Redactor şef: prof. Ştefania Brihac

Redactor şef adj.: înv. Elena Limbău

Redactori: înv. Adriana Gămăneci Anastasia Mâlcu, cls. a IV - a A Elena Mădălina Roşca, cls. a VIII - a B Oana Holdon, cls. a VII – a AOana Holdon, cls. a VII – a A Andreea Safta, cls. a VII – a A Alexandra Împuşcatu, cls. a VIII - a Alexandra Împuşcatu, cls. a VIII - a Roxana Soare – clasa a IV - a C Adrian Stroe– cls. a III - a A Andreea – Eliza Cernăianu, cls. a V a A Oana Ciocioi – cls. a IV - a C Ionela Alexandrescu - cls. a IV - a C Flavia Diana Dragodan clasa a VI - a Ana – Maria Grecu, cls. a IV a CAna – Maria Grecu, cls. a IV a C Iuliana Adelina Diaconiţa cls. a VI - a CIuliana Adelina Diaconiţa cls. a VI - a C Oţet Denisa cls. a IV - a COţet Denisa cls. a IV - a C

Colaboratori:Colaboratori: Prof. Ion PopescuProf. Ion Popescu Prof. Ioana SurduProf. Ioana Surdu Înv. Adriana GămăneciÎnv. Adriana Gămăneci Înv. Vasilica RoşuÎnv. Vasilica Roşu Prof. Pârvulescu MariaProf. Pârvulescu Maria Prof. Larisa DumbravăProf. Larisa Dumbravă Înv. Aurora Văduva Prof. Natalia Toaxen Prof. Aretia Boştină Prof. Maria Mihăilescu Prof. Lidia Măruţă Prof.Ion Argintaru Prof. Elena Rusu Înv.Daniel Dodenciu Prof.dir. Ovidiu Băluţescu Prof.dir.adj. Mihai Daviţoiu

Tehnoredactare computerizată : prof. Ştefania Brihac

Colectivul de redacţie vă doreşteColectivul de redacţie vă doreşte „ „La mulţi ani!”La mulţi ani!”

VIITORUL ÎNCEPE AICI

În anul 1976, în cartierul 9 Mai din municipiul nostru, a luat fiinţă Şcoala Generală nr.12 Tg-Jiu. Din 3 decembrie 1999, prin dispoziţia nr.325 a Inspectoratului Şcolar Judeţean Gorj, s-a acordat numele de Şcoala Generală „ Constantin Brâncuşi”.

Construcţia s-a ridicat foarte repede din primăvară până în toamna lui 1976. Activitatea a început pe 15 septembrie 1976, cu 12 clase I – IV, şi 6 clase V-VIII, cu un total de 614 elevi.

Printre primii învăţători ai şcolii amintim pe : Fumureanu Maria, Fumureanu Ştefan, Văduva Aurora, Lipianu Maria, Tămăşescu Maria.

Primul director al şcolii a fost numit Micu Gheorghe. Au mai îndeplinit această funcţie profesorii: Manta Ionel, Rovenţa Constantin, Nicolescu Elena, Vlădoiu Grigore, iar din anul 2002 Băluţescu Ovidiu.

Baza materială a şcolii s-a îmbunătăţit permanent. În anul 1999 s-a pus acoperiş, în anul 2003 s-au efectuat lucrări de zugrăveli, interior şi exterior, în anul 2004 s-a realizat centrala termică pentru încălzire, iar în anul 2005 s-au modernizat grupurile sociale şi s-a racordat la Internet.

Şcoala s-a remarcat permanent prin rezultatele bune şi foarte bune ale elevilor la învăţătură şi disciplină. Abandonul şcolar s-a redus permanent, iar procentul de promovabilitate a crescut anual (99%).Şcoala noastră a oferit şi oferă condiţii foarte bune pentru elevii cu înclinaţii spre performanţă, lista câştigătorilor la olimpiadele pe obiecte la fazele municipale şi judeţene fiind foarte lungă. Trofee şi premii importante au adus şi sportivii noştri.

De când s-au introdus disciplinele opţionale, elevii noştri au o ofertă atractivă. Pentru clasele I-IV, atractive au devenit opţionalele de „ Limbă engleză”, „ Literatura pentru copii”, „ Matematică distractivă”, „Prietenul meu, calculatorul”( şcoala dispunând din acest an de un laborator modern de informatică). Pentru clasele V-VIII, deja a devenit o tradiţie: „ Gorjul istoric” , „ Capitalele lumii”, „Chimia în gospodărie”, „ Tainele cărţii”.

Şcoala Generală „ Constantin Brâncuşi” a devenit factorul principal de educaţie prin forţele proprii, cât şi prin parteneriat cu factorii educaţionali fiind o prezenţă activă la nivelul municipiului Târgu – Jiu. Desfăşoară un puternic parteneriat cu familia, prin Comitetul de părinţi, cu Poliţia Comunitară, cu Muzeul Judeţean, cu Teatrul Naţional „ Elvira Godeanu”, cu grădiniţele din cartier, Direcţia de Sănătate Publică, Clubul elevilor, Grupul de Pompieri, Şcoala Populară de Artă şi alţi factori educaţionali.

Primăria Târgu – Jiu acordă o atenţie deosebită solicitărilor şcolii, în programul de reabilitare şi modernizare a bazei materiale.

Suntem o şcoală prietenoasă, o şcoală pentru fiecare, participativă, autoreflexă, o şcoală care învaţă permanent, o şcoală pentru prezent, dar mai ales pentru viitor.

Anul acesta Şcoala Generală „ Constantin Brâncuşi” aniversează 30 de ani de la înfiinţare. MulţiAnul acesta Şcoala Generală „ Constantin Brâncuşi” aniversează 30 de ani de la înfiinţare. Mulţi înainte îi urăm! înainte îi urăm! Prof. Ion ArgintaruProf. Ion Argintaru

Nu cred că poate exista o dorinţă şi o bucurie mai mare pentru un elev care încearcă să bată la porţile literaturii decât aceea da a-şi vedea numele într-o revistă şcolară, în spaţiul destinat creaţiei literare.

A se regăsi acolo, printre numele altora, înseamnă a face primul pas într-o mare încercare. Ideea este aceea de a încerca, de a avea curajul să visezi la a pătrunde într-o lume minunată, într-un univers imens în care să te autodefineşti. Revista este o astfel de cale.

Dacă Eul lăuntric te îndeamnă să-ţi exteriorizezi trăirile, nu sta pe gânduri. Ca şi piatra preţioasă, ideile, stângaci exprimate la început, prin şlefuire, pot deveni opere literare ce vor dăinui, vor străluci.

Şi nu este un prilej mai bun decât acela de a avea curajul să publici într-o revistă şcolară.

Director adj. prof. Mihai Daviţoiu

Primul pasApariţia unei reviste şcolare este un eveniment. Într-o şcoală pentru care cei

30 de ani de existenţă încep să semene a tradiţie, o şcoală cu un colectiv de cadre didactice care şi-a respectat profesia, o şcoală pentru care succesul nu este o curiozitate, era necesară o astfel de apariţie.

Prima încercare şi reuşită a fost cu ocazia aniversării a 18 ani de la înfiinţarea şcolii, la iniţiativa domnului director Vlădoiu Grigore.

Să sperăm că aceasta va rezista în timp, că va reprezenta pentru elevi şi cadre didactice, un mod de exprimare în care paradoxul să fie la el acasă: libertatea gândirii prinsă în „ Puterea Cuvântului”.

Cu ocazia a 30 de ani de existenţă a şcolii noastre, prin intermediul primului număr al revistei, adresez tuturor cele mai sincere urări de bine:

La mulţi ani!Director, prof. Ovidiu Băluţescu

Odată, pe când muritorii erau credincioşi şi îngerii răsăreau printre flori,Cuvântul tămâia rosturile tăcerilor;

Dar de când vorbele au închis Cuvântul, în mormânt Viaţă s-a aflat, iar afară vremelnicie fără înţeles

şi-a găsit culcuşul în formele goale…Azi suflă cuvântul în răni sângerânde durerea şi place vorbirea –n urechile surde…

căderea o practică orbii ca sportul extrem să-şi simtă cu patimi plăcerea cum urcă, când demoni pe gânduri le chem.

Clocesc întru noi păcate adânce pe gânduri şi stau răsfirate covoare de patimi crescute în rânduri. Şi nimeni nu plânge când viaţa se strânge pe ghem; pierdută-i suflarea din

umbră şi s-o mai vedem…Uneori în dunga ascuţită a gândului tăcut, vedem poezia vieţii, agăţată de cuiul

răstignirii purtând povara vorbelor în samarul patimei Deşerte în umbra Golgotei, sub lumina tăcută a cuvântului, stau deşertăciunile lumii croite din bolovanii mormintelor fără nădejde…

Doar speranţele izvorăsc din credinţa cea adevărată însămânţată de fiorul dragostei veşnice.

În sintaxa dumnezeiască, orice semn intră într-o semantică anume, fiind o minune… şi orice virgulă, vorbă adevărată poate fi o rătăcire şi o tulburare a celor de pe portativul cerului, iar muzica sferelor din poezia cu un singur vers – Universul – devine surdă şi apăsătoare.

Prea des, cuvintele pe care le rostim fără să fie rostuite în cămara minţii devin vorbe; zgomote ce întinează catapeteasma smeritei cugetări.

Cuvântul se cere a fi raţiune – Logos - aducând ştiinţă, înţelegere, cunoaştere spre o bucurie infinită aşa cum a intuit şi Brâncuşi al nostru în operele sale ce se deschid spre înveşnicire.

Cuminţenia acestei lumi se scutură de simplitatea celor de mai înainte şi se îmbracă în haine noi, ale Apusului de modernitate. Poate de aceea, în lumina roşiatică a hipnozei demonice, atât de uşor ne uităm pe noi înşine şi nu ne mai recunoaştem portul, limba, istoria, moştenirea atât de dragă înaintaşilor…, pământul pe care-l călcăm în picioare şi-l înjunghiem cu brazde de apăsătoare tristeţi.

Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi dorit atât de mult să plângă, n-au putut. Amare foarte sunt toate cuvintele.

De aceea, lăsaţi-mă să trec mut printre voi şi să vă ies în cale cu ochii închişi. Într-adevăr poetul-filosof gustă cu amar din cuvinte pe când sfinţii mănâncă cuvântul cu bucurie. Cuvintele sunt răstălmăcite în amfora gândurilor pestriţe, de aceea sunt şi atâtea

PRIMUL A FOST CUVÂNTUL ŞI CUVÂNTUL A FOST ... DUMNEZEU!

Despre cuvinte şi puterea Cuvântului

vorbe; prea mulţi vorbesc şi prea puţini reuşesc să facă…prea mulţi vor să aibă, fără să fie.

Cuvintele nu vin de aici, de-acolo, de aproape, de departe…ci ele ne-au fost date - un dar uitat, un dor, un dat al nostru - un semn atât de minunat şi atât de propriu acestei fiinţe ce se cheamă om.

Că numai el cuvântă, aşa cum a fost învăţat de Creatorul lui.. şi aşa de stranii şi totuşi binevoitoare se înşiră răzleţe pe tablele minţii şi-aşa de melodioase în armonia sunetelor ce cheamă la marele taine ‘nţelesul, rostirea cea plină de tâlc.

Ea poate fi viaţa sau moartea.Cuvintele electrizează prin puterea duhului, a miezului de viaţă, a sensului spre

care se îndreaptă.De aici izvorăşte şi greutatea cuvintelor… a adevărului, binelui, dreptăţii,

frumuseţilor, a valorilor religioase, morale, etice şi estetice şi totodată şi răspunsul nostru în faţa Cuvântului, în urma frazei, a istoriei proprii şi a vieţii.

„ O, Om ce mari răspunderi ai de tot ce faci pe lumeDe tot ce laşi în scris sau grai, de pilda ce la alţii dai

Că ea mereu spre Iad sau Rai pe mulţi o să-i îndrume…Ai spus o vorbă, vorba ta; mergând din gură-n gurăVa curăţa sau va-ntina, rodind sămânţa pusă-n ea

De dragoste sau ură.Până la urmă şi înainte de orice cuvântul trebuie să fie icoană, a celor ce sunt şi a

celor ce vor rămâne. El este transpunerea realului, a adevărului, într-o formă ce defineşte prin sunet şi îndrăzneşte prin mireasmă. Puterea cuvântului stă în izvorul lui Dumnezeu:„ Într’ nceput era Cuvântul şi cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul Dumnezeu e. Acesta era dintr-un început la Dumnezeu; toate printr-însul sau făcut şi fără el nimic nu s-a făcut din ceea ce s-a făcut. Viaţa era într-însul, şi viaţa era lumina oamenilor; şi lumina întru întuneric luminează şi întunericul nu a cuprins-o!”( Sfânta Evanghelie după Ioan, cap.1/1-5)

În sens, în înţeles, în durabilitate şi frumuseţe stă cuvântul; mergând către veşnicie spre a-şi aduce ofranda vieţii: pâine, prescură, anafură, sau cuminecătură Trepte ce urcă gradat către sfinţenie, curăţie prin şcoala artei cele adevărate spre luminare şi răsplată.

Şi cuvântul trup s-a făcut şi s-a sălăşuit într-u noi; şi noi văzutu-i-am slava ca pe slava Unuia Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (Ioan 1/14)

Prof. religie Ion Popescu

GORJUL ÎN IMAGINI

Înv. Adriana GămăneciÎnv. Adriana Gămăneci