături comune, totuşi utopia şi science$fictionul nu se

    suprapun ca genuri literare ”cience$fictionul poate fi utopic sau antiutopic iar utopiile şi

  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    8/44

    antiutopiile pot fi ştiin!ifico$fantastice, dar aceste genuri trebuie totuşi separate analitic,

    folosind criteriul prezen!ei sau al absen!ei ştiin!ei (şi a te-nologiei)”, sus!ine SaEmond

    Rilliams5;. ceastă afirma!ie este în mod clar prea radicală, deoarece multe utopii sunt puse

    în practică c-iar pe baza ştiin!ei şi a te-nologiei. Cu toate acestea, criteriul prezen!ei sau

    absen!ei elementului ştiin!ific şi anticipator subliniează cel pu!in faptul că, în epoca modernă,

    utopiile şi$au sc-imbat decorul. 'acă utopiile narative ”clasice” foloseau drept fundal marele

     bazin semantic al ”minunilor” (”mirabilia”) din enciclopediile Jvului /ediu, utopiile

    moderne au trebuit să se adapteze la orizontul de aşteptare al noului public şi să creeze un nou

     bazin semantic, cel al fic!iunii ştiin!ifice, reflect"nd noul !eitgeist  scientist şi pozitivist. 1iind

    obligate să împartă adesea cam acelaşi teritoriu (viitorul, cosmosul e#tra$terestru), utopiile

    moderne şi romanele 1 apelează în mod spontan la aceeaşi concep!ie comună asupra lumii

    (”vulgata” noastră filosofică, după cum spune o-n earle), conform căreia civiliza!ia umană

    evoluează pe baza progresului te-nologic (deşi actualmente mitul progresului este pe cale de a

    fi deconstruit, de a fi tratat drept un simplu scenariu legitimator).

    'iferen!a cea mai percutantă între 1 şi utopie a fost formulată de către SaEmond

    Trousson3 ”n timp ce science$fictionul se limitează adesea să nareze o aventură într$o lume

    mai avansată te-nologic dec"t lumea noastră, utopia continuă să propună şi o >udecată asupra

    acestei aventuri şi a acestei lumi. 'upă cum a insistat Du#leE în &G=, ea nu este preocupată să

    analizeze at"t posibilită!ile viitoare ale ştiin!ei şi te-nologiei, c"t mai degrabă efectul acestora

    asupra naturii, a omului şi a comportamentului său”5=. Cu alte cuvinte, dacă romanele 1

    răm"n mai apropiate de romanele de aventuri, cu toate că îşi sc-imbă figura!ia şi persona>ele

    (e#obiologie, ”antropologie spa!ială”) şi decorurile (imaginar cosmic, futurist, te-nologic

    etc.), în sc-imb utopiile 1 se concentrează asupra societă!ilor viitoare, pe care le oferă drept

    termen de compara!ie, pozitiv sau negativ, cititorilor din prezentul nostru istoric.

    'eşi science$fictionul debordează utopia modernă pe mai multe direc!ii şi riscă să o

    fagociteze el este totodată în opinia lui Tom /oElan şi genul care după anii H a reuşit să

    F

  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    9/44

    reanimeze genul utopic şi să$l scoată din fundătura în care îl scufundaseră antiutopiile

    secolului OO5@, astfel înc"t, în planul imaginarului social, în ultimele decenii am asistat la o

    ”întoarcere a utopiei”5. Knvers"nd punctul de vedere, am putea la fel de bine să privim operele

    1 contemporane drept scrieri apar!in"nd imaginarului utopic, aşa cum face spre e#emplu

    DPlne Areven$Borde în  "ormes du roman utopi#ue en $rande-%retagne &'(')-'(*+5.

    9ricum am lua$o, impulsul utopic pare să nu supravie!uiască la ora actuală dec"t în

    combina!ie cu ştiin!a, într$o pseudomorfoză te-nologică mai e#act, ca o ştiin!ă în fic!iune sau

    ca o ”ştiin!ă în utopie”5F.

    Literatura « fantasy »

    Nn alt gen apropiat de utopie şi de science$fiction este ceea ce critica literară anglo$

    sa#onă numeşte ” fantasy”. 'eoarece sensurile cuvintelor englezeşti ” Imagination”, ” "antasy”

    sau ” "ancy” nu coincid cu sensurile cuvintelor corespunzătoare din franceză şi din alte limbi

    romanice precum rom"na, de multe ori traducerea lor provoacă probleme. pre e#emplu,

    SosemarE ac*son, care foloseşte foarte mult bibliografia franceză, defineşte ” fantasy” ca un

    ”mod literar” ce ar corespunde în linii mari conceptului de ”fantastic”, aşa cum a fost definit

    acesta de către teoreticieni precum /arcel Brion, Soger Caillois, Krne Bessire şi mai ales

    Tzvetan Todorov. 1antasticul ar acoperi toată distan!a dintre modul miraculosului

    (”marvellous narrative”) şi modul mimetic (sau literatura realistă). /iraculosul, care cuprinde

    genuri precum miturile, basmele (”conte de fes”, ” fairy story”), ”romance”, literatura magică

    şi supranaturală, apar!ine paradigmei literaturii premoderne, în cadrul căreia supranatura are o

    realitate metafizică certă0 fantasticul, în sc-imb, care apare în secolul al OKO$lea, apar!ine

     paradigmei moderne, pozitivistă şi atee, în cadrul căreia 'umnezeu este mort iar 

    transcenden!a este goală 'in cauza aceasta literatura miraculoasă descrie lumi ”pline” care

    G

  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    10/44

    de!in la nivelul fic!iunii o consisten!ă ontologică de netăgăduit, în timp ce fantasticul reflectă

    sentimentul de ”desvră>ire a lumii”, constată dispari!ia făpturilor fantastice şi se îndreaptă spre

    un vid imaginar 5G.

    8ovestirea fantastică e#ploatează tocmai ruptura dintre lumea naturală şi cea

    supranaturală. 'upă defini!iile lui Soger Caillois şi Tzvetan Todorov;H, fantasticul ia naştere

    atunci c"nd două planuri ale realită!ii devin incongruente. utorii de povestiri fantastice

    abuzează de pactul realist de lectură, de conven!ia de verosimilitate, pentru a introduce pe

    neaşteptate făpturi şi evenimente care şoc-ează aşteptările cititorului şi produc un sentiment

    de surpriză, de stranietate, de ireal. Ntopia, în sc-imb, îşi dă de obicei silin!a de a crea

    impresie de veracitate, sau cel pu!in de posibilitate. 8entru ca cetatea imaginată să poată

    constitui un model pentru cititori, utopiştii trebuie să prezinte de o manieră credibilă toate

     planurile, reformele şi progresele care permit realizarea ei. cest lucru este adevărat mai ales

     pentru utopiile practice şi ”realiste”. Totuşi, atunci c"nd lumea utopică plon>ează în fantastic

    şi dă la iveală fiin!e supranaturale (-ermafrodi!i, oameni cu aripi, -uE-n-nms şi Ea-oos,

    copaci vorbitori, lunarieni şi solarieni etc.), atunci pactul de verosimilitate este distrus iar 

    te#tul devine o ou$topie, un loc ine#istent şi imposibil.

    n ciuda demersului lui SosemarE ac*son de a ec-ivala ” fantasy” cu ”fantasticul”

    francez, sensul pe care critica anglo$sa#onă tinde să îl atribuie conceptului de ” fantasy”

    coincide mai degrabă cu modul miraculosului dec"t cu cel al fantasticului. stfel, at-rEn

    Dume plasează conceptele de ”mimesis” şi ” fantasy” în opozi!ie, consider"nd că primul

    constituie modul literaturii realiste, iar cel de$al doilea modul tuturor genurilor care creează

    ”realită!i noi”, universuri paralele, supranaturale, unde principiul realită!ii şi conven!ia de

    verosimilitate sunt cel mai adesea suspendate;&. nsă opozi!ia dintre cele două teorii !ine mai

    degrabă de o neîn!elegere, datorată traducerii, probabil for!ate, a conceptului francez de

    ”fantastic” (căruia teoreticienii îi atribuie intervalul dintre feeric şi realist, dintre miraculos şi

    mimetic) prin conceptul anglo$sa#on ”fantasy” (care corespunde mai degrabă unui alt concept

    &H

  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    11/44

    francez, cel de ”feeric”).

    ensul anglo$sa#on al modului şi al genului ” fantasy” a fost impus de către c"!iva

    dintre cei mai cunoscu!i autori ai secolului OO. mprumut"nd de la C. A. ung conceptul de

    ”imagina!ie activă”, C. . +eUis sus!ine că, ”în calitate de termen literar,  fantasy desemnează

    toate povestirile care se apleacă asupra imposibilului şi a supranaturalului”;5. stfel definită,

     povestirea ” fantasy” se apropie de basm. . S. S. Tol*ien, care îşi e#trapolează propria

    concep!ie de autor, afirmă că literatura ” fantasy” desemnează c-iar basmele (” fairy stories”),

    sintagmă în care accentul nu trebuie să cadă (dec"t prin sinecdocă) asupra ”z"nelor” (” fairies”

    nu sunt dec"t unele dintre multele persona>e supranaturale), ci asupra ”feericului”. Nniversul

    z"nelor este o ”lume secundară”, un univers alternativ, care de!ine, în limitele propriei

    conven!ii de lectură, aceeaşi densitate cu ”lumea primară”, cu realitatea noastră. n consecin!ă,

    autorul de basme este un demiurg al imaginarului care, prin puterea de vra>ă a artei sale,

    instaurează un cosmos paralel cu al nostru;;. Ronderland, 2everland, 9z, 2arnia, 8ăm"ntul

    de /i>loc, 1antasia, sunt lumi de feerie care e#istă independent, fac concuren!ă, înlocuiesc sau

    interferează cu lumea noastră.

    'efini!ia standard a genului ”fantasE” a fost dată de C. 2. /anlove3 ” . fiction evoking 

    wonder and containing a substantial and irreductible element of supernatural or impossible

    worlds, beings or ob/ects with which the reader or the characters within the story become on

    at least partly familiar terms”;=. Termenii acestei caracterizări sunt atent aleşi pentru a face

    diferen!a fa!ă de alte genuri apropiate. ”+umile supranaturale şi imposibile” apar!in unui alt

    ordin de realitate dec"t cel al lumii noastre. upranaturalul este ine#plicabil din perspectiva

    ştiin!ei şi a legilor fizicii, fapt care desparte povestirea ” fantasy” de science$fiction sau de

    anticipa!ie. 'e asemenea, el este ireductibil, descrie o lume autonomă, fapt care diferen!iează

     povestirea ” fantasy” de alegorii şi de satire, de prozele ”poetice” sau absurde, de aventurile

    datorate unor stări alterate de conştiin!ă precum visul, iluzia, -alucina!ia sau nebunia.

    1amiliaritatea protagoniştilor şi a cititorilor cu făpturile fantastice separă povestirile ”fantasy”

    &&

  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    12/44

    de poveştile cu fantome şi de cele ”horror ”. n sf"rşit, aten!ia sporită acordată descrierii lumii

    supranaturale, care întrerupe şi adesea copleşeşte nara!iunea, oferă şi criteriul distinctiv fa!ă

    de romanele de aventuri fantastice.

    R. S. KrUin, un alt teoretician al genului ”fantasE”, pune şi el accentul pe ”>ocul cu

    imposibilul”3 ”a fantasy is a story based on and controlled by an overt violation of what is

     generally accepted as possibility”;@. 8e aceste baze, el va construi la r"ndul său un tablou al

    genurilor înrudite cu ” fantasy”. 8lec"nd de la distinc!ia propusă de ingsleE mis între

    science$fiction şi ” fantasy” (”VWX while science fiction  VWX maintains a respect for fact or 

     presumptive fact, fantasy makes a point of flouting these”;), KrUin arată că science$fictionul

    face toate eforturile pentru a da credibilitate inven!iilor sale, pentru a răm"ne în registrul

     posibilului şi a nu cădea în imposibilită!i logice. +iteratura ” fantasy”, în sc-imb, laolaltă cu

    miturile, cu 01rchen, cu basmele, introduce întodeauna un factor supranatural, care scurt$

    circuitează legile fizice şi nu poate fi e#plicat într$o manieră pur ra!ională. Ca o distinc!ie

    suplimentară în cadrul enumerării de mai sus, KrUin mai sus!ine că mitul şi basmul utilizează

    supranaturalul într$un mod liber, fără să$şi dea silin!a de a$i motiva sursele sau de a$l e#plicita,

    în timp ce ” fantasy”$ul modern utilizează procedee realiste de prezentare, oferind descrieri

    detaliate şi elaborate ale lumii supranaturale, aşa cum se înt"mplă la Tol*ien;.

    mpărtăşind cu g"ndirea mitică aceeaşi atrac!ie fa!ă de imposibilită!ile fizice şi logice,

     pentru supranatural, miraculos şi feeric, literatura ” fantasy” este o variantă modernă, adusă la

    zi, a miturilor, a legendelor, a basmelor folclorice. n spiritul supersincretic al epocii actuale,

    ea preia liber geografiile, decorurile, fiin!ele supranaturale, bestiarul fabulos, minunile

    (”mirabilia”), artefactele magice şi parafernaliile eroilor tradi!ionali din toate mitologiile de

     pe glob, celtică, germanică, scandinavă, greco$latină, asiatice, şamanice, amerindiene etc.

    8recursorii ei sunt romanul cavaleresc (mai ales corpusul care începe în Senaştere cu  .madis

    de $aula) şi basmul cult (de la "airie 2ueene a lui penser la 3ontes de fes ale Contesei de

    Pgur) şi avatarii contemporani ai acestora seriile %iblioth4#ue verte şi %iblioth4#ue rose

    &5

  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    13/44

    create de Dac-ette în &G5;. Ceea ce distinge mitul tradi!ional de mitul modern ar fi, după

    +ubom6r 'ole7el, faptul că primul separă naturalul şi supranatural în două sfere distincte

    (cum ar fi lumea oamenilor şi cerul zeilor), în timp ce al doilea le uneşte într$o ”lume

    -ibridă”;F. 'uc"nd mai departe această distinc!ie, am spune la r"ndul nostru că, atunci c"nd

    sfera supranaturalului coabitează cu cea a naturalului, avem de$a face cu modul ” fantasy”, iar 

    atunci c"nd sfera supranaturalului a dispărut, priv"nd făpturile, obiectele sau evenimentele

    care provin din ea de un sens şi de o e#plica!ie, avem de a face cu modul ”fantasticului”.

    'ar*o uvin, părintele teoriilor contemporane asupra science$fictionului, regrupează

    literatura 1 (şi utopia o dată cu ea) laolaltă cu mitul, basmul, pastorala şi literatura ” fantasy”

    într$o mare categorie comună, opusă genurilor naturaliste şi empirice;G. Totuşi, în cadrul

    acestei mari categorii, mitul, basmul, pastorala şi ” fantasy” se disting de 1 prin statutul lor 

    cognitiv3 primele sunt ”metafizice” (implic"nd o iluzie, un fel de eroare sau de ”fraudă”

    cognitivă), în timp ce science$fictionul (şi utopia totodată) este ra!ional, împăr!ind aceeaşi

    epistemă cognitivă cu literatura realistă=H. +a r"ndul său, Brian tteberE a dus mai departe

    aceste distinc!ii, subliniind faptul că 1$ul este ”e#trovertit” şi naturalist, descrie detaliat

    medii naturale şi artificiale, comportamente şi mecanisme sociale, cauzele materiale, rela!iile

    cauză$efect, în timp ce literatura ” fantasy” este mai degrabă ”introvertită”, foloseşte lumile

    trecutului ca pe un fel de ”-ăr!i mentale” unde au loc psi-oma-ii, şi asumă fantasticul, rela!iile

    non$materiale, magia, imposibilul. Cu toate acestea, bariera dintre cele două genuri nu este de

    netrecut, dimpotrivă, multe scrieri moderne sparg frontierele şi creează -ibrizi precum aşa$

    numita Y science fantasy :=&.

    Jste interesant faptul că utopiile împărtăşesc mai multe trăsături at"t cu science$

    fictionul c"t şi cu literatura ” fantasy”. /ai e#act, utopiile ”practice” şi realiste sunt mai

    aproape de 1, prin inten!ia lor descriptivă şi cognitivă, prin asumarea unui principiu de

    verosimilitate, în timp ce utopiile ”fantastice” seamănă mai degrabă cu lumile ” fantasy”.

    Ntopiile descoperite prin călătorii e#traordinare spre e#emplu sunt adeseori situate în locuri

    &;

  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    14/44

    miraculoase şi populate de făpturi supranaturale, care sfidează fizica şi logica, cum ar ”statele

    şi imperiile” soarelui şi ale lunii imaginate de CErano de Bergerac. 'e altfel, KrUin distribuie

    ”societă!ile imposibile” (adică ou$topiile) într$o subcategorie tematică a literaturii ” fantasy”,

    alături de alte subcategorii cum sunt cele construite pe tema metamorfozei sau a

    supranaturalului=5.

    Ceea ce ne mai răm"ne aşadar de făcut este să găsim o trăsătură distinctivă

    suplimentară între povestirile ” fantasy” şi utopiile ”fantastice”. cest criteriu distinctiv ar 

     putea fi c-iar proiectul social pe care utopiştii vor să$l impună. Jste adevărat că at"t literatura

    ” fantasy” c"t şi cea cea utopică (fantastică) descriu comunită!i, regate, împără!ii, societă!i

    umane sau non$umane, situate în medii naturale sau supranaturale, superioare sau inferioare,

    constituind modele posibile (pozitive sau negative) pentru lumea noastră. 'ar societă!ile

    ” fantasy” sunt spontane, născute prin evolu!ia şi structurarea ”naturală” (c-iar dacă e vorba de

    specii fantastice) a popula!iilor din aceste lumi, în timp ce societă!ile utopice sunt crea!ii

    artificiale, sunt rezultatul unor e#perimente deliberate, care speculează legile sociologiei, ale

     pedagogiei, ale moralei, ale economiei, ale ştiin!ei.

    Ca o concluzie, se poate spune că, dincolo de diferen!ele tematice date de prezen!a

    elementelor mitice şi feerice în literatura ” fantasy”, respectiv ştiin!ifice în 1 şi utopie, ceea

    ce apropie aceste trei genuri este izomorfismul, la nivelul cronotopurilor, între lumile posibile

    teoretizate de filosofia analitică şi ştiin!a cosmologică contemporană şi lumile fic!ionale create

    de scriitori şi artişti.

    Utopia

    /ai vec-e dec"t literatura 1 şi dec"t cea ” fantasy”, utopia este un gen de frontieră

    aglutinant care a pus şi mai multe probleme teoreticienilor Cuv"ntul ”utopie” desemnează un

    &=

  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    15/44

    -ibrid semantic care acoperă mai multe domenii şi discipline. Selu"nd un termen al lui

    Sosalie Colie, /arina +eslie defineşte utopia ca un ” generum mixtum”, unul din genurile

    înglobante ale Senaşterii caracterizate prin ”incluzionism”=;. ntr$adevăr, în te#tul său

    inaugural, T-omas /orus ”inclusese” mai mul!i topoi literari3 călătoria imaginară, ” speculum

     principis”, ”commonwealth”, locul ideal, dialogul socratic, satira, elogiul pe dos, relatarea de

    călătorie etc. Nrmaşii lui /orus nu au făcut dec"t să confirme şi să e#ploateze desc-idere

    aluvionară şi disponibilitate sincretică a utopiei.

    ean$acZues Runenburger a subliniat dificultă!ile ine#tricabile pe care le înt"mpină

    teoreticianul genului3 ”'acă desc-idem prea mult conceptul de utopie, îl diluăm într$o

    activitate imaginară informă, un soi de debara a posibililor visa!i0 dacă înc-idem prea mult

    conceptul, dacă$l încuiem în etapa politico$literară a ascensiunii burg-eziei din Juropa

    clasică, facem de neîn!eles natura materialelor simbolice care îi alcătuiesc te#tura şi care îi

    e#plică totodată efectele de fascina!ie socială”==. lain 8essin este convins că problema

    defini!iei este insurmontabilă, ridic"nd o imposibilitate principială3 listele operelor propuse

     pentru a ilustra domeniul sunt at"t de lungi, contradictorii şi reciproc e#clusive, înc"t termenul

    ”utopie” sf"rşeşte prin a nu mai de!ine ”nici o valoare clasificatorie3 utopia nu e#istă” =@. 'in

    cauza aceasta, lain 8essin sus!ine că, în loc de a încerca să definim categoria abstractă a

    utopiei, ar fi mai bine să vorbim despre utopii la plural, ca e#perien!e concrete şi singulare.

    n literatura de specialitate, e#istă o multitudine de termeni înrudi!i care desemnează

    diferite nuan!e ale genului utopic şi care sunt folosi!i adesea ca sinonime. stfel, se vorbeşte

    de utopie şi de antiutopie sau contra$utopie, de eutopie şi distopie (Q. +. 8arrington, &G=,

    Alenn 2egleE şi . /a# 8atric*, &G@5) sau cacotopie (8atric* Aeddes, &G&=$&G&@0 +eUis

    /umford, &G55), de semi$utopie, pseudo$utopie şi disutopie (1red 8olac*, &G&), de utopie

    critică, satiră utopică şi utopie satirică (+Eman ToUer argent, &GFF), de utopie parodică,

    utopie inversată, pseudo$utopie şi semi$utopie, -eterotopie şi politopie, entopie (”en”

    semnific"nd în la fa!a locului adică practicabil care poate să e#iste) (C 'o#iades &GF)

    &@

  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    16/44

    utopie negativă şi utopie ”de$utopianizată”, utopie critică şi antiutopie critică etc.  mi propun

    în acest studiu să reiau şi să discut aceşti termeni pentru a$i reorganiza într$o ta#inomie sau o

    clasificare proprie. 9utopia (”non$locul”), eutopia (”locul bun”), distopia (”locul rău”) şi

    antiutopia (”anti$locul”) vor deveni astfel patru varietă!i ale genului utopic.

    Inversiunea utopică

    /ecanismul prin care sunt generate sub$genurile utopice este inversiunea, cu toate

    variantele ei filosofice şi retorice3 opozi!ia, contrastul, parado#ul, antinomia, antiteza,

    antifraza, o#imoronul etc. Trebuie subliniat faptul că procedeul inversiunii stă la baza utopiei

    înseşi, din cauza faptului că toate universurile utopice adoptă o pozi!ie polemică fa!ă de

    universul de referin!ă (faptul că acesta, la r"ndul lui, poate fi real sau imaginar are mai pu!ină

    importan!ă). Ntopia este construită prin compara!ie cu ceva3 ea este o variantă, pozitivă sau

    negativă, un ”posibil lateral” a ceea ce am putea numi un ”real central”. ncă de la apari!ia

    genului, te#tul fondator al lui T-omas /orus (&@&) a pus în eviden!ă dualismul structurilor 

    utopice, distribuind în două volete paralele imaginile ngliei şi Ntopiei, a +umii noastre şi a

    +umii lor, a lui aici şi a lui altundeva=. C-iar şi atunci c"nd termenul ”central” nu este

     prezentat e#plicit iar termenul ”lateral” apare singur în nara!iunea utopică, acest ”altundeva”

    se află întotdeauna într$o rela!ie subîn!eleasă cu un ”aici”. Calitatea de imagine reflectată, de

    dublu specular, afectează fiecare element al universului utopic alternativ.

    Care este aşadar raportul dintre utopie şi satiră, dintre utopia ”serioasă” şi antiutopia

     parodică şi criticăI

    8entru început, să notăm faptul că utopia şi satira sunt două opera!ii imaginare

    complementare, sau, în termenii lui 'ar*o uvin, că ”o construc!ie utopică e#plicită este în

    mod necesar reversul logic al satirei”= 2e aducem aminte că T-omas /orus a scris 5topia la

    &

  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    17/44

     provocarea lui Jrasmus, care publicase  6logiul nebuniei. 'acă ”în!eleptul” adusese o laudă

    nebuniei, ”nebunul” (aceasta este semnifica!ia ad>ectivului latin morus) era invitat să

    imagineze o laudă în!elepciunii omeneşti, să răstoarne răsturnarea operată de Jrasmus.

    Sezultat al unei duble opera!ii de inversiune, utopia înglobează satira în c-iar genomul ei, la

    fel cum satira presupune la r"ndul ei în arri4re-plan o utopie pe fundalul căreia să fie scoase

    în eviden!ă, prin contrast, aspectele criticabile ale lumii satirizate.

    Qăz"nd în antiutopie o varietate a genului venerabil al satirei, ris-an umar este de

     părere că, la început, de$a lungul celor trei secole care i$au succedat lui /orus, antiutopia a

    fost adeseori inclusă şi ascunsă în utopie. /ai e#act, antiutopia ar fi societatea contemporană

    autorului, fa!ă de care utopia reprezintă o solu!ie şi o alternativă =F. n acelaşi sens, +ouis

    /arin observă că utopia reprezintă o bornă func!ion"nd ca punct de referin!ă pentru critica

    societă!ii reale3 ”Seprezentarea cetă!ii perfecte, tabloul obiceiurilor, al institu!iilor şi al legilor 

    sale, tocmai fiindcă este un tablou şi o reprezentare, îşi găseşte un referent negativ în

    societatea reală şi provoacă emergen!a unei conştiin!e critice fa!ă de această societate”=G.

    8ovestirea utopică, văzută ca un comple# unitar constituit prin sinteza a două imagini

    contrare şi complementare, se situează într$o pozi!ie ”neutră”, într$un ”grad zero” rezultat prin

    ec-ilibrarea viziunii utopice şi a celei critice. Ja poate fi comparată cu un sistem solar cu doi

    aştri, alcătuit dintr$o stea luminoasă şi o gaură neagră ce gravitează una împre>urul celeilalte.

    tmosfera utopică sau antiutopică a povestirii se datorează pozi!iei adoptate de autor, polului

    în care se plasează acesta, care se poate afla fie deasupra valorii ”neutre” reprezentată de

    ansamblu, în orizontul pozitivită!ii (acesta este cazul utopiilor), fie dedesubt, în orizontul

    negativită!ii (acesta e cazul antiutopiilor). Ntopia şi antiutopia se plasează aşadar într$un

    raport reversibil3 C"nd utopia este situată într$un altundeva sau altc"ndva, atunci lumea

    noastră, situată aici şi acum, devine o antiutopie. C"nd autorul imaginează acest altundeva sau

    altc"ndva ca pe o antiutopie, atunci lumea noastră devine ”nu c-iar at"t de rea”, mai bună, de

    dorit

    &

  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    18/44

    (8lanşa &)

    /odelul cosmografic cu doi aştri e#plică de ce utopia poate să treacă at"t de uşor de la

     pozitiv la negativ, de la eu$topie la dEs$topie. Toate discursurile utopice sunt poten!ial

    reversibile. Te#tele unor /orus sau Campanella (&;)@H, spre e#emplu, au putut reprezenta în

    Senaştere modele de cetă!i ideale, în timp ce /odernitatea tinde să descopere în ele o

    atitudine totalitară şi dezumanizantă. 'upă cum notează /. eit- Boo*er, utopia unuia este

    antiutopia altuia, acolo unde un cititor descifrează viziunea unei societă!i ideale un alt cititor 

    riscă să vadă critica societă!ii curente@&. 'in această perspectivă, antiutopia nu este, după cum

    afirmă C-ristian /aroubE, ”contrarul utopiei clasice, ci acelaşi proiect social, văzut însă sub o

    lumină negativă”@5.

    Totuşi, eu cred că diferen!a dintre utopie şi antiutopie este mai comple#ă dec"t

    modelul cu doi aştri (cetatea ideală şi cetatea infernală) care gravitează împreună. n acelaşi

    sens, /arina +eslie subliniează ideea că satira utopică nu este o simplă inversiune şi

    deconstruc!ie a utopiei, deoarece utopia însăşi este de>a rezultatul unei inversiuni şi

    deconstruc!ii@;. n ce mă priveşte, consider că at"t utopia c"t şi antiutopia sunt, fiecare,

    rezultatul a două procedee de inversiune succesive, care func!ionează de o manieră

    complementară şi simetric opusă.

    n consecin!ă trebuie să luăm în considerare ipoteza că utopia şi antiutopia nu

    &F

     .ici&sau 7re8ent

    Antiutopie

    Utopie

     .ltundeva&sau 9iitor

    Utopie

    Antiutopie

  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    19/44

    alcătuiesc un sistem dublu, ci unul cuadruplu, mai e#act că fiecare dintre ele reprezintă un

    sistem dublu, alcătuit dintr$un astru luminos (cetatea perfectă) şi un astru tenebros (cetatea

     blestemată). n loc de a concepe utopia ca întrup"nd cetatea ideală şi antiutopia cetatea

    infernală, ar trebui să vedem în utopie o combina!ie între o viziune a binelui (o topie pozitivă)

    şi una a răului (o topie negativă) şi în antiutopie combina!ia simetric inversă între o viziune a

    răului (o topie negativă) şi una a binelui (o topie pozitivă).

    (8lanşa 5)

     7erioada clasic:

     7erioada modern: 

    Utopia

    Antiutopia

    n această ipoteză, ceea ce distinge utopia de antiutopie este distribu!ia dintre cei doi

     poli ai binelui şi răului. tructural, utopia poate fi concepută ca sistemul dublu în care polul

     pozitiv se găseşte într$un altundeva sau un altc"ndva, iar polul negativ în aici sau în acum.

    cesta este raportul în care T-omas /orus distribuie regatele Ntopiei şi ngliei în cele două

     păr!i ale te#tului său. 8entru a avea şi un e#emplu de utopie construită în timp, putem lua

     .nul ;

  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    20/44

    e#emple 0undus alter et idem, antitutopia lui osep- Dall (&H@), în care continentul austral

    necunoscut găzduieşte o serie de regate infernale, ceea ce face ca Juropa să fie acceptabilă @@,

    respectiv "ahrenheit

  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    21/44

    domeniul negativ al antiutopiilor @F.

    Cu toate acestea, !in"nd cont de distinc!ia între utopiile practice (socio$politice) şi

    utopiile fic!ionale (literare şi artistice), răspunsul la întrebarea noastră pare să fie ceva mai

    complicat. 9mul politic, legislatorul, reformatorul, revolu!ionarul, anar-istul pot pretinde că

    încearcă să modifice societatea e#istentă, că proiectele lor se adresează vie!ii sociale (c-iar 

    dacă aceste proiecte sunt modelate de ideologii şi sisteme teoretice). Ntopistul, în sc-imb, în

    calitate de autor al unei ”construc!ii verbale” (în sensul dat de 'ar*o uvin), al unei opere

    literare sau plastice, al unui produs cultural, nu se raportează dec"t indirect la universul real.

    'acă interlocutorul legislatorului sau al reformatorului este într$adevăr individul activ social,

    dispus sau nu să pună în practică propunerile reformiste, în sc-imb interlocutorul scriitorului

    de utopii este cititorul de utopii. n cazul său, te#tul utopic nu provoacă interven!ii directe

    asupra lumii e#terioare, ci asupra imaginii sale asupra lumii. 'acă această nouă viziune îl va

    motiva să devină un individ activ social, el va putea într$adevăr să încerce să pună în practică

    modelul utopic. nsă, în primă instan!ă, el răm"ne un lector, pentru care utopia nu este, în

    termenii lui 'ar*o uvin, o entitate ontologică, ci o entitate epistemologică. 9biectul pe care

    utopiile fic!ionale îl corectează şi îl ameliorează nu este lumea reală istoric, ci reprezentarea

    mentală a acestei lumi.

    n cazul utopiilor literare, nu e#istă o ”societate reală” ca atare. t"t Ntopia c"t şi nglia

    lui T-omas /orus sunt două reprezentări în egală măsură artificiale şi prelucrate, una în

    sensul pozitiv, select"nd trăsăturile lăudabile ale unei societă!i dorite, alta în sensul negativ,

    sco!"nd în eviden!ă trăsăturile nedorite ale societă!ii criticate. Qoi numi această entitate

    cognitivă, imaginea despre propria sa lume propusă de utopist, imago mundi  sau simplu

    mundus. 1ic!iunea utopică nu se raportează aşadar la lumea reală (c-iar dacă aceasta este

    reprezentată în operă la un mod mimetic foarte realist), ci la imago$ul acestei lumi în

    conştiin!a utopistului şi a cititorilor săi.

    Imago mundi şi utopia (respectiv antiutopia) se află în raportul de simetrie inversă dintre

    5&

  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    22/44

    mundus  şi mundus inversus (din caricaturile medievale). Knversiunea utopică (pozitivă sau

    negativă) despre care am vorbit se aplică componentelor ”fic!ionale” ale imaginii lumii, şi nu

    componentelor ”practice” ale lumii obiective e#terioare. n principiu, am putea considera

    lumea$în$sine, lumea istorică reală, ca o entitate a#iologic neutră. 1ăc"nd o compara!ie cu

    fizica electricită!ii, am putea spune că lumea$în$sine are cel mai poten!ial a#iologic, care este

    neutru, aşa cum 8ăm"ntul este considerat ca av"nd cel mai mare poten!ial electric, a cărui

    valoare este zero. 'acă ”lumea istorică reală” este aşadar neutră, înseamnă că doar mundus

     poate primi valori. Qalorizarea pozitivă sau negativă, din punct de vedere religios, filosofic,

    moral, afectiv, estetic etc., apare doar la nivelul reprezentării lumii$în$sine, al lui imago

    mundi. +umea istorică reală nu este bună sau rea, dreaptă sau nedreaptă, frumoasă sau ur"tă,

    omul este cel care o percepe într$un fel sau altul, în func!ie de un sistem de criterii ce reflectă

    comple#itatea personalită!ii umane şi a societă!ii.

    n fapt, lumea$în$sine este prea ”densă” ca să poată fi reprezentată ca atare, fără a opera

    asupra ei simplificări şi reduc!ii. 1ilosofic vorbind, lumea şi imaginea ei sunt separate de

    abisul dintre ceea ce ean$8aul artre numeşte fiin!a$în$sine şi fiin!a$pentru$sine. 8rima

    reprezintă masa compactă a ceea ce e#istă, în timp ce a doua este ”specula!ie”, reflec!ie

    speculară. 8entru a răm"ne însă în domeniul teoriei genurilor şi al utopiei literare, ceea ce

    vreau să subliniez este că utopiile sunt construite prin raportare nu la lumea$în$sine, ci la

    selec!ia ”teoretică” reprezentată de mundus fa!ă de lumea$în$sine. +a limită, am putea spera că

    imago mundi ar fi capabilă să reproducă densitatea referentului său ontologic, prin diverse

     proceduri de comple#ificare, e#-au!ie, suprapunere prismatică, totalizare etc. 'ar, în practică,

    ea nu poate fi dec"t selectivă, rarefiată, ”decomprimată”, ceea ce face ca discursurile

    construite pe ea, cum sunt utopiile şi satirele, să fie rezultatul unui parti pris ini!ial, al unei

     >udecă!i care de>a a avut loc în momentul în care lumea$în$sine a fost transpusă într$o imagine

    a lumii.

    Totuşi pentru nevoile demonstra!iei voi lua ca ipoteză de lucru cazul ideal al unei

    55

  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    23/44

    imago mundi neutre, care redă comple#itatea lumii reale (c-iar dacă în practică acest lucru nu

    se înt"mplă şi este poate c-iar imposibil principial). 'ar*o uvin numeşte acest caz ideal

    ”lumea zero”, în sensul unui ”punct central de referin!ă într$un sistem de coordonate, sau al

    unui grup de control într$o e#perien!ă”@G. n raport cu acest reper, fic!iunea utopică apare ca o

    deconstruc!ie, o selec!ie şi o recombinare, ca într$o >oc de puzzle, a elementelor lui

    conceptuale şi imaginare. 'upă cum vom vedea, fic!iunea utopică operează un fel de

    ”electroliză” a lui mundus, izol"nd o serie din componentele sale şi e#port"ndu$le în

    constructul cetă!ii imaginare. /odelele construite cu elementele pozitive e#trase din mundus

    sunt nişte ”topii pozitive”0 modelele asamblate cu elementele negative vor fi nişte ”topii

    negative”. Jvident, ceea ce răm"ne în mundus  după electroliză sunt elementele

    complementare celor scoase din el, ceea ce e#plică de ce lumea aşa$zic"nd reală din g"ndirea

    utopică (adică imago mundi) nu este niciodată ”neutră”, ci întotdeauna polarizată în mod

    invers fa!ă de topia pozitivă sau de cea negativă ce a fost e#trasă din ea.

    'acă am construi o a#ă de coordonate av"nd în punctul zero imaginea (presupus) neutră

    a lumii (adică mundus), spre dreapta (sensul benefic din ma>oritatea religiilor), spre infinitul

     plus (în sens matematic), s$ar succeda modele din ce în mai perfec!ionate, tinz"nd spre ideal,

    în timp ce spre st"nga, spre infinitul minus, s$ar înlăn!ui viziuni din ce în ce mai coşmareşti.

    Cu c"t avansăm spre dreapta sau spre st"nga, cu at"t modelele de societă!i devin progresiv şi

    e#cesiv mai bune sau mai rele, p"nă la a deveni imposibile, inimaginabile, absurde. n!elegem

    de ce eu$topiile devin în cele din urmă ou$topii. m putea numi acest procedeu, folosind tot o

    terminologie matematică, ”demonstra!ie prin reducere la absurd”.

    5;

  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    24/44

    8lanşa ;

     >epre8entare

     0undus

    Topii negative (imago mundi) Topii pozitive

     % H [

    ”+umea istorică reală”

     >ealitate

    xtrapolarea utopică

    8entru a în!elege mai bine diferen!ele care disting speciile genului utopic, trebuie să

    analizăm procedeul prin care acestea sunt generate. n ?@utopie A Bternelle hrsie, T-omas

    /olnar arată că g"ndirea utopică procedează la o separare artificială a bineului şi a răului. n

    cadrul marelui comple# reprezentat de realitatea ”neutră”, utopismul izolează şi denun!ă

    componentele negative, fără să îşi dea seama că acest tratament reductiv nu ”vindecă” cu

    adevărat organismul social, dimpotrivă introduce şi el un comportament violentH.

    Ntopistul se comportă, în e#primarea lui Ailles +apouge, ca un ”bricoleur”3 desface

    lumea reală în componente pe care apoi le recompune în func!ie de propriul său proiect

    intelectual. ”Knten!ia sa este de a modifica crea!ia, de a ruina natura sau de a rectifia istoria,

     permut"nd pur şi simplu b"rnele şi pietrele din care îşi înal!ă casa3 din ira!ionalul care b"ntuie

     prin univers el e#trage ra!iune. upune anomaliile normelor unui plan. 9rganizează

    imprevizibilul în monotonie dezordinea în regulă -azardul în logică ” tribuindu$i

    5=

  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    25/44

    utopistului un e#ces de ra!ionalitate, Ailles +apouge propune o tipologie a creatorilor cu trei

    termeni 3 utopistul, care e un logician, antiutopistul % un ”vitalist” şi un imaginativ care refuză

    orice plan şi ordine, un anar-ist şi un epicureic într$o anumită măsură, şi, între aceştia, ”omul

    istoriei”, dialecticianul, care e interesat nu at"t de structuri ci de interac!iuni, de dinamică şi de

    devenire&.

    ean$acZues Runenburger ia în discu!ie ”metoda utopică” folosind o metaforă

    vizuală3 ”Ntopistul este înainte de toate cineva care aşteaptă ca o privire de o intensitate

    orbitoare să lumineze umanitatea, disolv"nd în mod spontan, cu viteza luminii, toate lucrurile

    şi inten!iile rele. Ntopistul converteşte aşadar soarele în oc-i şi oc-iul într$o putere magică

    capabilă să sc-imbe omul şi societatea.”5 Nniversul utopic este produsul unei te-nici de

    modificare a privirii şi a felului de a vedea lumea. J#erci!iul optic al utopistului constă în

    eliminarea umbrei, în e#punerea laturilor ascunse, adică a relelor, în clarificarea şi epurarea

    imaginii cetă!ii, care capătă în acest fel o transparen!ă şi o claritate pur ra!ionale.

    'acă am dori să prelungim această metaforă fotografică, trebuie să observăm că filmul

     pozitiv ob!inut prin ”flas-ul” utopistului presupune crearea preliminară a unui film negativ.

    'upă cum am arătat, 6logiul CnDelepciunii făcut de /orus era conceput ca o proiec!ie inversă

    a  6logiului nebuniei al lui Jrasmus, Ntopia în!elep!ilor era contrapartida lumii noastre de

    nebuni. 'escrierea Ntopiei din Cartea KK a lui /orus are nevoie de imaginea pregătitoare

    negativă a ngliei din Cartea K. stfel, putem considera că antiutopia este negativul filmului

    utopic, rezultatul unei opera!ii complementare a ”metodei utopice”, opera!ie ce foloseşte ca

    sursă vizuală un soare negru şi o privire întunecată, care selectează doar umbrele şi ascunde

    luminile.

    8rin procesul de selec!ie şi de e#trapolare a trăsăturilor pozitive ale unei societă!i,

    utopia dega>ă, automat, şi un set de trăsături negative simetrice, pe care le distribuie lui

    mundus. re loc astfel o ”electroliză” care izolează, împre>urul ”anodului” şi al ”catodului”,

    imaginile opuse ale unei topii pozitive şi ale unei topii negative n concordan!ă cu sistemul

    5@

  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    26/44

    cvadruplu propus mai sus, putem spune că, în utopii, polul ”pozitiv”, adică anodul, se află

    situat într$un altundeva sau un altc"ndva, în timp ce polul ”negativ”, catodul, este situat într$

    un aici şi acum. n mod simetric, putem lua în discu!ie şi procesul de selec!ie contrară. tunci

    c"nd autorul manifestă fa!ă de lumea sa o atitudine mai degrabă favorabilă dec"t critică,

    atunci el poate selecta şi e#trapola trăsăturile negative într$un spa!iu sau un timp diferit de al

    nostru. n acest caz, lumea noastră se plasează în polul pozitiv al aparatului de electroliză

    imaginară, în timp ce lumea e#otică se regrupează în >urul polului negativ. Cu alte cuvinte, în

    antiutopii ”anodul” răm"ne în aici şi acum, în timp ce ”catodul” este proiectat într$un

    altundeva sau altc"ndva.

    n cartea sa 5topie et violence, ulien 1reund defineşte această modalitate de separare

    a bunului de rău drept un ”procedeu de e#trapolare utopică”. Ntopia şi antiutopia sunt

    rezultatele invers simetrice ale acestui procedeu de e#trapolare, în func!ie de sensul în care

    este el orientat. Ntopia pleacă de la ”ideea că, acumul"nd elementele pozitive sau considerate

    aşa şi e#cluz"ndu$le pe cele considerate negative, tabloul pe care îl va construi va fi din cele

    mai agreabile”. ”ltfel spus, combin"nd în tabloul ideal doar elementele societă!ii care par 

    virtuoase şi meritorii, el VutopistulX speră că sistemul social astfel ob!inut îi va face pe oameni

    ferici!i, deoarece a înlăturat din oficiu tot ceea ce i se pare nefericit şi deplorabil”;.

    ntiutopia, aşa cum o defineşte ulien 1reund, este rezultatul procedurii inverse, care

    constă în ”a e#trapola din realitatea dată trăsăturile care par funeste sau suspecte şi a le

    combina într$o utopie care să ne prezinte o lume viitoare mai degrabă oribilă”. Bascularea de

    la utopii la antiutopii s$ar datora apari!iei concep!iei istoriciste şi ideii de progres. ub

    influen!a lui /orellE şi a lui Babeuf în 1ran!a, a lui Rilliam AodUin în nglia şi a lui

    Reitling în Aermania, conceptele de revolu!ie şi de violen!ă necesară ar fi fost subordonate

    utopiei, ceea ce a provocat contrareac!ia, critica, scepticismul şi ironiile unei întregi serii de

    g"nditori anti$utopici. Contra$utopia apare ca rezultat al ”tendin!ei utopiştilor de a pune sub

    semnul întrebării genul utopic şi de a critica ceea ce a constituit p"nă atunci con!inutul

    5

  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    27/44

    utopiilor3 cetatea ideală sau o societate mai bună.” copul antiutopiei este de a e#pune

    ”aviditatea e#terminatoare a utopiei şi caracterul ei terorist”=.

    c-ema >ocului combinatoric presupus de utopie se regăseşte în defini!ia foarte

    generală pe care D. c-ulte$Derbr\ggen o dă genului. Conform acestui teoretician, toate

    utopiile iau naştere printr$o triplă opera!ie3 izolare (în timp şi în spa!iu), selec!ie (a celor mai

     bune trăsături din lumea reală, care serveşte drept punct de reper) şi perfec!iune (a societă!ii

    imaginare)@. DPlne Areven$Borde, care preia această sc-emă, consideră că cel de$al treilea

    termen trebuie nuan!at. ntr$adevăr, în te#tele contemporane mai ales, ideea de perfec!iune

    este adesea pusă în c-estiune, utopistul e#prim"nd ”îndoieli asupra valorii formulei pe care o

     propune”. stfel, perfec!iunea societă!ii imaginare poate fi în egală măsură acceptată sau

    contestată, ceea ce permite evident constituirea unor orientări eutopice sau distopice

    divergente.

    9pozi!iile încrucişate între utopie şi antiutopie, sau între eutopie şi distopie, pot fi

    dublate de opozi!iile interne în cadrul ambelor c"mpuri (ale topiilor pozitive, respectiv

    negative). Jste vorba mai e#act de opozi!iile între utopie şi eutopie, pe de o parte, şi între

    antiutopie şi distopie, de cealaltă. DPlne Areven$Borde, spre e#emplu, tratează termenul de

    eutopie ca un sinonim mai nuan!at al celui de utopie (care a devenit prea la#) pentru a

    desemna ”descrierea

  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    28/44

    criterii, utopiile au fost calificate drept ”false” sau ”adevărate”. Ntopiile false sunt cele care

    reprezintă a) fie o fantezie imposibilă, b) fie un coşmar social şi politic din păcate foarte

     plauzibil0 utopiile adevărate sunt cele care reprezintă c) fie un ideal inaccesibil spre care ar 

    trebui să ne îndreptăm, d) fie un model realizabil al unei societă!i mai bune. ceste patru

    variante se situează, dintr$o perspectivă empirică, între imposibilitatea şi iminen!a istorică F.

    8utem comenta, suplimentar, că, deşi sunt eronate, asemenea clasificări au fost folosite în

    istoria genului utopic şi am putea să le utilizăm la r"ndul nostru atunci c"nd vrem să definim

    speciile genului. 'upă cum vom vedea imediat, ele coincid par!ial cu accep!iunile pe care le

    voi propune pentru speciile outopiei (punctul c  şi par!ial punctul a), eutopiei (punctul c),

    distopiei (punctul b) şi antiutopiei (par!ial punctul a). 8e de altă parte, outopia şi antiutopia se

    vor regăsi în clasa imposibilită!ii istorice, iar eutopia şi distopia în cea a plauzibilită!ii (sau

    c-iar a iminen!ei) istorice.

    Tabloul sinoptic cel mai complet al varietă!ilor genului a fost creat de +Eman ToUer 

    argent, în mai multe te#te, ultimul fiind Ehe Ehree "aces of 5topianism >evisited G.

    Jlementul comun al tuturor speciilor utopice pe care le trece în revistă este faptul că toate sunt

    reprezentarea unei ”societă!i ine#istente descrise cu multe amănunte şi amplasată normal în

    timp şi spa!iu”. ceastă defini!ie nucleară se aplică fără rest termenului de utopie, în timp ce

    to!i ceilal!i termeni comportă diferen!e specifice. stfel, eutopia sau utopia pozitivă adaugă la

     baza comună (”o societate ine#istentă...”) inten!ia autorului de a prezenta această societate ca

    o alternativă considerabil mai bună fa!ă de societatea în care trăiesc cititorii săi, în timp ce

    distopia sau utopia negativă comportă inten!ia simetrică de a fi privită ca o alternativă

    considerabil mai rea. atira utopică se doreşte a fi percepută de către cititori ca o critică a

    societă!ii contemporane, iar antiutopia ca o critică a utopianismului sau a unei utopii anume.

    n sf"rşit, utopia critică (apropiată de termenii de semiutopie, pseudoutopie şi disutopie ai lui

    1red 8olac*) propune o societate mai bună dec"t cea e#istentă, dar confruntată cu probleme

    complicate fără o rezolvare evidentă care reprezintă şi o critică a genului utopic

    5F

  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    29/44

    O taxinomie a genului utopic! outopie" eutopie" #istopie" antiutopie

    Aradul de veridicitate al construc!iilor utopice, plasate fie spre st"nga fie spre dreapta

     punctului de reper neutru, a suscitat numeroase dezbateri asupra aplicabilită!ii practice a

    utopiei. n acest studiu nu mă va interesa însă posibilitatea de realizare şi de e#isten!ă

    empirică a utopiilor, aşa înc"t voi restr"nge discu!ia de la planul realită!ii ontologice la cel al

    realită!ii fic!ionale. plic"nd criteriul verosimilită!ii, putem distinge între utopii ”realiste” şi

    utopii ”fantastice”, at"t pe partea pozitivă, ”eudemonică” sau paradisiacă a a#ei, c"t şi pe

     partea negativă, ”demoniacă” sau coşmarescă. 1olosind categoriile de virtual, probabil şi

     posibil definite de Ailles$Aaston Aranger H, voi spune că utopiile sunt nişte virtualită!i (sau

    ”posibili laterali” în termenii lui SaEmond SuEer) care au o încărcătură a#iologică fie pozitivă

    fie negativă. ceste virtualită!i pot fi văzute la r"ndul lor ca probabile (în plan istoric) şi

     posibile (în plan logic), respectiv ca improbabile şi imposibile. Qirtualită!ile posibile se

    materializează ca utopii veridice, ”realiste” (din punct de vedere literar), virtualită!ile

    imposibile se regăsesc în utopiile fantastice, incredibile sau absurde.

    8entru a atribui nişte nume acestor categorii, propun să reluăm şi să reutilizăm, cu un

    minim de violen!ă, termenii de>a e#isten!i, dar func!ion"nd destul de la#, de (o)utopie,

    eutopie, distopie şi antiutopie (sau contrautopie). per că sensurile pe care le voi atribui

    acestor termeni nu vor intra în coliziune ireconciliabilă cu sensurile lor curente şi că,

    dimpotrivă, ele vor fi capabile să organizeze defini!iile lor, în general neconcertate şi adeseori

    sinonimice.

    şa cum arătat anterior, atribui punctului de origine (”lumea zero”), în func!ie de care

    au loc inversiunile şi e#trapolările utopice, adică lui mundus  sau imago mundi, valoarea de

    ”lume neutră” Jvident această ”lume neutră” nu are o e#isten!ă ontologică ci una

    5G

  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    30/44

    epistemologică, deoarece mundus nu este dec"t imaginea lumii$în$sine. n raport cu acest

    reper zero, outopia, eutopia, distopia şi antiutopia sunt nişte virtualită!i, nişte ”posibili

    laterali”. 9utopia şi eutopia sunt virtualită!i pozitive, situate pe semi$a#a ce merge spre

    infinitul plus, iar distopia şi antiutopia nişte virtualită!i negative, plasate pe semi$a#a !intind

    spre infinitul minus.

    vem aşadar două grupe cu c"te doi membri, aşeza!i în domeniul pozitiv respectiv

    negativ al a#ei, de$a dreapta respectiv de$a st"nga lui mundus. 8entru a distinge între membrii

    fiecăruia din cele două grupuri binare, propun să folosim criteriul probabilitate 4

    improbabilitate istorică (pentru utopiile ”practice”), respectiv posibilitate 4 imposibilitate

    logică (pentru utopiile literare, cele care ne interesează aici). ceastă distinc!ie se înt"lneşte cu

    categorisirea genurilor literare de către 'ar*o uvin în func!ie de ”contractul de

    verosimilitate” stabilit cu cititorul3 genuri mimetice sau realiste, şi genuri ”distan!iate”, non$

    mimetice sau metafizice&.

    8ropun să privim eutopia ca o ”virtualitate pozitivă posibilă”, adică o fic!iune utopică

    ”realistă”, mimetică, care dă senza!ia de verosimilitate şi de plauzibilitate, iar outopia  ca o

    ”virtualitate pozitivă imposibilă”, o construc!ie ”fantastică”, metafizică, care sare în

    e#traordinar, în incredibil. Cuplul de prefi#e ”eu”, bun, fericit, şi ”ou”, non, ne$, sugerează

    e#act diferen!a dintre posibil şi imposibil, dintre veridic şi neverosimil, aşadar dintre două

     pacte de lectură diferite. n mod simetric, propun să redefinim distopia  ca o ”virtualitate

    negativă posibilă”, ca o cetate sau societate negativă desigur, dar posibilă în cadrele

    verosimilită!ii, iar antiutopia ca o ”virtualitate negativă imposibilă”, o fic!iune care lasă o

    impresie infernală şi absurdă, fără să$şi piardă prin aceasta func!ia de semnal de alarmă.

    9 di-otomie similară a fost propusă de 8eter le#ander, care atribuie categoriei

    ”posibilului” două accep!iuni, ”realizabil” şi ”concevabil”. 8roblema posibilită!ii practice a

    utopiei, a realizabilită!ii ei, ar !ine de domeniul politicului, în timp ce cea a posibilită!ii

    teoretice a congruen!ei şi consisten!ei ei logice de domeniul filosofiei 5 uc"ndu$se cu

    ;H

  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    31/44

    nuan!ele termenilor, +Eman ToUer argent sus!ine şi el că toate comunită!ile utopice au

    reprezentat ”încercări de a trece de la utopie la eutopie3 de a merge dinspre nicăieri înspre

    locul bun”;. n acelaşi sens, ris-an umar este de părere că ”utopia nu poate deveni

    eutopie, cel pu!in nu înainte de a suferi o bună cantitate de reinterpretări şi reasambla>e

    necesare trecerii de la idealul teoretic la practică” =. cest fel de a pune problema suprapune

    însă categoriile de probabil şi de posibil, amestec"nd realitatea socială cu fic!iunea literară,

    modul utopic cu genul utopic. 'istinc!ia propusă de mine doreşte să răm"nă în interiorul

    categoriei posibilului, şi aşadar al genurilor literare, în cadrul căreia să distingă două specii ale

    genului utopic.

    ean$/ic-el Sacault propune să atribuim numele de eutopii utopiilor$program, şi cel

    de utopii % utopiilor fic!ionale. n eutopie ar domina mecanismul de proiec!ie a dorin!elor, de

    reprezentare a unei lumii ameliorate, de e#perimentare socială. n utopie, accentul ar cădea pe

    ideea de fic!iune, de negare a constr"ngerilor realită!ii, de evaziune din lumea istorică, de >oc

    spiritual pur. 'in această perspectivă, eutopia ia forma utopiilor didactice, a proiectelor 

     politice, a modelelor legislative, în timp ce utopia se regăseşte cel mai adesea în utopiile

    narative sub formă de roman@. 1oarte sugestivă, această tipologie se deosebeşte totuşi de cea

     propusă de mine prin faptul că aşază distinc!ia dintre eutopie şi (o)utopie la nivelul genurilor,

    între două genuri diferite, cel ştiin!ific şi cel literar, cel didactic şi cel romanesc, cel teoretic şi

    del imaginar, non-fiction şi fiction, în timp ce eu o situez în interiorul aceluiaşi gen, cel utopic,

    între două grade de verosimilitate sau între două ”pacte de lectură”.

    /ai aproape de propunerea mea este di-otomia făcută de Alenn 2egleE şi . /a#

    8atric* între utopii ”practice” şi utopii ”ideale”. Termenii pratic şi ideal  ar putea să ne inducă

    în eroare, totuşi ei nu reiau marea distinc!ie a lui 1ran* şi 1ritzie /anuel între utopii practice

    şi utopii teoretice (care privesc practica socială, respectiv activitatea intelectuală). 2egleE şi

    8atric* îşi e#plicitează termenii folosind ca e#emple două te#te renascentiste ale lui +odovico

    ]uccolo ?a cittF felice şi ?a repubblica di 6vandria0 primul oferă ca model republica foarte

    ;&

  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    32/44

    reală din an /arino, al doilea inventează o cetate ideală, Jvandria . 8rimul e#emplu,

    caracterizat de cei doi teoreticieni drept o ”utopie practică” ce pleacă de la o societate istorică

    e#istentă şi o ameliorează, corespunde defini!iei pe care o dau eutopiei0 cel de$al doilea,

    caracterizat de critici drept o ”utopie ideală” deoarece imaginează o cetate ce nu e#istă, tinde

    spre ceea ce am definit ca outopie. pun ”tinde”, deoarece distinc!ia pe care o fac între

    eutopie şi utopie nu vizează categoriile e#istent 4 ine#istent, ci acelea de posibil (plauzibil) 4

    imposibil (neverosimil)0 astfel înc"t în sistematizarea mea  6vandria  lui ]uccolo, fic!iune

    melioristă mimetică şi nu fantastică, răm"ne şi ea, împreună cu an /arino, o eutopie, şi nu

    intră în specia outopiilor.

    n sf"rşit, o ultimă pozi!ie teoretică ce poate fi evocată în acest conte#t este cea a lui

    +eUis /umford. Teoreticianul consideră că ambiguitatea pe care T-omas /orus a lăsat$o în

    mod deliberat să plutească între termenii de utopie şi eutopie se aplică perfect diferen!ei dintre

    concep!iile politice ale lui 8laton şi ristotel. Sepublica lui 8laton îşi are locaşul adevărat în

    cerul ideilor, ea este o ”cetate a păsărilor” în sensul lui ristofan, lipsită de orice veridicitate şi

    aplicabilitate practică0 prin contrast, Cartea a QKK$a din  7olitica lui ristotel oferă e#emplul

    unei structuri sociale veridice, ce răm"ne ancorată pe păm"nt F. Totuşi, di-otomia făcută de

    +eUis /umford, deşi reflectă intervalul dintre imposibil şi posibil, se apropie mai mult de cea

    a lui ean$/ic-el Sacault între două genuri, cel literar (filosofic în cazul lui 8laton) şi cel

    ştiin!ific (socio$politic), dec"t de opozi!ia mea între două specii ale genului utopic, între

    eutopii realiste, plauzibile, şi outopii fantastice, neverosimile.

    Sevenind la ta#inomia propusă aici, fa!ă de distinc!ia între eutopie şi outopie, cea între

    distopie şi antiutopie ridică o problemă specifică suplimentară. J#istă o clasă de topii negative

    şi critice cărora criteriul de verosimilitate nu li se aplică de manieră simplă şi directă. Jste

    vorba de alegoriile satirice. pre e#emplu, un te#t anonim,  ?e supplment du 3atholicon ou

     Gouvelles des rgions de la lune (&@G@)G

     începe ca o călătorie e#traordinară către lună, dar 

    zborul se dovedeşte a fi un simplu prete#t pentru ca naratorul să poată critica dintr$o pozi!ie

    ;5

  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    33/44

    ”distan!iată”, privilegiată, domniile principilor europeni. Nn alt te#t,  ?@isle des

     Hermaphrodites  al lui T-omas rtus (&H@)FH, debutează ca povestirea unei descoperiri

    geografice, cea a unei insule necunoscute populate de fiin!e bise#uate0 totuşi foarte repede

    descrierea se dezvăluie a fi o satiră alegorică a domniei lui Denric al KKK$lea şi a camarilei sale

    de ”mignons”. n asemenea cazuri, întreaga mise$en$scne sau tramă fantastică, ce nu are cum

    să treacă drept veridică sau plauzibilă, nu este dec"t ”ambala>ul” pentru o critică ce vizează

    societă!i foarte reale. Conven!ia de lectură alegorică ne prezintă o antiutopie (fantastică, deci

    imposibilă) drept o metaforă pentru o societate istorică distopică. Cu alte cuvinte, problema

    este dacă utopiile satirice trebuie distribuite distopiilor sau antiutopiilor din clasificarea

    noastră.

    nt"i de toate, trebuie plecat de la observa!ia că pactul de lectură al unor asemenea

    te#te se deosebeşte at"t de pactul de lectură realist sau mimetic, c"t şi de cel fantastic sau

    absurd. 8remizele şi decorul utopiilor satirice sunt neverosimile, dar nici autorul nici cititorii

    săi nu asumă această lipsă de veracitate pentru a opune lumii noastre fizice o lume fantastică,

    ci procedează la o lectură de grad secund, în transparen!ă, care vede prin lumea fantastică

    trăsăturile lumii noastre. +umea e#traordinară nu este investită cu o densitate fic!ională, nu se

    configurează ca un cronotop autonom, ci răm"ne o simplă oglindă prin care, cu a>utorul unei

    ”c-ei” de lectură, se întrezăreşte mundus. Jvident, toate topiile pozitive sau negative

     presupun, prin însuşi principiul lor de construc!ie care este inversiunea, o trimitere la mundus.

    Toate sunt purtătoarele unei încărcături metaforice, fără însă ca aceasta să impieteze asupra

    distinc!iei între lumi veridice şi lumi neverosimile. 8roblema apare atunci c"nd codul de

    lectură metaforic interferează cu codul de lectură realist, respectiv cu cel fantastic.

    8entru a găsi o solu!ie ta#inomică pentru utopiile satirice, să începem prin a le încadra

    între două e#treme3 satira propriu$zisă şi antiutopia. ă luăm două e#emple contrastive. nt"i,

    o satiră, Ehe .natomy of .buses a lui 8-ilip tubbes (&@F;)F&

    , vs o antiutopie, 0undus alter 

    et idem de osep- DallF5 n prima ”t-e verie famous Kslande called ilgna” plină de

    ;;

  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    34/44

    numeroase ”notable vices and imperfections”, este în mod transparent nglia, aşa cum o vede

    satiristul. n afara numelui sc-imbat (cu o ”c-eie” facil de decodat), descrierea nu presupune

    inven!ia unei lumi e#otice, îndepărtate. n sc-imb, 0undus alter et idem este plasat e#plicit pe

    continentul austral necunoscut, are o realitate fic!ională proprie, c-iar dacă parabolic trimite

    tot la insulele britanice.

    l doilea e#emplu contrastiv3  ?@isle des Hermaphrodites al lui T-omas rtus (&H@)

    vs. ?a Eerre australe connue a lui Aabriel de 1oignE (&)F;. mbele te#te descriu o insulă

    necunoscută populată de -ermafrodi!i, fiin!e neverosimile din perspectiva unui pact de lectură

    realist. Ceea ce le deosebeşte este însă ”densitatea” lor imaginară, condi!ia lor ontologică în

    interiorul fic!iunii3 în timp ce primul te#t devine foarte rapid ”transparent” şi lasă să se

    întrevadă imaginea 1ran!ei, cel de$al doilea continuă să dezvolte cronotopul lumii australe,

    c"ştig"nd o autonomie fic!ională ce face descrierea ireductibilă alegoric la un regat european.

    şadar, satirele simple vizează direct societatea europeană (mundus), în timp ce antiutopiile

    inventează pentru nevoile critice o lume paralelă, în care sunt e#trapolate trăsăturile negative

    ale lui mundus. n cazul satirelor lumea paralelă nu are însă densitate fic!ională, în timp ce în

    antiutopii ea beneficiază de o ontologie fic!ională proprie.

    8entru a -ot"rî ce loc ocupă utopiile satirice în cadrul genului utopic, propun să

    distingem, at"t c"t este posibil, între alegorie şi parabolă. 1ără a avea nici o preten!ie de

    inova!ie teoretică, în!eleg prin alegorie o serie de metafore ”legate” (”filPes”, în sensul lui /.

    Siffaterre) în care fiecare imagine utopică este deicticul imediat al unei imagini apar!in"nd lui

    mundus. ceasta face ca lectura descrierii unei societă!i alegorice să se desfăşoare ca lectura

    unui bilet de loterie3 prin raderea, ştergerea foliei opace de deasupra pentru a citi numărul de

    dedesubt. +a fiecare nou element de decor ”manifest”, lectorul este invitat să facă efortul

    -ermeneutic de a găsi elementul ”latent” din ”lumea istorică reală” (mundus). 8rin parabolă,

    în sc-imb, în!eleg o povestire care, deşi continuă să trimită prin semnifica!ia sa globală la

    mundus dezvoltă o consisten!ă fic!ională proprie construieşte o societate imaginară

    ;=

  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    35/44

    autonomă. umătatea negativă a a#ei

    genului utopic, ea reverbează (măcar prin simetrie) şi asupra >umătă!ii pozitive. 8osibilitatea

    de e#isten!ă a topiilor pozitive (posibile 4 imposibile) este dublată şi ea de o încărcătură

    afectivă şi morală, care conotează gradul de dorin!ă asociat acestor modele (oportune 4

    -imerice). stfel, progresia de la eutopii la outopii marc-ează at"t creşterea gradului de

     perfec!iune, c"t şi teama şi frustrarea că acest model devine, c-iar prin perfec!ionarea lui, din

    ce în ce mai irealizabil şi impracticabil, adică ”de niciunde”.

    9utopia, eutopia, mundus, distopia şi antituopia pot fi aşadar dispuse pe o a#ă de

    coordonate care avansează progresiv, pornind de la punctul zero central, către dreapta şi către

    st"nga, spre pozitiv şi spre negativ, de la posiblitate şi veracitate (fic!ională) spre

    imposibilitate şi absurd.

    ;@

  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    36/44

    $e#ucţia la a%sur#

    cestei clasificări şi ierar-izări, bazate pe criteriile sensului moral (pozitiv 4 negativ)

    şi gradului ontologic (posibil 4 imposibil), i$aş adăuga acum un al treilea criteriu. cest

    criteriu vizează componentele lui mundus  asupra cărora se e#ercită mecanismul inversiunii

    utopice.

    8utem distinge două tipuri de inversiune în func!ie de cele două tipuri de elemente,

     bune sau rele, izolate din mundus prin procedeul de e#trapolare utopică. 'upă cum am văzut,

    un imago mundi perfect neutru nu e#istă, el nu este dec"t o ipoteză de lucru, un ”neutru

    dialectic” (+ouis /arin) între imaginea ”celeilalte lumi” propuse de utopist sau antiutopist şi

    imaginea ”reziduală” a lumii noastre, între Ntopia şi nglia lui T-omas /orus spre e#emplu.

    şadar, utopistul (pozitiv sau negativ) poate proceda în două feluri3 fie să aleagă

    elementele fericite (respectiv criticabile) din mundus şi să le izoleze într$o imagine compusă

    e#clusiv din elementele bune (respectiv rele), fie să aleagă elementele criticabile (respectiv

    fericite) şi să le inverse8e  în cadrul unei lumii opuse lui mundus prin toate aspectele sale

     pozitive (respectiv negative). 8rimul procedeu este cel de e#trapolare utopică, pe cel de$al

    doilea îl voi numi reducere la absurd. ă le luăm pe r"nd.

    'efinesc eutopiile şi distopiile drept cetă!i imaginare construite prin selec!ia

    componentele pozitive, respectiv negative, ale imaginii ”societă!ii istorice reale” şi

    reasamblarea lor într$o viziune fie superioară, fie inferioară reperului. Qoi nuan!a aceste două

    modalită!i de e#trapolare utopică drept e#trapolare pozitivă (sau, de ce nuI, electroliză

    anodică) şi e#trapolare negativă (electroliză catodică).

  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    37/44

    imago mundi), efectul global de veridicitate al te#tului răm"ne în limitele posibilului.

    8ropun aşadar să definim drept eutopii proiectele utopice care au o anumită

    verosimilitate şi doză de realism, ca spre e#emplu ”la citt^ felice” a utopiştilor italieni din

    secolele OQK$OQKK (care idealizează republici reale precum Qene!ia sau an /arino), toate

    ”commonwealths” imaginate de autorii englezi din secolul OQKK, statele reformiste şi

    revolu!ionare ale g"nditorilor din secolul OQKKK, societă!ile egalitare şi te-nologice propuse de

    socialiştii utopici şi mar#izan!i din secolul OKO etc. n Introducerea la antologia sa de utopişti

    din secolul OQK italian, Carlo Curcio sim!ea de>a nevoia să diferen!ieze cetă!ile fericite ale

    reformatorilor italieni, care vizau readaptarea şi perfec!ionarea unor structuri e#istente, de

    utopiile abstracte, fic!ionale, situate ”niciunde”, în descenden!a lui T-omas /orus F@, fără să

    formuleze însă şi nişte termeni şi specii distincte pentru aceste două varietă!i. n sc-imb

    /iriam Jliav$1eldon propune pentru ”societă!ile imaginare ideale” din Senaştere sintagma de

    ”utopii realiste”, în!elese ca alternative melioriste posibile la realitatea socială

    contemporanăF. SaEmond Trousson preia, la r"ndul său, această formulă (deşi o consideră

    oarecum contradictorie), pentru a defini utopiile program ale secolului OQKK englez3 ”n

    acestea nu se pune problema de a instaura o ordine diferită de cea reală, ci de a corecta c-iar 

    această realitate0 metoda ipotetico$deductivă este înlocuită de planuri aplicabile imediat3

    scopul nu este de a evoca un posibil lateral, ci de a influen!a istoria”F. Termenul de eutopie,

    aşa cum îl definesc aici, îl acoperă pe cel de ”utopie realistă”

    n mod similar, propun să numim distopii criticile şi satirele care vizează societatea

    contemporană (mundus) autorilor respectivi, izol"nd şi ridiculiz"nd trăsăturile sale negative,

    de o manieră care presupune posibila şi oportuna corec!ie a acestor obiceiuri, practici şi

    institu!ii. 'istinc!ia pe care o fac între distopie şi antiutopie se înt"lneşte cu diferen!ierea pe

    care teoreticieni precum C-ad Rals- şi le#andru Cioranescu o fac între mai multe tipuri de

    ”utopişti ai nega!iei” şi coincide cu defini!iile pe care +Eman ToUer argent le dă acestor 

    termeni 'istopia corespunde criticii sau satirei unei ”societă!i reale” (mai e#act a lui mundus)

    ;

  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    38/44

    care selectea8: tr:s:turile negative din aceasta, în timp ce antiutopia este o critică sau o satiră

    a unei societă!i ideale propuse de o utopie, care inversea8: tr:s:turile po8itive  reunite în

    această utopie. ceasta înseamnă că at"t eutopiile c"t şi distopiile, aşa cum le definesc aici, nu

    se depărtează de ”lumea reală” (mundus) dec"t pentru a o observa şi critica mai bine şi răm"n

    suficient de apropiată de ea pentru a fi oferite drept alternative mai bune sau drept critici

     plauzibile şi eficace ale stării actuale de lucruri (adică a imago mundi g"ndite de autor).

    Complementar, denumesc outopii şi antiutopii construc!iile care iau naştere prin

    inversarea elementelor opuse corespunzătoare din mundus. n plus fa!ă de eutopii, care

    selectează doar elementele pozitive ale lui mundus, utopiile preiau şi elementele lui negative

    şi le inversează în opusul lor. Ca să dăm doar un e#emplu,  ?e monde renvers al lui +esage

    (&&F) prezintă o lume cu so!i şi so!ii fideli, cu >udecători şi magistra!i incoruptibili, cu

    v"nzători cinsti!i etc.FF Ntopia aceasta morală este construită prin răsturnarea practicilor şi a

    institu!iilor considerate negative din ”lumea reală” (mundus). v"nd în vedere că este mai

    uşor de acceptat un loc ideal în care au fost reunite trăsăturile bune ale lumii tale dec"t unul în

    care au fost inversate trăsăturile sale rele, outopiile par mult mai improbabile şi neverosimile

    dec"t eutopiile. Jle sunt tocmai nişte ”ou”$”topii”, locuri care nu e#istă, sau pe care nu le

     putem imagina ca realizabile, fic!iuni pe care autorii şi publicul lor le acceptă din start drept

    nişte absurdită!i empirice, c-iar dacă asta nu înseamnă că nu ar avea o func!ie pedagogică şi

    instructivă.

    ntiutopiile folosesc procedeul de inversiune complementar fa!ă de outopii. n plus

    fa!ă de distopii, care selectează elementele negative din mundus, antiutopiile preiau şi trăsături

     pozitive ale acestuia, pentru a le răsturna în opusul lor şi a crea un contra$model terifiant.

    eria de componente pozitive pe care antiutopistul le întoarce cu susul în >os pot să apar!ină

    at"t lui mundus c"t şi unei alte utopii. n primul caz, antiutopia sugerează că lumea în care

    trăim este destul de bine înc-egată şi că încercările de a o răsturna dau naştere unei ”lumi de

    nebuni” ceasta fusese figura clasică a lui mundus inversus în carnavalurile medievale unde

    ;F

  • 8/17/2019 1 Corin Braga Morfologia Utopiilor

    39/44

    timp de o săptăm"nă buna ordine a lumii noastre era răsturnată cu susul în >osFG. CErano de

    Bergerac o foloseşte şi el în 9oyage dans la lune (&=G), prezent"nd o societate selenară unde

    copiii îşi îndrumă părin!ii, sinucigaşii sunt admira!i şi cinsti!i cu c-efuri şi orgii, criminalii

    sunt ”pedepsi!i” să fie boci!i după moarte în cortegii fastuoase, cei care comit impietă!i sunt

    ”blama!i” cu ceremonii triumfale, org


Top Related