ZOONOZE

Antraxul• Zoonoză bacteriană majoră cauzată de Bacillus

anthracis sau bacilul cărbunos,• antraxul afectează animalele, în special erbivorele.• De la acestea infecţia poate fi transmisă accidental la

om, la care evoluează sub 2 forme:• cărbunele cutanat (pustula malignă şi edemul malign),

care reprezintă peste 95% din cazuri, cu evoluţie favorabilă prin tratament

• cărbunele intern sau visceral (pulmonar, gastrointestinal sau meningoencefalitic), cu mortalitate cvasitotală, în pofida tratamentului.

• Bacilul cărbunos este un germen gram-pozitiv, imobil, capsulat, aerob, cu aşezare caracteristică în frotiu (băţ de bambus).

• în condiţii nefavorabile dezvoltării formelor vegetative, bacilul sporulează, proprietate de mare importanţă epidemiologică. Sporii sunt extrem de rezistenţi, rămânând viabili ani de zile, chiar decenii, în soluri care asigură condiţii prielnice de temperatură, umiditate şi pH, sau în produsele animalelor afectate de antrax (pe firele de lână sporii rămân virulenţi până la 18-20 ani, iar în pielea uscată 10-12 ani).

• Sporii sunt distruşi prin fierbere în 10 minute, prin autoclavare sau prin tratare cu formol.

• Incubaţia variază între 2-7 zile, obişnuit 48 de ore.

Rezervorul de infecţie• Antraxul la om este întotdeauna de origine animală,

aşa cum pentru animal e de origine telurică. • Animalele se infectează ingerând spori odată cu iarba.

Sporii ajung în sol prin intermediul fecalelor sero-sangvinolente, secreţiilor nazale sau sângelui provenite de la animalele bolnave.

• Rezervorul de infecţie este reprezentat de animale: ovine, cabaline, bovine, porcine precum şi de cadavre de animale moarte de antrax în care formele sporulate persistă vreme îndelungată.

• Diverse obiecte de origine animală: hamuri, curele, pături, s-au descris cazuri de infecţie cărbunoasă transmisă prin perii şi chiar pensule de ras

Căi şi mecanisme de transmitere• Antraxul la om este considerat o boală aproape

exclusiv profesională, cu apariţie în mediu industrial sau agricol.

• Cazuri se semnalează la: ciobani, îngrijitori de animale, lucrători în abatoare, tăbăcari, pielari, blănari ca şi la cei care manipulează lâna şi părul de animale în diverse industrii.

• Calea de acces pentru infecţia cărbunoasă este cea cutanată (90-95%), prin contact cu animalul bolnav, cu produsele de origine animală (piele, lână, păr, oase, carne, sânge) sau prin intermediul vectorilor mecanici (insecte hematofage, căpuşe) contaminate de la animalele bolnave.

• Cutaneous anthrax with a characteristic black eschar is shown.

• Cutaneous anthrax is acquired by inoculation with the bacteria or spore through damaged skin.

• This is the most benign form of anthrax. The mortality rate is 1% with antibiotic treatment.

• Calea respiratorie este mai puţin implicată: antraxul pulmonar se observă frecvent la lucrătorii din industria lânii şi a blănurilor. Doza letală, în 50% din cazuri, variază de la 2.500-50.000 spori, ceea ce se traduce prin prognoză sumbră.

• Calea digestivă (5-10%)poate oferi o poartă de intrare a agentului etiologic în cazul consumului de carne provenită de la animale bolnave, transmiterea este condiţionată de prezenţa formelor sporulate.

• Transmiterea directă, de la o persoană bolnavă la una sănătoasă, este posibilă, dar fără semnificaţie epidemiologică.

• The form of anthrax usually associated with bioterrorism is inhalational anthrax.

• Of the 22 cases of anthrax occurring with the postal attacks in 2001, a total of 11 were inhalational. Inhalational anthrax has a high mortality rate with 95% of untreated patients and 45% of treated patients dying of the infection in the 2001 attacks.

• Due to this high mortality rate, anthrax is considered a Class A agent by the CDC.

• Treatment: 2 drug regimens with ciprofloxacin (preferred) or doxycycline plus an agent with central nervous system penetration such as rifampin or ampicillin for 60 days are currently recommended

The chest x-ray frequently features a widened mediastinum

• Receptivitatea la infecţie este generală. Nu s-au descris reîmbolnăviri, ceea ce sugerează imunitate solidă.

• Pare posibilă şi imunizarea după infecţii inaparente, prin expuneri repetate.

• Manifestări epidemice au mai fost descrise în legătură cu consumul de carne infectată, au apariţia de TxA grave, cu manifestări de cărbune intestinal sau orofaringeal.

Profilaxie şi combatere• Controlul antraxului la om depinde în mod

esenţial de controlul bolii la animale.• Măsuri de combatere aplicate obligator:

Depistarea rapidă a animalelor afectate Incinerarea şi înhumarea corectă a cadavrelor de animale

• Vaccinarea profilactică anuală a animalelor Expertiza sanitar-veterinară a cărnii în abatoareExpertiza sanitar-veterinară a cărnii în abatoare

• Interzicerea valorificării produselor brute de la animalele bolnave sau suspecte de antrax

• Pentru unele produse animale din industria prelucrătoare a pieilor şi blănurilor animale se efectuează dezinfecţii cu formaldehidă sau oxid de etilen

• Vaccinarea persoanelor cu risc înalt este eficientă pentru prevenirea antraxului cutanat sau respirator cu un produs vaccinai care conţine antigen protector (3 administrări de bază, urmate de revaccinări anuale).

• In condiţiile actuale ale ameninţării unor atacuri teroriste, sunt considerate grupuri de risc şi militarii, astfel, în SUA, în 1999, acestora li s-au administrat 590.000 doze, fără a se înregistra reacţii adverse cu semnificaţie clinică.

• Cadavrele umane se incinerează sau se îngroapă la adâncime, în condiţii speciale

Rabies

• Rhabdovirus family; genus Lyssavirus• Enveloped, bullet-shaped virions

• Slow, progressive zoonotic disease

• Primary reservoirs are wild mammals• it can be spread by both wild and domestic

mammals by bites, scratches, and inhalation of droplets.

Rabies

• Virus enters through bite, grows at trauma site for a week and multiplies, then enters nerve endings and advances toward the ganglia, spinal cord and brain.

• Infection cycle completed when virus replicates in the salivary glands

Clinical phases of rabies:• Prodromal phase – fever, nausea, vomiting,

headache, fatigue; some experience pain, burning, tingling sensations at site of wound

• Furious phase – agitation, disorientation, seizures, twitching, hydrophobia

• Dumb phase – paralyzed, disoriented, stuporous• Progress to coma phase, resulting in death

• Often diagnosed at autopsy – intracellular inclusions (Negri bodies) in nervous tissue

• Bite from wild or stray animals demands assessment of the animal, meticulous wound care, and specific treatment.

• Preventive therapy initiated if signs of rabies appear

• Treatment – passive and active postexposure immunization– infuse the wound with human rabies immune globulin

(HRIG) and globulin; vaccination with human diploid cell vaccine (HDCV), an inactivated vaccine given in 6 doses with 2 boosters

• Control - vaccination of domestic animals, elimination of strays, and strict quarantine practices– live oral vaccine incorporated into bait for wild animals

Leptospirozele zoonoze manifestate ca boli infecţioase acute, generalizate, determinate de leptospire patogene transmisibile de la animale sălbatice şi domestice la om.

• Rezistenţa leptospirelor în natură este medie: sunt rapid inactivate prin uscare, pM acid, pH alcalin intens. Supravieţuiesc în mediu umed şi la temperaturi de 22-30"C, ape stătătoare, apă de canal (10-20 zile), sol umed.

• Rezistă în organele şi carnea animalelor bolnave încă 1-2 zile după sacrificare.

• Dezinfectanlcle uzuale sunt eficiente, iar dintre anlibiotice: penicilina, tetraciclina, lincomicina, eritromicina şi cclalosporinele.

• Incubaţia este de 4-19 zile, în medie 10 zile.

Rezervorul de infecţie • bovine, porcine, cabaline, câini, rozătoare sinantrope şi

sălbatice.• Acestea elimină prin urină leptospire pe perioade

îndelungate, uneori toată viaţa, contaminând apele stagnante şi curgătoare, solul, alimentele.

• Omul bolnav elimină germeni prin urină, dar pe durate limitate de timp, contagiozitatea premerge cu 3-5 zile debutul bolii. El poate fi sursă de leptospire numai în condiţiile vieţii neigienice.

• In întreaga lume rezervorul principal de infecţie este reprezentată de şobolani, care contaminează apa şi alimentele.

Căi şi mecanisme de transmitere• Boala se transmite la om prin contactul cu animalele infectate,

în general prin activităţi profesionale legate de creşterea animalelor sau, mai frecvent, prin intermediul apei, solului sau alimentelor contaminate prin urina animalelor rezervoare de infecţie.

• In cadrul transmiterii prin tegumente şi mucoase (chiar şi intacte) cei mai afectaţi sunt persoanele care lucrează în regiuni mlăştinoase, orezarii orezarii (boala cunoscută ca "febra de orezarii"), plantaţii de trestie de zahăr, în minemine, unde, umiditatea şi temperatura relativ constantă, precum şi prezenţa rozătoarelor, favorizează persistenţa în natură a leptospirelor.

• Alte categorii profesionale afectate: pescari, fermieri, pescari, fermieri, veterinarii, muncitorii în abatoare, măcelariiveterinarii, muncitorii în abatoare, măcelarii ce se pot infecta pe cale tegumentară prin îngrijirea animalelor infectate, prin manipularea cărnii sau a organelor (în special rinichi).

• Există posibilitatea contaminării accidentale la orice vârstă, de exemplu prin înotul în bazine cu apă stătătoare sau în râuri contaminate cu curs lent pe vreme caldă şi uscată, sau, în laboratoarele de specialitate.

• Transmiterea pe cale digestivă se realizează prin consum de alimente sau ingestia de apă contaminată prin urina animalelor infectate.

• Este posibilă transmiterea transplacentară la om.

• Transmiterea interumană survine extrem de rar.

Receptivitatea

• generală.• Orice individ este receptiv la infecţia cu

leptospire faţă de care nu posedă anticorpi la titruri proiective.

• Copiii sunt deosebit de receptivi, dar şi expuşi riscului prin scăldare în ape contaminate, mersul desculţ, pescuitul

• Imunitatea postinfecţioasă este specifică de tip

Profilaxie şi control• Sunt utile măsurile de deratizare, împiedicarea accesului

rozătoarelor în locuinţe, crescătorii, abatoare, precum şi dezinfecţia apelor reziduale eferente acestora.

• Pentru expunerea profesională e necesar portul echipamentului de protecţie, spălarea repetată a mâinilor, dezinfecţia corectă a plăgilor, igiena alimentaţiei. Escoriaţiile cutanate vor fi tratate şi protejate prin pansamente impermeabile.

• Educaţia populaţiei se referă la riscul de recreare şi implică interzicerea sau evitarea îmbăierilor în ape interzicerea sau evitarea îmbăierilor în ape necontrolate sanitar şi posibil contaminate, a mersului necontrolate sanitar şi posibil contaminate, a mersului desculţ în zone umede.desculţ în zone umede.

• Se va practica controlul şi protecţia bazinelor, ştrandurilor, împiedicându-se accesul rozătoarelor şi animalelor domestice (porcine, bovine). Apa din bazinele de înot va fi periodic clorinată sau acidifiată.

• Imunoprofilaxia, utilizând un vaccin inactivat, este rezervată grupurilor de risc profesional (zootehnişti, veterinari, fermieri, practicanţii zootehnişti, veterinari, fermieri, practicanţii sporturilor nauticesporturilor nautice etc).

• Profilaxia cu doxiciclină (200 mg/săptămână) pe durata expunerii s-a dovedit utilă.

Bruceloza• Bruceloza este o boală infecţioasă bacteriană

comună animalelor şi omului determinată de 4 din cei 7 reprezentanţi ai genului Brucella: B. abortus, B. melitensis, B. suiş, B. caniş ( B. neotomae, ovis şi inaris nu sunt patogene pentru om).

• Boala are o importanţă pentru sănătatea publică şi pentru economie în majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare.

• Este pe lista entităţilor care pot fi încadrate ca potenţială armă biologică în scop bioterorist.

• Brucelele sunt cocobacili Gram negativ, imobili şi nesporulaţi, a căror cultivare în laborator este dificilă.

• Rezistenţa lor în mediul extern este foarte ridicată, rezistă la uscăciune, temperaturi joase (la 4°C sunt viabile 3-6 luni), supravieţuiesc mult timp în produsele lactate nepasteurizate (în lapte, unt brânzeturi rezistă peste 45 de zile).

• Sunt distruse prin tratarea cu decontaminanţi uzuali şi cu procedeele termice (fierbere, pasteurizare).

• Bruceloza este o boală sistemică,• Diagnostic clinic: debut insidios sau brusc, febră

continuă, intermitentă sau neregulată de durată variabilă. transpiraţii profuze, predominant nocturne, astenie, anorexie, scădere în greutate, cet^alee, artralgii şi dureri generalizate; posibile localizări de organ ale infecţiei.

• Diagnostic de laborator se bazează pe: izolarea germenului din prelevate clinice (sânge, ţesuturi, produse patologice), titru al seroaglutininelor >160 în cel puţin o probă de ser recoltat după debutul clinic al bolii.

Rezervorul de infecţie • este reprezentat aproape exclusiv de animale infectate,

fiind citate doar câteva cazuri având ca sursă omul bolnav

• bovine, porcine, ovine, caprine, cămile, câini, dar şi animale sălbatice (bizoni, mistreţi, iepuri, rozătoare). Animalele pot fi bolnave, cu forme acute, lente sau cronice, şi, purtătoare, cu mare potenţial epidemiologie prin durată şi prin masivitatea eliminării germenului prin urină, lapte, secreţii, produse de sarcină: placentă, lichide fetale, avortoni -bruceloza fiind una din cauzele bruceloza fiind una din cauzele cele mai importante de avort la bovine, porcine, ovine, cele mai importante de avort la bovine, porcine, ovine, caprine.caprine.

Moduri şi căi de transmitere• Bruceloza, fiind o boală profesională, este transmisă la

om, în 2/3 din cazuri, prin contactul nemijlocit al conjunctivei sau tegumentelor umane lezate cu produse de origine animală contaminate: sânge, secreţii, ţesuturi sau cu animale infectate.

• Principalele ocupaţii asociate cu risc crescut de boală sunt: îngrijitorii de animale, medicii veterinari, lucrătorii din abatoare, laboratoare şi din industriile prelucrătoare de produse animaliere, zootehnicienii.

• Este posibilă şi transmiterea pe cale digestivă prin consum de came(consumul cărnii insuficient prelucrate termic) dar această eventualitate este rară

• Transmiterea interumană este extrem de rară: prin transfuzii de sânge infectat, sau prin lapte matern, transmiterea sexuală fiind teoretic posibilă (s-au evidenţiat brucele în spermatozoizii umani).

• Incubaţia bolii variază de la 5-60 zile (obişnuit) până la câteva luni.

• Receptivitatea la infecţie este generală.• Boala apare mai frecvent la bărbaţii adulţi, în

legătură cu expunerea profesională, dar poate să apară şi la copii, prin consumul produselor lactate contaminate.

Profilaxie şi combatere• Măsurile de profilaxie implică educaţia

populaţiei privind riscul consumului de lapte şi produse de lapte nefiert sau nepasteurizat.

• In sectoarele cu risc epidemiologie (abatoare, ferme etc.) se impune limitarea expunerii şi manipularea atentă a cărnii şi a altor produse posibil infectate, cu protejarea tegumentelor expuse.

• Dezinfecţia, dezinsecţia, deratizarea, pot fi completate cu măsuri de imunoprofilaxie activă, pentru limitarea infecţiei (vaccinarea bovinelor, ovinelorvaccinarea bovinelor, ovinelor a redus semnificativ incidenţa bolii la animale).

• Vaccinarea indivizilor cu risc, cu vaccin viu atenuat {B. abortus tulpina 19BA şi 104 M), s-a aplicat larg în China şi ex-URSS cu rezultate foarte bune.

• Tratamentul constă în combinaţii antibiotice, timp de cel puţin 6 săptămâni (tetraciclină+streptomicină sau doxiciclină+rifampicină sau tetraciclină+sireptomicină-1-cotrimixazol).

Borrelioza Lyme• zoonoză spirochetară cu focalitate naturală, transmisă prin

căpuşă, cu afectare multisistemică şi aspect proteiform • Clinic, infecţia evoluează în trei stadii :• Stadiul I este caracterizat de eritemul migrator, care

debutează ca o maculă, se extinde inelar şi este însoţit de semne conslitulionale minore.

• Stadiul II se caracterizeaza prin diseminare hematogena (survine la săptămâni, luni de zile de ia contactul infectantsăptămâni, luni de zile de ia contactul infectant) şi este reprezentat de:

• manifestări articulare ( mono- sau poliartrită, cu evoluţie în pusee scurte, recidivante),

• neurologice (radiculitc hiperalgice, afectarea nervilor cranieni cu paralizii faciale, poliradiculonevrite, meningită, encefalită, mielită), cardiace (endocardită, miocardită etc.).

Spirochetes Seen in the Midgut of Deer Ticks

Ixodes scapularis Ticks

• Stadiul 1 şi 2 constituie infecţia precoce, iar cea tardivă (după luni sau ani de zile)tardivă (după luni sau ani de zile) este reprezentată de stadiul III, cu manifestări ale pielii (acrodermatită cronică atrofiantă), neurologice şi articulare (reumatism cronic). Formele clinice europene sunt dominate de manifestările neurologice şi formele cutanate tardive, în comparaţie cu continentul american, unde sunt mai frecvente complicaţiile articulare.

• Incubaţia variază între 3-32 de zile după expunere, dar este posibilă şi manifestarea tardivă, stadiul iniţial fiind asimptomatic.

Typical Skin Lesion: Erythema Migrans (EM)

• Multiple lesions of erythema migrans occur in approximately 20% of patients. This patient, a carpenter from Nantucket who worked predominantly outside, had been treated with Lotrisone for 1 week prior to presenting to the emergency department with this rash. The patient had no fever and only mild systemic symptoms. He was treated with a 3-week course of oral antibiotics.

• In this patient, the rash on the ankle is consistent with both cellulitis (deep red hue, acral location, mild tenderness) and erythema migrans (July presentation in an area highly endemic for Lyme disease). In this situation, treatment with a drug that covers both diseases (eg, cefuroxime or amoxicillin and clavulanate combination) is one effective strategy.

• Borrelial lymphocytoma of the earlobe, which shows a bluish red discoloration. The location is typical in children, as opposed to the nipple in adults. This manifestation of Lyme disease is uncommon and occurs only in Europe. Courtesy of Lyme Disease Foundation, Hartford, Conn.

• Acrodermatitis chronica atrophicans is found almost exclusively in European patients and comprises an early inflammatory phase and a later atrophic phase. As the term suggests, the lesion occurs acrally and ultimately results in skin described as being like cigarette paper. Courtesy of Lyme Disease Foundation, Hartford, Conn.

Rezervorul de infecţie• Răspândirea bolii - cu focalitate naturală- este

dependentă de structura şi funcţionarea ecosistemului vector - gazdă - agent patogen.

• Rezervorul animal, reprezentat în principal de rozătoare şi cerbi, este foarte vast, interesând numeroase specii de vertebrate cu sânge cald, mamifere sălbatice şi domestice, păsări precum şi reptile şi batracieni

• După infecţie omul nu mai transmite borrelia b. şi nu constituie sursă naturală, motiv pentru care B. Lyme este considerată o zoonoză pasivă.

Hosts for Ixodes scapularisWhite-tailed deer

White-footed mouse

Căi şi mecanisme de transmitere

• Transferul la om al borreliozei Lyme are loc prin muşcătura căpuşei.

• Omul este parazitat de către căpuşe aflate în toate stadiile de evoluţie (larvă, nimfa, adult).

• Transmiterea interumană nu este posibilă, nu s-au raportat cazuri de boală transmisă prin transfuzie.

• Transmiterea intrauterină este posibilă.

Receptivitatea • generală. • Riscul de apariţie a unui eritem migrant după o

înţepătură este relativ redus, fiind estimat la 0,5% în Europa.

• Infecţiile inaparente sunt posibile, cu vindecare spontană, chiar în absenţa tratamentului.

• Reinfecţiile sunt posibile, mai ales când tratamentul cu antibiotice a fost instituit precoce.

• Incidenţa este uşor mai mare la grupa de vârstă până la 5 ani, comparată cu cea a grupei 5-10 ani. Vârsta medie în cazul artritei, este de 19 ani, a infecţiilor pseudogripale 42 de ani, şi, a celor asimptomatice, 53 ani.

• Populaţia cu risc de a contracta boala este reprezentată de muncitori forestieri, vânători, persoane practicând activităţi de recreaţie în mediul forestier, în special cu higrometrie puternică, favorabil dezvoltării vectorilor.

Profilaxie şi combatere• Cea mai eficientă măsură prevexiţională rămâne evitarea

biotipului natural, cu densităţi mari de căpuşe, în sensul limitării expunerii, în special în cazul profesiunilor la risc, prin protecţie tegumentară mecanică.

• Astfel, prevenţia include utilizarea repelenţilor, deplasarea pe cărări cu bocanci, jambiere, cămăşi cu mâneci lungi şi guler, pălărie, controlul periodic al căpuşelor fixate pe piele şi îndepărtarea lor cu pensete aplicate cât mai aproape de piele.

• Zona se spală cu apă şi săpun şi se decontaminează cu alcool. Se controlează locul o lună, pentru a surprinde Se controlează locul o lună, pentru a surprinde apariţia eritemului migrator.apariţia eritemului migrator.

• Prevenirea bolii ar putea fi realizată cu ajutorul unui vaccin, capabil să blocheze transmiterea bacteriei de la căpuşă la om

In SUA s-a obţinut un vaccin recombinant monovalent, conţinând proteina de suprafaţă OspA a B. burgdorferi strictu senso (B.b.s.s), care a indus apariţia anticorpilor la 97% dintre cei 350 de voluntari adulţi, cu reacţii locale moderate, prezente la 40-85% dintre subiecţi.

• Vaccinul protejează faţă de infecţie. • Obţinerea unui vaccin pentru Europa rămâne o problemă

complexă, datorită heterogenităţii speciilor europene, necesitând combinarea mai multor variante de proteine OspA, în vaccinuri multivalente, cu mult mai dificil de obţinut

BOLI INFECTIOASE DE ORIGINE TELURICA

• Tetanosul• boală infecţioasă acută, cu evoluţie gravă,

determinată de exotoxina produsă în anaerobioză de Clostridium tetani la nivelul porţii de intrare.

• bacil Gram pozitiv, anaerob, mobil, sporulat, ubicvitar, prezent în sol.

• Clinic se manifestă prin contractură tonică a musculaturii scheletice, crize de contracturi paroxistice datorită excitabilităţii neuromusculare crescute, însoţite de grave tulburări neurovegetative.

• Tetanosul neonatal este una din formele cele mai grave (fatalitate 50-90%) având ca poartă de intrare plaga ombilicală prin lipsa de asepsie a tratării acesteia, în special la noii-născuţii din mame la care noii-născuţii din mame la care nu s-a efectuat profilaxia în timpul sarciniinu s-a efectuat profilaxia în timpul sarcinii.

• Sporii au o rezistenţă crescută în mediul extern (praf, sol, fecale de animale, suprafeţe) la uscăciune, adăpost de lumină supravieţuind ani de zile, iar la soare rezistă aproximativ 1 lună.

• rezistă la antisepticele uzuale, la alcool şi la fierbere, fiind distruşi prin autoclavare în 15-20 minute, şi de dezinfectantele oxidante (apa oxigenată, permanganat de potasiu)

• In gunoiul de grajd, la 70°C, rezistă câteva zile • Bacilul este sensibil la penicilină, tetracicline, eritromicină

şi este rezistent la aminoglicozide.• Incubaţia este de 3-30 zile, perioadele scurte de

incubaţie fiind asociate cu plăgi intens contaminate, forme severe şi prognostic grav.

Rezervorul de infecţie • animalele erbivore (cai, bovine, oi) şi alte animale

domestice care găzduiesc în mod normal în intestinul lor bacili tetanici, pe care îi elimină în cantităţi mari prin fecale în mediul extern, de unde prin intermediul furajelor şi a apelor de suprafaţă ajung din nou în tubul digestiv al animalelor, realizând circulaţia naturală a bacililor.

• Bacilul tetanic poate fi prezent în intestinul omului, în unele zone geografice de la 0,1% până la 10-30%, dar fără importanţă epidemiologică în realizarea circulaţiei bacilului în natură sau în răspândirea bolii. Este important însă pentru tetanosul postoperator survenit după intervenţii pe colon, chirurgia anorectală, operaţii pe colecist.

Transmiterea• Se realizează prin contactul plăgilor

tegumentare sau mucoase cu solul, praful sau obiecte contaminate cu bacili tetanici sau spori.

• Riscul tetanigen este real în contextul realizării a două condiţii:

• contaminarea plăgii şi existenţa condiţiilor de anaerobioză.

• O categorie aparte conturată în ultimii ani este cea a tetanosului asociat cu administrarea de droguri injectabile. Contaminarea este posibilă prin pulberea de drog, tegumente nespălate sau echipament de injectare

• Se consideră plăgi cu probabilitate de a fi tetanigene: • plăgi înţepate cu aşchii, spini cuie, corn de vită• plăgi prin muşcătură de animale• plăgi anfractuoase cu zdrobiri de ţesuturi• plăgi cu ţesuturi devitalizate• plăgi survenite în accidente de circulaţie• plăgi infectate• plăgi ale cordonului ombilical în urma folosirii de instrumente

nesterile• fracturi deschise• avort empiric• arsuri de gradul II sau III• ulcere varicoase cronice infectate• orice plagă murdărită cu pământ, bălegar sau praf de stradă

indiferent de gradul de extindere a leziunii.

• Tetanosul nu se transmite interuman.• Este singura boală infectioasă prevenibilă

prin vaccinare care nu este contagioasă.• Receptivitatea este generală, puternic

influenţată de vaccinare, care induce un răspuns imun de tip umoral solid şi durabil.răspuns imun de tip umoral solid şi durabil.

• Boala este răspândită în întreaga lume, cu Boala este răspândită în întreaga lume, cu diferenţe mari în raport cu aplicarea diferenţe mari în raport cu aplicarea măsurilor de profilaxiemăsurilor de profilaxie

Prevenire şi control• Prevenirea se bazează pe vaccinarea generalizată a

populaţiei şi pe asigurarea măsurilor de profilaxie în cazul plăgilor tetanigene şi a tetanosului neonatorum.

• Vaccinarea sistematică începe la vârsta de 2 luni şi utilizează trivaccin DTP, respectiv ulterior bivaccin de tip copil DT şi de tip adult dT.

• Prevenţia presupune şi toaleta plăgii cu risc tetanigen, îndepărtarea corpilor străini, a ţesuturilor devitalizate, debridare, drenaj, aseptizarea plăgii, tratament cu antibiotice precum şi administrarea de DT şi de ser antitetanos.

Botulismul• Botulismul este o boală neuroparalitică determinată

neurotoxic, produsă de Clostridium botulinum, este rară ca frecvenţă, însă gravă prin letalitatea care poate ajunge la 30%.

• Germenele este un microb teluric, ubicvitar pe glob, mai frecvent în unele zone geografice, prezent în sol şi în mediile acvatice.

• Se descriu cinci forme clinico-epidemiologice deosebite ale bolii:

• toxiinfecţia alimentară botulinică (botulismul clasic) botulismul sugarului

• botulismul de plagă• botulismul „ascuns" al adultului• botulismul prin inadvertenţă

• Botulismul clasic este o intoxicaţie extrem de gravă, cu incubaţie între 6 ore şi 8 zile,incubaţie între 6 ore şi 8 zile, produsă în urma ingerării unor alimente în care s-a preformat toxina botulinică.

• Alimentele contaminate pot proveni din Alimentele contaminate pot proveni din gospodăria individuală, familială, dar şi din gospodăria individuală, familială, dar şi din unităţi de alimentaţie publică şi comerţunităţi de alimentaţie publică şi comerţ.

• Alimentele contaminate nu au aspect sau gust modificate

• In botulismul de plagă incubaţia este de 4-14 zile

• Poarta de intrare este de regulă o plagă contaminată cu pământ şi cu condiţii de anaerobioză.

• Indiferent de forma botulismului la om, manifestările clinice precoce sunt uscăciunea mucoasei bucale şi tulburările de acomodare, diplopia.

• Tabloul clinic este dominat de suferinţa SNC: pareze şi paralizii ale unor nervi cranieni (III, IV, VI), disfagie, posibil paralizie flască simetrică descendentă, însoţite de constipaţie, uneori vărsături, rar diaree.

• Botulismul sugarului a fost descris prima dată în 1976 şi este considerată cea mai frecvent raportată şi obişnuită formă de botulism. Incubaţia variază între 3 şi 30 de zileIncubaţia variază între 3 şi 30 de zile.

• Ceea ce atrage atenţia este apariţia bruscă a dificultăţilor de supt, a plânsului, a slăbiciunii musculare periferice („sindromul sugarului hipoton"), a dificultăţilor de respiraţie cu insuficienţă respiratorie şi stop respirator în faza finală.

• Este mortala fară asistenţă medicalăEste mortala fară asistenţă medicală.

• Botulismul „ascuns" este varianta pentru adult a botulismului sugarului. Poarta de intrare este tot digestivă şi mecanismul de producere este similar. A fost descris la persoane cu anomalii morfologice ale tubului intestinal care au permis colonizarea cu CI. botulinum.

• Botulismul prin „inadvertenţă" a fost descris destul de recent la bolnavii trataţi cu toxina botulinică pentru boli neurologice.

• Toxina botulinică este considerată cea mai toxică dintre toxinele bacteriene. Doza letală minimă pentru om este de Imcg, apreciată după cantitatea de toxină prezentă în aliment şi cantitatea de aliment ingerat.

• Rezervorul de infecţie este intestinul animalelor şi peştilor, de unde ajunge pe sol, pe produse agricole şi pe fundul mărilor

Transmiterea:

• în botulismul clasic, se realizează prin alimente contaminate în care s-a preformat toxina, în principal în condiţii de prelucrare termică insuficientă, în timpul îmbidonării conservelor şi fără preparare termică adecvată ulterior.

• Riscul major aparţine conservelor casnice (peste 95%) de legume şi fructe, mezelurilor şi cărnii afumate, cărnii conservate, peştelui.

• în botulismul de plagă, infecţia este transmisă prin solul sau prundişul care contaminează o plagă.

• în botulismul sugarului şi „ascuns" al adultului, boala apare mai ales datorită ingestiei de spori odată cu alimente, praf, miere de albine.

• Bolnavii excretă mari cantităţi de spori prin fecale, timp de săptămâni şi luni de zile, fără a genera cazuri secundare în anturajul lor.

• Susceptibilitatea este generală. Boala se manifestă sub formă de cazuri sporadice sau ca focare colective, mai ales familiale.

Profilaxia şi controlul• educaţia populaţiei pentru sterilizarea corectă

(cu repetare, trei zile la rând, prin fierbere) a conservelor preparate în gospodărie

• respectarea tehnologiei de fabricaţie a alimentelor comercializate, de depozitare,transport şi distribuţie

• în unităţile de alimentaţie publică, toate alimentele gătite se servesc după fierbere şi se păstrează la 60°C până la servire.

• se evită contactul direct sau indirect între alimente crude şi cele gătite.

• Botulinum toxin has the distinction of being the most deadly known toxin with fatal inhalational doses on the order of 3 ng/kg. Due to its lethality, botulinum toxin has been weaponized by several countries.

• The mechanism of action is to prevent the release of acetylcholine at neuromuscular junction resulting in a descending symmetric flaccid paralysis (shown).

• Treatment: antitoxin, preferably within 24 hours as antitoxin cannot reverse already established paralysis. Botulinum toxin has been labeled a Category A agent by the CDC.