+ All Categories
Home > Documents > Www.referat.ro Diplom.doc81230

Www.referat.ro Diplom.doc81230

Date post: 27-Nov-2015
Category:
Upload: lesnicmax
View: 92 times
Download: 7 times
Share this document with a friend
87
Întroducere Industria uşoară ocupă un rol important în viaţa oamenilor. Ea cuprinde ramuri ca: industria textilă industria de tricot, industria încălţămintei, industria obiectelor de faianţă, industria de confecţii ş.a. Principala sarcină a industriei uşoare constă în asigurarea populaţiei cu producţie calitativă şi universală, producţie ce ar mări nivelul material şi cultural al vieţii oamenilor. Un loc aparte în industria uşoară îl ocupă industria de confecţii – cea mai importantă ramură a industrie date. Rolul principal în dezvoltarea industrie de confecţii – realizarea rezultatului final şi sporirea eficienţei muncii – aparţine reutilări tehnice, aplicării în practică a ultimelor realizări în domeniul tehnologiei, mecanizării şi automatizării. Calitatea confecţiei, efectul economic al producţiei şi consumului ei e condiţionat de proiectarea modelului, ţesătura folosită, utilajul modern. Creşterea situaţiei materială şi culturale are ca rezultat creşterea necesităţii unor vestimente frumoase, elegante, comode şi la modă. Îmbrăcămintea joacă un rol important de asemenea în comunicare şi în relaţiile dintre oameni. Prin îmbrăcăminte omul se autocaracterizează, ea refectîndu- 1
Transcript
Page 1: Www.referat.ro Diplom.doc81230

Întroducere

Industria uşoară ocupă un rol important în viaţa oamenilor. Ea cuprinde ramuri ca: industria textilă industria de tricot, industria încălţămintei, industria obiectelor de faianţă, industria de confecţii ş.a. Principala sarcină a industriei uşoare constă în asigurarea populaţiei cu producţie calitativă şi universală, producţie ce ar mări nivelul material şi cultural al vieţii oamenilor. Un loc aparte în industria uşoară îl ocupă industria de confecţii – cea mai importantă ramură a industrie date.Rolul principal în dezvoltarea industrie de confecţii – realizarea rezultatului final şi sporirea eficienţei muncii – aparţine reutilări tehnice, aplicării în practică a ultimelor realizări în domeniul tehnologiei, mecanizării şi automatizării.Calitatea confecţiei, efectul economic al producţiei şi consumului ei e condiţionat de proiectarea modelului, ţesătura folosită, utilajul modern.Creşterea situaţiei materială şi culturale are ca rezultat creşterea necesităţii unor vestimente frumoase, elegante, comode şi la modă.Îmbrăcămintea joacă un rol important de asemenea în comunicare şi în relaţiile dintre oameni.Prin îmbrăcăminte omul se autocaracterizează, ea refectîndu-i gusturile şi nivelul de cultură generală.

coala

1

Page 2: Www.referat.ro Diplom.doc81230

Formarea unei economii de piaţă reale cu o structură renovată şi funcţionabilă eficient este un proces complex şi multilateral de reorganizare radicală a vieţii social-economice a societăţii. În procesul desfăşurării acestor transformări, se rezolvă în mod consecvent şi problemele privind reformarea macroeconomică în ansamblu, relansarea sectorului real al economiei. O importanţă deosebită trebuie să se acorde reorganizarea lor deoarece anume de determinat, în cele din urmă, eficacitatea reformei economiei naţionale şi dinamica dezvoltării ei.

În acest sens o atenţie deosebită merită să i se acorde industriei uşoare una din ramurile de bază ale economiei naţionale, căruia îi revine o treime din volumul total al industriei. Această ramură în multe cazuri determină starea pieţei interne a mărfurilor de consum. Reflectînd tendinţele generale ale dezvoltării economiei , vom menţine că industria uşoară dispune de posibilităţi reale care permit realizarea cu succes a unor reforme de structură, de perfecţionare mecanismelor economice. Industria uşoară , ca şi întreaga economie naţională, pe parcursul ultimelor zece ani, se află în stare de criză. Î n perioada anilor de reforme, producţia acestei ramuri continua să scadă, volumul ei constituind în prezent abea jumătate din volumul produs în anul 1900. Crizele principale ale acestei situaţii sunt: ruperea relaţiilor economice cu partenerii tradiţionali şi creşterea bruscă a preţurilor la materialele prime şi resursele energetice ceea ce a făcut imposibil folosirea pe deplin a capacităţilor de producţie de import necontrolată care a complicat în mod serios activitatea producătorilor locali necorespunderea nivelului tehnologic de producere şi a calităţii producţiei autohtone cerinţelor contemporane; administrarea economică ineficientă în condiţiile economiei de piaţă a activităţilor de marketing pe pieţele de peste hotare.

Programul elaborat de Ministerul Economiei Reformelor al Republicii Moldova şi Departamentul de !!!!!!!!!! privind dezvoltarea industriei pentru viitorul apropiat nu e deajuns de !!!!!!! şi reflecta numai modificarea bazei legislative, atragerea mai activă a investiţiilor străine, protecţie producătorilor autohtoni. În acelaşi timp, astfel de probleme actuale ca asanarea financiară a întreprinderilor de ramură, modernizarea şi retehnologizarea lor.

Trebuie să fie luat în cosiderenţii şi faptul că procesele de privatizare şi decentralizare, liberalizarea economiei au dat naştere la noi probleme privind formarea unui sistem eficient de secţionarea corporativă , adaptarea colectivelor întreprinderilor la depăşirea mentalităţii vechi şi asigurarea unor motivaţii în activitatea de muncă , dar totodată nu trebuie de idealizat fenomenul de autoreglare a pieţei, cît şi a liberalismului nelimitat în economie.

2

Page 3: Www.referat.ro Diplom.doc81230

Toate acestea, luate în ansamblu vorbesc despre actualitatea şi necesitatea elaborării unor probleme de teorie şi practică privind reformarea şi modificarea structurală la nivel de ramură şi unitate economică a industriei uşoare.

Reformele care au loc în fostele ţări socialiste în realitate sunt nişte procese voluminoase şi multilaterale , sensul şi scopul strategiei al cărora se reduce la transformarea economiei contemporană la piaţa, la modificarea fundamentală a ansamblului relaţiilor economice.

În această ordine de idei o însemnătate deosebită are strategia naţională de reorganizare social-economică în baza sistemului de realizări complexe a problemei în vigoare. Conţinutul reformelor trebuie să corespundă criteriilor de bază ale cărora transformări raţionale şi eficiente

Iar sareinele principale , ca şi condiţiile care determină tranziţia la un sistem economic nou, sunt: lichidarea favorabilă de concurenţă, antreprenoriatul liber, formarea mecanizmului economic, a bazei legislative şi a unei infrastructuri adecvate cerinţelor de piaţă, ridicarea nivelului de publicitate a sistemului relaţiilor economice mondiale, dar trecerea accelerată de la proprietatea de stat la proprietatea privată nu are efecte cuvenite; ci , invers, se poate solda cu nişte consecinţe social-economice nedatorite.

Deseori , şi mai ales reformatorii radicali, economia de piaţă este prezentată în forma d sistem de dominaţie indivizibila a capitalului privat. Iar rolul , proprietăţii de stat se reduce la minim sau în general este ignorat.

Concepţia rolului deosebit al statului în condiţii contemporane este inclusă în tendinţa internaţională de avansare spre modulul economiei mixte, întemeiate pe îmbinarea naţională a diferitor forme de proprietate şi activitate economică, a mecanismului reglamentării de piaţă şi celor statale.

În timpul efectuării reorganizaţiilor sistematice trebuie să ne bazăm pe practica mondială. Ţările dezvoltate au ajuns treptat la relaţiile de piaţă civilizate, prin evoluţie, pe cînd fostele ţării socialiste sunt orientate spre transformări radiale, care prevăd schimbarea rapidă şi afectivă a formelor şi metodelor administrative de comandă. Ţara noastră trebuie să se adapteze la condiţiile pieţelor străine şi integrarea în sistemul economic mondial.

În totalitatea eforturilor de renaştere a economiei naţionale în baza principiilor relaţiilor de piaţă o importanţă deosebită are reformarea sectorului real şi, în primul rînd , a producţiei industriale.Economia naţională depinde în mare măsură de furnizorii de materie-primă şi resurse energetice, şi pe pieţele străine de realizare a producţiei sale.Formarea industriei uşoare de constituire a structurii complexului economic al R.M. s-a produs pe parcursul mai multor decenii, dar piscul dezvoltării ramura l-a atins la hotarele anilor 80 – 90.

3

Page 4: Www.referat.ro Diplom.doc81230

Către acest timp ea a fost creată ca sector multifuncţional al economiei, care a unit în sine subramurile textilă, de croitorie, de pielărie şi încălţăminte. Întreprinderile acestor subramuri produceau fire de bumbac şi diferite ţesături de la cele de mătase şi pînă la cele decorative de mobilă şi tehnice , peste 100 de denumiri de confecţii , articole de tricotaj, ciorapi şi confecţii din blănuri, covoare, diferită încălţăminte, alte ramuri de larg consum.Ramura în general a păstrat un ritm înalt de dezvoltare cuprinzînd aproape o pătrime din toată producţia industrială (22,6%), şi aproximativ aceeaşi pondere din numărul total de lucrători, peste 10% din capacitatea de producţie.

Activitatea întregii ramuri se deosebea prin stabilitatea , grad înalt de aplicare a tehnologiilor noi, calitatea producţiei, folosirea potenţialului de cadre.

Importanţă deosebită a acestei ramuri pentru perioada actuală de dezvoltare a Moldovei se determină de următoarele:

- prelungind să rămînă una din diviziunile stratesferii importante ale economieinaţionale , industria uşoară poate fi privită cu siguranţă ca ramură de perspectivă pentru dezvoltarea economică a Republicii.

- Iniţial dezvoltîndu-se ca ramură orientată spre export, industria uşoară şi acumposedă un solid potenţial pentru dezvoltarea şi consolidarea relaţiilor comerciale externe ale Moldovei. La aceasta contribuie şi apropierea relativă de pieţele externe de desfacere , practica de colaborare cu alte state, mai ales cu statele Europene;Perspectiva industriei uşoare în calitate de catalizator specific al renaşterii economice a Republicii este recunoscută şi de experţii străini, în particular, de reprezentanţii organizaţiilor financiare internaţionale. Ca prioritate sînt acceptate practic toate domeniile de bază ale activităţii : textile, îmbrăcăminte, încălţăminte, covoare avînd însă o clară orientare spre cerinţele peţii.Exportul Moldovenesc în ţările Uniuni Europene în ultimii ani s-a mărit aproximativ de 2 ori, iar 1/3 din ele alcătuieşte producţia textilă.

Din ţările U.E. se disting Italia şi Germania ca cei mai solizi parteneri. Cea mai mare parte a volumului total de export al industriei uşoare spre ţările occidentale revine serviciilor: în ramura de croitorie ponderea acestor ajunse la 70/75%, de tricotaj 20-25%.

În R.M. există întreprinderi mari şi de o calitate înaltă. “Ionel”, “Covoare - Ungheni” , “Pielar”, “Bălţeanca”, SA ”Terotex”, întreprinderi mai mici “Piele”, “Mioara”, “Artima”, “Floarea-Carpet” , “Tipar-Color” ş.a.Unele dintre întreprinderile industriale din primele au fost societatea pe acţiuni “Ionel”, “Zorile”, “Piele”.

4

Page 5: Www.referat.ro Diplom.doc81230

Modelul II. Model de rochie ce este destinat pentru doamnele sau domnişoarele pînă la vîrsta de 35 de ani pentru vară.

Modelul avangard de stil romantic compoziţia căruia este creativă , reprezintă echilibru formelor.

Rochia de o silvetă semiajustată.Partea din faţă este croită dintre detalii cu două pense în regiunea pieptului şi doua

pense în regiunea taliei. Iar în regiunea gîtului este răscroită puţin mai tare pînă pe liniile umerale şi prelucrată cu bentiţă.

Partea din spate este croită din două detalii iar în regiunea spatelui răscroitura mai mare şi prelucrată cu bentiţă.

Răscroitura gîtului şi braţului poate fi prelucrată cu bentiţă oblică sau surfilată.Din regiunea taliei pînă la tiv este prelucrată tăitaru medie.La fel ca şi modelul precedent aici asemănare între ele între elementele prin forme

şi dimensiunile acesteia.

Modelul III. Modelul de rochie recomandat doamnelor şi domnişoarelor pînă la vîrsta de 30 ani pentru anotimpul vara.

Rochia de stil romantic compoziţionalo - criativă.Originalitatea acesteia constă prin faptul că tiparele sale mult deferă de cele a

rochiei de bază.Are o siluetă semiajustabilă la care partea din faţă este croită din trei detalii. La

partea dreaptă în regiunea pieptului este prelucrată cu o pensă. Iar în regiunea taliei prelucrată cu două pense şi doua tăieturi unindu-se în regiunea taliei.

Partea din faţă a umărului drept este modelul cu o tăietură pînă în regiunea pieptului, şi prelucrată cu bentiţă şi volunaş de înfrumuseţare.

Regiunea gîtului şi răscroiala braţului melucrotă cu bentiţe.Partea din spate croită din două detalii.Iar din regiunea gîtului melucrată cu partea din faţă. Lungimea articolului este pînă

la genunchi.Pentru acest model recomandăm ţesături de tricotaje cu culori mai deschise sau

comprimate.

Modelul IV. Modelul de rochie recomandat domnişoarelor şi doamnelor în vîrsta de pînă la 40 ani pentru anotimpul vara.

Acest model este la un pas cu moda datorită avangardităţii sale, aranjări dinamice sau echilibrate a formelor în compoziţie contrsului albastru cu siniliu care în moda anilor 2002-2003 este principală introducere de stilişti în moda culorilor cele mai răspîndite din toată gama de culori propuse pentru anul 2003.

Partea din faţă este croită din patru detalii care trei sunt de culoare sinilie iar detalie de bază sau unul este de culoare albastră.

5

Page 6: Www.referat.ro Diplom.doc81230

Regiunea bustului prelucrată cu două pense şi în regiunea taliei cu două pense.Din regiunea umărului sunt prelucrate cu ţesătură pînă în regiunea bustului

lăsîndule libere. Iar răscroitura braţului şi gîtului ca fel poate fi prelucrată cu bentiţe oblice sau suflilată. Iar din regiunea genunchiului prelucrată cu ţesătura sinilii şi puţin încrestată .

Partea din spate este prelucrată la fel cu partea din faţă înafară de regiunea bustului . Centrul compoziţional este redat de detalii sinili ale compoziţiei.

Metoda de măsurară directă.

Metoda de măsurare directă, sau metoda clasică a fost elaborată de antropologul elveţian R. Martin (1840-1925). Martin a sintetizat un bogat material adunat pînă în 1914 de către diferiţi antropologi şi a elaborat o tehnică antropometrică amănunţită.Astfel a definit o serie de repere posibil de determinat pe corp şi a indicat un instrumentar variat adecvat fiecărei prelevări în parte. Ulterior această tehnică a fost perfecţionată şi este tehnica care se utilizează curent atît în cercetările de antropologie, cît şi în cercetările aplicate la cerinţele industriei de confecţii.

Pentru măsurarea înălţimelor se foloseşte antropometrul ( somatometrul) portativ Martin. Antropometru este format dintr-o tijă cilindrică cu lungimea de 2 m. Pentru comoditatea transportării, tija este divizată în patru secţiuni fiecare cu lungimea de 50 cm. Tija este gradată de la 0 la 2000 mm. începînd de la extremitatea de jos şi de la extremitatea de sus are diviziuni în sens invers (0-1000mm.) pe primele două segmenta superioare ale tijei. La extremitatea superioară antropometrul prezintă o riglă fixată la înălţimi diferite cu ajutorul unei brăţări, o altă riglă. Această riglă mobilă este adusă la nivelul diferitelor puncte antropometrice a căror înălţime se poate citi direct pe tijă. La extremitatea superioară antropometru prezintă o riglă fixată în plan orizontal cu lungimea de 25 cm, iar pe tijă poate culisa şi poate fi fixată la înălţimi diferite cu ajutorul unei brăţări, o altă riglă. Această riglă mobilă este adusă la nivel diferitelor puncte antropometrice a căror înălţime se poate citi direct pe tijă.

Segmentul superior al antropometrului se poate utiliza în calitate de şubler antropometric la prelucrarea unor diametre. Diametrele se măsoară şi cu ajutorul unui compas antropometric.

Dimensiunile curbilinii (lungimile, lăţimile, perimetrele şi arcele) se măsoară pe suprafaţa corpului cu ajutorul panglicii gradate (panglica de croitorie) care nu trebuie să

6

Page 7: Www.referat.ro Diplom.doc81230

deformeze ţesuturile moi. Toate dimensiunile se preiau cu o precizie de 0.50 cm . Înaintea începerii măsurătorilor se verifică precizia instrumentelor şi în special a panglicii gradate.

Fiecare subiect este măsurat de o echipă formată din doi specialişti cu aceiaşi pregătire, dintre care unul măsoară şi celălalt notează în fişă rezultatele măsurătorii. În timpul măsurătorilor acesta urmăreşte corectitudinea poziţiei instrumentelor.

Metoda de măsurare directă este o metodă simplă, necesită un instrumentar relativ ieftin şi uşor transportabil , de asemenea este o metodă cu ajutorul căruia anchetele antropometrice se pot desfăşura fără amenajări speciale. Pentru cercetările de antropologie prezintă avantajul contractului vizual al specialistului cu subiectul, prin care pot fi făcute o serie de observaţii referitoare la fizionomia subiectului.

Pentru cerinţele industriei de confecţii, metoda prezintă ca principale dezavantaje următoarele:

- în urma anchetei rămîne doar o fişă în care sînt trecute valorile unor cote, valori care nu oferă informaţii despre forma corpului, relieful acesteia , iar după terminarea anchetei nu se mai pot obţine informaţii despre formarea corpului, relieful acesteia, iar după terminarea anchetei nu se mai pot obţine informaţii suplimentare, respectiv nu se mai pot face corecţii asupra eventualilor erori.

- pentru desfăşurarea unei anchete de volum mare necesită un personal numeros şi bine instruit;

- măsurarea unui număr mare de cote (30-60) imobilizează mult subiectul , care îşi poate schimba poziţia şi aceasta afectează corectitudinea măsurărilor.

Pentru construcţia corectă a îmbrăcămintei nu sînt suficiente numai dimensiunile diferitelor segmente ale corpului ci sunt necesare şi informaţii cu privire la forma suprafeţei corpului , ţinuta acestuia, informaţii pe care antrometria clasică nu le poate furniza.

Din necesitate de a obţine date cît mai complete cu privire la particularităţile morfologiei ale corpului uman au fost dezvoltate o serie de metode perfecţionate de antropometrie. Dintre acestea un loc însemnat îl ocupă metodele fotografice.

Metodele fotografice

Metodele moderne de cercetare antropometrică fără contact , se bazează pe fotografierea subiectului de măsură . Problema principală a metodelor fotogramei constă în determinarea dimensiunilor şi formei subiectului pe baza imaginilor sale. Astfel, se

7

Page 8: Www.referat.ro Diplom.doc81230

deosebesc două categorii de metode: modele de fotogrammetrie plană şi metode de fotogrammetrie în spaţiu (steriofotogrametria).

Metode de fotogrammetrie plană

În aceste metode subiectul de măsurat , pe suprafaţa căruia a fost marcată poziţia punctelor antropometrice, este fotografiat în mai multe poziţii, obţinîndu-se imagini plane ale acestuia. Fotografiile obţinute nu asigură determinarea întru-n spaţiu tridimensional a coordonatelor punctelor subiectului.

Se cunosc următoarele tipuri de metode:1. Fotografierea succesivă;2. Fotografierea simultană;3. Fotografierea tridimensională.

1.Metoda fotografierii succesive.În această metodă, subiectul este fotografiat succesiv în cîteva poziţii (faţă, profil

dreapta, spate, profil stînga). Fotografiile realizate pentru fiecare subiect servesc la preluarea diferitelor dimensiuni ale corpului . Cunoscîndu-se scara de realizare a fotografiilor se obţin valorile reale ale diferitelor mărimi antropometrice.

Metoda prezintă următoarele avantaje:- este relativ simplă- imobilizarea subiectul un timp minim;- fotografiile reprezintă documente care pot fi utilizate pentru diferite cercetări

precum şi pentru verificarea corectitudinii datelor.Ca dezavantajele se menţionează:- posibilitatea de modificare a poziţiei subiectului în intervalul dintre două

fotografieri , astfel că se poate înrăutăţi corespondenţa dintre diferite imagini ale unuia şi acelaşi punct antropometric;

- necesită lucrări laborioase de tehnică şi de prelucrarea a fotografiilor;- se consumă mult material fotografic.

2. Metoda fotografierii simultane.Subiectul este fotografiat simultan din mai multe poziţii cu ajutorul a 3-4 aparate

8

Page 9: Www.referat.ro Diplom.doc81230

de fotografiat. În acest fel corespondenţa dintre punctele antropometrice fixate pe diferite imagini este asigurată şi se reduce durata de imobilizare a subiectului.

Metoda prezintă neajunsul de a necesita o echipă mare de tehnicieni (3-4 pentru fiecare subiect), aparatură suplimentară, iar prelucrarea fotografiilor obţinute este şi în acest caz suficient de laborioasă.

3. Metoda fotografieri tridimensionale.Pentru desfăşurarea fotografierii este necesară o instalaţie care se compune dintr-

un podium încadrat în spate, lateral ţi sus de cîte un plan (P1,P2,P3). Planul lateral (P2) şi cel superior (P3) formează cu planul orizontal un unghi de 45 grade.

În fiecare dintre cele trei planuri este fixată cîte o riglă topografică gradată în cm. În planul lateral şi cel superior sînt fixate oglinzile O1 şi respectiv O2.

Subiectul este aşăzat pe podium şi este fotografiat din faţă cu ajutorul unui aparat de fotografiat (fototeolit). Printr-o singură declanşare se înregistrează pe aceeaşi peliculă imaginea din faţă a subiectului , precum şi imaginile acestuia din oglindă O1 (profil dreapta), respectiv oglinda O2 (imaginea de sus).

Dimensiunile subiectului se preia din cele trei imagini fixate pe o singură fotografie cu ajutorul unui distanţier, distanţele fiind apoi plasate pe imaginea riglelor gradate. În acest fel se permite exprimarea dimensiunilor măsurate în valori reale.

Din imaginea obţinută în oglinda O2 se poate măsura cu ajutorul cubrimetruluiunele perimetre.

Metoda prezintă avantajul că într-o singură fotografie apare imaginea (plană) subiectului într-un spaţiu tridimensional , astfel că se asigură o corespondenţă ridicată dintre diferite puncte antropometrice; cotele se exprimă direct în valori reale, necesită un singur aparat fotografic, iar consumul de material fotografic este mai redus comparativ cu metodele prezentate anterior.

Dezavantajele principale ar consta în costul instalaţiei, dificultatea de transportare a acesteia , precum şi în necesitatea asigurării unui spaţiu corespunzător pentru desfăşurarea anchetei.

Metode de fotografiere în spaţiu

Prin dezvoltarea acestor metode s-a urmărit posibilitatea de obţinere cu precizie înaltă atît a informaţilor despre dimensiunile şi forma corpului cît şi proiecţii şi conturi ale unor secţiuni ale corpului cu planuri verticale sau orizontale în scopul reproducerii prin machete a formei corpului.

Dintre metodele fotogrametriei în spaţiu se vor prezenta:- metoda stereofotogrametrică ( cunoscută şi dezvoltată pe plan mondial , metoda

fotostereotomică ( de concepţie romănească).

Metoda stereofotogrametrică (fotogrammetria spaţială)

9

Page 10: Www.referat.ro Diplom.doc81230

Metoda constă în fotografierea simultană a corpului cu ajutorul unor aparate de fotografiat stereoscopice. Cele două fotografii (fotograme), preluate unghiuri diferite, privite cu ajutorul unui stereocomparator , refac imaginea spaţială corpului fotografiat.

Metoda se bazează pe realizarea cu ajutorul stereocomparatorului a unui efect stereoscopic artificial. De pe imaginea obiectului realizată astfel, numită stereomodel , se poate măsura cu precizie coordonatele oricărui punct de pe suprafaţa acestuia.

Pentru înţelegerea modului de realizare a efectului stereoscopic artificial se prezenta întîi principiul vederii binoculare, sau efectul stereoscopic natural.

Vederea stereoscopică (binoculară) –este un efect natural datorat înregistrării prin cei doi ochi a imaginilor obiectelor observate, a localizării în spaţiu a acestora.

Cînd privirea se îndreaptă spre punctul M, al unui obiect, situat la distanţă faţă de ochi, numit şi punct de fixaţie, ochii se rotesc, iar razele vizuale intersectează pe punctul privit. Cu b0 s-a notat distanţa interpupilară.

Cu ajutorul fotogramelor obţinute prin fotografierea unui obiect cu două aparate stereoscopice se realizează un efect stereoscopic artificial . Acesta constă obţinerea imaginii spaţiale a unui obiect, atunci cînd se observă simultan, în anume condiţii două imagini, perspectiva pane ale aceluiaşi obiect, preluate din unghiuri diferite.

O1 şi O2 = centrele optice (punctele nodale) ale cristalinilor ochilorb0 = baza oculară, distanţa dintre centrele optice ale celor doi ochi;

Preluarea celor două fotografii se realizează cu ajutorul a două aparate de fotografiat stereoscopice situate pe un trepied la o distanţă constantă între ele B, numită baza de fotografiere (15-200 cm.). Axele optice (O1O1= O2O2 ) a celor două aparate sînt paralele şi egale (f = 108,54 mm) şi sînt perpendiculare pe baza de fotografiere. Cu ajutorul acestor aparate se fotografiază subiectul, situat la o distanţă de pînă la 20 m.

Dacă considerăm un punct M, al acestui subiect, cu poziţia în spaţiu definită prin coordonatele sale (X,Y,Z) atunci imaginea acestui punct în cele două fotograme preluate în cele două aparate va fi: m1 în fotogramă din stînga şi m2 în cea din dreapta.

Axa y este orientată în lungul axei optice a aparatului din stînga, iar axa x este paralelă cu linia bazei. Axa z complectează triedrul triortogonal. Dacă trasăm liniile de proiecţie MO1 şi MO2 ( prin punctele O1 şi O2 ale obiectivelor celor două aparate) pînă la intersecţia cu planul fotografiilor, pe acesta apar imaginile punctului M (m1 –în stînga , de coordonate: x1, z1, m2, - în dreapta, de coordonate: x2, z2 ).

Poziţia celor două aparate în raport cu punctul M este diferită, din acest motiv imaginile m1 şi m2 diferă între ele; această diferenţă se numeşte paralaxă stereoscopică.

p=x1-x2 – diferenţa abciselor imaginilor punctului M în cele două fotograme = paralaxă orizontală.

q = z1-z2 – paralaxă verticală10

Page 11: Www.referat.ro Diplom.doc81230

pentru preluarea dimensiunilor corpului, trebuie cunoscute poziţiile diferitelor puncte antropometrice, definite prin cele trei coordonate. Aceste coordonate, în spaţiu , se pot exprima în funcţie de coordonatele aceloraşi din fotografii, prin următoarele relaţii de dependenţă:

în care:B = baza de fotografiat;p = paralaxa orizontală = x1 – x2; q = O; fotogramele se află în plan vertical;f = distanţa focală cunoscută.

Coordonatele x1, x2 şi z1 se măsoară fotografii.Se observă din relaţii, că ele pot fi folosite pentru determinarea coordonatelor

oricărui punct de pe suprafaţă, pe baza coordonatelor imaginilor sale în cele două fotografii. Precizarea de exprimare a coordonatelor: 0,01 – 0,02 cm.

Avantajele metodei.- subiectul este fotografiat în 30 – 40 s.;- fotogramele sînt documentate care atestă particularităţile structurale

morfosomatice a subiectului măsurat: sînt utilizate la prelucrarea dimensiunilor corpului , la studiul suprafeţei corpului, la realizarea unor secţiuni-necesare construcţiei manechinelor industriale.

Dezavantajele.- apărătură scumpă; prelucrarea dificilă;- se pot utiliza numai pentru cercetări de antropometrie statică;- numărul mare de fotografii (3-4 poziţii);- cost ridicat.

Metoda fotostereotomică

Ca metodă de investigaţie antropomtrică prin fotografiere, metoda fotostereotemică este o metodă originală romînească elaborată de dr. Cantemir. Riscuţia şi ing. Chiril Petrescu în 1959. În 1960 a fost publicat în documentele Congresului internaţional de antropologie de la Paris.

Denumirea metodei:foto = operează cu fotografii, deci este o metodă fără contact direct;“stereo” – se redă relieful corpului supus măsurătorii;

11

Page 12: Www.referat.ro Diplom.doc81230

“tomică” – pe filmul fotografic apare imaginea corpului intersectată cu o reţea de planuri ortogonale, luminoase, secţiunile luînd aspect unor curbe de nivel care scor în evidenţă relieful corpului.

Metoda se bazează pe următorul principiu preluat din cartografie: “Dacă asupra unui corp cu un relief neregulat se proiectează o reţea de lunii echidistante şi ortogonale, planurile de protecţie a acestor linii se vor intersecta cu suprafaţa corpului, după anumite curbe, asemănătoare curbelor de nivel pe o hartă”.

Forma curbelor rezultate prin intersecţia planurilor de protecţie a liniilor reţelei şi suprafaţă, depinde de relieful corpului astfel că pe baza lor se poate face reconstituirea formei corpului, în mod asemănător ca la studiul formelor de relief de cartografie.

Dacă se consideră o suprafaţă pe care se proiectează o serie de plane paralele echidistante, suprafaţa privită şi fotografiată dintr-o direcţie perpendiculară direcţia de proiecţie va avea aspectul din fig. !!!!!!.

Distanţa dintre curbele de nivel astfel obţinute depinde de înclinarea suprafeţei cuprinsă între ele faţă de direcţia de proiecţie.

Astfel observînd dintr-o direcţie perpendiculară faţă de direcţia de protecţie, îndesirea curbelor de nivel indică o suprafaţă aproximativ normală la direcţia de protecţie (paralelă la cea de fotografiere) în timp ce distanţarea curbelor corespunde unor suprafeţe practic paralele cu direcţia de protecţie (perpendiculare pe direcţia de fotografiere).

Suprafaţa neregulată pe care s-a proiectat de linii ortogonale, va fi încadrată de patrulater curbilinii cu ajutorul cărora se poate determina relieful corpului.

Se pot calcula astfel permiterea diferitelor secţiuni transversale ale corpului.Aplicarea acestui principiu în antropometrie, se reduce la fotografierea subiectului

cu reţeaua proiectată pe el, în mai multe poziţii, imaginile obţinute putînd fi supuse oricăror măsurători în vederea reproducerii formei reale a corpului.

Instalaţia cu ajutorul căreia se realizează fotografierea este compusă din două grile formate prin intersecţia echidestantă a două familii de benzi ortogonale, între care este

plasată o platformă care se poate roti cu 90 grade , pa care se aşează subiectul.În exteriorul fiecărei grile este plasat cîte un bliţ care iluminează lateral subiectul

plasat pa platformă, după ce pe corpul acestuia au fost fixate punctele antropometrice cu buline de contrast.

Fotografierea se face cu ajutorul unui aparat , dintr-o direcţie perpendiculară pe direcţia fluxului luminos (direcţia de protecţie) al bliţurilor.

Clişeele astfel obţinute se proiectează pe un geam mat la o anumită scară şi de pe aceste cleşee se preiau prin măsurare pe ecran diferite cote antropometrice. Cotele liniare (înălţimea, diametre, adîncimi) se măsoară cu rigla pe imaginea subiectului. Cotele curbilinii se preiau cu ajutorul curbimetrului.

Perimetrele diferitelor zone de secţionare a corpului cu planuri transversale se aproximează la curbe cunoscute (cerc, elipsă) şi se calculează în funcţie de două diametre: transversal şi anteroposterior.

Metoda prezintă ca avantaje:12

Page 13: Www.referat.ro Diplom.doc81230

- eliminarea efortului fizic, scurtarea timpului de desfăşurare a unor anchetede volum mare;

- conservarea unor documente care atestă particularităţile de conformaţie şiţinută a corpurilor subiecţilor fotografiaţi, documente care permit investigaţii multiple;

- metoda are un cîmp larg de aplicare, nu numai pentru antropometria aplicatăîn industria confecţiilor dar şi pentru diferite studii ergonomice (optimizarea dimensiunilor mobilierului, habitaclurilor pentru vehicule etc.)

Ca dezavantaje menţionăm:- necesitatea apărătură greu de transportat şi un spaţiu destul de mare pentru

desfăşurarea fotografierii;- măsurarea cotelor de pe imaginile proiectate pe ecran se desfăşoară lent,

datorită unor operaţii pregătitoare necesar a fi reluate la prelucrarea fiecărei imagini;- modul de aproximare a perimetrelor este defectuos şi conferă o imprecizie în

exprimarea dimensiunilor curbilinii. În prezent la laboratorul de antropometrie al CIC-Bucureşti se lucrează la

perfecţionarea procedeului de prelucrare a filmelor. Este în curs de elaborare un sistem electronic interactiv de măsurare a clişeelor prin intermediu unei camere de televiziune şi întroducerea datelor măsurate în memorie unui calculator, de unde urmează a fi prelucrate automat după programe specifice diferitelor obiective de cercetare.

Metoda de fotografiere cu lazer

Metoda de fotografiere cu lazer face parte din categoria metodelor fără contact direct, care oferă informaţii complete despre dimensiunile şi forma corpului în spaţiu

În esenţă, în această metodă se orientează asupra subiectului un fascicul de raze lazer, imaginea acestuia fiind fixată pe o placă fotografică. Imaginea stocată pe placa fotografică poartă numele de hologramă şi pentru investigare se reproiectează tot cu

ajutorul laserului, refăcîndu-se în acest fel imaginea spaţială a corpului. De pe această imagine se pot preleva diferite dimensiuni cu mare precizie.Este o metodă scumpă şi din acest motiv este folosită foarte puţin în practica antropometrică. Domeniul în care este utilizată îndeosebi îl constituie investigarea operelor de artă.

13

Page 14: Www.referat.ro Diplom.doc81230

Tabela 1Nr.d/o

Denumirea şi simbolizarea caracteristicii dimensionale

Modul de măsurare Valoarea caracteristici dimensiona-

le (cm)

Figura

1 2 3 4 5Perimetrul gîtului

P.g.Se măsoară din faţă subiectului, aplicînd panglica cu marginea ei inferioară peste punctul cervical, punctele bazei gîtului şi punctele claviculare, panglica unindu-se apoi deasupra punctului suprasternal. Dimensiunea se citeşte pe partea inferioară a panglicii

2 Primul perimetru al bustului

P.b.I

Panglica se aplică în spate peste omoplaţi trecînd-o orizontal pe sub axile, atingînd cu marginea superioară axilele posterioare şi anterioare, iar în faţă pe deasupra punctului mezosternal la barbaţi şi a glandei mamare la femei, unindu-se apoi pe partea dreaptă a bustului.

3 Al doilea perimetru al

bustuluiP.b.II

Se măsoară în continuare măsurii I 2 I fără modificare poziţiei instrumentului în spate, trecînd panglica de la scobiturile axilare prin planul secţiunii oblice spre punctele mamelonare încheindu-se pe partea dreaptă a bustului.

4 Al treilea perimetru al

bustuluiP.b.III

Panglica poziţionată în plan strict orizontal la nivelul punctelor mamelonare. Se inchee pe partea dreaptă a bustului

5 Perimetrul talieiP.t.

Panglica poziţionată în plan strict orizontal înconjoară trunchiul la nivelul liniei taliei, încheindu-se pe partea dreaptă.

6 Perimetru fesier incluzînd

proeminenţa abdominală

P.f.

Se măsoară aplicînd panglica în spate peste punctele fesier şi trecînd orizontal peste palma fixată în faţă peste abdomen. Panglica se încheie în partea dreaptă a corpului.

7 Perimetrul braţului

P.br.

Panglica se aplică orizontal pe partea interioară a braţului atingînd cu marginea superioară punctul axilar posterior şi uninduse în partea latero-externă.

8 Perimetrul articulaţiei mîinii

Pa.m.

Se măsoară aplicînd panglica cu mijlocul peste punctele stilo-radial stilo-cubital, unind-o apoi în partea latero-externă a articulaţiei mîinii

14

Page 15: Www.referat.ro Diplom.doc81230

9 Lăţimea bustuluiI.b.

La femei se măsoară orizontal deasupra glandelor mamare, între semnele verticale trasate peste punctele axilare anterioare fără a ţine cont de pliurile epidermei. În zona sternului panglica se situează direct deasupra liniei primului perimetru al bustului.

10 Lăţimea bustului III.b.II

Mărime ajutătoare, se măsoară orizontal între nerticalile, duse imaginar în jos peste punctele axiale anterioare. Se măsoară peste glandele mamare. Această măsură se foloseşte pentru concretizarea pensei peptorale la figurile cu bustul mare şi calcularea lăţimii feţei.

11 Lăţimea spatelui I.sp.

Se măsoară în plan transversal din partea stîngă spre dreapta subiectului deasupra liniei primului şi celui de-al doilea perimetru al bustului.

12 Lungimea spatelui pînă la talie, ţinînd cont de roeminenţa omoplatului

L.t.s.

Se măsoară de-a lungul spatelui începînd de la punctul cervical pînă la linia taliei ţinînd panglica peste rigla auxiliară cu care se fixează proeminenţa omoplatului

13 Lungimea taliei în faţă

L.t.f.

Se măsoară de la baza gîtului şi peste punctul mamelonar şi apoi pînă la linia taliei.

14 Lungimea măruluiL.u.

Se măsoară începînd de la punctul bazei gîtului pînă la punctul umeral.

15 Lungimea braţuluiL.b.

Se măsoară pe mînă liberă de la punctul umărului pînă la lungimea dorită

16 Lungimea haineiL.h.

Se măsoară de la punctul cervical pînă la lungimea dorită. Lungimea fustei şi pantalonilor se măsoară pe partea laterală.

17 Înălţimea bustuluiÎ.b.

Se măsoară începînd de la baza gîtului pînă la punctul mamelonar.

18 Înălţimea oblică a umărului din faţă

Î.o.u.f.

Se măsoară de la punctul proeminent al bustului pînă la sfîrşitul umărului (măsură adăugătoare)

19 Înălţimea răscroielila spate

Î.r.s

Se măsoară pe spate vertical de la baza gîtului pînă la orizontala dusă de subsiori. Această măsură stabileşte adîncimea răscroielii

15

Page 16: Www.referat.ro Diplom.doc81230

20 Înălţimea umărului oblică

Î.o.u.

Se măsoară pe distanţa cea mai scurtă de la punctul de intersecţie al liniei taliei cu coloana verticală pînă la punctul umeral, aplicînd marginea exterioară a panglicii peste puncte.

21 Centrul bustuluiC.b.

Se măsoară de la dreapta la stînga între punctele mamelonare.

16

Page 17: Www.referat.ro Diplom.doc81230

Tabela 2

Denumirea vestimentului

Adausurile, cm

Foarte ajustat Ajustat Semiajustat Drept Lărgitul trapezal

A/6 At Af A6 At Af A6 At Af A6 At Af A6 At Af

Rochie 4-5 1-1.5

0.5-1

5-6 2-3 1-1,5

6-7 4-5 2-3 7-9 - - 9-10

- -

Jachetă 5-6 1.5-2

1-2 6-7 3-4 1.5-25

7-8 5-6 3-4 8-10

- - 10-12

- -

Palton 6-7 2-3 2-3 7-8 4-5 3-4 8-9 6-8 4-5 9-11

- - 11-13

- -

Tabela 3

Denumirea vestimentului

Adausurile, la tot

Foarte ajustat Ajustat Semiajustat Drept Lărgitul trapezal

Rochie 0.6-0.81.2

0 0.8-1

0-05

0-031.2-1.6

1-1.4

0.5-0.80.6-

1

1.4-2

08-1.4

2-2.6

JachetăPalton

Tabela 4

Denumirea adausului

Simboli zarea

dimensională a

adausului

Măsura către

care se aducă

adausul

Adausurile cm

Rochie Jachet Palton

Către un spate lui pînă în talie

A.Lts

Alt.f

Ao.u

A.ar.m

Alat.gît.

Aad.gît

L.t.s

L.t.f

o.u

a.r.m

lat gît adaus gît

0.5-0.1

0.5

0.5

1.5-2.5

0.5-1

---

0.7

0.7

0.7

2.5-3

1

---

1

1

1

2.5-3.5

1-1.5

0.2-0.4

Către lung talie în faţă

Către înălţimea dolică a umăruluiCătre adîncimea răscroele mînicii

Către lăţimea răscroelei gîtuluiCătre adîncimea răscrolei gîtului

Tabela 517

Page 18: Www.referat.ro Diplom.doc81230

Indicatorul dimensional După lucrările ţărilor membre CAER După Buzov

Bărbaţi (18-59 ani) Femei (18-59 ani) Bărbaţi (19-23 ani)

Perimetrul bustului peste mameloane

2.61 2.30 4.46

Perimetrul taliei 3.62 3.12 1.90Lungimea triunghiului

în faţă4.89 3.01 ---

Tabela 6

Tipul produsului Grosimea medie sumară a îmbrăcămintei

(cm)

Grosimea minimă a stratului de aer (cm)

Adaos pe semiperimetrul bustului taliei, şoldurilor (cm)

Rochie 0.05-0.10 0.1-0.3 0.4-10

Sacou, jachetă 0.25-0.30 0.6-0.8 1.9-2.4

Palton 0.35-0.45 0.9-1.1 2.8-3.5

Tabela 7Nr.

criteriului

Tipul produsului Adaosul necesar pentru libertatea

respiraţiei

Adaosul pentru grosimea stratului de

aer

Adaosul de lejeritate minim necesar Amin,

(cm) (cm) (cm)

1 Rochie 2.5 0.4-1.0 2.5

2 Sacou, jachetă 2.5 1.9-2.4 2.5

3 Palton 3.5 4.7-5.9 5.5

18

Page 19: Www.referat.ro Diplom.doc81230

Clasificarea metodelor de construcţie a desfăşuratelor suprafeţe

Pentru a avea o imagine integră asupra destinaţiei metodelor de construcţie a desfăşuratelor suprafeţei utilizate la proiectarea îmbrăcămintei la scara industrială este oportun de a le clasifica, de la diviza în grupe.

Metodele de construcţie a desfăşuratelor suprafeţei corpului uman şi a produselor de îmbrăcăminte pot fi clasificate în funcţie de diverse criterii. În funcţie de stabilire a dimensiunilor desfăşurărilor suprafeţei metodele existente de construcţie a desfăşuratelor suprafeţei pot fi împărţite în următoarele 4 grupe.

1. metoda mulajelor;2. metode analitice3. metode grafice4. metode grafo-analitice.În prima grupă – a metodelor mulajelor se includ:1.1 metoda apropierii succesive (metoda probei);1.2 metoda mulajelor cu utilizarea ţesăturii;1.3 metoda mulajelor cu utilizarea învelişului rigid;1.4 metoda reţelelor ajutătoare.Utilizarea acestei grupe de metode necesită prezenta suprafeţei iniţiale (corpului

uman sau produsului vestimentar).Cea de-a doua grupă (metodele grafice) întruneşte următoarele metode: 2.1 metoda triunghiurilor (intersecţiilor, triangulaţiei); 2.2 metoda planurilor secante; 2.3 metoda liniilor geodezice; 2.4 metoda liniilor geodezice; 2.5 metoda liniilor auxiliare de desfăşurare (metoda LAD); 2.6 metoda geometrică.Similar metodelor mulajelor, metodele grafice pot fi utilizate doar în cazul cînd este

prezentă suprafaţa iniţială. Construcţia tiparului desfăşuratelor suprafeţei iniţiale prin intermediul metodelor grafice se realizează în baza dimensiunilor acestei suprafeţi, preluate direct de pe suprafaţa corpului sau induse vestimentar.

În cea de-a treia grupă sunt induse metodele analitice:3.1 metoda analitică a academicianului Cebâşev;3.2 sistemele tranziţiilor interdimensionale (sistemele TI) .Cea de-a patra grupă o constituie metodele grafo-analitice. La aceste metode se

referă sistemele de croire o parte din dimensiunile desfăşuratelor reperelor, după cum se ştie, se determină analitic, iar cealaltă parte – grafic prin intermediul diferitelor procedee grafice de construcţie a tiparelor, cunoscute în practica proiectării îmbrăcămintei.

Din această grupă fac parte:1.1 metoda mulajelor cu utilizarea învelişului rigid;1.2 metoda triangulatei;1.3 metoda planurilor secante;1.4 metoda liniilor geodezice.

După cum se ştie, utilizînd această grupă de metode se realizează diverse lucrări

19

Page 20: Www.referat.ro Diplom.doc81230

experimentale şi de cercetare îndreptate la perfecţionarea procesului de proiectare a îmbrăcămintei.

La cea de-a doua grupă sunt atribuite metodele de construcţie a desfăşuratelor neobişnuite a suprafeţei – desfăşuratelor învelişurilor. În această grupă se includ următoarele:

II.1 metoda apropierii succesive (metoda probei);II.2 metoda mulajelor cu utilizarea ţesăturii;II.3 sistemele de croire;II.4 metoda analitică a academicianului Cebâşev;II.5 metoda celor patru coordonate;II.6 metoda reţelelor ajutoare;II.7 metoda LAD.Metodele de construcţie a desfăşuratelor pot fi divizate şi funcţie de principiul

exactităţii determinării (construcţiei) dimensiunilor desfăşuratelor suprafeţe.În urma acestei divizări la una din grupe pot fi atribuite metodele, ce permit

realizarea construcţiei desfăşurate cu un grad mai înalt de exactitate la cealaltă – cu un grad mai scăzut de exactitate (metodele construcţiei aproximative).

Prin intermediu metodei desfăşuratelor suprafeţei se realizează diverse tipuri de lucrări.

Luînd în considerare destinaţia metodelor de construcţie a desfăşuratelor elaborate şi cunoscute actualmente acestea se împart în patru grupe.

În prima grupă sunt incluse metodele utilizate la construcţia şabloanelor iniţiale ale produselor de îmbrăcăminte:

I.I metoda mulajelor (cu utilizare ţesăturilor şi învelişului rigid)I.II sistemele de croire;I.III metoda reţelelor ajutătoare;I.IV metoda intersecţiilor (triunghiurilor)I.V sistemele TI.La cea de-a doua grupă se referă metodele de construcţie a şabloanelor definitive ale

duselor vestimentare (conform mostrei-etalon a produsului) după cum urmează:II.I metoda apropierii succesive (metoda probei);II.II metoda reţelelor-ajutătoare;II.III metoda LAD;În ultimul timp , la executarea lucrărilor de cercetare în domeniul studierii formei

suprafeţei corpului uman şi formei suprafeţei produselor de îmbrăcăminte au început să utilizeze diverse metode de construcţie a desfăşuratelor suprafeţei. În legătura cu acest fapt este necesar de a evidenţia suplimentar două grupe de metode.

În cea de-a treia grupă se includ metodele de construcţie a desfăşuratelor în scopul cercetării formei suprafeţei corpului uman. Acestea sunt:

III.I metoda mulajelor (cu utilizarea învelişului rigid)III.II metoda triunghiurilor III.III metoda planurilor secanteIII.IV metoda liniilor geodezice.În grupa a patra au întrat metodele de construcţie a desfăşuratelor utilizate la

cercetarea formei suprafeţei îmbrăcămintei:20

Page 21: Www.referat.ro Diplom.doc81230

IV.I metoda mulajelor (cu utilizarea învelişului din materiale);IV.II metoda analitică a academicianului CebâşevIV.III metoda celor patru coordonateIV.IV metoda reţelelor ajutătoare;IV.V metoda LAD.Schema aproximativă a acestei divizări a metodelor de construcţie a desfăşuratelor

suprafeţei în grupe pe tipuri este prezentată în tabela !!!

Unele metode de construcţie a desfăşuratelor se utilizează la executarea diverselor tipuri de lucrări. De aceea, de exemplu, metoda LAD este inclusă şi în grupa a doua şi în cea de-a patra – pentru construcţia şabloanelor definitive şi pentru cercetarea formei suprafeţei îmbrăcămintei.

Alegerea unei sau altei metode de construcţie a desfăşuratelor depind de tipul lucrărilor executate, de exactitate dorita a construcţiei desfăşuratei şi de condiţiile iniţiale de desfăşurare a suprafeţei de corpului sau produsului vestimentar.

Divizarea metodelor de construcţie a desfăşurătoarelor în grupe ( tab. ) în esenţa deja prezentă nu clasificarea acestora în funcţie de un criteriu sau altul, care caracterizează una sau alta proprietate a unei sa altei metode, ci gruparea diverselor tipuri de lucrări executate la proiectarea îmbrăcămintei la scara industrială cu utilizarea metodei desfăşuratelor.

Pentru a utiliza cu succes metoda desfăşuratelor la proiectarea îmbrăcămintei este necesar de a stabili clar cerinţele impuse construcţiei desfăşuratelor, de a dezvolta în continuare principiile de construcţie a desfăşuratelor suprafeţei adaptate la proiectarea îmbrăcămintei. Pentru un şir de metode de construcţie a desfăşuratelor există doar caracteristica principiilor pe care se bazează acestea. Însă principiile de utilizare a cestor metode adaptate la scopuri bine stabilite (stabilirea formei şi dimensiunilor reperelor vestimentare, a gradului de curbură a liniilor de îmbinare, cercetarea suprafeţei etc.) necesită o dezvoltare de mai departe. Astfel, la utilizarea metodei liniilor geodezice pot fi stabilite principiile de determinare a exactităţii construcţiei desfăşuratelor suprafeţei în funcţie de valoare intervalelor dintre liniile geodezice, evidenţiate principiile de alegere a liniilor iniţiale pe suprafaţa în raport cu care se trasează liniile geodezice. La utilizarea metodelor LAD este foarte important de a stabili principiile de alegere a liniilor principale şi auxiliare de desfăşurare.

În dezvoltarea bazelor teoretice de construcţie a desfăşuratelor suprafeţei o importanţă deosebită au cercetările în vederea elaborării principiilor de alegere a construcţiilor optimale de desfăşurare a suprafeţei, principiilor de construcţie a desfăşuratelor-învelişuri din materiale ţesute etc.

Metoda mulajelor

Cea mai veche metodă de obţinere a tiparelor care se utilizează pe parcursul a mai multe secole este metoda mulajelor,* de origine franceză. În principiul, metoda constă în aranjarea pe manechin, sau direct pe corpul purtătorului a unei hîrtii sau pînze în corespundere cu schiţa modelului şi trasarea unor linii de contur pe aceasta (linia umerilor, linia de conturul perimetrului gîtului, linia de îmbinare cu trunchiul etc.)

21

Page 22: Www.referat.ro Diplom.doc81230

Realizarea mulajului direct pe corpul purtătorului permite evidenţierea siluetei proprietăţilor dorite, precizarea liniei croielii în corespundere cu corpul, fixarea adîncimilor direcţiei unor pense, falduri şi a unor puncte de control, marcarea locului de amplasarea buzunarelor etc.

La realizarea mulajului se determină corespondenta dintre aspectul general modelului şi schiţa acestuia, se stabilesc cerinţele tehnice impuse executării produsului conformitate cu tehnologia de fabricaţie.

Urmează desfăşurarea hîrtiei (pînzei) în plan. Forma detaliilor se conturează prin croire şi se definitivează prin probe la confecţionarea mostrelor experimentale a modelelor produselor vestimentare.

Calea experimentală de creare modelului produsului proiectat în sculptura flexibilă pe manechin sau corpul utilizatorului permite de a lua în consideraţie particularităţile antropomorfologice a corpului uman şi capacitatea firească a materialului de creare a formei.

Metoda mulajelor este simplă, construcţia nu comportă calcule, permite vizual crearea formei spaţiale practic pentru orice modele, indiferent de complexitatea acestora. Simplitatea aparentă şi accesibilitatea utilizării acestei metode de proiectare a îmbrăcămintei impun specialistului un simţ artistic deosebit de rafinat şi îndemînări profesionale extraordinare. Însă, exactitatea obţinerii desfăşuratelor reperilor vestimentare prin metoda mulajelor, chiar şi de un executant de o înaltă calificare, nu este suficient de înalt şi în legătura cu acest fapt forma şi dimensiunile detaliilor necesită corectări multiple în procesul de creare a modelelor produselor vestimentare.

Metoda grafo-analitice (sau grafice de calcul).

La sfîrşitul sec.XVIII – începutul sec.XIX au început să se formeze şi să se contureze metodele grafo-analitice de proiectare a produselor vestimentare cunoscute şi sub denumirea de sisteme de croire ce purta un caracter experimental-uzual şi treptat au înlocuit metoda mulajelor. Autorii acestor metode erau croitori de o calificare foarte înaltă care au generalizat experienţa sa de lucru în vederea stabilirii şi evidenţierii celor mai tipice construcţii vestimentare, propunînd calcule empirice simple şi construcţii grafice pentru elaborarea tiparelor reperelor de îmbrăcăminte.

Metodele grafo-analitice de proiectare a produselor vestimentare posedă un număr mare de mijloace de construcţie a tiparelor, ce diferă unul de altul prin structura formulelor empirice de calcul şi procedeele construcţiilor grafice. Astfel, constructorii – proiectanţi ai produselor de îmbrăcăminte în unele cazuri utilizează un număr mai mare de formule de calcul, în alte cazuri – un număr mai mic, substituindu-le prin construcţii grafice. Actualmente sunt cunoscute cîteva zeci de tipuri de metode grafo-analitice, dintre care o răspîndire mai largă au obţinut metodele:

1. de măsurare şi de calcul;2. analitice de calcul.În afara de aceste se mai întîlnesc:3. metode de croire la scară;4. metode de coordonate;

22

Page 23: Www.referat.ro Diplom.doc81230

5. metode de calcul proporţional etc.În continuare se vor precăuta unele din ele şi se va face încercarea de a urmări la

general căile de formare şi evoluţie a acestor metode.În anul 1800 croitorul londonez Michel a propus un sistem de croire a produselor

vestimentare care a fost denumit Drittel. Drept caracteristică dimensională principală la construcţia reţelei de bază a fost luat perimetrul bustului ca fiind una din cele mai caracteristice şi stabile dimensiuni a corpului uman. Autorul împarte în trei părţi egale jumătate din perimetrul bustului (cîte 1/3 pentru lăţimea spatelui, răscroielei mînecii şi reperului faţă). La elaborarea tiparului de bază a produsului în fiecare din dreptunghiurile obţinute, laturile cărora erau cu 1/3 din semiperimetrul bustului se realizau construcţii grafice a desfăşuratelor aproximative a reperelor vestimentare. Sistemul Drittel permitea crearea similarităţii croielii produselor de îmbrăcăminte pentru toate mărimele, bazîndu-se pe caracteristicile dimensionale corespunzătoare ale corpului.

În baza acestei metode de croire în continuare se creează un nou sistem – cel al patrulea. În acest sistem dreptunghiul era divizat în 6 părţi şi erau evidenţiate în 18 pătrate mici în partea superioară şi 2 pătrate mari în partea inferioară. În partea din faţă pe linia de simetrie era necesar de a proiecta un adaos, deoarece produsul pe linia de formare a metodelor de proiectare a produselor de îmbrăcăminte la construcţia tiparului de bază se utilizează sistemul de coordonate cartezian cu evidenţierea celulelor (patratelor), ce contribuiau la sistematizarea tiparului şi definitivarea liniilor de divizare a reperelor.

Odată cu întroducerea în Franţa a sistemului metrie corpul uman a început să fie măsurat cu panglica centimetrică. În această perioadă a fost elaborat sistemul de croire centimetric de către dnul Kompein.

Drept mărime de bază (normală) a corpului uman Kompein a luat cea mai răspîndită mărime – 48, iar măsurătorile corpului celorlalte mărimi proporţional le majora sau le micşora. Petru construcţia tiparelor produselor vestimentare se utilizeză panglica de scară cu împărţirea acestora în 48 de părţi, iar toată lungimea panglicii era adaptată ca fiind egală cu valoarea semiperimetrului bustului în funcţie de mărimea corpului. Astfel cota părţii pentru mărimi mari era mai mare, iar pentru cele mici – mai mică. Acest sistem completamente nu lua în considerare dimensiunile unor segmente ale corpului, cum ar fi: lungimea pînă la linia taliei, adîncimea răscroielii mînecii etc.

Diversele variante ale metodei de croire la scara au existat şi sau utilizat o perioadă relativ îndelungată, erau perfecţionate şi îmbunătăţite de un şir de autori. Însă, necătînd la toate încercările de a le perfecţiona, aceste metode permiteau obţinerea practic a tiparelor similare numai pentru corpul cu o constituţie normală. Executarea tiparelor pentru corpuri cu abateri de la constituţia normală necesită multiple probe şi corectări. Era necesar de a găsi modalitatea de măsurare şi construcţie a tiparelor reperelor modelului în conformitate cu particularitatea corpurilor de conformaţii diverse.

În anul 1840 Gustav Adolf Muller a creat aşa numită sistem de croire trigonometric. Conform acestui sistem, luînd în considerare faptul că copul uman reprezintă o suprafaţă complexă, pentru măsurarea corpului erau utilizate principiile trigonometriei sferice, iar construcţia tiparelor desfăşuratelor se realizau cu ajutorul trasării arcelor de circuferinţa la cele trei laturi ale triunghiurilor (fig. !!) drept extremitate ale triunghiurilor serveau punctele principale ale reperelor construcţiilor, iar drept laturi – dimensiunile corpului uman. Simultan cu Muller un sistem analogic a fost creat de către Russel.

23

Page 24: Www.referat.ro Diplom.doc81230

Numărul mare de măsurători, în deosebi cele curbilinii utilizate în ambele variante ale sistemului trigonometric totuşi nu reflectă exact dimensiunile şi forma suprafeţei corpului uman.

Specialiştii Academiei din Drezden, fondat în anul 1850 au început să perfecţioneze sistemul trigonometric şi au creat aşa numitele “sisteme de măsurare”.

În 1880 au apărut noi autori a acestor tipuri de sisteme : Rudolf, Maurer, Ghirch, M. Lutz etc.

Studiind şi perfecţionînd sistemul trigonometric M. Lutz în anul 1886 a elaborat un sistem universal, care se baza pe principiile geometriei analitice, iar în anul 1900 tot el a început lucrul asupra unui nou sistem de croire, care include măsurarea poziţiei corpului uman. Acest sistem în străinătate a fost dezvoltat de către Kompel, iar în Rusia de către “Asociatria croitorilor din Sanct-Peterburg”.

O fimă extrordinară în Rusia a căpătat aşa numitul sistem de coordonate elaborat de fraţii D. Şi Z. Levitanus şi sistemul lui Lengridje (fig!!). aceste sisteme nu necesitau calcule complexe şi prevedeau construcţia tiparului în baza unor puncte, găsite pe calea construcţiilor geometrice în sistemul de coordonate cartezian. O construcţie de acest tip a tiparului este cu mult mai simple decît în alte sisteme.

Drept dezavantaj al acestor sisteme servea faptul, ca acestea doar fixau interdependentele cunoscute remarcate în practică privind amplasarea reciprocă a diferitelor puncte şi prezentau procedeele tehnice de construcţie a tiparului, dar nu faceau o legătură dintre tipar şi conformaţia corpului uman.

Sistemul de coordonate rusesc a fost introdus în practică proiectării constructiv a îmbrăcămintei de către M.F. Metuzal în anii 1900-1905 şi s-a dezvoltat ulterior în lucrările unui şir de autori. La baza acestui sistem de croire era pusă o considerare mai detaliată a constituţiei corpului uman (fig.!!).

În anul 1918 în Rusia Sovetică se organiza treptat producţia îmbrăcămintei la scara industrială şi proiectării constructive a acesteea i se acordă o atenţie deosebită. Preluarea dimensiunilor de pe corpul clientului în condiţiile producţiei îmbrăcămintei în flux la scara industrială a devenit imposibilă. A fost necesară substituirea măsurătorilor tehnologice prin valori calculate, care se obţineau în baza interdependentelor proporţionale de la caracteristicile dimensionale principale – perimetrul bustului şi înălţimea corpului (talia). Toate aceste au condus la formarea unor varietăţi ale sistemului de coordonate:

1. metoda de măsurat şi de calculat;2. metoda de calculat proporţional.Metodele de măsurare şi de calcul asigură construcţia tiparelor reperelor vestimentare

în baza unui număr mare de măsurători ai corpului clientului şi a unor calcule simple. Tiparele obţinute posedă un grad nu prea înalt de exactitate a construcţiei, fapt care conduce la necesitatea precizării produsului în procesul probelor din contul rezervelor lăsate pe conturul reperelor la croirea acestora. Acestea contribuie la majorarea suprafeţei şabloanelor şi cheltuielilor de materiale. Însă gratie simplităţii şi accesibilităţii sale aceste metode au găsit o largă utilizare în practică confecţionării îmbrăcăminte pe comenzi individuale.

Luînd în consideraţie interdependentele proporţionale ale dimensiunilor calculate de la caracteristicile dimensionale principale, autorii sistemelor de croire considerau ca corpurile tuturor oamenilor de mărime şi talie similară fără devieri esenţiale ale

24

Page 25: Www.referat.ro Diplom.doc81230

conformaţiei şi ţinutei sunt condiţionat-normale, sau de constituţie proporţională. Fiecare autor dădea definiţia propriei a corpului condiţionat-normal şi în legătură cu acest calcul caracteristicilor dimensionale secundare în funcţie de cele principale în aceste sisteme este diferit.

Metoda de calcul proporţional a dezvoltat sistemele precedente şi la rîndul său a avut multe varietăţi. Perfecţionarea acestea mergea în direcţia studierii şi considerării constituţiei corpului omului căutării şi găsirii unei divizare mai corectă a reperelor şi subansamblurilor produsului, introducerii măsurătorilor suplimentare de proiecţie.

Cel mai reprezentativ s-a dovedit a fi sistemul de coordonate elaborat în anul 1934 de către S.N. Korotkov adaptat la cerinţele procesului industrial de producţie a îmbrăcămintei. Utilizînd sistemul de coordonate autorul l-a sistematizat şi la generalizat în cartea “Proiectarea îmbrăcămintei”, făcînd o interdependenţă strînsă dintre proiectarea şi tehnologia de fabricaţie a produselor vestimentare. Un interes deosebit în această carte prezintă capitolul “Criteriile principale care stabilesc formele exterioare ale corpului uman” pentru prima dată pregătit de către P.N. Baskirov. Cele mai importante variante ale criteriilor morfologice care stabilesc, la general, forma corpului uman şi, de regulă, care sunt supuse unei analize speciale la proiectarea constructivă a îmbrăcămintei, examinate de autorul nominalizat, au servit drept o etapă calitativ nouă la pregătirea specialiştilor.

Drept date iniţiale în sistemul de coordonate se prevedea un număr mai mare (în comparaţie cu alte sisteme de croire) de măsurători ai corpului uman. Drept particularitate a sistemului nominalizat se prezintă utilizarea unui şir de măsurători de proiecţie a corpului (Ipu, Pc etc.) la construcţia tiparului. Cu toate acestea conform principiilor de calcul şi elementelor construcţiilor grafice a tiparului de bază sistemul de coordonate la fel prezintă un sistem de croire, elaborat pentru construcţia tiparelor pentru produse de îmbrăcăminte de o anumită croială, pentru un corp tip concret, dar nu reprezintă o metodă de proiectare a îmbrăcămintei la general. Cu toate acestea sistemul de coordonate elaborat de S.N. Korotkov a servit drept o etapă importantă în perfecţionarea metodelor de elaborare a construcţiilor produselor vestimentare realizate la scara industrială.

Mai tîrziu constructorii-proiectanţi M.N. Rucikin, F.A. Postnicov, G.A. Samarov. A.I. Ceremnâh, N.I. Ţarev şi mulţi alţii şi-au adus aportul incontestabil la perfecţionarea metodei de calcul proporţional privind proiectarea produselor de îmbrăcăminte. Această metodă a fost utilizată pe parcursul unei perioade îndelungate, pînă cînd nu a fost acumulată informaţie privind măsurătorile antropologice de amploare a populaţiei, care au demonstrat în mod incontestabil faptul, ca proporţii în dimensiunile corpului uman pur şi simplu nu există.

N-a primit o dezvoltare ulterioară nici perfecţionarea metodei de proiectare a îmbrăcămintei în baza generalizării experienţei de lucru a unui şir d Case de Modă. Pe baza acestea în anul 1956 a fost elaborată metoda tip proiectare a îmbrăcămintei exterioare pentru bărbaţi, care prevedea construcţia tiparelor reperelor vestimentare adaptate către silueta şi croiala predominate în acele timpuri. Drept particularitate destinaţia a metodei date este evidenţierea constructivă a trei tipuri de conformaţii şi stabilirea în baza experienţei practice a corelaţiei dintre caracteristicile dimensionale ale corpului omului. Dar după principiile de calcul şi consecutivitatea construcţiilor metoda nominalizată nu are destinaţii esenţiale de la sistemele examinate anterior.

25

Page 26: Www.referat.ro Diplom.doc81230

Din anul 1959 la Institutul Central de Cercetări pentru industria de confecţii din Moscova (ŢNIIŞP) se realizează lucrări în vederea elaborării Metodei unice de proiectare a îmbrăcămintei pentru bărbaţi, femei şi copii. La baza acesteia este metoda analitică de calcul în conformitate cu care tiparele reperelor vestimentare (fig.!!) se construiesc prin realizarea desfăşuratelor geometrice ale conturului aplatizat al corpului tip cu adaosuri de lejeritate şi pentru definitivarea decorativ-constructivă. În baza caracteristicilor dimensionale a conturului aplatizat al corpului tip sunt prezentate tabelele măsurătorilor obţinute în virtutea datelor măsurătorilor antropologice cu introducerea corecţiilor pentru grosimea stratului de lenjerie.

Metoda analitică de calcul prevede o abordare unică a proiectării îmbrăcămintei pentru bărbaţi, femei şi copii. Structura principalelor formule de calcul rămîne neschimbată, se modifică doar unii parametrii-coeficienţii de pe lîngă valorile variabile şi absolute de pe lîngă termenii liberi în funcţie de particularităţile de sex şi vîrsta a corpului şi timpul produsului. Formulele de calcul sunt obţinute în baza interdependenţei presupuse de corelaţie dintre caracteristicile dimensionale ale corpului, ci şi de adaosuri, care nu au interdependente de corelaţie cu caracteristicile dimensionale ale corpului uman şi dimensiunile produselor de îmbrăcăminte. Însă dimensiunile produselor de îmbrăcăminte sunt determinate nu doar de caracteristicile dimensionale ale corpului, ci şi de adaosuri, care nu au interdependente de corelaţie cu caracteristicilor dimensionale ale corpului. Prin urmare, corelaţia se răspândeşte asupra caracteristicilor dimensionale ale corpului, însă nu şi asupra dimensiunilor reperelor vestimentare. Pe lîngă aceasta, în metoda de proiectare examinată, de exemplu, a îmbrăcămintei pentru bărbaţi se utilizează 325 adaosuri, adoptate şi clasificate constructiv. Pentru construcţia desfăşuratelor reperelor vestimentare pentru un produs concret se aleg aproximativ douăzeci de adaosuri. Procesul de proiectare constructivă a produselor vestimentare poartă un caracter creativ. Alegerea diferenţială a adaosurilor necesare, bazîndu-se doar pe intuiţie şi schiţa modelului proiectat este o problemă complexă nu doar pentru un începător ci şi pentru un constructor experimentat. Cele menţionate mai sus conduc la concluzia ca această metodă necătînd la complexitate construcţiilor grafice şi formulelor de calcul nu asigură exactitatea necesară la construcţia tiparului de bază pentru produsele vestimentare şi necesită precizarea în procesul de confecţionare a prototipurilor de produs.

Una din cauzele principale ale dezvoltării lente a proiectării constructive a îmbrăcămintei a fost lipsa pînă în anul 1960 a datelor fundamentale ştiinţific argumentate despre tipologia dimensională a populaţiei ţării adaptate pentru scopurile industriei de confecţii, fapt care nu a putut să nu se răsfrîngă asupra evoluţiei calitative şi perfecţionării principiilor şi metodelor de proiectare.

Metodele grafice de calcul au obţinut o largă răspîndire în virtutea faptului ca calculele empirice erau elementare şi construcţiile grafice erau simple. Însă fiecare din familia acestor metode, după cum ne arată analiza realizată de G.L. Truhan, E.B. Kobliakova, L.A. Agoşcov etc., reprezintă nu altceva decît o “reţeta” pentru construcţia tiparului de bază pentru unul sau alt tip de produse, croiala şi silueta adaptat unor tendinţe ale modei şi tehnologiei de fabricaţie a acestuia.

Metodele aproximative de proiectare a îmbrăcămintei sunt necesare pentru elaborarea şabloanelor iniţiale a noilor metode de produse vestimentare. Este însă imposibil de atins o exactitate înaltă şi o tehnologitate a construcţiei desfăşuratelor reperelor, care ar

26

Page 27: Www.referat.ro Diplom.doc81230

corespunde cerinţelor unui proces de producţie, ce se află în dezvoltare, nici prin una din metodele grafice de calcul, bazîndu-se doar pe măsurătorile antropologice şi adaosuri.

Modificarea în tendinţele modei sau în tipologia dimensională a populaţiei trebuie în mod obligatoriu să fie însoţite de introducere modificărilor esenţiale în calculele empirice şi construcţiile grafice a tiparelor reperelor vestimentare pentru produse cu siluete noi.

Desfăşurata suprafeţei produsului vestimentar se construieşte cu utilizarea sistemelor de croire nu în baza dimensiunilor suprafeţei modelului, ci conform dimensiunilor (măsurătorilor) corpului omului, adaosurile către dimensiunile reperelor vestimentare, iar acest caz, se determină orientativ, aproximativ. În urma acestui fapt exactitatea construcţiei desfăşuratelor reperelor vestimentare este insuficiente . la elaborarea unei construcţii noi de îmbrăcăminte ( a unui nou model, croială) valoarea erorii la stabilirea dimensiunilor desfăşuratei (tiparului) poate atinge 1….2 cm şi mai mult. Practica proiectării constructiv arată că o asemenea exactitate este insuficientă.

În procesul analizei sistemelor de croire au fost stabiliţi factorii principali ce influenţează gradului de exactitate la determinarea dimensiunilor desfăşuratelor reperelor vestimentare cu utilizarea sistemelor de croire. Exactitatea stabilirii dimensiunilor reperelor vestimentare depinde de:

1. corectitudinea măsurării corpului şi stabilirea orientativ a valorilor adaosurilorcătre părţile componente a produsului de îmbrăcăminte, cu alte cuvinte, de calificarea executantului;

2. instrumentele de măsurare utilizate la măsurarea corpului şi construcţia tiparelorproduselor vestimentare;

3. corectitudinea stabilirii de către autorul sistemului de croire a valorilorcoeficienţilor în formulele II şi III;

4. gradul de corespondente a tipului de conformaţie a clientului (în condiţiileconfecţionării produselor pe corpuri individuale) acelui tip, care este pus la baza sistemului de croire ca fiind caracteristic;

5. exactitatea construcţiei tiparelor reperelor unui nou model va fi mai înaltă, dacăconform croielii (formei, siluetei, liniilor de divizare) modelul nou nu se va distinge esenţial de construcţia tip (de bază) a produsului vestimentar;

6. cu cît mai multe măsurători ai corpului uman se utilizează în calitate de dateiniţiale în sistemul de croire, cu atît este mai înalt exactitatea construcţiei tiparelor reperelor vestimentare. În acest caz mai amplu se iau în considerare particularităţile de conformaţie a corpului uman, în calculele construcţiei pot fi folosite mai multe formule de tipul I, ce asigură o exactitate mai înaltă construcţiei tiparului în comparaţie cu formulele de tipul II şi III.

În final trebuie de menţionat faptul că cel mai exact şi mai potrivit va fi acel sistem de croire care va corespunde următoarele cerinţe:

1. în condiţii similare utilizează numărul maxim de măsurători ai corpului uman;2. se bazează pe calcule cu dependentele cele mai veridice dintre dimensiunile

corpului omului şi tiparului;3. permite construcţia tiparelor reperelor vestimentare de diverse mărimi, talii şi

conformaţii cu acelaşi grad de exactitate;4. ţine cont de proprietăţile materialelor textile (grosimea, draparea, proprietăţile

plastice etc.);27

Page 28: Www.referat.ro Diplom.doc81230

5. iar în considerare tipul şi destinaţia produsului vestimentar (uzului, de lucru,pentru vară, iarnă etc.);

6. permite construcţia tiparelor reperelor vestimentare de diverse forme, croieli fărămodificarea esenţială a formelor de calcul şi procedeelor grafice;

7. permite stabilirea preliminară a dimensiunilor principale a reperelor vestimentareşi îmbinarea acestora în sectoarele conjugate ale construcţiei;

8. permite stabilirea locului, caracterului şi conţinutului operaţiilor de creare aformei spaţiale a reperelor, luînd în considerare proprietăţile materialelor şi condiţiilor reale de producere.

Metoda geometrică.

Un loc aparte printre metodele aproximative de proiectare a îmbrăcămintei ocupă metoda geometrică. În Polonia ea poartă denumirea de vesten, în România – fantom, în Germania – Zweite haut (în traducere – al doilea strat de piele).

Această metodă este combinată şi prevede utilizarea desfăşuratei suprafeţei corpului sau manechinului în calitate de tipar de baza cu construcţia ulterioară a desfăşuratelor reperelor vestimentare principale.

Pentru construcţia desfăşuratelor suprafeţei se utilizează principiul care stă la baza metodei triunghiurilor. În acest caz suprafaţa desfăşurată este împărţită în triunghiurile suficient de mari (fig.!!!) , convenţional adoptate drept desfăşurabile. În baza acestor se construiesc desfăşuratele aproximative ale suprafeţei date a corpului sau manechinului. La elaborarea şabloanelor reperelor vestimentare principale se utilizează reproducerea (copierea) şabloanelor speciale pe carton. În conformitate cu schiţa modelului contururile şabloanelor speciale sunt trasate prin linii de florar luînd în considerare distribuţia adaosurilor compoziţionale, poziţia liniilor de divizare şi a elementelor decorative constructive. Utilizarea şabloanelor tip permite realizarea construcţiei reperelor principale ale modelelor produselor de îmbrăcăminte, asigură baza pentru proiectarea tip a produselor vestimentare. Metoda geometrică este mai puţin complexă în comparaţie cu metodele grafice de calcul. Însă ea nu da posibilitatea de a ţine cont de capacitatea materialului de a îmbrăca suprafaţa şi a lua în considerare tehnologia de fabricaţie.

Metoda inginereşti sau moderne de proiectare a îmbrăcămintei.

Dezavantajele sistemelor de croire au semnalizat necesitatea stringetă de dezvoltare a metodelor de construcţie a tiparelor vestimentare în direcţia construcţiei acestora ca desfăşurare a suprafeţei îmbrăcămintei.

Drept imbold în dezvoltarea acestor metode a servit lucrarea academicianului rus P.L. Cebâşev “Cu privire la croirea îmbrăcămintei”, în care a fost demonstrată posibilitatea construcţiei desfăşuratelor pentru învelişuri din materiale ţesute ce cuprind strîns suprafaţa.

28

Page 29: Www.referat.ro Diplom.doc81230

La fel, cercetări în această direcţie au fost întreprinse de un şir de matematicieni. În lucrările acestora sunt soluţionate problemele teoretice particulare, legate cu îmbrăcarea suprafeţelor desfăşurabile, iar rezolvarea problemei îmbrăcării suprafeţelor este prezentată în formă generală, fapt care crea dificultăţi în soluţionarea concretă a acestuia.

Metodele concrete de dezvoltare a problemei construcţiei desfăşuratelor suprafeţelor complexe nedesfăşurabile au fost elaborate de învăţaţii: A.P.Ivanov – conf. la VZITLP*, G.L.Truhanov – conf. la KTILP**, A.V.Savostitkii – prof. la MTILP*** etc. acestea au propus, că şi în cazul construcţiei desfăşuratelor suprafeţelor complexe nedesfăşurabile, la construcţia tiparelor-desfăşurate a suprafeţei reperelor vestimentare să fie utilizat principiul de construcţie a desfăşuratelor parţiale. Acest principiu este bazat pe devizarea suprafeţelor nedesfăşurabile în sectoare şi subsectoare cu curbura regulamentară sau apropiată de această şi desfăşurarea succesivă a acestora în plan. La construcţia desfăşuratelor sectoarelor suprafeţei se utilizează procedeele şi metodele cunoscute în geometria descriptivă şi desenul liniar.

Drept suprafaţa iniţială la construcţia desfăşuratelor produselor de îmbrăcăminte de regulă se utilizează produsul de îmbrăcăminte propriu-zis, manechinul formei interioare a produselor de îmbrăcăminte sau manechinul-macheta a produselor vestimentare, mai rar manechinul corpului tip. în ultimul caz pentru trecerea de la desfăşurata manechinului corpului la desfăşurata reperelor vestimentare este necesar de a utiliza sistemul de adaosuri pentru majorarea dimensiunilor suprafeţei manechinului.

Divizarea suprafeţei îmbrăcămintei în sectoare este determinată de particularităţile construcţiei corpului uman. De obicei, poziţia liniilor de divizare coincide cu muchiile şi generatoarea laterală a corpului geometric. La construcţia manechinului corpului tip liniile de divizare coincid cu baza gîtului, mîinilor, trunchiului, cu linia umerilor şi trec de-a lungul suprafeţei laterale a trunchiului (fig!!!) (Şersniova, pag. 43, fig.!!!). (Schema poziţiei liniilor principale de divizare a suprafeţei trunchiului).

Desfăşuratele obţinute, la o astfel de divizare a suprafeţei sunt simple şi evidente, asigurînd varianta tip a configuraţiei şi numărului reperelor.

În practică proiectării constructive a produselor de îmbrăcăminte se utilizează diverse variante de divizare a suprafeţei îmbrăcămintei. În legătură cu acest fapt problema alegerii poziţiei şi configuraţiei liniilor de divizare trebuie soluţionată în funcţie de croială şi forma produsului vestimentar, numărul cusăturilor, cheltuielile de materiale, principiul de creare a formei etc.

Însă divizarea suprafeţei doar în sectoare nu asigură exactitatea necesară la construcţia desfăşuratei. De aceia fiecare sector se mai divizează în subsectoare elementare. Gradul de exactitate la construcţia desfăşuratei este determinat de numărul şi dimensiunile subsectorului: cu cît sunt mai mici dimensiunile subsectorului elementar cu cît mai înalt este gradul de exactitate a desfăşuratei obţinute. De aici rezultă tendinţa spre majorarea numărului de linii de divizare a suprafeţei în subsectoare.

Are o însemnătate deosebită la construcţia desfăşuratelor alegerea liniilor iniţiale de desfăşurare, adică liniilor în raport cu care se utilizează desfăşurarea fiecărui sector (reper) sau subsector al suprafeţei. Pe tipar aceste linii se prezintă sub forma de linii drepte, care servesc drept axe de coordonate. Dimensiunile acestor linii pe suprafaţa desfăşurată şi pe tipar sunt identice.

29

Page 30: Www.referat.ro Diplom.doc81230

Poziţia diferită a liniilor de desfăşurare conduce la obţinerea unuia şi aceluiaşi reper diferit după configuraţie (fig.!!!) (Şersneova, pag 44, fig II 7, forma reperului spate la poziţii diferite a liniilor de desfăşurare) la modificarea metodelor şi mijloacelor de creare a formei, procedeele grafice de construcţie a desfăşuratelor, cheltuielilor de material etc.

În lucrarea lui P.L. Cebâşev “Cu privire la croirea produselor de îmbrăcăminte” se menţionează faptul, că liniile iniţiale de desfăşurare la construcţia desfăşuratelor-învelişuri trebuie să treacă de-a lungul a două linii geodezice reciproc perpendiculare, care se poziţionează în direcţia celor mai mari eforturi de întindere şi corespund unui fir urzeală şi unui fir de bătătură a învelişului.

În urma cercetărilor s-a stabilit, că în produsele de îmbrăcăminte cele mai mari eforturi de întindere acţionează în zonele celor mai proeminente puncte a glandelor mamare şi a omoplaţilor atît în direcţie longitudinală, cît şi în transversală.

Alegerea dimensiunilor principale

Problema cea mai importantă la alcătuirea standardelor antropometrice, o constituie alegerea din totalitate mărimilor antropometrice a acelora, care vor caracteriza cel mai bine forma şi dimensiunile corpului.

Corelaţiile de intensitate mare între dimensiunile corpului situate în acelaşi plan, sau în plane paralele, permit exprimarea multor dimensiuni în funcţie de una singură. Aceste mărimi se numesc dimensiuni principale, iar corpurile caracterizate de mărimile alese în calitate de indicatori principali se numesc corpuri tip. Restul dimensiunilor care permite o caracterizare detaliată a fiecărui corp tip se numesc dimensiunile secundare.

Alegerea corectă a dimensiunilor principale, atît ca număr cît şi ca tip constituie problema principală a tipizării corpurilor. Numărul corpurilor tip depinde în primul rînd de numărul dimensiunilor principale alese. Acest număr de dimensiuni trebuie să fie optim, întroducerea fiecărei noi dimensiuni conducînd la creşterea numărului variantelor dimensionale, fapt care îngreunează fabricaţia produselor. În acelaşi timp, pentru elaborarea unui sistem raţional de corpuri tip necesare industriei confecţiilor, corpul trebuie să fie caracterizat în mod complex. Astfel, întroducerea unui singur indicator, de exemplu: perimetrul bustului este insuficientă, deoarece la corpuri cu unul şi acelaşi perimetru al bustului înălţimea corpului poate varia foarte mult.

Dimensiunile alese în calitate de indicatori principali trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) să aibă cea mai mare valoare absolută, sau cît mai aproape de aceasta şi să fie indicatori morfologici ai corpului;

b) să se dispună în plane diferite, dar fiecare din indicatorii aleşi să se coreleze cu un număr cît mai mare de dimensiuni din aceiaşi categorie de orientate;

c) între dimensiunile alese ca dimensiuni principale să existe o dependenţă slabă, pentru a fi justificate reţinerea lor în calitate de dimensiuni de bază.

30

Page 31: Www.referat.ro Diplom.doc81230

În general la toate aceste condiţii răspund înălţimea corpului (Îc) şi perimetrul bustului (Pb). Aceste dimensiuni sînt indicatori morfologici principale, sînt situate în plane diferite, iar intensitatea dependenţei între acestea este mică. În acelaşi timp între diferitele segmente de lungime ale corpului şi Îc şi respectiv diferite perimetre, lăţimea şi Pb se pun în evidenţă corelaţii de intensitate mare (tab. !!!).

Tabela 8 Coeficientul de corelaţii a unor dimensiuni secundare cu perimetrul bustului.

Variabila dependenţă (y)Coeficientul de corelaţie cu perimetrul bustului

Bărbaţi Femei Diametrul toracelui sub mameloane

0.894 0.857

Diametrul antero-posterior al toracelui sub mameloane

0.799 0.864

Perimetrul taliei 0.728 0.805Lăţimea spatelui peste omoplaţi 0.764 0.677

La construcţia îmbrăcămintei perimetrul bustului şi înălţimea corpului sînt indicatori de bază pentru care este necesară cea mai mare corespondenţă a produsului cu corpul purtătorului.

Totuşi întroducerea doar a perimetrului bustului şi a înălţimii corpului în calitate de dimensiuni principale este insuficientă pentru insuficientă pentru caracterizarea corpurilor tip corespunzătoare populaţiei adulte. Cercetările au evidenţiat că la unul şi acelaşi perimetru al bustului, perimetrul taliei şi perimetrul şoldurilor pot varia foarte mult, astfel că limitarea la o singură variantă a perimetrului taliei şi şoldurilor pentru o valoare determinată a perimetrului bustului este nesatisfăcătoare din punct de vedere al corespondenţei dimensionale ale produselor cu corpul purtătorilor.

Perimetrele taliei şi şoldurilor sînt dimensiuni importante în construcţia îmbrăcămintei, dar în acelaşi timp oglindesc modificările corpului sub influenţa factorului vîrstă. Din acest motiv, s-a ajuns la concluzia că pentru bărbaţi, indicatorul cel mai concludent al conformaţiei ar fi perimetrul taliei, iar la femei perimetrul şoldurilor.

Cercetările au urmărit posibilitatea de a întroduce în calitate de indicatori principali o serie de dimensiuni care definesc ţinuta corpului (înălţimea umerilor, poziţia corpului etc.) , dar niciuna dintre acestea nu îndeplinesc condiţiile impuse dimensiunilor principale.

Criteriul de dimensionare a produselor de îmbrăcăminte

Forma şi dimensiunile produselor de îmbrăcăminte sînt dependente de: dimensiunile şi forma corpului, destinaţia şi tipul produselor, cerinţe de ordin funcţional estetic şi tehnologic şi de proprietăţile materialelor din care se confecţionează îmbrăcămintea .

În funcţie de poziţia în raport cu corpul şi de proprietăţile materialelor produselor pot prezenta fie o formă flexibilă (instabilă), fie o formă spaţială rigidă.

31

Page 32: Www.referat.ro Diplom.doc81230

Forma flexibilă (instabilă) este caracteristică produselor care reprezintă primul start pe corp sau primul start peste lengerie, confecţionate din materiale subţiri (lengeria, bluzele, rochiile din materiale subţiri, produsele din tricot, îmbrăcămintea copiilor etc.).

Pentru aceste produse forma exterioară este determinată de conformaţia purtătorului, de model, de modă şi se realizează în special pe căi constructive.

Forma spaţială rigidă este specifică produselor de îmbrăcăminte exterioară, confecţionate din materiale de grosime medie sau mare şi prevăzute cu straturi suplimentare de consolidare a formei (rigidizare) pe diferite zone ale produsului (piepţii, gulere, revere).

Îmbrăcămintea este formată dintr-un număr diferit de repere croite din structuri plane, asamblate prin diferite procedee. Numărul, forma şi dimensiunile reperelor depinde de o serie de factori dintre care cei mai importanţi sînt:

1. forma corpului omenesc;2. proprietăţile materialului;3. tehnologia de execuţie a produsului;4. destinaţia şi tipul produsului, cerinţe estetice, moda.Corpul omenesc prezintă o configuraţie neregulată şi face parte din categoria

suprafeţelor nedesfăşurabile. Din acest motiv pentru adaptarea materialului (structură plană) la forma regulată a corpului este necesară o detaliere. Cînd gradul de cuprindere (ajustare) a corpului de către produsul este mare, cerinţa de redarea a formei corpului se poate realiza pe calea îmbinării prin linii complexe a unui număr mare de repere decît la produsele cu silueta dreaptă.

Există o mare varietate de timpuri de produse, dar în cadrul unui tip determinat principiile de redare a formei corpului sînt similare, diferenţele fiind impuse de particularităţile modelelor. Pentru o categorie dată de produse poziţia liniilor de asamblare este mai mult sau mai puţin constantă, fiind în mare măsură condiţionată de configuraţia corpului, de modificare formei dimensiunilor corpului în timpul mişcării.

Ca urmare a simetriei corpului îmbrăcămintea se realizează de obicei de repere simetrice (ex: spate din două repere asamblate cu o cusătură în mijlocul spatelui; feţe simetrice suprapuse pentru închidere la un rînd sau două rînduri de nasturi etc.).

Detalierea produselor de îmbrăcăminte este influenţată în mare măsură de proprietăţile materialelor.

La îmbrăcămintea din ţesături se practică de obicei o divizare a produselor pe linia umerilor (spate şi faţă asamblate pe linia umerilor). Aceasta este condiţionată de neomogenitatea materialului. Prin executarea produsului din repere asamblate pe linia umerilor se obţine o aceiaşi orientare a firelor de urzeală şi bătătură atît pe partea anterioară cît şi cea posterioară a produsului astfel că se asigură o orientare a firelor de urzeală pe direcţiile pe care apare timpul purtării forţe de solicitare maximă.

La materialele izotrope )care prezintă aceleaşi proprietăţi în toate direcţiile) aceste cerinţe nu trebuie respectate strict în afară de cazul în care prin detalierea produsului se poate obţine o mai bună utilizare a materialului.

La produsele din piele şi blană naturală numărul de repere este strict determinat de dimensiunile materiale prime.

Cerinţele legate de economicitatea produsului de gradul de utilizare suprafeţei materialelor impun proiectanţilor rezolvarea constructivă produselor dintr-un număr de repere şi stabilirea unui raport optim între reperele mici şi mari.

32

Page 33: Www.referat.ro Diplom.doc81230

Detalierea produselor este influenţată şi de tehnologiile de execuţie în special de confecţionarea propriu-zisă, de dificultăţile care apar la manipularea unor repere mari, respectiv de asigurarea echilibrării fazelor de execuţie şi de posibilitatea de automatizare a unor faze şi operaţii.

În funcţie de destinaţie, produsele de îmbrăcăminte sînt executata dintr-un număr diferit de repere care au rolul de a asigura proporţiile corecte între produs şi corp, de a anumite particularităţi ale conformaţiei.

Modelul şi metoda influenţează în mod hotărîtor forma exterioară a produsului şi numărul reperelor cu ajutorul cărora se realizează. Astfel unele repere pot să lipsească (mîneci, gulere) sau să fie renumite cu altele (mîneci chimono, gulere şal), pot apărea divizări suplimentare (plătci, corselete, clini etc.). moda influenţează în mod deosebit numărul, forma şi dimensiunile reperelor mici cu un rol decorativ (manşete, buzunare, clape, epoleţi etc.).

Definirea suprafeţelor de sprijin

Dimensiunile şi forma produselor de îmbrăcăminte sînt determinate în primul rînd de dimensiunile şi forma corpului omenesc, îmbrăcămintea nefiind însă o copie fidelă a acestuia nici chiar pentru produsele care reprezintă primul strat pe corp.

În funcţie de poziţie în raport cu corpul, iar pentru una şi aceiaşi poziţie în funcţie de siluetă, produsele prezintă grade diferite de cuprindere a corpului.

În general, la un produs de îmbrăcăminte se disting o formă şi dimensiuni interioare şi respectiv o formă şi dimensiuni interioare şi respectiv o formă şi dimensiuni exterioare. Cele două forme pot coincide (produse de lengerie, produse din ţesături subţiri) sau pot fi diferite (produse de îmbrăcăminte exterioară formate din mai multe straturi).

Pe diferite zone ale corpului raportul dintre forma interioară a produsului şi forma corpului este diferită. La stabilirea formei şi dimensiunilor interioare ale unui produs trebuie să se ţină cont în primul rînd de suprafaţa de sprijin a acestuia.

Prin suprafaţă de sprijin se înţelege zona (sau zonele) în care produsul cuprinde strîns corpul şi în care este necesar să se asigure o înaltă corespondenţă între corp şi produs pentru echilibrarea echilibrului produsului pe corp.

În funcţie de suprafaţa de sprijin produsele de îmbrăcăminte se grupează în două mari categorii: produsele cu sprijin pe umeri şi produse cu sprijin în talie.

Pentru produsele cu sprijin pe umeri (produse care acoperă partea superioară a corpului: bluze, rochii, sacouri, paltoane etc.) suprafaţa de sprijin este determinată superior de linia perimetrului gîtului, de partea superioară a umerilor, anterior de partea cea mai proeminentă a toracelui, iar posterior de proeminenţă omoplaţilor.

Pentru produsele cu sprijin în talie (care îmbracă zona inferioară a corpului: pantaloni, fuste) suprafaţa de sprijin este limitată la partea superioară de perimetrul taliei, lateral de proeminenţa şoldurilor, anterior de proeminenţa abdomenului şi posterior de proeminenţa feselor.

În porţiunile dispuse mai jos de suprafaţă de sprijin între produsul de îmbrăcăminte şi corp se formează spaţii de aer. Prezenţa acestor spaţii de aer este necesară pentru asigurarea libertăţii respiraţiei şi a mişcărilor, pentru realizarea stării de confort şi în plus, pentru conferirea unui anumit efect estetic (silueta şi forma produsului).

33

Page 34: Www.referat.ro Diplom.doc81230

În scopul realizării acestor spaţii de aer, dimensiunile interioare ale îmbrăcămintei trebuie să fie mai mari decît dimensiunile corpului omenesc. Diferenţa dintre dimensiunile interioare ale îmbrăcămintei şi dimensiunile corespunzătoare ale corpului poartă numele de adaosuri de lejeritate.

Adaosul de lejeritate

Adaosurile de lejeritate (Al) este constituit din două părţi, fiecare avînd o destinaţie anumită anume: adaosul de lejeritate minim necesar (A l min) şi adaosul decorativ-constructiv (Ad-c):

Al = Al min + Ad-c

Mărimea celor două componente ale adaosului de lejeritate nu este constantă pe diferite zone ale îmbrăcămintei şi depinde de o multitudine de factori.

Adaosul de lejeritate minim necesar (Al min) trebuie să asigure libertatea respiraţiei, a mişcărilor, să permită exercitatea de către produs a unei presiuni minime asupra corpului. De asemenea, prin prezenţa adaosului minim necesar se formează între corp şi produs un strat de aer necesar termoreglării şi respiraţiei pieii. Astfel, daosul minim necesar este numit şi adaos-fiziologico-dinamic , adaos de care depinde în mare măsură îndeplinirea funcţiei fiziologico-igienică a îmbrăcămintei.

La baza stabilirii corecte a adaosurilor pentru libertatea respiraţiei şi a mişcărilor stă studiul modificării dimensiunilor corpului în dinamica, comparativ cu aceleaşi dimensiuni în statică, şi în primul rînd a modificărilor care apar în timpul respiraţiei. Diferenţa dintre diametrele cutie toracice măsurate la inspiraţie adîncă şi respectiv la expiraţie forţată (completă) se numeşte în medicină “excursia cutiei toracice”. Această valoare caracterizează gradul de mobilitate a cutiei toracice şi depinde de vîrstă, sex, gradul de dezvoltare fizică, antrenament etc., la sportivi fiind de obicei mai mare “Excursia cutiei toracice” este în medie la adulţi de 5.5 cm, iar la sportivi 6.5 – 8 cm.

Pentru stabilirea adaosului de lejeritate la dimensiunile corpului în scopul dimensionării îmbrăcămintei se foloseşte mai mult un alt indicator şi anume diferenţa dintre dimensiunile toracelui preluate la inspiraţie adîncă şi aceleaşi dimensiuni măsurate la respiraţie liniştită.

În dinamică, la executarea diferitelor mişcări ale braţelor, trunchiului, picioarelor, segmentelor corpului se modifică mult mai mult decît la respiraţie.

Cercetări au evidenţiat că diferite mişcări provoacă modificări neuniforme segmentelor diferite ale corpului. Astfel , cele mai mari modificări ale dimensiunilor longitudinale ale trunchiului se produc la ridicarea şi rotirea braţelor. În dinamică, cele mai mari modificări ale dimensiunilor transversale se produc pentru segmente situate cu 2 – 4 cm , mai sus de linia a bustului şi cu efecte dinamice mai mari în regiunea spatelui decît a feţei. Dimensiunile transversale ale toracelui situate mai sus sau mai jos pe linia bustului se modifică semnificativ.

34

Page 35: Www.referat.ro Diplom.doc81230

Dimensiunile curbilinii: lăţimea spatelui , lăţimea bustului se modifică într-o măsură mai nare decît perimetrele (perimetrul bustului), aceasta deoarece la unele mişcări este efectată mai mult partea posterioară a corpului (ex: aducerea braţelor înainte), iar la altele partea anterioară a acestuia.

Datele furnizate de cercetările de antropometrie dinamică trebuie astfel luate în considerare la calculul dimensiunilor produselor, însă corelate cu tipul produsului , particularităţile constructive şi destinaţia acestuia.

În timpul mişcării, îmbrăcămintea se poate deplasa adesea de pe o zonă a corpului pe alta, a cărei dimensiuni în momentul respectiv se măresc. Astfel, se poate micşora puţin mărimea adaosului de lejeritate pe întreg perimetrul în regiunea respectivă a corpului.

Adaosurile pentru libertatea mişcărilor la terminaţia produsului se înlocuiesc de multe ori cu elemente constructive (şliţuri, falduri). De asemenea, de obicei, nu se prevăd adaosuri pentru libertatea micşorărilor la dimensiunile longitudinale ale produsului, deoarece acestea ar putea înrăutăţi proporţiile produsului şi aspectul exterior. Această lipsă este compensată prin posibilitatea majorităţii produselor de a se deplasa liber în lungul corpului. Prezenţa elementelor constructive care fixează produsul pe corp (manşete la mîneci, centuri) impune întroducerea adaosurilor pentru libertatea mişcărilor la dimensiunile de lungime respective ale produsului (lungimea mînecii, lungimea corsajului).

Pentru produsele cu sprijin pe umeri mărimea adaosului minim necesar pentru libertatea respiraţiei şi a mişcărilor se calculează în primul rînd pentru dimensiunea principală care determină lăţimea produsului - perimetrul bustului (P b). În funcţie de destinaţia produsului mărimea acestui adaos se diferenţiază fiind maxima pentru îmbrăcămintea de protecţie, ca urmare a mişcărilor de amplitudine mai mare efectuate de către purtători.

La îmbrăcămintea uzuală, în timpul purtării căreia purtătorul nu efectuează mişcări de amploare mare, adaosul minim necesar la semiperimetrul bustului (Pb) pentru libertatea mişcărilor se poate stabili pornind de la modificarea acestei dimensiuni la inspiraţie adîncă.

Din tabelul !!!!!! s-a văzut că modificarea perimetrului bustului la inspiraţie adîncă este în medie de 2.5% faţă de valoarea avută în timpul respiraţiei liniştite. Pentru o gamă largă de mărimi (42 – 58), modificarea semiperimetrului bustului va fi în jur de 1,5 cm. Astfel , mărimea adaosului minim necesar nu poate fi mai mic decît mărimea modificării semiperimetrului bustului la inspiraţie adîncă (Pb resp.) la care se însumează o jumătate din intervalul de indiferenţă (x) stabilit între două mărimi vecine pentru semiperimetrul bustului (de obicei, x=2cm ). În aceste condiţii un produs de îmbrăcăminte de o anumită mărime va corespunde nu numai purtătorilor care au semiperimetrul bustului egal cu mărimea produsului, ci şi acelora pentru care semiperimetrului bustului se abate de la cel al mărimii produsului în limitele ½ x. De aici rezultă că, adaosul minim necesar pentru libertatea respiraţiei corespunzător produselor de îmbrăcăminte care reprezintă al doilea strat corp (rochie, sacou) nu poate fi luat mai mic de 2,5 cm:

Amin Pb resp. + 0,5x

Pentru produsele de îmbrăcăminte situate mai departe de corp (pardesie, paltoane etc.), mărimea adaosului minim necesar trebuie să fie suplimentară cu o valoare care reprezintă adaosul pentru grosimea straturilor de dedesubt (sacou, lengerie).

35

Page 36: Www.referat.ro Diplom.doc81230

Astfel, pentru produsele care reprezintă al treilea strat pe corp adaosul minim necesar va include şi adaosul pentru grosimea (Ag.m) materialelor care compun stratul al doilea (în mediu 1 cm.) şi nu va putea fi mai mic de 3,5 cm.:

A min. (Pb)inspir. + 0,5x + Ag.m A min. 1,5 + 1+1= 3,5 cm

Termoreglarea şi respiraţia tegumentelor impune prezenţa în spaţiul subvestimar a unui strat de aer. Îmbrăcămintea actuală, în special cea termoizolatoare, prezintă o construcţie complexă şi este constituită din mai multe straturi de material. Microclimatul în jurul corpului se asigură prin formarea între diferitele straturi ale produsului şi între produs şi corp a unor spaţii de aer. Se recomandă ca mărimea stratului de aer să nu fie mai mică de 2,5xб pentru îmbrăcămintea de lînă, de 3xб pentru cea de mătase şi 3.25xб pentru îmbrăcămintea de bumbac (unde б este grosimea sumară a straturilor îmbrăcămintei).

Aceste date pot fi luate în consideraţie pentru calculul cu aproximaţie a adaosurilor minim necesare pentru straturile de aer pe diferitele regiuni ale produsului pentru produsele cu sprijin pe umeri – pe linia bustului, taliei şi şoldurilor, iar pentru produsele cu sprijin în talie – pe linia şoldurilor.

Pentru produsele de îmbrăcăminte care reprezintă al doilea strat pe corp (rochie, sacou, jachetă) adaosurile prezentate în tabela !!!!!! pot fi luate în calitate de adaosuri pentru grosimea stratului de aer.

Pentru îmbrăcămintea care reprezintă al treilea strat pe corp (pardesie, paltoane) adaosul pentru grosimea stratului de aer se va calcula ca sumă a adaosurilor pentru stratul de aer dintre primul şi al doilea strat şi respectiv dintre stratul al doilea şi al treilea. În acest fel adaosul sumar pentru grosimea stratului de aer pentru palton va fi în medie de 5,5 cm.

Adaosul minim necesar la semiperimetrul bustului se va stabili din compararea adaosului necesar pentru libertatea respiraţiei cu cel pentru grosimea stratului de aer şi va fi egal cu cel mai mare dintre acestea.

Prezentăm comparativ (tabela 9) valorile adaosurilor pentru respiraţie şui adaosurile pentru grosimea stratului de aer , din analiza cărora s-a stabilit valoarea adaosului minim necesar pentru cîteva categorii de produse.

Stabilirea adaosului de lejeritate, minim necesar la semiperimetrul bustuluiTabela 9

Nr. criteriului

Tipul produsului Adaosul necesar pentru libertatea respiraţiei

Adaosul pentru grosimea stratului de aer

Adaosul de lejeritate minim necesar Amin.

(cm) (cm) (cm)

1 Rochie 2,5 0,4-1,0 2,5

2 Sacou, jachetă 2,5 1,9-2,4 2,5

3 Palton 2,5 4,7-5,9 2,5

Din tabela 9 se observă că pentru rochie, sacou, jachetă, adaosul de lejeritate minim necesar pe linia bustului poate fi luat egal cu 2,5 cm (egal cu adaosul minim necesar pentru

36

Page 37: Www.referat.ro Diplom.doc81230

libertatea respiraţiei), în timp ce pentru palton adaosul de lejeritate minim necesar nu poate fi luat mai mic de 5,5 cm (valoarea medie a adaosului pentru grosimea stratului de aer).

La fundamentarea mărimii adaosului de lejeritate minim necesar iar trebuie luate în considerare şi datele privind deformaţia materialelor în detaliile produselor în timpul purtării.

Adaosul de lejeritate minim necesar se numeşte şi adaos tehnic şi se ia în mod obligatoriu în considerare la construcţia tiparelor de bază pentru orice categorie de produs. Tiparele detaliilor produselor de îmbrăcăminte construite cu adaosuri minim necesare la dimensiunile de bază prezintă suprafeţe minime, limite inferioare, sub care reducerea suprafeţei tiparelor ar compromite funcţionalitatea produsului.

Adaosul decorativ-constructiv

Adaosul decorativ-constructiv este numit şi adaos pentru formare decorativ-constructivă sau adaos pentru siluetă şi depinde de timpul produsului de îmbrăcăminte, de formă şi silueta acestuia, precum şi de modă.

Practica industrială şi cercetările au evidenţiat că adaosul decorativ-constructiv se stabileşte în procesul de creaţie-construcţie a noului model. Din acest motiv acest adaos nu se poate calcula, aprecia cu suficientă precizie numai pe baza schiţei modelului, ci doar în urma construcţiei tiparelor şi execuţiei modelului. Determinarea corectă a adaosurilor decorativ-constructive depinde astfel, aproape exclusiv de măiestria şi experienţa practică a creatorului şi constructorului de tipar.

Adaosul constructiv-decorativ determină în mare măsură silueta produsului. Prin siluetă se înţelege configuraţia, conturul plan al îmbrăcămintei. Silueta unui model se stabileşte pe baza analizei gradului de cuprindere a corpului de către produs în zona bustului, taliei, şoldurilor, a poziţiei şi lungimea umerilor, a lungimii şi lărgimii produsului la terminaţie.

În funcţie de siluetă produsele se clasifică în următoarele tipuri: produse cu silueta ajustată, semiajustabilă, dreaptă, evazată şi cu silueta liberă.

Produsele cu silueta ajustată cuprind strîns corpul în zona taliei, astfel că adaosul de lejeritate pe linia bustului este practic egal cu adaosul de lejeritate minim necesar, iar produsul urmează strict linia corpului.

La produsele cu silueta semiajustabilă gradul de cuprindere a corpului este mai mic decît la silueta ajustată, conturul exterior al produsului la nivelul liniei, bustului, taliei, şoldurilor şi liniei terminale.

La produsele cu silueta largă, liberă, cuprind strîns corpul doar în regiunea suprafeţei de sprijin, adaosul de lejeritate pa linia bustului, respectiv a şoldurilor fiind mult mai mare decît adaosul de lejeritate minim necesar (Adaosul decorativ-constructiv este foarte mare, impus de model).

În scopul orientării proiectanţilor pentru fiecare sezon, casele de modă, centrele de creaţie stabilesc siluetele dominante şi precizează valorile recomandate ale adaosurilor de lejeritate pentru acestea.

Adaosul decorativ-constructiv pe lăţimea produsului depinde de conformaţia purtătorului, fiind de obicei mai mic la conformaţiile pline decît la cele medii şi svelte .

37

Page 38: Www.referat.ro Diplom.doc81230

adaosul decorativ-constructiv se stabileşte şi pe lungimea produsului (lungimea produsului, a mînecii; se modifică pentru acelaşi produs în funcţie de modă) şi se stabileşte diferenţiat în funcţie de vîrsta purtătorilor şi de mărimea produsului. Lungimea produsului, lungimea mînecii nu se diferenţiază în cadrul unei talii şi grupe de conformaţie pentru fiecare mărime în parte, ci se stabilesc valori constante pentru o grupă de mărimi.

Direcţia modei şi alegerea modelelor

Moda este un capriciu de scurtă durată pe care îl simte întreaga societate dorind mereu să-l înnoiască pentru a-şi răsfăţa gusturile, şi a-şi pune în realitate visurile şi tendinţele. Moda e acea care dirijează stilul, armonizarea materialelor, a culorilor şi a alegerilor pieselor componente ale îmbrăcămintei fără a schimba însă funcţionalitatea ei. Creatorii de modă trebuie să ţină cont de modă, liniile şi armoniile de culori, iar materialul şi croiala să corespundă formei.

Moda contemporană se deosebeşte printr-o alegere liberă. Ea nu dictează, ci creează pentru noi condiţii favorabile pentru ca alegerea să fie totodată şi modernă şi atrăgătore. Şi e logic, deoarece toţi oamenii sînt diferiţi nu numai la exterior, temperament şi stare socială, dar şi prin privirea lor diferită spre modă.

Astăzi în modă se preţuieşte individualitatea, se produc unele schimbări, siluetele devin ajustate însă lungimea se măresc.

Pe ordinea de zi e pus stilul “Parisului lung şi ajustabil”. Culorile modei de azi sînt variate şi complicate. Ele pornesc de la culori simple pale, fine pînă la desene complicate în carouri de diferite nuanţe bătătoare

Tabela 10Tabela de calcul la proiectarea părţii din faţă şi spate a rochiei

38

Page 39: Www.referat.ro Diplom.doc81230

Direcţia Denumirea sectorului Formula şi calculul preliminar (cm)

Rezultat calcul (cm)

Ao a1

Ao a

a1 a2

Ao B

Ao T

T S

T L

Ao O

T T1

B – B1

T-T1

S-S1

P-P1

a-B3

a2-B4

A0-A1

A1-A2

A1-RT2-R

A2-44 -(7-8)

Lăţimea reţelei

Lăţimea părţilor din spate

Lăţimea părţilor din faţă

Înălţimea răscroelei braţuluiLungimea spatelui pînă la talieLinia şoldurilor

Lungimea hainei

Lungimea omoplaţilor

Abaterea liniei medii a spatelui în domeniul taliei în vestimentele de silvetă ajustatăToate aceste puncte s-au obţinut la intersecţia cu coborîtă din () a1

Obţinute la intersecţia cu linia BB1

Lăţimea răscroielii gîtului la spateÎnălţimea răscroielii braţuluiLungimea umăruluiÎnălţimea oblică a umărului la spate şi locul de intersecţie a acestora 2 arce notăm RLocul penseiLungimea pensei

CbII+Ab=40,5+6= 46,5

Lps+A=17+0,6=17,6

Lf+(CbII-CbI)=16+(40,5-37) =1,16+3,5=19,5

Lst+A=42+0,5=43,4

Cg13+A=18/3+0,5=6,5

A0A113=6,5/3=2,16

Lu+pens.+A=13+2,5+0,5=15,5Lst+A=40+0,5=0,7=41,2

=(3,54,5)(7 – 8)

46,5

17,6

19,5

2

43,4

18,0

14,0

17,0

1,5

6,5

2,16

15,541,2

4,67,0

39

Page 40: Www.referat.ro Diplom.doc81230

4-(7-8) =(7-8)---24-24-C3

R – R1

B3 – R1

B3 – R2

A6-A6

Bb-Ac

AB- R4

B4R4

=R3R 1

B4-R5

R5-R6

B4-R5

x-0,5B4-2

B31

B1B5

B5-T3

T3-T4

T4-T5

T3-A3

I

Laturile se formează pensa sînt egale între ele

Adîncimea pensei

() Ajutător() ajutător pe viitor locul de destinaţie a crestăturiieste mijlocul lăţimea şi răscroielii braţuluiAdîncimea pensei

Un arc ajutătorLungimea umărului la partea din faţă() ajutător

() a şi locul de destinaţie a crestăturii () ajutătorun arc de pus cu raza R6R3 spre intersecţie cu arcul AC R4 şi locul de intersecţie notăm R4. De unim cu o dreaptă R4 cu R5 () ajutătorBisectoarea unghiului B4

de unit cu o linie curbă R4-0,5-2 B2, formînd răscroiala braţului la F. Bisectoarea unghiului. De unit cu o linie curbă R-R2-1-B2 formînd răscroiala braţului.Centrul bustului() ajutătorcoborîrea liniei taliei la partea din faţă() ajutător în domeniul talieilungimea părţii din faţă pînă la talie.

=22,5

=(B3R1)13+2

B3B4/2=11/2=5,5

=2(CbII-CbI)+0=2(81-76) +(1)=25 + 1= 11=ABBb=Îb=22L4=13+Apensei

B4R3/3

=0,6 constant

0,5

B1B4/2 – 1=20/2-1=9

=1,5

Lf+A=41+0,5=41,5

2,00,7

5,5

11

2213

0,6

0,5

40

Page 41: Www.referat.ro Diplom.doc81230

A3-A3

A3-A4

A3-A5

A4-B6

Abaterea liniei medii a părţii din faţă în dependenţă de figurăLăţimea răscroiturii gîtuluiAdîncimea răscroielii gîtului la partea din faţă. De unit cu o linie curbă A3 cu A5

Înălţimea bustului

=0,5

A1A=B3B2=5,5

Ltrg +1=A3A4+1=5,5+1=6,5

Îb=

41

Page 42: Www.referat.ro Diplom.doc81230

Modelul I

Modelul acestei rochie de seară este recomandat doamnelor şi domnişoarelor de pînă la 20 – 35 ani destinat pentru anotimpul vara.

Rochie modernă de stil puţin avangard compoziţional creativ originalitatea căreia constă în echilibru formelor creative. Rochia de o siluetă semiajustată.

Partea din faţă este croită dintr-o detaliu. Răscroiala bilanţului este prelucrată cu bentiţă oblică sau surfilată de oarece este tricot am prelucrato la maşina de tricoturi. În regiunea gîtului sunt făcute cutii încrestîndu-le dîndule forma gîtului şi am prelucrato cu bentiţă. Din regiunea genunchilor pornesc două tăieturii prelucrate cu şiret. Iar în partea stîngă şiretul este introdus în tăietură. Făcînd forma dorită.

Tioul este prelucrat la maşina de tricotaj. Partea din spate este croit dintr-un detaliu fără nici o modelare. Din regiunea braţului este puţin mai răscroită pînă în regiunea gîtului prelucrată cu pentiţă.

Tivul la fel prelucrat ca partea din faţă. Acest model se recomandă ţesături dorit mai mult tricot deoarece tricotul dă o formă a corpului mai frumos. Astfel tricotul primeşte o anumită expresivitate. Aţa recomandată este cea aimata ni 40.

Modelul II

Model de rochie recomandat doamnelor şi domnişoarelor pînă la 25 – 30 ani, anotimpul vara. Rochie de siluetă semiajustată şi puţin avangard.

Partea din faţă este croită din două detalii. Răscroiala braţului şi gîtului este prelucrată cu bentiţă oblică sau suflicată. Răscroiala decolteului prelucrată cu bentiţă iar în regiunea bustului făcînd nişte încrestături dînd o formă mai frumoasă.

Din regiunea genunchilor pornesc două tăieturi . iar părţile laterale prelucrate cu siret adîncindule puţin în sus făcînd cutii.

Partea de jos a tivului este prelucrat la maşina de tricoturi sau la maşina ciaica “Ligzag”

Partea din spate croită dintr-un detaliu. Regiunile braţului şi decolteiul spatelui sînt prelucrate cu bentiţă oblică sau surfilată. Tioul la fel ca partea din faţă la fel ca şi modelul precedent găsim simetria în care este exprimată ritmicitatea de lunii asemănarea între ele prin forme şi dimensiunile acestora.

Ţesături recomandate pentru acest model tricoturi atlasuri şi multe alte. Aţa recomandată este cea armată ni 40.

Modelul III

Acest model de rochie este recomandat pentru doamne şi domnişoare pînă la vîrsta de 20-35 ani. Rochie de stil romantic compoziţional creativ originalitatea acestea constă prin faptul că piparele sale mult diferă de cale a rochiei de bază.

Partea din faţă este croită din două detalii răscroiala braţului prelucrat cu bentiţă oblică sau surfilată formînd cutii în regiunea bustului. Din răscroiala braţului prelucrat la fel cu bentiţă oblică sau surfilată.

42

Page 43: Www.referat.ro Diplom.doc81230

Din regiunea genunchilor este croită o formă ovală şi prelucrată la maşina de tricoturi şi tivul la fel.

Acest model de rochie poate fi confecţionat din ţesături atlas crep satin. Aţa recomandată la acest model cea armată ni 40.

Modelul IV

Acest model de rochie este recomandat pentru doamnele şi domnişoarelor pînă la vîrsta de 18 – 35 de ani anotimpul vara .

Rochie semiajustabilă.Partea din faţă este croită din două detalii. În regiunea bustului sunt făcute

încrestături pînă la regiunea braţului. Iar mai sus de bust este decolteu ridecinduse tăiturile pînă în regiunea gîtului prelucrată cu bentiţă.

Părţile laterale sunt prelucrate cu siret întăituri. Tivul prelucrat la maşina de tricot.Partea din spate este croită din două detalii, spatele gol pînă în regiunea bustului, iar

regiunea braţului şi gîtului cu bentiţă oblică sau surfilată. Sistemul de închidere cu nasturi, tivul şi părţile laterale la fel ca şi faţa. Ţesături recomandate pentru acest model tricot.

Aţa recomandată pentru acest model armată ni 40.

Modelul V

Modelul dat este recomandat pentru domnişoare şi doamne de la 20-30 ani pentru anotimpul vara.

Rochie semiajustată.Partea din faţă este croită din trei detalii , răscroiala braţului este prelucrată cu bentiţă

oblică sau surfilată.Decolteu în regiunea bustului iar în regiunea gîtului făcînd puţine încrestături şi

prelucrată în regiunea gîtului. În regiunea taliei două pense. De la regiunea genunchiului tăituri iar în părţile laterale prelucrată cu siret. Tivul este prelucrat la maşina de tricot. Partea din spate este croită din trei detalii, răscroiala braţului prelucrată cu bentiţă oblică sau surfilată. În regiunea gîtului încheetoare la torle două pense. Tivul la fel prelucrat ca faţă .Ţesături recomandate pentru acest model tricot şi multe altele . aţa armată ni 40.

Moda este o artă pe care nu pot crea toţi. În orice răstimp oamenii sînt atraşi cu o putere magică să admire zîmbetele şi noile desfăşurări a genurilor ce făuresc moda.

În timpul nostru moda este o problemă feminină, cine se interesează de modă mai mult decît ele?

Se spune că : “Femeile sînt slabe cu trupul şi puternice cu sufletul”.

43

Page 44: Www.referat.ro Diplom.doc81230

Fiecare modelier talentat se consideră “cutiurie”. Modelele create de ei nu evidenţiază moda Parisului, dar exemplul vieţii. Pentru a întrupa viaţa într-un costum trebuie să fie maestru croitorului, să fim stăpîni secretelor, eleganţei acea armonie în care înţelesul “costumului” şi a “siluetei” după curentele arhitectorului înseamnă înţelepciune şi calmeţe.

O importanţă imensă în toaleta femenină, în frumuseţea lor lirică sînt întruchipate rochia de seară, care este simbolul armoniei, configuraţia corpului, umerii şi gîtului dezgolit şi a stilului “rococo” s-a format sub influenţa socialiştilor de fiecare zi, ea este ca un proces social.

Ţesăturile alese pentru diferite modele trebuie să corespundă acţionalităţii şi destinaţiei de timp.

Însă ţesăturile s-au modernizat mult, acum sînt utilizate tot mai frecvent: crepurile, tvilul, satinul, atlasul, satinul, catifeaua, tricotajele subţiri şi multe altele.

Culorile joacă şi ele un loc nu mai puţin deosebit.Semnificaţia culorii “violet” o floare de liliac în haina dumneavoastră vă v-a aduce

aminte de o clasică clară.Pe bolta cerului sumbru al toamnei culorile aprinse a vestimentelor se privesc cu o

deosebită plăcere şi ne oferă o bună dispoziţie. Sînt foarte contemporane vestimentele de culoare neagră ce dace concurenţa cerului sumbru. Culorile pestriţe a vestimentelor exterioare sînt bine privite în orice răstimp şi nu are nevoie de ritmul dictat de modă .

Fiecare din noi; doamnele şi domnişoarele îşi doresc foarte mult să arate bine şi să fie mereu în centrul atenţiei. De aceea eu propun ca fiecare din noi să-şi aleagă modele deosebite, pentru a arăta deosebit.

Istoria costumului

Caracterele generale ale costumului.1. În deceniile care au urmat s-a accentuat tot mai mult deosebirea dintre înfăţişare

bărbatul şi a femei. Bărbatul antrenat de angrenajul economici capitaliste a adoptat uniforma avilă a celor care taie bani indiferent de meserie camilînduse şi luînd culoarea mohoretă a mediului industrial pe cont femeia subordonată familiei considerată neajutătorată şi fragilă, slugice doar la etalarea averii bărbatului.

Sculptural pe cînd costumul masculin evolua către forme severe cu forme geometrice rigide culeri sobre cel femenin devenea mereu mai somptuns, cu volume enorme crinoline încărcat cu multe detalii volane broderii.

Picturali noile culori de anilină alcătuiau o planetă mai contrastantă vesmintelor femenine pe cînd negru jomea aproape în exclusivitate în cele bărbăteşti. Materiale folosite erau o mare varietate. Preţuirea valorii comerciale a investiţiei, ducea la aglomarea exagerată de drapaje şi armamente cerînd multă muncă. Executarea aplicaţiilor la modă a fost facilitată mai mult la rochii şi costume femeeşti. Şi la fel cum altădată fotolnile.

Ludovic al XV – lea îşi modifiseră braţele pentru a face loc fustei acum s-au inventat tabure şi special pout pentru a permite şederea doamnelor cu crinaline. Pe deasupra salului

44

Page 45: Www.referat.ro Diplom.doc81230

se purtă în continuare în casă ca şi pe stradă Pardesiul era larg lung sau mai ales scurt uneori ca o cazacă înblăniţă Kasawekos.

În picioare încălţămintea era puţin vizibilă ciorapii din bumbac albi pantofi sau boinele cu tocuri “Luis XV”.

Ca accesori mănuşile erau obligatorii pe stradă. Bijuteriile erau abundente mari atîrnînd sirageui de perle medalioane cercei lungi.

Evoluţia crinolină a cunoscut perioada de glorii între 1850 – 1860. Iar în 1860 – 1870 crinolina fabricată pe scară industrială a devenit intensă şi uşor de purtat datorită scăderii greutăţii cercurilor. Ea s-a răspîndit foarte mult şi a pierdut rolul de distanţe sociale, ca urmare a pierdut rolul de distanţe sociale ca urmare a dispărut treptat întîi cercurile apoi au coborît sub genunchi , dînd fustei o formă piramidală. Apoi a apărut mai intense în anul 1868 a devenit peaţă în faţă cu trenă triunghiulari şi rămînea mai lungă o modă specială locală părea să fi fost în ceurincioasă năframă dar răsucită în jurul crestetului ca un turban denumirea tulpan .

Un exemplu de manifestare spontană şi exebeiantă a fantezii populare în creaţia vestimentară adoptată funcţional unei activităţii.

45

Page 46: Www.referat.ro Diplom.doc81230

Aria şabloanelor produsuluiTABELA 1

Articolul mărimea talia

Schiţa piesei cu împărţirea în tiguri geometrice

Figuri geometrice

Formula de colde a ariei Aria cm

1 2 3 4 5

1

2

3

4

5

6

7

8

9

Drept

Drept

Drept

drept

S =a b= 5.3 1,6

S = a b=4,5 7,8

S = a b=2,3 3,5

S = a b h = 3,5 4 5 2 2

S = a b= 2 0,5

S = a b h = 1 0,5 5 2 2S = a b h = 0,5 0,6 5 2 2S = a b h = 0,9 4,5 5 2 2S = a b h = 2,9 0,9 5 2 2

58

33,75

8.05

3,5

1

1,25

0,75

10,12

63

46

Page 47: Www.referat.ro Diplom.doc81230

Aria şabloanelor produsuluiTABELA 2

Articolul mărimea talia

Schiţa piesei cu împărţirea în tiguri geometrice

Figuri geometrice

Formula de colde a ariei Aria cm

1 2 3 4 5

1

2

3

4

5

6

7

8

Drept

Drept

Pătrat

Drept

S =a b= 12,8 6,7

S = a b=5 7,8

S = a =4 4

S =a b= 1,9 0,9

S = a b h = 1,8 0,8 3 2 2

S = a b h = 1,8 0,8 3 2 2S = a b h = 2,5 0,8 3 2 2S = a b h = 0,6 2,3 3 2 2

85,76

39

16

1,71

15,5

3,8

3

0,2

47

Page 48: Www.referat.ro Diplom.doc81230

Specificaţia detaliilor

Nr. d/o

Denumirea detaliilor № de şabloane

№ de detalii Desenul

1

2

3

4

Partea din faţă

Partea din spate

Bentiţa

Şiretul

1

1

1

1

2

2

1

1

48

Page 49: Www.referat.ro Diplom.doc81230

Specificaţia detaliilor

Nr. d/o

Denumirea detaliilor № de şabloane

№ de detalii Desenul

1

2

3

4

Partea din faţă

Partea din spate

Bentiţa

Şiretul

1

1

1

1

2

2

1

1

49

Page 50: Www.referat.ro Diplom.doc81230

Specificaţia detaliilor

Nr. d/o

Denumirea detaliilor № de şabloane

№ de detalii Desenul

1

2

3

4

Partea din faţă

Partea din spate

Bentiţa

Şiretul

1

1

1

1

2

2

1

1

50

Page 51: Www.referat.ro Diplom.doc81230

Specificaţia detaliilor

Nr. d/o

Denumirea detaliilor № de şabloane

№ de detalii Desenul

1

2

3

4

Partea din faţă

Partea din spate

Bentiţa

Şiretul

2

1

1

1

1

1

1

1

51

Page 52: Www.referat.ro Diplom.doc81230

Specificaţia detaliilor

Nr. d/o

Denumirea detaliilor № de şabloane

№ de detalii Desenul

1

2

3

4

Partea din faţă

Partea din spate

Bentiţa

Şiretul

2

1

1

1

1

2

1

1

52

Page 53: Www.referat.ro Diplom.doc81230

Construirea tiparelor de bază a rochiei de tricot

Nr. d/o

Denumirea sectorului constructiv

Notarea convenţ-ională

Formula de calcul Calculul Obiecţii

Reţeaua de bază

1

2

3

4

5

6

7

8

Construcţia reţelei

Linia bustului

Linia taliei

Linia şoldului

Lăţimea reţelei

Lăţimea părţii din faţăLăţimea răscroelei mîniciiNivelul tăieturii laterale

A

AB

AT

AA1

A1a1

a1a1

B3B2

ARM

LST

18-20cm

S.p.b.III+Ab

l.f./2

AA1-(Aa2+A1a1)B3B4/2

20

40

20

44

15,5

13,5

7

Trasăm două trepte reciproc perpendiculare. Din A pe verticala în jos. Din T pe verticala în jos. Din B,T,Ş trasăm orizontale în dreapta. Din A1 trasăm verticala în jos şi la intersecţie cu linia bustului taliei, şoldului, obţinem B1,T1,Ş1.Din A1 pe orizontal în stînga din a1 trasăm vertical în jos şi la intersecţie cu linia bustului aflăm B3. Verificarea tiparului. Din B3 pe orizontală în stînga. Din B2 în jos şi la intersecţie cu linia T,Ş obţinem T2; Ş2

Construirea părţii din spate9

10

11

Construirea răscroielii gîtuluiLinia umărului

Formarea răscroiturii mînicii

a) AA2

b) AA3

A2UTUUU4

B4U5

B41

S.C.g.: 3A.gAA2 : 3

Lu Iau

Din constru.B4U5 : 3+2cm

0,2B4B3+0,5 cm

5,51,214424

7,33,3

Din A pe orizontal în dreapta. Din A pe vertical în jos unim cu o linie curbă punctele A2;A3

din A2 trasăm în dreapta un arc de circumferinţă cu raza A2U. Din T în sus un arc de circumferinţă cu raza TU şi la intersecţie cu arcul precedent obţinem U unim cu o linie dreaptă A2U. Din U trasăm orizontală în stînga şi la intersecţie cu segmentul A2B4 obţinem U4 . Din B4 pe verticală în sus. Din B4 în sus pe bisectoarea U5;B4 P3 unim cu o linie curbă punctele U;U5, 1,B2

53

Page 54: Www.referat.ro Diplom.doc81230

Construirea părţii din faţă

12

13

14

15

16

17

Lungimea părţii din faţă

Linia răscroielii gîtului

Linia umărului

Oformarea liniei, răscroielii mînicii

Oformare tăieturii laterale la linia taliei

Oformarea tăieturii, laterale la linia şoldului

T1A4

A4A5

A4A6

a) B1B5

b) A5B6

c) B6U6

d) A5U6

B3U7

B3U8

B3 2

T2T21

T3T4

T2T3=T2T4

Ş3,Ş4

Ş2Ş4=Ş2Ş3

L.f.t+Az.f.t.

AA2 (de la spate)A4A5 + 1cm

Cp/2I.b.+A.I.b.I.o.b.+AI.O.b.

L.u.

B4U4(de la spate)B3U7 : 30,2 B3B4

1 – 1,5 cmBB1– (S.C.T+At)T3T4 : 2

S.C.Ş – BB1

ŞŞ/2

42

5,36,3

922,520,514

175,62,8

1,5115,5

21

Din T1 pe verticală în sus.

Din A4 pe orizontală în stînga. Din A4 pe verticală în jos. Unim cu o linie curbă A5A6 . Din B1 pe orizontal în stînga. Din B5 trasăm vertical în sus şi în jos 5 cm.Din A5 în jos un arc de circumferinţă cu raza A5B6 la intersecţia cu verticala precedentă obţinem B6 .Din B6 în sus un arc de circumferinţă cu raza B6U6.Din A5 în stînga un arc de circumferinţă cu raza A5U6 şi la intersecţia cu arcul precedent obţinem U6. Unim cu linie dreaptă A5,U6.Din B3 pe verticală în sus.Din B3 în sus pe bisectoarea U8, B3 unim cu linie. Din T2 pe verticală în sus. Unim cu linie dreaptă T21,T1,T.Din T2 în stînga şi dreapta. Unim cu linie dreaptă T3,B3T4B şi la intersecţie cu segmentul precedent obţinem T31,T41. Segmentele B2,T31,B2,T41 se curbează la mijloc cu 0,5 – 1 cm.Din Ş pe orizontală în stînga şi dreapta. Unim cu o linie dreaptă T31,Ş3,T41,T4 care apoi se vor curba la mijloc cu 0,5 – 1 cm.

Powered by http://www.referat.ro/cel mai tare site cu referate

54


Recommended