Frauke Scheunemann

Pe urmele spirg5torilorcasei de bani

Traducere din limba germani gi note

de Dragog Dinulescu

i:ri- Booklet I

)ffictron 2or;

Biftec Stroganoff, polilia

Si uh rnotan hi.tnesit

Starea babuqcli se inriutilegte vlzind cu ochii. E in

bucltirie, nu pridideqte cu privitul pe fereastri qi scuturi

capul atit de indignati, incit claia aceea impunitoare de pir, care

alcltuieqte un soi de turn, se clatini ameninfitor de colo colo.

- Unde-i Ana cu copil? se burzuluie$te ea de una singuri in timp

ce ia oalele de pe foc qi le agaz[ ling[ chiuvetfl. Daci mai agtept mult,

atunci nici mincarea nu mai e buni!Mdncarea nu mai e bund? Pli ar fi mare picat, fiindci ce-a gitit

acolo babuqca chiar c[ miroase cum nu se poate mai imbietor, ca sinu mai spun ci trag mare nldejde si mi aleg qi eu cu ceva. Mincarea

cu pricina pare afi ftcuti aproape in intregime din bucili de carne de

viti din cea mai de soi - numai cnnd m[ gindesc la ea incepe s[-mi

ploul-n gur[. Cici i se zice biftec Stroganoff, dar,l[sdnd la o parte un

nume aga de ciudat, e gitit totuqi de babuqca, iar la gust e de,a dreptul

dumnezeiesc. Adevirul e c[ babugca insiEi e o bucitireasi cu talent

dumnezeiesc, iar eu unul, ca membru al familiei isteia, nu pot dec6t

si salut faptul c[ in ultimul timp igi face atit de des de lucru prin

bucitirie.Eu, adicl Winston Churchill, de meserie prea-distins gi prea-negru

motan din rasa British Shorthair, cu gusturi dintre cele mai rafinate.

De aceea e Ei recomandabil si mi se giteasci cit mai proasp[t. Asta

daci nu we{i si-mi stricali tot chefirl. Iar la un aga soi de gitit babuqca

se pricepe ca nimeni alta. Asta-i gi motivul pentru care bitrdnadoamni se bucuri de lnalta mea considerafie.

Firegte, colegii mei umani de apartament nu sunt neapirat de

aceeagi p6rere. Unul dintre ei, singurul blrbat de pe aici in afaride mine, e profesorul Werner Hagedorn. Cind se uiti babugca uritla el fiindci iar gi-a lisat clrfile impriqtiate pe unde-a apucat, atuncichiar ci profesorul ofteaz6. din adincul rlrunchilor. Am impresia ci,in astfel de momente, il apuci dorul dupd vremurile in care locuiasingur, numai cu mine, in ditamai mAndrefea de apartament, gi putea

si-gi lase lucrurile sd, zacd pur qi simplu pe unde avea el chef. Ei, ce

linigte era tot timpul pe la noi... Ce mai, rupti din rai!

De cind Werner gi-a luat o menajeri noui, pe Ana, situalia s-a

schimbat cu desivirqire. Ana s-a mutat la noi impreuni cu fiica ei,

Kira. $i, odatl cu pugtoaica asta de treisprezece ani, a prins qi casa cu

adevirat via[i. La lnceput, toati chestia mi s-a plrut curati prostie,dar, incetul cu incetul, a trebuit Ei eu si recunosc c[ traiul meu de

ptni atunci fusese, de fapt, unul cAt se poate de plicticos. Kira a ajuns

intre timp cea mai bunl prieteni a mea gi, cot la cot, am izbutitsi descilcim cazuri de detectivi adevirafi. Fiindci gi copiii, gi pi-sicile sunt niEte detectivi de primi mln[, iar cind fac pereche, suntneintrecu{i!

Ce-are babugca de-a face cu toate astea? Pii e foarte simplu - ea e

bunica Kirei, veniti din Rusia gi care, de ceva weme, locuiegte la noi.La drept vorbind, avusese de gind si stea in viziti doar cAteva zile.

Mai apoi ins6, gi-a dat seama ci ajutorul ei in privinfa educafiei copileigi, in general, in gospodiria noastri este indispensabil. Aqa c5 a r[mas,pur gi simplu, cu noi.

In privinla asta, Ana e insi chiar gi mai pu{in incintati decitWerner.

6

N-are niciun chef s[ locuiascl impreuni cu maici-sa. Nu prea pricep

eu de ce, dar aga e la oameni: cind se fac mari, se vede de departe cinu le mai face cAtuqi de pufin plicere s[ stea cu pirinfii. Ce-i drept, de

cele mai multe ori qi noi, pisicile, trebuie si ne pirisim familiile, 9i asta

inc[ de mici. Dar,la urma urmelor, zi-/udacdaq fi avut ceva impotrivi

daci maicl-mea ar fi tors qi ea prin cas[, pe la Werner. Chiar dac[, spre

deosebire de babuqca, nici vorbl si se priceapi la gitit.

Cu pagi hotlrAgi, babugca trece pe lingl mine, strebetand holul.

O avea cumva de gAnd si iasi pe strad[, s[ le caute pe Ana 9i pe Kira?

Ei bine, nu, s-a dus doar si ia telefonul de pe comoda de lingl uga de

Ia intrare. Bate cu nidejde in tastele aparatului, dupi care il duce la

ureche.

- Gde jd ti? Pacemu ne padhodis k telefonu?

Iar dacl se-apucl babugca si se rifoiasci pe ruseqte, atunci chiar

ca-i vine si tune gi si fulgere. De obicei, igi di silinla si vorbeascl in

germand. Pe mine nu m[ deranieazi' insi cituqi de pufin, fiindci 9i

eu Etiu rusa la perfec[ie, aga c[ imi dau seama ci bltrAna bodogineqte

fiindci Ana nu rispunde la telefon. De unde gtiu eu ruseqte? Mda,

asta chiar c6-i o poveste lungl, dar aqa, pe scurt fie spus, chestia e ciodati, cind pe Kira gi pe mine ne-a prins o furtunl qi ne-a lovit

trisnetul, am ajuns si facem schimb de trupuri. Si nu-fi vini si crezi,

nu? $i totuqi, lsta e adevirul. Slav[ Domnului c[, dupi ceva timp, am

putut si ne preschimblm la loc. Aga se face cil m-am ales cu ceva

iscusin{e de-ale oamenilor, pe care le-am plstrat. De-atunci gtiu nu

numai ruseqte, ci gi s[ citesc qi si scriu.

Babuqca se intoarce sPre mine.

- Hai, mArrrtan, zice ea, cu un potop de ,,r"-uri. Daci Ana gi Kira

vin prea tdrzit, noi o si minc[m. $i-o s[ capefi 9i tu ceva din

Stroganoff ista. C6-i foarrrte gustos!

Torc incintat. O minunlfie de plan, nu altceva! Iar daci alea

doui n-o sI se-arate pini la prdnz, o si mi aleg cu lnci gi mai mult!De obicei, de la babugca nu capit decit o buclfici. De data asta insi,pare hotiriti s[-mi umple castronelul cu o porlie cumsecade. Taman

pe placul meu!

Babugca pornegte din nou spre bucitirie, cu mine pe urmele ei.

Odati ajunsi acolo, imi agazl castronelul pe masi, apuci un poloniczdravin gi...

$i chiar atunci aud descuindu-se uqa apartamentului. Iar Ana gi

Kira iEi fac intrarea in casi! Babugca las[ de indati polonicul deoparte

gi o intinde spre hol. Oh, nu! Nu cumva asta inseamni ci nu mi aleg

cu niciun pic de Stroganoff? De ce au trebuit si apari tocmai acum?

Pini acum au pierdut wemea cine gtie pe unde qi tocmai acum lis-a nlzirit si se intoarci, exact la momentul nepotrivit. Curatlobriznicie!

- Buni, buni! Inchipuie-{i, polilia a trecut azipe la noi, pe lagcoall! zbiaril Kira, dind nlvali in apartament gi aruncAndu-gighiozdanul pe jos.

Imediat, bunica face ochii mari.

Babugca nu-l vede cu ochi buni pe cel care nu-gi pune imediatlucrurile la locul lor qi nici nu lncape vorb[ ci ghiozdanul n-are ce sicaute pe jos, in hol, ci in camera copilului.

Firegte, Kira nici nu se sinchisegte de indignarea bunici-sii gi-gi

vede mai departe, agitati, de povestea ei:

- La iia de la Sophie Schollt s-a dat o spargere ast[-noapte! Hofiiau luat pur qi simplu seiful cu totul! Au intrat in biroul directorului

ISophia Magdalena Scholl (1921-1943), eroini a rezistenfei impotriva nafional-socialismuluigerman, arestati, condamnatd la moarte gi executati pentru rispindirea de manifesteantihitleriste in incinta Universititii din Miinchen.

8

qi-au smuls din perete dulapul blindat. $i pe urmi pe-aici {i-e drumul,

cu bani cu tot. Incredibil, nu?

Miorlau! Pii asta chiar cd suni palpitant gi, pentru o clipi scurtl

de tot, uit pini gi de foamea care-mi di ghes. $coala Sophie Scholl se

aflI chiar lingi Gimnaziul Wilhelmin, unde merge Kira. Numai ci,in timp ce Gimnaziul Wilhelmin, cu fapda albi gi turnulelele lui,

aratl ca un castel, clidirea gcolii Sophie Scholl - degi impun[toare -are doar o faladl din cirimidl falsi, roqie la culoare. in citeva rAnduri

chiar m-am pomenit aEteptind in fala ei, gi asta fiindc{ cele doui gcoli

fin citeva ore qi activitili gcolare in comun. La drept vorbind, ziuci-mivine greu si-mi inchipui cum de-au fost in stare nigte spirgitorisi scoati ditamai casa de bani dintr-o cl[dire care-i ca o fortireafi,uriagi Ei de necucerit.

Babugca, dimpotrivi, nu se-arati deloc impresionatl de poveqtile

Kirei:

- Hai, mergi gi-agazi in bucitirie. Ci se riceqte mincare!

- Buni, tu chiar n-ai inleles deloc ce [i-am povestit adineaori? Au

intrat sp[rgitorii in gcoali!

Dimitra Kovalenko pufnegte dispre[uitor gi scuturi din cap.

- Da, da, zice babugca pe ruseqte. Asta am priceput-o eu. Ce nu

pricep e ce-i cu voi aga de tirziu! C[ doar n-o avea nevoie polilia de

ajutorul tiu, m[i copile!

Inainte sI apuce Kira si spuni ceva, ii rispunde Ana, care, intre

timp, ajunsese gi ea in hol.

- Nu, mamugca, nu de ajutorul ei, ci de-al meu! Kira n-a ficutdecAt s[ stea dupi mine.

- Nu mai spune! Aju[i tu poli$e?

- Chiar aqa. Polilia le-a luat declarafii astizi laprinztuturor celor

care au o cheie de la intrarea in gcoala Sophie Scholl. Ci doar

infractorii lgtia trebuie si fi intrat cumva in gcoali, de-au ajuns tocmai

in biroul directorului.

- $i tu ai cheie?

-Yezicd gtii? Cd doar in fiecare joi dupi-amiazl dirijez orchestra

comuni a claselor mici in aula celor de la Scholl. Aqa ci vezi bine c[am nevoie de-o cheie pentru ca la sfArqit si pot lncuia in urma mea.

Aqa-i! |oia, Ana vine intotdeauna tirziu acasi. Aga se face c[, intre

timp, a ajuns mai mult profesoari de muzic| decit menajeri. Lucru

cu care se indeletnicise gi in Rusia, {ara din care, cu cinci ani in urmi,cu Kira de mini, a venit incoace. Acolo - mai exact, in oraqul Omsk

- le preda copiilor pianul gi muzica vocali. Iar de cind Kira, impreunl

cu mine qi prietenii mei din trupa de pisici din curte, a reugit sl-l bage

la inchisoare pe fostul profesor de muzici al Gimnaziului Wilhelmin,Ana a ajuns si predea ea muzica acolo. Mai intii doar aga, din cindin cind, iar acum tot mai des. Prin urmare, nu-i mai rimine prea

mult timp pentru dereticatul gospodiriei lui Werner.

Pentru asta o avem insi acum - slavi Domnului! - pe babugca. Iar

daci Ana e la qcoall, se agitl pe-aici babugca, cu cirpele qi polonicele

ei. $i daci se-ntimpli s[ n-aibi de lucru cu niciuna dintre uneltele

astea, atunci sti cu ochii pe Kira, ca si-gi faci serios temele sau siexerseze la pian cu tragere de inimi. in concluzie, e mai mereu inprizd cind e ceva de trebiluit. S-a instalat in fosta cim{ru{i de lucru

a lui Werner gi, in scurti vreme, locul cu pricina a devenit noul ei

cartier general. Slracul de Werner a trebuit si-gi care toate cir(ile qi

hirfoagele, cu birou cu tot, intr-un coll al camerei de zi. intre noi fie

vorba, Werner al meu a suportat totul birbitegte, spunindu-qi ci e

doar un aranjament provizoriu, pAni igi gisegte babugca o locuinfi aei. Pirea un plan bun. $i asta chiar dacl n-am nici cel mai mic habar

ce wea s[ insemne,,aranjament provizoriu".

10

Dup[ cum habar nu am nici cind capit gi eu odati ceva din

biftecul ila! Intre timp, mi s-a ftcut o foame de lup. Sper si nu-gi

inchipuie oarnenii lEtia ai mei ci m-am pus Pe tors. Nici vorbl!De fapt, imi chioriie stomacul!

Din picate, nu mi bagl nimeni in seam6. Ana ii d[ inainte cu

polilia qi parci a in{epenit acolo, in hol.

- Am fost lua{i Ia intrebiri fiecare in parte qi, firegte, a durat destul

de mult. Au vrut si gtie daci am observat ceva suspect sau daci n-am

imprumutat de curind cuiva cheia de la intrarea in gcoall sau am

pierdut-o.

- $i tu ai pegt aqa ceva? se intereseazi babugca.

Ana clatini din cap.

- Nu. E o cheie universali, care se potrivegte la toate uqile din

qcoali qi de care am griji ca de ochii din cap!

- Bine atunci. Hai si mincim! hotirlgte babuqca, cu o vehemenfl

care nu admite obiec[ii.

$i cine ar indrlzni si obiecteze cind vine vorba de-aga mincare

gustoasl? Eu sigur nu!

Kira se uiti pu(in prin preajmi, dupl care se indreapti spre

buc[tirie qi se agazi la mas[. Dar de-abia apuci bunici-sa si-i umple

farfuria, c[ gAndul ii zboari din nou la spargerea de la gcoali.

- $tii, buni, lsta a fost deja al treilea furt al unei case de bani in

numai patru sipt[mini.

- De unde-ai vrea si qtiu eu asta? intreabi babugca.

Pe buni dreptate. Nici eu nu qtiam nimic despre aga ceva. Dar

nimica-nimicu{a! Nu exagerezdeloc, deqi, in general, mi consider un

motan foarte bine informat.

- Crede-mi pe cuvint, e aga cum ifi zic! insisti Kira, cu o mutr[serioasi. Iar holii s-au ales cu o suml de bani de-a dreptul uriagl.

l1

Numai la Sophie Scholl ar fi vorba de vreo cinci mii de euro -cheltuielile pe-o siptimini pentru cantina gcolii!

Ana incuviinleazd din cap, intirind spusele Kirei, iar babugca face

ochii mari.

- Da, bucitarul pur gi simplu nu mai qtie ce s[ faci, ii di Kirainainte. Cu ce si faci el cumpiriturile pentru masa de prinz?

Sfrnti sardini in ulei! Prin urmare, situafia e cit se poate de serioasi!

$i cum si nu fie, daci n-o si se mai dea nimic de mAncare la cantini!

Sunt sigur ci nu orice copil are norocul Kirei gi o buni care s[ giteasclaproape-n fiecare zi numai minunifii.lncep si dau din coadi.

Ana ride.

- Ia uitafi, s-a suplrat Winston! Cind e vorba de mincare, nu-imai arde lui de glumi. Hai, Kira, pune-i gi lui niEte cirni{i incastronel.

In sfirgit! Oric6t o fi de tristi soarta bietului bucitar al gcolii, eu

unul nu-mi mai incap in blani de bucurie ci, in sfirqit, s-a ginditcineva gi la mine. Kira igi face de lucru cu o linguri, dupi care aqazl

castronelul lingi vasul meu cu ap[. Ce miros imbietor! Lacom, mi gi

reped, aga-i de gustos totul!

- Mdrrrtan foame mereu! zice babugca. I-o pllcea lui, dar dacise face prea gras, trebuie pus la regim!

Cum adici ,pfea gras"? Ci doar sunt zvelt gi mlidios gi, foarte

probabil, intr-o formi de zile mari!

Kira chicotes,te.

- Winston,la regim? Colegul nostru de apartament n-ar fi prea

incintat de treaba asta. Mi rog, dac[ pe Odette n-o deranjeazi c-o sivini o vreme cind o si tiriie cu el ditamai burdihanul... Tu ce-ai de

zis, Winston? Crezi c-o sI se mai uite la tine aga, cu burticl? Daci da,

atunci vezi-li de mincat mai departe.

t2

Ce treabi are Odette cu toati'povestea asta? Odette este cea mai

frumoasi pisici albi pe care [i-o po{i inchipui gi, totodati, este cea

mai buni prietenl a mea. Locuiegte in curtea din spatele casei noastre.

Nu mai Etiu pe nimeni cu care si mi inleleg aga de bine. Adici pe

nimeni in afari de Kira. $i-atunci, cum s-o deranjeze daci pun qi eu

ceva mai multi grdsime pe golduri? Doar e cea mai buni prietenl a

mea! Pentru ea nu conteazd decittcaliti$le mele interioare. $i de-astea

chiar ci am cu nemiluita! Sunt descurc[re{, prietenos, siritor, cu

mintea brici qi... eee, am uitat ceva? Ah, da, mai sunt gi modest,

desigur. $i curajos nevoie mare. Cn ahfel cum aE fi reugit s[ prind doi

riuftcitori in carne qi oase? $i, in afari de toate astea, mi {in lncidestul de bine. Cu burt[ sau {lri burtl. Nu-i aqa?

Pe furiE, mi misor din priviri. S[ fi ajuns pufin cam gras? Hm,

poate doar pu{intel. Dar chiar s-o deranjeze asta pe Odette? Ci doar

nu sunt pAntecos ca Spike, motanul care-gi face veacul prin curtea

noastr[. $i, firegte, sunt mult mai ingrijit decit Caramel, tovar[gul lui

Spike, care o fi el sublirel, dar e tare ciufulit. Dar dacl Odette n-o simi mai g[seasci la fel de aritos cum o gisesc eu pe ea?

La gindul ista, mi pomenesc ci-mi rimine-n git ultima bucilicide biftec Stroganoff qi numai anevoie izbutesc s-o fac si-mi alunece

spre stomac. Dar iau hotirirea ca de-acum inainte si fiu mai atent la

ce mindnc Ai s[ fac mai multi miqcare. Alergatul sigur face bine la

fizic gi, ca si fiu sincer, m-am cam lenevit in ultimele s[ptimini.Zbcltulpe canapeaua din camera de zi sau turele pe care le dau din

an in Paqti prin curte nu-s cituqi de pulin potrivite daci vrei s[ r[mAi

in formi.Binein{eles ins[ c[ n-am niciun chef s-alerg de unul singur prin

Hamburg. Nu ci m-ar impiedica ceva, fiindci, de citeva siptlmini,ne-am montat trape pentru pisici la uqa de la camera de zi qi la cea de

13