Zborul cu parapanta

Introducere

Istoria parapantei• Încă din antichitate,de la Dedal şi Icar, este documetată

fascinaţia omului pentru zbor.

• Primele aparate zburatoare au fost baloanele cu aer cald sau gaze mai uşoare ca aerul.

• Printre primii care a abordat problema zborului dinamic în mod ştiinţific a fost Otto Lilienthal (1848-1896).

Un rol foarte important în dezvoltarea aparatelor de zbor ieftine au avut soţii Rogallo

Iniţial aripa triunghiulară a fost cercetată în

laboratoarele NASA pentru readucerea pe

pământ a cabinelor spaţiale.

Deltaplanul conceput de ei a fost primul aparat, care prin simplitatea constructivă şi prin preţul redus a devenit accesibil tuturor îndragostiţilor zborului liber.

Evoluţia paraşutelor

• Pâna în anii ’60 s-au utilizat paraşutele circulare, destinate doar coborârilor pe verticală, cu posibilităţi minime de deplasare pe orizontală.

• Americanul David Barish, care a executat zboruri reuşite cu o aripă de concepţie proprie, cu o singură suprafaţă.

• În 1964 firma americană Para-Foil a lansat pe piaţă o paraşută celulară, patentată de inginerul Domina Jalbert.

• Dan Poynter a reuşit primul zbor de pe o pantă cu aripa celulară. Descrierea zborurilor si tehnica lor au fost publicate în revista Parachute Manual.

• Articolele au atras atenţia francezului André Bohn, care începând din 1978 a realizat mai multe zboruri, unele mai lungi de 1 km.

Parapantismul ca sport

• În 1981 specialişti din trei ţări, Marea Britania, Olanda şi Franţa elaborează primul Statut care reglementează noul sport.

• În 1986 FAI ( Federaţia Internaţionala Aeronautică) aprobă acest statut.

• Astfel ia naştere un nou sport aviatic, care şi azi e în ascensiune. Au aparut şcoli pentru instruirea piloţilor, au fost elaborate regulamente pentru competiţii, au apărut producători consacraţi de echipamente şi accesorii.

Echipamentul de zbor

Parapanta • VOALURA:– Bord de atac– Bord de fugă– Intrados– Extrados– Chesoane– Stabilizatoare– Panouri intercheson

• SUSPANTE: – nivele (A, B, C, D),

ramificaţii• CHINGI PORT SUSPANTE

(elevatoare):– Chingi faţă-spate– Bride– Trimere– Accelerator

• COMENZI

Cele 3 axe

Rotaţie de-a lungul axei:- X se numeşte ruliu;- Y se numeşte tangaj;- Z se numeşte giraţie.

Omologarea parapantelor

• Împărţirea pe categorii în funcţie de nivelul de pregătire al pilotului: – EN sau LTF A, şcoală/piloţi începători;– EN sau LTF B, piloţi începători;– EN sau LTF C, piloţi de nivel mediu;– EN sau LTF D, piloţi avansaţi.

Seleta

Carabine

Elementul de legătură între seletă şi parapantă sau seletă şi rezervă.

PARAŞUTADESIGURANŢĂ (rezerva)

Părţi componente: – mâner cu agrafe;– container de aruncare;– voalură;– suspante;– chinga de prindere;– capotă.

Noţiuni de bazăÎn documentaţiile parapantelor găsim câteva noţiuni care se referă la

dimensiunile şi caracteristicile acestora:

- anvergura: distanţa între extremităţile laterale ale voalurii desfăşurate pe o suprafaţa plană;

- anvergura proiectată: distanţa între extremităţile laterale ale voalurii gonflate;

- suprafaţa: aria voalurii desfăşurate pe o suprafaţă plană;- suprafaţa proiectată: aria proiecţiei voalurii gonflate pe o suprafaţă plană;- încarcare alară: raportul dintre masa totală (parapanta + seleta + pilotul

echipat complet) si suprafaţa aripii.- alungirea aripii: raportul dintre patratul anvergurii si suprafata aripii.