INSTITUTUL NAŢIONAL DE STATISTICĂ 1 ZIUA MONDIALĂ A SĂNĂTĂŢII - 7 APRILIE - În anul 1948 s-a desfăşurat, sub egida ONU, prima reuniune internaţională la nivel global consacrată sănătăţii, momentul de constituire a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). Cu acest prilej, s-a decis ca ziua de 7 aprilie să fie sărbătorită, în fiecare an, drept „Ziua Mondială a Sănătăţii”. Pentru prima dată acest moment a fost marcat în 1950, România aflându-se printre primele ţări care au pus în practică recomandarea ONU. În anul 2018, pentru sărbătorirea acestei zile, OMS a ales ca temă „Accesul universal la servicii de sănătate” (Universal Health Coverage), furnizarea de servicii medicale tuturor, oriunde, fără riscul de îndatorare. În contextul Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă, toate Statele Membre ONU au convenit să încerce atingerea obiectivului de acces universal la servicii de sănătate până în anul 2030. Institutul Naţional de Statistică pune la dispoziţia mass-media o serie de informaţii prilejuite de această zi, pe baza celor mai recente date disponibile.
Transcript
INSTITUTUL NAŢIONAL DE STATISTICĂ 1
ZIUA MONDIALĂ A SĂNĂTĂŢII - 7 APRILIE -
În anul 1948 s-a desfăşurat, sub egida ONU, prima reuniune internaţională la nivel global consacrată sănătăţii, momentul de constituire a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS).
Cu acest prilej, s-a decis ca ziua de 7 aprilie să fie sărbătorită, în fiecare an, drept „Ziua Mondială a Sănătăţii”. Pentru prima dată acest moment a fost marcat în 1950, România aflându-se printre primele ţări care au pus în practică recomandarea ONU.
În anul 2018, pentru sărbătorirea acestei zile, OMS a ales ca temă „Accesul universal la servicii de sănătate” (Universal Health Coverage), furnizarea de servicii medicale tuturor, oriunde, fără riscul de îndatorare. În contextul Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă, toate Statele Membre ONU au convenit să încerce atingerea obiectivului de acces universal la servicii de sănătate până în anul 2030.
Institutul Naţional de Statistică pune la dispoziţia mass-media o serie de informaţii prilejuite de această zi, pe baza celor mai recente date disponibile.
INSTITUTUL NAŢIONAL DE STATISTICĂ 2
Starea de sănătate a populaţiei din România, înregistrată în anul 2016
La nivelul anului 2016, 70,5% din populaţia de 16 ani şi peste consideră că deţine o stare de sănătate bună sau foarte bună (76,0 % dintre persoanele de sex masculin, respectiv 65,4% dintre cele de sex feminin), iar 29,5% este de părere că starea de sănătate este satisfăcătoare, rea sau foarte rea.
Majoritatea persoanelor tinere au declarat o stare de sănătate bună şi foarte bună, dar numai 29,3% dintre persoanele de 65-74 ani şi 12,6% dintre persoanele de 75 şi ani şi peste au declarat că au o stare de sănătate bună sau foarte bună.
Persoane de 16 ani și peste după opinia privind starea de sănătate,
pe grupe de vârstă, în anul 2016 (%)
Sursa: INS, Ancheta asupra calităţii vieţii (ACAV)
Persoanele de 16 ani şi peste care suferă de o boală cronică sau de invaliditate sunt în proporţie de 19,2%, femeile fiind din nou majoritare în această categorie (61,6%). Mai mult de jumătate dintre aceste persoane trăiesc în mediul urban (51,9%). Evident că cele mai afectate de o boală cronică sau de invaliditate sunt persoanele vârstnice de 65 ani şi peste (58,6%) urmate de cele cu vârsta cuprinsă între 50 şi 64 ani (30,0%).
Mai mult de un sfert din persoanele de 16 ani şi peste (26,1%) declară că activitatea lor zilnică a fost limitată de o problemă de sănătate pe o perioadă de cel puţin 6 luni. Persoanele din mediul rural declară că se confruntă cu astfel de probleme într-o proporţie mai mare decât cele din urban (27,5% faţă de 24,9%).
Dacă la persoanele din grupele de vârstă de sub 50 ani, ponderile celor care se confruntă cu probleme de sănătate care le afectează activitatea zilnică sunt scăzute (sub 22,9%), odată cu înaintarea în vârstă constatăm că aceste ponderi cresc accelerat (de la 34,9% la grupa de 50-64 ani, ajungând la 56,3% la grupa 65-74 ani şi chiar până la 73,7% în cazul persoanelor de 75 de ani şi peste).
Proporţia femeilor care au apreciat că sănătatea le-a afectat activitatea cotidiană este mai ridicată decât cea înregistrată la bărbaţi (31,0% faţă de 20,9%).
Din totalul persoanelor de 16 ani şi peste în 2016, o pondere de 13,5% a fost reprezentată de cele care nu
au avut nevoie să consulte un medic specialist în ultimele 12 luni, 77,9% au putut să fie consultaṭi, iar
8,6% nu au reuṣit acest lucru, deşi ar fi avut nevoie.
Dintre persoanele care nu au putut beneficia de un consult din diferite motive, se remarcă ponderea mult
mai ridicată a femeilor decât a bărbaṭilor (62,7% faṭă de 37,3%), însă dintre cele care nu au avut nevoie, se
observă că bărbaṭii 52,7% au avut ponderi mai mari decât femeile 47,3%.
Pe grupe de vârstă persoanele de 65 de ani ṣi peste deţin procentul cel mai ridicat al celor care nu au putut să ajungă la consultul medicului specialist (circa 1 din 5), dar ponderea cea mai mare a celor care nu au avut nevoie de consult se observă printre cei ce provin din grupa de vârstă a tinerilor de 16-34 ani (1 din 5).
INSTITUTUL NAŢIONAL DE STATISTICĂ 3
Din totalul persoanelor de 16 ani şi peste, în 2016, o pondere de 12,5% a revenit celor care nu au avut
nevoie să consulte un medic stomatolog în ultimele 12 luni, 79,2% au putut să fie consultaṭi, iar 8,3% nu
au reuṣit s-o facă deşi ar fi avut nevoie.
Dintre persoanele care nu au putut ajunge la cabinetul stomatologic, se remarcă ponderea mult mai
ridicată în rândul femeilor decât a bărbaṭilor (56% faṭă de 44%), însă dintre cei care nu au avut nevoie, se
observă că bărbaṭii au avut ponderi mai mari decât femeile (50,5%, respectiv 49,5%).
Pe grupe de vârstă remarcăm că din rândul celor de 65 de ani ṣi peste,relevă procentul cel mai ridicat al celor care nu au putut să ajungă la consultul medicului stomatolog (circa 1 din 10), iar ponderea cea mai mare a celor care nu au avut nevoie de consult se observă printre cei ce provin din grupa de vârstă a celor mai tineri, de 16-34 ani (aproape 2 din 5).
Activitatea unitătilor sanitare în anul 2016
În anul 2016, activitatea din sistemul sanitar (public şi privat) s-a desfăşurat în peste 60 mii unităţi sanitare (49 mii de unităţi sanitare în mediul urban şi 11 mii unităţi sanitare în mediul rural). Pe principalele categorii de unităţi, reţeaua sanitară a dispus în anul 2016 de aproximativ: 570 spitale, 800 de centre de diagnostic şi tratament, centre medicale şi centre de sănătate, 470 de ambulatorii de specialitate şi ambulatorii integrate spitalelor, o reţea de 6,3 mii laboratoare medicale şi laboratoare de tehnică dentară, peste 40 de mii de cabinete medicale şi 9,5 mii farmacii, drogherii şi puncte farmaceutice. Asistența medicală a fost furnizată și în 2 sanatorii TBC, 2 preventorii, un sanatoriu de nevroze și unul de neuropsihiatrie, 9 sanatorii balneare, 67 de unităţi medico-sociale, precum și în 178 de unități rezidențiale pentru persoane vârstnice și aproape 600 de unități rezidențiale și centre de zi destinate persoanelor cu dizabilități1.
Distribuţia principalelor categorii de unităţi sanitare pe forme de proprietate, în anul 2016
Sursa datelor: INS, Activitatea unităţilor sanitare, 2016 Datele graficului în format .xls
Comparativ cu reţeaua unităţilor sanitare din sectorul public, care în anul 2016 includea 64,6% din totalul spitalelor, 70,6% din totalul centrelor de sănătate (inclusiv centrele de sănătate cu paturi de spital), 55,6% din totalul sanatoriilor balneare, toate sanatoriile TBC, sanatoriul de nevroze şi cel de neuropsihiatrie, toate preventoriile, dispensarele medicale şi toate cabinetele şcolare (medicale şi stomatologice), precum şi 50,4% din totalul laboratoarelor medicale, sectorul privat deţinea integral sau aproape integral (peste 90%) rețeaua de cabinete de medicină de familie și de medicină generală, de cabinete medicale de specialitate, de cabinete stomatologice, societăți civile medicale, de specialitate și stomatologice, de centre medicale de
1 Datele prezentate se referă numai la unitățile destinate persoanelor cu dizabilități și persoanelor vârtnice în care se acordă asistență medicală
specialitate și policlinici, de laboratoare de tehnică dentară, de farmacii, puncte farmaceutice și drogherii, de depozite farmaceutice, precum și 73,3% din rețeaua de centre de diagnostic şi tratament.
Medicina primară
Medicina primară, asigurată prin reţeaua de cabinete medicale de familie reprezintă primul contact al populaţiei cu sistemul sanitar, atât pentru diagnosticarea şi tratarea unor boli, cât şi pentru realizarea examenelor medicale preventive. În anul 2016, s-au furnizat servicii de medicină primară în 11,3 mii cabinete de medicină de familie (6,7 mii în mediul urban și 4,6 mii în rural), 76,8% din populație2 fiind înscrisă pe listele medicilor de familie. Unui cabinet de medicină de familie i-au revenit, în medie, 1748 de locuitori3 (1576 locuitori în urban și 2001 în rural).
În anul 2016, medicii de familie au declarat 14,6 milioane cazuri noi de îmbolnăvire4, cel mai mic număr înregistrat în ultimii 6 ani, cu 9,8% mai puține cazuri noi față de anul 2011 și cu 1,7% mai puține față de anul 2015.
Față de anul 2011, în anul 2016 cele mai semnificative scăderi ale numărului de cazurilor noi de îmbolnăvire s-au înregistrat la tulburările mentale și de comportament (cu 22,3%), la afecțiunile aparatului respirator (cu 19,5%) și la bolilele infecțioase și parazitare (cu 12,9%). În aceeași perioadă, a crescut cu 85,6% numărul cazurilor noi în care investigațiile clinice și de laborator au evidențiat simptome, semne și rezultate anormale, dar a crescut semnificativ și numărul de cazuri diagnosticate cu tumori (cu 45,6%), cu boli ale sângelui, ale organelor hematopoietice şi unele tulburări ale mecanismului de imunitate (cu 19,3%) și cele diagnosticate cu boli endocrine, de nutriție și metabolism (9,0%).
În perioada 2011-2016, principale patru cauze de îmbolnăvire au fost reprezentate de bolile aparatului respirator, bolile aparatului digestiv, boli ale sistemului nervos, ochiului şi anexelor sale, ale urechii şi apofizei mastoide și boli ale sistemului osteo-articular, ale muşchilor și ţesutului conjunctiv, acestea acoperind peste două treimi din numărul de cazuri noi declarate de medicul de familie.
Ponderea cazurilor noi de îmbolnăvire, pe primele patru clase de boli, declarate de medicii de familie, în perioada 2011-2016
Sursa: Institutul Naţional de Sănătate Publică - Centrul Naţional de Statistică şi Informatică în Sănătate Publică Datele graficului în format .xls
2 La calculul ratei de înscriere la medicul de familie s-a utilizat populația după domiciliu la 1 iulie 2016. 3 La calculul indicatorilor relativi s-a utilizat populația rezidentă la 1 iulie a anului de referință, estimată în condiții de comparabilitate cu rezultatele Recensământului Populației și Locuințelor – 2011. 4 Sursa datelor: Institutul Naţional de Sănătate Publică - Centrul Naţional de Statistică şi Informatică în Sănătate Publică.
Asistenţa medicală ambulatorie de specialitate este asigurată prin unităţi specializate de tipul ambulatoriilor de specialitate, centrelor medicale şi stomatologice, policlinicilor, centrelor de diagnostic şi tratament, al altor unităţi medicale, unități care aparțin, în majoritate, sectorului privat și sunt situate, în majoritate, în mediul urban. Reţeaua cabinetelor medicale independente de specialitate şi cea a cabinetelor stomatologice independente, rețelele cu cel mai mare număr de unități din sistemului de asigurare a asistenţei medicale ambulatorii, aparțin aproape în totalitate sectorului privat.
În anul 2016 au furnizat asistență medicală ambulatorie de specialitate un număr de 14,9 mii cabinete stomatologice independente5 (12,8 mii în mediul urban și 2,1 mii în rural), unui cabinet stomatologic revenindu-i, în medie, 1324 de locuitori (827 locuitori în mediul urban și 4387 în rural). Cabinetele medicale independente6 de specialitate au furnizat servicii medicale prin intermediul a 10,8 mii unități (10,4 mii în urban și 381 în rural), unui cabinet de specialitate revenindu-i, în medie, 1832 de locuitori. Numărul de locuitori care revin unui cabinet independent de specialitate este de 23 de ori mai mare în mediul rural decât în cel urban.
Asistenţa medicală furnizată de spitale pacienţilor, cu internare
Asistenţa medicală cu internare furnizată pacienţilor se realizează în spitale, centre de sănătate cu paturi de spital, sanatorii balneare, sanatorii de nevroze și neuropsihiatrie, sanatorii TBC, preventorii și unități medico-sociale.
Spitalele au dispus, în anul 2016, de 132 mii paturi pentru internare continuă (125 mii de paturi în sectorul public şi aproape 7 mii de paturi în sectorul privat) şi au fost tratate un număr de 4,2 milioane de cazuri de internare continuă. Peste 90,0% dintre spitale funcționează în mediul urban și, în anul 2016, au tratat 4,1 milioane de cazuri de internare continuă. Durata medie de spitalizare a fost de 7,4 zile (7,5 zile în sectorul public și 6,1 zile în sectorul privat).
Un număr de 3,2 milioane cazuri au fost tratate cu internare de o zi.
În anul 2016, preventoriile și sanatoriile (TBC, de nevroze sau de neuropsihiatrie și cele balneare) au oferit servicii medicale unui număr de 27,5 mii pacienți, durata medie de internare variind de la 13,4 zile în sanatoriile balneare, la 29,3 zile în sanatoriile de nevroze sau de neuropsihiatrie, la 31,8 zile în sanatoriile TBC, ajungând la 111,0 zile în preventorii.
Ponderea pacienţilor externați din spitale, pe anumite clase de boli, în perioada 2011-2016
Sursa: Şcoala Naţională de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Datele graficului în format .xls
5 Nu sunt incluse cabinetele stomatologice școlare și studențești. 6 Nu sunt incluse cabinetele medicale școlare și studențești.
Rata de externare7 a pacienților internați în regim de spitalizare continuă a fost, în 2016, de 20044 de externări la 100000 de locuitori cu reședința obișnuită în România, reprezentând o scădere de 10,6% față de anul 2011 și de 1,4% față de anul 2015.
Aproape jumătate dintre pacienții externați în anul 2016 au fost diagnosticați cu afecțiuni ce fac parte din una dintre următoarele patru clase de boli: boli ale aparatului circulator, boli ale aparatului respirator, boli ale aparatului digestiv și tumori.
Pe grupe de vârstă, până la vârsta de un an principalele diagnostice la externare au fost afecțiunile din perioada perinatală (54,0% dintre cazuri) și afecțiunile aparatului respirator (22,1% dintre cazuri). La copiii și tinerii cu vârsta între 1 și 19 ani principalele diagnostice la externare le-au reprezentat afecțiunile aparatului respirator (29,7% dintre cazuri) și bolile infecțioase și parazitare (12,2% dintre cazuri). Până la vârsta de 19 ani cele mai frecvente diagnostice la externare sunt aceleași atât la populația feminină, cât și la cea masculină. La populația cu vârsta între 20-49 ani diagnosticul la externare diferă semnificativ pe sexe. În timp ce bărbații de 20-49 ani au avut ca principale diagnostice bolile aparatului digestiv (14,8% dintre cazuri) și tulburările mentale și de comportament (14,4% dintre cazuri), în cazul femeilor de 20-49 ani aproape 40% au avut ca diagnostic la externare sarcina, nașterea sau lăuzia, 9,3% dintre cazuri au avut ca diagnostic tumorile, iar 9,2% bolile aparatului genito-urinar. Pacienții de 50 de ani și peste (atât bărbații, cât și femeile) au avut ca principale diagnostice la externare bolile aparatului circulator (17,3% dintre pacientii de 50-64 ani și 26,4% dintre cei de 65 de ani și peste) și tumorile (14,2% dintre pacientii de 50-64 ani și 12,3% dintre cei de 65 de ani și peste).
Personalul medico-sanitar
Din punct de vedere al asigurării cu personal medico-sanitar, în anul 2016, sistemul de sănătate a dispus de 57,3 mii medici, 16,4 mii medici dentişti, 17,2 mii farmacişti, 137,2 mii personal cu pregătire sanitară medie şi 66,3 mii personal sanitar auxiliar. Structura personalului sanitar este preponderent feminină, ponderea femeilor în rândul medicilor și al medicilor dentişti fiind de peste două treimi, iar în rândul farmaciștilor de aproape 90,0%. Un număr de 1,4 mii fiziokinetoterapeuți şi 13,8 mii asistenţi medicali cu studii superioare au asigurat îngrijirea medicală în unităţile din sistemul sanitar public şi privat.
Numărul locuitorilor care au revenit la un cadru medico-sanitar, în anul 2016
Sursa: Institutul Național de Statistică – Activitatea unităților sanitare în anul 2016 Datele graficului în format .xls
Numărul populaţiei care a revenit la un cadru medico-sanitar (sector public şi privat) a fost, în anul 2016, de 344 locuitori la un medic, faţă de 353 locuitori care au revenit la un medic în anul 2015; 1199 locuitori la un medic stomatolog, faţă de 1274 locuitori în anul precedent; 1147 locuitori la un farmacist, faţă de 1157 în anul 2015; 144 locuitori la un cadru sanitar mediu, faţă de 149 în anul anterior.
7 Sursa datelor pentru numărul cazurilor de externare: Școala Națională de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar București
