Igiena adăposturilor pentru animale

1. Rolul adăposturilor în creşterea animalelor

Creşterea animalelor de-a lungul unui an se face doar în adăposturi care oferă condiţii optime de microclimat, pentru ca animalele să aibă o stare bună de sănătate şi un nivel maxim de productivitate. Adăposturile pentru animale prezintă o serie de avantaje:

protejarea animalelor de temperaturile scăzute, precipitaţii, vânturi

protejarea animalelor faţă de radiaţiile solare ridicate condiţionează dirijarea factorilor de microclimat, funcţie

de specie, vârstă, starea fiziologică, categoria productivă supraveghere mai bună a animalelor condiţionează desfăşurarea optimă a fluxului tehnologic

şi a acţiunii sanitar-veterinare

De asemenea, creşterea animalelor doar în adăposturi, prezintă şi dezavantaje:

mişcarea limitată a animalelor, influenţează negativ reproducţia

aerul din adăpost acumulează gaze, pulberi nocive şi microorganisme

consumul de energie şi combustibil este mai ridicat numărul mare de animale faciliteză contractarea şi

difuzarea de boli contagioase

2. Microclimatul din adăposturile pentru animale

Microclimatul este reprezentat de factorii biotici şi abiotici ai mediului ambiant, care pot influenţa favorabil sau nefavorabil starea de sănătate a animalelor. În creşterea animalelor se urmăreşte asigurarea unui microclimat optim pe toată durata de producţie, care să permită menţinerea unei stări de sănătate fără eforturi de adaptare sau consum de hrană suplimentar în vederea obţinerii unei producţi maxime. Factorii care asigură microclimatul sunt:

fizici (temperatura, presiunea aerului, curenţii de aer, lumina, ionizarea, zgomotele)

chimici (compoziţia gazoasă din aer) biologici (microorganismele)

Factorii fizici

a) Temperatura este factorul de microclimat cu acţiunea cea mai vizibilă asupra sănătăţii şi producţiei animale. Fiecare specie, categorie de vîrstă sau de producţie are o temperatură critică inferioară, o zona de neutralitate termică si o temperatură optimă pentru producţie. Scăderea temperaturii sub punctul critic inferior dtermină apariţia unor tulburări patologice şi a bolilor frigore la tineret şi moarte în final prin hipertermie. Temperaturile au efect negativ asupra reproducţiei la toate speciile, iar uneori pot determina moartea prin şoc caloric. Pentru rasele de animale crescute în România, valoarea optimă este de 25-27 grade Celsius.

b) Umiditatea influenţeză mai mult adăposturile pentru animale decât influenţeză aerul atmosferic. Vaporii de apă provin din: aerul expirat, evaporarea dejecţiilor, a apei tehnologice şi din adăposturi, evaporarea transpiraţiei, din nutreţurile umede, din aerul exterior introdus prin ventilaţie. Din punct de vedere igienic, umiditatea relativă a aerului prezintă importanţă când are valori sub 40% şi mai mari de 80%. Umiditatea excesivă împreună cu gazele nocive determină afecţiuni ale aparatului respirator la toate speciile.c) Curenţii de aer, influenţeză favorabil asupra organismului. Atunci când curenţii de aer au viteze mari, animalele devin neliniştite, pulberile sunt antrenate, picăturile de secreţie şi nucleii de picături se deplaseză creându-se condiţii pentru apariţia bolilor contagioase.

d) Luminozitatea, acţioneză prin durată, intensitate şi spectru, şi are influenţe asupra metabolismului general, creşterii, reproducţiei, producţiei şi comportamentului animalelor. La păsări lumina este esenţială atît pentru producţie cât şi pentru reproducţie. e) Ionizarea aerului, determină reducerea încărcăturii aerului cu microorganisme şi pulberi, previne apariţia bolilor respiratorii, a celor la nivelul inimii si rinichilor. f) Zgomotul, influenţeză animalele prin durată, intensitate, frecvenţa undelor sonore. Zgomotul cu intensitate mai mare de 60 decibeli reprezintă un factor de stres pentru animale, putând influenţa negativ comportamentul, producţia şi sănătatea. S-a constat că muzica de mică intensitate stimuleză producţia de lapte la vacă şi creşterea în greutate la porci.

Factorii chimici

În urma proceselor fiziologice şi a descompunerii chimice din substratul organic în adăposturile pentru animale se produc o serie de nocivităţi care viciază aerul. Gazele care au acţiune nocivă sunt:

bioxid de carbon amoniac hidorgen sulfurat gaze de canal oxidat de carbon substanţe utilizate în decontaminare

a) Bioxidul de carbon, se găseşte în aerul atmosferic în concentraţie de 0.03- 0,04 %. Concentraţiile mari de bioxid de carbon influenţează negativ starea de sănătate a animalelor inducând: hipertermie, apetit scăzut, acidoză respiratorie. Concentraţiile admise sunt cuprinse intre 0,15 si 0,30 %.b) Amoniacul, rezultă din descompunerea substanţelor proteice sub acţiunea unor bacterii, ciuperci, urobacterii asupra ureii, acidului uric. Concentraţia maxima admisă de amoniac este de 0,02 mg/l aer şi are valori variabile funcţie de specie şi categoria de animale. Amoniacul determină slăbirea capacităţii de apărare, favorizează apariţia şi evoluţia gravă a bolilor respiratorii, edem pulmonar acut.

c) Hidrogenul sulfurat, rezultă în urma proceselor fermentative a dejecţiilor, aşternutului, resturilor furajere, agitaţia mecanică a dejecţiilor semilichide din fosele de sub pardoseală. Concentraţia maximă de hidrogen sulfurat admisă în adăposturile de animale este de 0,015 mg/l. Determină afecţiuni ale sistemului nervos central, aparatului respirator, aparatului sanguin, slăbire, anemie, gastroenterite. d) Gazele de canal, rezultă din fermentaţia şi din putrefacţia substanţelor organice din dejecţii. Determină: slăbirea, reducerea rezistenţei la boli, poluarea odorantă a mediului ambiant. e) Aldehida formică, apare sub formă de vapori în urma decontaminării adăposturilor, incubatoarelor, eclozionatoarelor. Aldehida formică determină afecţiuni ale sistemului nervos central şi sistemului respirator. Concentraţia maximă admisă este de 0,004-0,006 mg/l.

Pentru prevenirea intoxicaţiilor animalelor cu aceste gaze nocive şi implicit îmbolnăvirea lor se recomandă:

respectarea normelor de suprafaţă menţinerea ventilaţiei adăpostului evacuarea permanentă a dejecţiilor folosirea pentru aşternut a unor materiale de bună

calitate utilizarea unor substanţe dezodorante întreţinerea corectă a sistemului de încălzire şi

iluminare.

Factorii biologici

Factorii biologici sunt reprezentaţi de microorganisme şi pulberi.

a) Pulberile, provin din aşternut, dejecţiile uscate, uruieli, păr, celule descuamate. Nocivitatea pulberilor din aerul adăposturilor este dat de cantitatea de praf, compuşii chimici şi biologici ai prafului, mărimea particulelor, locul de acţiune, tipul de expunere. Determina afecţiuni ale pielii, ochilor, căilor respiratorii. În vederea reducerii pulberilor din adăposturile pentru animale se recomandă:

prevenirea formării unei cantităţi mari de praf eliminarea surselor de poluare a aerului aspirarea permanentă a prafului plantarea de arbori şi arbuşti care reţin pulberile.

b) Microorganismele, provin din: dejecţii, mucoase, secreţii, excreţii, tuse, animale, purtatoare de germeni, nutreţuri, aşternut. Microorganismele din aer, în adăposturile pentru animale se gasesc sub 3 forme:

Picături de secreţie

Nuclei de picături

Praf bacterian

Numărul microorganismelor din aerul adăposturilor pentru animale se raportează la 1 m3 aer şi este variabil funcţie de tipul adăpostului, sistemul de întreţinere, specie, categoria de vârstă, starea de igienă a adăposturilor ( EX. într-un adăpost de cabaline NTG variază între 280.000 repaus şi 440.000 în timpul pansajului). Microorganismele produc boli aerogene (gripa virotcă la porci, viroze respiratorii la viţei, jigodia la carnasiere, tuberculoza, aspergiloza. Pentru prevenirea şi combaterea lor se recomandă: izolarea rapidă a animalelor purtătoare de germeni, controlul medical al personalului, izolarea în spaţiu a fermelor, dezinfecţie şi repausul biologic al adăposturilor, igiena generală.

BIBLIOGRAFIE

Corneliu Leonte, Doina Leonte, 2011- Elemente de construcţii zootehnice şi desen tehnic www.wikipedia.org Doina Leonte, 2007- Notiuni de zooigiena