FIŞA DISCIPLINEI 2 – Domeniile curricumului

MODULUL I: Proiectarea şi implementarea curriculumului centrat pe competenţe

DISCIPLINA 2: - Domeniile curriculumului

Titular curs: Cerbu Valeriu Nicolae

Ciochină Maria

Buget timp 10 ore din care:Activităţi teoretice: 3Activităţi practice: 6Evaluare: 1

Număr de credite 3

Program orar Conform graficului anexat

Loc de desfăşurare Colegiul Naţional H.C.C. – Alba Iulia (sălile 26 şi 27)Colegiul Naţional „ David Prodan” – Cugir

COMPETENŢA GENERALĂ:

Punerea în aplicare a Curicumului Naţional, ca o componentă esenţială a reformei învăţământului în România, astfel încât să inducă o schimbare de tip democratic în practica educativă din şcoală, în scopul dezvoltării libere, integrale şi armonioase a individualităţii elevilor.

COMPETENŢE SPECIFICE: Utilizarea taxonomiei specifice pentru înţelegerea curriculumului în integralitatea şi

globalitatea sa Cunoaşterea principiilor, finalităţilor şi obiectivelor specifice ale sistemului naţional de

învăţământ în contextul noii Legi a educaţiei naţionale Operarea cu documentele curriculare în scopul focalizării învăţării pe obiectivul major al

fiecărei etape şcolare Aplicarea în practica şcolară curentă în scopul atingerii principiilor care guvernează

învăţământul preuniversitar în contextul noii Legi a educaţiei naţionale

CORELAREA COMPETENŢELOR SPECIFICE CU CONŢINUTURILE:

Nr.crt Competenţe Specifice Conţinuturi

1. Utilizarea taxonomiei specifice pentru înţelegerea curriculumului în integralitatea şi globalitatea sa

Delimitări conceptuale. Criterii de clasificare Tipologia Curriculumului Naţional în cadrul

sistemului de învăţământ din România Medii curriculare exterioare şcolii Medii curriculare ale şcolii Medii curriculare aflate la intersecţia dintre

sistemul social global şi cel educaţional Tipuri de curriculum şi medii curriculare –

interrelaţii şi determinări2. Cunoaşterea principiilor, finalităţilor

şi obiectivelor specifice ale sistemului naţional de învăţământ în contextul noii Legi a educaţiei naţionale

Principii care guvernează învăţământul preuniversitar şi învăţarea pe tot parcursul vieţii comform Legii educaţiei naţionale

Finalităţile principale educaţionale ale învăţământului românesc conform Legii educaţiei naţionale

Obiective specifice ale fiecărui ciclu curricular Sistemul naţional de învăţământ conform Legii

educaţiei naţionale3. Operarea cu documentele curriculare

în scopul focalizării învăţării pe obiectivul major al fiecărei etape şcolare

Ariile curriculare şi viziunea multi- şi/ sau interdisciplinară asupra disciplinelor de studiu

Ariile curriculare şi interrelaţionarea disciplinelor din cadrul lor

Ponderea –comparativ, a ariilor curriculare în planurile cadru în funcţie de nivele, cicluri filiere, profile în realţie cu finalitaea principală a învăţământului românesc – formarea competenţelor

4. Aplicarea în practica şcolară curentă a documentelor curriculare în scopul atingerii principiilor care guvernează învăţământul preuniversitar în contextul noii Legi a educaţiei naţionale

Tipologia Curriculum-ului Naţional în cadrul sistemului de învăţământ din România

Medii curriculare exterioare şcolii Medii curriculare ale şcolii Medii curriculare aflate la intersecţia dintre

sistemul social global şi cel educaţional Ariile curriculare şi viziunea multi- şi/ sau

interdisciplinară asupra disciplinelor de studiu Ariile curriculare şi interrelaţionarea

disciplinelor din cadrul lor

SUGESTII METOLOGICE PENTRU FORMATOR:

Activitatea de formare profesională a adulţilor este o activitate de predare – învăţare şi deci urmează aceleaşi reguli ca şi formarea iniţială, aplicate în anumite condiţii specifice. Din acest motiv, în activităţile concrete de formare profesională a adulţilor, în procent de peste 90% sunt folosite metodele de învăţământ consacrate în formarea iniţială, combinate în diferite moduri, în funcţie de context.În abordarea din punct de vedere metodologic a acestei discipline, vă propunem să apelaţi la următoarele metode didactice:

Metode centrate pe formator: Explicaţia Dezbaterea

Metode centrate pe cursant: Conversaţia euristică Referat bazat pe informare-documentare, bibligrafică Portofoliul – pentru evaluarea cursantului Lucrarea (activitatea) practică

În continuare, pentru o parte din metodele didactice enumerate mai sus, exemplificăm câteva activităţi de învăţare.

a. Explicaţia – formatorul clarifică pentru cursanţi termeni, definiţii de bază, concepte utilizate în proiectarea didactică pe bază de competenţe.

b. Exerciţiul: - formatorul distribuie cursanţilor fişele cu activităţi practice care cuprind o serie de exerciţii şi fişele de lucru corespunzătoare acestor activităţi, urmând ca aceştia sub îndrumarea formatorului să rezolve individual sau în echipă exerciţiile propuse.

c. Referatul bazat pe informare-documentare, bibligrafică Instrument de evaluare cu pronunţat caracter formativ şi creativ Permite abordarea unor domenii noi Evaluarea are caracter strict individualizat şi sumativ Relevă motivaţia intrinsecă de învăţare (documentare) şi gradul de implicare individuală Permite multiple conexiuni, avînd caracter integrator

Tema referatului: Tema 2 „Tipuri de curriculum şi medii curriculare – interrelaţii şi determinări”Tema 5 “Ponderea –comparativ, a ariilor curriculare în planurile cadru în funcţie de nivele, cicluri filiere, profile în realţie cu finalitaea principală a învîţământului românesc – formarea competenţelor”

Structura propusă pentru realizarea referatuluiIntroducere Argumentul , cu justificare ipotezei sau a unei întrebări legate de temăProcedura Analiza în detaliu a fiecărei surse de documentareObservaţiile Comentariul comparativ al surselor de documentareRezultatele Prezentarea rezultatelor cu selectarea a ceea ce este deosebitComentarea rezultatelor Interpretarea personală a rezultatelor selectate

Concluzii Rezumarea interpretărilor într-o concluzie exprimată succint şi raportată la ipoteză (întrebare) iniţială

Bibliografie Oportunitatea surselor bibilograficeModul de prezentare Aspect, continuitate, mod de prezentare

d. Portofoliul se constiuie dintr-o colecţie exhaustivă de informaţii despre un cursant , obţinut printr-o varietate de metode şi tehnici de evaluare. Este un instrument de evaluare complex, integrator, oferind posibilitatea de a emite o judecată de valoare care reflectă evoluţia cursantului.

formatorii, având la dispoziţie portofoliile cursanţilor, pot avea o imagine mai bună asupra a activităţii desfăşurate

formatorii şi cursanţii pot comunica (oral sau în scris) calităţile, defectele şi ariile de îmbunătăţire a activităţilor

cursanţii şi formatorii pot avea un dialog concret despre ceea ce cursanţii pot realiza, atitudinea faţă o disciplină şi despre progresul care poate fi făcut la acea disciplină

cursanţii devin parte a sistemului de evaluare şi pot să-şi urmărească, pas cu pas, propriul progres

Conţinutul portofoliului Disciplinei 2

Referat : Tipuri de curriculum şi mediii curriculare - interrelaţii şi determinări Referat : Ponderea –comparativ a ariilor curriculare în planurile cadru în funcţie de nivele,

cicluri, filiere, profile în relaţie cu finalitatea principală a învăţământului românesc – formarea competenţelor

LISTA DE CONŢINUTURI – DISCIPLINA 2:

Nr.Crt. M1_D2 Conţinuturi/Teme

Forma de

activitate

Nr.Ore Formatori

1.

Tema 1. Tipuri de curriculum şi mediile curriculare1.1. Delimitări conceptuale.1.2. Criterii de clasificare1.3. Tipologia Curriculum-ului Naţional în cadrul sistemului de învăţământ din România1.4. Medii curriculare exterioare şcolii1.5. Medii curriculare ale şcolii1.6. Medii curriculare aflate la intersecţia dintre sistemul social global şi cel educaţional

Activitate teoretică; 1

AlbaBăruţă RodicaMursa LilianaVoiculescu FloreaGorjGolea DorinaDrăgan Alexandra

2. Tema 2.Tipuri de curriculum şi medii curriculare – interrelaţii şi determinări

Activitate practică;

3 AlbaBăruţă RodicaMursa LilianaVoiculescu FloreaGorj

Golea DorinaDrăgan Alexandra

3.

Tema 3. Ciclurile curriculare3.1. Principii care guvernează învăţământul preuniversitar şi învăţarea pe tot parcursul vieţii comform Legii învăţământului3.2. Finalităţile principale educaţionale ale învăţământului românesc conform noii a Legii educaţiei naţionale3.3. Obiective specifice ale fiecărui ciclu curricular

Activitate teoretică; 1

AlbaBăruţă RodicaMursa LilianaVoiculescu FloreaGorjGolea DorinaDrăgan Alexandra

4.

Tema 4.Ariile curriculare şi nivele, cicluri, filiere, profiluri/ specializări 4.1. Ariile curriculare şi viziunea multi- şi/ sau interdisciplinară asupra disciplinelor de studiu 4.2. Ariile curriculare şi interrelaţionarea disciplinelor din cadrul lor4.3. Sistemul naţional de învăţământ conform Legii învăţământului

Activitate teoretică; 1

AlbaBăruţă RodicaMursa LilianaVoiculescu FloreaGorjGolea DorinaDrăgan Alexandra

5.

Tema 5.Ponderea –comparativ, a ariilor curriculare în planurile cadru în funcţie de nivele, cicluri filiere, profile în realţie cu finalitaea principală a învîţământului românesc – formarea competenţelor

Activitate practică; 3

AlbaBăruţă RodicaMursa LilianaVoiculescu FloreaGorjGolea DorinaDrăgan Alexandra

6.Evaluare: 6.1. Probă practică - portofoliul de activităţi practice independente

Activitate practică

individuală1 Echipa

FIŞA DISCIPLINEI 2 – Domeniile curriculumului

Tema 1. Tipuri de curriculum şi mediile curriculare

1.1. Delimitări conceptuale

VĂ REAMINTIM!!

Curriculumul se referă la oferta educaţională a şcolii şi reprezintă sistemul experienţelor de învăţare directe şi indirecte oferite educaţilor şi trăite de aceştia în contexte formale, neformale şi chiar informale.El rămâne realitate interactivă între educatori şi educabili, cu efecte concrete, anticipate realist asupra celor din urmă şi asupra procesului însuşi.

Funcţiile curriculumului :

1. Orientare: asigurarea stabilităţii şi continuităţii2. Coordonare: coordonarea proceselor de învăţare, asigurarea posibilităţii de comparare3. Deschidere: crearea de spaţii pentru manifestarea cadrului didactic şi a elevului4. Sistematizare / ordine: delimitarea domeniilor şi disciplinelor de predare-învăţare; oferirea de posibilităţi pentru studiul interdisciplinare5. Evaluare: Evaluarea succesului / insuccesului ambilor participanţi la procesul de predareînvăţare (elev şi profesor)

Curriculumul:

este învăţarea sistematică a disciplinelor şcolare este centrat pe elev se focalizează asupra înţelegerii şi ameliorării societăţii abordare globală este un proces, nu un produs

1.2. Criterii de clasificare

În educaţia formală şi nonformală, toţi indivizii experimentează de fapt mai multe categorii de curriculum. Între diferitele tipuri de curriculum se stabilesc, în mod firesc, multiple interacţiuni drept urmare el trebuie înţeles integral şi global.

În funcţie de forma educaţiei cu care se corelează:Curriculum-ul formal/ oficial, intenţionat

este prescris oficial are un statut formal cuprinde toate documentele şcolare oficiale, ce stau la baza proiectării

activităţii instructiv-educative la toate nivelele sistemului şi procesului de învăţământ (documente de politică a educaţiei, documente de politică şcolară, planuri de învăţământ, programe şcolare şi universitare, manuale şcolare şi universitare, ghiduri, îndrumătoare şi materiale metodice-suport, instrumente de evaluare)

este validat de factorii educaţionali de decizieCurriculum-ul neformal/ nonformal

vizează obiectivele şi conţinuturile activităţilor instructiv-educative neformale/ nonformale, care au caracter opţional, sunt complementare

şcolii, structurate şi organizate într-un cadru instituţionalizat extraşcolar (de exemplu, în cluburi, asociaţii artistice şi sportive, case ale elevilor şi studenţilor, tabere ş.a.m.d.).

Curriculum-ul informal cuprinde ansamblul experienţelor de învăţare şi dezvoltare indirecte, care apar ca urmare a interacţiunilor celui care învaţă cu mijloacele de comunicare în masă (mass-media), a interacţiunilor din mediul social, cultural, economic, familial, al grupului de prieteni, al comunităţii

decurge din ocaziile de învăţare oferite de societăţi şi agenţii educaţionale, mass-media, muzee, instituţii culturale, religioase, organizaţii ale comunităţilor locale, familie.

În funcţie de criteriul cercetării fundamentale a curriculum-ului:Curriculum-ul general/ curriculum comun/ trunchi comun de cultură generală/ curriculum central/ core curriculum/ curriculum de bază

este asociat cu obiectivele generale ale educaţiei şi cu conţinuturile educaţiei generale ( sistemul de cunoştinţe, abilităţi intelectuale şi practice, competenţe, stiluri atitudinale, strategii, modele acţionale şi comportamentale de bază), obligatorii pentru educaţi pe parcursul primelor trepte ale şcolarităţii

nu vizează specializarea în raport cu un domeniu particular de activitate (durata educaţiei generale variază în sistemele de învăţământ din fiecare ţară, de la învăţământul primar, la cel secundar şi chiar peste acest nivel)

conţinuturile educaţiei generale cunosc un proces de extensiune, prin adiţionarea şi integrarea, pe lângă ariile curriculare tradiţionale (limbi, ştiinţe şi tehnologie, domenii social-umaniste, arte, educaţie fizică), şi a unor teme interdisciplinare din cadrul "noilor educaţii" (demografică, ecologică, pentru comunicare, participare, economică etc.

Curriculum-ul de profil şi specializat pe categorii de cunoştinţe şi aptitudini (literatură, ştiinţă, muzică, arte plastice şi dramatice, sporturi etc.)

este focalizat pe îmbogăţirea şi aprofundarea competenţelor, pe exersarea abilităţilor înalte şi pe formarea comportamentelor specifice determinării performanţelor în domenii particulare

Curriculum-ul ascuns sau subliminal

derivă din ambianţa educaţională şi din mediul psiho-social şi cultural al clasei/ şcolii

climatul academic, personalitatea profesorilor, relaţiile interpersonale, sistemul de recompensări şi sancţionări sunt elemente importante ale mediului instrucţional şi influenţează imaginea de sine, atitudinile faţă de alţii, sistemul propriu de valori etc

În funcţie de criteriul cercetării aplicative a curriculum-uluiCurriculum-ul recomandat este susţinut de grupuri de experţi în educaţie sau de autorităţi

guvernamentale şi este considerat ghid general pentru cadrele didacticeCurriculum-ul scris are caracter oficial şi este specific unei anumite instituţii de învăţământCurriculum-ul predat/ operaţionalizat/ în acţiune

ansamblul experienţelor de învăţare şi dezvoltare oferite de educatori celor educaţi în activităţile instructiv-educative curente

Curriculum-ul de suport cuprinde ansamblul materialelor curriculare auxiliare: culegeri de probleme, culegeri de texte, îndrumătoare didactice, atlase, software, resurse multimedia

Curriculum-ul învăţat/ realizat/ atins

ceea ce educaţii au asimilat ca urmare a implicării lor în activităţile instructiv-educative.

Curriculum-ul evaluat/ testat experienţele de învăţare şi dezvoltare apreciate şi evaluate cu ajutorul unor probe de evaluare, respectiv la partea de curriculum evaluată

Curriculum mascat/ neintenţionat

ceea ce elevii învaţă implicit şi ne-programat, graţie mediului şcolar general

Curriculum exclus/ eliminat ceea ce în mod intenţionat sau nu, a fost lăsat în afara curriculum-ului

În funcţie de criteriul epistemologicCurriculum formal/ oficial Prezentate la nivelul celorlate criteriiCurriculum comun/ curriculum general/ trunchi comun de cultură generală/ curriculum central/ core curriculum/ curriculum de bazăCurriculum specializatCurriculum ascuns/ subliminal/ implementatCurriculum informalCurriculum neformal/ nonformalCurriculum local. include ofertele de obiective şi conţinuturi ale activităţilor instructiv-

educative propuse de către unităţile de învăţământ, în funcţie de necesităţile proprii şi de solicitările identificate

1.3. Tipologia Curriculum-ului Naţional în cadrul sistemului de învăţământ din România

Trunchiul comun reprezintă curriculum-ul nucleu, obligatoriu, adică numărul minim de ore de la fiecare disciplină obligatorie prevăzută în planul de învăţământ. Existenţa curriculum-ului nucleu asigură egalitatea şanselor în sistemul de învăţământ. Curriculum-ul nucleu reprezintă unicul sistem de referinţă pentru evaluările şi examinările externe (naţionale) din sistem şi pentru elaborarea standardelor curriculare de performanţă.

Curriculumul diferenţiat reprezintă oferta educaţională stabilită la nivel central, constând dintr-un pachet de discipline cu alocările orare asociate acestora, diferenţiată pe profiluri (în cazul filierelor teoretică şi tehnologică) şi pe specializări (în cazul filierei vocaţionale). Această ofertă educaţională asigură o bază comună pentru pregătirea de profil (în cazul filierelor teoretică şi tehnologică) şi răspunde nevoii de a iniţia elevul în trasee de formare specializate, oferindu-i o bază suficient de diversificată, pentru a se putea orienta în privinţa studiilor ulterioare sau pentru a se putea integra social şi profesional, în cazul finalizării studiilor.Orele din curriculum diferenţiat sunt ore pe care elevii din profilul sau specializarea respectivă le efectuează în mod obligatoriu."

Curriculum-ul la decizia şcolii asigură diferenţa de ore dintre curriculum-ul nucleu şi numărul minim sau maxim de ore pe săptămână, pentru fiecare disciplină şcolară prevăzută în planurile-cadru de învăţământ (deci atât pentru disciplinele obligatorii, cât şi pentru cele facultative), pe ani de studiu.

În mod complementar curriculum-ului nucleu, şcoala poate oferi următoarele tipuri de curriculum:

Curriculum-ul extins

are la bază întreaga programă şcolară a disciplinei diferenţa până la numărul maxim de ore prevăzute pentru o anumită

disciplină, se asigură prin îmbogăţirea ofertei de conţinuturi prevăzute de curriculum-ul nucleu

Curriculum-ul nucleu aprofundat

are la bază exclusiv trunchiul comun, respectiv elementele de conţinut obligatorii

diferenţa până la numărul maxim de ore prevăzute pentru o anumită disciplină se asigură prin reluarea şi aprofundarea curriculum-ului nucleu, respectiv prin diversificarea experienţelor şi activităţilor de învăţare

Curriculum-ul elaborat în şcoală

este acel tip de proiect pedagogic care conţine, cu statut opţional, diverse discipline de studiu propuse de instituţia de învăţământ sau alese de aceasta din lista elaborată la nivel de minister

fiecare profesor are oportunitatea de a participa în mod direct la elaborarea curriculum-ului, funcţie de condiţiile concrete în care se va desfăşura activitatea didactică

disciplinele opţionale se pot proiecta în viziune monodisciplinară, la nivelul unei arii curriculare sau la nivelul mai multor arii curriculare

curriculum-ul elaborat în şcoală nu constituie obiectul evaluărilor şi examinărilor externe, naţionale

cadrul didactic care elaborează acest tip de curriculum proiectează, pe lângă obiectivele educaţionale şi conţinuturile instructiv-educative, competenţele şi performanţele aşteptate de la elevi, precum şi probele de evaluare corespunzătoare

(1) Numărul de ore alocat disciplinelor din planurile-cadru de învăţământ este de maximum 20 de ore pe săptămână la învăţământul primar, 25 de ore pe săptămână la învăţământul gimnazial şi 30 de ore pe săptămână la învăţământul liceal. Aceste ore sunt alocate atât pentru predare şi evaluare, cât şi pentru învăţarea în clasă, asistată de cadrul didactic, a conţinuturilor predate, conform prezentei legi.(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), numărul maxim de ore poate fi depăşit cu numărul de ore prevăzute pentru studierea limbii materne, a istoriei şi tradiţiei minorităţilor naţionale şi a învăţământului bilingv.(3) în cadrul Curriculumului Naţional, disciplinele obligatorii au o pondere de 80% în planurile-cadru de la nivelul învăţământului obligatoriu şi de 70% în cele de la nivelul liceului.(4) în cadrul Curriculumului Naţional, disciplinele opţionale au o pondere de 20% în planurile-cadru pentru învăţământul obligatoriu şi de 30% în cele pentru liceu.(5) Pentru fiecare disciplină şi domeniu de studiu, programa şcolară acoperă 75% din orele de predare şi evaluare, lăsând la dispoziţia cadrului didactic 25% din timpul alocat disciplinei/domeniului de studiu respectiv. în funcţie de caracteristicile elevilor şi de strategia şcolii din care face parte, profesorul decide dacă procentul de 25% din timpul alocat disciplinei/domeniului de studiu este folosit pentru învăţare remedială, în cazul copiilor cu probleme speciale, pentru consolidarea cunoştinţelor sau pentru stimularea elevilor capabili de performanţe superioare, conform unor planuri individuale de învăţare elaborate pentru fiecare elev.

Legea educaţiei naţionale, art.66

1.4. Medii curriculare exterioare şcolii

Teoria curriculum-ului a fost,  şi este, o teorie socială, a schimbărilor şi frământărilor sociale. Pentru a înţelege mediile curriculare în sensul de mediu ambiental, trebuie identificate acele componete ale curriculum-ului care nu sunt explicitate evident în documenetele curriculare şi nici nu fac obiectul preocuparii cotidiene a celor ce aplică aceste documente (cadrele didactice).

Mediile curriculare sunt ambianţe originare şi de cultură şcolară care reprezintă surse pentru ciclurile curriculare şi ariile curiculare. Ele reprezintă coordonatele spaţio-temporale, materiale şi ideologice care condiţionează procesul de proiectare a activităţilor didactice. Ele oferă cadrul şi perspectiva de evoluţie a tipurilor curriculare existente şi inflenţează prin conştientizarea impactului acestui sistem asupra calităţii vieţii.

Mediile curriculare sunt categorii de bază pentru iniţierea demersului de concepere şi proiectare a Curriculum-ului în educaţie.

Unii autori au delimitat “invariante culturale” în sensul existenţei unor dimensiuni cu caracter stabil, care pot fi asimilate, într-o măsură mai mare sau mai mică, mediilor curriculare de bază. Lawton enumeră astfel de elemente cu caracter de permanență, absolut imuabile (sub aspectul inflenţei lor) de-a lungul evoluției curriculumului:

structura sistemului social sistemul economic

sistemul de comunicare sistemul de raţionalitate (ştiinţele) sistemul tehnologic sistemul moral sistemul de credinţe sistemul estetic sistemul de dezvoltare şi maturizare umană (asistenţa medicală, socială etc.)

1.5. Medii curriculare ale şcolii (mediul curricular al politicii educaţionale naţionale şi al administraţiei centrale în educaţie)

Sunt mediile curriculare cu cel mai mare grad de generalitate şi acoperire, influenţând toate celelalte medii curriculare (tot mai restrânse şi tot mai concrete) este mediul curricular al politicii educaţionale naţionale şi al administraţiei centrale în educaţie.

Toate deciziile în privinţa culturii şcolare ca formă, volum, structurare, distribuire, control, în sistemul naţional de educaţie, se iau în acest mediu curricular.

Mediile curriculare ale şcolii includ un ansamblu de elemente funcţionale care condiţionează îndeplinirea activităţilor de educaţie şi instruire:

organizarea sistemului educaţional naţional pe niveluri/cicluri curriculare interdependenţa, coerenţa şi consistenţa internă între nivelurilor şi ciclurilor curriculare coerenţă şi coeziune în cadrul fiecărui ciclu curricular adaptabilitatea şi perfectibilitatea sistemului de formare iniţială şi continuă a personalului didactic eficienţa pedagogică şi responsabilitatea socială a instituţiilor angajate în proiectarea, realizarea şi

dezvoltarea curriculară producerea de materiale curriculare

(Ungureanu, D. (1999). Educaţie şi curriculum. Timişoara: Editura Eurostampa, p. 169)

1.6. Medii curriculare aflate la intersecţia dintre sistemul social global şi cel educaţional

Societatea umană se caracterizează prin acţiuni conştiente, creatoare de valori. Evoluţia societăţi umane s-a realizat nu numai prin mecanismele biologice sau prin contribuţia factorilor de mediu. Omul secolului XXI nu este deosebit , major, din punct de vedere genetic de omul de acum câteva zeci de mii de ani, dar, în ceea ce priveşte formele de organizare, modul de trai, diferenţele sunt semnificative.

Acest lucru este datorat predispoziţiei individului uman de a fi educat, disponibilităţii de a fi receptiv la influenţe educative.

Educabilitatea reprezintă factorul care determină caracterul individului uman şi educaţia ca fapt social.

Acţiunea educativă înteleasă ca un ansamblu de influenţe cu sens pozitiv, organizate sau neorganizate, regăsite în comportamentul indivizilor sau grupurilor sociale, alături de socializare, au generat salturi în conştiinţa umană. În acest fel şi în raport de condiţiile sociale , educaţia a evoluat influenţând la randul ei societatea.

Educaţia reface în sens invers parcursul omenirii în ceea ce are ea esential.

Pe măsura creşterii complexitatii vieţii, educaţia se constituie într-un domeniu distinct al activităţii sociale, cu reguli proprii de organizare, la inceput mai putin sistematice, într-un subsistem al sistemului global social cu forme de organizare şi instituţii proprii.

Sunt considerate medii curriculare aflate la intersecţia dintre sistemul social global şi cel educaţional mediul curricular managerial mediul curricular cultural mediul curricular economic mediul curricular comunitar mediul curricular al tehnologiilor didactice.

Tema 2. Tipuri de curriculum şi medii curriculare – interrelaţii şi determinări

ACTIVITATEA PRACTICĂ 1 – Tipuri de curriculum şi medii curriculare – interrelaţii şi determinări , studiu de caz

Sarcina de lucru:În fişa de lucru 1 vă sunt date tipurile de curriculum. Analizaţi pe grupe situaţia de caz propusă şi completaţi fişa de lucru 1 cu informaţiile cerute. Pentru realizarea activităţii veţi utiliza ca materiale de informare: suportul de curs Tema 1 subpunctul 1.1- 1.6.

Etape de lucru.I.Formarea echipelor de lucru şi desemnarea raportorului de către fiecare echipă de lucru (maxim 5 membri într-o echipă, timp afectat 10 minute)II.Citirea cu atenţie a materialelor recomandate (timp afectat 60 minute) III. Analizarea în cadrul fiecărei echipe a modului în care mediile curriculare interrelaţionează şi determină tipurile de curriculum (timp de lucru 60 minute)IV. Completarea fişei şi formularea concluziilor în cadrul echipei (timp de lucru 20 minute)V. Anunţarea de către raportorul fiecărei echipe, a concluziilor care au fost formulate în cadrul fiecărei echipe (concluziile se vor scrie pe foaie flipchart; timp afectat 30 minute)

NU UITAŢI! • Să treceţi pe fişă numele şi prenumele fiecărui membru din echipă.• Fişa de lucru se va preda formatorului.

FIŞA DE LUCRU 1– Tipuri de curriculum şi medii curriculare – interrelaţii şi determinări , studiu de caz

Activitate practică în echipă

DATA:______________________

COMPONENŢA ECHIPEI: 1. ____________________________________ 2. ____________________________________ 3. ____________________________________ 4. ____________________________________ 5. ____________________________________

Tipul de curriculum Medii curriculare exterioare şcolii Medii curriculare ale şcolii

Medii curriculare aflate la intersecţia dintre sistemul

social global şi cel educaţional

Curriculum formal/ oficial Interrelaţii

Determinări

Curriculum comun/ curriculum general/ trunchi comun de cultură generală/ curriculum central/ core curriculum/ curriculum de bază

Interrelaţii

Determinări

Curriculum specializat Interrelaţii

Determinări

Curriculum ascuns/ subliminal/ implementat

Interrelaţii

Determinări

Curriculum informal Interrelaţii

Determinări

Curriculum neformal/ nonformal

Interrelaţii

Determinări

Curriculum local. Interrelaţii

Determinări

ACTIVITATEA PRACTICĂ – INDIVIDUALĂSarcina de lucru:

Întocmirea unui referat cu tema „Tipuri de curriculum şi medii curriculare – interrelaţii şi determinări”

Recomandări:

Consultaţi suportul de curs şi bibliografia indicată. În baza Fişei de lucru nr. 1 realizaţi un referat de maximum 4 pagini redactat în Times

New Roman , 12, la 1,5 rânduri de maximum 2-4 pagini Referatul se va preda atât în format electronic cât şi listat, la data stabilită pentru

evaluarea formativă (ziua a 7-a)

Structura propusă pentru realizarea referatuluiIntroducere Argumentul , cu justificare ipotezei sau a unei întrebări legate de temă

Procedura Analiza în detaliu a fiecărei surse de documentareObservaţiile Comentariul comparativ al surselor de documentareRezultatele Prezentarea rezultatelor cu selectarea a ceea ce este deosebitComentarea rezultatelor Interpretarea personală a rezultatelor selectate

Concluzii Rezumarea interpretărilor într-o concluzie exprimată succint şi raportată la ipoteză (întrebare) iniţială

Bibliografie Oportunitatea surselor bibilograficeModul de prezentare Aspect, continuitate, mod de prezentare

SUCCES!

Tema 3 Ciclurile curriculare

3.1. Principiile care guvernează învăţământul preuniversitar şi învăţarea pe tot parcursul vieţii conform Legii învăţământului

VĂ REAMINTIM!!

Art. 3. - (1) Principiile care guvernează învăţământul preuniversitar şi superior, precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii din România sunt:a) principiul echităţii - în baza căruia accesul la învăţare se realizează fără discriminare;b) principiul calităţii - în baza căruia activităţile de învăţământ se raportează la standarde de referinţă şi la bune

practici naţionale şi internaţionale;c) principiul relevanţei - în baza căruia educaţia răspunde nevoilor de dezvoltare personală şi social-economice;d) principiul eficienţei - în baza căruia se urmăreşte obţinerea de rezultate educaţionale maxime, prin gestionarea

resurselor existente;e) principiul descentralizării - în baza căruia deciziile principale se iau de către actorii implicaţi direct în proces;f) principiul răspunderii publice - în baza căruia unităţile şi instituţiile de învăţământ răspund public de performanţele

lor;

g) principiul garantării identităţii culturale a tuturor cetăţenilor români şi dialogului intercultural;h) principiul asumării, promovării şi păstrării identităţii naţionale şi a valorilor culturale, ale poporului român;i) principiul recunoaşterii şi garantării drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, dreptul la

păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase;j) principiul asigurării egalităţii de şanse;k) principiul autonomiei universitare; l) principiul libertăţii academice;m) principiul transparenţei - concretizat în asigurarea vizibilităţii totale a deciziei şi a rezultatelor, prin comunicarea

periodică şi adecvată a acestora;n) principiul libertăţii de gândire şi al independenţei faţă de ideologii, dogme religioase şi doctrine politice;o) principiul incluziunii sociale;p) principiul centrării educaţiei pe beneficiarii acesteia;q) principiul participării şi responsabilităţii părinţilor;r) principiul promovării educaţiei pentru sănătate, inclusiv prin educaţia fizică şi prin practicarea activităţilor

sportive;s) principiul organizării învăţământului confesional potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult recunoscut;t) principiul fundamentării deciziilor pe dialog şi consultare;u) principiul respectării dreptului la opinie al elevului/studentului ca beneficiar direct al sistemului de învăţământ.

(Art. 3 din Legea educaţiei naţionale)

3.2. Finalităţile principale educaţionale ale învăţământului românesc conform noii a Legii educaţiei naţionale

Art. 4. - Educaţia şi formarea profesională a copiilor, a tinerilor şi a adulţilor au ca finalitate principală formarea competenţelor, înţelese ca ansamblu multifuncţional şi transferabil de cunoştinţe, deprinderi/abilităţi şi aptitudini, necesare pentru:a) împlinirea şi dezvoltarea personală, prin realizarea propriilor obiective în viaţă, conform intereselor şi aspiraţiilor fiecăruia şi dorinţei de a învăţa pe tot parcursul vieţii;b) integrarea socială şi participarea cetăţenească activă în societate;c) ocuparea unui loc de muncă şi participarea la funcţionarea şi dezvoltarea unei economii durabile;a) formarea unei concepţii de viaţă, bazate pe valorile umaniste şi ştiinţifice, pe cultura naţională şi universală şi pe stimularea dialogului intercultural;d) educarea în spiritul demnităţii, toleranţei şi respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;f) cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă de valorile moral-civice şi a respectului pentru natură şi mediul înconjurător natural, social şi cultural

(Art. 4 din Legea educaţiei naţionale)

Art. 68. - (1) Curriculumul Naţional pentru învăţământul primar şi gimnazial se axează pe 8 domenii de competenţe-cheie care determină profilul de formare a elevului:a) competenţe de comunicare în limba română şi în limba maternă, în cazul minorităţilornaţionale;b) competenţe de comunicare în limbi străine;c) competenţe de bază de matematică, ştiinţe şi tehnologie;d) competenţe digitale de utilizare a tehnologiei informaţiei ca instrument de învăţare şicunoaştere;e) competenţe sociale şi civice;f) competenţe antreprenoriale;g) competenţe de sensibilizare şi de expresie culturală;h) competenţa de a învăţa să înveţi.

(4) Curriculumul pentru clasele pregătitoare urmăreşte dezvoltarea fizică, socio-emoţională, cognitivă a limbajului şi comunicării, precum şi dezvoltarea capacităţilor şi a atitudinilor în învăţare, asigurând, totodată, punţile către dezvoltarea celor 8 competenţe-cheie.

(5) Învăţământul liceal este centrat pe dezvoltarea şi diversificarea competenţelor-cheie şi formarea competenţelor specifice în funcţie de filieră, profil şi specializare sau calificare.

(Art. 68 din Legea educaţiei naţionale)

3.3. Obiective specifice ale fiecărui ciclu curricular

Pentru delimitarea diferitelor segmente (periodizări) ale şcolarităţii, s-a consacrat conceptul de "ciclu curricular" - acestea se suprapune peste structura formală a sistemului de învăţământ (se pot grupa mai mulţi ani de studiu, aparţinând uneori de niveluri şcolare diferite)

Un ciclu curricular, ca structură intrinsecă, are scopul de a focaliza învăţarea asupra obiectivului major al fiecărei etape şcolare (ceea ce ar trebui să atingă elevii la sfârşitul unei etape) şi de a regla procesul de învăţământ prin intervenţii de natură curriculară (generarea planurilor cadru, a programelor şi manualelor şcolare).

Un ciclu curricular se configurează în jurul unui sistem coerent şi explicit de obiective educaţionale generale sau de profile de formare care exprimă ceea ce se aşteaptă de a fi atins de educabili la sfârşitul unui stadiu de vârstă, pregnant.

Obiectivele au devenit operaţionale prin:a. adaptarea planurile cadru în ceea ce priveşte:

gruparea obiectelor de studiu în arii curriculare momentul introducerii în planurile-cadru a unor anumite discipline ponderea (numărul de ore) diferitelor discipline în economia planurilor

b. modificări conceptuale la nivelul programelor (alcătuirea programei se realizează în funcţie de dominanta ciclului curricular) şi al manualelor şcolare

c. modificări de strategie didactică

Într-un ciclu curricular se fac referiri implicite, pe lângă finalităţile educaţionale definitorii şi la metodologia didactică, specifică, introducându-se sugestii cu privire la:

Efecte

continuitatea demersului didactic la trecerea de la o treaptă de şcolaritate la alta prin: transferul de metode de la un ciclu la altul stabilirea de conexiuni intra- şi interdisciplinare explicite la nivelul curriculumului; construirea unei structuri a sistemului de învăţământ mai bine corelate cu vârstele psihologice.

Exemplificăm prin obiectivele ciclurilor curriculare, aşa cum s-au regasit ele în documentele oficiale şi literatura de specialitate pentru structura sistemului de învăţământ preunivesitar conform vechii legi a învăţământului (care încă mai produce efecte)

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1):

a) măsura introducerii clasei pregătitoare în învăţământul primar intră în vigoare începând cu anul şcolar 2012-2013;

b) măsura introducerii clasei a IX-a în învăţământul gimnazial intră în vigoare începând cu generaţia de elevi care începe clasa a V-a în anul şcolar 2011-2012;

(Art. 361(3) din Legea educaţiei naţionale)

Ciclul Obiectivul major Se vizează:Ciclul achiziţiilor fundamentale (grădiniţă – clasa a II-a)

Acomodarea la cerinţele sistemului şcolar şi alfabetizarea iniţială

asimilarea elementelor de bază ale principalelor limbaje convenţionale (scrisul, cititul, calculul aritmetic)

stimularea copilului în vederea perceperii, cunoaşterii şi stăpânirii mediului apropiat

stimularea potenţialului creativ al copilului, a intuiţiei şi imaginaţiei sale

formarea motivaţiei pentru învăţare, înţeleasă ca o activitate socială.

Ciclul de dezvoltare (clasa a III-a – clasa a VI-a)

Formarea capacităţilor de bază necesare pentru continuarea studiilor:

dezvoltarea achiziţiilor lingvistice şi încurajarea folosirii limbii române, a limbii materne şi a limbilor străine pentru exprimarea în situaţii variate de comunicare

dezvoltarea unei gândiri structurate şi a competenţei de a aplica în practică rezolvarea de probleme

familiarizarea cu abordarea pluridisciplinară a domeniilor cunoaşterii

constituirea unui set de valori consonante cu o societate democratică şi pluralistă

încurajarea talentului, a experienţei şi a expresiei în diferite forme de artă

dezvoltarea responsabilităţii pentru propria sănătate şi dezvoltare

dezvoltarea unei atitudini responsabile faţă de mediu.Ciclul de observare şi orientare (clasa a VII-a – clasa a IX-a)

Orientarea în vederea optimizării opţiunii şcolare şi profesionale ulterioare:

descoperirea de către elev a propriilor afinităţi, aspiraţii şi valori pentru construirea unei imagini de sine pozitive

dezvoltarea capacităţii de analiză a nivelului de competenţe dobândite prin învăţare, în scopul orientării spre o anumită carieră profesională

dezvoltarea capacităţii de a comunica, inclusiv prin folosirea de limbaje specializate

dezvoltarea gândirii independente şi autonome şi a responsabilităţii faţă de integrarea în mediul social.

Ciclul de aprofundare (clasa a X-a – clasa a XI-a)

Adâncirea studiului în profilul şi specializarea aleasă

dezvoltarea competenţelor cognitive care permit relaţionarea informaţiilor din domenii înrudite ale cunoaşterii

dezvoltarea competenţelor socio-culturale care permit integrarea activă în diferite grupuri sociale

formarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de

acţiunile personale cu impact asupra mediului social exersarea imaginaţiei şi creativităţii ca surse ale unei vieţi

personale şi sociale de calitate.Ciclul de specializare (clasa a XII-a)

Pregătirea în vederea integrării eficiente în învăţământul universitar de profil sau pe piaţa munci

dobândirea încrederii în sine şi construirea unei imagini pozitive asupra reuşitei personale

luarea unor decizii adecvate în contextul mobilităţii condiţiilor sociale şi profesionale

înţelegerea şi utilizarea modelelor de funcţionare a societăţii şi de schimbare socială.

Tema 4. Ariile curriculare şi nivele, cicluri, filiere, profiluri/ specializări

4.1. Ariile curriculare şi viziunea multi- şi/ sau interdisciplinară asupra disciplinelor de studiu

Ariile curriculare reprezintă o categorie fundamentală a Curriculum-ului Naţional şi grupează/ reunesc mai multe discipline şcolare funcţie de dominantele lor educaţionale. Astfel, ele reunesc mai multe domenii ale cunoaşterii şi oferă o viziune multi- şi/ sau interdisciplinară asupra disciplinelor de studiu pe care planul de învăţământ le include şi le interrelaţionează. Ele sunt rezultatul aplicării principiului selecţiei şi ierarhizării culturale în elaborarea unui plan cadru.

În societatea actuală datorită multitudinii de domenii ale cunoaşterii, elevii, trebuie să opereze mai devreme sau mai târziu, o selecţie în funcţie de domeniul de interes exprimat, iar o arie curriculară reprezintă un domeniu posibil către care se pot îndrepta interesele şi care poate exprima cel mai bine aptitudinile lor.

S-a renunţat, aşadar, la viziunea tradiţională, în care ariile curriculare cuprindeau ansambluri de obiecte de învăţământ abordate monodisciplinar, în conformitate cu domeniul de cercetare al fiecărei ştiinţe particulare.

Ariile curriculare sunt stabilite în mod ştiinţific, pe baza unor criterii epistemologice şi psihopedagogice; în timpul şcolarităţii obligatorii şi a liceului, ariile curriculare rămân neschimbate ca denumire, dar ponderea lor pe cicluri/ filiere/ profiluri/ specilizări este variabilă.

Ariile curriculare au fost selectate în conformitate cu finalităţile învăţământului având în vedere importanţa diverselor domenii culturale care structurează personalitatea umană, precum şi legăturile care există între aceste domenii.

Avantajele ştiinţifice şi metodico-didactice ale structurării planurilor de învăţământ sunt, în arii curriculare următoarele:

oferă posibilitatea integrării demersului monodisciplinar într-un cadru interdisciplinar echilibrează ponderea diferitelor domenii şi obiecte de studiu

compatibilizează demersul didactic cu teoriile învăţării inovatoare asigură continuitatea şi integralitatea pregătirii elevilor pe tot parcursul şcolar

În ţara noastră, Curriculum-ul Naţional este structurat pe următoarele şapte arii curriculare: Limbă şi comunicare, Matematică şi ştiinţe ale naturii, Om şi societate, Arte, Educaţie fizică şi sport, Tehnologii, Consiliere şi orientare.

4.2. Ariile curriculare şi interrelaţionarea disciplinelor din cadrul lor

Aria curriculară reprezintă un grupaj de discipline şcolare care au în comun anumite obiective şi metodologii şi care oferă o viziune multi-şi/sau pluridisciplinară asupra obiectelor de studiu.

Abordarea multi-şi/ pluridisciplinare determină formarea caracterului global al intelectului.Prin această abordare se poate identifica o componentă a domeniului de cunoaştere şi subordonat lui să se dezvolte un sistem de cunoştinţe aflate la intersecţia mai multor domenii de cunoaştere şi a competenţelor de utilizare a acestor cunoştinţe pentru achiziţii noi şi pentru soluţionarea unor situaţii-problemă complexe.

În aceste condiţii, cunoaşterea, transcede graniţele dintre disciplinele ştiinţifice şi grupează cunoştinţele în funcţie de această nouă perspectivă.

Argumentele psiho-pedagogice în favoarea predării integrate sunt multiple:

în planul profunzimii şi trăiniciei cunoştinţelor dobândite printr-o astfel de abordare, plusul calitativ este evident: cei care învaţă identifică mai uşor relaţiile dintre idei şi concepte, dintre temele abordate în şcoală şi cele din afara ei;

baza integrată a cunoaşterii conduce la o mai rapidă reactivare a informaţiilor; în planul relaţiilor interpersonale, activitatea integrată încurajează comunicarea şi rezolvarea sarcinilor de lucru prin cooperare; elevii devin mai angajaţi şi mai responsabili în procesul învăţării (activitatea integrată

promovează atitudini pozitive); cadrul didactic devine un „facilitator”, mai mult decât o sursă de informaţii; abordarea integrată a curriculum-ului implică abilitatea metodologică a cadrelor didactice pentru integrarea curriculară, realizarea unei coordonări corecte între temele abordate din perspectiva

integrată şi temele abordate clasic, stabilirea modalităţilor de evaluare a performanţelor individuale, mai ales în situaţia învăţării prin cooperare, acomodarea corectă aproiectelor şi abordării pe teme într-o schemă orară coerentă;

învăţarea într-o manieră cât mai firească, naturală pe de o parte şi, pe de altă parte, învăţarea conform unei structuri riguroase sunt extreme care trebuie să coexiste în curriculum-ul integrat;

parametrii structurii curriculare integrate pot fi: conceptele transmise, deprinderile, abilităţile formate şi aplicaţiile realizate. (Daniel Mara, www.revistatransilvania.ro/arhiva/2006/pdf/.../p132-136.pdf)

Integrarea conţinuturilor presupune stabilirea unor relaţii strânse, convergente între următoarele elemente: concepte, abilităţi, valori aparţinând disciplinelor şcolare distincte (De Landsheere, 1992).

Structurarea Planului –cadru în arii curriculare facilitează integrarea conţinuturilor la mai multe nivele:

Integrarea intradisciplinară

vizează organizarea şi predarea unor conţinuturi interdependente aparţinând aceluiaşi domeniu de studiu, în vederea rezolvării unei probleme, studierii unei teme sau dezvoltării unor abilităţi.

ea permite parcurgerea rapidă a unui volum mare de cunoştinţe însă dintr-o singură direcţie.

Integrarea multidisciplinară

juxtapunerea unor conţinuturi diverse, uneori fără relaţii aparente între ele. prin această abordare predarea conţinuturilor care aparţin unei discipline

şcolare se realizează prin modalităţi specifice ale fiecărui domeniu uzând de argumentaţiile altor discipline.

Integrarea pluridisciplinară(prefixul pluri înseamnă„mai mulţi”, „mai multe”)

se referă la studierea unui conţinut (proces, fenomen) dintr-o disciplină prin intermediul mai multor discipline (tratarea unui conţinut din perspectiva mai multor discipline)

abordarea pluridisciplinară aduce un plus de informaţie disciplinei în cauză care favorizează exclusiv disciplina respectivă.

Integrarea interdisciplinară(prefixul inter înseamnă „între”)

reprezintă o formă de cooperare între discipline diferite privind un anumit proces, fenomen a cărui complexitate poate fi explicată, demonstrată, rezolvată numai prin acţiunea convergentă a mai multor puncte de vedere ( se formează o imagine unitară asupra unei anumite problematici)

Integrarea transdisciplinară(prefixul trans înseamnă „dincolo”, „peste”)

presupune întrepătrunderea mai multor discipline finalitatea ei este înţelegerea lumii prezente, unul din imperativele sale fiind

unitatea cunoaşterii. transdisciplinaritatea conduce la intensificarea relaţiilor dintre discipline şi la

descoperirea unor noi orizonturi ale cunoaşterii. (după Daniel Mara, www.revistatransilvania.ro/arhiva/2006/pdf/.../p132-136.pdf)

Curriculm-ul naţional din ţara noastră este structurat în şapte arii curriculare pe baza unor principii şi criterii de tip epistmologic şi psiho-pedagogic.

Aria curriculară Discipline Obiective majoreLimbă şi comunicare

Limba şi literatura românăLimba şi literatura maternăLimbi moderneLimba latinăLimba greacăComunicare didacticăLiteratură universalăIstoria literaturii creştineLiteratură creştinăOpţionale

fundamentarea unui model comunicativ funcţional

vehicularea unei culturi adapte realităţilor societăţii contemporane

conştientizarea identităţii naţionale ca premisă a dialogului inter-cultural

Matematică şi Ştiinţe ale  naturii

Matematica FizicaBiologiaChimiaŞtiinţe AritmeticăMetodica predării matematicii/ activităţilorMatematiceMetodica predării ştiinţelor naturiiOpţionale

formarea capacităţii de a construi şi interpreta modele şi reprezentări adecvate ale realităţii

interiorizarea unei imagini dinamice asupra ştiinţei

construirea de ipoteze şi verificarea lor prin explorare şi experimentare

Om şi societate IstoriaGeografiaCultura CivicăLogică şi argumentare Filosofia

cunoaşterea şi înţelegerea proceselor din  societate care au relevanţă din perspectiva trecutului cât şi a perspectivei viitoare

dobândirea unor valori şi atitudini care să

Psihologia ReligiaDiscipline psihologice şi pedagogiceMetodica predării istoriei şi a geografieiDiscipline teologiceOpţionale

permită o inserţie socială activă şi responsabilă

formarea unor comportamente de tip activ-participativ favorabile cristalizării unei solidarităţi sociale reale

Arte MuzicăDesenEducaţie muzicalăEducaţie plasticăEducaţie artisticăEducaţie vizualăEducaţie artistică specializatăDiscipline artistice de specialitateMetodica predării educaţiei muzicale şi a educaţieiPlasticeIstoria artei sacreArtă dramaticăIstoria artei creştine Muzică bisericeascăOpţionale

receptarea critică a culturii artistice formarea sensibilităţii estetice şi îmbogăţirea

experienţei proprii prin participarea la diferite tipuri de activităţi artistice

stimularea disponobilităţii de expresie artistică

Educaţie fizică şi sport

Educaţie fizică şi sportPregătire sportivă teoretică şi practicăAtac şi autoapărareMetodica predării educaţiei fiziceOpţionale

dezvoltarea armonioasă a elevului stimularea interesului pentru participarea la

activităţi sportive respectarea regulilor specifice diferitelor

jocuriTehnologii Tehnologia informaţiei şi a

comunicaţiilorInformaticăEducaţie antreprenorialăPregătire practică de specialitateProcesarea computerizată a imaginiiEvidenţă bisericească informatizatăCultură de specialitate Pregătire practică săptămânalăOpţionale

înţelegerea şi utilizarea în mod adecvat a tehnologiilor

utilizarea limbajelor informatice ca instrumente de comunicare şi interacţiune socială

formarea unor atitudini privind consecinţele dezvoltării tehnologice asupra omului şi mediului

Consiliere şi Orientare

asistenţă psihopedagogică şi socială informare şi consultare de specialitate orientare şcolară şi profesională

4.3. Sistemul naţional de învăţământ conform Legii educaţiei naţionale

Art. 22. - (1) Sistemul naţional de învăţământ preuniversitar este constituit din ansamblul unităţilor de învăţământ de stat, particulare şi confesionale autorizate/acreditate.(2) învăţământul preuniversitar este organizat pe niveluri, forme de învăţământ şi, după caz, filiere şi profiluri şi asigură condiţiile necesare pentru dobândirea competenţelor-cheie şi pentru profesionalizarea progresivă.

(Art. 22 din Legea educaţiei naţionale)

Art. 23. - (1) Sistemul naţional de învăţământ preuniversitar cuprinde următoarele niveluri:a) educaţia timpurie (0-6 ani), formată din nivelul antepreşcolar (0-3 ani) şi învăţământul preşcolar (3-6 ani), care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie şi grupa mare;b) învăţământul primar, care cuprinde clasa pregătitoare şi clasele I-IV;c) învăţământul secundar, care cuprinde:

(i) învăţământul secundar inferior sau gimnazial, care cuprinde clasele V-IX;(ii) învăţământul secundar superior sau liceal, care cuprinde clasele de liceu X-XII/XIII, cu

următoarele filiere: teoretică, vocaţională şi tehnologică;d) învăţământul profesional, cu durată între 6 luni şi 2 ani;e) învăţământul terţiar non-universitar, care cuprinde învăţământul postliceal.(2) învăţământul liceal, vocaţional şi tehnologic, învăţământul profesional şi învăţământul postliceal se organizează pentru specializări şi calificări stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în conformitate cu Registrul Naţional al Calificărilor.

Art. 24. - (1) învăţământul general obligatoriu este format din învăţământul primar şi învăţământul secundar inferior.(2) învăţământul tehnic cuprinde clasele a XII-a şi a XIII-a din învăţământul liceal, filiera

tehnologică.(3) învăţământul profesional şi tehnic este format din: învăţământ profesional, învăţământ tehnic şi

învăţământ postliceal.(Art. 23 şi 24 din Legea educaţiei naţionale)

Nivelurile de învăţământ sunt ierarhizate vertical în funcţie de vârsta, trebuinţele educabililor şi gradul de dificultate al conţinuturilor învăţării.

în România în învăţământul preuniversitar există următoarele niveluri de învăţământ: educaţia timpurie, învăţământul primar, învăţământul secundar, învăţământul profesional şi învăţământul terţiar non-universitar (învăţământul postliceal)

Structura învăţământului liceal, în prezent, este următoarea:

FILIERA TEORETICĂ

Profil Umanist

Specializarea Filologie Specializarea Ştiinţe sociale

Profil Real

Specializarea Matematică–informatică Specializarea Ştiinţe ale naturii

FILIERA TEHNOLOGICĂ

Profil Tehnic

Profil Servicii

Profil Resurse naturale şi protecţia mediului

Calificările profesionale şcolarizate în cadrul fiecărui profil sunt aprobate prin Hotărâre a Guvernului României.

FILIERA VOCAŢIONALĂ

Profil Militar

Specializarea Ştiinţe sociale Specializarea Matematică–informatică Profil Teologic

Specializarea Teologie: teologic ortodox Specializarea Teologie: patrimoniu cultural Specializarea Teologie: teologic catolic, teologic unitarian, teologic reformat, teologic

baptist, teologic penticostal, teologic adventist, teologic musulman Profil Artistic

Specializarea Arhitectură Specializarea Arte ambientale şi design Specializarea Arte plastice şi decorative Specializarea Muzică Specializarea Coregrafie Specializarea Arta actorului

Profil Pedagogic

Specializarea Învăţător-educatoare Specializarea Bibliotecar-documentarist Specializarea Instructor-animator Specializarea Instructor pentru activităţi extraşcolare Specializarea Pedagog şcolar

Profil Sportiv

Tema 5. Ponderea –comparativ, a ariilor curriculare în planurile cadru în funcţie de nivele, cicluri, filiere, profile în relaţie cu finalitatea principală a învăţământului românesc – formarea competenţelor

ACTIVITATEA PRACTICĂ 2 – Ponderea –comparativ, a ariilor curriculare în planurile cadru în funcţie de nivele, cicluri, filiere, profile în relaţie cu finalitatea principală a învăţământului românesc – formarea competenţelor

Sarcina de lucru:În fişa de lucru 2 vă sunt date ariile curriculare . Analizaţi pe grupe situaţia de caz propusă şi completaţi fişa de lucru 2 cu informaţiile cerute. Pentru realizarea activităţii veţi utiliza ca materiale de informare: suportul de curs Tema 4 subpunctul 4.1-4.3. planuri cadru in vigoare

Etape de lucru.I.Formarea echipelor de lucru şi desemnarea raportorului de către fiecare echipă de lucru (maxim 5 membrii într-o echipă, timp afectat 10 minute)II.Citirea cu atenţie a materialelor recomandate (timp afectat 40 minute)

III. Analizarea în cadrul fiecărei echipe a ponderii ariilor curriculare în cadrul nivelului, filierei, profilului (timp de lucru 60 minute)IV. Completarea fişei de lucru, utilizând Planurile cadru, formularea concluziilor în cadrul echipei (timp de lucru 40 minute)

Concluziile se vor formula având ca bază art.4 din Legea educaţiei naţionale şi obiectivele majore ale fiecărei arii curriculare, stabiliţi ponderea –comparativ, a ariilor curriculare în planurile cadru în funcţie de nivele, cicluri, filiere, profile în relaţie cu finalitatea principală a învăţământului românesc – formarea competenţelor

Art. 4. - Educaţia şi formarea profesională a copiilor, a tinerilor şi a adulţilor au ca finalitate principală formarea competenţelor, înţelese ca ansamblu multifuncţional şi transferabil de cunoştinţe, deprinderi/abilităţi şi aptitudini, necesare pentru:a) împlinirea şi dezvoltarea personală, prin realizarea propriilor obiective în viaţă, conform intereselor şi aspiraţiilor

fiecăruia şi dorinţei de a învăţa pe tot parcursul vieţii;b) integrarea socială şi participarea cetăţenească activă în societate;c) ocuparea unui loc de muncă şi participarea la funcţionarea şi dezvoltarea unei economii durabile;d) formarea unei concepţii de viaţă, bazate pe valorile umaniste şi ştiinţifice, pe cultura naţională şi universală şi pe

stimularea dialogului intercultural;e) educarea în spiritul demnităţii, toleranţei şi respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;f) cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă de valorile moral-civice şi a respectului pentru natură şi

mediul înconjurător natural, social şi cultural.

V. Anunţarea de către raportorul fiecărei echipe, a concluziilor care au fost formulate în cadrul fiecărei echipe (concluziile se vor scrie pe foaie flipchart; timp afectat 30 minute)

NU UITAŢI! • Să treceţi pe fişă numele şi prenumele fiecărui membru din echipă.• Fişa de lucru se va preda formatorului.

FIŞA DE LUCRU 1– Ponderea –comparativ, a ariilor curriculare în planurile cadru în funcţie de nivele, cicluri, filiere, profile în relaţie cu finalitatea principală a învăţământului românesc – formarea competenţelor

Activitate practică în echipă

DATA:______________________

COMPONENŢA ECHIPEI: 1. ____________________________________ 2. ____________________________________ 3. ____________________________________ 4. ____________________________________ 5. ____________________________________

ACTIVITATEA PRACTICĂ – INDIVIDUALĂSarcina de lucru:

Întocmirea unui referat cu tema „Ponderea –comparativ, a ariilor curriculare în planurile cadru în funcţie de nivele, cicluri, filiere, profile în realţie cu finalitatea principală a

învăţământului românesc – formarea competenţelor”

Recomandări:

Consultaţi suportul de curs şi bibliografia indicată. În baza Fişei de lucru nr. 2 realizaţi un referat de maximum 4 pagini redactal în Times

New Roman - 12, la 1,5 rânduri de maximum 2-4 pagini Referatul se va preda atât în format electronic cât şi listat, la data stabilită pentru evaluarea

formativă (ziua a 7-a)Structura propusă pentru realizarea referatului

Introducere Argumentul , cu justificare ipotezei sau a unei întrebări legate de temă

Procedura Analiza în detaliu a fiecărei surse de documentareObservaţiile Comentariul comparativ al surselor de documentareRezultatele Prezentarea rezultatelor cu selectarea a ceea ce este deosebitComentarea rezultatelor Interpretarea personală a rezultatelor selectate

Concluzii Rezumarea interpretărilor într-o concluzie exprimată succint şi raportată la ipoteză (întrebare) iniţială

Bibliografie Oportunitatea surselor bibilograficeModul de prezentare Aspect, continuitate, mod de prezentare

SUCCES!

Bibliografie :

1. Bocoş Muşata - Teoria curriculum-ului. Elemente conceptuale si metodologice. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2008;

2. Creţu, C. – Orientări actuale în problematica curriculum-ului, în vol. Psihopedagogi. Editura Spriu Haret, Iaşi, 1995;

3. Creţu, C. - Teoria curriculum-ului şi conţinuturile educaţiei. Editura Universităţii „Al.I.Cuza”, Iaşi, 2000;

4. Negreţ-Dobridor, I. - Teoria generală a curriculumului. Editura Polirom; Iaşi, 2008;5. Niculescu, R.M. - Teoria şi managementul curriculumului. Editura Universităţii Transilvania,

Braşov, 2003; 6. Panţuru, S. - Fundamentele pedagogiei. Universitatea “Transilvania”. Braşov, 1995;7. Popescu, V.V. - Dimensiuni esenţiale în ştiinţele educaţiei. Editura Printech, Bucureşti, 2003;8. Ungureanu, D. – Educaţie şi Curriculum – Editura Eurostampa, Timişoara, 1999;9. http://www.edu.ro

10. http://www.gov.ro/capitolul-5-educatie__l1a2086.html 11. www.merriam-webster.com