SUPORT DE CURS HEMATOLOGIE-NURSINGAnul II

Hematologia este ramura medicinei interne care se ocupa cu sangele, organele care il produc si bolile acestuia. Hematologia include studiul etiologiei, diagnosticarii, tratarii, identificarii posibilelor complicatii si profilaxia bolilor sangvine. Bolile sangvine afecteaza producerea sangelui si sau componentele acestuia, cum ar fi celulele sangvine(hematii,trombocite, leucocite)hemoglobina, proteinele sangvine, mecanismele coagularii.

Componentele si functiile sangelui

Singele este un tesut lichid care reprezinta 6-8 % din greutatea corporala.Componentele sângelui sunt:elemente figurate(celule functionale mature) si plasma sanguina( mediul lichid in care circula elementele figurate)Exista trei tipuri de elemente figurate, ele reprezentand 45% din volumul sangvin:- globulele rosii(hematii sau eritrocite)- globulele albe( leucocitele)- plachetele sangvine( trombocitele)

Hematiile: - numarul lor variaza intre 4,5-5milioane/mm3

- scaderea numarului lor este intalnita in anemii - cresterea nuamarului lor este intalnita in poliglobulii - componenta esentiala a eritrocitelor este hemoglobina, a carei functie principala este transportul O2 catre tesuturi si CO2 catre organele excretoare, de asemena mentin echilibrul acido-bazic

Leucocitele: - au rol in apararea organismului de infectii - numarul lor variaza intre 5.000-8.000/mm3

- cresterea numarului lor se numeste leucocitoza, se intalneste in infectii - scaderea numarului se numeste leucopenie , se intalneste in cazul bolii Hodgkin, dupa expuneri la raze X, la batrani etc.

Trombocitele:- intervin in procesul de hemostaza, favorizand mecanismele de oprire a hemoragiei- numarul lor variaza intre 150000-300000/mm3

- Cresterea numarului lor se numeste trobocitemie sau trombocitoza- Scaderea numarului lor se numeste trombocitopenie

Functiile sangelui- Functie respiratorie –transporta O2 de la plamani la tesuturi si CO2de la tesuturi la plamani- Functie nutritiva- transporta substante nutritive din alimente la diferite tesuturi- Functie de excretie- transporta metaboliti spre organele de excretie de unde sunt eliminati

in mediul inconjurator

- Functie de termoreglare- transporta caldura de la organele interne spre suprafata corpului, de unde se transmite in mediul inconjurator

- Functia de aparare a organismului- Reglarea functiilor si asigurarea unitatii organismului- alaturi de sistemul nervos sangele

reprezinta o cale de legatura directa intre structurile organismului, asigurand nu doar transportul unor substante reglatoare , dar si functionarea coordonata a acestora

- Functia hemostaticaHemostaza este un mecanism care permite oprirea hemoragiei in cazul lezarii vaselor. Intervin factori vasculari( vasoconstrictie) trombocitari si plasmatici.

MĂSURI PENTRU PREVENIREA BOLILOR HEMATOLOGICE

Măsuri de

prevenire primară

- educaţia populaţiei pentru a avea o alimentaţie completă, cu

fructe şi zarzavaturi proaspete şi carne în cantitate suficientă

- administrarea fierului la gravide în a doua parte a sarcinii şi, de

asemenea, la pacienţii cu gastrectomie, pentru prevenirea anemiei

- tratarea parazitozelor intestinale (ascaridioză, giardoza)

- prevenirea accidentelor care produc lezări ale vaselor şi, deci,

hemoragii acute

- acordarea de sfaturi genetice pentru pacienţii cu hemofilie

Măsuri de

prevenire

secundară

- pacientul hemofilic din copilărie este educat:

- să evite traumatismele şi, asţfel, apariţia hematoamelor -

- să limiteze administrarea medicamentelor prin injecţii şi

extracţii dentare

- să ştie să-şi acorde primul ajutor în caz de plăgi (pansament

compresiv, aplicarea de trombină pe plagă)

- în cazul intervenţiilor chirurgicale, se va administra plasmă cu

8 ore înainte şl după actul chirurgical.

- Pacientul cu anemie cronica va fi dispensarizat, urmand

tratamentul medicamentos recomandat si prezentandu-se la controale

clinice si de laborator

Măsuri de

prevenire terţiară

- reorientarea profesională a pacienţilor cu boli hematologice

- îndrumarea pacienţilor cu anchiloze în poziţii vicioase, ca ur-

mare a hemartrozelor pentru tratamente ortopedice de corectare.

MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ SEMNE ŞI SIMPTOME POSIBILE ÎN BOLILE

HEMATOLOGICE

Astenie intensă

- sugerează o leucoză

Scădere

exagerată în

greutate

- în procesele neoplazice

Modificări de

coloraţie şi

integritate a

tegumentelor

- paliditate în anemii

- hipercoloratie, facies vulturos,rosiatic, ceanotic în poliglobulie

- tegumente uscate, unghii şi păr fiabile; prezenţa ulceraţiilor în

anemiile cronice

- prezenţa elementelor purpurice în diatezele hemoragice

- ragade(fisuri ale comisurii bucale) in anemia feripriva

Modificări ale

ganglionilor

- adenopatii ferme, generalizate, sunt întâlnite în boala Hodgkin

(latero-cervicale, axilare, inghinale) .

- adenopatii unilaterale, localizate axilar, inghinal

Splenomegalie

- întâlnită în boala Hodgkin

- întâlnită în leucemia cronică

Peteşii,

echimoze

- peteşiile sunt hemoragii subtegumentare sau submucoase; se

manifestă sub forma unor pete roşii violacee, care nu dispar la

presiune

- echimozele sunt hemoragii subtegumentare, rotunde sau

lenticulare, mai mari, care, de asemenea, nu dispar la presiune

- aceste elemente sunt întâlnite în sindroamele hemoragipare

EVALUAREA MORFO - FUNCŢIONALĂ A SÂNGELUI ŞI A ORGANELOR

HEMATOFORMATOARE

Examene de examenul sângelui:

laborator - pentru explorarea seriei albe: numărarea leucocitelor şistabilirea formulei leucocitare

- pentru explorarea seriei roşii: - numărarea hematiilor, hematocrit, hemoglobină(se recoltează prin puncție venoasă 2ml sânge pe anticoagulant EDTA) ,- -numărarea reticulocitelor ( se recoltează prin puncție capilară), - -stabilirea rezistenţei globulare (apreciază fragilitatea eritrocitelor, se recoltează prin puncție venoasă 5-6 ml de sânge pe 5-10 perle de sticlă VN=0,42-0,34%), - -electroforeza hemoglobinei(procedeu de separare util identificării formelor anormale ale Hb.),- -sideremia,(pt.măsurarea cantității de fier) - - bilirubinemiaeste o analiză biochimică- pentru explorarea funcţiei de coagulare: - -numărarea trombocitelor, fibrinemiei,- -T.S.=timp de sângerare este timpul scurs din momentul înțepării lobului urechii sau pulpei degetului până la oprirea sângerăriiV.N=2-4 min.), - T.C.=timp de coagulare,este timpul scurs de la recoltarea sângelui(punere pe lamă) până la coagularea lui V.N5-8 min), - -timp de coagulare Lee-White=timpul scurs de la recoltarea sângelui și coagularea lui, Se recoltează prin puncție venoasă,după care se introduce eprubeta într-un aparat special,se citește valoarea timpului afișată electronic VN=6-12min, -timp de protrombină, -test Coombs, se recoltează prin puncție venoasă fără anticoagulant pentru determinarea de anticorpi izoimunizanți incompleți în caz de anemie hemolitică a nou-născutului- timp Quick=se recoltează prin puncție venoasă 4,5 ml.de sânge pe 0,5 ml.oxalat de potasiuVN=12-14 sec.,-timp Howell=se recoltează 4,5 ml sânge prin puncție venoasă pe 0,5 ml oxalat de potasiuVN=1-2min.-V.S.H.=viteza de sedimentarea a hematiilor, se recoltează prin puncție venoasă 1,6 ml sânge pe 0,4 ml citrat de sodiu VN bărbați=1-10mm/hVN femei=2-13mm/h proteinemia- examenul materiilor fecale:- examenul parazitologic (pentru ascaridioză, giardloză)- reacția Adler.- examenul urinei- pentru evidenţierea hematuriei microscopice- pentru evidenţierea hemoglobinuriei nocturne- examenul s ucului g astric:- pentru determinarea chimismului gastric (hipo- şi anaciditatea gastrică sunt cauze de anemie)- pentru reacţia Adler.

Testul Rumpel-

Leede

- probă pozitivă, când apar aproximativ 15 peteşii sub nivelul de aplicare a manşetei pneumatice.- apreciază fragilitatea capilară

Explorareaorganelorhematofor-matoare

- puncție osoasă- puncţie (biopsie) ganglionară- puncție splenică- scintigramă hepatică- scintigramă splenică- ecografie abdominală

Exploararea ganglionilor limfatici

Rolul asistentei este de a pregăti materialele și pacientul

1. Examenul clinic:prin palpare se stabilește localizarea,extinderea, sensibilitatea, aderența ,forma,mobilitatea

2. Puncția ganglionară

- se efectuează pt. diagnosticarea adenopatiilor izolate sau a celor încadrate în boli de sistem

- este efectuată de medic

- asistenta pregătește bolnavul și materialele

3. Biopsia ganglionară= recoltarea unui ganglion printr-o mică incizie

4. Limfografia este examenul radiologic al sistemului limfatic cu ajutorul substanței de contrast

5. Limfografia cu izotopi radioactive:în cazul metastazelor ganglionare.

Explorarea măduvei hematogene

Extragerea măduvei se face prin puncţie stemală pentru examenul hematologic numit

medulogramă.

Puncţia stemală

Definiţie. Puncţia stemală reprezintă crearea unei comunicări între mediul extern şi zona

spongioasă a sternului, străbătând stratul său cortical, prin intermediul unui ac special Rohr

sau trocar.

Scop:- explorator - recoltarea măduvei pentru examinare, în vederea stabilirii structurii,

compoziţie şi pentru studierea elementelor figurate ale sângelui în diferite faze ale dezvoltării

lor.

- terapeutic — recoltarea măduvei de la persoane sănătoase în vederea

transfuzării sale la un pacient.

Indicatii: boli hematologice anemii aplastice, leucemii, mielom multiplu.

Locul puncţiei: manubriul sau corpul sternului.

Materiale necesare:

-materiale pentru protecţia patului;

-materiale pentru dezinfecţie: alcool iodat;

-instrumentar şi materiale sterile: ace de puncţie Rohr sau Klima, seringi de10-20ml,

ace şi seringă pentru anestezia locală, pense, tampoane, comprese, câmp chirurgical, mănuşi,

-alte materiale: sticlă de ceasornic, lame de microscop;

-anestezice, ser fiziologic, soluţii perfuzabile şi alte medicamente recomandate în

cazul puncţiei terapeutice;

-ser fiziologic steril, încălzit la temperatura corpului.

Pregătirea pacientului:

-psihică: -se informează cu privire la necesitatea puncţiei, se încurajează pacintul

explicându- i că se va înlătura durerea prin anestezie ; se ia consimţământul în scris.

-fizică:

-se controlează, în preziua puncţiei, T.S., T.C. şi T.Q.

-se aşează în poziţia adecvată locului de puncţie: decubit dorsal cu toracele puţin

ridicat, pe un plan dur.

-se rad pilozităţile, se dezinfectează cu alcool iodat locul de puncţie pe o arie mare

decât sternul.

Tehnica execuţia : puncţia se face de către medic ajutat de una sau două asistente.

Rolul asistentei:

-aşează pacientul în poziţie corespunzătoare;

-pregăteşte locul puncţiei: spălarea regiunii, raderea pilozităţilor, degresare,

badijonare cu alcool iodat;

-serveşte medicul cu materialele necesare; menţine pacientul în poziţie fixă şi îl

supraveghează.

După terminarea puncţiei, asistenta dezinfectează locul prin badijonare cu alcool

iodat, apoi face compresiune cu un tampon steril, aplică comprese sterile pe locul puncţiei pe

care le fixează cu leucoplast. îmbracă apoi pacientul, îl aşează comod în pat, îi supraveghează

starea generală şi funcţiile vitale, pansamentul.

Din produsul recoltat asistenta efectuează frotiuri pe lame de sticlă, se etichetează şi

se trimite la laborator.

Accidente :

tardive: hematoame, infecţii ale osului (osteomielită).

imediate-, puncţie albă, fracturi, pneumotorax;

Îngrijiri după puncţie : - repaus la pat cel puţin 3 ore, monitotrizarea funcţiilor vitale,

administrare de antalgice, supravegherea şi aseptizarea plăgii.

Explorarea splinei

1.Puncţia splenică

-este indicată în Splenomegalie, în boli ale sistemului

reticulohistiocitar;

-este efectuată de medic ajutat de asistentă;

Scop- explorator

Rolul asistentei:

-pregătirea materialelor;

-pregătirea bolnavului: psihică; fizică: pregătirea locului;

-în timpul puncţiei menţine poziţia bolnavului (decubit dorsal cu capul uşor ridicat) şi

îl supraveghează.

Contraindicaţii: bolnavii cu suspiciuni de chist hidatic.

2.Endoscopia splenică

- se face prin laparoscopie abdominală

3.Scintigrama splinei

- este efectuată la laboratorul de izotopi radioactivi de către personal specializat;

- se injectează coloizi radioactivi (99mTc) I.V. şi se înregistrează scintigrama ;

- scop: explorator şi pentru depistarea metastazelor ;.

Alte investigaţii:

Rdf. toracică, Echografie abdominală, Echo, splenică.

INGRIJIREA PACIENŢILOR CU ANEMII ŞI POLIGLOBULII

ANEMIILE ŞI POLIGLOBULIILE

Anemia reprezintă scăderea numărului de hematii şi/sau a hemoglobinei.

Anemiile se pot produce:

1. Prin pierdere de hematii:

- Anemii posthemoragice -hemoragii externe sau interne prin traumatisme,

-hemoragii digestive(melenă,hematemeză)

-genitale(metroragii,menoragii,menometroragii)

-pulmonare (hemoptizii)

- Anemii hemolitice= sunt stări patologice în care distrugerea hematiilor depășește

capacitatea de refacere a hematiilor (anemia hemolitică a nou-născutului şi prin

incompatibilitatea de sânge în sistemul AOB)

2. Prin insuficienţă de producerea hematiilor şi hemoglobinei

- Anemia feriprivă (prin lipsă de fier)

- Anemia Birrmer -anemie cronică datorată atrofie mucoasei gastrice, cu dispariția factorului

intrinsec, care antrenează o tulburare de resorbție a Vit B12.

Poliglobuliile sunt boli caracterizate prin hiperplazia sistemului eritropoetic.(creșterea

numărului hematiilor și hemoglobinei în sângele periferic.)

Anemia acuta

Culegerea datelor • circumstante de aparitie- traumatisme- medicatia antiinflamatoare administrată fara protectie gastrica

(determina hemoragii digestive)- hemoragii in antecedentele personale ale femeilor

Manifestari de dependenta (semne si simptome)

-ameteli- paloarea tegumentelor instalata brusc-tahicardie- puls filiform- hipotensiune arteriala- dispnee- lipotimie

Probleme

Obiective

- alterarea respiratiei si circula|iei - risc de pierdere a constientei - risc de soc hemoragic

- pacientul să prezinte respirație și circulație adecvată vârstei

- pacientul să afirme stare de bine fizică și psihică

- pacientul să poată comunica eficient la nivel afectiv și senzorial

- să aibă o alimentație echilibrată ,hipercalorică, hiperproteică, bogată în fier și calciu

Anemia cronica

Culegerea datelor Circumstante de aparitie- persoane care lucreaza in mediul toxic- persoane care au alimentatie cu carenta de fier- persoane consumatoare de alcool, tutun- persoane cu antecedente personale ca: gastrectomie, lambliaza,

reactie Adler pozitiva in scaun

Manifestari de dependenta (semne si simptome)

- ameteli-cefalee- astenie-palpitatii- dureri precordiale- dispnee- paloarea buzelor- paloarea palmelor- paloarea plantelor- mucoasa bucala atrofiata

Probleme

Obiective

- unghii si par friabile-febra39°C- amenoree

- intoleranta la activitatea fizica - alterarea respirației si circulatiei - tulburari de memorie - hipertermie - tulburari ale ciclului menstrual - deficit de cunostinte privind autoingrijirea - risc de alterare a integritatii pielii si mucoaselor

- corectare - tratarea cauzei - stimularea poftei de mâncare - pacientul să-și mențină tegumentele integre și normal colorate - să se înlăture riscurile complicațiilor

Poliglobulie

Culegerea datelor Circumstante de aparitie- persoane cu afectiuni cardiace congenitale- persoane cu insuficienfa cardiaca si pulmonara- intoxicatii cu anilina (vopsele,coloranți,cerneală)

Manifestari de dependenta (semne si simptome)

- cefalee-ameteli- astenie- acufene (țiuit în urechi)- greturi- varsaturi- tegumente rosii, cianotice si pruriginoase- hipertensiune arteriala si dispnee

Probleme-alterarea respiratiei si circulatiei-intoleranta la activitate fizica-tulburari de vedere, auz-alterarea integritatii mucoaselor si tegumentelor-risc de hemoragie - epistaxis, hemoptizie, HDS (când circulația sangvină se îngreunează)

Obiective -pacientul sa prezinte respiratie si circulatie adecvata varstei

- pacientul sa afirme starea de bine fizica si psihica

-pacientul sa-si mentina tegumentele integre, normal colorate

- pacientul sa poata comunica eficient la nivel afectiv si senzorial

- sa se inlature riscul complicațiilor

INGRIJIREA PACIENTULUI CU LEUCEMIE

Leucemiile sau leucozele sunt hemopatii maligne caracterizate prin hiperplazia tesuturilor

hematopoietice (mieloid si limfoid) si metaplazia lor. Prin metaplazie tesutui leucozic ia locul seriei rosii si

numai are cine forma hematii; apar si tulburari de coagulare.

Leucemia acuta

Culegerea datelor Circumstante de aparitie

-copii, tineri mai frecvent sub 25 ani

- debut insiduios

Manifestari de dependenta (semne si simptome)

• apar trei sindroame

- sindromul anemic (paloare, astenie, dispnee)

- sindromul infectios (febra, frison, curbatura)

- sindromul hemoragic (gingivoragii, epistaxis, metroragii)

- ulceratii ale cavitatii bucale

• manifestari pseudoneoplazice, scaderea apetitului, a greutatii corporale, transpiratii, prurit.

Leucemia cronica

Culegerea datelor Circumstante de aparitie

- persoane de sex masculin cu varste cuprinse, mai frecvent, intre 35-45 ani

- persoane expuse la intoxicatii cu benzen si radiatii ionizante

Manifestari de dependenta (semne si simptome)

- astenie

- durere si senzatie de greutate in hipocondrul stang (spleno-megalia)

- scadere ponderala

- prurit tegumentar

-adenopatie generalizata si simetrica (in leucemia limfoidă cronica)

- manifestarile apar in pusee acute, cu o evolutie spre exitus in 10 ani.

ProblemeLeucemia acuta

- hipertermia

- intoleranta la efort fizic

- deficitul de volum lichidian

- alterarea integritatii mucoasei bucale

- incapacitatea de hidratare alimentara

- risc de alterare a starii generale, exitus prin complicatii hemoragice si septicemice.

Leucemia cronica

- intoleranta la activitatea fizica

- dureri osoase si in hipocondrul stang

- prurit tegumentar

- disconfort abdominal

- pierderea imaginii de sine

- modificarea schemei corporate (in leucemia limfoidă cronică),prin prezenșa adenopatiilor

Obiective- pacientul sa prezinte perioade de remisiune cat mai lungi ceea ce prelungeste durata de viata.

(remisiune= ameliorare sau disparitie temporara a manifestarilor unei boli)

- in perioadele terminale, pacientul sa fie sustinut de familie, anturaj si sa beneficieze de o moarte demna si linistita.

INGRIJIREA PACIENTULUI CU SINDROAME HEMORAGICE SAU STARI PRODUSE DE

TULBURAREA HEMOSTAZEI

Acestea pot fi determinate de tulburarile vasculare, trombocitare, de coagulare.

1.Sindroame hemoragice prin tulburări vasculare-se datoresc creșterii permeabilității sau fragilității vasculare,datorită acțiunii unor factori toxici carențiali,alergici sau congenitali.

2.Sindroame hemoragice prin tulburări trombocitare (trombopatii)- constau fie în scăderea numărului trombocitelor ,fie în insuficiența funcțională a trombocitelor

3. Sindroame hemoragice prin tulburări de cooagulare(coagulopatii)ex. hemofilia

Hemofilia este un sindrom hemoragic ereditar, determinat de absenta factorilor VIII-IX ai coagularii. Boala este intalnita la barbati si se caracterizeaza prin hematoame dupa traumatisme minime.

Culegerea datelor • circumstante de aparitie- persoane cu antecedente heredocolaterale de hemofilie- prezenta hemoragiilor la traumatisme mici, (periajul dintilor)- nou-nascuti cu intarzierea hemostazei dupa taierea cordonului

ombilical

Manifestari de dependenta (semne si simptome)

- hemoragii abundente la traumatisme mici, situate la nivelul tegumentelor mucoaselor, articulațiilor;-ameteli

-astenie- prezenta hemartrozelor( acumulare de sânge la nivelul articulațiilor)

Probleme:- intoleranta la activitatea fizica- tulburari de mobilitate, cauzate de hemartroze (maini, genunchi, coate)- deficit de cunostinte pentru prevenirea complicatiilor- rise de complicatii prin compresiuni produse de hematoame (paralizii, gangrene, necroze).

Obiective - pacientul sa fie ferit de traumatisme, hemoragii- sa se previna complicatiile invalidante determinate de compresiunea hematoamelor- pacientul sa fie constientizat cu privire la modul sau de viata, sa stie

sa se autoingrijeasca in caz de hemoragii.

Intervenții în bolile hematologice Asistenta:• asigură repausul la pat al pacientului în saloane liniştite, luminoase, călduroase:• repausul la pat este obligatoriu pentru pacientul febril, dispneic, adinamic• prin condiţiile din salon, trebuie să asigure prevenirea infecţiilor intercurente, intraspitaliceşti, având în vedere rezistenţa scăzută la infecţii a pacienţilor cu boli hematologice• în caz de hemartroză, articulaţia să fie relaxată• asigură igiena tegumentelor şi mucoaselor• asigură prevenirea escarelor de decubit, în cazul pacienţilor gravi, prin mijloacele cunoscute• asigură alimentaţia pacientului în funcţie de nevoile sale cantitative şi calitative, modificate de boală:-în perioadele febrile - regim hidric, hidrozaharat, lactat- în anemii - alimente bogate în fier, calciu, vitamine, bazatepe carne (viscere), legume verzi şi fructe-în poliglobulie se reduce cantitatea de carne• monitorizează temperatura, pulsul, tensiunea, arterială, respiraţia, la intervale de timp în funcţie de gravitatea cazului, consemnând datele în foaia de temperatură• sesizează apariţia elementelor hemoragice pe tegumente şi mucoase - peteşii, echimoze, hematoame - şi informează medicul• aplică comprese reci pe articulaţie, în cazul hemartrozei-supraveghează eliminările prin scaun şi urină, pentru evidenţierea ascarizilor în scaun, a hematuriei nocturne- face bilanţul ingesta/excreta, în cazul pacienţilor febrili cu transpiraţii abundente şi a celor care prezintă vărsături- recoltează produsele pentru examene de laborator (sânge; urină, suc gastric, materii fecale) şi pregăteşte pacientul şi instrumentarul pentru puncţia biopsică administrează tratamentul prescris:.- transfuzia de sânge integral sau a derivatelor lui (masă eritrocitară, plasmă, concentrat de factor VIII, plasmă antihemofilică- sesizează apariţia accidentelor transfuziei- preparate de fier pe cale orală (soluţii, tablete, granule), între mese sau în timpul mesei- preparate de fier pe cale parenterală, prin injecţii intramusculare profunde- tratamentul antihemoragic - vitaminele C, Kşi tratamentul hormonal prescris- tratamentul citostatic intravenos sau în perfuzii intra- venoase, cu glucoză 5% (Citosulfan, Mileran, Leukeran, Vincristin); după prepararea extemporanee a unor citostatice, se vor injecta direct, în tubul perfuzorului, evitând contactul soluţiilor cu tegumentele

o

o

- sesizează efectele scundare ale administrării citostaticelor (anorexie, greţuri, vărsături, diaree)- susţine psihic pacientul în perioada în care se produc modificări ale schemei corporale (căderea părului) - menajează psihicul pacientului, devenind suportul lui moral; are în vedere că majoritatea bolilor sunt incurabile (susţine pacientul în stările terminale)- ia legătura cu kinoterapeutul care învaţă pacientul mişcările pe care le poate face în cazul artrozelor cauzate de hemartroză- pregăteşte preoperator şi îngrijeşte postoperator pacientul căruia i se aplică tratament chirurgical (splenectomie, extirparea ganglionilor sau tratament ortopedic).

METODE DE TRATAMENT ÎN AFECŢIUNILE HEMATOLOGICE

Rolul asistentei este de a administra tratamentul indicat de medic : - medicamentos şi

perfuzabil (transfuzia de sânge şi plasmă, perfuziile).

I. Transfuzia de sânge şi preparate de sânge:

o se aplică ca un tratament de urgenţă

o scopuri: - corectarea anemiei;

o ameliorarea stării generale a bolnavilor;

-stimularea funcţiei hematopoietice a măduvei;

o aport de factori ai coagulării.

înainte de efectuarea transfuziei se cere consimţământul bolnavului în scris şi se efectuează

probele de compatibilitate.

indicaţii: anemie posthemoragică, anemii severe (feriprive, megaloblastice etc.), leucemii

acute, hemofilie (perfuzie cu plasmă şi globină antihemofilică).

Accidentele si incidentele transfuziei de sange

-accidente

- incompatibilitatea de grup în sistemul OAB, manifestată sub forma şocului hemolitic

• se întrerupe transfuzia la apariţia semnelor precoce (frison, tahicardie, dispnee, cianoză,

stare generală alterată, dureri lombare, retrosternale)

- transfuzarea unui sânge alterat

• infectat cu germeni virulenţi care provoacă frisoane puternice la 1-2 ore după transfuzie; se

încălzeşte pacientul cu pături, buiote şi se administrează băuturi calde, se începe

antibioterapie masivă, după antibiograma sângelui infectat

• infectat cu virusul hepatitei epidemice, cu plasmodiul malariei, spirochete sau brucele -

manifestările apar după trecerea perioadei respective de incubaţie

- prezenţa substanţelor piretogene provoacă frison, cefalee, febra

- embolie pulmonară * cu cheaguri, manifestată prin agitaţie, cianoză, dureri toracice,

tuse chinuitoare, hemoptizie, febră * cu aer, manifestată prin alterarea bruscă a stării generale,

cianoză, dispnee, tensiunea arterială scăzută, puls filiform; se iau măsuri antişoc de

către medicul anestezist-reanimator

- transfuzia sângelui neîncălzit poate provoca hemoliza intravasculară cu blocaj renal,

şoc posttransfuzional, acidoză metabolică, stop cardiac prin hipotermie

-incidente

- înfundarea aparatului cu cheag - se schimbă aparatul

- sângele poate conţine cheaguri sau pelicule de fibrină ce se depun pe filtru

- se schimbă flaconul şi perfuzorul

- ieşirea acului din venă

- perforarea venei

- coagularea sângelui venos refulat în ac - se schimbă acul

II. Exanguinotransfuzia este înlocuirea totală sau parţială a sângelui din organismul unui

pacient. Este efectuată de o echipă de medici ajutaţi de asistente.

Indicaţii:

-boala hemolitică a nou-născutului;

-intoxicaţii cu substanţe care nu pot fi eliminate altfel din organism (exemple:

intoxicaţii cu CO, cu nitriţi, cu KC1);

-după şocul posttransfuzional hemolitic.

_ Rolul asistentei: - pregătirea bolnavului şi a materialelor (aparatul Tzanck şi trusa specială

pentru exanguinotransfuzie).

III. Sângerare este o metodă indicată în policitemii se efectuează cu ac de puncţie prin

puncţionarea venelor de la plică cotului într-un recipient gradat; se menţine garoul tot

timpul sângerării, la o sângerare se extrag 200 -250ml sânge (nu se depăşeşte 400ml); după

sângerare se desface garoul şi se administrează ser fiziologic o cantitate egală cu cea a sâgelui

71 extras.

IV. Transplant de măduvă este efectuat de o echipă de medici;

o se aplică în leucemii, în boli genetice, anemii aplastice, boli

maligne;

o este extrem de costisitor;

o măduva osoasă este recoltată de la donatori compatibili, apoi este tratată

special prin heparinizare şi filtrare;

o recoltarea şi alegerea donatorului este făcută de către medic;

o bolnavului trebuie să i se facă o pregătire specială (tratament cu

imunosupresoare);

o măduva este introdusă pe cale intravenoasă prin perfuzie;

o după efectuarea transplantului bolnavii trebuie îngrijiţi în condiţii sterile,

sub protecţie de antibiotice, supraveghere hematologică timp de 14 - 28 de

zile de către personal specializat (asistente).

V. Roentgen terapia: în boala Hodgkin, limfoame, leucemii.

VI. Tratament chirurgical: splenectomie - în formele grave de anemii hemolitice.

VII. Tratamentul medicamentos:

1. Feroterapia (administrarea preparatelor de fier): indicată în anemia feriprivă.

Exemple de preparate cu fier: - administrate oral , Glubifer drj, adulţi-3-6/zi, copii 1-2/zi

Ferronat suspensie aromatizată 2-4 linguriţe/zi, Ferro-gradumet ldrj/zi;

- pe cale I.M.: - Ferrum Haussman fiole - I.M. cu puncţionare în Z (atenţie ! reacţii

durere şi necroză la locul injectării sau pigmentarea regiunii) se foloseşte rar şi în

cazuri excepţionale.

Fier Polimaltozat - idem.

Asistenta va explica reacţiile adverse: - scaunul colorat în negru, dinţi coloraţi, dureri

epigastrice, greaţă, vărsături, va atenţiona mamele să respecte doza pentru a nu se

produce intoxicaţii.

2. Vitaminoterapia:

• vitamina C: stimulează pofta de mâncare, rol în absorbţia Fe, se administrează pe

cale orală sau parenterală i.v., sau i.m.

• vitamina B12: indicată în anemia Biermer; se administrează i.m. în doza de atac

lOOOy/zi timp de 14 zile, continuându-se cu doză de întreţinere de lOOOy/lună toată

viaţa.

• vitamina K: indicată în hemoragii; se administrează i.m., şi i.v.(perfuzie) Atenţie ! nu se va

administra rapid deoarece provoacă congestia feţei, tahicardie, dispnee , colaps până la

accident letal.

• acid folie: drajeuri, Feretab (în combinaţie cu Fe) în unele anemii megaloblastice.

3. Corticoterapia: indicată în leucemii, mielom.

4. Antibioterapia: - indicată în leucemie, agranulocitoză; se administrează pe cale

orală sau parenterală.

5. Administrarea citostaticelor

Indicaţii: leucemii, limfoame, mielom multiplu, boala Hodgkin, unele colagenoze.

Definiţie: Citostaticele sunt medicamente care opresc mitoza celulară,

afectând

toate celulele organismului, nu doar pe cele tumorale.

Chimioterapia depinde de tipul, localizarea şi stadiul evolutiv al tumorii. Datorită

mecanismelor diferite de acţiune, frecvent, citostaticele se administrează combinat.

Schema de administrare o stabileşte medicul. Citostacele se administrează în cure la intervale

de timp astfel ca organismul să se regenereze .

Căile de administrare :

- sub formă de tablete pe cale orală ;

- pe cale parenterală prin injecţii IV, injecţii intraarteriala, IM, SC ;

- prin perfuzii IV ;

- intracavitar prin instilaţii intravezicale, în cavitatea pleurală

Rolul asistentei în administrarea citostaticelor

Pregătirea pacientului:

- psihică - este informat despre efectele secundare ale unor citostatice: produc greaţă,

senzaţie de sufocare sau vomă de intensitate gravă sau puternică ; pot epuiza bolnavul;

inhibă apărarea organismului producând febră, alopecie temporară, modificări ale

mucoaselor, diaree. Se ia consiţământul bolnavului.

Pacienţii insuficient informaţi devin intoleranţi şi nu au atitudine corespunzătoare faţă de

boala de aceea au nevoie de consiliere psihologică, de sprijin sufletesc din partea familiei

şi prietenilor şi în unele cazuri de administrare de calmante.

- fizică - înaintea de începerea tratamentului se recoltează sânge pentru examenul

hematologice (hematii, trombocite, leucocite, Hb, constante eritrocitare).

Regimul alimentar al pacientului va fi în funcţie de starea generală şi de preferinţă.

Se administrează medicamente antiemetice pentru prevenirea vărsăturilor.

Pentru prevenirea gustului neplăcut se recomadă pacientului să mestece gumă sau să

consume bomboane mentolate.

Pacientul va primi regim alimentar în prima zi de cură cu citostatice puternic emetizante :

-dejun normal sau la alegere ;

- la prânz nu va mânca ;

- cina : supă uşoară ;

-lichidele se vor consuma dupa preferinţă.

A doua zi: mic dejun normal sau la alegere ; prânz şi seara supă ;

A treia zi : la alegere după apetit şi starea generală .

Medicamentele administrate bolnavului înainte de începerea tratamentului sunt:

- antiemetice - Metoclopramid sub formă de tablete, supozitoare sau fiole în perfuzie,

Zofran tb.. supozitoare sau fiole ;

- sedative - Diazepam cp., Flunitrazepam, Lorazepam.

Îngrijirea pacientului în timpul chimioterapiei

Prevenirea infecţiilor :

-îngrijiri în condiţii de perfectă asepsie ;

-evitarea contactului cu persoane cu viroze sau alte boli contagioase ;

-evitarea aglomeraţiilor ;

-îngrijirea cavităţii bucale şi prevenirea candidozei, stomatitei, gingivitei se face prin:

spălarea dinţilor cu perii atraumatice, clătirea gurei între mese cu ceai de muşeţel sau apă de

gură , badijonarea cu soluţie de Stamicin.

-îngrijirea organelor genitale şi prevenirea infecţiilor urinare se face prin :

- toaleta intimă temeinică cu săpun sau loţiuni ;

- ex. bacteriologic din secreţiile genitale ;

- urocultura pentru depistarea infecţiilor.

Tulburările gastro-intestinale (greaţa, voma, inapetenţa, diareea, durerea) se previn prin :

- - reechilibrarea hidroelectrolitică corespunzătoare prin aport de lichide ;

-administrare de antiemetice ;

-reglarea tranzitului intestinal cu Motilium ;

-alimente bogate în vitamine şi minerale, evitându-se legumele bogate în

celuloză ;

- se interzice consumarea băuturilor alcoolice.

Infecţiile tractului respirator se previn prin :

-gimnastică respiratorie; administrare de expectorante;

-depistarea germenilor patogeni din spută prin ex. bacteriologic ;

-interzicerea fumatului.

Riscul de hemoragii se previne prin controlul periodic al trombocitelor .

Riscul de anemie se previne prin controlul periodic al hemogramei, în caz de reacţii

alergice se întrerupe administrarea citostacilor şi se anunţă medicul.

Măsuri de protecţie pentru personalul medical

Echipamentul este format din :

- halate cu mâneci lungi şi manşete

- mănuşi de unică folosinţă, impermeabile, care să depăşească manşetele;

- mască facială pentru filtrarea aerosolilor;

- ochelari de protecţie, care protejează şi faţa de o contaminare din lateral.

Alte măsuri de protecţie :

> pregătirea soluţiilor perfuzabile se face într-o sală specială fară curenţi de aer, în

spaţiu liniştit şi închis care nu trebuie folosit în alt scop pentru bolnav şi personal

sanitar;

> toate materialele necesare trebuie să fie aduse la locul de lucru ;

> deşeurile contaminate se strâng în recipiente speciale ;

> seringile şi aparatele de perfuzii pregătite sunt etichetate pentu a nu se produce

confuzii;

> în caz de contaminarea ochilor şi pielii neinteţionat se va spăla bine cu jet de apă ;

> halatele se pun separat;

> ochelarii se spală cu apă şi săpun ;

> suprafeţele contaminate se spală cu apă şi săpun apoi se dau cu alcool;

> la sfârşitul pregătirilor se spală mâinile.

Atenţie ! ! !

Femeile gravide, cele care alăptează şi persoanele sub 18 ani nu au voie să manevreze

citostaticele ; de asemenea şi persoanele expuse concomitent la radiaţii ionizante.

6.Anticoagulante: Trombostop - capsule, Heparină - fiole-i.v., preparate de Heparină:

Fraxiparină - s.c. păstrându-se pliul în timpul injectării ;

Calciparină - s.c., Clexane fiole ( serigă preumpluta ) 0,2ml S.C.

În timpul tratamentului se va evalua timpul de coagulare pentru prevenirea

accidentelor hemoragice.

7.Antiagregante plachetare: Aspirină , Aspenter, Thrombo Ass , Dipiridamol, Vit.C.

8.Hemostatice : - sistemice - Fibrinogen uman fiole i.v., Adrenostazin fiole i.m.,

Etamsilat fiole i.v.sau i.m., vit K, EAC (acid amino-caproic);

- locale - bureţi de fibrină (folii Gelaspon), pelicule de fibrină (folii),

pudră de fibrină. pulbere de trombină uscată sterilă.

9.Stimulatoare ale eritropoiezei şi leucopoiezei:

- Eprex (Eritropoietină) fiole i.m.;

- Leucotrofină fiole i.m.

Regimul alimentar are un rol primordial în tratarea anemiilor. Acesta trebuie să fit

hiperproteic, să conţină peste l,5g proteine/kgcorp/zi, bogat în vitamine.

NU TREBUIE SĂ LIPSEASCĂ din alimentaţia unui anemic carnea, laptele, peştele,

ouăle, alimente ce conţin proteine în cantitate mare. Mesele să fie cel puţin 3 principale şi 2 -

3 suplimente/zi; alimentele să fie pregătite dietetic pentru a stimula pofta de mâncare.

Se recomandă pentru stimularea apetitului consumul de polen cu miere de albine deoarece

polenul conţine toate vitaminele, o serie de hormoni, enzime; factori de creştere: germeni de

grâu, fructe proaspete, legume, spanac, găbenuşul proaspăt poate fi cosumat crud, amestecat

cu miere.

Determinarea grupelor sangvine

Hematia umană are un număr foarte mare de antigene pe suprafaţa sa.

Anticorpii respectivi poartă numele de aglutinine pentru faptul că provoacă reacţii de

aglutinare.

Aglutininele sunt anticorpi naturali şi se găsesc în serul sanguin. De o importanţă deosebită

sunt :aglutinogenele A şi B, precum şi aglutinogenul Rh.

Faţă de aglutinogenele A şi B, în sângele altor persoane există anticorpi naturali =

aglutininele (alfa) α (ANTI-A) şi (beta) ß (ANTI-B). Coexistenţa unui aglutinogen cu

aglutinina corespunzătoare (A α , B ß) la aceeaşi persoană nu este compatibilă cu viaţa,

deoarece prezenţa aglutinogenului şi aglutininei omoloage produce aglutinarea globulelor

roşii.

Studierea fenomenului de hemaglutinare a făcut posibilă descoperirea grupelor sanguine de

bază

- sistemul O.A.B. (zero, A, B)

Sistemul sanguin O.A.B. cuprinde patru grupe de sânge. Grupele se notează după numele

aglutinogenului, deosebindu-se astfel: grupa: 0 (zero) A, B şi AB. Un alt cercetător

clasifică grupele sanguine notându-le cu cifre romane: I, II, III, IV.

Astăzi, pentru a înlătura posibilitatea unei interpretări greşite a grupelor sanguine de bază,

ambele clasificări au fost unificate, sistemul sanguin OAB fiind reprezentat astfel:

grupa aglutinogen (antigen) aglutinine (anticorp)

0 (zero unu)

A II (A-doi)

B III (B-trei)

AB IV (AB-patru)

-

A

B

AB

α şi ß

ß

α

_

După cum se vede, grupa 0 (I) nu are nici un aglutinogen (zero aglutinogen), celelalte au

aglutinogen A sau B, sau amândouă - AB.

Determinarea grupelor sanguine se face prin două metode:

1) metoda directă Beth-Vincent (aglutinine cunoscute şi aglutinogen necunoscut);

2) metoda inversă - Simonin (aglutinogen cunoscut şi aglutinine necunoscute) .

Transfuzia de sânge nu se poate efectua fără determinarea grupei sanguine.

Metoda Beth-Vincent cu ser anti-A anti-B

Anticorpii monoclonali ANTI A şi ANTI B sunt de tip IgM şi produc aglutinarea directă, pe

lamă, la temperatura camerei, a antigenelor omoloage A, respectiv B. Reactivii au fost testaţi

prin mai multe metode, sunt specifici, au o aviditate mult mai mare decât cele de sursă umană.

Metoda de lucru:

Se foloseşte sânge venos 3-4 ml.

Pe o lamă cu godeuri, se picură câte o picătură de ser ANTI A respectiv ANTI B; alături, în

dreptul fiecărei picături de ser, se adaugă câte o picătură de eritrocite de determinat (picătura

de 10 ori mai mică decât picătura de ser); picăturile de ser se omogenizează cu cele

de eritrocite, cu colţul unei lame sau cu bagheta de sticlă; după 3-4 secunde, apar primele

semne de aglutinare, iar reacţia este completă după un minut.

1.Dacă aglutinarea nu se produce, înseamnă că sângele cercetat nu are aglutinogenul.

Aparţine grupei 0I.

2. Dacă aglutinarea se produce în serul ANTI A, înseamnă că sângele cercetat are

aglutinogenA.

Sângele aparţine grupei AII.

3. Dacă aglutinarea se produce în serul ANTI, B, înseamnă că sângele de cercetat are

aglutinogen B.

Sânge/e aparţine grupei B III.

4. Dacă aglutinarea se produce în ambele seruri-test, înseamnă că sângele conţine

atâtaglutinogen A, cât şi aglutinogen B ;

Face parte, deci, din grupa AB IV.∎Important:

simultan cu determinarea antigenelor A şi B, prin metoda de mai sus, este obligatorieşi

determinarea anticorpilor, prin metoda Simonin:

Metoda de determinare a aglutininelor

Pentru metoda Simonin se folosesc hematii test care se obţin de la fiecare punct de

transfuzie;valabilitatea hematiilor este de maximum 3 zile.Avem, deci, aglutinogen cunoscut

şi aglutinine necunoscute.

• Materialele necesare

sunt aceleaşi ca şi la proba directă(seruri-test, lamă cu 3 godeuri, lame desticlă curate şi

uscate, pipete pentru fiecare ser hemotest în parte, pipete pt.sângele de cercetat,materiale

pentru recoltat sângele) dar, în loc de seruri-test, se folosesc eritrocite-test. Este nevoie,de

asemenea, de ser sau plasmă, deci nu este suficientă recoltarea numai prin înţeparea

pulpeidegetului, ci trebuie să se recolteze sânge prin puncţie venoasă.

•Tehnica :

-cu o pipetă Pasteur, pune câte o picătură din serul sau plasma de cercetat în două godeuri;-

deasupra fiecărei picături de ser de cercetat, aflat pe lamă, se pune o picatură din hematiile

test- cu aglutinogenul cunoscut, respectiv hematii - test AII şi BIII;

Atenţie!

Şi prin această metodă, cantitatea de ser este de 10 ori mai mare decât cea de hematii.- se

efectuează omogenizarea.

Interpretarea rezultatelor

- Dacă aglutinarea s-a produs în ambele picături omogenizate, înseamnă că în serul de cercetat

se aflăambele aglutinine (α şi β ) ; Serul de cercetat face, deci, parte din grupa 0I.

- Dacă aglutinarea se produce numai în picătura de ser în care am pus eritrocite - test BIII -

înseamnă că aglutinogenul B s-a întâlnit cu aglutinina omoloagă β ;

Deci serul aparţine grupei AII

- Dacă aglutinarea se produce numai în picătura de ser în care am pus eritrocite - test A II -

înseamnă că s-a întâlnit cu aglutinina a, care a aglutinat hematiile-test.

Serul aparţine grupei B III

.- Dacă aglutinarea nu s-a produs în nici una din picăturile serului de cercetat înseamnă că

serul nu areaglutinine, deci face parte din grupa ABIV

. Probele de compatibilitate directă majoră - in vivo (Jeanbreau)- in vitro (Oelecker)

in vivo

-Jeanbreau scop : -

verificarea, în plus, dar obligatorie, a felului în care prirnitorul reacţionează faţă de sângele cei

se introduce intravenos, prin transfuzie.

materiale:-instrumentele şi materialele necesare efectuării unei transfuzii (vezi transfuzia)-

medicamentele necesare pentru eventuale accidente posttransfuzionale

Pregatirea pacientului -

psihic şi fizic, ca pentru puncţia venoasăexecuţia- asistenta se spală pe mâini- îmbracă

mănuşi sterile- instalează aparatul de transfuzie- lasă să se scurgă prin picurător primii 20 ml

de sânge- reglează ritmul de scurgere la 10-15 picături/minut, timp de 5 minute-

supraveghează foarte atent pacientul timp de 5 minute- dacă apar semnele incompatibilităţii

de grup (senzaţie de frig , frison, cefalee, dureri lombare,tahicardie, urticarie, congestia feţei),

întrerupe transfuzia şi anunţă medicul- dacă nu apar semnele incompatibilităţii de grup,

introduce din nou 20 ml sânge în ritm mai rapid după care reglează ritmul Ia 10-15

picături/minut- supraveghează pacientul timp de 5 minute- dacă nu apar semnele

incompatibilităţii de grup, continuă transfuzia în ritmul prescris.

DE ŞTIUT:

-în stabilirea incompatibilităţii de grup se vor observa simptomele obiective şi sesizările

spontane ale pacientului

DE EVITAT:

- A se pune întrebări frecvente pacientului ce ar sugera anumite simptome, îngreunând

orientarea înfaţa cazului.

in vitro-Oelecker

Scop:

decelează anticorpii din serul bolnavului, care ar putea distruge eritrocitele donatorului- pune

în evidenţă incompatibilitatea în sistemul OAB, prezenţa de anticorpi imuni din sistemul

Rh(dacă primitorul este Rho (D) negativ şi are anticorpi anti-Rho (D), iar donatorul Rh-

pozitiv a fostgreşit determinat ca Rh-neg)

materiale:-

lame de sticlă curate, degresate, uscate- flaconul sau punga cu sângele de cercetat- seringi şi

ace sterilizate- pipete, mănuşi de protecţie- termostat, vată, alcool

pacient

Psihic şi fizic ca la puncţia venoasăexecuţia-asistenta se spală pe mâini-îmbracă mănuşile

sterile- recoltează sânge prin puncţie venoasă- introduce sângele la centrifugă- pune o picătură

din plasma primitorului pe o lamă peste care adaugă eritrocite de la donator - respectă

proporţia de 1/10 între globule şi ser - citeşte rezultatul după 5 minute, la rece-adaugă o

picătură de papaină şi introduce la termostat timp de 30 minute

Interpretare

dacă în picătură se produce aglutinarea, sângele primitorului nu este compatibil cu

sângeledonatorului-dacă nu se produce aglutinarea, sângele este compatibil şi poate fi

transfuzat

Bibliografie

C. Mozes ”Tehnica îngrijirii bolnavului” Editura Medicală București, 1997.

E. Scortaru „Ingrijiri in boli interne si specialitati inrudite„Manual pentru asistentii medicali

generalisti 2010

G. Balta,M Stanescu Tehnici special de ingrijire ale bolnavului, Editura didactica si

pedagogica,1988 .

Karl Heinz Kristel ”Îngrijirea bolnavului” Editura All București 1998

L. Titircă ”Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicali” Editura Viața

Românească București 1997.

L Titircă ”Ingrijiri speciale acordate pacienților de catre asistentii medicali” Editura Viata

Medicala Românească 2006

R. Barbu Explorari functionale, Editura Medicala, Bucuresti 1978

V. Lotreanu „Analize medicale„ editura Corest 2000