JJHML_XII_H!L6 4 PflQlNI 200 LEI QLUJ_Lfl_7JULIE_1946_

Redacţia ş i Administraţia Cluj Str . Nicolae lo rga Nr. 6—8

ABONAMENTUL pIStit înainte: pe un an 10.000 Lei, pe 6 luni SOOO Lei, pe 3 luni 2S00 Le). Abonamentul de sprijin este dubtu.

- Se poate plăti şi prin cecul nostru poştal Nr . 40646 — wmmmmmm^mmmnmmmmmMnmimmwmmmMmmMmviftiw —iiiiwim

Apare s ăp t ămâna l sub îngr i j i rea unui comite t 3 Înregistrată la Tribunalul Clu] sub Nr. 85 din «938}' '

Autorizaţia de reapariţie Nr. 3651 din î946 »n

FAPTE NU VORBE , Ge folos, fraţilor, dacă

zîoe cineva că are cre­dinţă, i a r f a p t e nu a r e ?" ( lacov 2, 14..

Intre formele din afară ale creştinismului nostru şi trăirea de fiecare clipă, este o mare prăpastie.

Oamenii din zilele de acum punt: „iubitori de sine, iubi­tori de argint, îăucjăroşi, trufaşi, hulitori, neascultă­tori de părinţi, nemulţumi­tori, fără cucernicie; lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine, vânzători, porniţi, îngâmfaţi, iubitori de desf&t&rifl mai mult de-: cât iubitori de Dumnezeu" (II Timot. III, 2-4).

Mulţi socot că pentru a fi creştin ajunge să fi primit tai­na Sf. Botez şi să poţi face proba acestui fapt, doar cu certificatul eliberat de preot.

Dar creştinul adevărat, este dator să-şi aducă necontenit aminte şi să aibă în faţa ochi­lor minţii pe cei dintâi creştini, care după ce au primit bote­zul „stăruiau ia învăţătura Apostolilor şi în viaţa fră­ţească, în frângerea pâini­lor şi în rugăciuni... şj în fiecare zi cu stăruinţă şi într'un cuget curat erau în Biserică... lăudând pe Dum­nezeu şi fiind bine văzuţi de tot popoiuî" (Fapte 2; 42, 46 şi 47).

Câţi dintre creştinii vremu­rilor noastre cunosc cum se cuvine această învăţătură ?

Cuprinşi de nepăsare sau lipsiţi de încredere în obârşia dumnezeiască a Sfintelor Scrip­turi, puţini creştini mai citesc astăzi cu osârdie şi cu toată evlayia Cartea Sfântă.

Ci, iubite cititor, de vrei să încredinţezi pe unii ca aceştia, câ adevărurile Bibliei sunt des­coperite de Dumnezeu, sileşte-te a te purta în aşa chip, în­cât în toată fiinţa ta şi în tra­iul tău de toate zilele, să se vadă întruparea învăţăturilor dumnezeeşti şi puterea Evan­

gheliei, dovedind — cum scrie Sf. Ap. Pavel către Coiinteni — „că sunteţi epistola lui Hristos.,. scrisă nu cu cer­neală ci cu duhul Dumne­zeului celui viu, nu pe ta­bla, de piatră, ci pe in biele de carne ale inimii" (II Cor. III, 3).

Mai mult încă. Primii creş­tini trăiau cu adevărat o viaţă frăţească, ca unii ce mărturi­seau cu tărie, că sunt fii ai aceluiaşi Tată ceresc. „Iar toţi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau toate deobşte. Şi-şi vindeau moşiile şi averile şi h împăr ţeau tuturor, du­pă cum avea nevoe fiecare" (Fapte 11,44-45).

Unde mai sunt astăzi, astfel de creştini. Vieţuind departe de Dumnezeu , multora li s'a ră­cit credinţa şi aşa s'a împuţi­nat şi dragostea între fraţi, bine ştiind că ceeace întreţinea a-ceastă caldă tovărăşie şi unire suflete sscă între creştinii celor dintâi timpuri, era pe deoparte, participarea zilnică la slujba .frângerii pâinii" (Sf. Litur­ghie), iar pe de alta, faptul că în fiecare zi se adunau la tem­plu „cu stăruinţă şi într'un cuget".

Creştinii de acum au numai înfăţişarea adevăratei credinţe, dar prin purtarea lor tăgăduesc puterea ei (II Timot. 3, 5). A-cest fel de creştini nu-şi pot dovedi identitatea lor, decât cu certificatul de botez. Dar astfel de certificate pot fi folosite uneori chiar şi de către cei ce n'au primit botezul. întocmai cum unul amestecat în frau­dele dela o Primărie, deşi fără pregătirea necesară, s'a folosit totuşi de diploma altuia spre a obţine, prin înşelăciune, sluj­ba pe care a avut-o Ia acea primărie.

Aşa şi în viaţa creştină. Nu numai cu acte care se pot pier­de ori fura, ci mai ales cu purtarea noastră trebue să do­vedim creştinismul nostru.

Pr. Ec. Const. Moisiu

de Păr. FL. MUREŞANU

Biserica este ş i rămâne până la sfârşit Vistieria Darurilor celor stătătoare, daruri lor ce lu­minează caile vieţii, m ă n g l i e întris­tările amăgi r i lo r şi lecuesc rănile pe care ie primim s recurându-ne pr in hăţişurile încercărilor.

Daruri le Duhului Stânt aşezate în visteria Bisericii sunt nesecate şi poate nu le-am dovedi nici n u ­mărul. Dar să pomenim măcar patru dintre ele, pe care Biserica ni le-a îmbiat şi ni le ţine la îndemână cu neasemui tă .generozi ta te .

1. Darul credinţei mântuitoare. P o m e n i m întâi darul credinţei mân­tui toare pe care Biserica ni-1 p ro-povădueşte în auz şi faptă. Fără de o credinţa na este cu putinţă omu­lui a vieţui . Ce l ce zice că nu crede în nimic afirmă şi el o „cre­d in ţă" — credin;a în nimic. Dar asemenea exemplare sunt puţine. Mulţ imea norodului crede De multe ori şi prea des.-ori chiar, crede in orice, D a r nu orice credinţă mântue. Ci abia atunci când cre­dinţele tale din care ţi-ai zidit pa­late în acest veac şi idoli cărora te-ai închinat, se prăbuşesc şi se fac pulbere, abia atunci, cu ochiul ve­derii spălat de lacrimile încercărilor şi al tuturor desamlgi r i lo r , vezi în u rma ta p i a t r a cea din capul un ghiului pe care nu ai luat-o în sea nă la clădirea vieţii t a l e : la credinţa mântuitoare şî singura mântuitoare — pe care nu ţi o poate da nici filosofía veacului, nici artele, nici silinţa, nici cele mai avansate teorii politice sau economice ci nu­mai Biserica — pentrucă, bine să luăm seama, nu este alt n u m e s u b soare care să ne poată mântui d e ­cât un singur n u m e ; Isus şi Bise­rica lut alezată tocmai pentru mân tuirea noastră

2 mLegea" — Religia. Un alt dar al bisericii este „ L e g e a n o a s ­t r ă r o m â n e a s c a " — adică religia noastră c.eştinească.

Un î n v â r t spunea că în curgerea istoriei, d e a început şi p â n i astăzi, şi adăugăm, până la sfârşit, se vor putea in 11 oi popoare mat să lba t i . e sau mai puţin să lbat ice ; mai puţin sau mai mult civilizate — d>r până acum i-toria nu cunoaşte niciun popor fără religie.

Şi aceea e adevărat ca unele p o ­poare au avut ia început o religie, apoi şi-au schimbat o cu alta.

Religia noastră dela început este religia Bisericii, religia p r o p o v ă ­duită de Biserica lui Hristos Noi am intrat în istoria lumii c a po-

(cootinuare la pag. 2)

Cum I-a aflat Sf. Ignaţiu pe

Dumnezeu Un tânăr ostaş se afla rănit în­

tr 'un spi tal . Piciorul îi fusese fracturat în t r 'o

luptă. Numele lui era îgnaţ ie de Loiola. Plictisit de moar te ceru unei su­

rori călugăriţe să-i dea ceva de c i ­tit, Călugări ţa îi aduse cărţi re l ig i ­oase.

—- Pe semne nu ţ i e bine s o r i I Cărţî de astea îmi t rebuie mie ? Vrei să mă omori cu zile ? Dă -mi cărţi să mă distreze.

Călugăriţa îi ascultă cererea. R o ­mane cavalereşti, istorii, poves t i fantastice şi comedii formară lec­tura celui rănit . Isprăvind cu ceti-tul acestor cărţi, mai ceru altele. Dor in ţa îi fu î n p l i n i ă La o n o u ă cerere, ne mai având la î n d e m â n ă asemenea căru, sora îi aduse vieţile sfinţilor. Îgnaţie le svârll cât co lo . Dar neavând altceva de făcut, ca să-şi împlinească vremea, apucă cu dispreţ o carte spre a răsfoi.

Fără nici un interes la început , atenţia îi fu atrasă t reptat- t reptat spre cele ce citea

Faptele cu adevărat eroice ale sfinţilor îi câşt igară inima. To t mai interesantă devenea lectura. Sufletul lui se lumină. O chemare tainică îl îndemna să săvârşească şi el ase­menea fapte. Hoîă râ rea nu i lipsi.

Vindecat îşi a târnă armele înain­tea unei icoane a Maici D o m n u l u i şi deveni alt om. Faptele iui nu au fost întru nimic mai ptejos decât ale celorlalţi sfinţi ai bisericii. A lu i t pildă dela ei, cunoscându- le vieaţa.

Florile cerului Ce procent dintre toate scrie­

rile oglindesc în paginile lor adevărurile Sf. Scripturi, date lumii de Duhul Sfânt? Câţi îşi îndulcesc inima cu mierea cu­rată a slovelor sfinte supte din flori ie ceflilui ce rodesc în ţa­rina nemuririi.

Puţine scrieri bune, puţini cetitori aleşi!

Singura slovă care înfruntă veacurile e aceea a Sf.Scripturi. „ Cerul şi pământiii vor trece, dar cuvintele mele vor rămânea''. Biblia a fost şi va rămâne pen­tru totdeauna steaua cerului ce va călăuzi pe cărările senine, pentru veşnicie, paşii omenirii.

Fii ai bisericii creştine, ocu« (.continuare în pag. 4)

P a g i i „VIEAŢA CREŞTINA* Nr. 6

Din rătăcirile S E C C A R E

Fralii DiiHHlBi, dupa trop E C U N O S C U T A stăruinja .pocăi ţ i lor" ,

de a înfăţişa pe Maica Domnului ca p o femeie de r nd ; care zâmt-s eşte ş» naşte prunci, i ca te t i a i c nimic a o u i r i n s a d e c â t f p t u că intre aiţi cupa pe ca e » > naaCut a dat luminii şt pe oceia t u mai mare dintre frkţi, — care s'a numit pe sine, Fiul tui Dumnezeu. E« SUS­ţin cu multă încăpăţânare că lsus Hris tos a avut două tândur i de fra,i, după t rup şi după spirit. AU nu o spune aceasta — zic ei, — Scriptura: „Au nu este acesta i ul meşterurai de lemn ? Au nu se c h . a ma m a m a iui Măria şi fraţii Iui losie şi Simon şi i u d a ? şi surorile lui au nu sunt toate ta noi? (Matei 13, 55-57).

E adevărat , Scr iptura insă t rebuie înţeieasâ aşa cum a Înţeles-o acel ce a scrii-o, N u poţi judeca intere­sul cuvintelor unui graiu, după un graiu strein, ca re are un alt spirit, o altă alcătuire, care s'a format în aite împrejurări de vieaţâ şi în alte vrem.', şi a fose vorbi t de un popor ,

, cu gândi rea şi feliui său de a trăi, cu totui deosebit , In Testamentul Nou , se face adese ri amintire, de fraţii şi suivr i .e Domnulu i , numai că atât Isu., şi Maica Domnulu i , cât şi poporul in mijlocul cărora a trăit Domnul , cât şi evanghelişt i i , cari au sen» despre aceste lucruri , nu s'au gândi t , n ' au vorbi t aşa cum vorb im noi azi, româneş te , sau în o altă l imbă din vremue noastre . Că ce înseamnă în l imba româneas ­că frate o ştim. Dar nu tot aceasta înseamnă in l imba în care s a vo r ­bit pe vremea când Isu* l i r t s ios umb la pe p ă m â n t ? Dacă cerce­tăm şi alte locuri ale scr iptur i i , unde e vorba de „ f ra te ' , lucrui se lămureşte dela sine. In Testamentul Vechiu, Lot, fiul fratelui la Avram (Facere 14, 12), e numit în alt loc (Facere 13, 8), „fratele" lai Avram, Iacob, fiul surorei lui Lavan, e nu­mit deasemenea „fratele" lui Lavan (Facere 2 9 , 15, după Vulgata, 1. Mi­reasa din „Cânta rea Cântăr i lo r" incâ se numeş t e „ so ra" (4, 3>. . F r a ţ i " se mai numesc şi prietenii

şi tovar şil (Ieşire 2, 11/ Facere 14, 16; 24, 48; îi Imp, 10, 13). E.a deci i b ce ui in vremea veche, ca Ia e rt. cu nume e de «frgte", s i fie numiţi şi cei deaproape înrudiţi .

Dar în Legea N o u ă ? F ra ţ i i : om-nu ui - unt amin.i t cu nume<e d e . . l a c c b , losif J siej , luda şi S imen, dintre cari trei au fost Apo toii.

urori ie Domnulu i , sunt deasen e-nea II ai de mul te ori pomeni te în Cărţ i le Sfinte dar nu cu numele . Cu toate acestea t rebuie să ţ inem seama de un îucru: deşi ae face demultc oripomenirea de „fraţii* Domnului, lasă nici odată nici unul, na e numit, afară, de lsua, de fiu ui Manei; după cum nici despre unul, a iară de lsus, nu se afirmă că ia fost Mana, mamă.

Cei patru „fraţi" ai Domnului , n 'au fost fui Mane i şi ai lui Io. if d u l g h e r u . ci fui Măriei lui Cleopa, care a fost soţia lut C leop i, şi care a trăit în ac^eaş vreme, c t şi Măria, m a m a lui lsus. Iacob „fra­te le" Domnulu i , e nu nit fiul lui Alfeu ( G a ateni, 1, 19; Masei 10, 3).

E iaiăi i vrednic de ţinut seama, că, dacă Maica sfântă, ar fi avut, afară de lsus, şi alţi fii, - - lsus, murind pe Cruce, n'ar fi lăsat o pe m a m a lui, în grija iui loan a lui Zevedei şi al S a o m e i .

Cine poate să crea'dă, că dacă cei trei „ f r a i " ai Domnului , Iacob, luda şi Simon, cari au fost în acelaş t imp şi Apostoli , dacă de fapt ar fi fost fraţii după t rup, din aceeaş mamă, ai lui lsus, cum de ei, intr 'un mo­ment atât d e hotărâtor , 4 f c , P I Ă * * ^

rărăsit nu numai pe fratele lor, pe lsus, dar şi pe mama lor, astfel că a ios t nevoie ca un strein, să o ia după moar tea Domnului , în grija sa?

Cerce tând cu băgare de seamă şi cu cumpăni re Scripturi le, vedem că nici vorbă, nu poate să fie, ca Măria să fi avut şi alţi fii, căci Domnul a fost nu numai „întâiul născut", ci şi „unul n â i t u t " al F e ­cioarei Mana din Nazaret,

o vorbă testamentară care z i c e : P a c e a mea vi-o lan vouă — nu

pacea care vi o dă vouă lumea, omul , sfaturile o m e n e ş t i — c i pacea mea — aşa g iă ş e D o ; nul,

Exi tă oa e două feluri de p a e e ? O i ace care-i p<ce — şi a ta care-i pacea urnii ? Da.

In divanuri le de pace ale lumii de până a^ s u pus la caie vii-oarele râsboa e As a a fost pacea

lumii. Pacea lui lsus —

ni-o dă Biserica -;a dela n i. Fericiţi în sufletele lor darul

Pacea pe care - nu ni se mai sunr cei ce au pă3Ü celei a-

devărate ; P a c e a cu Dumnezeu, Ci cu Dumnezeu numai Biserica ne p ate împăca Intre El şi noi, •ăzboinicii lumii aces tea , nu există

lt a basador

Credin ţa mân ui tosre Legea existenţei noastre Libertatea cea adevărată ş ;

Pacea cate-i pace — ia'â patru daruri din ce 'e m u l t ; ale B s ricii dar destul spre a ne îndatora să ţinem la Biserică cu preţul orică­ror jenfe .

FL. MUREŞANU . PROTOPOPUL ortodox «I CLUJULUI

La umbra crucii lui lsus

P. Emulan Lerneny

Din darurile Bisericii (urmare din pag. 1)

por aparţinând Bisericii creş­tine. In religia erect i lă , care nu ne-a fost niciodată religie maşteră, de aceea o numim lege românească , în ea au t r ă t şi au murit părinţii şi s trămoşii — în ea gă im şi noi TOCITĂ mângâierea şi toa ă p o v a ţ . de foios C u ea vom fiinţa — sau făra de ea vom pieri. Religia creştină, devenită lege românească — e. te legea existen.ei noastre — şi ea este un dar al Bisericii

3 . Libertatea. — * Mai depar te vedem că to,i oamenii v e a u să fie l iberi . Se ve^e ca libertatea este un mare bine şi este — eu sunt convins de aceasta — c a d suntem g a i a să luptăm şi să mur im peri ru ea Dar dintre supravieţuitori , cap pu tem spune cu inima î pâc . t â că sun e u cu a i e v rat nberi .

Libertatea şi c ă u ş e e nu sunt to tdeauna semne ale robiei , lsus încă a avui câ uşi pe mâini e saie. A fost ei r o b c u i v a ? $1 Pavei , o re nu a fost el rob atunci când mergea calate »pre Damasc să a dUiâ de acolo tegaţi la Ierusalim pe cre»tini, şi nu a fost el liber

atunci când purta pe uliţele <"ne-sareei şi Romei cătuşa pentru H n s -tos ? — Căci scri i e>e . Libartate numai acolo este unde i Duhul adevărului L r duhul Adevăru ui, adiCâ Duhul cel Sfanţ \ lui D u m ­nezeu, poate t ă se pogoa re nu nu­mai în temniţă ci şi cri ar în iad şs să deslege t gâturi le celor fere­caţi, iată de ce adevărata libertate nu o putem avea de cât acolo un­de e . te Du .ul Adevăru.ui . Şi liber­tatea . ste un dar a Bisericii şl nu­mai al B« e r i c i .

4, P a c e a — dar tot al Bise­ricii. Ai patrălea dar ai Bisericii asupra căruia ne mai o p r i u astăzi e . te darul pani.

Cât a însetat şi fletul nostru după ales acum dupâce cel mai crâncen 1 a cunoscut lume

De când pe lume sunt născu' , La umbra crucii-am fost Pe pieptu! meu, mama mi a pus Crucea Preaduicelui lsus;

crescut;

Iar mai târziu când pr icepeam Stam ore 'ntregi şi o ascu tam Cum îmi vorbea cu glas duios Numai de crucea lui Cristos.

Adesea 'n cimitir mergeam Sfios pe iarbă 'ngenunchiam Si mi îndreptam pr ivi re 'n sus S p r e crucea Dulcelui lsus

O Jaf un preot Ia a; tar, Plin de-al evîaviei Sf ,nt har, Vorbi atâta de frumos De crucea D o m n u ui Cristos.

Mi am zis a tunci : cât voiu trăi, O I Doamne , te voiu preamăr i , Ne-având n imic i mai presus De crucea Bunului lsus

Dar v r e r i cumpli te au venit

Şi mă răpiră furios De lângă c ru .ea lui Cristos.

La şoapta lumii m'am piecat, Din masa ei m 'am ospăta»,' Mă bucuram atunci că nu-s La u m b r a crucii lui lsus

Din fericiri ce iute trec Şi bunuri care e petrec, Credeam sâ t rag mai mult oíos Ca şi din crucea lui Cristos.

Dar vai amar m'am înşelat Când fer ic te-a n căutat, Căci pace. fericire, nu-s Decâi la crucea lui lsus.

Oricât în lume-a n cercetat, N i . i c â n i , nici unde n ' a u aflat Un loc m i dulce, mai frumos Ca îângă crucea lui Cristos.

Şi-atunci p lângând al meu păcat, Din nou Ia d rum am apucat, Având în suflet dor nespus Să caut crucea iui lsus.

• Din nou la Tine am venit, P r i b e a g ca fiul rătăcit Şi umilit mă prostern jos La umbra crucii lui Cristos.

Doamne —avuţia o am prădat , Pr imeş te mă ca pe-un argat Căci nu cutez a privi 'n s u i _ -~.... La crucea Í <u ceiui -sus.

A j u ă mi, Do.-mne, ca de acum Să nu n a i plec p e a l lumii d r u m P e d rumul la g şi păcătos De lângă crucea lui Cristos I

10H PUŞCAŞIU

cât însetează su-acest d ,r — u ai mu trecut prin răsboiu pe care de când ex stă

ea. Ura ărim cu bătăi de inimă sfa­

turile, conferinţele de pace, Aş tep­tăm cu răsuflare* o p m ă comunica tele lor care întârzie.

Dar ni &'a lăsat nouă, odinioară

Umbra lui lsus Ieri, pela amiazi, A trecut spre-apus Printre uînJ şi brazi Umbra lui lsus — Ca un magic gând, Binecuvântând.

Peste necuprins, Intr'un tainic semn

* Mâna şi-a întins, Poate pentru 'ndemn; Undea fost S Ă stea, A 'ntJorit o stea.

Şi-a adus lsus: Câmpului rod greu, Pentru neamul meu.

In albastră seară Curcubeu de-argint Şi de mărgâr:nt A întins pe ţară, Luminând în zări Negre depărtări.

s'a pierdut apoi Printre ierburi moi Coio, în apus: Umbra lui lsus.

PIHITRIE DANCIU

Sufletul poate trăi ş 1 fără trup Sf. A u g u s i n descrie visul unui

doctor dui Car agma. Doctorui G e -nadie — a c e s t a 1 era n u m e e — , avea îa.oelf, că suf etui ar putea trăi şi după moar tea irupului . In vis i-se ară.a un tânăr strălucitor, care-1 în­treba :

— Genadie , doruri ori eşti treaz? — uotm, - răspunde doct r u . — Mă vezi? — ii în t rebă iar tâ-

năiui , — Te văd — Cu ce mă v e z i ? Cu ochi t ru­

peşti ? — Nu. Ace'u sunt închişi, Nu ştiu

cu ce U vad. Dar tânărul în rebă mai depar te : — Genadie , auzi ce ţi s p u n ? — Da, — Cu ce auzi? Cu u rech i l e? — Nu. Nu ştiu cu ce aud.

Şi iarăşi l a întrebat t â n ă r u l : Genad ie , vorbeşt i acum cu

mine? — Vorbesc. — Cu ce vorbeşt i? Cu g u r a ? — Nu . Nu ştm cu ce vorbesc. — Vezi — îi lămuri apoi înge­

rul, — simţuri,e tale acum sunt în repaus şi tooişi vezi, auzi şi vor bi şti. Şi când va veni vremea, ca simţurile să se odihnească definitiv, adică când v d muri şi atunci vei au t i , v t i vedea, vei vorbi , şi vei simţi .

Nr. 6 , VI E AŢA CRESTINA* Pag. 3

U Â L U L S A T A N E ( C o n v o r b i r e î n c h i p u i t ă î n t r e S a t a n a ş i u n p i t o i , cssre c o n d u c e un c o n g r e s

piehtcrxre dupâ Jterre t Ermit: p r e s ă c r e ş t i n ă ; .

Am întâlnit pe diavolul în Piaţă la colţ. Era fercheş, în pardisiu ce­nuşiu, guler moale, pantaloni călcaţi fără g reş , ghe te la modă , ciorapi m o i e r n i .

— C e faci tu a c o i o ? îi zic eu ... căci suntem per-tu şi cunoscuţ i vechi.

— Supravegb iez congresul tău de presă.

— T e n t l in şteşte puţin ? . . — O h ! Aşa de puţin, zise cu un

ton plin de răutate. Insă în ochiu-i viclean îi observ m i n c i u n a

Mă însoţeşte. — Zbateţ i vă cât vreţi, eu şi aşa

vă ţin pe toti de gât , R i poarte le voastre i n i fac o deosebi tă p acere dorinţele voastre mă fac să râd. deşi cu greu . Vezi arest p u m n ? îmi arată degetele-i lungi ţ i osoase — el a legat pes e ochii creştinilor un văl care nu s a mai deslsgat de un veac. Ah ! eu ştiu face nodur i eu...

* Creştini! au pe ochi un văl.

îmi arată, nervos, cu băţul trecă­torii

— Vezi acest d o m n e legant? Are vălul meu. Este un creştin.,, «uzi ? e un creştin.,. Es e abonatul meu la un ziar de dimineaţa; ba mal mult, în fiecare seară tr imite un lucrător s ă i aducă un ziar ateist Citeşte ziarul, îi pune ia coş şi de acoîo trece şi predică în c sa întreagă, până la bucătărie , Vălul..

Câţiva paşi mai depar te ne trece pe dinainte o femee tânără.

- — O vez i ? îmi z i se . , merge a-cum ia l i turghie . Totuşi este clienta mea credincioasă, in i varsă câţiva bani în f i e c r e zi. O p ic iu i râ de apal . . . v i zice un o rb din re creş­tini . Dar tu şti c . dacă acest picur de apă este un nimic, oceanul te­ribil este format din astfel de picuri de apă. Cu acei câţiva bani ai aces­tei botezate şi ai al tora asemenea îmi edific eu palatele de pr să îm­podobi te cu „ i inotypes" şi rotat ive; aceste palate legate prin fir telefo­nic special cu toate capitalele din lume ..

...Şi această creşiină are vălul.. . *

In ohioşouri stăpâneşte presa Satanei.

Ajungem m faţa unui chioşc. O -chn oatanei flăcarau.

— Haide numără ziarele... strigă el I...

Eu număram. . . unu., d o u ă . . trei... Acestea erau toate

— Acu 11 Si nu narăm pe ale rade! Bâţul său .recea cu mişcăr i ner­

voase dela o publicaţie la a l i a : — A:eas ta este a mea prin arti­

colul său de fond, ce» de colo prin foiletonul său . iot al meu e şi acest ziar prin anunţuri le sale, asemenea şt celâlatt... şi aşa mai departe.. .

Diavolul avea dreptate . . . In dife­rite forme, fiecare foaie servea pla­nurile diavoluiui .

Preotul vorbeşte din amvon către patru-

iute de persoane in vreme ce diavolul,

prin presa sa, vorbeşte milioanelor de

omeni, Nioi preotul nu vede, are vălul

Trece un preot. Satana îl u rmă­reşte cu o deosebi tă a tenţ iune.

— Chiar şi acesta are vălul meu.,.

Vezi I cât e de asudat şi de obosit? A ţinut o predici . , o frumoasa pre­dică... nu m'a cruţat de loc, îndrăz­neţul ... încheierea m.-ii cu sea â a fost foarte bine studiată; insă s'a adresat unui publ ic de patrusute de persoane convinse şi n ai înainte de pre ce t ace s'a spu». Pânăce e u ? , . Ai văzut chioşcul ? P t ive . t e numai rezul atul !,..

Era orele 5 d. m. Din birouri şi ateliere curgea lumea m u t ă în tot lungul străzii spre g rS. in faţa chioşcului se opre c cu t ţii, aproa­pe fără excepţie. O in cinci in cinci minute sosesc Îs chioşc «iele pa­chete cu ziare proaspete pe cari d e - b i s s'.i uscat vopseaia de tipar.

Sa tana- j l întinde t; âna-i slabă spre chioşc şi mi zice cu o .-oce de vădită mândr ie ; iată amvonul meu!.,. Nici p ieo t 1 care trecu nu vede că între prediearea iui şi a mea e a-ceeaş distanţă care există ir.ire praş­tia de o d n i o a r â şi între mitralierele cele mai moderne , i\ici ei ou ved ; poţi să o on taţi şi iu părinte. Ai văzut cum trecu şi p reo ; i râ să privească, îngrozit, chioşcui care zilnic, ba apr J pe în fiecare oră-i răpeşte sufe te . chiar şi s ie micilor copii, răscumpărare cu sângeie C e -luiala t . .

Ba mai m It A luat şi el z iaru 1

meu Şi el îmi este un client.

Şi Satana avu odată frică.

— Atunci . . . zice... mi-a fest cam frică.. Când am văzut că au alungat pe călug ri din şcoii, că au prădat ţoale bunur i le Bisericii, ml-a-.u zis : atenţiune ! Nu IR poate s l nu o b ­serve creştini» enormele sume jert­fite pen ru presa de. politicieni şi guverne , să nu observe lucrarea uriaşă a cotidienelor citite de un popor întreg; sa nu vadă că p o p o ­rul este ai aceluia care-i voroeşte ; mi-a fost frică, gând indu-mă că uşor ar putea întoarce i m p o r i v a mea această armă teribilă, presa.

Atunci a n întreit vă ui , şi fur­tuna a trecut . P e î n e c u l creştinii, resemnaţi , au j r»fit încă odată tot ce au avut... tji presa m i a ră as cu infuinţd şi cu mih anele sate.

Diavolul continuă planurile sale

fără a fi observat.

Safana-şi d rege cu un gest de superbie r n o n o o u : — Eu, îngerul întunerecului, t u nu am văluri l i och i . , eu văd l impede şi încerc tot cec ace creştinii nu preţuiesc îndea­juns... d i ! ziarul, cotidianul meu, de câte cri la sf .rşiiul anumi tor zile mari nu l-am strâns la inimă 1?.. Căci el este secerişul cel m ,i rod­nic a cuvân u; mieu. Acest cuvânt este auzit deia uşa redacţiei mele şi trece dm chioşc în chioşc, vorbeşte în toate cartierele cap talelor, năpă­deşte gării , pr tnde toate trenurile, toate vapoarele; în drumul său cer­cetează toate şcoaleie, merge d n oraş în oraş, dm sat în sat, din că­tun în cătun, din cârciumă în câr­ciumă, din colibă în col bă, şi nu se opreşte decât atunci când nu mai are nici un suflet de pierdut. El mobiliz ază în slujba mea chiar şi copiii. Eu şi pentru tî am pag 'n i p trivite, Ei vezil . . . acest succes creştinii n u l observă , au vălul meu.

Si sperăm că într'o zi vor vedea,

limpede şi creşim.

Am ajuns la uşa sărac ăctoa ei săli de adunare unde se ţine con­gresul presei c n ş t n . Satana mi-o arată cu un ne p u ; dispreţ în ozh<: Aceasta i ? !.,,

Eu în-ă nm privit pe Qoliat în faţă şi « a n zis: Localul Cin i celei de taină era şl mai mic R s p u n s u l ? . Un blestem groaznic,

iar .(u am c o n t u u a t : In b i r u l a-devărului tău ruş tn . s , pentru trium­ful tău real, eu cred, Sal no , in victoria Aceluia, c « e are cuvintele vieţii de veci. Eu cred că Sf. Spirit va sufla şi -.restmij vor vedea cîsr « Şi aceazj , o h ! acea zi lî. N u poa e fi d e p « m i T rebue s i vină /

d u p ă trad P. A ie A Pop

M i l i o a n e d e s u f l e t e m e r a în iaci

Toţi cei ce nu vrea:.1 să creadă In jertfa Mântuit ruiui pe Sfânta Cruce şi să primească iertarea pă­catelor tor prin Sfânta Spovedanie , vor merge îndată upă moar te in focul veşnic,, gătit diavolului şi slu­gilor .ui. (Matei, 25 , 41 ; 2 >, 46). Nu eşti şi tu dintre ace ; 1 ia, frate d rag ?

C r a se pot mântui sufletele ? ' învăţătura Mântui torului este cea

mai puternică lumină e.-.te cea mai scumpa comoara , este cea m. i dulce de.f.itare pe care omul o poate dobândi .

Pr n Cuvântul Domnului ni se deschide calea care duce la bucur ia cea veşnică, in Împărăţ ia lui D u m ­nezeu.

De aceea datori suntem, toţi iu­bitorii de Hns tos , să punem toată căldura inimii şi a graiului nostru in siujba răspândiri i Cuvantulu lu i Dumnezeu a tu tu ro r scrierilor care cupr ind învăţăturile dreptei o .sire credinţe.

C u m »ă facem acest lucru ? Sunt multe cnipur.le în cure ne

p i t e a face dat -na ace as. a, *tât de Doga â în rond. s fleteşti şi aducă -toa te de t.tât d : multă fericire în lume-

t, Prin biblioteci de împrumut. Fiecare creştin ar trebui sâ aib t o b . b h o t e c l d i cărţi şi tipărituri fo­lositoare de suflet şi să citească a-deseon dm ele, atât dânsul , cât şi ;o.i vecinti şi cunos uţ».

Dacă dai o pâine celui sărac, îi vei face un mare b i n e ; dar , poate , mâine na va avea ce să mănânce şi va fi iarăş nefericit. Dacă îi dai, însă, o carte cu hrană sufletească, o t a r t e care i a atâ calea spre viaţa pu-.ă în s-ujba lui Dumnezeu şi spre fericirea veşnică, ac -a , tâ hrană îl va putea fdee să şi schimba în în­t reg ime viaţa, sâ pr imească astfel daruriie nesfârşite ale lui Dumne­zeu sii i e bmecuvintezB pururea $j sase roage mereu pantru tina.

2. Prin vânzare de foi şi cărţi sfinte pe care o face cineva fără sâ-şi lase îndeletnicirea lu» obişnu­ita, Fiecare creştin e dator să răs­pândească în jurul său, lumina în­văţăturii sl nte. El fagi Juie>te ace ;t lucru în fiecare zi când spune in psalmul 50; §luv&ţa-yoi4 pre oe i

fărădelege c ă i l e T a l e şi cei ne--credincioşi la Tine se v o r fn-t o a r c e " .

Sunt, deci, vrednici de laudă creştinii care c u m p ă r ă cărţi şi foi r e l i g i o n e şî le v ncî şi ei altora, cu gându l de a ajuta cât mai mult la răspândirea şi p ropovădu î rea în­văţături lor Dumnezeeş t i .

3, împărţirea cărţilor religi­oase tn dar. Şi în acest fes se obţin minuna e roade în lucrarea creştină. Dar de multe ori strădania de a împărţi g atuit cărţi d l roade proaste sau nu aduce niciun folos, fiindcă, de obiceîu, omul nu pune mare preţ pe cartea pe care o pri-meş e în dar şi nu se sileşte s'o c rească . Apoi după ce s'au împăr ­ţit cărţile în dar, ade ea nu se mai g l se se bani cu care să se t ipărea­scă aite'e

Răspândirea scrisului creştin cu ajutorul îndemnurilor făcute prin viu grai.

Sâ ne facem deci, şi noi datoria, cu toată dragostea , sfătuind în ori­ce t'snp şi în ot ice loc pe toţi fra­ţii noştri pe fiecare suflet, să se hrănească prin cetirea cărţ i lor cu învăţături sfinte. în felul acesta, căl­dura graiului va trezi multă lume din somnul şi nepăsarea în care stă faţă de cele duhovniceşt i .

Atunci când ci itorul nu vine la cartea rei gioasă. t rebuie să v i n i csr tea la Cititor, iată aic«, câteva m i j o a c e :

a) îndemnuri tămte în sfânta Bimică. Unii preoţ i răspândesc cărţi sfin P , ct t inJ cuprinsul lor, cu lămuriri date de ei, după S anta Liturghie. în Dumineci şi sărbători . Toţt cei ce iau parte la Sf. Slujbă îşi cumpă ă foile sau r ă t i c e ' e l e re-comanda tè (imi şi iau mai multe de acelaş iei) şi le duc şi ei mai departe , în lume.

b) Răsrândirea de cărţi prin împărţirea parohiei la mai mulţi râs pânditori (coloortoti). Se dau unui creştin mai zelos, în seamă, 20 pâna la 30 case de pe uliţa sau strada pe care loeu este dans 1 I se dau in fiecare s ă p t ă m i n ă cărţ i şi foi religioase şi anume, unele sunt pentru vânzare şi unele p e n r u împrumula t El trece din casă în casă, a iată cărţile, citeşte din ele cu d r a g o te şi î ndeamnă pe oameni s i le citească şi să le cumpere , iă-mur indu le cu caldura, cât de mare folos a luce cet i rea lor. Celor să­raci, el le împar te cărţi gratuit , sau n u m a le împrumută . To t aşa şi celor care nu au des tu lă dragos te ca să le cumpere , dar e nădejde că se vor schimba.

C Răspândita rii {colportorii) ca merg din sat în sat şi au numai înie'etnieue* a c e a s t a . A-ceştia lucrează în mai multe fe lur i .

A. Dia cssh" în casă. Sfântul Aposto l Pavel spun: Efesenilor ; . P r i e g h i a ţ i deci, aducându vă a-minîe că trei ani de zile, zi şi noapte , cu lacrimi n 'a r i încetat a sfătui pe fiecare din re vo i " . (Fapte 20, 31).

Iată, deci, cum lucrau Sfinţii A-postoli : nu numai prin cuvân ări ţ inute în mulţime, ci şi prin sfaturi stăruit are, pline de evlavie, în­dreptate către f ecare suflet în par te .

Chiar viântui orul ne a dat cea dintâi pildă pentru acest fel de lu­crare c â n i a dat atâtea lămurir i pentru suflet Samt r inence i păcă­toase Şi din tCeastâ femeie, care r â n ă atunci a f st de 5 ori recă­sătorită, iar acuì» t ră ia fără cununie , Mântui orul face pe cea dintâi mi ­sionară a Sa,

To t aşa t rebue să lucrăm şi noi . Sâ ne îndreptăm nu numai căt re

^continuare In pagina <U

Cam se pot mântui sufletele ? (Urmare din Pagina 3)

toţi oamenii in obşte ci şt către fiecare suflet in par te .

B. In gări, în tren, în auto­buse, în tramvai, în piaţă şi în alte locuri unde sunt adunaţ i mat muiţî oameni , Aici răspândi torul lămureşte tu turor cuprinsul unei cărţi recoma: d â n i - o . O foarte reu­şită cale de răspândi re a cărţilor în ace s e locuri este aceasta :

C, Colpor toru l îi îndeamnă pe toţi ascultătorii să ia foaia sau car­tea recomandată , chiar dacă nu au bani, in acest din u rmă caz îi sfâ-toeşte să dea costui mai târziu, la oricâte Sfântă Biserică sau la săraci. Ceilalţi care plătesc, văzâ .d acest fel de răspândire , dau de obicei mai mult şi în felul acesta se aco­peră costul tu turor celor împărţite.

Că ldura viului grai , in acest ch p, împreună cu cea a cuvântului scris, pot îndsepta şi pot aduce ia D u m ­nezeu şl la adevăr , în scurtă vreme, un neam întreg.

lată, deci, iubite cit i torule, câteva chipuri in care se pot împărţi as­tăzi Cărţi cu învăţături folositoare de suf.et. Şi cred că ştii bine ca milioane de suflete merg în iad, în' fiecare cupă şi că v o m da seama, înaintea lui Dumnezeu , că n'am a-jutat cu nimic la scăparea lor. Şt să nu s p u i : „Au doa iă eu sunt pă ­zitorul fratelui meu ?" Căci aceasta a fost vorba lui Cain, după ce a ucis pe Abel (Facere, 4,9).

începe, deci, şi frăţia ta, să ajuţi cum vei putea, in fiecare zi, la răs­pândi rea foişor şi Cărţilor cu învă­ţături sfinte, creştineşti şi Dumnezeu îţi va răsplăti osteneala făcută cu această faptă de milostenie sufle­tească. .

Fiecare creştin, Preot sau Mirean, are o sfântă datorie, de a semăna Cuvântu l Iui Dumnezeu şi al Sfin­tei Biserici, pentru aducerea tuturor la Dreapta Credinţă.

Porunca Sf Biserici s p d n e : „Pre noi înşine şi unii pre alţii şi toată viaţa noastră lui Hris tos Dumnezeu să o d ă m " . De urmarea acestei p o ­runci a dragoste i creş t ine , vom răspunde fiecare la Dreapta Jude­cată. La canonul pentru deslegarea păc telor se poa te lua şi grija îm­părţirii de cărţi folositoare, creşti­neşti, pentru sufletele ce au nevoe de ele.

Noi înlesnim această u rmare pr in foaia aceasta şi prin cărticelele ce t ipărim şi vă punem la îndemână cu preţuri mici .

Cău tăm să ne facem în chipul acesta, o mică p.-rte din datoria ce o avem în faţa lui Dumnezeu. Ti părirea acestora, în v remea de azi, când e aşa de scumpă şi hârtia şi lucrările de t ipografie, e o adevă­rată minune dela Dumnezeu, pen tru care nu suntem vrednici să mulţumim.

Cărţile cu învăţături sfinte ves­tesc pe oameni ca sunt pe calea grozavă care duce spre iad şi îi cheamă în împărăţ ia fericirii veş nice. Şi cartea poate pă t runde mai lesne aco o unde cuvântul nu poate a junge.

Apoi euvâmul e, adesea, uitat Deci cartea creştină e o armă pu­ternică pentru mântuirea sufletelor. Acest lucru a fost dovedi t pr in ne număra te exper ienţe (încercări) şi mărturisir i .

Ajută-ne, frate drag, în această mare luptă împotr iva diavolului şi a iadului .

Punem aici, ca încheere, şi un cuvânt el Sfântului Aposto l I a c o b /

„Cei ce va întoarce pe un păcă­tos dela rătăcirea căii lui, va mân-

Otrava iadului... Florile cerului

Curmare din pag. 1)

paţi-vă de Sf. Scriptură — după cum zice sf. Gr. Nasianul — şi cu inima şi cu gura. Luaţi e-xemple dela englezii crescuţi în religia creştină, care în fie­care zi fac lectură din Biblie. Luaţi pildă dela locuitorii Da­nemarcei, care duc Sf. Scrip­tură cu ei la munca câmpului şi în clipele de repaus îşi pleacă ochii spre rândurile ei.

Citiţi cu dragoste şi luare aminte Cartea Mântuirii, sau re­petaţi dorinţa Sf. Bonifaciu: , Daţi-mi cartea în care am citit mai mult şi mai adesea: crucea', cu ea îmi încheiu viaţa",

A N T O N CR1ŞAN

R u g ă

Vino, din cer, lumină lină, asupra mea, încet, coboară,., lovit mi-e sufletul de patimi — întinde-mi mâna Ta, Fecioară.

Vreau lumi ce nu le pot cuprinde cu ochii trupului de zgură... — un înger mic, trimite-mi,

1 Doamne, să-mi pună viselor măsură.

Inţinde-mi mâna Ta, Fecioţtrăj la mine 'n suflet astăzi vinii, aprinsă-a patimii văpa e vei stînge-o Tu, lumină lină,

EMIL AL. MtCLE

AVIZ

Anunţăm pe toţi abonaţ i i sau cei cari ar dori de acum să se abone­ze că în curând vom da adrese e pentru a se tipări.

Deaceia acelora ce pânS acum le-am trimis gazeta cu adresă scrisă cu mâna sau la maşină, sau chiar acei ce au deja adresă tipărită şi s'ar fi întâmplat să o' fim scris g re ­şit, îi r u g ă m să ne comunice cât de u rgen t pent ru a î n d r e p a orice greşală .

Deasemenea îi rugăm şi pe acei cari ne-&u scris că se abonează pe 3 sau 6 luni, dacă abonamentu l şi-1 vor pre lungi , dacă nu să nu ie nici t ipărim adresa căci e foarte costisi­tor şi nu merită pentru un t imp scurt ci o vom mai scrie Ia maşină R u g ă m să ne comunice şi acei că­rora s'ar fi întâmplat ca Nr , 1 ai gazetei de p robă l-am trimis cu a-dresâ t ip irită, iar dupâce şi a re-înoit abonamentul i-am scr is-o cu mâna sau Ia maşină, pentru a i căuta adresa ca să nu o mai t ipă­ri m.

Dacă în t imp de trei săp tămâni dela pr imirea acestui număr, dela acei cari nu am primit scrisoare, le vom considera adresa bună şt că prin aceasta consitnţesc la prelun­girea abonamentu lu i .

tui sufletul său din moar te şi va acoperi o mul ţ ime de păcate (Sf. Iacob 5; 1 9 - 2 0 ) ,

D u p ă Păr. T, Oherasimescu şi O. V. Ungureanu.

• P. S. S. Nîcolae Coîan, episcopul Clujului a împlinit 10 ani dela aşe­zarea in scaunul viădicesc din Cluj. Ii z icem: „La mulţi ani" Prea Sfin­ţite S tăpâne! şi multe alte aniversări.

Monseniorul Garai Pa t r i ck O'Hara va fi numit nunţiu apostolic la Bu­cureşti,

S'a fixat preţul găleţilor galva­nízate la 20.085 bucata.

La fabrica „Romltol" din Timi­şoara s'a întâmplat un furt de S50 milioane lei.

Baia „Griviţa" din Bucureşti a suferit un incendiu şi pagube le se ridică Ia 40 .000.000 Iei.

Preţul unui au tomobi l în Franţa este de 250 000 franci francezi.

Douăsprezece mi! de ki lometr i străbătuţi în ajutorul omenirei su­ferinde, au făcut mai mulţi delegaţi ai Crucii Roşii Jn te rna ţ io rde .

Fosta s e c r e t a r ă a lui H t ler a evadat în t impul când era condusă ia N u r e m b e r g

Despăgubi r i le ce t rebu 'e să cerem Ungar ie i de pagube le provocate prin ocupaţ ie şi prin r ă . b o i u se r i ' dică la 48.944 520 942 iei, scrie ziarul Adevărul.

Poliţia din Berlin a descoperi t în diverse părţi ale oraşului , membre le mai multor femei tăiate în bucăţ i .

In jud, Covurlui se simte mare lipa» dâ.p'Q»ie.

La Oradea s'a descoperi t medica­mente dosite în valoare de o suia milioane Iei.

La 1 Septemvrie va avea loc plebiscitul in Orecia asupra „ înapo îerii Regelui G e o r g e " .

Dl Enrico de Ncola a fost ales preşedinte al repubiicii i taliene.

Bomba a tomică omoară 20 . (00 persoane şi răneşte 43.000 pe o milă pătra tă .

P ra ţu j grâului din noua recoltă se crede ca se va stabili la 8 —9 milioane lei vagonul .

Un soţ beţiv din Bucureş t i işi omoară nevasta c iopâr ţ indu-o cu CUiitUl.

406 miliarde pentru refacerea re­ţelei de C . F . R,

Toţ i bă rba ţ i i dela 2 1 - 6 0 ani sunt obl igaţ i s ă facă două zile de muncă pe an la Stat.

Un bătrân din Georg ia a împlinit vârsta de 151 ani .

Averea Elenei Lupescu va întră in s tăpânirea Statului .

Organele poliţiei din Cluj au [a-restat 5 foşti ag .n ţ i din poliţia hor -tis.â din Ciuj

Tribunalul poporului din Ciuj ju­decă în prezent pe autorii masac re ­lor din S ă r m a ş - G u j , cari au măce­lărit în vara anutui 1944 un număr de 125 români şi evrei .

Cu ocaz i a execu tă r i i genera lu lu i ungur Buszkay Rasenberger , con­damnat Ia moaite ca cr iminal d e răzbmu, au fost împuşcaţi şi 7 oa­meni din muljimea ce se îng rămă­dea in curtea închisorii Marko din Budapesta .

In unele păr ţ i ale Ţării au înce­

put secerişul care se prezintă foarte bine din punct de vedere al calită­ţii. Deasemenea şi p o r u m b u l p r o ­mite o recoliâ bună.

Proectele de lege electorală sunt în discuţia Consiliului de miniştrii .

Ţ a r a n o a s t r ă v s fi reprezentată la conferinţa de pace după cum spun ziarele, de o delegaţ ie specială In frunte cu dl Tătărăscu.

Populaţia lumii creşte în fiecare zi cu peste 100.0CO oameni .

Toţi militarii fosifprizonieri sunt considera , ! în d i spomb li t i ie

Un ziar din Londra, anunţă că recol ta din Angl ia va fi cea mai slabă din cauza că este ameninţată de ploile cari au căzut neint ierupt ti t p de 18 zile

Stagiul militar pentru contigen-tul 1946 va fi de un an, — scrie; ziarul „Semnalu l" , t

America de Nord a dat publici­tăţii un tratat c re prevede dezar­marea Japoniei pe un termen de . 25 ani . ţ

Ministerul de Agricultură şi Qo-;

manii a hotărât ca lucrările de re-S formă agrară să fie terminate pan i i la l August . ?

Se anun ţă , că recolta de mere* va fi mare . I

Redacţionale Răspundem In unele sc r i so r i : l

Sima Va8ile C iubanca . Am pri­mit banii . Cartea de cântări e sub; tipar Ne bucurăm că răspândiţi; gazeta, \

Pr. Cernuc n Zalha . Cronica? Sinodului din tractui Surduc dela 11 Iunie a apărut în Tr ibuna noua, Noi încă nu pute*m tipări în ex­tensiune mai mare . Mulţumim dt bunăvoinţă pentru colaborare .

I. S a e i u - V a l e a Largă Mai târziu vom tipări şi din poeziile trimise,

Petru Sescu ( 'Păduraru) — Sâ< b î o a n i Roman . Felicitările in ver suri de ziua n u m e u i Păr . Amor B. (13 Iunie) şi loan G h (?A Iunie) deşi sunt frumoase, fiind prea lungi (22 strofe) nu s'au putut publica

Miolea Garril-Dv&gu. Ne bucu răm de p r o p a g a n d ă

Gh. iS/jiru-Mârşova. Deocamdati nu a v e m pentru desfacere decât a ceasta gazetă.

Nistor Gal Chişlar . Scri i bine Se păstrează, Se vor publica oii târziu.

P. I. faeofi-Bilbor. Mul ţumim di articol, E f bun . N ' a putut apâtei Ia t imp . Scrieţi şi alte subiecte, da scurte,

S Sasu-Căp len i . Scrii minunai Rezervăm pent ru ocazie pomvi tă .

1. D a n j i u Trestia. Ne anunţi s vestim adunarea dela 20—21 luiii Noi aş teptam ca să ni se ceară i ceasta de câtră fr. preoţi, cari toi deauna t rebue să fie de faţă 1 adunări le rel igioase. Numai eretici se adună fără ştirea şi conducere preoţilor. Dela voi î n s i avem vesf bună că sunteţi fii credincioşi < Bisericii şi c redem că preoţi i i poar tă de grijă.

l idaetoï responsabil Pr» GUINDÉIS Tipografii „VIEAŢA CREŞTINA* Cilii