Www.referate.ro-studiu Geografic Privind Dezvoltarea Si Valorificarea Potentialului Turistic Din...

Studiu geografic privind dezvoltarea

şi valorificarea potenţialului

turistic din Ţara Oaşului

www.referat.ro

CUPRINS

INTRODUCERE.............................................................................................................................5

CAPITOLUL I.................................................................................................................................6

1. ASPECTE GEOGRAFICE GENERALE............................................................................6

1.1 AŞEZAREA GEOGRAFICĂ..............................................................................................6

1.2 LIMITELE ŢĂRII OAŞULUI............................................................................................9

1.3 CĂILE DE COMUNICAŢIE..................................................................................................111.3.1 Artere rutiere.................................................................................................................111.3.2 Căile ferate.....................................................................................................................14

CAPITOLUL II..............................................................................................................................15

2. CONDIŢIILE GEOGRAFICE NATURALE ŞI SOCIO- ECONOMICE..............................15

2.1 CONDIŢII GEOGRAFICE GENERALE.......................................................................15

2.2 CONDIŢIILE FIZICO-GEOGRAFICE..........................................................................152.2.1 Structura geologică şi evoluţia paleogeografică............................................................152.2.2 Relieful..........................................................................................................................162.2.3 Clima.............................................................................................................................212.2.4 Apele subterane şi apele de suprafaţă............................................................................222.2.5 Vegetaţia........................................................................................................................242.2.6 Fauna.............................................................................................................................25

2.3 CONDIŢIILE GEOGRAFICE SOCIO-ECONOMICE.................................................262.3.1 Populaţia........................................................................................................................262.3.2 Aşezările umane............................................................................................................272.3.3 Activitatea economică...................................................................................................29

CAPITOLUL III............................................................................................................................31

3. POTENŢIALUL TURISTIC.....................................................................................................31

3.1 POTENŢIALUL TURISTIC NATURAL........................................................................31

3.2 POTENŢIALUL TURISTIC ANTROPIC......................................................................363.2.1 Potenţial turistic cultural – istoric..................................................................................363.2.2. Potenţialul turistic tehnico-economic...........................................................................43

Capitolul IV....................................................................................................................................45

4. STADIUL ACTUAL DE VALORIFICARE.............................................................................45

A POTENŢIALULUI TURISTIC.................................................................................................45

4.1 FORMELE DE TURISM PRACTICATE ÎN ŢARA OAŞULUI.................................454.1.1 Turismul itinerat şi de tranzit........................................................................................454.1.2 Turismul de odihnă şi recreere......................................................................................464.1.3 Turismul de tratament balnear.......................................................................................484.1.4 Turismul cultural-religios..............................................................................................494.1.5 Turismul montan...........................................................................................................504.1.6 Turismul rural şi agroturismul.......................................................................................52

4.2 BAZA TEHNICO-MATERIALĂ PENTRU TURISM..................................................544.2.1 Baza de cazare...............................................................................................................544.2.2 Baza de alimentaţie pentru turism.................................................................................594.2.3 Baza de tratament balnear.............................................................................................614.2.4 Baza de agrement..........................................................................................................614.2.5 Circulaţia turistică.........................................................................................................62

CAPITOLUL V..............................................................................................................................69

5. PROPUNERI DE DEZVOLTARE ŞI......................................................................................69

PROMOVAREA TURISMULUI..................................................................................................69

5.1 PREMISE ALE DEZVOLTĂRII.....................................................................................69

5.2 FORME DE TURISM PROPUSE PENTRU DEZVOLTARE......................................705.2.1 Dezvoltarea turismului rural şi a agroturismului...........................................................705.2.2 Dezvoltarea turismului cultural (etnografic).................................................................715.2.3 Dezvoltarea turismului de recreere................................................................................725.2.4 Dezvoltarea turismului montan.....................................................................................735.2.5 Dezvoltarea turismului pentru tratament balnear..........................................................73

5.3 DEZVOLTAREA BAZEI TEHNICO-MATERIALE TURISTICE.............................745.3.1 Dezvoltarea, modernizarea bazei de cazare...................................................................745.3.2 Dezvoltarea bazei de alimentaţie pentru turism............................................................755.3.3 Amenajarea şi construcţia microstaţiunii turistice Luna-Şes........................................76

5.4 DEZVOLTAREA INFRASTRUCTURII GENERALE.................................................805.4.1 Dezvoltarea şi modernizarea alimentării cu apă............................................................815.4.2 Dezvoltarea şi alimentarea cu gaz metan......................................................................825.4.3 Dezvoltarea şi modernizarea drumurilor.......................................................................82

5.5 PROMOVAREA TRUSIMULUI ŞI PROGRAME TURISTICE.................................83

CAPITOLUL VI............................................................................................................................85

6. TURISMUL ŞI PROTECŢIA MEDIULUI..............................................................................85

ÎNCONJURĂTOR.........................................................................................................................85

6.1 ASPECTE GENERALE PRIVIND MEDIUL ÎNCONJURĂTOR...............................85

ŞI ACTIVITATEA TURISTICĂ............................................................................................85

6.2 STAREA ŞI CALITATEA MEDIULUI..........................................................................866.2.1 Starea şi calitatea apelor de suprafaţă............................................................................866.2.2 Starea şi calitatea apelor subterane................................................................................876.2.3 Starea şi calitatea aerului...............................................................................................886.2.4 Starea şi calitatea pădurilor...........................................................................................896.2.5 Starea mediului prin poluarea estetică...........................................................................90

6.3 SURSELE DE POLUARE.................................................................................................90

6.4 PROCESE DE DEGRADARE..........................................................................................92

6.5 PROTEJAREA NATURII SI MONUMENTE ALE NATURII....................................92

6.6 TURISM – MEDIUL ÎNCONJURĂTOR ŞI...................................................................95

IMPACTUL TURISMULUI ASUPRA MEDIULUI............................................................95

CONCLUZII..................................................................................................................................97

BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................99

CAPITOLUL I

1. ASPECTE GEOGRAFICE GENERALE

1.1 AŞEZAREA GEOGRAFICĂ

Ţara Oaşului este situată în nord-vestul României, se află cuprinsă între 48°

latitudine nordică şi 23° longitudine estică (fig. 1 şi 2). Având o suprafaţă de 816 km2 şi

reprezentând 18,5% din suprafaţa judeţului Satu Mare.

Această „mică ţară” se află la o distanţă de 30 km de Satu Mare şi 40 km de Baia

Mare, oraşe de unde provin principalele fluxuri de turişti, aflându-se în zona de contact

dintre Câmpia Someşului şi Depresiunea Maramureşului.

Ţara Oaşului sau zona Oaş cuprinde două subunităţi morfografice şi

morfometrice: depresiunea propriu-zisă (350 m altitudine) şi subunitatea montană (între

850 m – 1202 m altitudine).

Din punct de vedere administrativ şi teritorial aparţine judeţului Satu Mare, dar

Ţara Oaşului nu reprezintă numai depresiunea Oaş care este o veche vatră de locuire

numită de istorici şi geografi „ţară”, reprezintă întreaga arie unde se află repartizate

aşezările şi obiceiurile specific oşeneşti (de la Tarna Mare – Batarci până la pasul Huta şi

vârful Pietroasa) de aceea în cuprinsul lucrării va apărea şi denumirea de zona Oaş.

Toponimie, denumira de Ţara Oaşului este foarte veche. Întâia denumire oficială

a Ţării Oaşului se întâlneşte într-o diplomă de donaţie a lui Leopold I din anul 1668, prin

care acesta dăruieşte contelui Stefan Csáki „Ţara Oaşului” care aparţinea atunci cetăţii

Sătmar.

Asupra originii numelui de Ţara Oaşului au existat opinii diferite. Cercetătorul

Weigand susţinea că numele ţinutului ar veni de la un oarecare voievod „Oaş” (Gh.

Focsa, 1975).

Nicolae Iorga credea că „Havasalföld” – ţinutul de munte al ungurilor s-a

transformat de mult în româneasca Ţara Oaşului. (Gh. Focsa, 1975).

Este cunoscut faptul că ţinutul Oaşului a fost acoperit de păduri seculare, pădurea

Tuba având o întindere uriaşă, ea fiind comună aproape tuturor satelor din Ţara Oaşului.

Toponimul „Ţara” cu mai multe înţelesuri şi noţiuni, regiune, ţinut, teritoriu, a

fost dat de geografi şi istorici cu semnificaţia de „ţara” ţinuturilor bine închegate.

1.2 LIMITELE ŢĂRII OAŞULUI

Limitele majore ale Ţării Oaşului sunt convenţionale şi naturale:

în nord limita convenţională, limita de graniţă a ţării cu Ucraina;

în est, sud, sud-est limita de judeţ (dintre judeţul Satu Mare şi judeţul

Maramureş);

în vest limita este naturală fiind delimitată de Câmpia Someşului

intrând în contact cu măgurile vulcanice (limita altitudinală de la 350

m–500 m).

Între aceste limite majore Ţara Oaşului cuprinde două subunităţi morfografice şi

morfometrice: subunitatea depresionară propiu-zisă (căreia i se asociază

microdepresiunile dintre măguri) şi subunitatea montană (în unele cazuri asociindu-se

măgurile vulcanice limitrofe).

Subunitatea depresionară propriu-uisă, drepresiunea Oaş este delimitată:

la nord de Munţii Oaşului, altitudinal limita variază între 400 m–550

m;

spre est este delimitată de Munţii Gutâi, limita altitudinală variază

între 450 m – 600 m;

la sud este delimitată de Munţii Gutâi, limita altitudinală variază între

600 m – 800 m;

în vest este delimitată de măgurile vulcanice Aliceni, Jelenic, Dealul

Mujdeni şi ala numitele porţi formate de râurile Tur şi Talna printre

măgurile vulcanice care realizează contactul cu Câmpia Someşului.

Depresiunea Oaş pătrunde în interiorul Munţilor Oaş şi Gutâi, sub formă de

golfuri pe valea Pârâului Rău, a Văii Albe şi pe valea Lechincioara cel mai specific.

Subunitatea montană este alcătuită din Munţii Oaşului şi Munţii Gutâiului

(ramura vestică a Masivului Igniş).

Munţii Oaşului sunt delimitaţi la nord de graniţa ţării cu Ucraina, spre vest sunt

delimitaţi de valea Tarna Mare, microdepresiunile Tarna Mare şi Batarci, valea Batarci

apoi limita vestică înconjoară Măgura Viilor (până la graniţa cu Ucraina), Măgura

Pleşcuta, valea Hodos, Măgura Babei, limita vestică a localităţii Turţ, înconjoară Măgura

Turulung (396 m altitudine), valea Tur, localităţile Gherţa Mică, Coca, Păşunea Mare,

râul Talna şi Măgura Mujdeni. Limita altitudinală variază de la 300-350 m sub această

altitudine se desfăşoară zona de câmpie (spre vestul munţilor Oaş), respectiv Câmpia

Someşului.

Limita estică şi sudică a Munţilor Oaş este foarte sinuoasă, intrând în contact cu

depresiunea Oaş. Astfel limita estică porneşte de la Pasul Huta, localităţile Huta Certeze,

Moişeni, valea Rea, Pârâu Rău, localităţile Trip, Boineşti, valea Lechincioara partea

stângă până la nord de localitatea Cămărzana, apoi pe partea dreaptă a văii Lechincioara,

localităţile Aliceni, Lechinta, valea Tur, localitatea Călineşti-Oaş, se înconjoară Măgura

Jelenic de la localităţile Remetea Oaşului, Prilog, Oraşu Nou, Prilog-Vii, Păşunea Mare,

valea Talna şi Măgura Mujdeni spre sud. Limita estică altitudinală spre depresiunea

variază între 350-400 m.

Munţii Gutâiului respectiv Masivul Igniş sunt delimitaţi la nord, est şi sud de

limita de judeţ (judeţul Maramureş), spre vest contactul cu depresiunea printr-o porţiune

marginală alcătuită din glacisuri şi piemonturi în alternanţă; astfel limita vestică se

desfăşoară de la Pasul Huta, despărţindu-i de Munţii Oaşului, localităţile Huta Certeze,

Certeze, valea Albă, Negreşti-Oaş, valea Tur, valea Talna Mare, valea Talna, localitatea

Oraşu Nou şi Măgura Mujdeni. Limita vestică altitudinală variază între 400-450 m,

aceasta se echivalează cu limita stejarului până la 450 m altitudine.

1.3 CĂILE DE COMUNICAŢIE

Prin poziţia sa, Ţara Oaşului este o zonă de tranziţie, fiind traversată de o arteră

rutieră naţională care face legătura între Câmpia de Vest şi depresiunea Maramureş

(respectiv zona Maramureş).

Căile de comunicaţie din Ţara Oaşului au o desfăşurare şi o structură care au fost

determinate de mai mulţi factori:

existenţa şi desfăşurarea unor culoare de vale şi a bazinelor, dispunerea şi

orientarea reţelei de comunicaţii la contactul dintre aria depresionară şi aria

montană, dispunerea în teritoriu a aşezărilor umane, au avut un rol deosebit

pentru dispunerea şi orientarea reţelei de comunicaţii;

existenţa unor trasee de comunicaţie străveche „drumul sării” de la ocnele de

sare din Maramureş spre Panonia peste Pasul Huta (587 m altit.);

dezvoltarea schimburilor comerciale şi mai ales dezvoltarea aşezărilor urbane

Negreşti-Oaş, ca principale centre de schimb, a activităţii industriale dar şi a

turismului.

Intensificarea construirii căilor de comunicaţie a avut loc după Al Doilea Război

Mondial, predominând cele legate de căile ferate.

Infrastructura s-a dezvoltat începând cu anii 1980, dar evidenţiindu-se după 1990

cu unele investiţii şi fonduri din programe internaţionale.

Căile de comunicaţie din Ţara Oaşului sunt reprezentate prin artere rutiere, căile

feroviare şi indirect prin căi aeriene (prin Aeroportul de la Satu Mare), completate prin

reţeaua de telecomunicaţii.

1.3.1 Artere rutiere

Căile rutiere reprezintă mijlocul de transport cel mai utilizat şi cel mai evidenţiat

în teritoriu.

Reţeaua rutieră în cadrul Ţării Oaşului măsoară în total 138 km (drum naţional 44

km, drumuri judeţene 94 km) din care 60 km sunt acoperite cu asfalt (fig.3)

Se remarcă existenţa drumului naţional, DN 19 Satu Mare – Negreşti Oaş –

Sighetu Marmaţiei, de mare importanţă pentru Ţara Oaşului, având o lungime în cadrul

acesteia de 44 km. Prin aceasta se realizează legătura de la Satu Mare – Oraşu Nou –

Vama – Negreşti Oaş – Certeze – Huta Certeze, pasul Huta (587 m alt.) până la Sighetu

Marmaţiei.

Principalul drum de acces în „ţară” este DN 19, la obiectivele turistice şi centrele

turistice de la complexul Mujdeni, Vama – Valea Măriei, Negreşti Oaş şi cabana Sâmbra

Oilor.

Drumurile judeţene sunt asfaltate sau pietruite (intercalate pe anumite porţiuni),

racordate la DN 19, nodurile rutiere fiind Oraşu Nou şi Negreşti Oaş care realizează

legătura cu toate localităţile din Oaş.

Arterele rutiere judeţene cele mai importante spre obiective sunt (fig.3):

DJ de la complexul Mujdeni, Oraşu Nou – Târşolţ – Cămărzana (centru de

artă populară) cu ramificaţie spre complexul turistic Călineşti Oaş;

DJ de la centrul turistic Negreşti Oaş – Bixad – Târşolţ – Cămărzana;

DJ de la Negreşti-Oaş – Bixad – Boineşti – complexul turistic Călineşti Oaş –

Gherţa Mică – Turţ – Turţ Băi;

DJ de la complexul turistic Călineşti Oaş – Turţ – Batarci – Tarna Mare –

Tarna Băi;

DC 75 de la Negreşti-Oaş până la microdepresiunea Luns-Şes – vârful

Pietroasa – Sfinxul Oaşului (neasfaltat, piatră spartă şi pământ pe o distanţă de

13 km);

DJ de la Oraşu Nou spre Baia Mare.

De remarcat faptul că zona Oaşului prezintă o densitate ridicată în teritoriu a

reţelei de drumuri judeţene numai la nord de DN 19 (mai accentuată în depresiunea Oaş).

Arterele rutiere asigură legătura şi cu alte zone limitrofe, obiective şi centre

urbane importante pentru activitatea turistică. De precizat punctele de frontieră de la

Halmeu (cel mai apropiat de Ucraina) Petea (legătura E 81 cu DN 19, graniţa cu Ungaria)

şi legătura cu Aeroportul Satu Mare.

1.3.2 Căile ferate

Construcţia de căi ferate a început în 1871, a funcţionat sub formă de cale ferată

îngustă (până în anii 1980) destinată în primul rând transporturilor de mărfuri şi apoi

transporturilor de persoane.

În prezent Ţara Oaşului, respectiv depresiunea Oaş dispune de o unică cale ferată,

care însumează 24 km de reţea normală neelectrificată cu staţia terminus Bixad (fig. 2,

harta nr. 2).

Calea ferată asigură legătura între depresiunea Oaş şi Câmpia Someşului, de la

Satu Mare – Oraşu Nou – Vama – Negreşti Oaş – Bixad; dar şi legătura prin punctul de

frontieră de la Halmeu cu Ucraina.

CAPITOLUL II

2. CONDIŢIILE GEOGRAFICE NATURALE

ŞI SOCIO- ECONOMICE

2.1 CONDIŢII GEOGRAFICE GENERALE

Unitatea studiată se desfăşoară în cadrul a două componente (subunităţi):

subunitatea depresionară şi subunitatea montană.

Caracteristicile morfografice şi morfometrice ale zonei Oaş se încadrează între

200 m – 400 m altitudine (aria depresionară) şi altitudinea maximă de 1201 m, vârful

Pietroasa din Munţii Gutâi. Depresiunea Oaş este o depresiune intramontană, Munţii

Oaşului şi Munţii Gutâiului sunt munţi vulcanici cu mici platouri vulcanice şi defilee

scurte dar pitoreşti.

Ţara Oaşului are un singur centru urban şi centru turistic, Negreşti-Oaş. Oraşul

Negreşti-Oaş este un centru industrial, turistic, polarizator pentru întreaga zonă.

În stratele sedimentare din depresiune, dar şi în aria montană sunt strate acvifere,

unele cu un grad ridicat de mineralizare şi caracter ascendent la Bixad, Oraşu Nou,

Negreşti-Oaş, Băile Puturoasa, Turţ, Tarna Băi şi Vama – Valea Măriei.

2.2. CONDIŢIILE FIZICO-GEOGRAFICE

2.2.1 Structura geologică şi evoluţia paleogeografică

Depresiunea Oaşului de natură tectono-vulcano-erozivă s-a format prin

sculptarea de către râurile Tur şi Talna în formaţiunile sedimentare miopliocene, care

apar numai marginal, unde au fost scoase de sub acumulările piemontane, apoi de lavă şi

piroclastite. În vatra depresiunii, miopliocenul este acoperit de depozite ale pleistocenului

superior şi holocenului. Întreaga ramă a depresiunii este de natură vulcanică, contactul cu

aceasta făcându-se fie tranşant, fie printr-un glacis holocen.

Depresiunea prezintă şi câteva straturi de cărbune (lignit) în sedimentul

miopliocen (Cămărzana) şi bentonită la Racşa.

Munţii Oaşului au început să se formeze în Badenian prin erupţii submarine, care

s-au continuat foarte intens în sarmatian – pliocen prin predominarea acţiunii explozive

ce a dat mari cantităţi de materiale piroclastice, urmate în pliocenul superior – cuaternar

de revărsările de lave bazice ce au condus la formarea conurilor şi a platourilor vulcanice.

Sunt alcătuiţi din andezite, riolite şi dacite, în cadrul lor apar două aliniamente eruptive,

unul estic şi altul vestic. Eruptivul este înconjurat de depozite sedimentare, astfel au

rezultat defilee epigenetice: Tur, Tlana.

Munţii Gutâiului au aceeaşi evoluţie paleogeografică ca a Munţilor Oaşului,

badenian – sarmatian – pliocen. Constituie primul primul segment al lanţului eruptiv

neogen Viharlat – Gutâi – Marghita. Munţii Gutâiului cuprind în limita studiată

subunitatea acestora masivul Igniş versantul vestic.

Sunt alcătuiţi aproape în întregime din roci vulcanice preponderent andezitice,

având un fundament sedimentar (conglomerate, gresii, gresii calcaroase, tufuri şi marne)

care apar numai la limita glacisurilor şi piemonturilor către depresiune.

Cuaternarul este reprezentat de depozite aluvionare recente (nisipuri şi pietrişuri),

cu manifestări postvulcanice, emanaţii de CO2 în izvoarele carbonate.

Structura geologică „un vechi golf geologic săpat în lava andezitică a munţilor

Oaş şi Gutâi. Acest golf are deschiderea spre Satul Mare. De jur împrejur înălţimile de

lavă formează zid despărţitor mai scund spre vest către Ugocea fiind sub 1000 m la

graniţa cu Ucraina şi până la 1201 m vârful Pietroasa din lanţul Oaşului”. (Focsa Gh,

1975).

2.2.2 Relieful

Relieful Ţării Oaşului are în componenţa sa două trepte morfografice şi

morfometrice majore: depresiunea Oaş şi Munţii Oaş-Gutâi. (fig. 4)

Relieful depresiunii Oaş este dispus în trepte relativ concentrice: piemonturi şi

glacisuri spre rama montană, terase de-a lungul văilor şi vatra depresiunii, sub forma unui

şes aluvial ce are tendinţe de înmlăştinire, cu altitudini cuprinse între 200 m – 450 m.

Aria depresionară cuprinde şi matori de eroziune, acestea sunt dealurile Belavara

şi Măgurita care depăşesc 250 m altitudine. Aceste dealuri sunt alcătuite din roci

vulcanice care au opus rezistenţă mare la eroziune. Ariei depresionare propriu-zise i se

asociază microdepresiunile dintre măgurile vulcanice limitrofe Munţilor Oaş, numite

astfel: microdepresiunile Gherţa Mică, Turţ, Batarci şi Tarna Mare, străbătute de râurile

cu acelaşi nume.

Depresiunea Oaş are în componenţa sa mai multe bazinate:

- bazinetul Cămârzana;

- bazinetul Târşolţ, dezvoltat sub forma unui culoar;

- bazinetul Negreşti de formă semicirculară.

Bazinetele Cămârzana şi Târşolţ se suprapun culoarului Lechincioarei. Bazinetul

Cămârzana cuprinde cursul superior al Lechincioarei şi este bine încadrat de pantele

Munţilor Oaş. (fig.4).

Bazinetul Târşolţ ocupă cursul mijlociu al Lechincioarei sub forma unui culoar

închis la nord de bazinetul Cămârzana, iar la sud de dealul Belavara. Caracteristicile

specifice acestui bazinet sunt piemonturile cu o dezvoltare asimetrică. În partea dreaptă a

Lechincioarei sunt dezvoltate piemonturile şi pe cea stângă sunt dezvoltate terase. Lunca

văii Lechincioara este bine individualizată, cu un curs regularizat în scopul valorificării

eficiente a luncii inundabile, cu un peisaj cu vegetaţie hidrofilă. Umiditatea mare de la

baza zonei piemontane la contactul cu lunca a generat formaţiuni turboase.

Bazinetul Negreşti de forma semicirculară care corespunde câmpiei piemontane

se dezvoltă între prelungirile vestice ale Munţilor Gutâi – Igniş şi aliniamentul de măguri

din sectorul înşeuărilor Talnei şi Turului. Acest bazinet are cea mai mare dezvoltare,

poate fi definit prin forma pe care o prezintă ca un bazinet piemontan cu mai multe

ramificaţii. Pe suprafaţa piemonturilor se remarcă zone joase ca cele cuprinse între Valea

Albă şi Tur, fiind mai accentuate între Tur şi Talna. Spre ramura marginală a Munţilor

Gutâi sunt dezvoltate glacisurile în alternanţă cu piemonturile.

Luncile au cea mai mare dezvoltare în lungul văii Talna, valea Turului, Valea

Albă şi a Pârâului Rău.

Munţii Oaş se încadrează în categoria munţilor joşi cu bazinete depresionare

interioare spre câmpie, media altitudinilor este de 500 m, având o înălţime maximă de

869 m în Vârful Obârsiei. Relieful de măguri este dominant chiar şi pentru porţiunile

muntoase compacte din sectorul de graniţă, dar mai ales în vestul depresiunii Oaş în

bazinetul Cămârzana.

În cadrul munţilor Oaş se disting două aliniamente orientate nord-sud, în

conformitate cu manifestarea erupţiilor vulcanice separate de valea Lechincioarei: unul

estic la nord de însenarea şi pasul Huta – Piatra, numit Munţii Cămârzanei cu altitudinea

de 600 – 800 m, al doilea, cel vestic, situat la însenarea Seini – Oraşu Nou şi până la nord

de Turţ care coboară la 400 – 600 m altitudine (Dealul Babei 528 m), eruptiviul fiind

înconjurat de depozite sedimentare. În rocile sedimentare râurile au sculptat o seamă de

microdepresiuni: Gherţa Mică, Turţ, Batarci, Tarna Mare, iar la pătrunderea spre câmpie

prin rocile eruptive au format defilee epigenetice Tur şi Talna. (fig.3, harta nr. 3).

Măgurile Oaşului se extind din vestul depresiunii Oaş de la Oraşu Nou (Dealul

Negru – Mujdeni) până la vest de Cămârzana, Turţ, Batarci şi până la graniţă. Specificul

acestor Măguri se datorează înălţării bruşte din formaţiunile sedimentare, extensiunea

mare a pantelor marginale de glacis cu o dezvoltare între aceste măguri a unor bazinete

sau depresiuni de tip golf ce pătrund dinspre câmpie.

Acestor măguri li se asociază şi Dealul Gruniului (194 m) ridicat cu peste 60 m,

faţă de câmpie neted în partea superioară.

Măgurile marginale câmpiei sunt tot mai proeminente începând din nord: Măgura

Viilor 359 m, Măgura Plescuţa 363 m, Măgura Turulung Vii 396 m, Măgura Jelenic de

480 m. La exteriorul măgurilor spre câmpie şi între ele se extind golfuri depresionare cu

întinse suprafeţe de glacis. O situaţie mai aparte o prezintă câmpia dintre localităţile:

Batarci şi Tarna Mare izolată de Câmpia Someşului prin Dealul Viilor (359 m) care

constituie de fapt o drepresiune golf Tarna Mare – Batarci.

Munţii Gutâi cuprind în subunitatea de vest a acestora Masivul Ignis, cu ramurile

sale vestice spre depresiunea Oaş. (fig. 4).

Masivul Ignis cu ramura vestică prezintă o unitate mai compactă şi rigidă

comparativ cu Munţii Oaş, având o altitudine maximă de 1202 m în vârful Pietroasa (fig.

foto).

Relieful Munţilor Gutâi – Ignis prezintă o alternanţă de la văi înguste

prăpăstioase, microdepresiuni, terase netede, creste secundare ascuţite, platouri uşor

ondulate la forme din vechile acţiuni vulcanice neogene (cratere, caldare, conice).

Ramura vestică a masivului Ignis din această porţiune studiată cuprinde două

sectoare: unul nordic de la pasul Huta până la valea Turului cu o altitudine de peste 1000

m (vârful Bradului 1093 m), al doilea sector la sud de valea Turului până la măgura

vulcanică Dealul Negru – Mujdeni având altitudini de peste 1200 m (altitudinea maximă

1202 m vârful Pietroasa).

Sectorul nordic prezintă o succesiune de platouri vulcanice, microdepresiuni şi văi

care au format mici defilee în rocile eruptive pe cursul Văii Rea, Valea Albă. Acest sector

cuprinde vârfuri cu o altitudine de 1093 m în vârful Bradului, 1044 m vârful Mare şi

1064 m în vârful Buian, din jurul acestui vârf îşi au izvoarele Turul, Valea Albă, Valea

Rea.

Valea Turului, având din Negreşti Oaş până la izvor 15 km lungime, este o vale

pietroasă cu pereţi aproape verticali, colonade andezitice şi cataracte, dar şi o alternanţă

între microdepresiuni cu porţiuni înguste (mici defilee).

Sectorul sudic de la valea Turului până la Mujdeni are în componenţa sa cele mai

mari altitudini din ramura vestică a masivului Igniş, fiind drenat de văile Talna Mare şi

Talna Mică.

Pe cursul văii Talna Mică se află căldarea cu diametrul de 4 km a fostului vulcan

din microdepresiunea Puturoasa. Sub acţiunea agenţilor externi asupra rocii andezitice

adâncimea căldării s-a redus. La început s-a format un lac, dar datorită acţiunii de

eroziune a Talnei Mici, a fost drenat prin captare. Interiorul căldării este puternic

fragmentat, bine încadrat de vârfurile Celarul, Mestecănişul, Dosul Comjii, Poiana

Salgheiului şi vârful Mica 1012 m altitudine.

La sud de valea Turului se află valea Talna Mare cu microdepresiunea Luna Şes şi

vârfurile până la 1200 m altitudine şi peste 1200 m. Valea Talna Mare cu afluenţii săi

Brada, Pietroasa, Tiganul şi Trestia fragmentează creasta Goroha formând creste

secundare, platouri uşor ondulate, terase netede, văi înguste şi prăpăstioase. Aici s-au

păstrat o serie de forme din timpul acţiunilor neogene (cratere, conuri, căldări), iar în

urma acţiunii agenţilor externi asupra rocilor vulcanice dure (andezite, tufuri aglomerate)

s-au format pereţi verticali stâlpi andezitici, neck-uri, cataracte, cascade şi figuri

zoomorfe (Sfinxul Oaşului, Bunicii cu nepoţii, Urşii, etc.).

Microdepresiunea Luna Şes este străjuită de următoarele vârfuri: Corni, Strunji

(1075 m), Soci (1078 m) , Tiganul (1187 m) şi Pietroasa (1201 m). În jurul vârfului

Tiganul Mic se desfăşoară mai multe cratere vulcanice mărunte, cu mlaştini în interior

(Stregoiu, Cioncaşul, Tăul Adânc, Preluca).

2.2.3 Clima

Clima unităţii este caracterizată ca fiind temperat continentală moderată cu

influenţe alternante din nord (mase de aer polar-continentale) şi vest (mase de aer

oceanic). Dominante sunt masele de aer vestic cu umiditate ridicată, dar condiţiile

climaterice sunt extrem de favorabile unei activităţi turistice permanente.

Temperatura medie anuală este de 7ºC (2º - 5ºC la munte şi 9ºC în depresiuni).

Temperatura medie de iarnă este de -5º, -8ºC în zona înaltă, şi -2º, -5ºC în depresiuni,

temperatura medie de vară este de 16 - 18ºC. Totuşi se produc inversiuni de temperatură

care în depresiuni coboară la -10º, - 15ºC.

Primăvara media lunii mai atinge 9ºC la munte, iar în depresiuni de 13º-16ºC.

Vara temperatura medie din aria montană este de 12º - 13ºC faţă de 18º - 20ºC

în zona Negreşti Oaş.

Toamna deşi temperaturile medii scad cu 10ºC uneori lunile septembrie şi

octombrie înregistrează temperaturi mai ridicate decât temperatura medie anuală.

Precipitaţiile medii anuale sunt de 700 – 800 mm/an. Se distinge un topoclimat

depresionar cu ierni blânde şi unul al culmilor montane limitrofe mai rece şi umed.

Datorită descărcării maselor de aer oceanic la contactul cu lanţul carpatic,

precipitaţiile sunt bogate 1200 – 1400 mm/an (aria montană) lunile cele mai bogate în

ploi fiind iunie, iulie şi octombrie, iar cele mai sărace septembrie, februarie şi martie.

Prima zi de îngheţ, în aria montană este în jur de 1 octombrie şi de 21 octombrie

în depresiuni, iar ultima zi de îngheţ în jur de 1 mai la munte şi 15 aprilie în depresiuni.

Primele ninsori care depun un strat continuu de zăpadă cad la sfârşitul lunii

noiembrie şi începutul lunii decembrie.

Direcţia dominantă a vânturilor este din sectorul vestic. Dimineaţa şi seara, în

zilele cu calm special apar brizele specifice zonelor de sub munte.

2.2.4 Apele subterane şi apele de suprafaţă

Contactul dintre aria depresionară şi aria montană, suprafeţele piemontane şi

glacisuri au favorizat dezvoltarea apelor subterane cu două etaje acvifere: unul la o

adâncime de 250 m – 400 m şi al doilea la 800 m – 2000 m adâncime.

Ţara Oaşului este fragmentată de o reţea hidrografică care îşi are obârşia şi

aproape întregul curs în cadrul Oaşului şi aparţine râului Tur cu afluenţii: Talna, Valea

Albă, Valea Rea, Lechincioara şi Turţ.

Apele subterane se prezintă sub forma ascensională sau arteziană. Cele

ascensionale sunt exploatate pentru alimentarea cu apă potabilă a localităţilor sau în

industrie şi pentru tratamente balneare.

Etajul de straturi acvifere de la adâncimea de 250 – 400 m este format din ape

dulci, carbonate. Stratele acvifere de la adâncimea de 800 – 2000 m apar la suprafaţă ca

izvoare sau prin foraje de-a lungul unor linii de fracturi sub formă de ape minerale

carbogazoase cloruro-sodice cu proprietăţi alcaline la Bixad, Turţ, Tarna Mare, Oraşu

Nou, slab sulfuroase la Luna, Negreşti Oaş, Vama şi bicarbonate la Valea Măriei, Vama.

Apele de suprafaţă sunt reprezentate de apele curgătoare şi lacuri. Apele

curgătoare sunt orientate de la est la vest fiind axate pe două cursuri mai importante:

Turul şi Talna.

Râurile Tur şi principalul afluent Talna au o alimentare complexă (alimentare 50

– 56% din ploi, 10 – 20% alimentare din zăpadă şi 20 – 27% din izvoare).

Turul, principalul râu, străbate Ţara Oaşului pe o distanţă de circa 30 km şi este

amenajat la Negreşti Oaş, debitul mediu este de 0,500 m3/s având debitul maxim de 519

m3/s (14 mai 1970). Volumele de apă sunt mari în raport cu bazinul său hidrografic.

Viiturile de după fiecare perioadă ploioasă au fost şi sunt atenuate prin construcţia

barajului de la Călineşti Oaş cu lacul de acumulare cu o suprafaţă de 357 ha.

Râul Tur este principalul colector al tuturor celorlalte văi din Oaş.

Principalul afluent al Turului este Talna Mare pe partea stângă cu o lungime în

cadrul depresiunii Oaş de 15 km având confluenţa la Gherţa Mică, Talna Mică,

confluenţa cu Tarna Mare în jurul localităţii Vama.

Turul primeşte o serie de afluenţi de pe partea dreaptă cu izvoare în Munţii

Oaşului (valea Lechincioarei) şi cu izvoare în Munţii Gutâiului: Valea Albă şi Valea Rea.

Aceste văi prezentate mai sus străbat depresiunea Oaşului, având confluenţa tot în

cadrul depresiunii.

Un alt afluent al Turului este valea Turţ, aceasta străbate ţinutul Oaş doar pe o

mică porţiune (până la Gherţa Mare), confluenţa cu Turul se realizează în exteriorul

Oaşului (în jurul comunei Turulung).

Spre nord-vestul extern al Ţării Oaşului îşi desfăşoară cursul valea Tarna Mare cu

afluenţii Batarci şi Hodol, aceste văi străbat Ţara Oaşului pe o distanţă redusă, confluenţa

realizându-se pe teritoriul Ucrainei.

Lacurile din Ţara Oaşului sunt reprezentate prin lacuri antropice, realizate în

scopuri piscicole, pentru atenuarea inundaţiilor, alimentarea cu apă a localităţilor şi în

scop turistic (de agrement). Ţara Oaşului dispune de un singur lac mai important, lacul

Călineşti Oaş, baraj artificial pe valea Turului cu o suprafaţă de 357 ha. Alte lacuri sunt

tot pe valea Turului în amonte de Negreşti-Oaş, de dimensiuni reduse, lacuri artificiale

pentru creşterea păstrăvilor, lacurile de agrement de la Valea Măriei şi locul de baraj de la

Mujdeni.

2.2.5 Vegetaţia

În funcţie de climă, relief şi regimul hidric, vegetaţia are configuraţia următoare:

păduri, pajişti naturale şi asociaţii vegetale hidrofile.

Pădurile din Ţara Oaşului formează asociaţiile cele mai importante. În cadrul

pădurilor se remarcă o etajare a speciilor în funcţie de altitudine şi din punct de vedere

climatic: etajul pădurilor de foioase (fag 65%) şi etajul pădurilor de conifere (23%).

Pădurile (8200 ha) ocupă cea mai mare parte a suprafeţei din aria montană,

măgurile vulcanice şi zona depresionară a Oaşului cu suprafeţe răspândite în jurul

localităţilor Oraşu Nou, Călineşti-Oaş, Remetea Oaşului, apoi în jurul localităţilor

Negreşti Oaş, Vama, Tur, Bixad şi Certeze.

Etajul pădurilor de foioase ocupă cea mai mare suprafaţă din Oaş, în aria

depresionară de la 300 m altitudine până în aria montană la peste 1000 m altit. Speciile de

arbori care alcătuiesc etajul foioaselor sunt fagul (care constituie formaţiunile cele mai

unitare, urmând până la 1000 m altitudine, pe culmile de este ale vârfurilor Strunji şi

Soci), stejarul (numai în aria depresionară) pâlcuri arini, castan comestibil (în jurul

localităţilor Oraşu Nou – Mujdeni, Bixad, Certeze şi Boineşti) şi păduri de fag în

combinaţie cu platin, mesteacăn, frasin, iar sub 500 m altitudine păduri de fag şi carpen.

Etajul pădurilor de conifere având un areal redus se întâlneşte de la 750 m până

la 1200 m altitudine, pe versanţii munţilor Oaş şi Gutâi. Speciile reprezentative sunt

molidul, bradul cu răspândire mai accentuată spre vârful Piatra Viscului, spre izvoarele

văii Tarna Mare (M-ţii Oaş) spre vârfurile Bradului, Buian, Mica, Soci, Tiganul,

Pietroasa (M-ţii Gutâiului), acestea sunt în combinaţie cu pinul, silvestru, bradul douglas

verde şi laricele.

Aceste două etaje se întâlnesc şi sub formă mixtă, un alt etaj numit etajul

pădurilor de amestec; păduri de brad şi molid în combinaţie cu fagul (Strunji, Soci). Pe

versanţii Munţilor Oaş şi Gutâi apare fagul sub forma de enclave intercalate între molid şi

brad.

Păşunile şi fâneţele naturale deţin 30%, fiind concentrate în aria montană dar şi

în microdepresiuni cu frecvente pâlcuri de arini. Păşunile alpine sunt în suprafeţe reduse

numai pe vârful Pietroasa (versant sud-ves) şi vârful Tiganul constituite din paiuş,

ienuperi şi afinişuri.

În zonele umbrite şi stâncoase apar diferite specii de licheni, muşchi şi ferigi.

Secundar se află răspândită vegetaţia hidrofilă, vegetaţia de luncă (Tur, Talna) şi

vegetaţia de mlaştini (tinoavele – malştini oligotrofe).

2.2.6 Fauna

Fauna se află răspândită în teritoriu în funcţie de etajele forestiere, a asociaţiilor

vegetale dar şi a formelor de relief.

Varietatea reliefului şi a vegetaţiei a condus şi la păstrarea unei bogate şi variate

faune, multe specii fiind de interes cinegetic.

Specific etajului pădurilor de foioase sunt: vulpea, lupul, mistreţul, căprioara,

jderul. Tot la acest etaj pe suprafeţele dintre zonele împădurite întâlnim şi speciile

caracteristice stepei (a zonei de câmpie) iepurele, şoarecele de câmp şi hârciogul. Păsările

sunt reprezentate de ciocănitoare, bufniţe, sturzul de iarnă, ierunca şi mierla. Reptilele

sunt reprezentate de şopârle, salamandre, şarpele de apă şi vipera (numai în zona

Selatruc). Dintre aceste specii unele mamifere sunt de interes vânătoresc: vulpea,

mistreţul, căprioara şi iepurele.

Etajului pădurilor de conifere cu precădere în spaţiul montan, specifice îi sunt

speciile de interes cinegetic şi vânătoresc. Dintre mamifere ursul brun (cu precădere în

M-ţii Gutâiului), cerbul carpatin, căprioara, lupul, râsul (efectiv în scădere , se întâlneşte

numai în Gutâi), pisica sălbatică, mistreţul, vulpea, jderul, veveriţa şi iepurele. Păsările

sunt reprezentate de ciocănitori, sturzul de iarnă, ierunca, mierla gulerată, iar spre

vârfurile Pietroasa şi Tiganul Mare se întâlnesc pajura şi cocoşul de munte, alături de

acestea trăiesc şi reptile.

Fauna acvatică este reprezentată de: crap, caras, rosioară, plătică, biban, ştiucă şi

som pitic în apele din ariile depresionare (în special pe valea Turului, Talnei şi lacul

Călineşti). Pe valea Turului în amonte de Negreşti-Oaş se întâlnesc păstrăvul de munte şi

păstrăvul curcubeu.

2.3 CONDIŢIILE GEOGRAFICE SOCIO-ECONOMICE

2.3.1 Populaţia

Sub aspect istoric urmele arheologice au dovedit locuirea Ţării Oaşului din

paleolitic şi neolitic (cultura Bronzului Suciu de Sus). Ţara Oaşului a făcut parte după

ocuparea Daciei de către romani din ţinutul dacilor liberi.

Populaţia din Ţara Oaşului este una bine închegată păstrătoare a tradiţiilor până în

perioada actuală cu schimbări demografice specifice secolelor XIX – XX la nivel de judeţ

şi ţară.

Numărul populaţiei era de 49550 locuitori în anul 1992 şi 49150 loc în 2002 din

care 16000 locuiau în mediul urban, oraşul Negreşti Oaş. Populaţia urbană a crescut mai

ales după 1965, când s-a produs o industrializare forţată a oraşelor, când un număr mare

de locuitori de la sate au fost atraşi de noile activităţi economico-industriale. După 1990

fenomenul de migrare la oraş a scăzut, unii cetăţeni întorcându-se la sate, dar

intensificându-se fenomenul de emigrare.

Densitatea se prezintă astfel:

densităţi în jur de 100 loc/km2 (1992 şi 2002) se înregistrează în aria

localităţilor Negreşti Oaş, Vama, Turţ şi Călineşti Oaş;

densităţi de 80 – 95 loc/km2 se înregistrează în jurul localităţilor Oraşu Nou,

Bixad, Târşolţ, Gherţa Mică şi Tarna Mare;

valori ale densităţii de 60-75 loc/km2 se înregistrează pe raza localităţilor

Cămărzana şi Batarci;

densităţi reduse de 50 loc/km2 şi sub 50 loc/km2 se întâlnesc pe raza

localităţilor Certeze, Huta Certeze, Băile Puturoasa şi cu precădere spre aria

montană (Munţii Gutâiului).

Aceste densităţi se datorează formelor de relief (cu o concentrare în aria

depresionară) a tipului de aşezări, mărimea lor, a reţelei căilor de comuncaţie şi a

infrastructurii în general.

Sporul natural este de 3 - 4‰ anual cu u nivel mai ridicat la Negreşti Oaş, Vama

şi Turţ.

Structura populaţiei pe grupe de vârste este aproape similară celei de la nivel

naţional. Ponderea cea mai mare o au cei cuprinşi între 20 – 60 ani, 58%, grupa sub 20

ani – 28% şi grupa de peste 60 ani de 14% (anul 2002).

Structura populaţiei active la nivelul anului 2002 se prezintă astfel: 30% în

activitatea industrială (concentrată aproape în totalitate în Negreşti Oaş), 35% agricultură,

12% comerţ, 7% servicii, 5% educaţie, 4% sănătate, restul de 7% în alte sectoare.

Din totalul populaţiei active cuprinse în activitatea industrială, ponderea de 57%

se află în Negreşti Oaş, urmată de 25% la Turţ şi Bixad.

După anul 1990 şi până în prezent s-a accentuat fenomenul de emigrare, o mare

parte din populaţie, între 18 – 50 ani, fiind angrenată în diferite domenii de activitate în

străinătate. Se practică navetismul, o atracţie a forţei de muncă spre centrul polarizator

Negreşti Oaş dinspre localităţie înconjurătoare: Oraşu Nou, Vama, Tur, Certeze, Bixad,

Călineşti Oaş şi Remetea Oaş.

2.3.2 Aşezările umane

Aşezările umane sunt concentrate în ariile depresionare şi la contactul dintre

acestea şi aria montană, dar cu accent în depresiunea Oaş.

Ţara Oaşului cuprinde un număr de 32 aşezări (2002) din care un singur oraş, şi

11 comune, una din acestea în stadiul de a fi declarată oraş.

Aşezările urbane sunt reprezentate de un singur oraş, Negreşti Oaş.

Oraşul Negreşti Oaş avea în 1992 o populaţie de 16393, iar în 2002 un număr de

16193 loc., a primit statutul de oraş în 1964. Este situat la contactul dintre depresiunea

Oaş şi ariile de piemonturi şi glacisuri spre Munţii Gutâiului, în ansamblul Ţării Oaşului

este situat spre sudul acesteia, pe direcţia DN 19 la 55 km faţă de municipiul Satu Mare,

principalul centru socio-cultural-economic şi turistic, numit şi capitala Ţării Oaşului. Se

distinge şi prin calitatea de păstrător al unor inestimabile valori etnografice. Aici se

găseşte Muzeul Ţării Oaşului; oraşul este dotat cu un hotel de 108 locuri. Atestat

documentar în jurul anului 1270, se menţionează oraşul Negreşti Oaş ca punct de legătură

pe „drumul sării” de la ocnele de sare din Maramureş spre Panonia. La 1339 cu ocazia

stabilirii posesiunii voievodului Drag, este amintit pe drumul ce pleca din Oaş. În

monografia Szirmay Antal (1810, Buda) precizează: „Felsöfalu în valahia Negreşti este

cea mai mare aşezare românească din Oaş. Acest sat se întinde peste 77 de coline cu toate

că are numai 300 de case”. La 1452 când cetatea Sătmarului aparţinea familiei

Huniazilor, Negreştiul era pomenit ca aparţinând acestei familii.

Denumirea de „Negreşti” se pare că a fost dată localităţii după culoarea gubelor

locuitorilor sau după întunecimea pădurilor nesfârşite de stejar din depresiune.

Aşezările rurale sunt în număr de 31 (1992 – 2002) împărţite în număr de 20 de

sate şi 11 comune. Cel mai mare număr de sate şi comune se găseşte în depresiunea Oaş,

axate pe direcţia DN 19.

După numărul de locuitori şi mărime sunt sate mici şi mijlocii (între 200 – 1000

locuitori) cele 20 de sate, satele mari sau comunele (1000 – 4000 locuitori), în număr de

10, printre care Vama cu 3825 locuitori şi Batarci cu 4300 locuitori, din categoria satelor

foarte mari este inclusă localitatea Turţ cu un număr de 8000 locuitori, fiind la stadiul de

a fi declarată centru urban.

Gruparea caselor indică tipurile de sate adunate (Oraşu Nou, Vama, Bixad) dar

şi tipurile de sate răsfirate (Cămărzana).

După tipul de activitate domină satul agricol: Gherţa Mare, Gherţa Mică,

Lechinţa, Trip, Boineşti, Huta Certeze, Oraşu Nou, Racşa, apoi comune care pe lângă

funcţia agricolă care rămâne de bază au şi activităţi industriale şi de servicii Turţ,

Bixad, Vama, Oraşu Nou şi Tarna Mare. Unele dintre aceste centre rurale au rol

polarizator local pentru mai multe sate din jur Tarna Mare, Batarci şi Turţ. Tot după

forma de activitate completând activitatea localităţilor sunt localităţi agroturistice şi

meşteşugăreşti Bixad, Certeze, Călineşti-Oaş, Tarna Mare şi Cămărzana.

2.3.3 Activitatea economică

Ţara Oaşului dispune de condiţii naturale favorabile pentru desfăşurarea

activităţilor economice: industrie, agricultură şi artizanat. Principalele centre economice

sunt axate de-a lungul drumului naţional (DN 19). Are un relief puţin accidentat cu

terenuri agricole şi numeroase păşuni şi fâneţe naturale dar şi unele resurse ale subsolului.

Dispune de resurse de cărbune (lignit la Turţ, Aliceni, Târşolţ) minereuri

complexe (Turţ) resurse de andezit, gresii, calcare (aria montană, piemontană), resurse de

bentonită, perlit, precum şi luturi caolinoase pentru ceramică şi izvoare minerale.

În condiţiile dezvoltării social-istorice a acestei zone până în secolul XVI

economia a avut un caracter în totalitate agrar.

Prin dezvoltarea activităţilor meşteşugăreşti, iar apoi în secolul al XIX-lea şi în

prima jumătate a sec. al XX-lea a celor industriale s-a ajuns la un caracter agrag –

industrial.

După 1990 se păstrează caracterul complex, dar mai diversificat teritorial.

Industria s-a dezvoltat în anumite localităţi având o pondere

ridicată de 95% în Negreşti Oaş, restul fiind repartizată în Turţ, Bixad, Vama şi Oraşu

Nou.

Industria construcţiilor de maşini, echipamente la Negreşti Oaş actualmente în

restructurare.

Industria extractivă este repartizată la Turţ (minereuri complexe).

Industria materialelor de construcţie la Negreşti-Oaş prelucrarea argilei şi

caolinului la Vama (în restructurare 50% din capacitate în colaborare cu Muzeul Ţării

Oaşului), andezit, pietrişuri, nisipuri la Huta-Certeze, Certeze, Racşa, Călineşti-Oaş,

Remetea-Oaşului, Aliceni, Tarna Mare.

Industria de prelucrare a lemnului (cherestea, furnire, placaje) la Negreşti Oaş

şi Bixad (cherestea) ateliere mici private.

Industria textilă a prelucrării fibrelor naturale (filatură, ţesătorie de in, în

restructurare după 1990), a fibrelor sintetice unităţi de tricotaje şi confecţii la Negreşti-

Oaş, în localitatea Vama existând două unităţi de încălţăminte.

Industria alimentară şi a băuturilor la Negreşti-Oaş, Oraşu Nou, la Vama două

secţii de panificaţie şi o societate de producţie a berii.

Oraşul Negreşti-Oaş se remarcă şi prin activităţi de comerţ, turism şi prin servicii.

Agricultura se bazează pe cultura cerealelor şi a terenurilor

ocupate de livezi.

Condiţiilor pedo-climatice li s-au adăugat cele realizate de om. În piemonturile

înalte se întrepătrund în spaţiile pădurilor poieniţe, suprafeţe cu livezi, fâneţe şi păşuni

naturale, cu culturi; în aria piemonturilor cu pante domoale sunt frecvente plantaţiile de

pomi fructiferi, iar în ariile depresionare predomină culturile de cereale.

Structura modului de folosinţă a terenurilor arată că peste ¾ din suprafaţa

depresiunii o ocupă terenurile agricole în timp ce pădurile deţin 12%.

Din cauza defrişărilor s-au extins nu numai terenurile de cultură dar şi păşunile şi

fâneţele care prin cele 8400 ha deţin 28% din suprafaţa agricolă, ocupând primul loc după

suprafeţele cultivate.

Livezile (5,5%) sunt alăcuite din plantaţii intensive fiind concentrate la Batarci,

Turţ, Oraşu Nou, Remetea Oaş, Călineşti Oaş, Gherţa Mică, Certeze şi Negreşti-Oaş. În

cele peste 1700 ha de livezi predomină prunul, mărul şi părul.

Ţara Oaşului este recunoscută prin suprafeţele ocupate cu pomi fructiferi în

special prunul şi a culturilor de căpşuni de calitate superioară (zona Turţ).

Creşterea animalelor constituie o ocupaţie tradiţională a locuitorilor din Oaş, se

realizază cu precădere în gospodăria personală dar şi în ferme.

Structura şeptelului se prezintă astfel: predominarea ovinelor (30000) a bovinelor

(9000) şi porcinelor într-un număr mai redus.

Activitatea meşteşugărească şi confecţionarea obiectelor de artizanat are

pondere redusă. Se remarcă obiectele sculptate în lemn, ţesături şi confecţionarea

îmbrăcămintei tradiţionale şi ceramica, repartizate la Cămărzana, Negreşti-Oaş – Vama,

Bixad, Certeze, Turţ, Gherţa Mică, Lechinţa şi Aliceni. Lipsa.

CAPITOLUL III

3. POTENŢIALUL TURISTIC

Potenţialul turistic reprezintă ansamblul elementelor naturale şi antropice dintr-un

teritoriu care sunt de interes turistic.

Potenţialul turistic este structurat în: potenţial turistic natural (elementele cadrului

natural) şi potenţial turistic antropic (elementele etnofolclorice, arhitectură populară,

instituţii culturale şi dotările tehnico-materiale).

Ţara Oaşului dispune de un potenţial turistic remarcat mai mult pe plan naţional şi

internaţional sub aspectul elementelor de artă populară, al folclorului muzical şi

coregrafic, a arhitecturii populare şi al portului oşenesc şi în ultima perioadă datorită

dotărilor materiale, a dezvoltării serviciilor şi confortului de cazare la unele complexe

turistice.

3.1 POTENŢIALUL TURISTIC NATURAL

Zona turistică Oaş are un potenţial turistic specific, care derivă din aspectul

peisajului ariei depresionare, a microdepresiunilor, a măgurilor vulcanice (400 – 500 m

altitudine) a culmilor montane Oaş şi Gutâi, alternanţa de la luncă la piemont, măguri

vulcanice, platouri vulcanice, defilee mici, versanţii munţilor sub influenţa climei, a

apelor curgătoare şi vegetaţiei.

Atractivitatea reliefului ariei depresionare porneşte de la suprafeţele de luncă până

la contactul cu aria montană, relieful fiind sinuos, cu pătrunderea culmilor montane spre

depresiune şi a ariei depresionare spre munte. Caracteristic este culoarul Lechincioarei cu

mici defilee şi versanţi abrupţi pe alocuri.

Existenţa unor martori de eroziue în zona luncilor cum sunt dealurile Măgurita şi

Belavar peste 250 m altitudine datorită rocilor vulcanice rezistente la eroziune.

Alternanţa dintr-o serie de porţi largi şi înşeuări spre vestul munţilor Oaşului, a

măgurilor marginale câmpiei începând din nord: Măgura Viilor 359 m altitudine, Măgura

Plescuţa 363 m, Măgura Turulung Vii 396 m, Măgura Ursoaia, Frasin Mare şi Măgura

Jelenic 480 m.

Potenţialul turistic în corelaţie cu relieful se remarcă şi prin altitudinea munţilor, a

gradului de fragmentare, a defileelor şi a gradului de înclinare a versanţilor. În nordul

munţilor Gutâi se remarcă prin altitudine vârful Bradului 1093 m.

Spre zona Selătruc se remarcă o succesiune de microdepresiuni şi stânci abrupte

spre vârful Buianului (1064 m altitudine).

Zona Vrăticel şi culmea Tâmpa cu un platoru întins la o altidune de 450 m situat

la est de Negreşti-Oaş.

La 9 km sud de Vama se află căldarea cu diametrul de 4 km a fostului vulcan din

microdepresiunea Puturoasa; interiorul căldării este puternic fragmentat, conturat de

vârfurile: Celarul, Mestecăniş, Comşa, Poiana Salgheiului şi Mica peste 1000 m

altitudine.

Activităţile postvulcanice sunt mai frecvente decât în multe alte porţiuni ale

munţilor Gutâi, astfel în zona vârfului Mica – Puturoasa se întâlneşte o mică peşteră.

Prezintă atractivitate şi vârfurile Celarul şi Mica (1012 m altitudine) care

asigură o panoramă spre întreaga depresiune a Ţării Oaşului, iar pe timp cu vizibilitate

bună se pot vedea Munţii Rodnei, Munţii Maramureşului şi Munţii Călimani.

De o atracţie deosebită se remarcă microdepresiunea (fig. 5) Luna-Şes şi

vârful Pietroasa (1202 m altitudine) cu roci andezitice, diferenţe mari de altitudine de la

450 m la 1200 m. Versanţii sunt abrupţi, creasta Garoha este foarte fragmentată formând

creste secundare şi vârfuri de 1000 m altitudine, vârful Tiganul (1187 m(, vârful Pietroasa

(1202 m), vârfurile Soci, Strunjilor, Brada şi Trestia.

Microdepresiunea Luna-Şes – Fig. 5

Varietatea şi atractivitatea formelor de relief se datorează faptului că s-au păstrat o

serie de forme din neogen, acţiunile vulcanice (cratere, căldări, conuri), iar pe de altă

parte acţiunea agenţilor externi şi rocile eruptive (andezite, tufuri vulcanice) în urma

cărora au apărut ziduri verticale, stâlpi andezitici, cataracte, cascade şi forme figurative

Sfinxul Oaşului, Urşii şi altele.

O atractivitatea deosebită o prezintă Vârful Mica 1013 m altitudine, vârful

Pietroasa 1202 m altitudine împreună cu Sfinxul Oaşului şi dealul de la Bixad de lângă

Mănăstirea Bixad care asigură o panoramă spre întreaga depresiune Oaş, Munţii Oaş sau

spre Munţii Gutâiului. (fig. 6)

Panoramă – Fig. 6

Acţiunea reţelei hidrografice se impune în relief ducând la formarea unor

interfluvii şi creste. Astfel afluenţii râului Talna Mare, pârâul Brada, pârâul Pietroasa,

pârâul Tiganul şi Trestia au contribuit la formarea unui peisaj spectaculos (fig. 7).

Abrupt Talna Mare – Fig. 7

Valea Lechincioarei prezintă o vale pitorească, cu abrupturi şi mici defilee în

amonte de Târşolţ şi Cămărzana.

Valea Turului este o vale pitorească cu abrupturi defilee săpate în roca dură

andezitică, cu multe cataracte.

Un sector spectaculos îl prezintă văile Turţ şi Tarna în nord-vest, văi scurte în

cadrul Tării Oaşului dar cu mici defilee şi îngustări ale cursului în urma interacţiunii cu

rocile eruptive.

Apele minerale se ivesc la suprafaţă ca izvoare sau foraje de mai multe categorii,

proprietăţi chimice sau terapeutice.

Izvoarele minerale sunt repartizate la Tarna Băi, Turţ Băi, Bixad, Negreşti – Luna

şi Băile Puturoasa.

Sub formă de foraj sunt la Bixad, Valea Măriei, Băile Puturoasa, Luna-Şes spre

vârful Pietroasa, Turţ Băi şi Tarna Băi.

Astfel apele minerale sunt de mai multe categorii cu următoarea răspândire în

cadrul Ţării Oaşului.

La Tarna Băi se găsesc ape minerale feruginoase, clorurate sulfatate cu

indicaţii în afecţiuni reumatismale.

Turţ Băi cu ape minerale ferugionase, clorurate, sulfatate, calcice, magnezice

cu indicaţii în afecţiuni reumatismale, afecţiuni ale aparatului locomotor.

Bixad – ape minerale bicarbonate, sodice, carbogazoase, bromurate, calcice,

magnezice, feruginoase, sulfuroase cu indicaţii pentru afecţiuni reumatismale,

ale aparatului locomotor, postreumatice, ginecologice.

Băile Puturoasa cu ape minerale sulfuroase, bicarbonate, cloruro-sodice,

carbogazoase fiind indicate pentru afecţiuni ale aparatului locomotor.

Valea Măriei se găsesc ape minerale bicarbonate, clorurate, sodice,

carbogazoase, izotone, având indicaţii pentru relaxare şi afecţiuni

reumatismale.

Luna – Negreşti – cu ape minerale bicarbonate, clorurate, sodice, slab

sulfuroase, carbogazoase hipotone cu aceleaşi indicaţii.

Luna – Şes – cu ape minerale carbogazoase, bicarbonate şi magnezice indicate

pentru afecţiuni digestive şi diabet zaharat.

Potenţialul turistic natural sub aspect climatic se remarcă mai mult prin

temperaturile înregistrate pe perioada iernii. Astfel temperaturile coborâte din timpul

iernii sunt favorabile acumulării zăpezii şi a practicării sporturilor de iarnă (în special

schiul). De precizat că în microdepresiunea Luna-Şes şi vârfurile înconjurătoare zăpada

se menţine din decembrie – aprilie, pe versanţii nordici şi pe vârful Pietroasa.

Fauna şi vegetaţia prezintă un potenţial turistic cu rol socio-recreativ şi

ştiinţific prin pădurile relicte cu stejari de dimensiuni spectaculoase la Bixad şi Valea

Măriei şi timoavele oligotrofe.

Potenţialul turistic în corelaţie cu fauna are un rol cinegetic şi pescăresc.

Rolul cinegetic este reprezentat de speciile de mamifere care trăiesc în aria montană:

ursul brun, cerbul carpatin şi căprioara, întâlnite mai mult în Munţii Gutâiului.

Sub aspect piscicol şi pescăresc se remarcă râurile Tur, Talna şi Lacul Călineşti-

Oaş.

3.2 POTENŢIALUL TURISTIC ANTROPIC

Potenţialul turistic antropic are ca suport condiţiile geografice naturale, potenţialul

turistic natural, iar dotările antropice ridică potenţialul natural şi în special a întregii zone

turistice.

Astfel potenţialul turistic este structurat în potenţial turistic etno-cultural, istoric şi

potenţial turistic tehnico-economic.

3.2.1 Potenţial turistic cultural – istoric

Edificiile şi elementele materiale cu funcţie turistică cultural-istorică sunt

reprezentate de mănăstiri-biserici, monumente, biserici din lemn, case ţărăneşti, instituţii

culturale (muzee), castele, rezervaţii arheologice şi manifestări tradiţionale (nedei).

În marea lor majoritate acestea sunt localizate în oraşul Negreşti-Oaş. Aici se află

„Obeliscul dedicat eroilor căzuţi pentru eliberarea gliei strămoşeşti, ridicat în 1989.

Biserica ortodoxă „Naşterea Maicii Domnului” considerată monument istoric datând din

1847; casa renumitului fotograf al Ţării Oaşului, Ioniţa G. Andron, născut la Racşa,

grupul statuar din faţa Muzeului Ţării Oaşului realizat din ceramică locală.

Singurul complex muzeal din Ţara Oaşului se află la Negreşti-Oaş, numit

„Muzeul Ţării Oaşului” acesta este un adevărat purtător de tradiţii, cu elemente de

arheologie, artă populară şi etnografie din Ţara Oaşului, muzeu ce se remarcă şi prin

secţia în aer liber. Muzeul Ţării Oaşului a fost înfiinţat în 1966 cu o bogată colecţie

etnografică, inaugurat în urma unei campanii de achiziţii la care au participat cercetători

din domeniul etnografiei.

Muzeul Ţării Oaşului are două secţii:

În prima secţie există o expoziţie permanentă care cuprinde o valoroasă colecţie de

etnografie şi artă populară, colecţii ale portului oşenesc, colecţiile ceramicii Vama,

mobilier, elemente de arhitectură populară, fotografiile din colecţia Ioniţă G. Andron din

perioada interbelică de dimensiuni mari, colecţia de pictură constituită din donaţia

pictorului Ioan Tânţaş (născut în localitatea Tur 1909 – decedat la Bucureşti, 1973) şi alte

lucrări ale artiştilor locali.

A doua secţie este cea a „Muzeului în aer liber” care este foarte accesibil turiştilor ,

spaţiul fiind redus (o suprafaţă de aproximativ 1,5 ha) dar aşezarea pe malul râului Tur,

relieful şi vegetaţia îl fac pitoresc şi foarte reprezentativ pentru toată zona Ţării Oaşului.

Această secţie cuprinde arhitectura tradiţională (fig. 8, 9), reprezentată de biserica de

lemn din Lechinţa (sec. XVII), de casele din Racşa, Moişeni şi Negreşti (sec. XVIII –

XIX) împreună cu 10 construcţii anexe constituie trei gospodării complete tradiţionale,

două case monocelulare din Gherţa Mică şi casa de olar din Vama. În interioarele acestor

case sunt expuse piese valoroase: ţesături, elemente de port popular, icoane, ceramică,

mobilier şi unelte.

Biserica de lemn din Lechinţa

Muzeul Ţării Oaşului în aer liber – Fig. 8

Cea mai atractivă porţiune a secţiei în aer liber o reprezintă instalaţiile tehnice

tradiţionale, în special cele, în special cele acţionate de apă care funcţionează în mod

efectiv. Turiştii vizitatori pot vedea localnici venind să macine la moară, să spele la

vultoare să prelucreze tesăturile de lână la piuă. Aici este singurul loc în care se mai

produce renumita ceramică de Vama.

Muzeul Ţării Oaşului, secţia în aer liber – Fig. 9

Bisericile atrag turiştii prin vechimea lor şi a elementelor de artă din interior, în

acest mod se remarcă biserica ortodoxă „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” din Certeze

care datează din anul 1817, bisericile din satele Moişeni, Prilog, Racşa, Vama, Bixad,

Cămărzana, Gherţa Mică, Huta Certeze, Tarna Mare, Turţ din preajma anului 1800.

Mănăstirile sunt lăcaşe de retragere, situate în locuri izolate şi pitoreşti, de o

deosebită valoare peisagistică, cu o valorificare tradiţională a resurselor naturale locale.

Pe lângă funcţia religioasă mănăstirile au căpătat renume şi pentru că şi-au dezvoltat

funcţia turistică, oferind chilii ca spaţii de cazare. Aici se găsesc articole bisericeşti şi de

artă populară, produse de artizanat cu specific local. Se adaugă elementele de artă

bisericească din interior. Cea mai însemnată este Mănăstirea Bixad (fig. 10). Prima

atestare documentară datând din 1614. În interior se remarcă sculptura din lemn, pictura

pe pânză şi pe sticlă, icoanele şi manuscrisele din secolele XVI-XVII-lea.

Mănăstirea Bixad – Fig. 10

Situată într-un loc retras şi pitoresc, între măgurile vulcanice, la poalele măgurii

Mujdeni, este Mănăstirea Portăriţa. Aşezată în hotarul satului Mujdeni – comuna Oraşu

Nou, mănăstirea este formată din două biserici şi corpuri de clădiri cu chilii, în interior

aflându-se diferite elemente decorative din lemn şi pictură realizată de un pictor de

biserică din Oaş.

Bisericile din lemn cele mai reprezentative pentru această zonă nu s-au păstrat

de-a lungul timpului în teritoriu, fiind reprezentate la Muzeul în aer liber din Negreşti-

Oaş prin biserica de lemn din Lechinţa.

Monumente istorice dedicate eroilor căzuţi în cele două războaie mondiale (de

interes mai mult cultural decât turistic) se remarcă la Prilog (în anul 1948, o cruce din

marmură nagră) şi la Gherţa Mare (în anul 1971, monument sub formă de cruce tot din

marmură neagră).

Casa ţărănească din Călineşti-Oaş, atestată documentar din 1490 este inclusă pe

lista naţională de monumente. Aceasta cuprinde camera de locuit, tinda, cămara şi

târnaţul, fiind achiziţionată în anul 1991 de către Muzeul Judeţean Satu Mare. Alte case

ţărăneşti pot fi vizionate la Muzeul în aer liber din Negreşti-Oaş.

Castelele vechi. Pe locul numit „Toagul lui Pasztory” se află o construcţie a unui

vechi castel cu zeci de camere lăsate în paragină: Falausterul Pasztory între localităţile

Boineşti – Tur, Remetea-Oaş – Călineşti-Oaş şi în localitatea Bixad, datând din secolul

XVIII-lea.

Elementele de arhitectură populară din Certeze. Aici se remarcă în centrul

comunei trei lucrări din lemn: gardul şi poarta de la biserică, două troiţe din lemn în

curtea bisericii, ciuperca pentru „danţ” aceasta este o construcţie poligonală cu stâlpi

sculptaţi cu scene de dans oşenesc. În localitatea Moişeni a fost construită o troiţă din

lemn distrusă în 1948, realizându-se o copie la Muzeul în aer liber a Ţării Oaşului din

Negreşti-Oaş.

Rezervaţii aerheologice la Bixad, aşezare din neolitic pe locurile numite

„Lutariu, „Cetăţele”, „Fârtaţi”. La Boineşti se găseşte, alături de un cimitir de animale

sălbatice, o aşezare datând din paleoliticul Musterian care cuprinde elemente din cultura

„bronz Sucin de Sus”. Săpăturile arheologice s-au efectuat la 1 km sud-vest de Boineşti

(pe dealul Belavar) şi la Batarci.

O atracţie turistică o reprezintă Sărbătorile şi festivalurile tradiţionale locale

anuale.

Cea mai mare sărbătoare câmpenească a oşenilor este „Sâmbra Oilor” care se

organizează la Huta Certeze – Cabana Sâmbra Oilor pe platoul special amenajat din faţa

cabanei şi are loc în luna mai. Sâmbra Oilor este o sărbătoare legată de ocupaţia

tradiţională a păstoritului, care simbolizează venirea primăverii şi ieşirea oilor la păscut.

După „măsuratul laptelui” începe ospăţul cu bunătăţi „boace” şi „pălinca de prune” după

care se cântă şi se dansează.

Altă sărbătoare este „Sărbătoarea căpşunilor” care se desfăşoară la Călineşti-Oaş

în luna iunie.

Bogăţia elementelor etno-folclorice reprezintă cultura populară veritabilă a unui

spaţiu rural cu tradiţii foarte bine conservate şi îmbogăţite continuu.

Transformarea continuă a spaţiilor rurale şi evoluţia lor spre spaţii urbanizate şi

industrializate a redus zestrea etnografică.

În Ţara Oaşului se mai păstrează unele elemente în starea de odinioară, dar

arhitectura modernă, amprenta civilizaţiei actuale, şi tehnologia îşi spun cuvântul în unele

localităţi.

Dintre atracţiile etnografice, turiştii preferă:

vizitarea comunităţilor rurale locale;

arhitectura caselor şi gospodăriilor ţărăneşti tradiţionale cu interioarele

bine păstrate;

cunoaşterea obiectelor utilizate în vechea gospodărie;

portul popular;

cântecele şi „danţurile” populare inedite;

unele ocupaţii şi meşteşuguri în forma lor veche.

Arhitectura caselor şi gospodăriilor reflectă specificul local al zonei prin

utilizarea anumitor materiale de construcţie, prin decoraţiunile interioare şi exterioare şi a

modului de organizare a gospodăriilor.

Specificul arhitecturii caselor derivă din forma, planul şi dimensiunea lor. Astfel,

cele mai vechi case din Ţara Oaşului au formă dreptunghiulară de mărime mică şi

mijlocie, acoperişul din paie sau şindrilă înalt şi puternic înclinat. Materialul folosit

pentru construcţie constă îndeosebi din lemn, chirpici, mai rar cărămidă. Aproape toate

locuinţele au un târnaţ cu stâlpi din lemn sculptat (faţă de cele prezentate anterior). În

cadrul curţii se află un grajd numit „şopron” când este de dimensiuni mici sau „poiată”

când este mai mare.

Caracteristic Oaşului este poarta mare de la intrarea în curte, numită „vraniţă”,

sculptată într-un trunchi de stejar, şi gardul de nuiele.

Un alt element caracteristic şi interesant al Oaşului este „troiţa” în formă de cruce,

abundent decorată şi sculptată în stejar masiv.

Instrumentele utilizate în vechea gospodărie sunt: sapa, coasa, carul tras de boi,

sania (din lemn), moara de apă, vultoarea şi alte unelte şi instalaţii tehnice construite în

special din lemn, iar unele din fier.

Dintre elementele specifice ţinutului oşenesc referitoare la interiorul locuinţelor

vechi se remarcă cuieraşele decorative, scaunele şi masa din lemn masiv cu diferite

decoraţiuni, structura tavanului din grinzi şi scânduri groase din stejar, podele din lemn

afumat, diferite ţesături viu colorate şi obiectele din ceramică (fig. 11).

Elemente decorative de interior – Fig. 11

Tipurile de case tradiţionale şi alte elemente existente pe teren (în sate) în număr

redus, au tendinţe clare de dispariţie. Această situaţie este evidenţiată în teren de-a lungul

drumului naţional 19 Satu Mare – Sighetu Marmaţiei, aici nemaiexistând nici o

construcţie tipică Oaşului. Aceste construcţii vechi se mai păstrează în unele mai zone

mai izolate şi la limita depresionară.

Portul, cântecele şi dansurile oşeneşti, numite „danţuri” se păstrează destul de

bine, portul popular este utilizat şi în momentul actual de unii locuitori ai zonei.

Îmbrăcămintea este bogat brodată, elementele sunt cu totul originale, ceea ce explică de

ce Ţara Oaşului a fost şi este considerată pe drept cuvânt cea mai bine conturată regiune

etnografică din România, asemănare având numai cu zona maramureşană. Aceasta este

alcătuită din: cămeşe, gaci cu ciucuri, clop, iar în timpul iernii cioareci, gubă şi cuşmă;

pentru îmbrăcămintea feminină se remarcă : cămeşe, fusta numită „pindileu”, zadie.

Ocupaţii şi meşteşuguri se mai păstrează, dar foarte rar în forma lor originală.

Cele mai caracteristice meşteşuguri sunt sculptura în lemn şi olăritul. Ceramica specifică

Oaşului este cea cunoscută sub numele de ceramică de Vama, fond de culoare albă cu

decoraţiuni de culoare roşie şi verde-albastru.

3.2.2. Potenţialul turistic tehnico-economic

Pentru completarea potenţialului turistic, a celui natural, cultural-istoric, este

necesară şi o analiză a potenţialului turistic tehnico-economic, constituind o atracţie

suplimentară a turiştilor.

Potenţialul turistic-tehnico-economic vizează:

barajele şi lacurile de acumulare;

bazinele piscicole;

baza de tratament balnear.

Barajele construite pe cursul unor văi sunt pe răul Tur şi pe un mic afluent al

Talnei care străbate Dealul Mujdeni. Prin construcţia barajului pe râul Tur de la

localitatea Călineşti-Oaş s-a format lacul de baraj artificial (fig. 12) cu o suprafaţă de 357

ha. Barajul de la Călineşti Oaş are o lungime de 100 m şi o înălţime de 20 m (fig. 13).

Lacul Călineşti-Oaş – Fig. 12

Barajul de la Mujdeni are o lungime de 40 m şi o înălţime de 15 m şi un loc de

acumulare cu o suprafaţă de 65 ha. (fig.14).

Lacurile de acumulare constituie şi o importantă sursă piscicolă.

Bazinele piscicole sau pescăriile sunt repartizate pe valea Turului în amonte de

Negreşti Oaş. Aceste pescării sunt profilate pe creşterea păstrăvilor dar şi a altor specii de

peşti.

Baza de tratament balnear este condiţionată de resursele de ape minerale şi de

întregul procedeu tehnic de aducţiune şi instalaţii pentru aceste ape. Aceasta este

repartizată la Valea Măriei (în interiorul cabanei Pintea) şi la Bixad.

Ţara Oaşului dispune de un potenţial turistic economico-financiar ridicat, dacă se

analizează situaţia materială, financiară a populaţiei din unele areale precum Certeze,

Huta Certeze, Negreşti-Oaş, Bixad, ceea ce ar constitui o bază spre dezvoltarea agro-

turismului.

Barajul Călineşti-Oaş – Fig. 13

Lacul Mujdeni – Fig. 14

Capitolul IV

4. STADIUL ACTUAL DE VALORIFICARE

A POTENŢIALULUI TURISTIC

Stadiul actual de valorificare a potenţialului turistic se va analiza prin formele de

turism şi bazele tehnico-materiale pentru turism, existente în urma condiţiilor naturale şi

antropice.

Formele de turism se stabilesc pe baza unor criterii (motivaţia turismului, scop,

destinaţie) şi definesc esenţa fenomenului apărând ca o sumă de însuşiri fundamentale ce

se intercondiţionează pe un anumit spaţiu.

4.1 FORMELE DE TURISM PRACTICATE ÎN ŢARA OAŞULUI

Turismul itinerat şi de tranzit

Turismul de odihnă şi recreere

Turismul de tratament balnear

Turismul cultural-religios

Turismul rural şi agroturismul

4.1.1 Turismul itinerat şi de tranzit

Turismul itinerat este legat în general de cel cultural-religios, în special al

obiectivelor cultural-etnografice de la Negreşti-Oaş şi Bixad, şi de tranzit.

Cel de tranzit este favorizat de poziţia Ţării Oaşului de DN 19 care realizează

legătura între localităţile Oaşului spre Satu Mare şi Baia Mare (Maramureş).

În tranzit turiştii găsesc locuri de cazare la complexele Mujdeni, Valea Măriei, în

Negreşti-Oaş şi la cabana Sâmbra Oilor.

4.1.2 Turismul de odihnă şi recreere

Turismul de odihnă şi recreere are un caracter sezonier, cu o intensitate a cererii

turistice în cele două sezoane extreme, durata este variabilă, predominând la sfârşit de

săptămână. Prin conţinutul său turismul de agrement şi odihnă vizează populaţia urbană

(cu precădere din municipiul Satu Mare) răspunzând nevoii acesteia de evadare în natură.

Această formă de turism valorifică calităţile fizico-geografice de mare

atractivitate, poate fi considerat un turism de durată scurtă sau turism de sfârşit de

săptămână.

Printre factorii favorizanţi ai acestei forme de turism pot fi menţionaţi:

dezvoltarea mijloacelor de transport; dezvoltarea, modernizarea complexelor turistice şi

calitatea serviciilor; durata timpului liber, modul şi schimbarea vieţii oamenilor.

Destinaţiile preferate (fig. 15) şi cele mai atractive zone de agrement şi în scopuri

de odihnă sunt la:

Lacul Călineşti-Oaş, şi Măgura Jelenic împădurită cu versanţi abrupţi şi

amenajările antropice în scopuri turistice.

Microdepresiunea Luna-Şes (cea mai atractivă arie din Ţara Oaşului).

Lacul şi complexul Mujdeni.

Pădurea de foioase împreună cu complexul Valea Măriei.

Motivaţiile turismului de agrement şi odihnă sunt odihnă în mijlocul naturii,

distracţia, liniştea, mişcarea, vizitarea unor obiective turistice, practicarea pescuitului şi

practicarea unor sporturi.

4.1.3 Turismul de tratament balnear

Turismul de tratament balnear este considerat cel mai vechi tip de turism, rezultat

al cunoaşterii efectelor tămăduitoare ale izvoarelor minerale.

Această formă de turism are potenţial destul de ridicat în Ţara Oaşului prin

prezenţa izvoarelor minerale sau a forajelor la Tarna Mare, Turţ, Bixad, Negreşti-Luna,

Băile Puturoasa şi Valea Măriei. A cunoscut o evoluţie ascendentă până în 1989, dar

având un regres după 1990. Deşi se adresează tuturor grupelor de vârstă, la această formă

de turism participă mai mult persoanele în vârstă.

Prin amenajările corespunzătoare are avantajul că se poate practica tot timpul

anului, dar în Ţara Oaşului are nevoie de o infrastructură specializată şi de dotări speciale

(săli de gimnastică medicală, aparatură medicală performantă, căzi, băi şi altele), precum

şi de un personal calificat.

În momentul actual în Ţara Oaşului există izvoare minerale şi foraje (cu diferite

compoziţii chimice) cu o oarecare stare de valorificare chiar dacă unele sunt declarate în

mod oficial staţiuni balenoclimaterice sezoniere locale.

Prin valorificarea apelor minerale au apărut o serie de localităţi balneare sau

complexe turistice balneare la:

Tarna Băi, situată în extremitatea de nord-vest a Oaşului – staţiune sezonieră

în stare nefuncţională, fără capacitate de cazare, factori terapeutici: apa

minerală feruginoasă clorurată, sulfatată, indicată în afecţiuni reumatismale.

(fig. 15)

Turţ Băi – staţiune sezonieră (fig. 15) pe raza comunei Turţ (nefuncţională) cu

factori terapeutici: apa minerală feruginoasă, clorurată, sulfatată, calcică,

magnezică cu o mineralizare de 1836 mg%, instalaţii pentru băi calde cu apă

minerală. Indicaţii în afecţiuni reumatismale degenerative, reumatismale,

afecţiuni ale aparatului locomotor şi afecţiunii ginecologice.

Bixad se află la 5 km (fig. 15) de Negreşti Oaş, localitate balneară sezonieră

de interes local, la o altitudine de 178 m, într-o zonă de măguri împădurite,

stare precară de funcţionare. Factorii terapeutici cu izvoare şi foraje de ape

minerale bicarbonate, sodice, carbogazoase, bromurate, calcice, magnezice,

feruginoase, sulfuroase cu o mineralizare de 13566%. Instalaţii de cură: buvetă

pentru cură internă şi instalaţii de băi. Indicaţii în afecţiuni reumatismale,

afecţiuni ale aparatului locomotor, afecţiuni post-traumatice şi afecţiuni

ginecologice.

Băile Puturoasa, staţiune balneară sezonieră, situată la 10 km sud de

localitatea Vama, (fig. 15) într-o microdepresiune conturată de vârfurile Mica

(012 m altitudine), Mestecănişul, Poiana Salgheiului, stare nefuncţională.

Factorii terapeutici: ape minerale sulfuroase, bicarbonate, cloruro-sodice,

carbogazoase. Instalaţii pentru cură externă (căzi). Indicaţii în special în

afecţiuni ale aparatului locomotor.

Valea Măriei este situată la 2 km nord-vest de Vama (fig. 15) complex turistic

balnear într-o pădure de foioase. La acest complex turistic, mai exact la

cabana-hanul lui Pintea (construcţie modernă) există o amenajare la standarde

ridicate, a unui spaţiu în interiorul cabanei cu instalaţii pentru cură externă

(căzi în număr redus). Factorii terapeutici sunt apele minerale bicarbonate,

clorurate, sodice, carbogazoase izotone, cu o mineralizare de 1200 mg%.

Indicaţii pentru relaxare şi afecţiuni reumatismale.

Izvoare minerale şi foraje neîntreţinute dar cu o oarecare perspectivă de

valorificare sunt la:

Izvoarele Luna situate lângă Negreşti-Oaş cu ape bicarbonate, clorurate,

sodice, slab sulfuroase, carbogazoase şi hipotone cu indicaţii în afecţiuni

reumatismale;

Izvoarele de la Luna-Şes cu ape minerale bicarbonate, carbogazoase, indicate

în afecţiuni digestive şi diabet zaharat.

4.1.4 Turismul cultural-religios

Elementele de artă şi arhitectură populară şi lăcaşurile sfinte reprezintă atracţia

turistică. Turismul cultural vizează segmente largi de turişti care vizitează obiective

turistice aparţinând patrimoniului cultural.

Arta populară are o tradiţie veche pe aceste meleaguri, specifice fiind ţesăturile,

portul popular, prelucrarea lemnului, arhitectura populară (fiind unicat).

Deşi arhitectura populară şi portul popular sunt vizibile din ce în ce mai puţin,

sunt instituţii de cultură care au o preocupare de a menţine aceste elemente tradiţionale.

Turismul cultural-religios se desfăşoară pe o durată limitată la un timp scurt sau

mediu, este asociat cu turismul itinerat şi de tranzit.

Obiectivele turistice care prezintă interes şi atractivitate se întâlnesc la Negreşti

Oaş, Bixad, şi Cămărzana.

Muzeul Ţării Oaşului din Negreşti-Oaş – cel mai important obiectiv turistic

cultural din Oaş. Acest muzeu are două secţii: una interioară şi alta în aer liber. La acest

obiectiv pot fi vizionate o mulţime de elemente etnografice şi elemente de artă şi

arhitectură populară, port popular.

Mănăstirea de la Bixad reprezintă o atracţie turistică, în special turiştii

credincioşi. Aici se organizează anual pelerinaje, cel mai mare şi mai important este la

data de 15 august.

Mănăstirea Portăriţa este cunoscută tot prin organizarea de pelerinaje.

Centrul de artă populară şi etnografie de la Cămărzana.

Resursele de artă, arhitectură populară şi etnografie din Oaş de o mare

originalitate sunt valorificate în cea mai bună măsură la Muzeul Ţării Oaşului din

Negreşti-Oaş.

4.1.5 Turismul montan

Turismul montan din Ţara Oaşului se desfăşoară mai mult în Munţii Gutâiului

datorită altitudinilor de peste 1000 m, dar şi în Munţii Oaşului.

Desfăşurarea turismului montan presupune drumeţia montană (pe trasee marcate)

odihnă şi recreere şi sporturile de iarnă.

Munţii Gutâiului reprezintă pentru Ţara Oaşului principala arie montană de

desfăşurare şi dezvoltare a turismului montan.

Drumeţiile montane se desfăşoară mai mult în sezonul de vară, în Munţii

Gutâiului existând trasee montane atractive cu marcaje spre vârfurile Mica, Pietroasa,

Tiganul, Brada, Buianului.

Turiştii care preferă odihna şi recreerea pot staţiona la Luna-Şes

(microdepresiunea Luna-Şes şi cabana forestieră) cu spaţii pentru camping.

Sporturile de iarnă au condiţii de desfăşurare la Sâmbra Oilor (o mică pârtie

de schii) şi la Luna-Şes, de la vârful Pietroasa (cu un potenţial ridicat pentru Oaş, fiind în

stadiu de proiect).

Traseele montane sunt repartizate cu precădere în Munţii Gutâiului. Acestea

sunt:

A.1 Traseu de legătură:

Băile Puturoasa – Vf. Pleşa – Vf. Comşa – Baraj Mujdeni (L = 12 km)

marcaj cruce albastră.

Băile Puturoasa – Valea Talna Mică – localitatea Vama (L = 8,5 km)

marcaj cruce galbenă.

Băile Puturoasa – Vf. Mica – Luna Şes (L = 15 km), acest traseu se va

remarca.

2. Traseu secundar

Băile Puturoasa – Vf. Văgaş – Vf. Ouţ – Vf.Triholmuri (L = 17 km)

marcaj cerc roşu.

3. Traseu de creastă

Băile Putur – Vf. Triholmuri – Vf. Paltinu – Vf. Pietroasa (L = 18 km)

marcaj bandă roşie.

B.1 Traseu de legătură

Vf. Pietroasa cu grupul monolitic Sfinxul Oaşului – Luna Şes – Valea

Talna Mare – Cariera Cornet – Negreşti-Oaş (L = 14 km) marcaj cruce roşie.

2. Traseu Secundar

Vf. Pietroasa – Valea Brada – Valea Talna Mare – Carierea Cornet –

localitatea Negreşti-Oaş (L = 12 km) se va remarca.

Luna-Şes – Vf. Pietroasa (L = 5 km), pătrat alb în mijloc cruce

albastră.

Luna-Şes – Poiana Trestia – Vf. Soci – localitatea Firiza (jud.

Maramureş) L = 16 km, se va remarca.

3. Traseu principal

Luna-Şes – Vf. Turişor – Păstravaria Tur – Dealul Buianului – Vf.

Buian – Selătruc (L = 25 km), marcaj bandă albastră. Acest traseu se va remarca.

Luna-Şes – Vf. Pietroasa – Vf. Soci – Vf. Strunji – Vf. Miculi – Vf.

Rotunda (L = 30 km), marcaj bandă. Acest traseu se va remarca

C. 1 Traseu de creastă

Vf. Rotunda – Vf. Prislop – Vf. Vezeu – Pasul Huta (L = 38 km), se va

remarca.

2. Traseu de legătură

Cabana Selătruc – Valea Buianului – Valea Turului – Negreşti-Oaş (L

= 18 km) marcaj triunghi galben.

Cabana Selătruc – Valea Goroha – Valea Râu Mare – localitatea Huta

Certeze (L = 14 km) marcaj triunghi albastru.

Cabana Selătruc – Vf. Buian – Dealul Brebi – Borcutul Tâlharilor –

Borcutul Putilor – localitatea Certeze (L = 20 km), se va remarca.

3. Traseu secundar

Cabana Selătruc – Vf. Goroha – Vf. Rotunda – Cabana Selătruc (L =

14 km) marcaj cerc roşu.

4.1.6 Turismul rural şi agroturismul

Ţara Oaşului în ansamblu este o zonă care prin structura sa şi serviciile oferite

turiştilor se suprapune turismului rural.

Turismul rural este o formă de turism care se desfăşoară în spaţiul rural şi dispune

de o structură funcţională de servicii şi cazare eterogenă. Este impulsionat de mobilitatea

turiştilor ridicată, (achiziţionarea de autoturisme personale) şi de organizarea timpului

liber, posibilitatea unor perioade mai scurte, dar mai multe de vacanţă.

Prin însăşi structura şi modul de valorificare a potenţialului turistic, turismul din

Oaş este aproape în totalitate un turism rural. În prezent în cadrul turismului rural se

dezvoltă formele de turism cultural şi turism ecologic.

În 1994 s-a înfiinţat Asociaţia Naţională pentru Turismul Rural Ecologic şi

Cultural din România (ANTREC), astfel în unele localităţi rurale au apărut unităţi de

cazare, pensiuni turistice rurale.

Turismul rural din Ţara Oaşului reprezintă cea mai eficientă formă de valorificare

a potenţialului turistic pentru o dezvoltare durabilă a turismului, având în vedere

potenţialul (natural, cultural-etnografic) şi a dotărilor tehnico-materiale (pensiuni turistice

rurale, cabane – moteluri şi campinguri).

Zonele rurale prezintă avantajul că îmbină cerinţele de recreere şi condiţiile unui

climat favorabil, răspunzând astfel dorinţei de reîntoarcere la natură, la viaţă şi ocupaţiile

tradiţionale.

Agroturismul ca o nouă formă şi o alternativă pentru activitatea turistică

valorifică potenţialul economic al gospodăriilor locale şi excedentul de cazare din

gospodăria ţărănească amenajat să primească turişti. Este o activitate ce contribuie la

dezvoltarea economiei locale; aceasta se realizează prin valorificarea resurselor naturale

şi a ofertei de cazare a serviciilor agroturistice puse la dispoziţie de gospodăriile ţărăneşti

şi ferme agroturistice. La momentul actual în Ţara Oaşului funcţionează ferma

agroturistică Hatacov din Huta Certeze.

Agroturismul are un caracter complex, îmbină mai multe elemente: mediul natural

(resursă turistică), surplusul de cazare din gospodărie şi serviciile agroturistice (ocupaţia

şi produse tradiţionale).

4.2 BAZA TEHNICO-MATERIALĂ PENTRU TURISM

Baza tehnico-materială pentru turism este structurată astfel: baza de cazare, baza

de alimentaţie pentru turism, baza de tratament balnear şi baza de agrement.

4.2.1 Baza de cazare

Baza de cazare din Ţara Oaşului este structurată în: hotel, moteluri, hanuri,

cabane, căsuţe, campinguri, tabere şi pensiuni turistice rurale.

Tabelul numărul 1 prezintă tipul de unitate pe categorie şi numărul de locuri.

Tipuri de unităţi pe categorii de confort şi număr de locuri

Tabelul nr. 1

Tipul de unitateCategorie

confort

Număr de

locuri

Pondere

%

Numărul

unităţilor

Pondere

%

Hotel ** 108 16,8 1 2,3

Motel, cabane ** 236 31,2 7 16,7

Tabere şcolare n.c 232 36,1 2 4,8

Căsuţe * 75 11,7 27 64,2

Pensiunit.rurale * 26 4,05 5 11,9

Total - 641 100% 42 100%

În anul 2002 în Ţara Oaşului existau 42 de unităţi de cazare cu un total de 641

locuri. Predominau locurile de cazare în tabere şcolare (36,1%), în moteluri şi cabane

(31,2%), hotel (16,8%), căsuţe (11,7%) şi pensiuni turistice rurale (4,05%). Gradul de

confort al unităţilor se încadrează între 1 şi 2 stele şi neclasificate.

Structura bazei de cazare pe tipuri de unităţi şi categoria de confort este prezentată

în procente (fig. 16).

Structura bazei de cazare pe tipuri de unităţi şi categoria de confort

Categoria de confort a unităţilor de cazare este de 76% pentru o stea, 19% pentru

două stele şi 4,8% pentru cele neclasificate.

Hotel Oşanul, Negreşti-Oaş (fig. 16) categoria de 2 stele, 51 camere permanente

cu 1- 2 paturi, 108 locuri.

Cabanele – motel au această funcţie dublă prin faptul că sunt situate în mare

majoritate pe direcţia DN 19.

Motelul de la complexul Mujdeni (fig. 17) categoria de confort de 2 stele,

capacitate de 76 locuri, 32 camere cu 2 – 3 paturi.

La complexul Valea Măriei sunt 3 cabane – motel, dar numai două sunt în stare

de funcţionare. Cabana Pintea (fig. 18), categoria de 2 stele, 17 camere permanente cu

1-2 paturi, 60 locuri. Cabana Teilot (fig. 19), capacitate de 16 locuri cu 1-2 paturi.

Cabana de la Călineşti-Oaş (fig. 20), cu o capacitate de 60 locuri, 18 camere cu

1-3 paturi.

Arta populară are o tradiţie veche pe aceste meleaguri, specifice fiind ţesăturile, portul

popular, prelucrarea lemnului, arhitectura populară (fiind unicat).

Deşi arhitectura populară şi portul popular sunt vizibile din ce în ce mai puţin,

sunt instituţii de cultură care au o preocupare de a menţine aceste elemente tradiţionale.

Turismul cultural-religios se desfăşoară pe o durată limitată la un timp scurt sau

mediu, este asociat cu turismul itinerat şi de tranzit.

Obiectivele turistice care prezintă interes şi atractivitate se întâlnesc la Negreşti

Oaş, Bixad, şi Cămărzana.

Muzeul Ţării Oaşului din Negreşti-Oaş – cel mai important obiectiv turistic

cultural din Oaş. Acest muzeu are două secţii: una interioară şi alta în aer liber. La acest

obiectiv pot fi vizionate o mulţime de elemente etnografice şi elemente de artă şi

arhitectură populară, port popular.

Mănăstirea de la Bixad reprezintă o atracţie turistică, în special turiştii

credincioşi. Aici se organizează anual pelerinaje, cel mai mare şi mai important este la

data de 15 august.

Mănăstirea Portăriţa este cunoscută tot prin organizarea de pelerinaje.

Centrul de artă populară şi etnografie de la Cămărzana.

Resursele de artă, arhitectură populară şi etnografie din Oaş de o mare

originalitate sunt valorificate în cea mai bună măsură la Muzeul Ţării Oaşului din

Negreşti-Oaş.

4.1.5 Turismul montan

Turismul montan din Ţara Oaşului se desfăşoară mai mult în Munţii Gutâiului

datorită altitudinilor de peste 1000 m, dar şi în Munţii Oaşului.

Desfăşurarea turismului montan presupune drumeţia montană (pe trasee marcate)

odihnă şi recreere şi sporturile de iarnă.

Munţii Gutâiului reprezintă pentru Ţara Oaşului principala arie montană de

desfăşurare şi dezvoltare a turismului montan.

Drumeţiile montane se desfăşoară mai mult în sezonul de vară, în Munţii

Gutâiului existând trasee montane atractive cu marcaje spre vârfurile Mica, Pietroasa,

Tiganul, Brada, Buianului.

Turiştii care preferă odihna şi recreerea pot staţiona la Luna-Şes

(microdepresiunea Luna-Şes şi cabana forestieră) cu spaţii pentru camping.

Sporturile de iarnă au condiţii de desfăşurare la Sâmbra Oilor (o mică pârtie

de schii) şi la Luna-Şes, de la vârful Pietroasa (cu un potenţial ridicat pentru Oaş, fiind în

stadiu de proiect).

Traseele montane sunt repartizate cu precădere în Munţii Gutâiului. Acestea

sunt:

A.1 Traseu de legătură:

Băile Puturoasa – Vf. Pleşa – Vf. Comşa – Baraj Mujdeni (L = 12 km)

marcaj cruce albastră.

Băile Puturoasa – Valea Talna Mică – localitatea Vama (L = 8,5 km)

marcaj cruce galbenă.

Băile Puturoasa – Vf. Mica – Luna Şes (L = 15 km), acest traseu se va

remarca.

2. Traseu secundar

Băile Puturoasa – Vf. Văgaş – Vf. Ouţ – Vf.Triholmuri (L = 17 km)

marcaj cerc roşu.

3. Traseu de creastă

Băile Putur – Vf. Triholmuri – Vf. Paltinu – Vf. Pietroasa (L = 18 km)

marcaj bandă roşie.

B.1 Traseu de legătură

Vf. Pietroasa cu grupul monolitic Sfinxul Oaşului – Luna Şes – Valea

Talna Mare – Cariera Cornet – Negreşti-Oaş (L = 14 km) marcaj cruce roşie.

2. Traseu Secundar

Vf. Pietroasa – Valea Brada – Valea Talna Mare – Carierea Cornet –

localitatea Negreşti-Oaş (L = 12 km) se va remarca.

Luna-Şes – Vf. Pietroasa (L = 5 km), pătrat alb în mijloc cruce

albastră.

Luna-Şes – Poiana Trestia – Vf. Soci – localitatea Firiza (jud.

Maramureş) L = 16 km, se va remarca.

3. Traseu principal

Luna-Şes – Vf. Turişor – Păstravaria Tur – Dealul Buianului – Vf.

Buian – Selătruc (L = 25 km), marcaj bandă albastră. Acest traseu se va remarca.

Luna-Şes – Vf. Pietroasa – Vf. Soci – Vf. Strunji – Vf. Miculi – Vf.

Rotunda (L = 30 km), marcaj bandă. Acest traseu se va remarca

C. 1 Traseu de creastă

Vf. Rotunda – Vf. Prislop – Vf. Vezeu – Pasul Huta (L = 38 km), se va

remarca.

2. Traseu de legătură

Cabana Selătruc – Valea Buianului – Valea Turului – Negreşti-Oaş (L

= 18 km) marcaj triunghi galben.

Cabana Selătruc – Valea Goroha – Valea Râu Mare – localitatea Huta

Certeze (L = 14 km) marcaj triunghi albastru.

Cabana Selătruc – Vf. Buian – Dealul Brebi – Borcutul Tâlharilor –

Borcutul Putilor – localitatea Certeze (L = 20 km), se va remarca.

3. Traseu secundar

Cabana Selătruc – Vf. Goroha – Vf. Rotunda – Cabana Selătruc (L =

14 km) marcaj cerc roşu.

4.1.6 Turismul rural şi agroturismul

Ţara Oaşului în ansamblu este o zonă care prin structura sa şi serviciile oferite

turiştilor se suprapune turismului rural.

Turismul rural este o formă de turism care se desfăşoară în spaţiul rural şi dispune

de o structură funcţională de servicii şi cazare eterogenă. Este impulsionat de mobilitatea

turiştilor ridicată, (achiziţionarea de autoturisme personale) şi de organizarea timpului

liber, posibilitatea unor perioade mai scurte, dar mai multe de vacanţă.

Prin însăşi structura şi modul de valorificare a potenţialului turistic, turismul din

Oaş este aproape în totalitate un turism rural. În prezent în cadrul turismului rural se

dezvoltă formele de turism cultural şi turism ecologic.

În 1994 s-a înfiinţat Asociaţia Naţională pentru Turismul Rural Ecologic şi

Cultural din România (ANTREC), astfel în unele localităţi rurale au apărut unităţi de

cazare, pensiuni turistice rurale.

Turismul rural din Ţara Oaşului reprezintă cea mai eficientă formă de valorificare

a potenţialului turistic pentru o dezvoltare durabilă a turismului, având în vedere

potenţialul (natural, cultural-etnografic) şi a dotărilor tehnico-materiale (pensiuni turistice

rurale, cabane – moteluri şi campinguri).

Zonele rurale prezintă avantajul că îmbină cerinţele de recreere şi condiţiile unui

climat favorabil, răspunzând astfel dorinţei de reîntoarcere la natură, la viaţă şi ocupaţiile

tradiţionale.

Agroturismul ca o nouă formă şi o alternativă pentru activitatea turistică

valorifică potenţialul economic al gospodăriilor locale şi excedentul de cazare din

gospodăria ţărănească amenajat să primească turişti. Este o activitate ce contribuie la

dezvoltarea economiei locale; aceasta se realizează prin valorificarea resurselor naturale

şi a ofertei de cazare a serviciilor agroturistice puse la dispoziţie de gospodăriile ţărăneşti

şi ferme agroturistice. La momentul actual în Ţara Oaşului funcţionează ferma

agroturistică Hatacov din Huta Certeze.

Agroturismul are un caracter complex, îmbină mai multe elemente: mediul natural

(resursă turistică), surplusul de cazare din gospodărie şi serviciile agroturistice (ocupaţia

şi produse tradiţionale).

4.2 BAZA TEHNICO-MATERIALĂ PENTRU TURISM

Baza tehnico-materială pentru turism este structurată astfel: baza de cazare, baza

de alimentaţie pentru turism, baza de tratament balnear şi baza de agrement.

4.2.1 Baza de cazare

Baza de cazare din Ţara Oaşului este structurată în: hotel, moteluri, hanuri,

cabane, căsuţe, campinguri, tabere şi pensiuni turistice rurale.

Tabelul numărul 1 prezintă tipul de unitate pe categorie şi numărul de locuri.

Tipuri de unităţi pe categorii de confort şi număr de locuri

Tabelul nr. 1

Tipul de unitateCategorie

confort

Număr de

locuri

Pondere

%

Numărul

unităţilor

Pondere

%

Hotel ** 108 16,8 1 2,3

Motel, cabane ** 236 31,2 7 16,7

Tabere şcolare n.c 232 36,1 2 4,8

Căsuţe * 75 11,7 27 64,2

Pensiunit.rurale * 26 4,05 5 11,9

Total - 641 100% 42 100%

În anul 2002 în Ţara Oaşului existau 42 de unităţi de cazare cu un total de 641

locuri. Predominau locurile de cazare în tabere şcolare (36,1%), în moteluri şi cabane

(31,2%), hotel (16,8%), căsuţe (11,7%) şi pensiuni turistice rurale (4,05%). Gradul de

confort al unităţilor se încadrează între 1 şi 2 stele şi neclasificate.

Structura bazei de cazare pe tipuri de unităţi şi categoria de confort este prezentată

în procente (fig. 16).

Structura bazei de cazare pe tipuri de unităţi şi categoria de confort

Categoria de confort a unităţilor de cazare este de 76% pentru o stea, 19% pentru

două stele şi 4,8% pentru cele neclasificate.

Hotel Oşanul, Negreşti-Oaş (fig. 16) categoria de 2 stele, 51 camere permanente

cu 1- 2 paturi, 108 locuri.

Cabanele – motel au această funcţie dublă prin faptul că sunt situate în mare

majoritate pe direcţia DN 19.

Motelul de la complexul Mujdeni (fig. 17) categoria de confort de 2 stele,

capacitate de 76 locuri, 32 camere cu 2 – 3 paturi.

La complexul Valea Măriei sunt 3 cabane – motel, dar numai două sunt în stare

de funcţionare. Cabana Pintea (fig. 18), categoria de 2 stele, 17 camere permanente cu

1-2 paturi, 60 locuri. Cabana Teilot (fig. 19), capacitate de 16 locuri cu 1-2 paturi.

Cabana de la Călineşti-Oaş (fig. 20), cu o capacitate de 60 locuri, 18 camere cu

1-3 paturi.

Cabana Sâmbra-Oilor (fig. 21), situată la pasul Huta, cu o capacitate de 24

locuri, 9 camere cu 2-3 paturi, având o arhitectură specifică Oaşului.

Hotelul Oşanul – Fig. 16

Motelul Mujdeni – Fig. 17

La nord de Negreşti-Oaş se află complexul pentru tabere şcolare Vrăticel,

număr mediu de locuri 152 şi 16 camere.

Pensiunile turistice rurale se află situate la Bixad, pensiuni care sunt clasificate

şi afiliate la ANTREC. Pensiunile turistice rurale sunt: Moiş Maria cu o capacitate de 4

locuri; Scocioreanu Aurel cu o capacitate de 4 locuri şi alte trei pensiuni cu 6 locuri

fiecare.

Capacitatea de cazare este completată printr-o serie de căsuţe la complexul

Mujdeni şi Călineşti-Oaş, campinguri, ferme agroturistice, pensiuni turistice (neafiliate

ANTREC) şi cabane forestiere.

Cabana Pintea – Fig. 18

Cabana Teilor – Fig. 19

Cabana Călineşti-Oaş – Fig. 20

Cabana Sâmbra-Oilor – Fig. 21

4.2.2 Baza de alimentaţie pentru turism

Alături de echipamentele de cazare turistică, un rol hotărâtor pentru activitatea

turistică a unei localităţi sau complex turistic îl au echipamentele de alimentaţie publică

sau pentru turism.

Baza de alimentaţie pentru turism este asociată în proporţie de 90% complexelor

turistice sau în unităţile de cazare.

Reţeaua unităţilor de alimentaţie publică destinată pentru satisfacerea nevoilor de

hrană ale turiştilor este alcătuită din restaurante, pizzerii, fast-food, disco-bar, baruri,

cofetării şi terase care funcţionează în funcţie de sezon. (tabelul 2).

Tabelul nr. 2

Capacitatea locurilor de alimentaţie pentru turism

pe tipuri de unităţi din Ţara Oaşului

Tipuri de

unităţi

Număr

unităţi

Număr

locuri

Pondere %

nr.unităţi

Restaurante 8 810 19,51

Baruri-terase 20 160 48,78

Disco-bar 7 200 17,07

Fast-food 6 65 14,63

Total 41 1235 100%

Reprezentative pentru turism sunt unităţile cu un accentuat profil culinar, dar şi cu

caracter recreativ.

În Ţara Oaşului unităţile de alimentaţie publică sau pentru turism se concentrează

în oraşul Negreşti-Oaş şi la complexele turistice de la Valea Măriei şi Mujdeni.

Principalele structuri de alimentaţie pentru turism din punct de vedere al calităţii

serviciilor şi a frecventării de către turişti sunt în:

Negreşti-Oaş, cu 2 unităţi-resturante mai importante: o unitate restaurant –

cafe-bar (fig. 22), o unitate restaurant – bar, terasă şi disco-bar în incinta hotelului

Oşanul cu 150 locuri. Reţeaua de alimentaţie pentru turism este fast-food, bar-

restaurant, baruri-terase şi pizzerii.

Cabana Călineşti-Oaş dotată cu restaurant, bar, terasă, cu o capacitate de 15-

20 locuri.

Cabana Pintea, restaurant-bar, terasă cu o capacitate de 200 locuri, confort

ridicat.

Motelul de la complexul Mujdeni dotat cu restaurant-bar, terasă, având o

capacitate de 200 locuri.

Restaurant din Negreşti-Oaş – Fig. 22

Dacă la unităţile de alimentaţie pentru turism tip fast-food, pizzerii se serveşte

ceea ce este specific, la unităţile de tip han-cabană, exemplu Sâmbra Oilor (şi altele), se

servesc şi meniuri tradiţionale oşeneşti.

Baza de alimentaţie pentru turism este completată prin unităţile de servire a

turiştilor din localităţile Turţ (bar-restaurant, terasă) şi Tarna Mare prin complexul de

tabără şcolară dotat cu restaurant-terasă.

4.2.3 Baza de tratament balnear

Prin analiza turismului balnear se poate constata situaţia actuală a bazei de

tratament.

Baza de tratament balnear este structurată în diferite instalaţii pentru băi, cură

externă şi cură internă. Aceste instalaţii şi capacităţile existente sunt înr-o stare precară de

funcţionare. Baza de tratament balnear se află situată în incinta motelului Pintea

(complexul Valea Măriei) şi la Bixad (funcţionare precară).

Această situaţie s-a amplificat după anul 1990 punându-se accentul pe alte forme

şi structuri turistice.

4.2.4 Baza de agrement

Structurile turistice de agrement din Oaş sunt asociate complexelor turistice de la

Valea Măriei, Mujdeni şi la Călineşti-Oaş.

Baza de agrement de la Valea Măriei constă în următoarele servicii de

agrement: piscină, 1 salon fitness şi salon de relaxare cu băi în ape minerale, disco-bar.

Având potenţial insuficient valorificat şi servicii de agrement insuficiente.

Structura de agrement de la complexul Mujdeni este împărţită astfel:

agrement nautic, piscină acoperită, salon de fitness, terenuri pentru fotbal şi tenis şi disco-

bar (unele încă nefuncţionale).

La complexul Călineşti-Oaş structura de agrement este insuficientă sau

lipseşte în totalitate, se remarcă totuşi agrementul nautic (fără funcţionare) şi un mic parc

de distracţii pentru copii.

4.2.5 Circulaţia turistică

Fluxul turistic este determinat de indicele de mobilitate a ariilor emiţătoare de

turiţti, de indicele potenţialului turistic a zonei de primire, cazare şi a formei de turism.

Ariile emiţătoare de turişti sunt judeţele Bihor, Maramureş, Sălaj, municipiile din

judeţ şi turişti din România şi străinătate. După anul 1989 numărul de turişti cazaţi este în

scădere din cauza factorilor socio-economici şi a politicii defavorabile turismului.

Numărul turiştilor cazaţi în Ţara Oaşului se prezenta pe perioada 1996 – 2001.

Acesta este de 18488 din care 16004 turişti cazaţi la hotel Oşanul.

Repartiţia turiştilor cazaţi pe tipuri de unităţi în Ţara Oaşului este prezentată în

tabelul 3.

Turişti înregistraţi în unităţile de cazare din Ţara Oaşului pe tipuri de unităţi

Tabelul 3

Număr turişti

1996 1997 1998 1999 2000 2001

Tip

unit

Ro

m

St

r.

Tot

al

Ro

m

St

r

Tot

al

Ro

m

St

r

Tot

al

Ro

m

St

r

Tot

al

Ro

m

St

r

Tot

al

Ro

m

St

r

Tot

al

Hot

el16

72

2

1

0

18

82

18

48

1

7

1

20

19

22

93

7

7

7

30

70

25

21

3

5

0

28

71

26

92

6

8

8

33

80

23

50

4

3

2

27

82

Mot

e-

luri,

caba

ne

5 - 5 6 - 6 211

536 20

1

939 34

3

771 32

5

284

Tab

ere

şcol

are

21

0-

21

0

94

6-

94

6

14

4-

14

4

25

0-

25

0

23

9-

23

9

18

0-

18

0

Căs

uţe25 - 25 27 - 27 17 - 17 28 - 28 32 - 32 36 - 36

Pens

.t

rural

e

7 - 7 8 - 8 16 - 16 18 - 18 27 - 27 33 - 33

Tot

al2129 3006 3283 3206 3749 3115

Sursa: Direcţia Judeţeană de statistică Satu Mare

Se remarcă o creştere (tabelul 3) a numărului de turişti în perioada 1996-2000.

Astfel numărul de turişti a crescut cu 40% în 2000 faţă de 1996.

După 2000 se observă o scădere a numărului de turişti; în 2001 numărul turiştilor

a scăzut cu 634 turişti faţă de 2000.

Structura turiştilor cazaţi în Ţara Oaşului, în anul 1996 şi anul 2001 va fi

prezentată în fig. 23 din care rezultă că: în anul 1996 s-au înregistrat 90,13% turişti

români şi 9,86% turişti străini, în anul 2001 s-au înregistrat 84,46% turişti români şi

15,53% turişti străini.

Structura turiştilor cazaţi între anii 1996 – 2001

Dinamica turiştilor cazaţi la toate tipurile de unităţi din Ţara Oaşului este

prezentată în fig. 24

Dinamica turiştilor cazaţi la unităţile de cazare din Ţara Oaşului

Evoluţia numărului de turişti cazaţi pe tipul de unitate prezintă o evoluţie

crescătoare, la hotel Oşanul din anul 1996 până în anul 2000 (în anul 1996 au fost

88,84% turişti români şi 14,45% turişti străini; în anul 2000 au fost 79,59% turişti români

şi 20,34% turişti străini).

La moteluri, cabane se observă (din tabelul 4) că în anii 1996 – 1997 au fost

cazaţi un număr redus de turişti; această situaţie se datorează activităţilor de renovare,

modernizare la unităţile de cazare de la complexele Valea Măriei, Călineşti-Oaş, iar la

motelul-cabană de la Mujdeni cauza fiind că acesta a intrat în funcţiune numai din 2001.

Evoluţia din 1998 a fost în ordine crescătoare, intrând în funcţiune motelul-cabană de la

Valea Măriei, Călineşti Oaş şi de la complexul Mujdeni. Situaţia de la taberele şcolare şi

căsuţe a avut o dinamică mai accentuată cu descreşteri şi creşteri ale numărului de turişti,

cu un an de vârf la tabere şcolare în 1997 când a funcţionat şi tabăra de la Tarna Mare,

din cele două tabere existente (Vrăticel şi Tarna Mare); la aceste tipuri de unităţi se

constată lipsa turiştilor străini, majoritatea căsuţelor fiind proprietate personală (în mod

special la Mujdeni). La pensiunile turistice rurale se constată o evoluţie crescătoare

lipsind însă turiştii străini.

Numărul turiştilor cazaţi la unităţile de cazare se prezintă în modul următor:

La tabăra şcolară Vraticel au fost cazaţi în medie de 237 turişti români (1996 –

2001), în anul 1998 au fost cazaţi 144 elevi raportat pe un număr mediu de locuri de 152,

această situaţie poate fi urmărită în fig. 25.

Dinamica turiştilor cazaţi la tabăra Vrăticel 1996 - 2001

Tabăra de la Tarna Mare în anul 1997 au fost înregistraţi 641 turişti români

dintr-un total de 946 turişti, ceea ce reprezintă 67,75% din totalul turiştilor cazaţi în

tabere şcolare.

La complexul Valea Măriei în anul 1999 şi anul 2000, au fost cazaţi 30 turişti

şi respectiv 50 turişti cu o perioadă de vârf mai – agusut şi decembrie – ianuarie,

predominând turiştii străini.

În anii 1997, 1998 cabana de la Călineşti-Oaş era închiriată pentru persoane

din domeniul patronatului, iar între anii 1999 – 2001 s-au înregistrat 35 turişti.

La motelul Mujdeni, intrat în funcţiune din anul 2001 şi până în 2002 s-au

înregistrat 65 turişti.

Pentru a observa dinamica turiştilor cazaţi în principalul hotel din Ţara

Oaşului, analizăm situaţia înregistrată la hotel Oşanul (Negreşti-Oaş) din 1996 până în

2001 (fig. 26).

Dinamica turiştilor cazaţi la hotel Oşanul 1996 – 2001

Structura şi numărul turiştilor cazaţi la hotel Oşanul pe anul 2000 este prezentată

în tabelul 4.

Structura turiştilor cazaţi la hotel Oşanul anul 2000

Tabel 4

Trim.I Trim. II Trim. III Trim.IV Total

Total turişti trimestru

817 739 906 918 3380

Turişti români 486 592 786 828 2692

Turişti străini 331 147 120 90 688

Austria 16 2 4 - 22

Germania 44 10 8 10 72

Franţa - - 3 4 7

Italia 56 - - - 56

Rusia - 4 - - 4

Alte ţări 185 131 105 76 497

Sursa: Direcţia Judeţeană de Statistică Satu Mare

Din tabelul 4 se poate constata că pe parcursul anului 2000 (anul de vârf), au fost

cazaţi un total de 3380 turişti (79,64% turişti români şi 20,35% turişti străini). La

structura turiştilor străini predominau turiştii din Germania şi Italia (cu 10,46%) şi,

respectiv 8,13%).

Dinamica şi structura turiştilor cazaţi la hotel Oşanul între anii 1996 – 2001 este

prezentată în fig. 27.

Dinamica şi structura turiştilor la hotel Oşanul 1996-2001

Din fig. 27 se poate constata că numărul turiştilor români cazaţi la hotelul Oşanul

a crescut din anul 1996 până în anul 2000, după care a urmat o scădere. Comparativ cu

numărul turiştilor români, turiştii străini prezintă o dinamică mai accentuată cu o perioadă

de vârf în anul 1998.

Structura şi dinamica turiştilor străini cazaţi la hotelul Oşanul pe perioada 1996-

2001 este prezentată în figura 28.

Structura şi dinamica turiştilor străini cazaţi la hotelul Oşanul 1997-2001

Din fig.28 se observă o dinamică acentuată a turiştilor cazaţi la hotel Oşanul

(turişti proveniţi din Austria, Germania, Franţa, Italia, Rusia), predominând turiştii din

Germania. La această dinamică se observă că numărul turiştilor din Germania a scăzut

din anul 1997 până în 2001, raport la turiştii din celelalte ţări care prezintă o variaţie

accentuată.

Durata maximă a înnoptărilor este 6 nopţi, iar durata medie este de 3 nopţi.

Durata sejurului reprezintă capacitatea ofertei turistice de a reţine turistul în

zona turistică respectivă, nivelul său este determinat de: nivelul veniturilor, preţul ofertei

turistice, calitatea serviciilor, durata timpului liber. Durata maximă a sejurului este de 7

zile, iar durata medie a sejurului de 3-4 zile.

Analiza circulaţiei turistice s-a efectuat punându-se accentul pe circulaţia turistică

de la hotel Oşanul din Negreşti Oaş. La această unitate de cazare s-a înregistrat o

circulaţie turistică mai intensă şi structura turiştilor fiind diversificată, sub raportul

calităţii serviciilor de cazare, faţă de celelalte unităţi de cazare, care şi-au început

activitatea şi ridicarea confortului de cazare pe la jumătatea sau sfârşitul perioadei

analizate (la complexele Valea Măriei şi Mujdeni).

CAPITOLUL V

5. PROPUNERI DE DEZVOLTARE ŞI

PROMOVAREA TURISMULUI

5.1. PREMISE ALE DEZVOLTĂRII

Analizând potenţialul turistic din Ţara Oaşului, anumite aspecte au contribuit, vor

contribui şi pot revitaliza activitatea turistică.

Pentru aplicarea strategiei de dezvoltare a turismului în viitor este necesar să se ia

în considerare următoarele premise de dezvoltare:

valoarea potenţialului turistic, cererea turistică la nivel judeţean şi regional,

resursele turistice şi păstrarea tradiţiei;

poziţia Ţării Oaşului în Regiunea de Nord-Vest a României în principal faţă

de judeţele Maramureş, Bihor, Câmpia Someşului, piaţa turistică vest europeană,

punctele de frontieră, şi o circulaţie turistică intensă îndeosebi internaţională;

potenţialul turistic de mare valoare mai ales cel cultural şi a tradiţiilor

populare;

infrastructura generală şi importanţa acestora, apropierea de aeroporul Satu

Mare, de drumul european (E 60), drumul european (E 81) şi legătura directă cu drumul

naţional (DN 19);

promovarea, diversificarea, revitalizarea formelor de turism;

5.2. FORME DE TURISM PROPUSE PENTRU DEZVOLTARE

Având în vedere potenţialul turistic natural şi antropic, formele de turism care se

pot dezvolta sunt:

turismul rural şi agroturismul;

turismul cultural (etnografic);

turismul de tratament balnear;

turismul de odihnă şi recreere-agrement;

turismul montan.

5.2.1 Dezvoltarea turismului rural şi a agroturismului

Procesul de dezvoltare turistică a spaţiilor rurale vizează creerea condiţiilor pentru

sporirea numărului de turişti, satisfacerea cerinţelor acestora, dar şi a desfăşurării

activităţilor economice specifice.

Dezvoltarea zonelor rurale, pentru activitatea turistică, presupune dezvoltarea şi

diversificarea structurii de cazare şi iniţierea unor noi activităţi de agrement.

Turismul rural şi agroturismul reprezintă pentru Ţara Oaşului cea mai viabilă

formă de turism.

Pentru amenajarea spaţiilor rurale nu se impun investiţii foarte ridicate, faţă de

alte forme de turism şi structuri de cazare, amenajările turistice fiind determinate de

elementele specifice zonei.

Ţara Oaşului prin potenţialul natural, cultural şi tehnico-economic ar putea

constitui baza dezvoltării turismului rural şi agroturismului, fiind condiţionat de:

cadrul natural pitoresc al spaţiului rural;

poziţia căilor de comunicaţie;

prezenţa monumentelor naturale şi cultural-istorice;

arta, arhitectura populară, tradiţiile şi obiceiurile;

participarea turiştilor la viaţa locală şi la activităţile tradiţionale.

Această formă de turism ar duce implicit la dezvoltarea localităţilor rurale

(Certeze, Bixad, Călineşti Oaş, Aliceni, Lechinţa, Tur, Tarna Mare, Batarci), scoaterea

din izolare a unora, asigurarea unor venituri suplimentare prin hotelăria rurală (hanuri) cu

funcţionalitate diversă care ar asigura deservirea turiştilor şi în afara sezonului de vârf

turistic din unele localităţi rurale izolate şi nu numai.

Turismul rural şi agroturismul este o alternativă economico-turistică care se

încadrează perfect în peisajul oşenesc, dar rămâne la iniţiativa administrativă, a politicii şi

în atenţia populaţiei locale de a dori să-şi investească capitalul, potenţialul şi timpul în

activitatea turistică; toate aceste aspecte se află într-un stadiu incipient de strategie şi

dezvoltare.

5.2.2 Dezvoltarea turismului cultural (etnografic)

Dezvoltarea turismului cultural (etnografic) este condiţionată de potenţialul

cultural-etnografic.

Ţara Oaşului dispune de elemente cultural-etnografice unele unicat dar şi de alte

elemente care pot constitui baza spre dezvoltarea acestei forme de turism:

reţea de căi de comunicaţie (rutieră şi feroviară), cu toate că infrastructura

existentă nu este la nivelul standardelor europene sub aspect calitativ;

baza tehnico-materială diversificată (hoteluri, moteluri, cabane, campinguri şi

numeroase structuri de alimentaţie), cu proiecte de dezvoltare şi renovare pentru a atrage

un număr mai ridicat de turişti străini;

poluarea având un grad redus;

conservarea şi restaurarea elementelor culturale.

Pentru această dezvoltare se impun iniţierea unor programe turistice şi propuneri

de dezvoltare, spre exemplu:

introducerea în circuitul turistic a unor programe diversificate, punându-se în

valoare elementele cultural-etnografice şi a obiectivelor, unele cu caracter de unicat

(arhitectura populară, arta populară, portul popular şi obiectivul numit Muzeul Ţării

Oaşului);

demararea unor acţiuni turistice care să valorifice principalele manifestări

tradiţionale (Sâmbra Oilor);

amplificarea şi diversificarea programelor şi a ofertei de la agenţiile de turism

cu o susţinere din partea autorităţilor locale, a Direcţiei Judeţene de Cultură şi a

Ministerului Turismului.

Prin dezvoltarea turismului cultural se dezvoltă implicit şi turismul itinerant.

5.2.3 Dezvoltarea turismului de recreere

Având în vedere potenţialul unor obiective de interes economico-turistic,

dezvoltarea turismului de agrement se referă la dezvoltarea complexelor turistice

existente, dar şi a altora.

Complexul Călineşti-Oaş şi lacul de acumulare omonim prezintă un potenţial

turistic care merită dzvoltat prin dezvoltarea posibilităţilor de agrement nautic şi alte

condiţii de divertisment;.

Complexul Mujdeni a cunoscut în ultimii cinci ani o dezvoltare rapidă şi va

cunoaşte prin potenţialul nautic (cu toate că lacul are dimensiuni reduse faţă de cele de la

Călineşti Oaş) şi prin amenajarea şi construcţia unei piscine acoperite, salon de fitness,

terenuri sportive şi altele.

Demararea de către Agenţia Naţională de Dezvoltare Regională Nord-Vest a

unui proiect numit „Proiectul Luna-Şes” care va fi o microstaţiune turistică cu funcţie a

agrement.

5.2.4 Dezvoltarea turismului montan

Turismul montan se referă la drumeţia montană, sporturile de iarnă, amenajarea

unităţilor de cazare.

Pentru dezvoltarea turismului montan sunt necesare:

refacerea marcajelor turistice pentru drumeţia montană;

promovarea, editarea unor hărţi şi ghiduri cu privire la echipamentele

turistice montane, durata de mers, gradul de dificultate;

dezvoltarea fundamentului pentru sporturile de iarnă (accesul spre vârful

Pietroasa, spre stratul de zăpadă şi a expunerii pantelor);

finalizarea proiectului la microstaţiunea turistică Luna-Şes.

5.2.5 Dezvoltarea turismului pentru tratament balnear

Complexele turistice balneare sau localităţile balneare funcţionează ca centre de

comună agrar-industriale şi apoi turistice. Resursele naturale (apele minerale) care

condiţionează dezvoltarea turismului balnear din Oaş sunt limitate sau necesită noi

investiţii în reamenajarea, recondiţionarea sistemelor de aducţiune a apelor, a instalaţiilor

în general.

În ansamblu Ţara Oaşului are nevoie de o recondiţionare capitală în ceea ce

priveşte statutul de complex turistic balnear, scoaterea din stadiul precar în care se află la

momentul actual.

În procesul de dezvoltare şi modernizare a localităţilor balneare se impune:

exploatarea optimă a resurselor natruale;

asocierea cu alte activităţi şi forme de turism, dezvoltarea, structurarea

echipamentelor şi construcţiile balneare în raport cu capacitatea şi calitatea resurselor;

introducerea progresului tehnic în activitatea şi exploatarea balneară, a

tehnologiilor moderne şi instalaţii balneare de calitate pentru atragerea turiştilor;

Aceste aspecte de dezvoltare se referă la toate localităţile cu caracter balnear din

Ţara Oaşului dar mai ales la Valea Măriei, Bixad, Băile Puturoasa şi Luna-Şes

(izvoare care vor fi recaptate şi recondiţionate odată cu microstaţiunea Luna-Şes).

5.3 DEZVOLTAREA BAZEI TEHNICO-MATERIALE TURISTICE

Dezvoltarea bazei tehnico-materiale pentru turism vizează:

dezvoltarea, modernizarea bazei de cazare;

dezvoltarea bazei de alimentaţie pentru turism;

amenajarea şi construirea de noi staţiuni turistice sau complexe turistice.

Această dezvoltare este favorizată de condiţiile şi potenţialul natural (al unor

areale) şi a demarării unor investiţii (proiecte de dezvoltare în curs), de subliniat cel mai

amplu şi singurul proiect promiţător de dezvoltare turistică la Luna-Şes.

5.3.1 Dezvoltarea, modernizarea bazei de cazare

Baza de cazare se află în condiţii optime de funcţionare, la unele unităţi existând

un confort de 2 stele.

Acţiuni de modernizare, renovare s-au înregistrat la toate unităţile de cazare, în

ultimii cinci ani şi vor continua pentru îmbunătăţirea, ridicarea confortului. Totuşi aceste

acţiuni nu au dus la ridicarea consistentă a categoriei de confort (unităţile de cazare au

rămas la categoria de 2 stele).

Se prevede modernizarea hotelului Oşanul prin utilizarea unor noi materiale de

design interior, a ferestrelor termopan, modernizarea grupurilor sanitare, cuplarea la

televiziunea prin satelit şi altele, acestea în mare măsură s-au realizat şi vor continua.

Modernizarea şi dezvoltarea unităţilor de cazare de la complexul Valea Măriei

vizează:

construcţia unei cabane numită cabana Pintea, o construcţie cu utilităţi

tehnico-materiale moderne (care a ajuns la stadiu finalizat);

construcţia unei cabane de 100 locuri care se află în stadiu nefinalizat.

La complexul turistic Mujdeni dezvoltarea şi modernizarea bazei de cazare s-a

realizat (se au în vedere construcţia unor unităţi de cazare), prin construcţia unui motel cu

o capacitate de 76 locuri, îmbinarea arhitecturii specifice Oaşului cu arhitectura şi

materiale moderne, telecomunicaţii şi confort de 2 stele.

Aceste unităţi prezentate din cadrul complexelor turistice au suferit modernizări şi

dezvoltări în perioada 1992 – 2001 (acţiunile de modernizare şi dezvoltare vor continua),

sunt incluse în circuitul turistic raportat la alte acţiuni şi proiecte de dezvoltare care sunt

într-un stadiu incipient.

Dezvoltarea bazei de cazare se referă la proiectul Luna-Şes finanţat Phare. Prin

demararea proiectului se are în vedere dezvoltarea tuturor aspectelor şi elementelor cu

destinaţie turistică şi implicit a bazei de cazare. Acest proiect este promiţător şi

revoluţionar pentru Ţara Oaşului şi la nivel judeţean.

În microdepresiunea turistică Luna-Şes s-au propus unităţi de cazare, structurate

astfel:

căşuţe de vacanţă (bungalouri) capacitate totală de 800 locuri;

două hoteluri a 140 locuri fiecare;

cinci minihoteluri cu specific rural a 15 – 20 locuri de cazare fiecare;

două cabane cu 150 locuri fiecare;

camping pentru corturi şi rulote.

5.3.2 Dezvoltarea bazei de alimentaţie pentru turism

Unităţile de alimentaţie pentru turism aparţin unităţilor de cazare existente şi s-au

dezvoltat odată cu construcţia uităţilor de cazare astfel:

cabana Pintea de la complexul turistic Valea Măriei cu o capacitate a

restaurantului de 200 locuri (2 stele);

la motelul Mujdeni o bază de alimentaţie turistică de 200 locuri.

Baza de alimentaţie propusă din microdepresiunea turistică Luna-Şes se va realiza

în cadrul unităţilor de cazare, respectiv în cadrul hotelurilor (200 locuri), cabanelor (două

unităţi cu un total de 100 locuri) şi unităţi de alimentaţie turistică independente în număr

de 7 având în total 100 locuri.

5.3.3 Amenajarea şi construcţia microstaţiunii turistice Luna-Şes

Dezvoltarea activităţii turistice în Ţara Oaşului se bazează pe singurul proiect în

stadiu incipient şi astfel apariţia pe harta turistică a unei microstaţiuni turistice numită

Luna-Şes.

Complexul turistic Luna-Şes prevede o dezvoltare complexă turistică, a multor

aspecte din Ţara Oaşului pentru atingerea scopului.

Considerăm că o dată cu finalizarea microstaţiunii Luna-Şes activitatea şi

circulaţia turistică se va amplifica şi va spori interesul de cunoaştere pentru alte obiective

turistice şi complexe din zonă şi din apropiere.

Formele de turism care vor beneficia de reale condiţii de dezvoltare sunt şi vor fi

turismul montan, turismul de agrement şi, eventual, turismul de tratament balnear.

Demararea proiectului Luna-Şes a fost favorizată în primul rând de condiţiile şi

potenţialul natural (o arie microdepresionară şi altitudini înconjurătoare de 1200 m în

vârful Pietroasa); printre acestea se află arii protejate precum Tinoavele Trestia, Tăul cu

gândac, Tinovul Afinari şi Sfinxul Oaşului (o stâncă golaşă de 25 m înălţime pe versantul

vestic al vârfului Pietroasa la 1170 m altitudine).

Teritoriul în care se va amplasa microstaţiunea turistică Luna-Şes este o mică

depresiune între culmile vârfurilor Strunji, Soci, Tiganu şi Pietroasa, un spaţiu ocupat în

principal de păşuni şi fâneţe cu intercalaţii de foioase, conifere şi arbuşti.

Pentru realizarea lucărilor destinate proiectului se vor scoate din circuitul silvic

4,75 ha, circuitul agricol 23,17 ha şi alte 61,48 ha pentru alte investiţii.

Schimbările de destinaţie a terenurilor sunt evidenţiate în tabelul 5.

Schimbările de destinaţie a terenurilor pentru

Complexul turistic Luna-Şes

Tabelul 5

Destinaţia

terenurilor

Suprafaţa (ha)

Coeficient de

modific. faţă

de situaţia

existentă

Situaţia

existentă

Proiectat

Obiective de

utilitate

publică

Investiţii

privateTotal propus

Drumuri 3,40 13,90 - 13,90 4,09

Ape 1,10 2,70 - 2,70 2,45

Păşuni, zone

verzi, sport126,30 26,30 - 26,30 0,21

Păduri 45,00 41,75 - 41,75 0,93

Pârtie

de schi13,30 19,80 - 19,80 1,49

Construcţii 2,70 23,17 - 87,35 32,35

Sursa: Consiliul Judeţean Satu Mare, Agenţia de Dezvoltare Regională Nord-Vest

Totalul suprafeţei microstaţiunii turistice este 191,8 ha. Capacitatea, tipurile de

investiţii şi caracteristicile microstaţiunii sunt prezentate în tabelul 6.

Tabelul 6

Tipurile de investiţii Capacitate – caracteristici tehnice

Case de vacanţă

Numărul unităţilor: 200

Locuri de cazare: 800

Teren – 6,0 ha

Hoteluri

2 unităţi cu 140 locuri cazare fiecare

200 locuri alimentaţie fiecare

Teren – 3,2 ha

Cabane

2 unităţi cu 100 locuri cazare fiecare

100 locuri alimentaţie

Teren – 0,8 ha

Spaţii comerciale10 unităţi

Teren – 0,3 ha

Unităţi de alimentaţie publică

independente

7 unităţi

100 locuri de alimentaţie

Teren – 0,6 ha

Camping şi anexe120 locuri de cazare

Teren – 1,5 ha

Terenuri sportive şi anexe Teren – 4,4 ha

Parcări publice

100 locuri parcări pentru autoturisme

10 locuri parcări pentru autocare

Teren – 0,3 ha

Pârtie de schi, teleschi şi telescaun

Capacitate telescaun 240 persoane/oră

Teren – 9,0 ha

Capacitate teleschi 160 persoane/oră

Teren – 6,8 ha

Total cazare 1160 locuri

Total alimentaţie 600 locuri

Sursa: Agenţia de Dezvoltare Regională Nord-Vest, Consiliul Judeţen Satu Mare

Pentru realizarea acestor capacităţi de cazare, alimentaţie, comerţ şi agrement vor

fi necesare investiţii din fonduri publice, investiţii de interes public din fonduri private şi

investiţii de interes privat astfel:

a) investiţii din fonduri publice pentru:

modernizarea şi dezvoltarea drumului comunal DC 7S;

drumuri interioare de acces şi de servire;

parcări publice, alei pietonale;

pistă skateboard;

alimentare cu energie electrică, gaze naturale, alimentare cu apă, captare şi

staţie de tratare;

instalaţii speciale – afişaje;

amenajare, echipare şi dotare pârtie de schi 1 şi 2;

amenajare luciu de apă pentru agrement;

amenajare zone verzi şi trasee marcate;

baza de salubrizare şi dezăpezire;

puncte colectare deşeuri;

clădire administrativă.

b) investiţii de interes public din fonduri private pentru:

hoteluri-restaurant 280 locuri cazare şi 400 locuri pentru alimentaţie;

două cabane turistice cu 50 locuri cazare fiecare şi 100 locuri pentru

alimentaţie;

5 minihoteluri cu specific rural cu 15 – 25 locuri de cazare;

camping pentru corturi şi rulote cu anexele administrative şi sanitare

necesare;

spaţii comerciale;

unităţi de alimentaţie publică independente;

terenuri sportive.

c) investiţii de interes privat pentru:

case de vacanţă familiale pe terenuri private şi terenuri concesionate;

Formele de turism dezvoltate la microstaţiunea Luna-Şes sunt:

turismul montan prin dotările şi amenajările pârtiilor de schii, cu trei clădiri

de staţie pentru sistemul teleschi cu dotări şi echipamente pentru staţii radio, afişarea

condiţiilor meteo, plase de protecţie balizare pârtie, amenajarea, remarcarea traseelor

pentru drumeţiile montane;

turismul de agrement prin amenajarea luciului de apă, lacul se va amenaja la

confluenţa a trei pârâiaşe din mijlocul microstaţiunii la cota 590 m şi va avea o suprafaţă

de 0,50 ha (printr-un baraj).

5.4 DEZVOLTAREA INFRASTRUCTURII GENERALE

Pentru dezvoltarea tuturor formelor de turism şi a întregii activităţi turistice sunt

necesare dezvoltarea, modernizarea infrastructurii generale.

Infrastructura generală presupune:

dezvoltarea şi modernizarea drumurilor;

dezvoltarea alimentării cu energie electrică şi termică;

dezvoltarea şi modernizarea alimentării cu apă potabilă şi a sistemului de

epurare, tratare şi canalizare.

Având în vedere dotările existente de infrastructură generală la ora actuală numai

oraşul Negreşti-Oaş dispune de o infrastructură generală, dar se are în vedere dezvoltarea

şi modernizarea acesteia. Toate celelalte localităţi din Ţara Oaşului sunt dotate numai cu

energie electrică şi reţeaua stradală.

Pe baza acestor constatări s-a ajuns în situaţia de a iniţia proiecte de dezvoltare la

Agenţia Naţională de Dezvoltare Regională Nord-Vest, unele dintre acestea sunt în curs

de demarare sau numai în stadiul de proiect.

Proiectele de dezvoltare şi modernizare a infrastructurii generale sunt axate pe:

dezvoltarea şi modernizarea alimentării cu apă potabilă;

dezvoltarea şi alimentarea cu gaz metan;

dezvoltarea şi modernizarea DN 19, a unor tronsoane de drumuri judeţene şi

a drmurilor din localităţi;

dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii pentru unele obiective turistice,

proiect finanţat Phare de Dezvoltare, Modernizare a infrastructurii şi standului de

vizitarela Muzeul Ţării Oaşului, la ambele secţii.

5.4.1 Dezvoltarea şi modernizarea alimentării cu apă

Dezvoltarea reţelei de alimentare cu apă şi modernizarea celei existente prevede o

serie de programe şi proiecte de dezvoltare: proiecte Sapard şi programul de dezvoltare

cu finanţare Phare, şi proiectul de dezvoltare turistică Luna-Şes.

Aceste proiecte de dezvoltare şi modernizare a alimentării cu apă se referă la:

Reabilitarea şi extinderea sistemului de alimentare cu apă potabilă a oraşului

Negreşti-Oaş, finanţate Phare.

Realizarea staţiei de epurare Negreşti-Oaş din Proiectul Ecologizării râului

Tur, proiect finanţat Phare.

Proiectul Luna-Şes, finanţat Phare, va fi dotat cu un sistem propriu centralizat

de captare, alimentare, tratare şi distribuţie, sursa de apă o constituie Valea Tiganului pe

care se va realiza un baraj de beton şi o priză de apă la cota 710 m.

Alte localităţi pentru care sunt prevăzute proiecte în curs de finalizare sau numai

în stadiul incipient sunt la: localităţile care au şi funcţie turistică Turţ, Certeze, Oraşu-

Nou şi Remetea Oaşului, Prilog, Prilog.Vii.

Aceste proiecte sunt structurate astfel:

Proiectul „Sapard” de alimentare cu apă la Turţ;

Proiectul „Sapard” de alimentare cu apă pentru localitatea Remetea Oaşului;

Proiectul „Sapard” de aducţiune şi alimentare cu apă potabilă la localităţile

Prilog şi Prilog-Vii;

Proiectul „Sapard” de aducţiune şi alimentare cu apă potabilă a localităţii

Oraşu Nou;

Proiectul finanţat din fonduri „Sapard”, privind aducţiunea de apă potabilă a

localităţii Certeze;

5.4.2 Dezvoltarea şi alimentarea cu gaz metan

Reţeaua de distribuţie şi alimentare cu gaz metan din Ţara Oaşului prevede o serie

de proiecte.

Conducta de gaz metan din Oaş are o aducţiune până la Negreşti-Oaş şi

lucrările de distribuiţie în oraş a gazului sunt în curs de finalizare.

Pentru localitatea Vama se prevede introducerea gazului metan, (fiind pe

direcţia conductei până la Negreşti Oaş) şi finalizarea lucrărilor de distribuţie în decursul

anului 2003.

Un alt proiect de dezvoltare a reţelei şi distribuţiei gazului metan este

alimentarea complexului turistic Luna-Şes. Conducta de aducţiune a gazelor naturale de

presiune medie în lungime de 9,50 km va porni de la conducta de pe DN 19 în Negreşti-

Oaş la km 0 al DC 75 şi urmăreşte DC 75 până la staţia de reglare proiectată la complexul

turistic.

5.4.3 Dezvoltarea şi modernizarea drumurilor

Din datele de la Direcţia Judeţeană de Drumuri se prevăd unele proiecte,

propuneri de dezvoltare, modernizare şi extindere a drumurilor de ordin naţional şi

judeţean (comunal).

Drumul naţional (DN 19) de mare importanţă pentru activitatea economico-

turistică din Ţara Oaşului necesită acţiuni de modernizare; în această privinţă sunt

proiecte, propuneri, dar nu s-au găsit fonduri de finanţare.

Lucrări de modernizare la drumurile judeţene de la Turţ spre Batarci – Tarna

Mare.

Proiect Phare de Dezvoltare şi Modernizare a drumurilor Negreşti-Oaş – Tur

– Valea Măriei.

Prin demararea proiectului Luna-Şes se prevede dezvoltarea, modernizarea

drumului comunal (DC 75), fiind un drum de pământ şi pietruit, de la oraşul Negreşti-Oaş

la Luna-Şes pe o distanţă de peste 10 km.

5.5 PROMOVAREA TRUSIMULUI ŞI PROGRAME TURISTICE

Promovarea activităţii turistice este realizată la nivel de judeţ (şi pentru Oaş) de

Agenţia de Turism Acord BTT Satu Mare şi filiala ANTREC Satu Mare, de agenţii de

turism din Baia Mare, Sighetu Marmaţiei, Oradea şi Zalău.

Având în vedere dotările tehnico-materiale pentru turism din Ţara Oaşului, oferta

agenţiiilor de turism este complexă.

Promovarea turismului la nivel de judeţ, inclusiv zona Oaşului, a fost prezentată şi

la târgurile internaţionale şi naţionale de turism de la Bucureşti şi la diverse întruniri ale

agenţiilor de turism la nivel regional pentru dezvoltarea şi promovarea turismului din

judeţele Bihor, Sălaj, Satu Mare şi Maramureş.

Alte procedee de promovare a turismului sunt mijloacele mass-media sau prin

propria publicitate la unele unităţi de cazare, referitor la calitatea serviciilor, condiţiile şi

confortul, tariful practicat şi alte servicii şi facilităţi.

Oferta agenţiilor de turism se referă la:

tipurile de unităţi pentru cazare şi oferta acestora (Agenţia Acord şi prin

filiala ANTREC Satu Mare), hoteluri, moteluri, cabane şi pensiuni turistice rurale;

excursii organizate, spre sau în Ţara Oaşului şi zonele înconjurătoare;

transport turistic;

excursii şi drumeţii de la unităţile de cazare în cadrul Oaşului şi zonele

înconjurătoare în special Maramureş.

Programele turistice sunt legate de:

vizitarea obiectivelor turistice ento-culturale în special din centrul turistic

Negreşti-Oaş;

evenimentele folclorice şi tradiţionale de la Sâmbra Oilor şi Sărbătoarea

Căpşunilor.

CAPITOLUL VI

6. TURISMUL ŞI PROTECŢIA MEDIULUI

ÎNCONJURĂTOR

6.1 ASPECTE GENERALE PRIVIND MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

ŞI ACTIVITATEA TURISTICĂ

Calitatea, mediul înconjurător şi aspectul său estetic constituie resurse de bază

pentru turism şi pentru procesul globalizării economiei. Între mediul înconjurător şi

diferitele forme de turism există relaţii reciproce complexe de interdependenţă.

Activitatea turistică, departe de a proteja mediul înconjurător, este un generator al

problemelor sale, fiind capabil să distrugă tocmai resursele de care acesta este dependent.

Turismul trebuie organizat şi practicat în aşa manieră încât să utilizeze mediul,

dar în acelaşi timp să contribuie activ la păstrarea calităţii lui. Un mediu înconjurător de

calitate favorizează dezvoltarea turismului.

Turismul este prin natura sa o activitate atrasă de mediile înconjurătoare naturale

şi sociale, cu precădere acelea ce au calitatea de a fi unice. Analizând această relaţie, în

cele mai multe situaţii se analizează beneficiile financiare, economice ale turismului şi nu

se analizează consecinţele sale asupra mediului.

Între aceste elemente, mediul înconjurător ca factor şi turism există influenţe

pozitive şi negative; şi anume impactul turismului asupra mediul în special latura

negativă a acestuia.

Dintre aspectele mediului înconjurător care afectează turismul sau în mod invers,

negativ sau pozitiv, sunt:

starea şi calitatea mediului;

sursele de poluare;

procesele de degradare;

protejarea naturii şi monumete ale naturii;

turism – mediul înconjurător şi impactul turismului.

6.2 STAREA ŞI CALITATEA MEDIULUI

Activitatea turistică se află în strânsă corelaţie cu starea şi calitatea mediului

înconjurător.

Starea şi calitatea mediului înconjurător indispensabilă turismului se manifestă

prin:

starea şi calitatea apelor de suprafaţă;

starea şi calitatea apelor subterane;

starea şi calitatea aerului;

starea şi calitatea pădurilor;

starea mediului prin poluarea estetică.

6.2.1 Starea şi calitatea apelor de suprafaţă

Calitatea apelor de suprafaţă din Ţara Oaşului a înregistrat unele influenţe

negative în sensul că s-au efectuat analize ale calităţii apei, care avea implicaţii asupra

activităţii turistice.

Pe râul Tur nu sunt surse de poluare majore, cu excepţia deversărilor apelor

menajere direct fără epurare (de la Negreşti-Oaş), luându-se măsuri, în amonte de

Negreşti-Oaş, apele s-au încadrat în categoria I de calitate.

Calitatea apei din râul Tur, secţiunea amonte, confluentă cu râul Tur este

influenţată negativ de apele uzate evacuate de Exploatarea Minieră Turţ, în cursul anului

2001 s-a observat o evoluţie staţionară faţă de anul 2000, categoria de calitate fiind D.

Starea de calitate a apei din râul Tarna Mare, secţiunea Bocicău, este influenţată

nefavorabil de evacuările de ape de mină neepurate de la Mina Socea, încărcate cu metale

grele. Secţiunea urmărită se încadrează în categoria D de calitate, în cursul anului 2000 s-

au început lucrările de închidere şi reconstrucţie ecologică a Perimetrului Minier Socea.

Situaţia pe răurile Valea Rea, Talna Mare şi Lacul Călineşti-Oaş conform I.J.P.M.

(Inspectoratul Judeţean de Protecţie a Mediului) se încadrează în categoria I de calitate

(fără surse de poluare majore).

Analizând aceste aspecte ale calităţii cursurilor de apă şi a Lacului Călineşti-Oaş,

activitatea turistică se poate desfăşura în condiţii bune.

6.2.2 Starea şi calitatea apelor subterane

Concentraţiile de nitraţi în apele subterane se datorează utilizării neraţionale a

îngrăşămintelor chimice, depozitării necorespunzătoare a deşeurilor vegetale, animale

(dejecţii) a nămolurilor de la staţiile de epurare şi a altor deşeuri industriale, toate acestea

având o scurgere spre apele subterane.

Din studiile efectuate s-a constatat că Ţara Oaşului este mai puţin afectată de

conţinutul ridicat de nitraţi în apa freatică.

Concentraţia metalelor în apele subterane din analizele efectuate în anul 2001, la

forajul F1 de la Negreşti-Oaş s-a înregistrat valorile maxime de 2,88 mg/l la indicatorul

Fe şi Mn de 1,35 mg/l îmbunătaţindu-se situaţia faţă de anul 2000, când la Mn a fost de

7,61 mg/l, iar la Fe a fost 0,12 mg/l, tot la acest foraj (analize efectuate de S.G.A. Satu

Mare, Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare).

Acesta este singurul foraj afectat, dar fără implicaţii majore în activitatea turistică.

6.2.3 Starea şi calitatea aerului

Având în vedere că Ţara Oaşului nu dispune de ramuri industriale poluante,

calitatea aerului se prezintă la cote acceptabile.

Dintre ramurile economice, cu emisii de substanţe poluante se fac remarcate:

transporturile şi industria construcţiilor de maşini.

Calitatea aerului, aciditate, concentraţii de dioxid de sulf, dioxid de azot. Sub

aspectul concentraţiilor de dioxid de sulf şi azot, aerul din Oaş este curat. Nu s-au

înregistrat depăşiri ale limitelor admise la dioxid de sulf, iar la dioxid de azot numărul de

depăşiri este foarte mic.

Anul 2001 nu a prezentat mari schimbări în ceea ce priveşte emisiile anuale

de metale grele comparativ cu anul 2000. În general cantităţile de metale grele au scăzut

faţă de 2000, excepţie facând plumbul, cromul, arsenul care au înregistrat o uşoară

creştere. Această creştere se datorează în principal numărului mare de vehicule care

generează gaze de eşapament cu conţinut ridicat de metale grele.

Inspectoratul Judeţean de Protecţie a Mediului Satu Mare efectuează analize

de metale grele (plumb din pulberile în suspensie). În cursul anului 2001 au fost efectuate

203 analize de plumb, nu a fost înregistrată nici o depăşire a limitelor admise de STAS.

Reţeaua de supraveghere a calităţii aerului este aleasă să urmărească efectul

cumulat al industriei, a traficului, a încălzirii spaţiilor turistice, locuinţe şi comerciale.

În perioada 1995 – 2001 reţeaua de supraveghere a calităţii aerului din Ţara

Oaşului (la nivel de judeţ) au făcut analize la indicatorii: NH3, NO2, SO2, aciditate,

oxidanţi, pulberi sedimentabile şi pulberi în suspensie fără concentraţii foarte ridicate.

În urma analizelor efectuate la emisiile de poluanţi în aer se constată faptul că

Ţara Oaşului are o atmosferă relativ curată, dar cu o concentraţie la Negreşti Oaş: astfel

activitatea turistică se poate desfăşura în condiţii normale.

6.2.4 Starea şi calitatea pădurilor

Deteriorarea mediului la scară regională şi globală a pus problema găsirii unor

soluţii de minimalizare a acestui proces prin conservarea biodiversităţii, reconstrucţia

ecologică şi lărgirea pe cât posibil a ariilor protejate (de interes turistic).

Pădurea, ansamblul de ecosisteme forestiere este în acelaşi timp component

complex şi factor activ al mediului înconjurător. Adevărata „uzină biologică” de

producţie de biomasă vegetală, pădurea, exercită prin însăşi existenţa ei şi procesele de

viaţă ale componentelor ei numeroase şi foarte importante influenţe pozitive asupra

celorlalţi componenţi ai mediului înconjurător de interes turistic.

Printre acţiunile strategice pentru gestionarea durabilă a pădurilor (ca potenţial

turistic) se regăseşte „Conservarea biodiversităţii şi asigurarea stabilităţii, sănătăţii şi

funcţionalităţii pădurilor” prin:

ocrotirea pădurilor naturale;

constituirea de rezervaţii;

conservarea ecosistemelor forestiere vulnerabile;

promovarea speciilor forestiere autohtone locale;

ecologizarea tehnologiilor de exploatare a lemnului;

gestionarea durabilă a faunei cinegetice;

La nivel naţional, starea de sănătate a pădurilor este urmărită printr-un program de

monitoring forestier.

Scopul activităţii de supraveghere a stării de sănătate a pădurilor şi de inventariere

a fondului forestier este de a furniza continuu informaţii privind evoluţia stării vegetaţiei,

faunei şi solurilor pădurii, efectele poluării, mărimea şi structura fondului de producţie, în

vederea elaborării măsurilor de redresare, prevenire a situaţiilor negative a pădurilor.

Condiţiile climatice şi de substrat (vânturi moderate, căderi de zăpezi reduse,

soluri ce permit înrădăcinarea suficient de profundă) fac ca sensibilitatea arborilor la

acţiunea vântului şi a zăpezii să fie foarte redusă.

În cursul anului 2001-2002 nu s-au identificat factorii de poluare cu efecte asupra

pădurilor, nefiind necesare măsuri de protecţie.

Având în vedere numeroasele cauze care distrug mediul înconjurător, privit ca o

resursă de bază a turismului, în perioada actuală apare tot mai mult necesitatea cercetării

impactului mediului înconjurător asupra turismului.

Starea pădurilor din Ţara Oaşului este satisfăcătoare, fără efecte negative asupra

turismului.

6.2.5 Starea mediului prin poluarea estetică

Prin această modalitate se ajunge ca numeroşi turişti să nu mai fie atraşi de

resursele naturale turistice. Acţionează în mod negativ asupra elementelor naturale prin

tăieri necontrolate de păduri, depozitare de deşeuri industriale şi menajere

necorespunzător, realizarea de construcţii inadecvate spaţiului şi peisajului.

Aceste aspecte au o pondere redusă în Oaş, dar există şi unele cazuri care

afectează în mod negativ mediul înconjurător.

6.3 SURSELE DE POLUARE

Cauzele poluării mediului au fost (2001) evacuarea apelor miniere reziduale, cu

efecte negative asupra mediului înconjurător şi a activităţilor economice.

Componentele de mediu care au fost afectate negativ şi cu efect mai mult sau mai

puţin asupra activităţii turistice, sub aspectul poluării sunt, au fost apele de suprafaţă şi

apele subterane.

În anul 2001, zonele critice, sub aspectul poluării apelor de suprafaţă, a apelor

subterane şi a solurilor din Ţara Oaşului, cu unele lucrări recente de îmbunătăţire şi

combatere au fost:

Zona minieră Turţ – E.M. Turţ, evacuează ape de mină insuficient epurate

care au o influenţă negativă asupra pârâului Turţ şi a râului Tur (a râului în zona de

câmpie). În cazul apelor uzate evacuate se înregistrează valori peste limitele admisibile la

suspensii şi unele metale grele. În urma eficientizării funcţionării staţiei de epurare s-au

constatat valori mai scăzute la unii indicatori (Fe, Mn, Cr). Calitatea cursului de apă nu

oferă condiţii optime pentru dezvoltarea faunei în aval de evacuarea de la Exploatarea

Minieră Turţ. Pe tot parcursul anului 2001 calitatea apei pe râul Turţ a fost degradată şi

implicit a râului Tur.

Zone critice sub aspectul poluării solurilor:

Zona minieră Turţ – E.M. Turţ cu afectarea solului ca urmare a nerespectării

parametrilor la holdele de steril. Astfel s-a constatat afectarea solului prin poluarea cu

metale grele. În urma analizelor efectuate s-au obţinut valori crescute ale metalelor grele,

corelate cu conţinul crescut de sulfaţi şi cloruri. Rezultatele obţinute nu indică o

înrăutăţire a calităţii solului faţă de anul 2000.

Perimetrul minier Socea, exploatarea în subteran duce la curgerea din galerii a

apelor de mină care trecând peste minirealizatii capătă un caracter acid şi influenţează

ecosistemul din râurile în care ajunge. Se observă încărcarea puternică cu metale grele a

perimetrului Socea cu implicaţii deosebite asupra ecosistemelor acvatice din apele de

suprafaţă (Socea, Tarna).

Acţiuni întreprinse pentru reconstrucţia ecologică, (construcţie staţie de epurare a

apelor de mină, stabilizare holdă steril, demolarea construcţiilor existente), şi pentru

ameliorarea calităţii solului s-au desfăşurat la perimetrul minier Socea.

Recepţia lucrărilor a avut loc în data de 10.12.2001. S-a nivelat solul de pe holdă,

s-a demolat fundaţia staţiei de compresor. Plantarea puieţilor de foioase pe holdele de

steril s-a realizat pe o treime din suprafaţa totală a holdei, nu s-a realizat încă închiderea

galeriei de la cota 350 m.. S-a realizat construcţia staţiei de epurare chimică a apelor de

mină evacuate, care în curând va intra în funcţiune.

Executarea în totalitate a lucrărilor propuse va duce la îmbunătăţirea substanţială

a calităţii factorilor de mediu.

6.4. PROCESE DE DEGRADARE

Procesele de degradare sunt cauzate de Exploatarea Minieră Turţ cu efecte

negative mai mari asupra mediului înconjurător.

Din analizele anterioare se poate constata că deterioararea mediului, procesele de

degradare a mediului din Ţara Oaşului se includ în normele acceptabile şi de calitate fără

implicaţii majore în activitatea turistică.

Procesele de degradare a mediului înconjurător cu efecte negative asupra

mediului, au avut loc numai în nord-vestul Ţării Oaşului. Aceste procese de degradare a

mediului au fost remediate la timp sau aceste acţiuni sunt în stadiu de finalizare.

Dereglarea mediului înconjurător a avut şi are efecte negative asupra sa, dar dacă

situaţia negativă ar fi continuat fără acţiuni de combatere s-ar fi amplificat efectele de

dereglare a mediului.

Trebuie precizat că activitatea turistică cunoaşte o intensitate şi concentrare în aria

depresionară a Oaşului şi aria montană înconjurătoare.

Zonele critice sub aspectul deteriorării stării de calitate a mediului sunt zona

minieră Turţ şi spre nordul extrem a Oaşului (Socea, Tarna Mare).

Până în momentul de faţă în Ţara Oaşului nu s-au manifestat degradări ale

mediului (în afara celor de la Turţ), majore care să afecteze în mod direct, profund şi

ireversibil circulaţia şi activitatea turistică.

6.5 PROTEJAREA NATURII SI MONUMENTE ALE NATURII

Mediul înconjurător reprezintă baza activităţii turistice, se va concepe şi o

amenajare a mediului înconjurător pentru practicarea unui turism de calitate.

Ţara Oaşului dispune de câteva elemente şi suprafeţe protejate de interes turistic

şi ştiinţific.

Elementele valoroase ale florei, faunei şi a unor procese de eroziune se conservă

potrivit unui sistem special de măsuri şi instituiri. Au fost, astfel puse sub protecţia legii

o seamă de importante rezervaţii şi monumente ale naturii precum şi exemplare izolate de

vârstă multiseculară.

Microdepresiunea Luna-Şes şi vârfurile înconjurătoare vor fi şi sunt încadrate în

circuitul turistic cu o corelaţie între activitatea turistică şi mediul înconjurător protejat,

prin amenajarea complexului turistic. Acesta este cel mai tipic exemplu dintre legătura

turismului şi importanţa protejării mediului înconjurător, având în vedere că la Luna-Şes

se află elemente rare, izolate, unice pentru Ţara Oaşului, aflându-se sub protecţie.

Pe teritoriul judeţului Satu Mare, implicit a Ţării Oaşului, există areale naturale

declarate ca fiind protejate prin Hotărârea Consiliului Judeţean Satu Mare numărul 4 din

7 martie 1995, iar cele de interes naţional prin Legea nr. 5/2000.

Principalele arii protejate din Ţara Oaşului sunt:

Rezervaţia botanică Târnoavele din Munţii Oaşului şi Gutâiului;

Sfinxul Oaşului;

Rezervaţia zoologică de la Lacul Călineşti-Oaş;

Rezervaţii geologice în număr de şase;

Areale care adăpostesc o serie de specii floristice şi faunistice declarate

monumente ale naturii.

Tinoavele din Munţii Oaş şi Gutâi au fost declarate arii protejate datorită

importanţei stiinţifice pe care o prezintă din punct de vedere floristic. Sunt instalate pe

pante cu înclinaţie moderată şi mai ales în cratere stinse, cu drenaj mai mult sau mai puţin

pronunţat, pe o bună parte a Platoului andezitic Oşan-Maramureşan.

Ansamblul biogenetic al tânoavelor, chiar dacă suprafeţele lor sunt reduse,

conservă numeroase componente relicte, constituind un document viu pentru

reconstrucţia unor areale floristice şi faunistice, iar zăcământul turbos reprezintă o arhivă

documentară multimilenară din care se poate reconstitui istoria vegetaţiei din teritoriile

apropiate.

Din punct de vedere botanic tânoavele prezintă o floră specifică caracterizată prin

specii de Sphagnum, Drosera rotundifolia, Eriopharum angustifolium, Juncus, Mentha

aqvatica, Tupha, Ligularia siberica (plantă relictă, situată în Tânovul Trestia de la hotarul

comunei Certeze), Carex Rumex, suprafeţele tânoavelor sunt mărginite de păduri de

amestec fag-molid.

Tânoavele nu sunt afectate de activităţi antropice, totuşi se observă o entrofizare

datorită scăderii regimului hidric, care se datorează perioadelor secetoase.

Sub aspect faunistic tânoavele sunt habitate specifice în primul rând pentru unele

nevertebrate rezistente la aciditate pronunţată. Acestea fac parte din categoria

protozoarelor, lambelibranhiate, crustacei inferiori, paianjeni.

Dintre vertebrate se pot întâlni în aceste areale amfibieni (Triturus montandoni,

endemism din Carpaţii Orientali), reptile (Lacerta vivipara), iar dintre păsări speciile

acvatice: Galinago galinago, Tringa hypolencos şi Ardea cinera.

În zona microdepresiunii Luna-Şes şi a complexului turistic care se va construi,

arelaele care trebuie protejate dar şi valorificate în interes turistic sunt:

Tânoavele Trestia, Tăul cu gândac (situate la o distanţă de 1500 m şi

respectiv 1800 m de limita amplasamentului turistic pe valea Trestia) şi Tânovul Afinari

(la o distanţă de 1000 m sud-vest) ansambluri biocenotice de vegetaţie specifică

dezvoltată pe zăcăminte de turbă.

Sfinxul Oaşului, o stâncă golaşă de 25 m înălţime situată pe versantul vestic

al Vârfului Pieroasa la 1170 m altitudine.

Pentru toate aceste obiective considerate monumente ale naturii de interes local s-

au instituit (şi marcat planşe) zone de protecţie pe o rază de 200 m, perimetru în care

urmează a se determina regimul de acces şi de efectuare a anumitor activităţi.

Rezervaţia zoologică de pe cursul inferior al râului Tur are o lungime de 43 km,

dar numai o mică porţiune se află pe teritoriul studiat şi anume de la Lacul Călineşti-Oaş,

cursul râului Tur, până la ieşirea din Ţara Oaşului. Această porţiune prezintă o mare

diversitate floristică şi faunistică şi un relief pronunţat, fiind important atât din punct de

vedere al migraţiei păsărilor (suprafeţele lacustre), cât şi ca loc de refugiu între terenurile

cultivate.

Ţara Oaşului cuprinde 6 rezervaţii geologice. Acestea au fost declarate ca fiind

protejate prin Hotărârea Consiliului Judeţean Satu Mare nr. 4 din 7 martie 1995, cuprind

arealele de ape minerale şi sunt localizate cu precădere în depresiunea Oaş. Aceste areale

protejate cu ape minerale sunt:

Apele minerale din comuna Bixad, localizare în localitatea Bixad;

Băile Puturoasa la 12 km sud de localitatea Vama;

Apele minerale Tarna Mare, localizare comuna Tarna Mare, Tarna Băi;

Apele minerale de la Valea Măriei, localizare la 3 km de comuna Vama;

Apele minerale din comuna Certeze;

Apele minerale de la Luna-Şes, localizare la 10 km S-E de oraşul Negreşti-

Oaş.

6.6 TURISM – MEDIUL ÎNCONJURĂTOR ŞI

IMPACTUL TURISMULUI ASUPRA MEDIULUI

Relaţia turism – mediul înconjurător are o semnificaţie aparte, dezvoltarea şi

ocrotirea mediului înconjurător reprezintă însăşi condiţia turismului, orice schimbare

produsă mediului aduce prejudicii şi potenţialului turistic, prin diminuarea resurselor;

având de fapt o relaţie mai complexă, cuprinde şi măsuri care conduc şi la sporirea

atractivităţii a unora dintre componentele mediului înconjurător, dar şi la degradarea lor.

Relaţia dintre turism şi mediul înconjurător a fost subliniată în cadrul multor

conferinţe internaţionale printre care Conferinţa de la Stockholm (1972), Conferinţa

Mondială de la Rio de Janeiro (1992), Turismul şi Protecţia Mediului Heidelbergh –

Germania (1996).

La nivel naţional, prima lege privind Ocrotirea mediului înconjurător, (în

România) datează din 7 iulie 1930. Legea privind Protecţia Mediului nr. 137/1995

reglementează activităţile economico-sociale cu impact asupra mediului elaborând

normative pentru punerea ei în aplicare pe teritoriul ţării.

Prin adoptarea Legii nr. 5/2000 referitoare la zonele şi ariile protejate, se aplică

ocrotirea şi conservarea zonelor naturale protejate şi a celor cu valoare de patrimoniu

cultural.

Dezvoltarea şi activitatea turistică intensă, care ar deregla echilibrul ecosistemelor

dar şi prin sursele de poluare de orice natură au un impact major asupra mediului

înconjurător.

Turismul din Ţara Oaşului nu a ajuns la stadiul grav cu impact major asupra

mediului înconjurător care să denote afirmaţia că activitatea turistică a atins echilibrul

ecologic.

Cu toate acestea nu se poate afirma că activitatea turistică nu are absolut nici un

impact asupra mediului înconjurător, având totuşi un impact nesemnificativ; sau nu se

cunosc în mod direct efectele.

Comparativ cu alte zone turistice din ţară unde s-au semnalat dereglări ale

mediului înconjurător, rezultatele impactului activităţii turistice din Ţara Oaşului asupra

mediului înconjurător sunt la nivel acceptabil, nefiind ireversibile pentru circulaţia şi

activitatea turistică.

CONCLUZII

Ţara Oaşului reprezintă pentru România o zonă geografico-turistică cunoscută

prin importanţa resurselor etnografice-culturale de mare valoare, unice şi a resurselor

naturale cu posibilităţi de valorificare turistică.

Alternanţa condiţiilor naturale şi socio-economice cu datini şi obiceiuri specifice

închegate cu natura, face din nord-vestul României o „mică ţară”. Această „mică ţară” are

condiţii favorabile practicării a aproape tuturor formelor de turism, în stadii de dezvoltare

şi valorificare diferite a potenţialului de dezvoltare funcţie de gradul, nivelul potenţialului

natural şi antropic.

Studierea dezvoltării şi valorificării potenţialului turistic din Ţara Oaşului a impus

o analiză amplă a manifestărilor şi desfăşurării activităţii socio-economice şi implicit a

turismului

Lucrarea de faţă îşi propune să scoată în evidenţă, în raport de sursele de

informare de care dispunem, elementele specifice practicării activităţii turistice pentru

zona luată în studiu, progresele realizate în acest domeniu, dificultăţile constatate şi unele

proiecte de dezvoltare în viitor.

Acest studiu este structurat în şase capitole:

În primul capitol se realizează prezentarea Ţării Oaşului privind aşezarea

geografică, limitele şi căile de comunicaţie.

Capitolul al doilea prezintă condiţiile geografice naturale, socio-economice

referitoare la structura geologică şi evoluţia paleogeografică, relief, climă, apele

subterane, apele de suprafaţă, vegetaţia, fauna, aspecte privind populaţia, aşezările umane

şi activităţile economice.

Capitolul trei analizează potenţialul turistic natural, potenţialul antropic cu

referire la potenţialul turistic cultural-istoric şi potenţialul turistic tehnico-economic.

Capitolul patru înfăţişează stadiul actual de valorificare a potenţialului turistic

vizând formele de turism practicate în Ţara Oaşului, baza tehnico- materială pentru

turism şi anume baza de cazare, de alimentaţie pentru turism, de tratament balnear, de

agrement şi circulaţia turistică.

Capitolul cinci prezintă propunerile de dezvoltare a turismului tratând

formele de turism propuse pentru dezvoltare, măsurile concrete privind dezvoltarea bazei

de cazare, bazei de alimentaţie pentru turism construcţia unor noi staţiuni turistice,

dezvoltarea infrastructurii generale precum şi unele aspecte ale promovării turismului,

proiecte şi programe turistice menite să fie realizate cu sprijinul financiar Phare.

Ultimul capitol este consacrat aspectelor privind raportul dintre turism şi

mediul înconjurător, starea şi calitatea mediului, sursele de poluare, procesele de

degradare şi a ariilor protejate.

Din întregul studiu efectuat rezultă că dezvoltarea şi valorificarea

potenţialului turistic din Ţara Oaşului este într-o strânsă corelaţie cu măsurile de

protejare, conservare a fondului turistic natural-antropic, cu punerea în aplicare a

proiectelor de dezvoltare durabilă a turismului şi organizarea turistică adecvată a acestui

spaţiu geografic.

BIBLIOGRAFIE

1. Bitiri M., 1972, Evoluţia culturii materiale în paleoliticul din Depresiunea Oaş, Satu

Mare – St. Com. Vol. II;

2. Bleahu M., 1987, Turismul şi protecţia peisajului, Ocrotirea naturală şi a mediului

înconjurător, Ed. Academiei, Bucureşti;

3. Bran F., Simon Tamara, Nistoreanu P., 2000, Ecoturism, Ec.Economică, Bucureşti;

4. Cândea M., Erdeli G., Simon T., 2000, Potenţial turistic şi turism, Ed. Universităţii

Bucureşti;

5. Ciangă N., 1998, Turismul în Carpaţii Orientali. Studiu de geografie umană, Ed. Presa

Universitară Clujană, Cluj-Napoca;

6. Chireanu I.., 1993, Ţara Oaşului. Ştiinţa şi remedii, Ed. Satu Mare;

7. Cocean P., 1999, Geografia turismului, Ed. Focul Viu, Cluj – Napoca;

8. Cristea V., Denaer Herremans J. P., Goia I., 1996, Ocrotirea naturii şi protecţia

mediului în România, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj – Napoca;

9. Dinu M., 2002, Geografia Turismului, Ed. Didactică şi Pedagocică, R.A., Bucureşti;

10. Dinu M., 1999, Turismul componentă a dezvoltării durabile. Consecinţele dezvoltării

turismului asupra mediului înconjurător, Analele Universităţii Oradea;

11. Erdeli G., Istrate I., 1995, Potenţialul turistic al României, Ed. Universităţii Bucureşti;

12. Foca Gh., 1975, Ţara Oaşului vol. II Bucureşti;

13. Focsa Gh., 1999, Spectacolul nunţii din Ţara Oaşului, Satu Mare;

14. Glăvan V., 2000, Resurse turistice pe Terra, Ed. Economică, Bucureşti;

15. Glăvan V., 2000, Turismul în România, Ed. Economică, Bucureşti;

16. Glăvan V., 2000, Regiuni turistice ale globului, Ed. Economică, Bucureşti;

17. Iurasciuc I., 1975, Obiecte ceramice de capacitate din centrul de olărit Vama, vol. III,

Satu Mare – St. Com.;

18. Savinescu V., 1973, Sâmbra Oilor, Satu Mare;

19. Somsan I., 1978, Danţul din Oaş, Satu Mare

20. Velcea I., 1964, Ţara Oaşului Studiu de geografie fizică şi economică, Ed.

Academiei, Bucureşti;

xxxx. 1980, Judeţele Patriei – Satu Mare – Monografie, Ed. Sport-Turism, Bucureşti;

xxxx 1983/1984, Geografia României vol. I, II, III, V, Ed. Academiei României,

Bucureşti;

xxxx 1998, Ghid cultural, Satu Mare.

Powered by http://www.referat.ro/cel mai tare site cu referate

http://www.referat.ro/

Date post:	23-Oct-2015
Category:	Documents
Upload:	andreea-andry
View:	62 times
Download:	7 times

Www.referate.ro-studiu Geografic Privind Dezvoltarea Si Valorificarea Potentialului Turistic Din...

Documents