ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIESecţia penalăDosar nr. 3862/1/2010

Pronunţarea a fost amânată pentru data de 30.03.2012

DOMNULE PREŞEDINTE

Subsemnata Năstase Daniela domiciliată în Bucureşti. Str. Muzeul Zambaccian nr. 16, et. 3, ap. 4, sector 1, depun, în temeiul art. 342 Cod pr. penală,

NOTE SCRISE

solicitându-vă, pentru motivele de fapt şi de drept prezentate oral cu ocazia dezbaterilor ce au avut loc la termenul din 20.03.2012, reluate şi dezvoltate în scris în cele ce urmează:

a) ACHITAREA în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. 3, cu referire la art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. a) Cod pr. penală pentru acuzaţia de a fi săvârşit infracţiunea de complicitate la luare de mită în formă continuată, faptă prevăzută de art. 26 Cod penal rap. la art. 254 alin. (1) Cod penal rap la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal

b) ACHITAREA în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. 3, cu referire la art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. a) Cod pr. penală pentru acuzaţia de a fi săvârşit infracţiunea de participaţie improprie la infracţiunea de folosire la autoritatea vamală de documente false în legătură cu fapta de corupţie descrisă la pct. 1 şi în formă continuată, faptă prevăzută de art. 31 alin. (2) Cod penal la art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal

c) ACHITAREA în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. 3, cu referire la art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. a) Cod pr. penală pentru acuzaţia de a fi săvârşit infracţiunea de spălare de bani în legătură cu infracţiunea de corupţie în formă continuată, menţionată la pct. a), faptă prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal.

1

1. Acuzaţia formulată împotriva mea prin Rechizitoriul nr. 68/P/2008 din 03.05.2010

Prin Rechizitoriul nr. 68/P/2008, întocmit la data de 03.05.2010, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de mine, Năstase Daniela, şi am fost trimisă în judecată sub acuzaţia de a fi săvârşit următoarele infracţiuni:

a) Complicitate la luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 26 Cod penal, rap. la art. 254 alin. (1) Cod penal, rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările ulterioare şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal.

Cu privire la această infracţiune, se reţine în esenţă, că în perioada 2002-2004, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale i-aş fi înlesnit inculpatului Năstase Adrian (soţul meu) primirea de foloase necuvenite de la inculpata Jianu Paula Irina în scopul menţinerii acesteia în funcţia de inspector general de stat la Inspectoratul de Stat în Construcţii, respectiv al numirii în această funcţie după ce Inspectoratul de Stat în Construcţii a trecut în subordinea Guvernului, precum şi în scopul asigurării pentru aceasta a unui statut care să-i confere autoritate deplină în cadrul instituţiei la conducerea căreia se afla.

b) Participaţie improprie la infracţiunea de folosire la autoritatea vamală de documente false în legătură cu fapta de corupţie descrisă la pct. 1 şi în formă continuată, prevăzută de art. 31 alin. (2) Cod penal, rap la art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal.

Cu privire la această infracţiune, se reţine, în esenţă, că prin intermediul inculpatei Irina Paula Jianu aş fi determinat-o pe Popa Cristina, administrator al SC Vertcon SA Bacău, să folosească la autoritatea vamală documente de transport şi documente comerciale false, pentru introducerea în ţară din Republica Populară Chineză, a bunurilor achiziţionate personal de către mine sau prin intermediul altor persoane, sub forma unor importuri realizate de societate şi că aş fi înlesnit activitatea numitei Popa Cristina, prin procurarea de documente de transport în alb, în vederea completării acestora cu date nereale şi utilizării la autoritatea vamală.

c) Spălare de bani în legătură cu infracţiuni de corupţie în formă continuată, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal.

Cu privire la această infracţiune, se reţine că aş fi beneficiara bunurilor obţinute de inculpatul Năstase Andrian (soţul meu) ca urmare a săvârşirii infracţiunii de luare de mită, respectiv a bunurilor importate din Republica Populară Chineză şi a lucrărilor de tâmplărie termopan executate la imobilul proprietatea comună din localitatea Cornu, str. Aleea Trandafirilor nr. 47, judeţul Prahova, în condiţiile în care aş fi cunoscut de la început provenienţa lor.

Împreună cu mine au mai fost trimişi în judecată: Soţul meu, Năstase Adrian, pentru: a) Luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 254 alin. (1) Cod

penal cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările ulterioare şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal

2

Cu privire la această infracţiune se reţine, în esenţă, că în calitate de prim ministru, cu atribuţii de coordonare a activităţii membrilor Guvernului, de numire a conducătorilor organelor de specialitate din subordinea Guvernului şi a altor persoane ce îndeplinesc funcţii de conducere, atribuţii de control în ce priveşte activitatea miniştrilor şi atribuţii de control asupra autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale din aparatul de lucru al primului ministru, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2002 – 2004, în mod direct şi prin intermediul meu, Năstase Daniela, ar fi primit, în mod repetat, foloase necuvenite în sumă de 22.155.985.853,08 lei (ROL) de la Irina Paula Jianu, în scopul menţinerii acesteia în funcţia de inspector general de stat la Inspectoratul de Stat în Construcţii, precum şi pentru asigurarea pentru aceasta a unui statut care să îi confere autoritate deplină în cadrul instituţiei la conducerea căreia se afla.

Se mai reţine că de la Păun Ioan ar fi primit foloase necuvenite constând în prestarea serviciilor de achiziţionare de bunuri din China, depozitarea lor temporară la sediul ambasadei Române din China, ambalarea, supravegherea încărcării lor în containere şi organizarea transportului în România, în scopul numirii şi menţinerii lui în funcţia de consul general, şef al Consulatului General al României la Hong Kong, precum şi pentru menţinerea permanentă în străinătate.

b) Şantaj prevăzută de art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare

Cu privire la această infracţiune se reţine că în cursul lunii martie 2006, în scopul îngreunării urmăririi penale în cauza în care era cercetat soţul meu pentru pretinsa săvârşire a infracţiunii de luare de mită, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, l-ar fi ameninţat pe consulul Păun Ioan cu darea în vileag a unor fapte imaginare, compromiţătoare pentru acesta („anume că ar lucra sub acoperire pentru anumite instituţii”) pentru a-l determina să-şi retracteze declaraţiile date în cauză şi să nu predea organelor de anchetă documentele doveditoare în posesia cărora s-ar afla.

Jianu Paula Irina pentru mai multe infracţiuni între care dare de mită prevăzută de art. 255 Cod penal rap la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (la care s-au mai adăugat alte cinci infracţiuni, respectiv participaţie improprie la infracţiunea de folosire a bunurilor societăţilor comerciale într-un scop contrar intereselor acestora, participaţie improprie la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, la legea contabilităţii, participaţie improprie la infracţiunea de folosire de acte falsificate şi spălare de bani ).

În esenţă, s-a reţinut că Irina Paula Jianu ar fi achitat din surse proprii ori a unor societăţii comerciale ce se pretinde că le avea sub control (SC Conimpuls SA, SC Vertcon SA şi SC Regal Glass SRL), contravaloarea unor bunuri achiziţionate şi transportate din China (3.702.843.845 lei vechi); contravaloarea unor lucrări de tâmplărie cu geam termopan la un imobil din comuna Cornu (2.027.844.822,27 lei vechi) şi contravaloarea unor lucrări de construcţii şi renovare la imobilul din str. Cristian Tell nr. 15, sector 1 (16.425.297.185,81 lei vechi) ce se pretinde că ar aparţine familiei Năstase. De asemenea, se susţine că IP Jianu ar fi determinat şi/sau cerut unor angajaţi ai celor 3 societăţi să folosească la autoritatea vamală documente comerciale şi de transport false şi să introducă cu documente comerciale false bunuri importate din China, să suporte

3

din fondurile celor 3 societăţi cheltuieli în interesul familiei Năstase, în cuantum de 22.155.985.853,08 lei vechi şi „să săvârşească fără vinovăţie fapte de fals intelectual la legea contabilităţii”, precum şi să disimuleze provenienţa sumelor de bani ce ar fi fost date mită lui Adrian Năstase şi a sumelor din care au fost achitate contravaloarea bunurilor achiziţionate din China, precum şi să ascundă beneficiarul real al unor lucrări (la imobilul din str. Cristian Tell nr. 15) prin facturarea lor pe un beneficiar fictiv, respectiv Paul Opriş.

NOTA BENE Faptele reţinute în sarcina soţului meu, Năstase Adrian, şi două dintre faptele reţinute în sarcina mea, Năstase Daniela, în acest dosar au mai fost cercetate şi în dosarul nr. 8/P/2006 al DNA - Secţia de Combatere a Corupţiei, finalizat prin trimiterea noastră în judecată pentru pretinsa săvârşire a următoarelor infracţiuni:

a) în ceea ce îl priveşte pe soţul meu, Năstase Adrian:- înfracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) cu aplic. 6

din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) Cp (infracţiunea fiind descrisă în capitolul I, lit. A, B, C din rechizitoriu),

- şantaj prevăzută de art. 131 din Legea nr. 78/2000 (infracţiunea fiind descrisă în capitolul II - rechizitoriu)

b) în ceea ce mă priveşte pe mine, Năstase Daniela:- Complicitate la luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 26 Cod

penal, rap. la art. 254 alin. (1) Cod penal, rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările ulterioare şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal (infracţiunea fiind descrisă la capitolul I lit. A şi B din rechizitoriul nr. 8/P/2006);

- Participaţie improprie la infracţiunea de folosire la autoritatea vamală de documente false în legătură cu fapta de corupţie descrisă la pct. 1 şi în formă continuată, prevăzută de art. 31 alin. (2) Cod penal, rap la art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal (infracţiunea fiind descrisă la capitolul I lit. A din rechizitoriul nr. 8/P/2006).

În dosarul nr. 8/P/2006 subsemnata Năstase Daniela am mai fost trimisă în judecată şi pentru pretinsa săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 31 alin. (2) Cp. rap. la art. 290 Cp combinat cu art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) Cp, această faptă fiind reîncadrată, în dosarul de faţă, în infracţiunea de spălare de bani în legătură cu infracţiuni de corupţie în formă continuată prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal. În dosarul nr. 8/P/2006, înregistrat la Înalta Curte – Secţia penală sub nr. 15083/1/2006, iar la Completul de 9 judecători sub nr. 11046/1/2007, au fost pronunţate Sentinţa penală nr. 611/2007, respectiv, Decizia nr. 219/2008, prin care s-a constatat nulitatea absolută a Ordonanţei de începere a urmăririi penale din 7.02.2005 şi a întregii urmăriri penale şi s-a dispus restituirea cauzei la DNA pentru refacerea, în întregime, a urmăririi penale.

Astfel:- prin Sentinţa penală nr. 611/2007, Înalta Curte – Secţia Penală, constatând

incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 300 alin. (2) şi art. 332 alin. (2) Cod pr. penală, precum şi a prevederilor art. 197 alin. (2) Cod pr. penală, a dispus

4

restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale şi a rechizitoriului. În hotărârea primei instanţe, s-a reţinut că există cauză de conexitate şi de indivizibilitate în privinţa faptelor imputate şi a persoanelor trimise în judecată, acesta fiind temeiul pentru care s-a dispus restituirea întregii cauze la procuror.

- Prin Decizia nr. 219/2008, Înalta Curte – Completul de 9 judecători, a menţinut hotărârea dată în primă instanţă (Sentinţa nr. 611/2007), reţinând că încălcarea dispoziţiilor referitoare la sesizarea instanţei, este sancţionată, potrivit art. 197 alin. (2) din Codul de procedură penală, cu nulitatea absolută, care poate fi invocată în orice stadiu al procesului” şi că, aşa fiind, actele de urmărire penală efectuate în condiţiile de nelegalitate descrise, sunt lovite de nulitate absolută potrivit art. 197 alin. (2) din Codul de procedură penală – aşa cum a reţinut, de altfel, şi prima instanţă prin hotărârea atacată”.

2. Denunţurile şi denunţătorii martori pe care se sprijină acuzaţiile, expertiza contabilă a doamnei Adriana Timofte şi lipsa lor de valoare

probantă.Prin încheierea din 24.11.2010 instanţa de judecată, soluţionând o excepţie

de neregularitate a actului de sesizare, a reţinut că aspectele invocate privesc în realitate probele şi că în acord cu Decizia nr. 13/2007 a ÎCCJ asupra caracterului ilegal al mijloacelor de probă, instanţa se pronunţă prin hotărâre după efectuarea cercetării judecătoreşti şi după dezbateri. În speţă, chestiunea legalităţii probelor se pune cu acuitate pentru motivele dezvoltate în cele ce urmează, atât în privinţa declaraţiilor unor martori, cât şi a expertizei contabile, a înscrisurilor, precum şi a prezumţiilor cu care au operat anchetatorii spre a-şi susţine acuzaţiile.

În considerentele actului de sesizare se reţine că în cauză au fost făcute denunţuri de către Popa Cristina, Deju Vasile şi Păun Ioan, aceştia formulând în contra noastră acuzaţii pe baza cărora au fost începute cercetările şi s-a întocmit rechizitoriul cu care a fost sesizată instanţa de judecată.

În realitate, aşa cum am arătat şi în concluziile orale şi acest dosar a fost întocmit, iar probele fabricate în laboratoarele DNA, transformat în instrument de eliminare a adversarilor politici de către fostul competitor în alegerile prezidenţiale din 2004, devenit preşedintele României, competitor care a anunţat „evenimentul” încă în perioada campaniei electorale, când la întrebarea unui reporter dacă are probe în susţinerea acuzaţiilor, a răspuns: „Avem informaţii, nu avem probe. Le vom căuta după alegeri”. Şi pentru că probele în susţinerea acuzaţiilor nu au fost găsite pentru că nu existau, dar acuzaţiile lipsite de suport trebuiau totuşi demonstrate cu orice chip, pentru că altfel s-ar fi demonstrat încă de atunci că acuzaţiile sunt mincinoase, probele au fost fabricate, legile au fost modificate, uneori cu încălcarea brutală a Constituţiei, de fiecare dată ţinta directă fiind soţul meu, inculpatul Adrian Năstase. Şi acolo unde anchetatorii puşi în slujba puterii au vrut să ajungă pentru a urma ordinele primite, au făcut-o cu nesocotirea regulilor elementare ale procesului penal.

Pentru a se putea fabrica probele şi a se susţine mincinoasele acuzaţii în contra noastră, cei mai importanţi martori ai acuzării au fost supuşi unor controale fiscale la societăţile pe care le-au condus ori le conduceau şi

5

ulterior au avut, de-a lungul întregii cercetări penale, poziţia de învinuiţi (Popa Cristina, Deju Vasile) fiind constrânşi, de pe aceste poziţii, să formuleze denunţuri şi apoi să şi le susţină de pe poziţii de martori, iar Păun Ioan a avut, pe rând, calităţile de făptuitor, învinuit, denunţător şi martor.

Semnificativ pentru modul în care s-au desfăşurat audierile de martori în prezenta cauză şi lipsa de independenţă a anchetei penale este declaraţia martorei Ardelean Florica Lucia, fosta soţie a lui Paul Opriş, care a arătat, în declaraşa dată în faşa instanţei, că a fost sunată la telefon de şeful DNA, domnul Daniel Morar, care nu era procuror de caz, spre a fi chestionată asupra casei din str. Christian Tell nr. 15. şi deşi această martoră a confirmat şi în faţa anchetatorilor că Paul Opriş era proprietarul casei, aşa cum rezultă, de altfel şi din înscrisuri autentice care nu au fost contestate şi nu pot fi contestate de nimeni, concluzia procurorilor a fost contrară tuturor probelor ce demonstrează că Paul Opriş era adevăratul proprietar: contract de vânzare cumpărare în formă autentică, autorizaţia de construcţie de numele lui Paul Opriş, proiectul de arhitectură pe numele lui Paul Opriş, facturi emise de executantul lucrărilor pe numele lui Paul Opriş, certificatul de moştenitor, declaraţiile martorilor şi în principal declaraţia martorei Ardelean Florica Lucia, dar şi acelea lui Irimia Dorin şi Deju Vasile.

Este motivul pentru care vă solicităm ca declaraţiile celor doi „martori” care au avut şi calitatea de învinuiţi, Popa Cristina şi Ioan Păun, precum şi a altor 12 martori pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale prin Rechizitoriul din Dosarul 8/P/2006 să fie, în principal, înlăturate în totalitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 64 alin. (2) Cod pr. penală ca unele ce au fost obţinute în mod nelegal, iar, în subsidiar, vă solicităm ca acestea să fie cenzurate cu exigenţa impusă de îndoiala ce rezultă din modul în care au fost obţinute (sub ameninţarea trimiterii în judecată pentru săvârşirea unor fapte penale) şi din poziţia lor subiectivă determinată de interesul propriu, iar nu de dorinţa de a contribui la aflarea adevărului şi să se constate că ele sunt, în cea mai mare parte, neverosimile pentru că se contrazic între ele, atât în declaraţiile succesive ce au fost date de către fiecare „martor”, cât şi în declaraţiile date de diferiţii „martori”, pentru că ele vin, fie din partea unor persoane ce au formulat denunţuri sau care puteau deveni inculpaţi şi au depus ca martori sub presiune, declaraţiile lor fiind obţinute prin constrângere, ori pentru că vin chiar din partea unor persoane interesate, aşa cum este bunăoară partea vătămată, fost făptuitor, fost denunţător, fost învinuit, domnul Păun Ioan şi, în consecinţă, declaraţiile acestora nu pot constitui probe în susţinerea acuzării.

În speţă, credibilitatea martorilor menţionaţi mai sus, şi în mod special cea a lui Păun Ioan şi Popa Cristina, dar şi aceea a lui Deju Vasile şi Bălănescu Bogdan, trebuie puse, pentru ipoteza în care nu ar fi înlăturate pentru că au fost obţinute nelegal, sub un mare şi sever semn de îndoială, pentru că situaţia în care aceştia au fost puşi atunci când au dat declaraţii, aceea de învinuit şi denunţători, iar în unele cazuri şi de făptuitori şi de parte vătămate, fac ca declaraţiile lor să fie date în condiţii de natură a le afecta imparţialitatea, pe care orice martor trebuie să se situeze.

Menţionaţii martori au interes material şi/sau moral în soluţionarea pricinii prin condamnarea noastră, or, depoziţia inspirată de un interes material sau moral trebuie suspectată de nesinceritate, de parţialitate. Faptul că menţionaţii martori

6

sunt interesaţi material sau moral în soluţionarea cauzei în care suntem judecaţi face, desigur, mărturia lor de neprimit în întregime, iar persoanele care după declanşarea unor controale au fost puse sub învinuire şi apoi scoase de sub urmărire penală, existând, desigur, spectrul reînceperii urmăririi penale, pentru ipoteza în care şi-ar fi schimbat declaraţiile, este de natură a demonstra interesul lor în a face declaraţii părtinitoare.

În speţă, este demonstrat că şi în contra unor martori, ce nu au putut fi şantajaţi cu ameninţarea începerii urmăririi penale s-au făcut presiuni de către anchetatori, semnificative sub acest aspect fiind depoziţiile în instanţă a martorilor Ardelean Florica Lucia, soţia supravieţuitoare a lui Paul Opriş, şi a arhitectei Magdalena Jora.

Or, din momentul în care participarea unei persoane în procesul penal este legată de apărarea unor interese în cauză, acesta încetează a mai fi martor, el dobândind o poziţie procesuală de parte. Astfel că aceste declaraţii trebuind să fie apreciate prin prisma poziţiei procesuale deţinute.

O poziţie cu totul specială are în proces domnul Păun Ioan care a fost pe rând martor în Dosarul 231/P/2004 şi Dosarul 9/P/2006, învinuit în Dosarul 8/P/2006, din poziţia de învinuit formulând şi un denunţ, apoi parte vătămată şi din nou, martor. Împrejurarea că Păun Ioan este parte vătămată pentru o pretinsă faptă de şantaj reţinută în sarcina lui Adrian Năstase nu îl face pe acesta compatibil cu poziţia de martor, apt a face declaraţii care să servească prin ele însele la aflarea adevărului pentru alte fapte reţinute în sarcina aceluiaşi inculpat ori a altor inculpaţi cu care are interese, evident contrare, pentru că el va rămâne veşnic în soluţionarea pricinii prin condamnarea inculpatului şi a celui ce se pretinde că i-au fost complici. În speţă însă, chiar şi în rechizitoriu se reţine că infracţiunea de şantaj a fost săvârşită de către Adrian Năstase pentru a ascunde infracţiunea de corupţie săvârşită, ceea ce demonstrează că şi în concepţia acuzării există o legătură indisolubilă între faptele imputate inculpatului Adrian Năstase, că acestea nu pot fi disociate şi că partea vătămată în infracţiunea de şantaj, aceeaşi, de altfel, cu persoana care se pretinde că i-ar fi dat mită lui Adrian Năstase, nu poate avea decât o singură calitate în proces, aceea pe care şi-a şi asumat-o de altfel, respectiv de parte vătămată. Iar faptul că Păun Ioan a arătat că înţelege să participe în proces ca parte vătămată, dar a depus şi mărturie ca martor, demonstrează constrângerea în care s-a aflat şi care face ca declaraţiile sale de martor să intre sub incidenţa art. 64 alin. (2) Cod pr. penală.

Pe de altă parte, este totuşi de remarcat şi faptul că prin declaraţiile date în faţa instanţei, unii dintre martori (Păun Ioan în mod special, dar şi Bălănescu Bogdan şi Deju Vasile) confirmă susţinerile apărării pentru că aceştia afirmă:

- Că Păun Ioan nu a dat mită lui Adrian Năstase pentru a fi numit în vreo funcţie, această afirmaţie fiind făcută tranşant în faţa instanţei, această poziţie fiind conformă cu declaraţia inculpatului Adrian Năstase şi de actele de numire a acestuia;

- Că Bălănescu recunoaşte că a primit suma de 65.000 USD de la Daniela Năstase pentru lucrările de execuţie şi montaj termopane la imobilul din comuna Cornu, aceasta fiind conformă cu declaraţia mea, Daniela Năstase;

- Că Deju Vasile arată că imobilul din Cristian Tell aparţinea lui Paul Opriş, iar imobilul din Zambaccian a fost construit în temeiul

7

unui contract de asociere în participaţie, confirmându-se astfel susţinerile noastre constante în sensul că nu am fost şi nu suntem proprietarii imobilului din Cristian Tell nr. 15. De altfel, este de observat că şi Parchetul, atunci când a cerut autorizarea de a efectua percheziţia în str. Cristian Tell nr. 15, în cererea din 10.02.2006, autorizată de Înalta Curte prin Autorizaţia din 10.02.2006, dată în dosarul 2432/1/2006, a arătat că acest imobil aparţine lui Paul Opriş, ceea ce înseamnă că fie Parchetul ştia şi ştie cine este adevăratul proprietar al imobilului, dar, în mod deliberat, încearcă să inducă în eroare instanţa de judecată atunci când afirmă că imobilul din str. Cristian Tell ar aparţine soţilor Năstase, fie este convins de contrar, dar a urmărit şi a obţinut o autorizaţie de percheziţie în condiţii de nelegalitate. Confirmă, de asemenea, susţinerea noastră în sensul că noi, soţii Năstase, am avut un contract de asociere în participaţie cu SC Conimpuls SA, societate aflată într-o devălmăşie cu SC Vertcon SA şi SC Regal Glass SRL, ce nouă nu ne era cunoscută, că pe temeiul acestui contract de asociere noi am pus la dispoziţia asocierii un teren pe care a fost construit un imobil cu 4 apartamente plus dependinţe, din care un apartament, situat la etajul 3, ne-a revenit nouă, soţilor Năstase, celelalte trei apartament revenind asociatului SC Conimpuls SA care a şi dispus de ele înstrăinând două dintre acestea încă în faza de execuţie, cel de al treilea fiind cesionat lui SC Vertcon SA şi că, cu excepţia parchetului, acelaşi în toate apartamentele, numai în cele trei apartamente ale asociatului SC Conimpuls şi/sau Vertcon s-au aflat bunuri de provenienţă China, în apartamentul nostru, martorul Chirilă Ionel (ce nu a fost şi denunţător sau învinuit) arătând că au fost montate obiecte sanitare de provenienţă Italia;Nu în ultimul rând, este remarcat faptul că, în timp ce înainte menţionaţii

martori, au colaborat cu Parchetul în construirea dosarului de faţă spre a beneficia şi au beneficiat efectiv de impunitate, fiind scoşi de sub urmărire penală, o altă persoană (Gabriel Bivolaru, vânzătorul terenului din str. Zambaccian nr. 16), pentru că a refuzat să colaboreze cu parchetul şi să formuleze un denunţ în contra lui Adrian Năstase „s-a bucurat” pentru poziţia demnă şi corectă adoptată de executarea, la zi, a pedepsei cu închisoarea ce i-a fost aplicată, dezvăluind însă public şantajul la care a fost supus: colaborarea cu Parchetul şi denunţ în contra noastră în schimbul liberării condiţionate.

Pe de altă parte, este de remarcat că şi în aceste condiţii, de şantaj la martori din partea DNA, unele fapte evidente nu au putut fi ocolite de către martorii denunţători, ele fiind însă răstălmăcite de procuror, aşa cum vom arăta mai jos.

În fapt însă, în cauza de faţă Parchetul nu s-a limitat doar la a obţine declaraţii prin constrângere, pentru că şi declaraţiile martorilor ce nu au fost denunţători sau învinuiţi au fost răstălmăcite, cum răstălmăcite şi răuvoitor au fost interpretate şi expertizele. După cum este de remarcat că şi expertiza contabilă a fost ordonată şi efectuată în aşa fel încât să se ajungă la concluzia urmărită de anchetatori, iar nu spre a se stabili realitatea şi a se afla adevărul, aceasta fiind făcută, aşa cum s-a demonstrat şi în urma audierii expertei aflate în solda DNA , doamna Adriana Timofte, pe baza unor documente ce s-au dovedit a fi contrafăcute în calculator ori care nu corespundeau adevărului, dar şi prin aplicarea de către expertă a unor metode proprii de calcul, nevalidate nici de

8

legile profesiei, nici de şi prin lucrări ştiinţifice, nici de breasla profesională, şi oricum în contradicţie cu regulile de ţinere a contabilităţii, procesul verbal întocmit cu ocazia audierii acesteia în instanţă fiind edificator pentru subiectivismul, părtinirea şi lipsa de profesionalism a expertului şi a expertizei.

3. Împrejurări importante pentru soluţionarea cauzei cu privire la imobilul din str. Muzeul Zambaccian nr. 16.

Rechizitorul încearcă să inducă ideea, preluată iniţial şi de către instanţă, în sensul că aspectele privind construcţia imobilului din str. Muzeul Zambaccian nr. 16 şi cine au fost proprietarii apartamentelor la finalizarea lucrărilor nu ar avea legătură cu cauza în care sunt judecată împreună cu soţul meu şi Irina Paula Jianu.

În realitate, problema construcţiei din str. Zambaccian nr. 16 are importanţă specială pentru pricină, mai întâi pentru că ea a format obiectul sesizării iniţiale (sesizare formulată de doamna Mona Muscă din 27.08.2004) şi mai apoi, pentru că asocierea noastră, în anul 2000, cu un constructor, S.C. CONIMPULS S.A., a determinat relaţiile noastre cu SC Conimpuls SA, SC Vertcon SA şi SC Regal Glass SRL. „Devălmăşia” celor trei societăţi comerciale (ce nu am aflat-o decât mult mai târziu), explică interesul de a se efectua transferuri de active şi de sume de bani între cele trei societăţi în scopul maximizării profitului acestora şi a reducerii sarcinii fiscale, explică raţiunea importurilor efectuate din China de către asociatul constructor, indiferent de numele sub care aceste importuri au fost făcute, explică motivele pentru care Păun Ioan a primit suma de 17.000 USD de la Irina Paula Jianu, în numele SC Vertcon SA, restul sumelor fiind plătite de către Cristina Popa, acţionar majoritar şi administrator la S.C. VERCON S.A. (pe numele căruia au fost făcute importurile) şi motivul pentru care această societate s-a ocupat de îndeplinirea formalităţilor de vămuire şi a plătit transportul şi taxele vamale, explică de ce lucrări de construcţii şi/sau reparaţii la diverse obiective din Bucureşti, Bacău, Neptun, Ploieşti, Braşov au fost efectuate concomitent ori consecutiv de cele trei societăţi, explică de ce personal angajat la cele trei societăţi nu îşi cunoşteau adevăratul angajator ori lucrau pentru altă societate decât pentru cea la care erau angajaţi formal, ori de ce Popa Cristina însăşi semna atât în numele Conimpuls, cât şi a Vertcon. Explică „vraiştea” din contabilitatea celor trei societăţi şi motivele pentru care aceasta a fost necesară şi utilă pentru cele trei societăţi, explică de ce concluziile expertizei contabile nu pot contribui la aflarea adevărului pentru că se întemeiază pe documente şi înregistrări contabile ce nu corespund realităţii. Justifică solicitarea noastră de a fi înlăturată şi expertiza contabilă, formulată de expertă angajată a DNA, doamna Adriana Timofte.

Astfel:Este dovedită şi imposibil de contestat încheierea în anul 2000 între noi,

pe de o parte, şi SC Conimpuls SA, pe de altă parte, a unui contract de asociere în participaţiune, având ca obiect construirea de către SC Conimpuls SA pe terenul proprietatea noastră, pus la dispoziţia asocierii, a unui imobil cu patru apartamente, urmând ca la finalizarea imobilului, nouă să ne revină un apartament, în schimbul terenului adus ca aport în asociere, iar constructorului SC Conimpuls SA să îi revină în proprietate 3 apartamente.

9

Existenţa contractului de asociere este dovedită prin:a) Declaraţia martorului Sergiu Sechelariu (acţionarul majoritar al SC

Conimpuls SA Bacău, la rândul său acţionar la SC Vertcon SA, la rândul său acţionar la SC Regal Glass SRL) care în declaraţia dată în faţa instanţei la 21.09.2011 precizează (filele 4-5): „pentru imobilul din str. Zambaccian a existat un contract între Conimpuls SA şi familia Năstase, conform căruia, familia Năstase se obliga să aducă terenul de la adresa în discuţie, iar SC Conimpuls SA să edifice o construcţie formată din subsol, parter şi trei nivele”.

b) Declaraţia martorei Cristina Popa dată în faţa instanţei la data de 07.09.2011 (fila 3 primul paragraf).

c) Declaraţia martorului Irimia Dorin care în declaraţia dată în faţa instanţei la data de 28.09.2011 precizează (fila 2 parag. 4): „conform discuţiilor care s-au purtat la acea dată şi la care eu am participat, familia Năstase se obliga să pună la dispoziţie terenul, iar SC Conimpuls să edifice o construcţie, imobilul nou creat urmând să fie împărţit între constructor şi proprietarul terenului, corespunzător aportului adus”.Acelaşi martor precizează în aceeaşi declaraţie (fila 3 primul paragraf): „(…) am auzit că în locul SC Conimpuls SA ar fi intrat SC Vertcon SA, cu cotă de participare la imobilul construit”.

d) Adresa nr. 1719/08.09.2005 a SC Conimpuls SA – în care se recunoaşte încheierea contractului de asociere în anul 2000. Facem precizarea că în această adresă SC Conimpuls SA îşi asumă şi calitatea de antreprenor, calitate reală pentru că îşi asumase obligaţia de a ridica construcţia, cât şi faptul că două dintre apartamente (parte şi et. 1) fuseseră vândute încă din perioada construcţiei lor, potrivit contract nr. 14/2002, prin care îşi asumase faţă de cumpărător şi obligaţia de a le finaliza.

e) Declaraţia autentificată sub nr. 701 din 04.03.2004 de BNP Marincaş Eugen, pentru împărţirea rezultatelor asocierii, semnată în numele SC Vertcon SA de Popa Cristina;

f) Două procese verbale de contravenţie, încheiate pe numele SC Conimpuls SA, pentru pretinse nereguli ce s-ar fi săvârşit pentru construcţia din str. Zambaccian nr. 16, ambele contestate de către contravenienta SC Conimpuls SA şi anulate de Judecătoria Sectorului 1 prin hotărâri irevocabile.

g) Procesul verbal la terminarea lucrărilor încheiat la 08.03.2004, cu privire la lucrarea „clădire cu destinaţia de locuinţă (…) executată în cadrul contractelor de construire şi asociere încheiate între investitori şi SC Conimpuls SA Bacău” pentru beneficiarul apartamentului de la et. 2 (indicat în antet ca fiind SC Vertcon SA) semnând aceeaşi Cristina Popa, care cu patru zile înainte semnase declaraţia tot în numele SC Vertcon SA.

h) Înregistrarea din anul 2001 în contabilitatea S.C.CONIMPULS S.A. a construcţiei ca „investiţie”, beneficiind de scutiri de impozite.

Este apoi dovedit şi necontestabil faţă de dovezile din care rezultă aceasta, că asociatul constructor SC Conimpuls SA a dispus de drepturile sale izvorâte din contractul de asociere pentru cele trei apartamente ce-i reveneau, înstrăinând două dintre acestea încă în timpul construirii lor, către Ion Alexandru Ţiriac, conform contractului nr. 14 din 10.04.2002 (apartamente pentru care şi-a luat şi obligaţia de a le finaliza şi preda la cheie), drepturile asupra celui de al treilea apartament fiind cedate SC Vertcon SA, la o dată pe care noi nu o putem indica, dar care trebuie să fie cuprinsă între 10.04.2002 (dată la care s-a încheiat

10

contractul cu Ion Alexandru Ţiriac, pentru două dintre apartamente: parter şi et. 1) şi 04.03.2004 (declaraţia autentificată sub nr. 701 de BNP Marincaş Eugen).

Este, de asemenea, dovedit şi de necontestat că la finalizarea construcţiei imobilului din str. Zambaccian nr. 16, rezultatele asocierii s-au împărţit între:

a) Ion Alexandru Ţiriac pentru apartamentele situate la parter şi et. 1, vândute de SC Conimpuls, respectiv cumpărate de Ion Al. Ţiriac prin contractul de vânzare cumpărare nr. 14/2002;

b) SC Vertcon SA pentru apartamentul de la et. 2;c) Năstase Daniela pentru apartamentul situat la et. 3.Dovezi de netăgăduit în acest sens sunt, afară de declaraţiile martorilor

Sechelariu Sergiu, Deju Vasile, Irimia Dorin, Popa Cristina şi următoarele înscrisuri:

- Declaraţia autentificată sub nr. 701 din 04.03.2004 de BNP Marincaş Eugen pentru împărţirea rezultatelor asocierii, în care se face referire şi la contractul de asociere;

- Procesul verbal la terminarea lucrărilor încheiat la data de 08.03.2004, înscrisuri la care ne-am referit mai sus.

Conform acuzării (filele 74-76 din Rechizitoriu) s-a dovedit şi prin percheziţiile domiciliare efectuate că bunuri importate din China de către SC Vertcon SA (parchet, corpuri de iluminat, obiecte sanitare, mobilier, aparatură electrocasnică) se află în cele 3 apartamente situate în imobilul din str. Zambaccian (parter, et. 1 şi et. 2) care nu aparţineau soţilor Năstase. Adăugăm că în întregul imobil (deci inclusiv în apartamentul nostru) parchetul este de provenienţă China, dar şi faptul că conform contractului de asociere în participaţie şi a obligaţiilor asumate prin acesta de asociatul constructor, noi trebuia să primim un apartament la cheie şi că nu numai că nu am primit un astfel de apartament pentru că obiectele sanitare în apartamentul nostru le-am procurat noi şi sunt de provenienţă Italia, dar am fost şi puşi în situaţia de a achita o factură emisă de asociatul constructor pentru suma de 5.830.624.000 lei vechi, deşi aceasta nu era datorată, pentru că asociatul constructor avea obligaţia, potrivit contractului de asociere în participaţi, de a edifica imobilul şi a ne preda un apartament la cheie în schimbul terenului pus de noi la dispoziţia asocierii.

Facem precizarea că până la începerea cercetărilor noi nu am cunoscut „devălmăşia” dintre SC Conimpuls SA, SC Vertcon SA şi SC Regal Glass SRL, că pentru noi asociat era „societatea din Bacău” ce aparţinea domnului Sergiu Sechelariu, că acesta din urmă ar fi trebuit să fie, conform contractului de asociere, beneficiarul final a celor trei apartamente ce reveneau constructorului, că nu am avut cunoştinţă de mişcările de active sau de sume de bani între cele trei societăţi, că nu noi am ţinut contabilitatea asocierii, aceasta revenind în mod firesc asociatului constructor, în calitatea sa de constructor şi de beneficiar majoritar al asocierii şi că nu am putut niciodată să exercităm un control al acestei contabilităţi, neavând nici îndreptăţirea de a pretinde vreodată să facem un astfel de control.

Pe de altă parte, eram evident interesaţi în realizarea obiectului asocierii şi era firesc să colaborăm cu asociatul constructor în realizarea obiectului asocierii

11

oferindu-i acestuia sprijinul pe care eram în măsură şi puteam să i-l oferim. Acesta este motivul pentru care am căutat şi am găsit spaţii de depozitare pentru materiale de construcţii la cunoştinţa noastră, martorul Sever Rocsin, a cărui soţie deţinea spaţiul cunoscut sub denumirea Remat Chitila.

De asemenea, trebuie arătat şi reţinut că era în obligaţia asociatului constructor să ne predea imobilul la cheie şi realizat în condiţii de calitate şi că şi sub acest aspect, dar şi pentru că legea, obiceiul şi echitatea, dar şi principiul solidarismului contractual o impune, am colaborat cu asociatul nostru în realizarea obiectivului asocierii. În alte cuvinte, ne-am comportat ca un partener contractual loial şi onest şi conform cu interesul nostru de realizare a obiectului asocierii.

Subliniem încă odată că în apartamentul ce ne-a revenit nouă din asociere obiectele sanitare sunt de provenienţă Italia şi doar în apartamentele SC Conimpuls SA aceste obiecte sunt de provenienţă China, excepţie făcând parchetul, care este acelaşi în toate apartamentele din imobilul din str. Zambaccian şi este de provenienţă China.

Nu am făcut şi nu am fost interesaţi de importurile din China ale SC Vertcon SA pentru că noi deţineam mobilier şi obiecte de artă de provenienţă China, adus de tatăl meu Angelo Miculescu din China în perioada în care a fost ambasador în această ţară (7 ani) dar şi ulterior când a mai efectuat călătorii în interes de afaceri în China după 1990. Declaraţiile martorilor audiaţi la cererea noastră şi pozele de familie depuse, şi care sunt anterioare anului 2002 (tatăl meu, Angelo Miculescu, prezent în fotografiile depuse, a încetat din viaţă în anul 1999)

Susţinerea noastră privind provenienţa obiectelor sanitare din Italia este confirmată de martorul Chirilă Ionel (maistru şi responsabil de şantier) care, în declaraţia dată în faţa instanţei la 14.09.2011 a susţinut „arăt că la et. 3 baia, a fost complet echipată cu obiecte din Italia, precizare ce vizează toate băile de la et. 3” (fila 3, parag. penultim).

Or, atâta timp cât este demonstrat că bunurile importate din China au fost folosite de SC Vertcon SA/SC Conimpuls SA la amenajarea celor trei apartamente pe care le-au deţinut în imobilul din str. Zambaccian (posibil însă şi la alte obiective ale aceloraşi constructori) este lipsită şi de logică acuzaţia că aş fi primit mită contravaloarea bunurilor importate şi a cheltuielilor ocazionate de introducerea în ţară a bunurilor folosite de importator la propriile apartamente ori la alte obiective. Chiar dacă au fost importate bunuri din China de către constructor şi au fost folosite în parte la imobilul din Zambaccian, aceste aparţin constructorului asociat şi au fost făcute în îndeplinirea obligaţiilor contractuale, iar nu spre a se da soţului meu foloase necuvenite, respectiv mită.

4. Cu privire la acuzaţia de complicitate la infracţiunea de luare de mită săvârşită de soţul meu

Conform rechizitoriului: i) noi soţii Năstase, am fi dus ori trimis în China o sumă de peste 700.000

USD ce i-am fi încredinţat-o lui Păun Ioan (ultima tranşă în februarie 2004), care ar fi procurat bunuri pe care le-ar fi expediat în ţară pe cale maritimă în 12 containere;

12

ii) valoarea bunurilor cumpărate, respectiv importate din China ar fi fost de 2.577.742.504 lei vechi, respectiv 77.938 USD, iar valoarea transporturilor ar fi fost de 644.678.949 lei vechi, respectiv 19.492 USD ;

iii) Păun Ioan susţine că ar fi cumpărat bunuri de 450.000 – 500.000 USD pentru soţii Năstase şi că i-ar mai fi rămas, conform unui decont din 02.08.2004, suma de 183.389 USD;

iv) în septembrie 2006 Consulatul General de la Shanghai, gerat de Radu Bogdan1, a expediat, prin curier diplomatic, suma de 118.650 USD (ce se pretinde i-a rămas din banii trimişi de mine şi soţul meu, în perioada iunie 2002 – februarie 2004), remisă de către soţia lui Ioan Păun, sumă ce a fost ulterior depusă la BCR – Sucursala Unirea, această sumă fiind indisponibilizată în dosarul nr. 514/1/2009, cunoscut sub numele de „Trofeul Calităţii”;

NOTĂ – dacă lucrurile ar sta aşa cum susţine Păun Ioan, aceasta ar însemna că Păun Ioan şi-a însuşit suma de 64.739 USD şi că menţionata sumă ar fi fost, în concepţia lui, plata serviciilor prestate, excluzându-se aşadar, cu desăvârşire ipoteza dării de mită sub forma serviciilor pretins prestate. Evident însă, lucrurile nu stau aşa!

v) foloasele ce ar fi fost primite de către Adrian Năstase cu ajutorul meu ar

fi de :- 3.702.843.845 lei vechi, reprezentând contravaloare bunuri

importate (2.577.742.504 lei vechi = 77.938 USD) + cheltuieli de transport (644.678.949 lei vechi = 19.492 USD), adică 97.430 USD;

- 2.027.844.822,27 lei vechi, adică 61.981,38 USD, – contravaloare termopane, pentru care noi am plătit în realitate suma de 65.000 USD, adică 2.126.605.000 lei vechi, la cursul cel mai mic la care parte din bani au fost schimbaţi, respectiv 32.717 lei/dolar (în realitate existând dovezi că parte din bani au fost schimbaţi la suma de 32.795 lei/dolar);

- 16.425.297.185,81 lei vechi – contravaloare lucrări la imobilul din str. Cristian Tell nr. 15, ce se pretinde că ne-ar aparţine şi care a fost în realitate, proprietatea lui Paul Opriş şi este în prezent proprietatea moştenitorilor lui Paul Opriş, care a fost beneficiarul real al lucrărilor executate pentru acest imobil, titularul al dreptului de proprietate asupra imobilului, titular al proiectului, titular al autorizaţiei de construcţie, titular al unor facturi emise de SC Conimpuls SA.

Din actele dosarului mai rezultă:vi) Că Păun Ioan, anterior datei la care a fost pus sub învinuire, a fost

audiat ca martor în Dosarul 231/P/2004, declarând că în vizitele efectuate în China soţii Năstase şi-au cumpărat bunuri de valoare neînsemnată şi că el nu a prestat nici un serviciu în favoarea lui Adrian Năstase. După punerea sa 1 Conform informaţiilor nedezminţite, disponibile pe internet, fostul viceconsul al României la Shanghai a fost (probabil nu mai este) ofițer SIE şi este una şi aceeaşi persoană cu Radu Bogdan, cel care a fost arestat pentru infracţiuni de corupţie săvârşite la Alba Iulia şi se aflat în prezent în stare de judecată. Reamintim că tot la Alba Iulia îşi desfăşoară activitatea şi Păun Ioan care a lucrat în aceeaşi perioadă cu Radu Bogdan la Consulatul României de la Shanghai.

13

sub învinuire, respectiv 7.02.2006, şi după respingerea de către Camera Deputaţilor, la 7.03.2006, a cererii de percheziţie, Păun Ioan, având calitatea de învinuit, formulează denunţul din 9 martie 2006 în care îşi modifică declaraţiile. Reamintesc că Păun Ioan a fost scos de sub urmărire prin rechizitoriul nr. 8/P/2006, ce a fost anulat prin Sentinţa penală nr. 611/2007.

vii) Că tot din poziţia de învinuiţi au dat declaraţii în faza de urmărire penală şi Popa Cristina, Deju Vasile, Dornea Dacica şi Bălănescu Bogdan, acesta fiind mijlocul de constrângere a majorităţii celor ce au fost audiaţi ca martori în cauza de faţă, dar şi în alte cauze instrumentate de DNA împotriva noastră;

viii) că Păun Ioan a remis DNA, conform procesului verbal din 22.03.2006 mai multe înscrisuri pe care le-a adus din China, unde a fost în acest scop, împreună cu avocatul său Vilău Adrian, între acestea neaflându-se nici o sumă de bani;

ix) că la 23 şi 24 martie 2006 s-ar fi primit de la Păun Ioan două fax-uri conţinând amprentele unor bancnote (dolari USA) şi că Păun Ioan ar fi informat că el este expeditorul celor două faxuri, aşa cum se consemnează în procesele verbale încheiate la aceste date;

x) că suma de 118.650 USD a fost consemnată la BCR – Unirea în contul curent al DNA şi indisponibilizată în dosarul „Trofeul Calităţii”, deşi ar fi trebuit să constituie corp delict în cauza de faţă;

xi) că parte din bancnotele ce au fost predate, respectiv depuse la BCR au fost emise în anii 2005 şi 2006, verificarea anilor de emisiune pentru fiecare bancnotă fiind făcută pe site-ul Trezoreriei SUA.

4.1. Cu privire la acuzaţia de complicitate la infracţiunea de luare de mită constând în contravaloare importuri din China

Acuzaţia este lipsită de logică, autorul rechizitoriului contrazicându-se în concluziile sale de vreme ce afirmă, mai întâi, că eu şi soţul meu am cumpărat/achiziţionat cu banii noştri bunurile importate de SC Vertcon SA din China şi ulterior afirmă că mita ar consta în contravaloarea importurilor din China al căror preţ, cheltuielile de transport şi taxe vamale, ar fi fost suportate de SC Vertcon SA.

Astfel:a) La fila 33 pct. 2 din Rechizitoriu procurorul reţine „cu privire la

achiziţionarea bunurilor, s-a stabilit pe cale de anchetă că aceasta s-a realizat în mai multe modalităţi:

- bunuri achiziţionate în mod direct de către învinuiţii Adrian Năstase şi Daniela Năstase din diverse târguri şi a căror contravaloare a fost achitată de către aceştia sau de către martorul Ioan Păun din banii încredinţaţi de către învinuiţi;

- bunuri comandate de către învinuiţi (…) şi achitate de martorul Ioan Păun din banii încredinţaţi de către învinuiţi;

- (…) contravaloarea acestora (a bunurilor – n.n.) era achitată în numerar de către martorul Ioan Păun din banii primiţi de la învinuita Daniela Năstase”

b) La fila 200 din Rechizitoriu se reţine că foloasele necuvenite pe care le-ar fi primit ca mită soţul meu de la Irina Paula Jianu ar consta şi în suma

14

de 2.577.742.504 ROL, sumă ce ar reprezenta contravaloarea unor bunuri achiziţionate din China.

În faţa acestor contradicţii atât de evidente se pune firesc întrebarea dacă

autorul rechizitoriului formulează cu adevărat o acuzaţie în contra noastră, iar dacă răspunsul ar fi DA, atunci care este acuzaţia ce ni se aduce:

- Am scos 700.000 USD din ţară spre a procura bunuri din China în valoare de 77.938 USD, ce au fost declarate, vămuite şi înregistrate în contabilitatea SC Vertcon SA, spre a fi folosite (probabil şi doar în parte) la cele trei apartamente din Zambaccian ce aparţineau SC Conimpuls SA ori şi la alte obiective construite şi/sau renovate de către SC Conimpuls SA şi SC Vertcon SA (cu referire la 100 de căzi de baie, 100 de bideuri, 100 vase wc etc.);

- Au fost făcute importuri în valoare de 2.577.742.504 lei vechi, respectiv 77.938 USD, la care se adaugă suma de 644.678.949 lei vechi, respectiv 19.492 USD, reprezentând transport şi taxe vamale, ce ne-au fost date cu titlu de foloase necuvenite de SC Vertcon SA spre a fi menţinută în funcţie Irina Paula Jianu, dar spre a fi folosite de SC Conimpuls SA pentru propriile interese (cele 3 apartamente din str. Zambaccian).

În acest din urmă caz se pun alte numeroase întrebări, precum: de ce aş fi scos suma de 700.000 USD din ţară? Ce s-a întâmplat cu banii scoşi din ţară? Unde sunt cele 1 00 de căzi de baie, 100 de bideuri, 100 vase wc etc., a căror existenţă în containere pare a fi totuşi dovedită? De ce asociatul constructor face importuri pentru propriul interes şi pretinde că le-ar fi făcut pentru mine? Iar întrebările pot continua.

Dar în faţa unor astfel de afirmaţii contradictorii ne aflăm şi în imposibilitate de a ne apăra cu adevărat pentru că este de neînţeles acuzaţia însăşi dacă o acuzaţie este, cu adevărat, formulată în contra noastră. Am dovedit în faţa instanţei, cu probele administrate, ca în realitate Ioan Păun a primit în două rânduri, în februarie 2004 şi în vara anului 2004, de la mine, două sume de bani, respectiv 15.000 USD şi 20.000 USD, aceste sume urmând să fie folosite pentru plata medicilor chinezi care urmau să vină în România în vederea acordării unor consultaţii, precum şi medicamentele ce urmau să fie achiziţionate.

În realitate, noi nu aveam de ce să scoatem suma de 700.000 USD din ţară spre a o încredinţa lui Păun Ioan, singurele sume de bani pe care le-am scos şi încredinţat acestui fiind cele care au privit cheltuielile pentru transportul unor medici în România ori pentru procurarea de medicamente necesare mamei mele. Iar pe declaraţia unui făptuitor/denunţător/învinuit şi parte vătămată nu se poate formula o acuzaţie în contra noastră, cu atât mai mult cu cât denunţătorul/învinuitul/martorul Păun Ioan face afirmaţii contradictorii, arătând iniţial nu a prestat nici un serviciu în folosul nostru şi că nu a primit nici o sumă de bani de la noi, pentru ca după ce este pus sub învinuire să declare că ar fi primit de la noi suma de 700.000 USD, pentru a achiziţiona bunuri ce au fost importate de SC Vertcon SA, care ni le-au dat nouă mită.

Ce se poate însă înţelege dintr-o astfel de declaraţie? Evident nimic! Evident că o astfel de declaraţie nu poate constitui probă în formularea unei acuzaţii în contra noastră. De altfel, în faţa instanţei Păun Ioan a declarat că nu a

15

prestat servicii cu intenţia de a da mită sau de a obţine în schimb numirea sa în funcţia de consul la Hong Kong sau Shanghai ori de a fi menţinut la post în China.

4.2. Cu privire la valoarea reală a importurilor din China şi a titularului acestor importuri

Deşi se pretinde, aberant, că am fi trimis în China 700.000 USD, folosiţi pentru achiziţionarea de bunuri pentru noi, acelaşi rechizitoriu afirmă că Păun Ioan ar fi trimis din China bunuri în valoare 2.577.742.504 lei vechi, respectiv 77.654,54 USD (la calcularea sumei am avut în vedere media anulată a cursului leu/USD din anul 2003, care a fost 33.195 ROL/1 dolar) ce au fost importate de SC Vertcon SA, care ar fi suportat contravaloarea importurilor, cheltuielile de transport şi taxele vamale şi care ar reprezenta foloase necuvenite date de Irina Paula Jianu spre a fi menţinută în funcţie.

Noi soţii Năstase nu cunoaştem valoarea reală a importurilor făcute de SC Vertcon SA din China cum nu cunoaştem nici activităţi domnului Păun Ioan în China. Ceea ce cunoaştem este faptul că Irina Paula Jianu a dat domnului Păun Ioan suma totală de 17.000 USD.

Din probe a mai rezultat că SC Vertcon SA sau SC Conimpuls SA aveau magazin de prezentare în incinta în care îşi au şi sediul social în Bacău, că prin acel magazin vindeau materiale de construcţii, că noi am avut contract de asociere cu SC Conimpuls SA care şi-a transmis drepturile şi obligaţiile către SC Vertcon SA, că materiale de construcţii din cele importate din China au fost folosite în imobilul din str. Zambaccian (la apartamentele constructorului, iar parchet şi la apartamentul nostru), că era în obligaţia asociatului constructor să edifice imobilul pentru care ne-am asociat, că în nici un caz în acest imobil nu puteau fi montate şi nu există 100 căzi de baie, 100 bideuri, 100 wc-uri etc. logica obligând la concluzia că ele au fost importate pentru a fi folosite ori revândute de către importatorul real SC Vertcon SA ori codevălmaşul acestei SC Conimpuls SA.

4.3. Cu privire la pretinsa complicitate la mită, constând în contravaloare termopane la imobilul din Cornu

Este adevărat că la imobilul din Cornu proprietatea mea (dobândită prin moştenire de la părinţi) au fost executate lucrări din tâmplărie cu geam termopan şi că pentru aceste lucrări nu a fost încheiat un contract în formă scrisă în care să se prevadă cantităţile, materialele din care să se realizeze termopanul şi valoarea lucrărilor.

Este, de asemenea, adevărat că eu am convenit ca lucrările să fie executate de către acelaşi constructor, care realiza obiectivul din Zambaccian, necunoscând nimic despre existenţa în devălmăşie a celor trei societăţi comerciale şi despre profilul de activitate al fiecăreia dintre acestea. Pentru mine, ca şi pentru soţul meu, asocierea în Zambaccian s-a făcut cu SC Conimpuls SA şi am avut convingerea că asociatul şi constructorul nostru este SC Conimpuls SA, nesesizând în acea vreme că ar exista în realitate trei societăţi şi nu una singură.

16

Deşi nu a existat un contract în formă scrisă am plătit contravaloarea lucrărilor în sumă de 65.000 USD, adică în limitele în care a fost evaluată de către constructorul însuşi, iar această valoare se dovedeşte a fi, conform expertizei efectuată din dispoziţia instanţei, mai mare decât valoarea reală a lucrărilor.

Că am achitat contravaloarea lucrărilor confirmă martorul Bălănescu Bogdan, inclusiv în faţa instanţei, el primind această sumă de bani în numele executantului. Dacă Bălănescu Bogdan care, repet, recunoaşte primirea sumei de 65.000 USD şi-a însuşit sau nu o parte a sumei pretinse (de vreme de în contabilitate nu a fost înregistrată întreaga sumă) este o chestiune ce îl priveşte pe el şi conştiinţa lui şi ar fi trebuit, probabil, să privească şi organele de urmărire penală în faţa cărora a recunoscut că a primit această sumă de bani de la mine, deşi ei nu au regăsit-o în totalitate în contabilitate.

Lucrările de tâmplărie cu geam termopan efectuate la imobilul martorei Dana Barb din comuna Cornu, în valoare de 7.000 USD a fost achitate de aceasta personal, iar rechizitoriul nu reţine că s-ar fi săvârşit vreo faptă penală în legătură cu această lucrare executată de acelaşi constructor.

În rechizitoriu (fila 123) se reţine că folosul necuvenit pe care soţul meu l-ar fi primit se ridică la suma de 2.027.844.822,27 ROL.

La o simplă transformare în lei a sumei de 65.000 de USD, pe care este dovedit că am plătit-o, la cursul de schimb valutar din datele la care s-au schimbat banii (07.08.2003, 08.08.2003 şi 11.08.2003) rezultă:

a) La un curs leu/USD de 32.717 lei/1 dolar, suma totală plătită de mine este de 2.126.605.000 lei;

b) La un curs leu/USD de 32.795 lei/1 dolar, suma totală plătită de mine este de 2.131.675.000 lei;

c) La un curs leu/USD de 32.668 lei/1 dolar, suma totală plătită de mine este de 2.123.420.000 lei.

NOTĂ – la calcularea acestor sume a fost avut în vedere cursul de schimb valutar la care reprezentanţii SC Regal Glass SA au schimbat banii, astfel cum rezultă din buletinele de schimba valutar depuse la dosar.

Aceasta înseamnă că suma plătită de mine depăşeşte suma ce se reţine în rechizitoriu că ar reprezenta foloase necuvenite constând în tâmplărie termopan la imobilul din comuna Cornu.

În faţa instanţei s-a dispus şi s-a efectuat o expertiză tehnică care a concluzionat că la imobilul din Cornu suprafaţa de geam termopan folosită la casa mare şi la extindere (proprietatea subsemnatei) este de 236,36 mp.

Tot expertiza stabileşte că preţul mediu al unui mp de geam termopan, la nivelul anului 2003 a fost de 115 euro.

La un simplu calcul a preţului total de geam termopan montat la Cornu rezultă că preţul total este de 27.181,4 euro. În lei, suma totală, calculată la cursul mediu al euro în anul 2003, este de 1.020.906.202,6 lei.

Dacă am avea în vedere preţul maxim indicat de expert în expertiză (145 euro mp), reiese că valoarea totală a tâmplăriei de geam termopan folosit la Cornu este de 34.272,2 euro. În lei, suma totală, calculată la cursul

17

mediu al euro în anul 2003, este de 1.287.229.559,8 lei, care este sub valoarea indicată în rechizitoriu.

Împrejurarea că SC Vertcon SA a făcut plăţi în avans către SC Regal Glass pentru pretinsa achiziţie de materiale necesare efectuării lucrării, ori că s-au constatat nereguli în contabilitate (pe care nici experta DNA, doamna Adriana Timofte nu a putut să le explice), dar pe baza cărora s-a concluzionat că nu aş fi achitat tâmplăria pentru imobilul din comuna Cornu, nu îmi pot fi imputate mie, responsabili de ţinerea contabilităţii fiind exclusiv persoanele împuternicite din cadrul acestor societăţi.

Aceeaşi expertă stabileşte că pentru montarea tâmplăriei din lemn stratificat, în realitate aluminiu, S.C. REGAL GLASS s-a înregistrat cu peste 250 de zile de muncă.

Nu în ultimul rând, este de menţionat aici, că în aceeaşi perioadă în care au fost executate lucrările de tâmplărie termopan, acelaşi constructor avea lucrări similare, unele de amploare, în Ploieşti (la Metro), în Bucureşti (la Universitatea Bucureşti), în Bacău, în Neptun, dar şi la imobile aparţinând unor persoane fizice, între care şi Popa Cristina.

4.4. Cu privire la pretinsa complicitate la luarea de mită constând în contravaloare lucrări la imobilul din Bucureşti str. Cristian Tell

nr. 15Rechizitoriul reţine în contra realităţii şi a dovezilor că imobilul din Cristian

Tell nr. 15 ne-ar aparţine nouă soţilor Năstase şi că lucrările de reparaţii/renovare a acestuia, ce se pretinde că au fost executate, respectiv suportate de către SC Conimpuls SA, SC Vertcon SA şi SC Regal Glass SRL în valoare totală de 16.425.297.185,81 lei vechi ar reprezenta mită dată pentru numirea/menţinerea în funcţie de inspector general la ISC a doamnei Irina Paula Jianu.

Condiţiile în care Irina Paula Jianu a fost numită în funcţia de inspector general au fost explicate de martorul Miron Mitrea, fost ministru al Lucrărilor Publice, şi care a numit-o pe aceasta în funcţie, aprecierile laudative făcute la adresa acesteia de autorul numirii fiind întărite de martorul Sergiu Sechelariu cu care se află în relaţii de duşmănie în ultimii ani, fără ca aceasta să-l împiedice pe martor, fost secretar de stat în MLPAT, cu un doctorat în specialitatea construcţii, să recunoască şi să afirme că profesional Irina Paula Jianu era şi este mai bună decât el. Ea a fost numită în funcţie în considerarea calităţii ei profesionale (iar prestaţia ei în faţa instanţei în faţa declaraţiei ce a dat a confirmat valoarea sa) şi nu a existat, desigur, nici un motiv pentru ca ea să fie schimbată atunci când instituţia pe care o conducea a trecut mai întâi în subordinea ministerului controlului condus de Ionel Blănculescu şi abia în 2004, când un ciclu guvernamental era pe punctul de a se încheia, iar preocupările erau cu totul altele decât acelea de a schimba oamenii aflaţi pe funcţii.

Imobilul situat în Bucureşti str. Cristian Tell a aparţinut mătuşii mele, Tamara Cernaşov. Aceasta l-a înstrăinat în anul 2002 lui Paul Opriş, care a demarat activităţile de reparare, renovare şi recondiţionare.

18

Imobilul se regăseşte în Certificatul suplimentar de moştenitor nr. 269 emis în urma decesului lui Paul Opriş.

Faptul că imobilul a aparţinut lui Paul Opriş şi în prezent aparţine copiilor lui Paul Opriş, rezultă şi din:

a) Declaraţia de martor dată de fosta soţie a lui Paul Opriş, respectiv doamna Ardelean Florica Lucia, la data de 21.12.2011;

b) Declaraţia de martor a lui Deju Vasile, dată în faţa instanţei la data de 14.09.2011, în care se reţine:

- Că proiectul de lucrări a fost întocmit de SC Vanel Exim SRL pe numele lui Paul Opriş;

- Că în cursul anului 2002 s-au întocmit situaţii de lucrări şi că au fost emise 2 facturi care au fost plătite;

- Nu mi s-a spus niciodată cineva că beneficiarii lucrării ar fi familia Năstase;

- Că în vederea recuperării sumelor restante în anul 2005, pentru identificarea lui Paul Opriş, s-a adresat poliţiei Capitalei de la care ar fi primit răspuns că nu există nici o persoană cu acest nume;

- Că la scurt timp după ce s-a adresat poliţiei în vederea identificării lui Paul Opriş au venit la societate organele de urmărire penală, şi el a formulat denunţ pentru recuperarea sumei de bani;

- Că nu s-a putut adresa instanţei civile pentru recuperarea creanţei pe care o avea Paul Opriş, deoarece nu cunoştea datele de identificare ale acestuia;

c) Declaraţia de martor a lui Irimia Dorin, dată în faţa instanţei la data de 28.09.2011, în care se reţine:

- Că în anul 2006 s-a deplasat la Spitalul Fundeni din Bucureşti, unde era internat Paul Opriş, pentru a-i înmâna personal o somaţie emisă de SC Conimpuls SA privind achitarea sumei de circa 10 miliarde lei pentru imobilul din Cristian Tell.

- Că reprezentarea sa a fost aceea că numitul Paul Opriş era beneficiarul real al lucrării.

Între noi şi domnul Paul Opriş au existat relaţii de prietenie, cu soţul meu Paul Opriş cunoscându-se de multă vreme. În ultimii ani de viaţă, Paul Opriş a fost grav bolnav, el făcând tratament în străinătate şi în ţară pentru un cancer hepatic care la răpus la 01.05.2006. Pentru că era suferind, pentru că eram în relaţii apropiate, pentru că aşa m-am purtat întotdeauna cu cei apropiaţi, m-am implicat în proiectul domnului Paul Opriş de renovare al imobilului ce l-a cumpărat de la mătuşa mea. I-am recomandat acelaşi constructor care realiza lucrările din Zambaccian, i-am recomandat şi spre a-l ajuta pe martorul Grigore Gheorghe, ca un posibil îngrijitor al locuinţei şi supraveghetor al lucrărilor.

Proiectul de renovare şi autorizaţia au fost făcute, respectiv obţinute pe numele domnului Paul Opriş şi el a fost şi este beneficiarul lucrărilor de au fost executate la acest imobil. Iar dacă vreo datorie există cu privire la lucrările executate, aceasta a grevat imobilul renovat/reparat şi evident că sarcina trebuia să se transmită proprietarilor imobilului, în prezent copii lui Paul Opriş.

De altfel, persoana cea mai îndreptăţită să clarifice raporturile dintre constructor şi proprietar, ulterior încheierii lucrărilor, a fost martorul Irimia Dorin, coordonatorul grupului de jurişti ai celor 3 societăţi, care a arătat şi în faţa

19

instanţei că la vizitat pe Paul Opriş la spital pentru a rezolva problema debitului existent din lucrările executate şi neplătite, iar faptul că constructorul „a ales” să formuleze un denunţ în contra noastră, în loc să se îndrepte împotriva beneficiarului lucrărilor pentru a-şi recupera eventualele sume reprezentând contravaloare lucrări executate şi neplătite, nu ne poate fi imputată nouă pentru că alegerea astfel făcută a aparţinut DNA, iar nu constructorului. Altfel, ce sens ar fi avut vizita matorului Irimia Dorin la Paul Opriş, aflat în spital, pentru a rezolva problema datoriei.

Faptul că s-au folosit materiale de construcţii pe care constructorul comun le-a depozitat în depozitul din Chitila, este lipsit de orice relevanţă, iar pe temeiul acesteia nu se poate, în nici un caz, trage concluzia că imobilul din Cristian Tell nr. 15 ne-ar aparţine, pentru că, aşa cum am arătat şi mai înainte materialele de construcţii depozitate la Chitila erau proprietatea constructorului, iar acesta avea dreptul de a dispune de ele aşa cum vroia.

4.5. Cu privire la suma de 118.650 USD pretins remisă de Păun Ioan DNA.

Am arătat mai înainte că potrivit Rechizitoriului făptuitorul/învinuitul/ denunţătorul/partea vătămată Păun Ioan ar fi primit de la noi o sumă de 700.000 USD, că a cheltuit din aceasta 450.000 – 500.000 USD, că potrivit unui „decont”, care însă nu este semnat nici de mine, nici de soţul meu, întocmit de acesta în 02.08.2004 i-ar fi rămas suma de 183.389 USD, că în septembrie 2006 a repatriat prin curier diplomatic o sumă de 118.650 USD din cei remişi de noi, pe care i-a predat DNA, care i-a consemnat în contul său curent la BCR – Sucursala Unirea, i-a indisponibilizat, iar după pronunţarea Sentinţei penale nr. 611/2007 i-a reindisponibilizat, tot în contul curent al DNA, dar în alt dosar, deşi ar reprezenta corp delict în cauza de faţă.

Reamintesc că în declaraţiile date de Ioan Păun în februarie 2006, adică înainte de a fi supus vreunei presiuni ori vreunui şantaj al DNA acesta a declarat că nu a primit nimic de la noi, că noi am făcut în China cumpărături mărunte, şi că ne-am transportat singuri cumpărăturile în ţară, iar după punerea sa sub învinuire, adică în condiţii de presiune şi-a schimbat declaraţia în sensul celor de mai sus. Astfel:

i) La 09.03.2006, când avea calitatea de învinuit (a se vedea prima filă a denunţului, înregistrat sub un alt număr decât dosarul 8/P/2006) Păun afirmă pentru prima dată că ar fi primit de la familia Năstase suma de aproximativ 700.000 USD, din care la data denunţului „mai deţinea peste 100.000 USD” pe care îi va depune la dispoziţia organelor de urmărire penală (denunţ olograf, fila 3).

ii) În declaraţia de învinuit, de la aceeaşi dată (09.03.2006), afirmă, din nou, că a primit sume de bani de la soţii Năstase şi că ar mai deţine încă 120.000 USD, din care 50.000 bancnote noi cu serii consecutive.

COMENTARIU – faţă de această susţinere a învinuitului, se ridică

20

întrebarea legitimă: de unde ştia învinuitul aflat în România că o parte din bani sunt în serii consecutive?

iii) Conform propriilor declaraţii, Ioan Păun ar fi cumpărat şi expediat în ţară bunuri în valoarea de 450.000 – 500.000 USD.

COMENTARIU – această afirmaţie este contrazisă de expertiza contabilă şi de rechizitoriu, care reţine că valoarea importurilor pretins realizate de mine prin SC Vertcon SA este de 2.577.742.504 ROL, respectiv 77.654,54 USD.

iv) Conform decontului întocmit de Ioan Păun în 02.08.2004 (decont depus chiar de Ioan Păun), i-ar fi rămas din sumele „date” de mine şi soţul meu suma de 183.389 USD;

v) Potrivit Rezoluţiei nr. 8/P/2006 din 04.09.2006 „la data de 01.09.2006, Ministerul Afacerilor Externe a comunicat DNA că numita Păun Doina Mihaela, soţia învinuitului Păun Ioan, a predat Consulatului General al României la Shanghai, în vederea transmiterii către DNA a sumei de 118.650 USD, primită de Ioan Păun, în perioada 2002-2004 de la învinuiţii Adrian Năstase şi Daniela Năstase (…);

COMENTARIU – întrebarea care se pune este: ce sumă de bani i-a mai rămas lui Ioan Păun în China, din suma pretins remisă de mine şi soţul meu? Că suma de bani remisă de soţia lui Ioan Păun nu îmi aparţine rezultă şi din:

- La 13.03.2006 Păun Ioan pleacă cu avocatul său Adrian Vilău în China spre a aduce înscrisuri în sprijinul afirmaţiilor sale. Între cele aduse nu se regăsesc nici sume de bani, nici benzi ale bancnotelor la care se face referire, în declaraţia din 09.03.2006;

- La 22.03.2006 se întocmeşte proces verbal prin care se predă, respectiv se primesc „toate documentele la care a făcut referire generică, în denunţ, şi din care rezultă clar serviciile prestate în folosul învinuitului Adrian Năstase”. De asemenea, nici o referire în cele 686 file la vreo sumă de bani sau banderole.

Si, din nou, se ridică o întrebare legitimă, care nu poate primi un răspuns logic: dacă banii pretins daţi de mine se aflau în China, de ce Păun Ioan nu i-a adus la momentul în care a fost în China cu avocatul său spre a aduce înscrisuri în sprijinul afirmaţiilor sale?

vi) Şi procesele verbale întocmite de DNA în datele de 23.03. 2006 şi 24.03.2006 (vol. 16, filele 99-104), care fac trimitere la banii deţinuţi de Ioan Păun în China, ridică mari semne de întrebare în ceea ce priveşte veridicitatea lor. Astfel:

a) În procesul verbal din 23.03.2006 se reţine: „astăzi, data de mai sus, orele 19.00, la faxul DNA (…) cu nr. telefonic 021.313.01.40 s-au primit în copie următoarele înscrisuri” printre care „două bancnote de 100 USD cu seriile CB 87326801E şi CB 87326900E”.

Tot în acest proces verbal se mai reţine: „la orele 19.20 am fost contactat telefonic de către învinuitul Ioan Păun care mi-a comunicat că el a trimis prin fax la DNA cele două înscrisuri (…).

COMENTARIU – procesul verbal întocmit de DNA la data de 23.03.2006 este nereal având în vedere următoarele:

- Faxul este trimis din China de la numărul de fax 021.524.21.628, aparţinând HOUSECHINA (conform verificărilor efectuate pe internet, Housechina este un hotel în Shanghai), ora expediţiei fiind

21

18.49 conform menţiuni de pe fax, iar în procesul verbal se consemnează că faxul a fost primit la DNA la ora 19.00 şi că la ora 19.20 ofiţerul de poliţie care a primit faxul a fost contactat telefonic de către Ioan Păun, care i-a comunicat că el i-a transmis prin fax menţionatele înscrisuri.

- În data de 23.03.2006 Păun Ioan era însă în România (cu o zi înainte predase la DNA documentele aduse din China), prin urmare nu el nu a putut expedia faxul (care este transmis din China), aşa cum se menţionează în procesul verbal.

- Faxul este trimis la ora 18.49 ora Chinei, care corespunde orei 12,49 în România, având în vedere diferenţa de fus orar.

Şi cu privire la transmiterea acestui fax se ridică întrebarea legitimă: cum de documentele transmise prin fax nu au fost depuse de Ioan Păun la DNA în data de 22.03.2006, când a depus toate documentele aduse din China?

b) În procesul verbal din data de 24.03.2006 se reţine „astăzi, data de mai sus, orele 07.57, la faxul DNA (…) cu nr. telefonic 021.313.01.40, s-au primit în copie următoarele bancnote de 100 USD cu seriile (…)

Tot în acest proces verbal se mai reţine: „la orele 09.35 am fost contactat telefonic de către învinuitul Ioan Păun care mi-a comunicat că el a trimis prin fax la DNA cele cinci file menţionate, reprezentând primele şi ultimele bancnote din cinci fişicuri de 100 bancnote a câte 100 USD fiecare, cu serii consecutive, primite de el de la familia Năstase, sume de bani pe care Ioan Păun mi-a relatat că le deţine şi în prezent la reşedinţa sa din China”

COMENTARIU – procesul verbal întocmit de DNA la data 24.03.2006 este nereal având în vedere următoarele:

- Faxul este trimis din China, concret, este trimis din China de pe un fax aparţinând, conform menţiunii de pe acesta, YUJIA,

- În data de 24.03.2006 Păun Ioan era în România (cu două zile înainte predase la DNA documentele aduse din China), prin urmare nu el putea trimite faxul din China.

- Faxul este trimis la ora 10.20 ora Chinei. În România ora 04,20 (având în vedere diferenţa de fus orar).

- În procesul verbal se reţine că ar fi fost primit la DNA la ora 07.57, iar dacă faxul ar fi fost expediat din China la ora 07.57 ora României, ora Chinei trebuia să fie 01.57.

vii) FOARTE IMPORTANTVerificând pe site-ul Trezoreriei SUA anul de emisie a unor bancnote

din cele consemnate în procesul verbal întocmit de DNA, se constată că o parte însemnată dintre aceştia au fost emişi şi puşi în circulaţie ulterior datei de 21.02.2004 când Păun Ioan pretinde că i-aş fi remis ultimii bani, respectiv în anii 2005 şi 2006.

Nu în ultimul rând însă, fabricarea probei cu bani corp delict este demonstrată şi de următoarele împrejurări:

22

- Această sumă de bani este consemnată în contul nr. 2511.E01.0.3495677.0082.USD.5, acesta fiind un cont curent al DNA;

- Suma de bani nu este consemnată în conformitate cu art. 165 alin. (8) Cod pr. penală, pe numele inculpaţilor ci pe numele titularului de cont. Ceea ce demonstrează că banii au aparţinut şi aparţin DNA;

- Suma de 118.650 USD, deşi ar trebui să reprezinte corp delict în dosarul de faţă a fost indisponibilizată în dosarul nr. 514/1/2009 (Trofeul Calităţii);

5. Cu privire la infracţiunea de participaţie improprie la infracţiunea de folosire de acte falsificate, prev. de art. 31 alin. (2) Cod penal, rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamalPrin Rechizitoriu se reţine că aş fi săvârşit această infracţiune în două

modalităţi:i)„prin intermediul învinuitei IRINA PAULA JIANU, a determinat-o pe

Popa Cristina, administrator al SC VERTCON SA Bacău, să folosească la autoritatea vamală documente de transport şi documente comerciale false pentru introducerea în ţară a bunurilor achiziţionate personal de învinuita Daniela Năstase sau prin intermediul altor persoane din Republica Populară Chineză, sub forma unor importuri realizate de societate”

ii) „a înlesnit activitatea numitei Popa Cristina prin procurarea de documente de transport şi comerciale în alb, în vederea completării acestora cu date nereale şi utilizării la autoritatea vamală”

De asemenea, se reţine şi în sarcina inculpatei IRINA P. JIANU infracţiunea de participaţie improprie la infracţiunea prev. de art. 273 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, constând în aceea că „în mod repetat şi în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, folosindu-se de autoritatea pe care o avea asupra numitei POPA CRISTINA, în calitate de fost acţionar şi administrator al SC VERTCON SA, acţionar prin persoană interpusă şi administrator în fapt al societăţii la data respectivă, a determinat-o pe aceasta să folosească la autoritatea vamală documente de transport şi documente comerciale falsificate pentru bunurile achiziţionate de învinuiţii ADRIAN NĂSTASE şi DANIELA NĂSTASE din China şi aduse în ţară ca importuri efectuate de SC VERTCON SA” (fila 244 din Rechizitoriu).

În susţinerea acestor acuzaţii, se invocă, în esenţă, următoarele „argumente”:

a) parte dintre bunurile achiziţionate în China de Adrian Năstase şi Daniela Năstase au fost introduse în ţară ca importuri efectuate de VERTCON, conducerea acestei societăţi fiind determinată de IRINA JIANU să le suporte din fondurile societăţii (file 40-41)

b) pentru efectuarea operaţiunilor în vamă, folosindu-se de autoritatea decurgând din calitatea de fost acţionar şi administrator al VERTCON, acţionar prin persoană interpusă şi administrator de fapt al acestei societăţi, IRINA JIANU a determinat (44-45):

23

pe POPA CRISTINA şi MANOLACHE DANIELA să completeze cu date nereale documentele comerciale, înscrisuri care au fost folosite la autoritatea vamală

pe POPA CRISTINA şi HOFMAN EUGEN să completeze cu date nereale avizele de însoţire a mărfii, pe ruta Bacău – REMAT, folosite ca documente justificative de provenienţă a mărfii, pentru a ascunde adevăraţii proprietari şi pentru a crea aparenţa că mărfurile au intrat în gestiunea societăţiic) reprezentanţii VERTCON au acţionat ca urmare a constrângerii

exercitate de IRINA PAULA JIANU (fila 56)d) relaţia de prietenie dintre IRINA JIANU şi familia NĂSTASE era

cunoscută de toţi factorii de decizie din cadrul celor 3 societăţi şi a constituit un factor psihologic important în exercitarea controlului asupra acestora (fila 59)

e) IRINA JIANU îndeplinea funcţia de inspector general în cadrul ISC, fapt ce a constituit un alt factor psihologic important (fila 60)

f) bunurile introduse ca importuri VERTCON au fost transportate la REMAT Chitila, de unde au fost preluate de către adevăraţii proprietari, regăsindu-se în cele trei imobile de la Cornu, Zambaccian şi Cristian Tell (fila 60);

g) a fost disimulată provenienţa unor sume de bani din care a fost achitată contravaloarea bunurilor achiziţionate din CHINA (file 73-75);

h) modalitatea de înregistrare contabilă denotă , în mod cert, că VERTCON nu a efectuat importurile, că marfa a intrat doar scriptic în gestiune, „intenţia fiind acea de a ascunde adevăratul proprietar şi de a disimula provenienţa sumelor de bani cu care au fost achitate aceste bunuri” (file 73-75):

întocmirea de avize de expediţie către „punct de lucru BUCUREŞTI”, cu menţiunea „nu se facturează”

întocmirea de către HOFMAN EUGEN de bonuri de consum în sistem informatic pe contul „cheltuieli cu alte materiale – Zamba”

neîntocmirea notelor de intrare recepţie (NIR) şi darea în consum a mărfurilor prin note contabile pe contul „cheltuieli cu materiale consumabile”

5.1. Acuzaţia este nefondată, elementele de fapt reţinute prin rechizitoriu nu au corespondenţă cu realitatea, ci reprezintă o „creaţie” a organelor de urmărire penală realizată pe baza unei ipoteze de lucru impusă de voinţa (?) procurorilor pentru inculparea, cu orice preţ, a fostului premier ADRIAN NĂSTASE.

Considerente în motivarea acestei concluzii: Construirea acuzaţiei: a avut ca premisă existenţa a trei elemente de fapt certe:

în perioada 2002-2004, Daniela Năstase a efectuat mai multe deplasări în China, în unele însoţindu-l pe primul ministru Adrian Năstase, în altele fiind însoţită de alte persoane, între care şi IRINA JIANU, fost acţionar, dar nu administrator la SC VERTCON SA Bacău

în perioada 2002 – 2004, SC VERTCON SA Bacău a efectuat importul a 12 containere cu mărfuri din China, operaţiune comercială

24

realizată prin implicarea indubitabilă a numiţilor PĂUN IOAN şi POPA CRISTINA

în perioada 12.01.2006 – 18.01.2006, controalele efectuate de comisari din cadrul Gărzii Financiare la SC VERTCON SA Bacău şi SC CONIMPULS SA Bacău (societate afiliată) au constatat existenţa unor nereguli grave în activitatea financiar-contabilă, estimând un prejudiciu adus bugetului de stat în sumă de 8.143.601.734 lei ROL, în cazul SC CONIMPULS SA, şi în sumă de 5.635.995.071 lei ROL, în cazul SC VERTCON SA, astfel cum rezultă din Notele de constatare nr. 1055/19.01.2006 şi nr. 1056/19.01.2006, transmise instanţei de către ANAF la termenul din 10.02.2012

au fost „determinaţi” numiţii PĂUN IOAN şi POPA CRISTINA să formuleze denunţuri împotriva lui ADRIAN NĂSTASE şi DANIELA NĂSTASE şi s-a indus consemnarea în declaraţiile celor doi „denunţători” a unor afirmaţii considerate ca relevante în acuzarea inculpaţilor, în condiţiile în care:

s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva lui PĂUN IOAN şi POPA CRlSTINA, inclusiv sub aspectul unor infracţiuni în legătură cu importul celor 12 containere cu mărfuri din China

scoaterea acestora de sub urmărire penală a fost „condiţionată” de „declaraţiile” incriminatoare

5.2. Cenzurarea declaraţiilor „martorilor denunţători” PĂUN IOAN şi POPA CRISTINA şi constatarea inexistenţei vreunei valenţe probatorii a acestora în susţinerea acuzaţiei, având în vedere atât contextul în care au fost date, menţionat anterior, cât şi evidenta „nuanţare” şi „completare” a acestora în „interesul” încercării de „dovedire” a unor elemente de fapt fără corespondent cu realitatea.

Sub acest aspect, vă învederăm următoarele:

A) Cu privire la „autodenunţurile” şi declaraţiile numitei POPA CRISTINA

i) În primul „autodenunţ”, datat 23.01.2006 şi înregistrat la 24.01.2006, în dosarul nr. 231/P/2004 al DNA, POPA CRISTINA afirmă că, „din dispoziţia d-nei IRINA JIANU am acceptat ca SC VERTCON să preia lucrările executate de SC CONIMPULS la imobilul din str. Zambaccian, să înregistreze în evidenţa contabilă operaţiuni contabile făcute pe baza unor contracte de lucrări şi de subantrepriză nereale şi să factureze parţial costurile către SC CONIMPULS, în scopul de a favoriza pe beneficiarii persoane fizice”

Acest autodenunţ a fost făcut pentru a „justifica” neregulile constatate de Garda financiară în evidenţele contabile ale SC VERTCON SA, potrivit cărora, numai în anul 2003, această societate a întocmit 4 facturi fictive, în valoare totală de 12.539.525.000 lei ROL, către SC CONIMPULS SA, în care s-a menţionat „contravaloare materiale şi lucrări executate conform contract subantrepriză”, în condiţiile inexistenţei vreunui contract sau executării vreunor lucrări, aşa cum

25

rezultă din notele explicative date la momentul controlului de DORNEA DACICA, DEJU VASILE şi HOFMAN EUGEN, ulterior folosiţi ca martori în acuzare, cel din urmă menţionând că a primit dispoziţie de la administratorul POPA CRISTINA pentru emiterea respectivelor facturi.

ii) În cel de-al doilea „autodenunţ” , datat 24.01.2006 şi înregistrat în dosarul nr. 9/P/2006, iar, ulterior, abia la data de 12.04.2006, înregistrat în dosarul nr. 8/P/2006, POPA CRISTINA face următoarele afirmaţii cu privire la importurile din China:

„Importurile au fost organizate de d-na Irina Jianu, mărfurile au fost achitate în China, iar destinaţia a fost imobilul din str. Zambaccian”

„În mod concret, primeam prin poştă, în plic, facturi în alb, plicul avea ştampila Ambasadei României din China, la expeditor semna un domn pe nume PĂUN”

„Precizez că facturile aveau ştampila şi semnătura producătorului chinez în original şi le primeam în alb, în plicurile menţionate”

În susţinerea denunţului, depune „patru plicuri cu ştampila Ambasadei României din China expediate de numitul PĂUN, precum şi un număr de facturi şi alte documente în alb”

iii) În declaraţia olografă din 26.01.2006 (referitoare la „autodenunţul” privind importurile China), POPA CRISTINA precizează că:

„Irina Jianu nu mi-a dat detalii cu privire la vizita în China, însă, la revenire, a precizat că SC VERTCON SA va derula importul unor produse din China, fără a preciza detalii, iar eu am fost de acord ”

„înainte sau după sosirea containerelor, am primit un plic de la Ambasada sau Consulatul României din China, cu facturi în alb, packing-list, certificat de calitate, de asemenea în alb”

„am primit de la Ambasada sau Consulatul României din China mai multe plicuri expediate de un anume Păun Ion”

„toate plicurile conţineau documente în alb necesare efectuării formalităţilor vamale şi importurilor”

iv) În declaraţia olografă din 15.02.2006 (completare la declaraţia olografă din 14.02.2006, cu referire la importurile din China), POPA CRISTINA îşi menţine susţinerea că „am primit de la Ambasada sau Consulatul din China un plic ce conţinea facturi în alb, packing-listuri şi certificate de calitate şi menţionează că nu îşi aminteşte împrejurările în care a primit conosamentele.

În mod absolut surprinzător, la data de 30.03.2006, POPA CRISTINA redactează o scrisoare adresată Procurorului şef al DNA, în care face afirmaţii noi, de natură a permite „construirea” acuzaţiei referitoare la implicarea IRINEI PAULA JIANU în acţiunile sale de „prezentare la autorităţile vamale de documente comerciale falsificate”, precizând că:

„cu privire la importurile din China, mi-am reamintit că printre documentele necesare figura şi conosamentul”

„toate aceste conosamente mi-au fost înmânate personal de Jianu Irina Paula şi nu transmise prin plicuri de la Ambasada sau Consulatul României din China”

26

v) În declaraţia de învinuit din 11.07.2006 , POPA CRISTINA îşi modifică esenţial susţinerile, afirmând cu privire la IRINA PAULA JIANU că, „odată cu listele şi conosamentele, aceeaşi învinuită mi-a predat nişte facturi de la comercianţi chinezi cu antetul şi ştampila acelor firme, certificatul de calitate şi conformitate şi packing-listurile, toate în alb”, pentru ca, în declaraţia de martor din 07.09.2011 (instanţă) să susţină o nouă variantă cu privire la primirea documentelor privind importurile şi anume că „facturile în alb aferente celor 2 containere din luna noiembrie 2002 mi-au fost înmânate personal de IP Jianu şi cu înscrisurile aferente pentru completare în fals, iar celelalte mi-au fost expediate pe adresa SC VERTCON de către numitul Păun Ion, eu fiind avizată de IP Jianu că urma să primesc documente în alb spre completare”

B) Cu privire la „denunţul” şi declaraţiile lui PĂUN IOAN În primul rând, examinarea şi evaluarea susţinerilor lui PĂUN IOAN în

legătură cu importurile din China trebuie să pornească de la afirmaţiile acestuia din cuprinsul declaraţiei de martor din 18.06.2009, potrivit cărora, după prima audiere, i s-a solicitat o a doua declaraţie şi i s-a schimbat calitatea procesuală din aceea de martor în aceea de învinuit, schimbare datorată „faptului că am încercat să respect ceea ce convenisem cu familia Năstase”, precizând clar că:

„în urma discuţiilor cu prietenii, respectiv d-nul Octavian Creţu şi Adrian Vilău, am decis schimbarea avocatului şi prezentarea către DNA a faptelor reale”, precum şi că

„ulterior, m-am prezentat la DNA însoţit de d-nul avocat Vilău Adrian, am făcut declaraţii complete şi am plecat în China pentru a aduce documente în sprijinul celor declarate

Din acest punct de vedere, trebuie menţionat că primele declaraţii ale lui PĂUN IOAN, în prezenţa avocatului şi prietenului său ADRIAN VILĂU, sunt date în ziua de 03.03.2006 (conform proces-verbal al DNA din 03.03.2006), declaraţii olografe în care neagă orice implicare a Danielei Năstase în folosirea documentelor „în alb” pentru realizarea importurilor de către VERTCON, contrar acuzaţiilor pe care le menţionează în declaraţiile ulterioare:

cu ocazia vizitei din august 2002, Daniela Năstase „mi-a prezentat-o pe doamna Irina Jianu, om de afaceri interesat să achiziţioneze din China diverse produse, printre care materiale de construcţii”

„Doamna Daniela Năstase mi-a dresat rugămintea de a o sprijini pe doamna Jianu”

„prin statutul de consilier economic, aveam obligaţia profesională de a sprijini toate firmele româneşti aflate pe piaţa chineză în stabilirea de contacte cu parteneri chinezi”

„am transmis în România, prin poşta rapidă EMS, două plicuri conţinând documente comerciale. Documentele mi-au fost transmise prin poştă de către firma chineză CMEC, eu făcând doar oficiul de a le retransmite către firma VERTCON Bacău”

27

De asemenea, în „continuarea declaraţiei olografe din 03.03.2006” (potrivit certificării procurorului), PĂUN IOAN răspunde punctual întrebărilor avocaţilor Gheorghe Diaconescu şi Adrian Vilău:

„La întrebarea d-lui avocat Gheorghe Diaconescu dacă învinuita Daniela Năstase mi-a solicitat şi altceva decât să sprijin firma VERTCON, răspunsul este nu”

„La întrebarea d-lui avocat Gheorghe Diaconescu dacă d-na Năstase a avut cunoştinţă că eu am transmis firmei VERTCON documente comerciale în alb, precizez că nu cunosc ca d-na Năstase să fi avut cunoştinţă de aceste fapte”

„La întrebarea referitoare la transmiterea documentelor comerciale şi dacă d-na Daniela cunoştea acest lucru, am răspuns că nu , bazându-mă exclusiv pe faptul că eu nu i-am spus ”

Analiza declaraţiilor lui PĂUN IOAN, în succesiunea acestora după aşa-

zisul denunţ din 09.03.2006 cu privire la importul celor 12 containere de mărfuri din China, relevă „preocuparea” procurorilor şi „colaborarea” martorului-denunţător-învinuit-parte vătămată pentru „implicarea” mea în procedura de efectuare a importurilor de către SC VERTCON SA, dar şi vădita contradictorialitate a propriilor susţineri ale susnumitului şi, pe cale de consecinţă, lipsa de substanţă probatorie a acuzaţiei „construită” împotriva inculpatei.

În primul rând, este de reţinut că denunţul datat 09.03.2006 vizează pretinsele „servicii” prestate familiei Năstase, „la cererea învinuitei Daniela Năstase, dar şi a învinuitului Adrian Năstase, prin intermediul acesteia” constând în:

cumpărarea de pe piaţa chineză a bunurilor solicitate de aceştia plata acestor bunuri din bani puşi la dispoziţie personal de Adrian

Năstase şi Daniela Năstase asigurarea depozitării bunurilor, fie în spaţii puse la dispoziţie de

firme... fie în spaţiul Ambasadei României la Beijing organizarea activităţii de transport a bunurilor pe parcurs extern,

achitând transportatorilor sumele ce li se cuveneau”De asemenea, în acelaşi denunţ, PĂUN IOAN precizează că „o parte din

containere le-am trimis pe adresa firmei S.C. VERTCON Bacău, iar o mică parte pe numele altei firme”, fără a reveni asupra susţinerilor din cuprinsul declaraţiei olografe date în prezenţa avocatului VILĂU ADRIAN, la data de 03.03.2006, din care rezultă clar că documentele comerciale necesare efectuării importurilor de către SC VERTCON SA le-a trimis pe adresa acestei firme, iar DANIELA NĂSTASE nu a cunoscut nimic în legătură cu documentele „în alb” transmise în modalitatea precizată.

În aceeaşi dată, respectiv 09.03.2006, în declaraţie de învinuit, menţinându-şi susţinerea constantă că „în cursul vizitei din august 2002, doamna Daniela Năstase mi-a prezentat-o pe doamna Irina Jianu... ca om de afaceri român interesat de achiziţionarea de materiale de construcţii şi alte bunuri din China”, PĂUN IOAN îşi menţine şi afirmaţia din declaraţiile anterioare referitoare la transmiterea documentelor necesare importurilor, precizând că ”Documentele comerciale în alb...... le-am trimis în ţară pe adresa SC

28

VERTCON SA Bacău ”, însă adaugă un aspect nou cu privire la această transmitere, şi anume că ”Documentele comerciale în alb le-am trimis la SC VERTCON SA Bacău, ca urmare a discuţiilor avute cu Irina Paula Jianu şi Dana Năstase”

Mai mult, în aceeaşi declaraţie introduce un element nou, respectiv „listele mărfurilor”, afirmând că „Listele pe care le-am întocmit, reprezentând mărfurile în containere, în urma unor discuţii prealabile cu Irina Jianu şi Daniela Năstase, le-am trimis fie la sediul VERTCON SA Bacău, fie doamnei Dana Năsatase, în cea mai mare parte pe adresa indicată de dânsa, şi anume Bucureşti, str. Jean Texier”

Ulterior, în aşa-numita Continuare Declaraţie de învinuit din 09.03.2006 (consemnată de procuror între orele 9,00 – 11,55, fără a rezulta data, probabil 17.04.2006, conform unor note ale avocatului apărării de la acel moment), PĂUN IOAN aduce modificări susţinerilor anterioare, aşa cum rezultă din examinarea următoarelor aspecte consemnate în respectiva declaraţie:

„Trimiterea în ţară a listelor am făcut-o prin curierul TAROM” – GRIGORE GHEORGHE

„În plicurile în care introduceam aceste liste am trimis de asemenea şi facturi în alb solicitate de către doamna Năstase Daniela şi doamna Irina Jianu”

„Precizez că, ulterior lunii ianuarie 2003, documentele de provenienţă în alb şi pentru bunurile aflate în containerele trimise în România, le-am expediat pe adresa SC VERTCON, prin poşta rapidă, dar şi pe adresa Bucureşti, str. Jean Texier nr. 4, pe numele SMARANDA CORBEANU”Se poate constata cu uşurinţă apariţia unui nou element de fapt în declaraţia

lui PĂUN IOAN, anume acela că ar fi trimis facturi „în alb” nu numai pe adresa SC VERTCON, cum susţinuse până la acel moment, ci şi pe adresa biroului Danielei Năstase.

În cuprinsul declaraţiei de învinuit din data de 11.09.2006, PĂUN IOAN „nuanţează” susţinerile privind expedierea documentelor în România, „fie pe adresa doamnei DANIELA NĂSTASE, fie pe cea a firmei SC VERTCON SA Bacău”, făcând menţiunea „comerciantul chinez transmitea documentele însoţitoare ale containerelor la SC VERTCON SA Bacău şi prin intermediul meu, din dispoziţia doamnei DANIELA NĂSTASE, dar şi către SC VERTCON SA Bacău”, urmărind să-şi justifice propria apărare, în sensul că „întotdeauna am avut reprezentarea că este vorba de un act comercial obişnuit, iar nu de bunuri achiziţionate cu mijloace nelegale”

În declaraţie de martor din 18.06.2009, denunţătorul-învinuitul-martorul-partea vătămată PĂUN IOAN „uită” complet susţinerile anterioare constante cu privire la transmiterea documentelor comerciale „în alb” pe adresa SC VERTCON SA, ca şi de cele 4 plicuri purtând ştampila Ambasadei şi numele său la expeditor, depuse la DNA de martorul-denunţător POPA CRISTINA, făcând afirmaţii exclusiv pentru „incriminarea” inculpatei Daniela Năstase:

„În momentul în care bunurile erau încărcate în containere, întocmeam o listă cu ceea ce se încărca, ulterior aceste liste fiind transmise doamnei Daniela Năstase”, o parte prin curier Tarom lui GRIGORE GHEORGHE, care la preda doamnei NĂSTASE, iar, ulterior,

29

listele pe numele SMARANDEI CORBEANU, pe adresa din Jean Texier nr. 4

„La solicitarea Danielei Năstase, în plicurile în care am introdus listele cu bunurile din containere, am transmis acesteia şi facturi, certificate de origine şi certificate de calitate, în alb, cu antetul unor firme chinezeşti, semnate şi ştampilate, de tipul celor ce mi-au fost prezentate astăzi, la dosarul cauzei”

„La momentul la care am procurat şi transmis aceste documente Danielei Năstase, nu cunoşteam că urmau a fi completate pentru declaraţii vamale subevaluate”

pentru ultimul container trimis pe adresa unei alte societăţi comerciale, transmisă pe fax de către mine, nu s-au solicitat facturi sau certificate de calitate, origine. În declaraţia de martor din 17.02.2012, dată în faţa instanţei de judecată,

îşi revizuieşte, din nou, susţinerile cu privire la expedierea documentelor necesare importurilor celor 12 containere cu mărfuri din China, accentuând contradictorialitatea şi incertitudinea afirmaţiilor sale:

„am transmis nişte imprimate în ţară care mi-au fost solicitate de D.Năstase sau Irina Paula Jianu, nu mai pot preciza exact ”

„Imprimatele pe care le-am transmis în ţară au fost expediate pe adresa Vertcon SA sau imobilul din str. Jean Texier”

„Nu mai pot preciza numărul respectivelor imprimate, dar în orice caz a fost un număr mic”

„acele imprimate nu au fost însoţite, la momentul transmiterii lor, de acte de provenienţă a bunurilor expediate şi nici de lista aferentă a containerelor expediate...”Martora Boblea Doina, audiată la 29 noiembrie 2011, a menţionat că în

perioada în care a îndeplinit funcţia de vice-consul la Beijing, respectiv anii 2000 – 2004, nu a constatat că Adrian Năstase să fi adus bunuri în incinta ambasadei, că nu existau bunuri depozitate în incinta ambasadei, că la hotelul dezafectat nu se putea intra decât pe poarta principală şi că nicio persoană din cadrul ambasadei nu i-ar fi comunicat vreodată că ar exista bunuri depozitate în incinta ambasadei.

Afirmaţia lui Ioan Păun potrivit căreia, cu ocazia vizitei în China - SARS, s-ar fi încărcat în avion patru camioane de bunuri cumpărate din China, urmează a fi înlăturată având în vedere, pe de o parte, condiţiile speciale în care a fost efectuată vizita, iar pe de altă parte declaraţiile martorilor audiaţi în faţa instanţei, care au făcut parte din delegaţie.

Din pretinsele dovezi depuse de Ioan Păun privind achiziţionarea unor bunuri din China, dovezi pentru care Ioan Păun şi Adrian Vilău s-au deplasat în martie 2006 în China, rezultă că mare parte reprezintă cărţi de vizită, prospecte, contracte, chitanţe fără indicarea bunurilor, a datelor, a persoanelor care au vândut şi cumpărat. Există câteva chitanţe de provenienţă a unor bunuri care, însă, sunt datate anterior datei la care Ioan Păun m-a cunoscut, precum şi ulterior lunii noiembrie 2003, dată la care se pretinde că a fost încărcat ultimul container.

30

C) Cu privire la imposibilitatea „coroborării” declaraţiilor martorilor-denunţători POPA CRISTINA şi PĂUN IOAN, între ele şi, totodată, cu ansamblul probelor administrate în cauză, din care, pe de o parte, nu rezultă elemente care să confirme susţineri esenţiale ale acuzării, iar, pe de altă parte, unele infirmă categoric asemenea susţineri

Din acest punct de vedere, vă învederăm următoarele aspecte relevante în

aprecierea obiectivă a afirmaţiilor „acuzatoare” ale martorilor-denunţători:i) examinarea comparativă a tuturor declaraţiilor celor doi martori-

denunţători relevă, pe de o parte, inconstanţa, modificarea şi necorelarea propriilor susţineri ale fiecăruia dintre aceştia, iar, pe de altă parte, diferenţe semnificative în relatarea unor elemente de fapt, existente între declaraţiile celor două persoane

ii) susţinerile numitei POPA CRISTINA, potrivit cărora ar fi realizat completarea „în fals” a documentelor necesare la autoritatea vamală pentru efectuarea importurilor tuturor celor 12 containere , cu ajutorul numitei MANOLACHE DANIELA, prin folosirea maşinii de scris şi a calculatorului din dotarea VERTCON, sunt infirmate de:

raportul de constatare tehnico-ştiinţifică prin care se atestă numai folosirea maşinii de scris şi numai pentru completarea datelor din cuprinsul facturilor aferente a două containere, importate la sfârşitul anului 2002

declaraţiile constante ale martorei MANOLACHE DANIELA, inclusiv în faţa instanţei, în sensul că nu a realizat decât completarea facturilor pentru importul efectuat la sfârşitul anului 2002 şi despre care, în mod exclusiv, a fost solicitată de DNA să dea declaraţie

existenţa la dosar a facturii (invoice) nr. 07422/26.05.2003 – copie certificată conform cu originalul aflat la Biroul vamal Constanţa-Port – din conţinutul căreia rezultă că a fost primită la faxul SC VERTCON SA de la faxul firmei exportatoare CMEC International Trading Co. LTD., ceea ce exclude completarea acestei pe un formular „în alb”

iii) afirmaţiile numitei POPA CRISTINA privind completarea documentelor necesare importurilor pe baza unor înscrisuri înmânate de inculpata IRINA PAULA JIANU, respectiv a unor liste dactilografiate în care erau trecute bunurile fără menţionarea numărului de bucăţi, a cantităţii sau a valorii, nu sunt susţinute de nici o altă probă administrată în cauză, ci, dimpotrivă, sunt puse sub semnul îndoielii de declaraţiile martorei MANOLACHE DANIELA, inclusiv cea din faţa instanţei de judecată, în care precizează că:

„Ciornele de pe care îmi dicta Popa Cristina menţiunile referitoare la completarea facturilor fiscale erau scrise de mână”

„Pe ciorna de pe care mi se dicta erau trecute şi cantităţile produselor şi preţul lor. Preţul era în valută, nu în lei”

iv) nu se poate accepta ca fiind reală susţinerea numitei POPA CRISTINA că a primit de la IRINA JIANU conosamentele aferente transportului containerelor, câtă vreme, în mod constant, a recunoscut că a primit de la Ambasada sau Consulatul României din China, „în alb”, facturi, packing-listuri,

31

certificate de origine şi calitate, transmise de PĂUN IOAN după încărcarea containerelor pentru expedierea către VERTCON, fapt confirmat prin depunerea celor 4 plicuri la DNA, neexistând nici o explicaţie raţională care să justifice neincluderea în plicurile respective şi a conosamentelor;

v) este absolut inexplicabil faptul că între aşa-zisele „liste ale mărfurilor conţinute în containere” – depuse la DNA de POPA CRISTINA şi PĂUN IOAN – şi conţinutul containerelor vămuite prin controlul fizic al mărfurilor (aspect dovedit de înscrisurile de la dosarul cauzei şi recunoscut de Popa Cristina), existe diferenţe, în sensul că o parte din mărfurile menţionate în „liste” nu s-au regăsit în containere, situaţie confirmată şi de analiza comparativă a documentelor, făcută de expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale;

vi) de asemenea, este greu de înţeles şi de acceptat – dacă s-ar admite ca fiind reale afirmaţiile lui POPA CRISTINA – cum a reuşit aceasta să completeze documentele necesare vămuirii pe baza „listelor” care nu conţineau cantităţi sau număr de produse, dar având în vedere şi că totalul acestora trebuia să coincidă cu numărul de colete şi greutatea înscrise în documentele ce însoţeau transportul, cât, mai ales, cum a intuit martora care dintre produsele din liste nu se află în containere, pentru a putea completa documentele şi a nu exista neconcordanţe cu cele aflate în posesia transportatorului

vii) nu corespund realităţii şi nu sunt confirmate de probele dosarului susţinerile lui PĂUN IOAN, de altfel, inconstante, contradictorii şi vădit „interesate” în sprijinirea acuzaţiilor parchetului, potrivit cărora mi-ar fi transmis fie „listele de mărfuri”, fie aceste liste, dar şi conosamentele, fie a trimis toate documentele „în alb”, inclusiv facturi, packing-listuri, certificate de origine, deşi sunt probe certe că acestea au fost primite la VERTCON de POPA CRISTINA:

recunoaşterea constantă a acestui fapt de către Popa Cristina, astfel cum rezultă din declaraţiile acesteia

cele 4 plicuri depuse la DNA, din care rezultă transmiterea acestora de către PĂUN IOAN de la Ambasada României din China pe adresa SC VERTCON SA, la momentul expedierii mărfurilor către această societate comercială

cele două înscrisuri predate de PĂUN IOAN la DNA, referitoare la această pretinsă transmitere a unor documente către mine, prin poştă, pe adresa biroului acesteia din Bucureşti, str. Jean Texier, nu sunt, prin ele însele, de natură a confirma realitatea susţinerilor susnumitului, deoarece:

nu există niciun element probator care să certifice conţinutul acestora, astfel încât trebuie avute în vedere susţinerile martorei SMARANDA CORBEANU, în sensul existenţei unei corespondenţe cu PĂUN IOAN, dar care a vizat numai transmiterea unor felicitări reciproce, transmiterea de fotografii ori de pliante şi prospecte având ca obiect materiale ce ar fi putut fi folosite în campania electorală

conform recipiselor de expediere (EMS) depuse de Păun Ioan, plicurile de corespondenţă au fost transmise la datele de 17.06.2003 şi 07.04.2004, ori, este mai presus de orice îndoială că cel de-al doilea plic nu putea avea nicio legătură cu importurile efectuate de către SC VERTCON SA, acestea fiind derulate până în februarie 2004.

32

În calculatorul lui Ioan Păun s-au regăsit doar două liste privind bunuri pretins trimise în România pentru S.C. VERTCON S.A., lipsind celelalte 10 liste, care au fost depuse la D.N.A. de către Ioan Păun şi, respectiv, Cristina Popa.

În acelaşi calculator s-au regăsit liste cu bunuri cumpărate pentru Octavian Creţu şi alte persoane.

6. Cu privire la inexistenţa infracţiunii de spălare de baniPrin rechizitoriu se reţine că această infracţiune constă în aceea că inculpata

Daniela Năstase „este beneficiara bunurilor obţinute de înv. Adrian Năstase ca urmare a săvârşirii infracţiunii de luare de mită”, respectiv:

- Bunurile „importate din Republica Populară Chineză”;- Lucrările de tâmplărie „executate la imobilul proprietate comună

din localitatea Cornu (…) în condiţiile în care „a cunoscut de la început provenienţa lor.

Acuzaţia de săvârşire a infracţiunii de spălare de bani este nefondată, pentru inexistenţa faptei de dobândire a unui bun care să provină din săvârşirea unei infracţiuni.

În structura infracţiunii de spălare de bani intră, ca părţi componente, o situaţie premisă şi conţinutul constitutiv al infracţiunii. Situaţia premisă constă în existenţa unui bun care provine din săvârşirea unei infracţiuni, în lipsa căruia nu poate fi concepută infracţiunea de spălare a banilor, fiindcă ar fi lipsită de obiectul ei material.

Având în vedere concluziile privind inexistenţa faptei de luare de mită în sarcina soţului meu, Adrian Năstase, rezultă imposibilitatea existenţei faptei de spălare de bani de către mine.

Din perspectiva infracţiunii de spălare a banilor şi în raport de analiza obiectivă şi riguroasă a ansamblului probator administrat în prezenta cauză, reiterăm susţinerile privind:

- Nedobândirea de către mine sau soţul meu a „bunurilor importate din republica Populară Chineză”, care, în realitate, au format obiectul unor operaţiuni comerciale derulate de SC Vertcon SA, în calitate de beneficiar al importurilor;

- Achitarea preţului „lucrărilor de tâmplărie executate la imobilul din localitatea Cornu” se către SC Regal Galss, prin înmânarea sumei de 65.000 USD, lui Bălănescu Bogdan de către mine, prin intermediul lui Corbeanu Smaranda.

7. Concluzii finaleRog să constataţi că nici una dintre acuzaţiile care mi se aduc nu subzistă şi să

dispuneţi achitarea mea conform petitului din partea introductivă a prezentelor note scrise.

Daniela Nastase

33