VPR03-martie_Layout 1

www.agvps.ro

PESCARULPESCARULVÂNĂTORULNĂTORUL

ROMÂNROMÂN

ȘIȘI

PESCARULPESCARULVÂNĂTORULNĂTORUL

ROMÂN

ȘI

Pescuit deprimăvară la crap

32

ANUL MMXIV • NR. 15

MARTIE

Vânătoareaîncotro?

3

Fazani la închidereasezonului

10

Când zumzăiecicadele

30

REDACȚIADirector general

Dr. Ing. Neculai ȘelaruRedactor-șef

arh. Mugurel IonescuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel NeaguLayout/Design

CREADifuzare

Ing. Mariana Cristache

CONSILIUL ȘTIINȚIFICAcad. Dr. Dan MunteanuAcad. Dr. Atilla KelemenDr. Ing. Nicolae GoiceaDr. Ing. Vladimir Talpeș

Redacția și administrațiaBucurești - Calea Moșilor nr. 128,

Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected] 1582 - 9650

Manuscrisele destinate tipăririi vor fi de preferință înformat digital. Publicate sau nu, ele nu se înapoiazăcolaboratorilor. Articolele publicate nu angajează

decât responsabilitatea autorilor lor și nu reflectă înmod necesar opinia radacției. Reproducerea oricărui

material fără acordul redacției este interzisă.

Nr. 15 /MARTIE 2014ANUL MMXIV • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTA NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

12 36

6 30

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintă

Președinte: Mugur Constantin Isărescu, Director General: Neculai Șelaru; Vicepreședinți:Florin Iordache (Olt, Dolj); Atilla Kelemen (Bistrița, Harghita, Mureș), Teodor Bentu(Giurgiu, Asociații de pescari sportivi); Membri: Dorin Calciu (Alba, Arad, Hunedoara), ilip Georgescu (Argeș, Teleoman), Gabriel Surdu (Bacău, Iași, Vaslui), Teodor Giurgiu(Bihor, Satu-Mare), Horia Scubli (Cluj, Maramureș, Sălaj), Nicolae Goicea (Botoșani,Neamț, Suceava), Ion Antonescu (Vâlcea, Sibiu), Eusebiu Martiniuc (Galați, Vrancea), Ion Vasilescu (București), Florică Stan (Buzău, Dâmbovița, Prahova), Ilie Sârbu (Caraș Severin, Timiș), Valentin Jerca (Călărași, Constanța), Ștefan Stoica (Tulcea), Adrian Duță(Gorj, Mehedinți), Laurențiu Radu (Brăila, Ialomița), Gheorghe Iaciu (Ilfov).

VÂNĂTOARE

3 EDITORIALVânătoarea încotro?5 OPINIEAnimalele și oamenii6 PE }EAVA PU{TIIOrdinul de protecție pentru iepuri: „Vegheați voi, că noi ne vedem de treabă!”8 AGENDAInterzicerea temporară a vânătorii în Albannia10 DE SEZONFazani la închiderea sezonului 12 STUDIUDespre „estimarea efectivelor defaună de interes cinegetic”15 LEGISLA}IEPosibile resticții privind achiziția și deținerea armelor de foc civile16 DIN TERENAnotimpurile vânătorii18 DE SEZONMesageri ai primăverii20 MUNI}IECalibre și modele de gloanțe potrivite pentru vânătoarea mistrețului22 AGENDANoutăți de la FACE24 CHINOLOGIEConfort sănătos pentru câinele devânătoare

25 PLANTE T~M~DUITOAREMenta26 Noutăți de prin magazine

PESCUIT

27 PESCUITCe pescuim în martie28 LEGISLA}IEPescari, la ordin!29 ALCHIMIA NADELORNade pentru ape reci30 PESCUIT LA R~PITORCând zumzăie cicadele32 PESCUIT STA}IONARPescuit de primăvară la crap34 PESCUIT LA FEEDERMethod feeder-ul rapid36 PESCUIT LA MUSC~ ARTIFICIAL~Muscar la… mreană37 PESCUIT PE MAPAMONDPescuind salmonide în Slovacia38 SPINNINGNăluci soft pentru ape reci39 RESTITUIRIGrigore Antipa - 70 de ani de la tre-cerea în neființă40 Noutăți de prin magazine41 MICA PUBLICITATESolunare

Așa s-a născut ideea organizăriiunui simpozion pe această te-matică, mai întâi la nivel națio-

nal, apoi internațional. Fiindcă maimulte păreri, din locuri îndepărtate șicu tradiții diferite, pot contribui la cre-ionarea unui răspuns cât de cât satisfă-cător la această întrebare.

Organizarea unui simpozion, îndeo-sebi la nivel internațional, nu este însă,deloc, o treabă simplă. El trebuie pregătittemeinic, nu doar din punct de vedere or-ganizatoric ci, mai ales, în privința elabo-ratelor circumscrise unei tematicidelicate, precum cea aflată în discuție.

Iar pregătirea tematică precizată sepoate realiza operativ și eficient, în opi-nia noastră, doar prin două modalități:

• prin lansarea tematicii și invităriioricărei persoane, care are ceva despus, la dezbatere deschisă pe unforum, cum poate fi revista noastră despecialitate;

• prin organizarea unui simpozionnațional, ca un preludiu la ceea ce, cucertitudine, va urma la un nivel maielevat și extins, adică internațional.

De aceea, cu gândul spre viitor, ne-am decis să spargem gheața. Să deschi-dem, pentru început, dezbaterileprecizate în paginile revistei „Vânătorulși Pescarul Român”. Apoi să punemumărul la elaborarea lucrărilor în ma-terie și la organizarea unui simpozion,bine pregătit în prealabil, pentru a nune face de rușine!

Vă invităm, deci, la dezbateri des-chise pe tematica enunțată.

Interes Trebuie să recunoaștem, cu mâna

pe inimă, că nu au fost și nu sunt foartemulți colegi de breaslă care și-au pussau își pun, la modul cel mai serios, oastfel de întrebare. Întrebare la carerăspunsul nu este deloc simplu, ci maidegrabă incert, dificil și, mai ales, sen-sibil.

Unii dintre colegii noștri contempo-rani, asemenea altor predecesori, suntcu adevărat preocupați de viitorul vâ-nătorii și motivația plauzibilă a lobby-ului nostru. Alții doar aruncă „piatra înlac”, pentru a le da altora de lucru sau

MARTIE 2014 | 3

VÅN~TOAREEditorial 3

Animalele și oamenii 5Ordin de protecție 6

Vânătoare de sezon 10Legislație 15

FACE 22

EDITORIAL

martie

Iată o întrebare pe care și-au adresat-o, cu oarecare îngrijorare, mulți dintrepredecesorii noștri vânători. O întrebare care ne bântuie și nouă preocupările, cugândul la ceea ce a fost și ce va putea deveni vânătoarea. O întrebare la care mulțivânători interesați au încercat diverse răspunsuri în timp, de regulă parțiale, atât cât le-aputut permite spațiul limitat al unor articole în revistă sau al unor păreri autorizate înalmanahuri ori alte lucrări de relativă specialitate.Un răspuns cuprinzător, nicidecum complet și valabil peste ani, nu s-a putut da pânăacum și va fi destul de greu de conturat în viitor. Dar nu imposibil.

Vânătoarea încotro?NECULAI ȘELARU

pentru a-și justifica lor înșiși, locul și in-teresul caritabil într-o societate cu careau prea puține afinități în comun.

Unii sunt într-adevăr responsabili șiinteresați realmente de viitorul fauneicinegetice și al vânătorii în România,impuse în mod determinant prin actenormative contrare mersului vremii,alții consideră resursa cinegetică pur șisimplu regenerabilă, în momentele derespiro ce speră să vină pentru aceasta,și nu le pasă deloc de involuția fauneicinegetice și de ceea ce lasă momentanîn urma lor.

Unii sunt tot mai îngrijorați de per-ceperea greșită a fenomenelor natu-rale, în special de către marea masă deconcetățeni migrați în mediul urban,alții nu acordă nici cea mai mică aten-ție înstrăinării lor spirituale față de rea-litățile naturii și dragostei frivolemanifestate nediscriminatoriu față deanimalele sălbatice.

Unii sunt de-a dreptul speriați deevoluția, amploarea și agresivitatea cu-rentului anti-vânătoare, alții nu-l iaudeloc în seamă, ca și cum n-ar fi ema-nat din rândul, din ce în ce mai nume-ros, al extremiștilor iubitori de naturăsălbatică, potrivnici vânătorii.

Unii sunt îngrijorați de conduitaino culată maselor largi de vânători,prin exemplu rău al unor autentici „kil-leri” de faună cinegetică captivă, alțiisunt pur și simplu indiferenți față decomportamentul mai nou manifestat înrândurile vânătorilor și de prejudiciileimense de imagine pe care le aduc vâ-nătorimii contemporane.

Unii susțin necesitatea selecționăriiviitorilor vânători și a promovării lordoar pe baza cunoștințelor temeinice înmaterie, precum și a unui comporta-ment echilibrat în perioada stagiaturii,ca o garanție a activității lor cumpătateîn viitor, alții nu se gândesc decât la su-mele de bani încasabile de la aceștia.

Unii pun accent pe educarea și in-struirea temeinică a vânătorilor, inclu-siv din punct de vedere etic, alții doarpe calitățile lor native de eficienți puș-cași, buni sponsori sau punctuali coti-zanți.

Așadar unii sunt îngrijorați și preo-cupați responsabil de viitorul activitățiivânătorești, de justificarea convingă-toare a activității menționate și de uncomportament vânătoresc civilizat, alțiisunt indiferenți față de toate acestea șide cele ce vor urma.

Doar celor dintâi le adresăm invita-ția de a deveni mai activi, inclusiv înpaginile revistei noastre, pe tematicaabordată.

Premize Vrem sau nu vrem să realizăm,

mersul istoriei spre o civilizație a be-toanelor și computerelor, tot mai ruptăde natură, pare ireversibil. Mediul na-tural al faunei sălbatice, ca și al nostrude altfel, se degradează pe zi ce trece,în ciuda încercărilor de conservare șiînverzire care ne preocupă din ce în cemai mult, dar încă timid, la momentulactual.

În aceste condiții, rezistă și supra-viețuiesc doar speciile care se potadapta din mers, prin prolificitatea ri-dicată și rezistență mare la mediu,acestor evoluții. Așadar, multe speciiinvoluează sau dispar, iar altele, maipuține ca număr, prosperă. Deci, multespecii de interes vânătoresc în prezentvor fi eliminate, treptat-treptat, dinaceastă categorie. Așa cum au fost eli-minate multe prin lege până acum,mai ales după anul 1996. Fiindcă vortrece în neființă ori vor fi interzise lavânătoare, ultimele în scopul evităriidispariției lor și a culpabilizării vână-torilor pentru lipsă de înțelegere și mă-sură la timp.

În contextul precizat, perfecționareaexagerată, din interese comerciale dar nunumai, a mijloacelor folosite la vână-toare, ca și acceptarea unor modalitățiprea facile și puțin sportive de vânătoare,din partea prea multor vânători contem-porani, nu sunt doar lipsite de etică, ci de-a dreptul anacronice.

Soluția durabilității vânătorii nupoate fi de acum, decât scăderea pre-siunii vânătorești asupra faunei cinege-tice, prin limitarea numărului devânători sportivi și întoarcerea acestoraspre arme și metode tradiționale șietice de vânătoare. Aș îndrăzni chiar săsusțin, reîntoarcerea la o vânătoarepracticată în deplină sportivitate, exclu-siv la lumina zilei, cu arme clasice și cupicioarele pe pământ. De asemenea,spiritualizarea în mai mare măsură aactivității, în primul rând prin reînvie-rea unor tradiții vânătorești, dinainte șiîndeosebi de după vânătoare.

Soluții paleativeReluăm ideea vânătorii tradiționale,

practicată la lumina zilei, cu mijloaceclasice (arme clasice, arcuri, păsări depradă) și prin metode sportive, care lasăvânatului suficiente șanse de scăpare. Înterenul liber unde activează vânătorii –pentru ocrotirea, îngrijirea și doar înfinal extragerea surplusului populațio-nal – nu credem că se poate pune pro-blema unei altfel de vânători. Aici nu auce căuta „killerii” de faună cinegetică,doritorii de abatorizarea vânatului, șialții asemenea lor, oricât de mulți bani

ar avea și ar cheltui pentru aceasta. Fi-indcă fauna cinegetică din libertate, carese impune a fi conservată într-un anumitechilibru între specii și între acestea șihabitatele ocupate de ele, are anumitelimite, care nu pot fi forțate cu bani.

Locul activității „killerilor” de faunăcinegetică, dornici de abatorizarea vâna-tului, trebuie circumscris doar „comple-xurilor de recoltare a faunei cinegeticecaptive”, absolut neinspirat botezate„complexuri de vânătoare”. Aceasta fiindcă denumirea lor improprie în pre-zent, ne aduce indirect, un prejudiciu in-sidios de imagine, nebănuit de mare.

Alte soluții care să facă vânătoareadurabilă, acceptată fără rezerve de so-cietatea viitoare, nu credem să existe,dacă realizăm, de exemplu, că în Ro-mânia nevânătorii depășesc 99% dinpopulația țării.

Soluție finală Nu este de actualitate și nici nu în-

drăznim să ne gândim la ea. Nici nucredem că ne apropiem cumva saufoarte curând de aceasta.

Susținerile anti-vânătoare ale unoraleși actuali la niveluri înalte de decizieși soluția interzicerii temporare a vâ-nătorii în Albania, precum și reglemen-tarea forțată a vânătorii în DeltaDunării, sunt de natură a ne atrageatenția însă, și asupra unei asemeneaposibilități, chiar dacă ne sperie și refu-zăm să o luăm, precum struțul, în con-siderare.

În loc de concluziiÎn tot contextul expus, care ar tre-

bui să stimuleze dezbateri deschise petematica abordată, susținem revenireala cumpătare în activitatea tuturor vâ-nătorilor sportivi și delimitarea față debraconieri și „killeri”, în interesul uneiimagini corecte a vânătorii și a dura-bilității activității. De asemenea susți-nem, pe măsura împuținării fauneicinegetice, că latura practică și dură avânătorii va trebui să cedeze locul, dince în ce mai mult, laturii spirituale a ei,după exemplul țărilor cu prea mulți vâ-nători și prea puțin vânat/vânător dinEuropa. Iar o preocupare de bază anoastră, a tuturor celor ce doresc cavânătoarea să dăinuie, pentru noi șiurmașii noștri, trebuie să fie justifica-rea convingătoare a activității vânăto-rești, desfășurate ca hobby utilmediului și societății susținem noi, înfața enormei mase de nevânători, dinrândul cărora cresc proporțional opo-zanții vânătorii.

Iată deci gânduri și îndemnuri des-chise la reflexie, născute într-o noaptede nesomn, în legătură cu întrebarea„Vânătoarea încotro?”.

Vânătorea încotro?

VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN4 |

MARTIE 2014 | 5

Ecologie OPINIE

E poca în care trăim este mar-cată de o anulare a limitelor șiidentităților, de unde confuzia

bărbați/femei, copii/adulți, oameni/animale. Pierderea limitelor (cunos-cute și aceptate de toți) între oameniși animale conduce la antropomorfi-zare, adică la faptul de a atribui anima-lului comportamente și sentimenteumane. Aceste curente sunt favorizatede reculul marilor ideologii – parte in-tegrantă a valorile umaniste. Animalie-rul înlocuiește treptat umanul. Devinepericulos când acest fenomen este în-tărit de ideologii precum anti-specisis-mul (fenomen ce combate idea uneiierarhii între specii și chiar ideea rase -lor animale). Se ajunge astfel ca natura(reprezentată prin animal) să fie idea-lizată, iar omul diabolizat. Dreptulomului de a crește și a exploata ani-male începe a fi contestat. Mergând șimai departe, mișcările de eliberare aanimalelor reprezintă extrema cea maipericuloasă a deviațiilor antromorfiză-rii. Strategia mișcărilor protecționisteeste, în fond, una simplă: să înceapăprin a determina demolarea micilorbastioane, ca apoi să prăbușească an-samblul. Se vizează mai întâi vânătoa-rea călare și se continuă cu micilecrescătorii de agrement. Ce urmeazănu este greu de imaginat. Ce este defăcut? Tezele mișcărilor de eliberare aanimalelor sunt minoritare dar suntconduse de grupuri active, bine orga-nizate, asistate de juriști competenți.Scopul lor este de a inocula sentimen-tul de culpabilitate în marea masă si-lențioasă, neutră.

Pentru a pune în lumină acestedezbateri, care stau la baza „drepturi-lor animalelor”, trebuie să aruncăm oprivire înapoi, asupra a ceea ce carac-terizează omul și animalul.

Deși oamenii și animalele au o evo-luție comună, totuși complexitatea cre-ierului uman antrenează consecințeprofunde. Intelectul său, memoria, îipermit să se proiecteze într-o perspec-tivă istorică și colectivă, inexistentă lanivel embrionar la celelalte specii.

Omul este o specie printre alte mi-lioane de specii. Însă cu ce este maipresus? Cu ce se deosebesc atât demult oamenii de animale pentru aopune „genul uman” „genului ani-mal”? Oamenii de știință și filozofii aufost întotdeauna preocupați de aceastăproblemă. Din punct de vedere biolo-gic, nu există într-adevăr o diferențăreală între cele două genuri, există odeosebire de grad, nu și de caracteris-tici: creierele sunt făcute din aceeașimaterie, genele sunt comune, dararanjate diferit, iar conștiința și rațiu-nea sunt proprii speciei umane. Cu si-guranță, animalele comunică între, iarfaptul este demonstrat. Dacă anima-lele pot comunica, având până și unlimbaj al lor (non-verbal), totuși cevaesențial le lipsește: cuvântul, iar cu-vântul este reprezentarea lumii. Rațiu-nea ne permite să folosim bogățialimbajului pentru a exprima altcevadecât reacția la un principiu de plă-cere/neplăcere, durere, foame etc.Este posibil ca anumite animale săaibă o conștiință în stare embrionară,însă ele nu pot conceptualiza realul șinici nu pot construi un limbaj care săle permită să transmită gânduri și in-formații despre conceptele lumii. Ani-malele resimt principiul de plăcere-neplăcere, trăiesc emoții într-o anu-mită măsură până la un anumit punct(determinat în funcție de fiecare spe-cie). Darwin a avansat această idee,care de altfel a fost confirmată. Dacăîl mângâi, îl lovesc, dacă îi este frig,foame, câinele meu va simți și răs-punde instinctiv, prin reacții psiholo-gice care sunt emoțiile și prin actereflexe - care pot fi de atac, de apă-rare, de fugă etc. La fiecare specie sepoate observa o gamă întreagă deemoții și comportamente.

Mai departe s-a demonstrat căomul nu se naște cu conștiință, el de-vine om umanizându-se, iar acest pro-ces se desă vârșește prin viață socială,educație, cultură în sensul larg, întot-deauna în interacțiune cu ceilalți. Estenevoie de oameni și de societate pen-

tru a deveni om. O absență a societățiiînseamnă izolare și reducerea omuluila animalitate. Dacă se pot induce ani-malelor anumite comportamenteumane, nu i se poate induce conști-ința, umanizarea animalului fiind im-posibilă.

Totuși, omul nu scapă animalitățiilui. Ca toate celelalte animale, și omuleste prevăzut cu un instinct care îi co-mandă comportamentul și actele.Redus la gradul zero de gândire, omuleste ghidat doar de instinct. Pentruom, ca și pentru celelalte specii, in-stinctul înseamnă conservarea speciei.Toată energia, toate actele indivizilorsunt îndreptate către un singur scop:cel al supraviețuirii, destul pentru a sereproduce și dispărea. Iată la ce se re-zumă viața animalelor sălbatice la cares-ar reduce și cea a omului, dacă acestaar fi lipsit de conștiință.

Ori anumite tendințe actuale, carevizează să reducă omul la biologia luiși să extindă etologia la comportamen-tele umane, vin să amputeze omulexact în ce îi este esențial: în umani-tatea sa.

Aceste forme moderne ale științei,care se aliază cu curentele de apărarea animalelor (socio-biologia, bio-com-portamentele) trebuie demontate, iarcaracterul absurd și nociv din tezeleprotecționiștilor radicali trebuie de-nunțat. Ideii absurde conform căreiaanimalele au nevoie de același statutca și oamenii trebuie să i se opună rea-firmarea necesității și legitimității pen-tru om de a crește și folosi animalele.Domesticirea animalelor, creșterealor, vânătoarea, fac parte integrantă,de milenii, din istoria specifică raseiumane. Este o condiție a deveniriisale. Legătura om-animal favorizeazăcunoașterea animalelor și presupunerespectarea lor, a ceea ce sunt, și nuca replici iluzorii sau substituteumane.

Soluția este unitatea și regrupareapentru a nu permite acestor „prieteniai animalelor” să aibă monopolul cu-vântului și acțiunii.

Animalele și oameniiText și fotografie BIANCA IORIATTI

În toamna anului trecut, un grup de intelectuali francezi și nu numai a lansat unmanifest prin care se solicită o evoluție a statutului juridic al animalelor în codul civil șio recunoaștere a acestora ca ființe sensibile. De unde vine această inițiativă și ce mesajpoartă? De mai bine de două decenii, dezbaterea privind statutul animalului revine, totmai puternic, în discuție în sfera publică și mediatică. În realitate, nu atât problemaanimalului este importantă, cât o anumită viziune a lumii și a omului, care se vreaschimbată, deoarece unii dintre noi continuă să privească omul în afara naturii.


Pentru că presiunea exercitatăsub diferite forme și din diversedirecții asupra acestei specii nu

a avut însă pauze, determinată, în prin-cipal, de slăbirea responsabilității auto-rității statului, impasibilă la semnalelelansate repetat de AGVPS și total lipsităde cunoaștere și competență, vânătoa-rea de iepuri a pierdut uneori din spiri-tul sportiv consacrat, devenind maipuțin atractivă, fie din cauza scăderiipopulației de iepuri, fie datorită indo-lenței funcționarilor de pe coridoareleministeriale, incapabili să ofere o solu-ție pragmatică. Au fost ocazii cândacestă stare de non-combat, sub care s-au strâns diverse forme de dezinteres

și delăsare, a mers până acolo încât s-aafirmat că populația iepurilor nu esteîn criză evolutivă, dimpotrivă. Știu,sunteți șocați. Cum să nu te revolțimental când auzi o stupizenie degenul: urecheații sunt câtă frunză șiiarbă pe câmpii și dealuri, adică nu-ipaște niciun pericol, lucru neadevărat,și că sporirea efectivelor ar putea de-veni o primejdie (sîc!) pentru culturileagricole și, inclusiv, pentru mediul pa-radisiatic în care trăim cu toții! Nudevii, tăcând, complice la asemeneabazaconii? A fost un semn clar de igno-ranță din partea unor funcționari cuspatele întors la lume, un soi de habod-nicie mistică de neiertat, având în ve-

dere surplusul de apatie în ceea ce pri-vește protecția ce se impunea, arătatăcontinuu de către stat, așa cum prevedelegea, pentru protejarea unui animalaflat în regres constant, nicidecum încreștere numerică. O asemenea abor-dare simplistă, lăsată liberă și opusă nudoar codului etic vânătoresc, ci și inte-resului social-economic, poate fi o ches -tiune de proastă înțelegerere aadministrării fondului cinegetic decătre lefegiii care acționează părtinitorși dezorganizat, fără cunoaștere și com-petență, mereu dispuși să dea vina uniipe alții, dar mândri că sunt funcționaripublici doar pentru că pe legitimația lorde serviciu scrie „Departamentului pen-tru Ape, Păduri și Piscicultură”.

O scădere evidentă cu urmări dramatice

Prin urmare, se pune întrebareadacă este nevoie, totuși, de acțiuni noipentru protejarea iepurelui de câmpaflat în stare de regresie sau trebuie săne resemnăm și să acceptăm opiniilenevrednice ale unora, nedispuși să re-cunoască actualitatea, care susțin, dinmotive diverse, că vânătoarea la ie-puri, indiferent de metodă, nu ar tre-bui restricționată prin măsurisuplimentare, altele decât cele prevă-zute în legile actuale. Evident, vizezaici atât persoanele mai puțin dispusesă accepte alte reguli, care nu iau înconsiderare avertizarea de „cod roșu”dată timpuriu de AGVPS, aceea că po-pulația iepurelui de câmp a scăzut la1.084.134 de exemplare în2012/2013, față de 1.131.357 deexemplare, în perioada 2009/2010,cât, mai ales, pe oficialii din ministerulde resort, plătiți din banii publici săprotejeze prin norme, regulamente,combaterea braconajului, inclusiv prinalocarea de fonduri, acestă specie,aflată, este clar, în fază de regres evi-dent și cu perspective dramatice.

Bun de vânătoare! În felul acesta a fost indentificatmereu iepurele în tagma vânătorilor. A fost poate cel maifrecvent vânat animal de câmp, ba chiar braconat șiprădat, să nu ne mirăm, 365 de zile pe an, lucru care afăcut ca populația acestei specii de mamifere să scadădatorită mediului nefavorabil, dăunătorilor șibraconajului sălbatic cu zeci de mii de exemplare înultimii patru ani. În conformitate cu prevederile legii,iepurii de câmp (Lepus Europaeus) pot fi vânați doarorganizat, numai trei luni într-un an, nici o zi în plus.

Ordinul de protecțiepentru iepuri:„Vegheați voi, că noine vedem de treabă!”Text și fotografie ELIADE BĂLAN

Pe țeava puștiiLA ZI

Micșorarea efectivelor de iepuri acondus, era firesc, la diminuarea cote-lelor de recoltă aprobate anual, de la129.203 la 122.263 de exemplare, pre-cum și la reducerea numărului de ie-puri vânați, de la 109.369 la 93.758.

Cum se ia o decizie de conjunctură

Se pare că fostul ministru delegatVarga, având la bază un raport sărac îndate și soluții, întocmit de „ageamii” Di-recției de Management al ResurselorForestiere și Cinegetice, fără niciunefort suplimentar de analiză și cercetarede specialitate, lucru ce denotă len-toare, nesimțire și birocrație tălâmbă, aconstatat, pe mai toate planurile șifoarte târziu, că există, într-adevar, undeclin, deloc liniștitor, în ceea ce pri-vește evoluția acestui animal. Ce puteaoare să facă doamna Lucia Varga?Cumva, să-și trimită „specialiștii” săanalizeze starea efectivelor de iepuri întoate zonele populate cu această specieși să discute cu gestionarii fondurilor ci-negetice pentru a afla cauzele reale aledeclinului și soluțiile potrivite pentrustoparea acestui flagel? Răspunsul esteda. Atunci se putea vorbi de responsa-bilitate și profesionalism. Din păcate,fosta ministeriasă a ratat șansa de aarăta că silvicultorii domniei sale își factotuși treaba, că îi interesează starea defapt semnalată din timp și anticipat deconducerea AGVPS în ceea ce priveștesoarta acestor animale. Mă feresc săspun aici că este vorba de incompe-tență, ci doar de o nedorită disfuncțio-nalitate ministerială generată de niștefuncționari plătiți de pomană, care auconvins-o pe șefa lor să aleagă soluțiacea mai la îndemână, logică din punctde vedere administrativ, aceea de alansa public un ordin de protecție pen-tru iepuri, incomplet și părtinitor, infan-til ca aplicabilitate și eficiență practică.Este vorba de „Proiectul de ordin pri-vind adoptarea de măsuri pentru ame-liorarea și protecția populației deiepure-de-câmp”, postat pe site-ul De-partamentului pentru Ape, Păduri șiPiscicultură, în luna ianuarie, gândit,vorba vine, pentru a opri declinul și,mai departe, pentru salvarea unei speciiaflată în pericol. Este adevărat, docu-mentul nu se referă la micșorarea nu-mărului de cartușe ce trebuie trase devânători sau la reducerea perioadei le-gale de vânătoare, respectiv de 1 no-iembrie-31 ianuarie. Asta mai trebuia.

Funcționarii statului nu au nicio răspundere?

Ordinul în discuție, redactat îngoană, merge în altă direcție, ceea ce,tehnic vorbind, nu este rău, anume pe

imperativul combaterii dăunătorilornaturali ai speciei și asigurarea pazeifondurilor cinegetice cu personal in-struit, echipat corespunzător și avizat.Din formulare poți, de fapt, să înțelegice vrei și cum îți place, respectiv că un-deva-cineva trebuie să muncească, maiales gestionarii fondurilor cinegetice șifoarte puțin sau deloc inspectorii dinminister, adică să aibă grijă de iepuri -cuvinte rostite pentru a astupa urecheaacelora care le pasă de salvarea unuibun public. Întrebarea imediată și fi-rească este cine îi plătește însă pe oa-menii responsabilii cu paza, de undeprovin fondurile și logistica pentruechipamente și instruire? Este clar căautorii acestui proiect nu stăpânesccumsecade obiectul muncii pentru caresunt plătiți. Ne pun, de exemplu, înpostura să credem că este o noutateobligația arhicunoscută ce revine pose-sorilor de câini din rasa ogar să res-pecte legea, atât deținătorii cât și ogariiurmând să fie inventariați și notificațiscris într-un interval de timp neprecizatîn ordinul doamnei Lucia Varga. Inevi-tabil, persoanelor li se reamintește căfolosirea la vânătoare a câinilor ogarisau a metișilor de ogari se numește bra-conaj, fenomen de mare amploare, șise pedepsește cu închisoare sau cuamendă severă.

Analizând atent „opera”, descopăr șimăsura, spusă ferm, conform căreia seinterzice, în sezonul 2014-2015, captu-rarea în stare vie a iepurilor în scopulexportului, prinderea fiind posibilă doarîn cazul activităților de cercetare știin-țifică și acțiuni de (re)populare. Stima-bililor, creați confuzie și dați dovadă delipsă de cunoaștere atâta timp cât nuluați în considerare că România estețară membră a UE, fapt ce ar trebui, săvă facă să gândiți mai mult când vorbițide interdicții la export, fără să facețiprecizările cuvenite.

Măsuri improvizate cu obligații generose

Am scris mai înainte despre indife-rența unor oameni care nu dau impor-tanță prea mare protejării acestei speciide animale, dar și despre dăunători șiconsecința imediată asupra fondului ci-negetic. Pe undeva mă bucur că tova-

rășii din Departamentul de Ape și Pă-duri au deschis ochii și au înțeles, spercă nu mă înșel, că răul cel mare pentrupopulația iepurilor nu vine doar de labraconieri sau prădători ci, mai nou, dela lucrările agricole (mecanizare și chi-mizare), aparent inofensive, carealungă, îmbolnăvesc și chiar omoarăvânatul, imediat sau în timp. În conse-cință, proiectul stipulează, fără forță deconvingere, câteva obligații ce revinfermierilor, cărora li se impune ca uti-lajele agricole să fie dotate cu tehnicăspecială de speriat vânatul și pentru ad-ministrarea substanțelor chimice ad-mise pentru combaterea dăunătorilorla culturi, astfel încât fauna cinegeticăsă nu mai aibă de suferit. Nu intru înabordări tehniciste. Ar însemna să letransmit funcționarilor că, încă o dată,sunt superficiali în tratarea neprofesio-nistă a unei problematici complexe,pentru care ar trebui amendați. Dispariepurii cu zecile de mii de pe câmpii șitu îi miluiești pe vinovați, indiferent căse numesc braconieri sau fermieri ires-ponsabili, adevărată cianură în exis-tența iepurilor, cu niște măsuri comunecuprinse într-un ordin generos, fără re-pere clare sau temeiuri legale. Noroccă, până una alta, documentul, așacum este conceput, distinge, într-unanumit mod, ce este rău și ce este binede făcut pentru ca populația celui maivânat mamifer - iepurele de câmp - sănu piardă și mai mult din efective înanii următori.

Totuși, este nevoie de reguli! Este evident că ordinul de protecție

al fostului ministru delegat Lucia Vargaîncearcă, după priceperea și cunoștin-țele sumare ale funcționarilor silvicul-tori de la „centru”, să ne reamintească,de multe ori călcând în străchini, ceeace alții știu de mult, că trebuie respec-tate niște reguli, pentru unii supără-toare, dacă se dorește ca efectivele deiepuri să revină la cotele mai înalte dealtădată. Întrebarea este dacă acest de-ziderat poate fi atins doar prin publica-rea unui ordin ministerial, consideratca fiind salvator doar de cei din Depar-tamentul pentru Ape, Păduri și Piscicul-tură? Mă tem că nu. Știți de ce? Pentrucă documentul exprimă doar interesulautorităților de a justifica o activitatemanagerială neperformantă, retribuitădin bani publici, concomitent cu inten-ția de a ascunde o veche nepăsare, dău-nătoare prin încălcarea legii șipăguboasă prin efectele paralizanteasupra speciei, situație devenită cunos-cută prin intremediul unor lucrări despecialitate și informări documentate,de care trebuia să se țină seama, venitedin partea conducerii AGVPS.

MARTIE 2014 | 7

M inistrul Mediului din Alba-nia a explicat, din parteaguvernului țării, că „am

fost obligați să aplicăm măsuri severeîn scopul protejării speciilor sălbaticeamenințate cu dispariția din cauza bra-conajului”. În continuare a precizat căceea ce s-a întâmplat în ultimele douădecenii în Albania „este un adevăratmasacru”.

Conform unui raport oficial al Mi-nisterului, numărul de vulpi, iepuri devizuină și prepelițe a scăzut cu 30–50%, în timp ce ursul brun, fazanul șiacvila au dispărut aproape complet.Toate ca urmare a faptului că în Alba-nia, țară care numără cca. 3 milioanede locuitori, sunt înregistrate legal75.000 de arme de vânătoare și se re-cunoaște deschis că mai sunt încămulte asemenea arme neînregistrate.

Reprezentanții unor asociații vâ-nătorești susțin deschis că doar „inca-pacitatea autorităților de a ține subcontrol vânătoarea și comerțul ilegal cuanimale sălbatice stau la originea into-lerabilului masacru”.

În mod oficial, Federația Albanezăde Vânătoare arată, de asemenea, cădoar lipsa de control și punere în apli-care corespunzătoare a legislațieiexistente, de către autorități, a condus

la proliferarea fără precedent a braco-najului și la această măsură coerci-tivă, de pionierat în Europa. Iarmăsura a fost luată în mod ostentativde Guvern, în condițiile în care, demai mulți ani, Federația Albaneză deVânătoare a tot solicitat autoritățilorsprijin pentru combaterea braconaju-lui și, prin intermediul FACE, îmbună-tățirea reglementărilor legale îndomeniul vânătorii, tocmai pentruconservarea faunei cinegetice.

De abia acum, după ce MinisterulMediului a luat măsura care a afectatinteresele vânătorilor corecți din Al-bania și îngrijorează vânătorii aseme-nea din alte țări europene, autoritățileau ajuns la concluzia că trebuie săconlucreze cu Federația Albaneză deVânătoare, să-i recunoască rolul și săfie de acord cu restructurarea și refor-mularea statutului acesteia, pentru afi în măsură să concesioneze direct șisă-și asume responsabilitate gestionă-rii terenurilor de vânătoare. Însă,între timp, Federația Albaneză de Vâ-nătoare a fost sărăcită, datorită poli-ticii neprietenești a Ministerului, șiceea ce putea fi ușor evitat ori de rea-lizat în trecut, este mult mai dificil înprezent.

Dacă reflectăm la această evoluție

neplăcută a activității cinegetice dinAlbania și la experiența șocantă pen-tru vânătorii albanezi a acesteia, pede o parte, și, pe de altă parte, la in-terzicerea vânătorii în Delta Dunării,la avertizarea asupra unui pretins pro-iect de lege de abolire a vânătorii înRomânia, la nerespectarea legii vână-torii, în primul rând de către autorita-tea responsabilă, la refuzul acesteiautorități de a conlucra cu AGVPS îninteresul conservării faunei cinege-tice, la dezinteresul acestei autoritățipentru combaterea braconajului, lapromovarea discreționară a noilor vâ-nători insuficient de bine pregătiți șila multe alte asemenea grave gafe aleautorității denumite „publice centralecare răspunde de silvicultură”, nuputem să nu fim îngrijorați în privințaviitorului activității cinegetice din Ro-mânia.

Ne rămâne însă speranța că repre-zentații statului în domeniul cinegeticdin țara noastră vor înțelege și vor în-văța ceva din experiența albaneză înmaterie și, prin urmare, vor reveni larealitate mai înainte de a deveni ne-cesare măsuri extreme. Fiindcă la noisunt suficiente urme ale greșelilor depână acum ale reprezentanților auto-rității, vinovați cunoscuți de decăde-rea activității cinegetice, care încă potfi trași la răspundere și îndepărtați dinfuncții. Pentru liniștea tuturor, stopa-rea declinului activității și salvgarda-rea faunei cinegetice.


AGENDA

Conform unei știri publicate în data de 4.02.2014, într-un ziar de largă circulație din Tirana, GuvernulAlbaniei a interzis vânătoarea, pe întreg teritoriu țării, la toate speciile de vânat, pentru următorii doi ani.

Interzicerea temporară a vânătorii în AlbaniaN. ȘELARU

Un studiu recent, în formă aproape finalizată, a fostpublicat pe site-ul www agvps.ro – Cultură – Lucrăriștiințifice, referitor la o problematică, de mare actualitate,privind „Involuția efectivelor de iepure comun. Cauze șimăsuri.”

Vânătorii și alte persoane interesate de conservarea efectivelor de iepurede câmp pot găsi explicații interesante, dintre care unele inedite pentru ei,precum și măsuri care le stă în putință, în materialul conceput, concis și sis-tematizat, la nivelul conducerii AGVPS.

Se așteaptă observații și propuneri de modificare/completare a acestuia,de la orice persoană în măsură să contribuie la îmbunătățireaelaboratului.

ANUN}

În tot acest interval nu am pututdecât să privim, fără pic de bucu-rie, cum filele calendarului nu-

mărau trecerea zilelor și odată cu eleși perioada încă permisă pentru vână-toarea la fazani. Dar, ca orice pelumea asta, a trecut și această pe-rioadă de așteptare și vremea s-aschimbat favorabil, permițând accesulîn teren. Apele s-au retras, pământuls-a zvântat și, într-un final, am pututieși la vânătoare pentru închiderea lafazani.

În sfîrșit a venit vremea...O dimineață cu cer relativ acope-

rit, dar fără vânt, și cu promisiuneanemărturisită de a prinde și un pic desoare mai spre amiază, se deschisesepeste locurile ce păreau să respire ușu-rate, eliberate de povara zăpezii și scă-pate de scurgerea apelor. Un evantaide structuri se derula în fața noastră,o alternanță de parcele, unele cu co-ceni de porumb recoltați la douăpalme deasupra solului, altele cu ve-getație arbustivă înțelenită în firele us-cate de iederă și, nu în ultimul rând,vreo două șiruri de livadă cu pomi ti-neri cu vîrfurile trecute binișor des-


Vânătoare în februarieDE SEZON

Fazani la închiderea sezonuluiText și fotografie MAC

După zilele cu ninsoare și ger de la începutul luifebruarie, zăpada a început să se topească destul derepede, poate prea repede față de cum ne așteptam.Nămeții formați mai peste tot, care blocaseră accesul înmarea majoritate a terenurilor de vânătoare, au începutsă dispară, lăsând loc peticelor de zăpadă alternând cuporțiuni de teren neacoperit, mustind de apă.

MARTIE 2014 | 11

upra capetelor noastre. Numai bine, oalternanță perfectă la prima vedere, cepromitea o zi plăcută de vânătoare.Rămânea să vedem dacă și fazaniierau acolo unde ar fi trebuit să fie….

O formație flexibilăPentru că nu aveam cîine, ne-am

depărtat cam la 20 de metri unul dealtul și am pornit la pas pe prima par-celă cu cocenii de porumb de-oșchioapă. Unul pe mijloc și ceilalți doila mică distanță de marginile lateraleale holdei. Pământul încă umed în-greuna deplasarea, dar energia nu sedădea bătută în fața celor câțiva centi-metri de noroi adunați pe tălpile cizme-lor. După ce am ajuns la jumătatealocului, am rămas doar doi să străba-tem parcela și am făcut o mică pauzăpentru a-i da timp celui de-al treileacoleg să ajungă în capătul lotului, pen-tru a ține calea eventualilor „fugari”, lazbor sau pedestrași. Efortul a fost fărărezultat, dar câteva voci de cocoș defazan din partea unde urma să ne de-plasăm ne-au readus speranța. Poate căerau dinainte acolo sau poate că pleca-seră pe picioare din porțiunea cu co-ceni, pe la capăt, înainte ca să fi ajunscolegul nostru acolo. Oricum părea căar fi fost o ideea bună să modificămformația mai din timp, înainte de aajunge la mijlocul următoarei parcele.Flexibilitatea formației avea să dearoade.

Fazan, găină, …fazan!Zis și făcut. Parcela următoare era

acoperită cu vegetație arbustivă,

amestecată și greu de străbătut.Numai bună pentru a oferi adăpost vâ-natului. „Scena” arăta foarte bine șipromitea, așa că am pornit la pas, înformația „de 3”, centru cu flancuriușor avansate, prin hățișul de lujeri șiierburi încâlcite. Abia dacă trecusemde primii douăzeci de pași și primulfâlfâit de aripi a întrerupt monotoniadeplasării. „Fazan, găină,… , fazan”!,iar focul a plecat prea târziu…. Coco-șul norocos a dat glas abia după ce s-a lăsat dincolo de liziera de pomi dindreapta noastră. Oricum nu zburaseprea departe, un lucru bun, semn călocurile erau liniștite, iar vânatul nuera deranjat.

Am continuat deplasarea și, dupăprima treime a parcelei, am „rupt” for-mația, doi am trecut mai spre margini,iar al treilea s-a dus grăbit la capătullotului. Mutarea avea să dea roade.Trecusem puțin de jumătatea parceleiși un foc de armă a frânt glasul și zbo-rul cocoșului ridicat pe laterală,

aproape de limita locului. Erau deci bi-nișor înaintea noastră, iar tactica pusăîn practică dădea roade. Până să ajun-gem și noi la capătul parcelei cu vege-tație a mai căzut un fazan, ridicatdintr-o claie de iederă peste tufe demăceș. Am terminat parcela și am con-tinuat pe alta cu livadă tânără, pecare am străbătut-o ușor, dar nicivânat nu am văzut. A trecut timpul și,fără să ne dăm seama, ziua începea săcoboare. Parcela cu cei doi fazani fu-sese cea mai norocoasă. Am văzut maimulte găini de fazan, alt semn bun,alături de liniște, pentru terenul pecare fusesem și, până la final, am reu-șit să avem fiecare vânat în raniță.Strategia noastră se dovedise utilă.

Apărut spre amiază dintre nori,soarele cobora acum, înroșind silue-tele arborilor din lizieră. Petrecusemîncă o zi faină în mijlocul naturii șiavusesem șansa de a fi prezenți la în-chiderea sezonului de vânătoare la fa-zani…!

Ingrediente necesare• un fazan tăiat în jumătăți;• 30 ml de ulei de măslinePentru sosul de vin: • 2 cepe mici; • 2 lingurițe de pastă de tomate;• 500 ml vin de Porto;• ½ pachet de unt;• 250-300 ml supă de pui;• ½ linguriță boabe piper;

cimbru, sare.

Preparare: puneți jumătățile defazan într-o cratiță, adăugați uleiulde măsline și dați la foc mediu pânăse rumenește ușor carnea. Mutațiconținutul în alt vas și puneți-l încuptorul preîncălzit la 200 grade Cel-sius, circa 20 de minute sau până sefrăgezește bine carnea și este bine ru-menită pe toate părțile.

Prepararea sosului de vin: punețisupa de pui într-o crăticioară, adău-

gați pasta de tomate, untul și cepeletăiate mărunt și dați la foc mic ames-tecând permanent. Lăsați să scadă lajumătate și adăugați vinul de Porto,piperul, cimbrul și sare după gust,continuând să amestecați până cândcapătă consistență. Puneți carnea pefarfurie și adăugați sosul de vin. Sepoate servi cu garnitură de pilaf deorez sau cu legume asortate. Unpahar de vin roșu, demisec, shiraz,pinot noir, va adăuga un plus de sa-voare bucatelor. Poftă bună!

FAZAN ÎN SOS „DE PORTO”Gastronomie vânătoreascăNANA NINA

Apreciat întotdeauna ca o delicatesă, fazanul, preparatdupă toate canoanele culinare, va fi mereu felul multașteptat și savurat de meseni, gustul său inconfundabilfiind amintit fără excepție în conversațiile pe temegastronomice ale cunoscătorilor și nu numai.

Acest lucru înseamnă că perso-nalul de teren, însărcinat cuaplicarea minunatelor instruc-

țiuni privind „estimarea efectivelor…etc”, trebuie să profite de nesperata ză-padă oferită (prea) generos de mama-natură în luna februarie și să efectuezeacele observații bazate pe citirea urme-lor și să completeze „elaboratele” for-mulare emise odată cu instrucțiunile.Noi, repetăm recomandarea de a nu seține seamă de aserțiunile noastre, ci săse aplice „fără crâcnire” acele instruc-țiuni. Dar nu ne putem refuza „plăce-rea” de a le răsfoi. Așa… ca să se vadăcă ne-au interesat.

CAP. 7 Vulpea. Art. 35-(1) din instrucțiuni

Nu credem că este necesară cu-noașterea relativă a mărimii efective-lor de vulpe dintr-un anume terendoar pentru că este importantă atât înce privește influența acestor efectiveasupra vânatului mic, cât și… (amreprodus întocmai). Mai întâi, fără a

detalia dieta vulpii, este necesar să rea-mintim că, în această privință, lucrurileau fost de mult clarificate de către cer-cetători și oameni de știință reputați,care au stabilit că vulpea este unul dinmarii consumatori ai diferitelor speciide șoareci dăunători agriculturii și,dacă recunoașteți, poate că și DomniileVoastre ați văzut vulpile, făcând ceeace știu ele mai bine, șoricărind. În opi-nia noastră, cunoașterea populației devulpi este justificată, în primul rând, defaptul că acest animal, atât de urgisit -și, sperăm că temporar, căzut într-o ne-dreaptă discreditare - este totuși un im-portant element al faunei noastrevânătorești, fără a exagera lucrurile îndefavoarea sa. Deci, nu se justifică ne-cesitatea cunoașterii populațiilor devulpe, datorită unei presupuse influ-ențe asupra vânatului mic, deoareceaceastă influență, este NEGLIJABILĂ,dacă am avea luciditatea să apreciemși să recunoaștem calitatea cercetărilorși veridicitatea lor. Noi le recunoaștemși le apreciem, cu atât mai mult cu cât

au fost efectuate de cercetători verita-bili. Revenind la cunoașterea relativăa efectivelor de vulpe, analizată cu„mare grijă” în instrucțiuni, constatămcă prin citirea urmelor pe zăpadă…este practic imposibil, chiar și pentruun operator experimentat, obținereaunor rezultate aproape de realitateadin teren (am reprodus întocmai). Cuaceastă afirmație categorică, un obser-vator experimentat - vorbim aici deunul într-adevăr cunoscător al terenu-lui și al vânatului - s-ar simți descurajatdin start, negăsind în instrucțiuni niciun model de fișă care să cuprindă ur-mele citite pe zăpadă, vulpile nedepla-sându-se în grup, el - observatorulexperimentat și corect -, ar putea spunecam câte vulpi sunt în terenul pe careîl are în grijă, numai deslușind urmele.Dar, în schimb, i se pun la dispoziție câ-teva cifre pentru calculul efectivului,bazate pe presupunerile „redactorului”de instrucțiuni. De pildă, se presupunecă raportul între sexe, acel sex-ratio, arfi de 1,5/1. Ne oprim o clipă aici, nu


Puncte de vedere

Despre „estimarea efectivelorde faună de interes cinegetic” (V)M. GEORGESCU

STUDIU

La jumătatea lunii martie, lucrările privind „estimarea” efectivelor de faună „de interescinegetic” sunt definitivate, văzute și revăzute de către personalul ITRSV-urilor șidepuse pentru o verificare „forte” de către „specialiștii” din forul central, după care seaprobă - sau nu - propunerile făcute de beneficiarii „fondurilor cinegetice” pentru„planul de recoltă” (!?), aplicabil pentru anul respectiv.

MARTIE 2014 | 13

pentru a expune modesta noastră ex-periență, cu câteva zeci de vulpi vâ-nate, ci pentru a comunica rezultatelecercetătorilor Marc Artois și André LeGall în cartea Le renard (Paris, 1988)privind sex-ratio de 1/1 (la nevoie,putem cita mult mai multe studii con-sacrate vulpii, deoarece subiectul neinteresează).

Sau poate se crede că acest sex-ratio este diferit, în funcție de țara încare s-au efectuat cercetările? În exem-plul dat de instrucțiuni, la 10 pui devulpe identificați la vizuini se esti-mează populația adultă pe baza rela-ției 2,5 x n (în care 2,5 reprezintă 1,5femele + 1 mascul…, sau… invers, iarn ar fi numărul de pui recenzați). Înexemplul dat = 10. Din această opera-țiune 2,5 x 10 rezultă cifra 25 care arreprezenta populația adultă. Dar, „re-dactorul” instrcțiunilor apreciază că…deoarece cu siguranță numărul de vi-zuini nu va putea fi înregistrat în to-talitate, a faptului că nu toatefemelele au pui, valoarea respectivăva trebui multiplicată de 3 - 4 ori, ob-ținându-se mărimea efectivului deprimăvară. Dar centralizatorul Tip 5.2al fișelor de observații la vulpe, printr-o notă de subsol, mai introduce un co-eficient mediu de corecție în valoarede 2,0 (sic!), deoarece se consideră cămai există un număr de vizuini ne-identificate, că mai există femele carenu s-au împerecheat și nu ocupă vi-zuini în teren, numărul total deexemplare va fi majorat cu… acel co-eficient mediu de corecție… Deci, saunu înțelegem noi că, pentru aceleașimotive, o dată se cere majorarea efec-tivului prin multiplicarea de 3 - 4 ori,iar în fișa tip 5.2 (menționată) se ceremajorarea cu un coeficient mediu decorecție în valoare de 2,0 (Am repro-dus întocmai). În exemplul dat, 25exemplare (populația adultă calculatămai sus) se multiplică de 4 ori (obser-vați că se lasă libertatea de a alege, detrei sau patru ori!), obținându-se mă-rimea efectivului de primăvară (dinnou, am reprodus întocmai, chiar repe-tând mențiunea!). La acest efectiv deprimăvară „redactorul” instrucțiunilorare în vedere pierderile de 50% dinrândul puilor (ceea ce este perfect po-sibil) și cele de 10 - 20% din rânduladulților și, scăzându-le, se poate ob-ține efectivul de toamnă, cu care seintră în sezonul de vânătoare (Am re-produs întocmai!). Dar… ne între-băm… LA CARE SEZON SE REFERĂ?Deoarece, din păcate, vulpea nu „bene-ficiază” de un sezon de vânătoare care,implicit, ar produce și un sezon deopreliște! Ne-ar bucura să știm căaceastă precizare, despre un sezon de

vânătoare la vulpe, ar însemna ori opremoniție ori o certitudine că, și pen-tru sărmana vulpe, se preconizează in-stalarea unui astfel de sezon. Pe de altăparte, tot acel exercițiu aritmetic, demultiplicare cu n apoi de 3-4 ori,urmat de o scădere a acelor pierderi -repetăm - perfect posibile - ni se pareinutil. Nu efectivul de toamnă deter-mină acea cotă de recoltă, ci efectivul deprimăvară, pus în raport cu un efectivoptim și cu sporul anual. Ori, în cazulvulpii, lipsește nu numai sezonul de vâ-nătoare, dar și precizarea unui spor na-tural - ceea ce încearcă să se sugerezeîn detaliile din instrucțiuni cu calculelede mai sus - lipsind deasemeni și stabi-lirea acelei cote de recoltă. Ar fi corectsă se stabilească o astfel de cotă și pen-tru sărmana vulpe. Cât despre acelecalcule de scădere a pierderilor în po-pulațiile de vulpi, ar fi mai utile în sta-bilirea unui spor natural real, care săservească la acea cotă de recoltă. Tre-buie, totuși, să mărturisim că este„emoționantă” grija față de o speciefără sezon de protecție, arătată în obți-nerea efectivului de toamnă, cu carese intră în sezonul de vânătoare (dinnou, am reprodus întocmai).

Sărim ușor peste recomandările fă-cute în privința marmotei, cu părereade rău că în cazul acestei specii, nu s-acerut multiplicarea numărului de gale-rii dintr-o colonie cu un indice oare-care, sau a numărului de colonii, cuvreun alt indice (tot oarecare).

Probabil că în cazul marmotei s-acontat pe o identificare precisă a popu-lației, deși ambientul acestei specii di-feră total de cel al vulpii, chiar și numaidin punct de vedere al posibilităților deacces și observare, cu toate că ni s-apărut că decelăm în ideile „redactoru-lui” o adevărată slăbiciune pentru apli-carea unor coeficienți de multiplicareaefectivelor.

În cazul viezurelui, Cap. 9 din in-strucțiuni, se revine la indicația de a semultiplica numărul de vizuini locuitecu un factor de multiplicare de mă-rime de 3-4, obținându-se astfel nu-mărul mediu de vizuini din teren (amreprodus întocmai!). Se observă lar-ghețea cu care este lăsat operatorul sămultiplice numărul de vizuini!... Daroare pe ce bază se cere această multi-plicare, nevăzută până acum publicatăîn vreun studiu de cercetare? Preamulte comentarii nu ar fi aici, dar dereținut recomandările privind consem-narea într-un registru (al câtelea regis-tru?) a numărului de vizuini, numărulde intrări și mai ales acele cetăți (șise dă explicația = ansambluri formatedin…). În ajutorul observatorilor de vi-zuini, se dă și un valoros indiciu (!),

cităm: în apropierea acestor cetățisau vizuini găsim adesea o bogatăfloră nitrofilă (urzici) datorită elimi-nării excrementelor în anumite locuridin apropiere (cu scuze mai precizămo dată că am reprodus întocmai)... Cesă facem... trebuie să menționăm acestlucru!... Deci, atenție la descoperireabogatei flori nitrofile - ca să nu spunemdirect, urzică ! Și, pentru a veni în aju-torul celor care caută „cetățile”, cu aju-torul florei nitrofile, în absența urzicilorrecomandăm atenție în descoperireatufelor de ciumăfae, mătrăgună, mă-selariță ori a boschetelor de zmeură.Informația este absolut sinceră și co-rectă, deoarece nu ne permitem să glu-mim într-o chestiune atât de serioasă !

CAP. 10 Alte specii de mamiferede interes VÂNĂTORESC din instrucțiuni

Începând cu familia mustelidelor,iată-ne reveniți la speciile de interesvânătoresc, ieșind - cel puțin din punctde vedere semantic - din lumea fauneide interes cinegetic, (ori „redactorul”a neglijat formularea inițială, ori au fostmai mulți „redactori” ai instrucțiunilor.Poate că cel de-al doilea s-a lăsat furatde „farmecul” tradiției, folosind terme-nul de „vânătoresc”). Oricum însă amenționat că… estimarea efectivelorse va face tot pe baza urmelor lăsatepe zăpadă, existând un mare numărde indivizi care scapă acțiunii. Iar Art.44, recunoaște că observarea celordouă specii - cele două specii de jderi -prezintă un mare grad de dificultate.Acțiunea de estimare are un grad deprecizie redus. Așa este…! dar dacăeste așa, n-ar mai fi trebuit să se facă ovorbire inutilă și să se recunoască de laînceput că estimarea speciilor de mus-telide NU ESTE POSIBILĂ, urmele lă-sate pe zăpadă și (eventual!) „citite”,vor putea servi - cel mult - la confirma-rea prezenței lor într-un teren oarecare.Aproape ne-am plictisit de câte ori amatras atenția asupra acestui fapt. Șiatunci… de ce se mai pretinde estima-rea mărimii acestor populații…?

Și iată-ne în Partea II a instrucțiu-nilor, rezervată păsărilor de interescinegetic la care vânarea este per-misă (probabil s-a evitat pleonasmul…de interes vânătoresc, la care vânareaeste permisă). Este relaxant să poți jon-gla cu termenii…!

Despre cocoșul de munte, numaide bine…! Grea, dar extrem de nece-sară, estimarea ori evaluarea efective-lor o datorăm și acestei neprețuitespecii. Am sugera doar ca printr-unefort - pe care îl cunoaștem foarte bine- personalul de teren să fie stimulat îndescoperirea unor noi locuri de rotit,


apărute în urma modificărilor structu-rale suferite de pădurile noastre, înurma retrocedărilor de suprafețe de pă-dure, cu consecințele cunoscute, prin-tre care se află și dispariția unor locuride rotit și (poate) apariția altora.Această superbă reprezentantă a păsă-rilor de interes cinegetic, merită oriceefort din partea noastră!…

În privința fazanului, (Cap. 12),putem da asigurarea - ca și în cazulmistrețului - că întreg efectivul se vaprezenta la punctele de hrănire - chiardacă nu simultan - dar oricum pe lu-mina de zi, astfel încât va putea fi esti-mat în totalitate. Ce să mai umblăm cudublarea populațiilor naturale ca săobținem efectivul probabil! Ori cu re-cenzarea numărului de pui existenți,în timpul verii, până la deschidereasezonului de vânătoare... pentru caîmpreună cu efectivul de primăvarăestimat să dea o imagine relativ fi-delă a numărului de fazani existentla începutul sezonului de vânătoare(sic!). Nu prea înțelegem cam cum arputea fi recenzat numărul de pui exis-tenți, dar o să ne documentăm.

Comparând procedeele de eva-luare, se recunoaște (în Art. 55) că es-timarea prin observații vizuale aexemplarelor la locurile de hrănire…efectivul de fazani poate fi estimatcu relativă exactitate (termen nou, îninstrucțiuni). Și atunci, de ce să maimajorăm cu cca. 25% numărul înre-gistrat - considerând că nu toți faza-nii vin la punctele de hrănire…? Neîntrebăm… metoda de observații lapunctele de hrănire ori are relativăexactitate, ori trebuie ajutată cu o ma-jorare de 25%? Cam dese aceste invi-tații (indicații) de a fi majorateefectivele. Oare nu s-ar putea profita deaceste sporiri artificiale de efectiv pen-tru a se obține o cotă de recoltă maimare…? Dar, Art. 54 (1) din instruc-țiuni sugerează și utilizarea unei înre-gistrări audio corecte și difuzate lalocul de observație sporește intensita-tea cântecului și șansele de succes. În-chipuiți-vă ce spectacol splendid ar fi,cu pădurea răsunând de cântecele vo-ioase ale fazanilor excitați de concu-rența electronică!…

CAP. 13 Potârnichea. Instrucțiunile cer și aici majorări:

10% din numărul de cocoșei înregis-trați (cântând) pentru a înregistraastfel și cocoșeii fără pereche (am re-produs întocmai). Măsura se aplică

după ascultările efectuate în timpul se-rilor și dimineților liniștite de martie,(când) cocoșii care cântă pot fi ușorlocalizați (am reprodus întocmai). O adoua etapă constă în înregistrarea înperioada de împerechere și constitui-rea teritoriilor în luna martie-apriliea glasului cocoșeilor. Pentru compen-sarea exemplarelor neînregistratesau care nu s-au constituit în perechi,numărul obținut se va majora cu 25-30%. Inevitabil, urmează și o a treiaetapă de estimare a efectivelor de po-târniche, care are loc la punctele dehrănire prin înregistrarea în lunilede iarnă a exemplarelor ce frecven-tează aceste puncte... După observațiicare se vor repeta timp de 2-3 zileconsecutiv, și apoi de 2-3 ori pe par-cursul iernii. Numărul constatat va fimajorat cu 10 - 15%, pentru a înre-gistra astfel și exemplarele care nufrecventează punctele de hrănire (Amreprodus întocmai). Oare și în cazul po-târnichii se crede că descoperind unastfel de punct de hrănire, vor fi 10 -15% din totalul de exemplare, care nuse vor prezenta acolo…? „Redactorul”presupune că da și cere observatorilordin teren majorarea sus-amintită. Re-zumând, se cere o majorare cu 10% +30% + 15% = 55 % față de efectivulestimat prin procedeele de mai sus.

Reținem și specificarea că observa-torul (observatorii) se instalează înlocuri bine camuflate sau observa-toare (?!) în apropierea acestorpuncte de hrănire. (Am redat aceastăindicație cu gândul că, de fapt, obser-vatoarele sunt acele construcții vânăto-rești care se amplasează în pădurepentru observarea și vânarea vânatuluimare (să ne fie scuzat pleonasmul vo-luntar). Dar știind că potârnichea, careeste campestră, în mod firesc ne-am în-grijorat la gândul că va fi necesar săconstruiți observatoare în zona culturi-

lor agricole, pentru a observa (și) po-târnichile. Presupunem, însă, că s-afăcut referire la niște observatoare în-șirate pe liziera pădurii. Dar, oare încazul cocoșeilor de potârniche, acelechemători electronice nu or fi la fel destimulative în privința cântecului aces-tora, ca și în cazul fazanului? Este doaro întrebare retorică, noi cunoaștem răs-punsul, dar ne ferim să facem reco-mandări. În definitiv, este treabaDomniilor Voastre…! Principalul estesă procedați conform recomandărilordin instrucțiuni și să fiți bine camuflați!Încheiem cu o ultimă specie de păsăride interes cinegetic la care vînătoareaeste permisă, referindu-ne la CAP. 14Ierunca.

Pe lângă faptul că nu credem că ci-neva va parcurge cele două etape de es-timare a efectivelor, trebuie săadmirăm intenția de a mobiliza oamenicu chemătoarea pentru ierunci (daroare câți vor ști cum arată o astfel dechemătoare și cum se folosește?). Ceeace ne surprinde este faptul că, în cazulacestei păsări, foarte puțin - spre deloc- cunoscute, instrucțiunile nu prevădcoeficienții de multiplicare salvatori șinici chemătorile electronice recoman-date în cazul fazanului.

***Cu mulțumiri pentru eventuala lec-

tură a aserțiunilor noastre (de cârco-tași?) la instrucțiunile atât deelaborate, asupra estimării efectivelorde… etc. etc., rugăm să se rețină faptulcă nu am avut deloc intenția de a sub-mina sau minimaliza necesitatea celeimai importante acțiuni din administra-rea și gospodărirea fondurilor de vână-toare dar, poticnindu-ne îninterpretarea unor instrucțiuni echi-voce, am simțit nevoia să ne lămurimnoi înșine. Fără altă intenție. În rest,spor la aplicarea instrucțiunilor…!

Despre „estimareaefectivelor de faunăde interes cinegetic”

Argumentele comisiei se bazeazăpe:

• faptul că sunt înregistrate cazuride arme de foc pierdute sau furate,din cauza lipsei de norme standardi-zate la nivelul U.E, referitoare la păs-trarea acestora; afirmația se bazeazăînsă pe cifre și exemplificări greșite;

• posibilitatea achiziționări ilegalea unor astfel de arme de foc în țărilecu reguli mai permisive, omițând săreamintească faptul că achiziționareași deținerea armelor de foc civile suntdeja supuse unui set strict de formali-tăți și controale în U.E, care restricțio-nează, de la astfel de operațiuni, oricepersoană care prezintă o potențialăamenințare la adresa securității pu-blice și siguranței cetățenilor;

• posibilitatea reactivării armelorde foc dezactivate (casate).

În pregătirea susținerii sale dinanul 2013, referitoare la necesitateaintroducerii de norme europene stan-dardizate privind achiziționarea și de-ținerea armelor de foc civile, Comisiaa efectuat o consultare publică, însăulterior a decis să nu ia în considerarecele 81.000 de voturi „împotrivă”, ex-

primate de cetățeni ai U.E interesațiîn această chestiune.

Ca reprezentantă a intereselorcelui mai mare grup de utilizatori dearme de foc civile, compus din peste7.000.000 de vânători, membri a 36de asociații naționale, și din 3 organi-zații internaționale membre, FACE aintervenit în această dezbatere, ară-tând că:

• achiziționarea, deținerea și folo-sirea armelor de foc civile este deja re-glementată la nivelul U.E prinDirectiva Arme, iar deținătorii legaliai unor astfel de arme, cum sunt vâ-nătorii, ar avea de suferit din cauzaeventualelor restricții impuse în plusfață de cele actuale;

• Directiva Arme a fost adoptatăîn 1991 și modificată în bine, cu unacord public larg, în anul 2008, așaîncât FACE apreciază că nu este delocnecesară modificarea și completareaacesteia, însă decizia finală aparțineComisiei;

• deținătorii legali de arme de foccivile, ca de exemplu vânătorii, nu ali-mentează în nici un caz piața neagrăcu arme de foc;

• dacă Comisia vrea să combatăeficient traficul ilicit cu arme de foc,în scopul îmbunătățirii securității și si-guranței cetățenilor, atunci ea trebuiesă se concentreze pe lupta împotrivaorganizațiilor criminale cu astfel depreocupări, nicidecum asupra dețină-torilor legali de arme de foc civile;

• Comisia urmărește, de aceastădată, o țintă greșită, iar modalitățileprin care încearcă să convingă și să-șiimpună voința sunt discutabile dinpunct de vedere democratic;

• Comisia utilizează date inco-recte cu privire la armele de foc pier-dute sau furate, în încercarea de ajustifica pretinsa necesitate de modi-ficare a Directivei Arme.

În concluzie, FACE a considerat șisusținut că nu este necesară încă omodificare și completare a DirectiveiArme, ci Comisia ar trebui să urmă-rească aplicarea întocmai a Directiveiși, foarte important, să controlezeaplicarea eficientă și respectarea ei.

Pentru poziția sa tranșantă și co-rectă, FACE a fost exclusă din Grupulde experți ai Comisiei pentru arme defoc, cu toată dorința acesteia de a seimplica constructiv într-o dezbateredeschisă, de interes pentru cei 7 mi-lioane de vânători europeni pe care-ireprezintă.

În aceste condiții, FACE a convo-cat o întâlnire cu toți europarlamen-tarii implicați în dezbaterea problemeiprezentate, în data de 11 februarie2014, la Bruxels, iar noi, la rândulnostru, am informat în scris europar-lamentarii din România în legătură cuaceastă reuniune, adresându-le rugă-mintea de a fi prezenți și de a ne sus-ține loial interesele la acest nivel.

Deși nu ar fi cazul, subliniem încăo dată pentru vânătorii cu tendințecentrifuge, importanța structurilor vâ-nătorești de reprezentare la nivel na-țional și internațional. Mai ales într-olume, precum cea în care trăim, undea rămâne fără reprezentanți care săintervină în interes comun, la nivelnațional și internațional, ar fi similarcu a rămâne singur „în bătaia și lavoia vântului”.

MARTIE 2014 | 15

LEGISLA}IE

Comisia Europeană intenționează o revizuire a normeloreuropene în materie de achiziție și deținere de arme defoc civile, din cauza activităților ilegale desfășurate cuastfel de arme, susținând că este nevoie de o schimbareesențială pentru „protejarea cetățenilor și perturbareatraficului ilegal cu arme de foc”.

Posibile restricții privindachiziția și deținereaarmelor de foc civileN. ȘELARU

U nii poate au fost fermecați delumea vânătorii încă din pri-măvara vieții, alții poate că

erau deja în miezul verii când au datrăspuns chemării. Indiferent de mo-ment, pentru ei și-a deschis porțile olume de poveste, o lume în care res-pectul ar trebui să fie cel mai impor-tant: respectul pentru viețuitoare,pentru Natură, pentru camarazii de vâ-nătoare, pentru partenerul-câine, pen-tru tir și arma de vânătoare. Toateacestea le învățăm de la cei care ne ini-țiază în tainele vânătorii.

Copil fiind, mă rugam de tata sămă ia cu el la vânătoare, spre dispera-rea mamei care nu prea încuviințaaceasta. Mă punea în câte un loc feritde linia focului, dar și de cărările vâ-natului. Acolo, stând neclintită, ascul-tam fiecare șoaptă a pădurii,recunoscând în ea tupilatul iepurelui,furișarea vulpii, apropierea turmelorde mistreți sau ridicarea în zbor a fa-zanului. Atunci am ascultat pentru


DIN TEREN

Anotimpurile și timpurile vânătorii se perindă prin viațafiecărui vânător într-un mod unic, plin de neprevăzut. Șimă refer aici la cei pentru care vânătoarea nu este doar unsimplu sport de societate, la cei pentru care nu numărulpieselor este important, ci clipa petrecută în linișteapădurii, mersul la dibuite pe cărări neumblate, tirul lapasaj în lumina timidă a apusului de soare, aportulcâinelui din stuful încâlcit, cititul urmelor, ascultareaglasului pădurii și a semnelor lăsate de trecereaanimalelor.

Anotimpurile vânătoriiText și fotografie MARIA SĂVULESCU

MARTIE 2014 | 17

prima oară boncănitul cerbului și lovi-rile sonore ale coarnelor în trunchiurilecopacilor. Atunci am învățat că nu setrage în vânatul cu pene decât în zbor.Tot atunci am învățat a nu mă așeza încărarea vânatului. Noi suntem cei careîi invadăm spațiul și nu el nouă și, dacăînțelegem acest lucru și îl respectăm,putem evita posibile tragedii ce se potpetrece la vânătoare – și, astfel, înțele-gând acest lucru, puteam privi liniștităși de aproape trecerea turmelor demistreți, ridicate de gonacii gălăgioși.Trebuie să mărturisesc însă că niciatunci și nici acum acest gen de vână-toare nu este pe placul meu. În ceea ceprivește vânatul mare, prefer vânătoa-rea de selecție la pândă sau la dibuite,căci atunci poți urmări și alege ce estebine să scoți din teren.

Dar să revenim… La finalul zilei devânătoare, adunați, încălziți de dogoa-rea focului, în aromele unei fripturiudate de un vin bun de buturugă, vâ-nătorii încep a depăna istorisiri. Barbaîncărunțită a vânătorului trăda trece-rea anilor, dar ochii păstrau sclipireaghidușă a copilui ce-și urmărea buniculîndreptându-se spre pușca ce atârna peunul din pereții casei. Pufăind din ți-gara ce și-o învârtea în grabă, între de-gete, lua două cartușe și, cu voceascăzută, vorbind parcă doar pentru el,rostea: „Azi mâncăm un iepure”. Era ozi de sărbătoare și aveau nevoie doarde un iepure. Mai târziu, când copilula crescut și i-a spus bunicului că vreasă se facă vânător, bunicul îi dădu doardouă cartușe, îndemnându-l să se ducăla vânătoare. „Doar două cartușe?” în-trebă tânărul. „Da! Trebuie să tragidoar atunci când ești sigur că o poțiface. Doar atunci te duci la vânătoare.Nu te duci să ologești”. Și mai spuseceva: „Să nu-l împuști de aproape șinici dacă stă jos”!… A fost prima vână-toare și, de atunci, acele îndemnuri aurămas asemeni unor legi nescrise.

Este sfârșit de sezon, sfârșit de fe-bruarie și membrii grupei s-au întâlnitpentru evaluarea terenului. O zi cusoare, călduță, în care ne-am adunat,dornici să ne bucurăm, alături de ca-marazi și câini, de soare și de teren, eli-berați de greutatea purtării puștii.Unul dintre colegi și-a adus cu el junio-rul, un puști de 6-7 anișori. Îi promi-sese că îl ia și pe el, de atâtea ori îlrugase să îl ia și pe el la vânătoare săvadă și el pasărea aceea cu coadălungă și frumos colorată careia tatăl îispune fazan. Auzise de la tatăl său cădimineața devreme le găsești dormindîn crăcile tufișurilor și tare și-ar dori șiel să vadă. Și mai ales ar vrea să vadăși el un căprior sau mai bine un iepu-

raș. Nu vrea să le vadă la grădina zoo-logical, în cuști, vrea să le vadă la eleacasă. Și, ca un mare vânător, vrea săcitească urme. Toată dimineața ne-aînsoțit bucurându-se de tot ce era înjurul lui, a primit două tuburi de ladouă cartușe trase și a fost cel mai fe-ricit. A adormit buștean în mașină, vi-sând la vânătorile pe care le va facecând va fi mare.

Am pomenit de cei care au pășit înaceastă lume din copilărie, dar maisunt și cei care ajung să descopere șisă fie inițiați în arta vânătorii la vârstemai înaintate. Și pentru aceștia bucu-ria este aceeași, iar trăirile sunt ase-mănătoare cu cele ale copilul așezatde tatăl său într-un loc ferit, de undesă poată observa trecerea turmei demistreți.

Vânătoarea necesită răbdare, as-cultare, instruire, studiu și, mai ales,multă pasiune și dragoste pentru na-tură. Dacă picuri din acestea se regă-sesc și dacă la toate mai adăugăm șiun tir iscusit, atunci avem de-a face cuun vânător grozav și inimos.

Este un noroc să descoperi un vâ-nător adevărat, care să te învețe lu-cruri pe care poate nici în cărți nu legăsești: să stabilești vârsta animalelordupă forma și poziția corpului, să ci-teși urmele și semnele lăsate de trece-rea viețuitoarelor, să dezlegi înțelesulstrigătelor păsărilor, să înveți să as-culți spusele vântului.

Acestora și tuturor celor ce sunt pedrumul învățării le doresc să se bu-cure de cât mai multe anotimpuri vâ-nătorești!

Dar natura e în continuă forfotăa acelor neschimbate de mile-nii rânduieli, vindecându-și ră-

nile provocate fie cu intenție, fie dingreșeala omului, transmițând ciclic fau-nei și florei acele stări, de mirifică per-petuare, cărora niciun rău nu le poatesta în cale.

Perpetua forfotăPrimii mesageri ai primăverii sunt

nelipsiții toporași și ghiocei, deloc spe-riați de ultimele petice de zăpadă, caremai îndrăznesc să reziste neputincioaseîn fața razelor de soare, din ce în ce maidogoritoare.

La fel de darnică, fauna nu se lasămai prejos și, sub același imbold, dăsemn ancestral scroafelor viitoaremame să aducă pe lume așteptateleprogenituri vărgate, cu năsuc mic, ochica două mărgele și urechiușe atente laprețioasele învățături transmise de pro-tectoarele lor.

Fidel locului unde a văzut luminazilei, cea mai comună specie de vânatdin țara noastră – iepurele –, răspun-zând metamorfozei naturii, imediatcum simte apropierea primăverii îșicaută femela, cuprins de un specific ri-tual al împerecherii. Din prea puținprotejatul adăpost alcătuit în brazda


DE SEZON

Au trecut ca un vis zilele lui Gerar dar și frumoaselepeisaje de iarnă, plăcute pentru vânători, nu însă șipentru încercatul vânat căruia hrana naturală, adăpostultainic și liniștea firească i-au fost deseori deranjate, fie degrosul omătului, fie de scotocelile prădătorilor și nunumai.

Mesageri ai primăveriiText și fotografie CONSTANTIN RĂDAN

adâncă de toamnă, ies dornici de viațăprimii trei-patru urecheați, niște ghe-mulețe de puf, care depășesc cu puținsuta de grame. Până deprind ale viețiiriscuri, la început, stau tupilați, nu fug.Tot natura-i cea care îi poate apăra, lanevoie, de neprevizibil îngheț și ploireci, iar omul îi poate salva de primej-diile mecanizării avansate din agricul-tură, prin acțiuni conjugate formulateîn cuprinsul unor legi profesioniste, în-țelepte, pe care le tot așteptăm de laspecialiști, poate chiar iubitori ai cine-geticii noastre, deloc mai prejos decâta altor țări. Și cred că tradiția încă neonorează!

Nici asiaticul de origine, de-acumeuropean, sedentarul fazan cu înclinațiideosebite spre ,,vagabondaj”, răspânditla câmpie în mai toate zonele țării, nuîntârzie să răspundă semnelor naturii.Poligamul cocoș, de altfel aprig luptă-tor pentru stăpânirea teritoriului decui bărit, își cucerește aleasa găină care,și ea, la ceas de primăvară, depuneîntr-un cuib, rudimentar amenajat pesol, circa 10-15 ouă.

Regele Carpaților noștri, prin mamaursoaică, deja în apriga perioadă a luiianuarie-februarie s-a înscris printrefruntașii primăverii timpurii, dând naș-tere de la unu până la trei pui, adevă-

rate bibelouri catifelate, la început miciși fără de văz, ca mai apoi să devinăfoarte vrednici la creștere. Să nu uitămcă la maturitate multe dintre trofeelelor au dat României un loc binemeritat,semn al preocupării înaintașilor noștripentru perpetuarea variatei faune ro-mânești. Exemplele ar putea continuași cu păgubitoarea vulpe, cu răpitorullup însă, în același timp, specii apre-ciate pentru rolul lor de agenți sanitariai vânatului. Toate aceste daruri ale na-turii contribuie la îmbogățirea spațiuluinostru cinegetic, prin continua dar as-cendenta trăire. O lume a faunei într-olume a omului!

Urare de sezonAmintindu-ne de frumoasele repau-

suri vânătorești, acum când armele or-tacilor își ocupă locul prin lege rânduit,

iar neprețuitele patrupede tovarășe deaventură își încarcă ,,bateriile” pentruun nou sezon noi vânătorii, ne luăm larevedere de la tainicele poteci de pă-dure și de la întinsele câmpii până lanoua revedere.

Fie ca vânătorul, specialistul, iubi-torul tainelor habitatului, să rămânăbuni mărșăluitori ai potecilor și iscusițicățărători pe înălțimi, ocrotitori ai vâ-natului, tovarăși cu prietenia, curajulși cinstea. Alături de dumneavoastră,ca vânător și cititor al revistei Vânăto-rul și Pescarul Român, doresc marii bre-sle ai iubitorilor acestui hobbysănătate, putere în gândire, speranțăspre mai bine și să nu uitați:… mulțu-mirea de sine se cheamă boală, ori na-tura este judecătorul selecției. Să-iurmăm pașii.

MARTIE 2014 | 19

CE VÂNĂM ÎN MARTIEMamifere: bizam, câine enot, dihorcomun, hermelină, jder, nevăs-tuică, șacal, viezure, vulpe.

Păsări: cioară grivă, cioară grivăsudică, cioară neagră, coțofană.

I


GlonțMUNI}IE

În final observam că, pentru că-prior, vânatul nobil cu cele maimari efective în țara noastră, ca-

librul .300 Winchester Magnum esteexcesiv de puternic, mai ales dacă suntutilizate primele 3 modele americanecâștigătoare în experimentul lui R. Ja-mison. Dar pentru mistreț, ce calibreși ce modele de gloanțe să alegem?

În recenta lucrare a domnului dr.ing. Neculai Șelaru Evoluția efective-lor și recoltelor de vânat în perioada1989-2013 (Almanah VPR, 2014,pag.11-17), găsim la pag. 15-16:

„În contradicție cu aproape toate ce-lelalte specii de faună cinegetică, mistre-țul prosperă în România și îngrijoreazăprin evoluția efectivelor și, implicit, a

Calibre și modele de gloanțe potrivite pentru vânarea mistrețului (III)MATEI TĂLPEANU

Am văzut, în primele două părți ale articolului despre alegerea glonțului, ce modele de gloanțe americane de cal. 300 Win. Mag. păstrează cea mai mare greutate reziduală,cât penetrează ele și ce cavitate provoacă pentru a asigura moartea rapidă a vânatului.Am tras și câteva concluzii. Principala ar fi că nu există un model de glonț universalvalabil pentru orice specie și distanță, în definitiv esențială rămânând plasareaglonțului în zonele vitale și în unghiul potrivit.

Nr. Calibrul Producător Model Greutate Viteza (m/sec) Energia (J)crt. Nominal glonț glonț (g) V0 V200 E0 E200

1 9,3x74R Norma Alaska 18,5 710 567 4797 30602 9,3x62 Geco TM 16,5 770 576 4891 27373 8x64S Brenneke TIG 12,8 900 731 4600 29794 8x57JS RWS ID Clas. 12,8 800 644 4096 2654 5 8x57JRS Norma Oryx 12,7 730 570 3385 20666 .300WbyMag Weatherby BST 11,7 952 820 5735 44427 .300WinMag Hornady SP 11,7 945 815 4747 38268 .30-06Sprg Hornady SST 11,7 903 780 3949 2963 9 .308Win Brenneke TOG 10,7 840 769 3775 2633 10 7mmRMag Prvi Partizan SP 11,3 845 770 4030 264211 7x65R Brenneke TOG 9,7 870 729 3671 257712 7x64 Brenneke TOG 9,7 885 742 3789 267013 270Win Norma SP 9,7 957 782 3848 2569 14. 270WSM Norma Rhino 9,7 950 782 4379 269315. 6,5x68S RWS TMS 6,0 1150 876 3968 2302

pagubelor produse, în marea majoritatea țărilor europene(…) Sporul naturalmare, clima în ușoară încălzire, crește-rea efectivelor din afara zonelor cu lupiși posibilitățile sale de evitare a vânăto-rilor și braconierilor își spun cuvân-tul(…) Din graficul referitor la evoluțiaefectivelor și recoltelor de mistreți la ni-velul României, se observă mai întâi oscădere a efectivelor până în anul 1999,cu 32% (…) apoi o creștere continuăpână la efectivul actual, care depășeștecu 146% efectivul la care ne raportăm(din 1989). Proporțional cu efectivele demistreți au crescut și cotele de recoltărealizate legal, care reprezintă în medie20-27% din efectiv, cu 55% mai mult însezonul 2012/2013 față de sezonul1988/ 1989 (…) Problema o constituienerealizarea integrală a cotei de recoltă,aprobate la un nivel mediu de 32 % dinefectiv, întinerirea populațiilor de mis-treți, pagubele produse de aceștia și ris-cul unei posibile epizootii, chiar încondițiile în care braconajul la mistrețîn România nu este tocmai de neglijat.”

Din graficul de la pag. 15 a lucrăriiputem deduce existența unui efectiv deaproape 80.000 mistreți în anul 2013și o recoltă de circa 20.000 mistreți însezonul 2012/ 2013.

Vânătorii noștri ar trebui deci săpractice mai intens vânarea mistrețu-lui, utilizând fie proiectile unice pentruțevi lise, fie modele europene degloanțe de carabină, având calibrelecuprinse între 6,5 mm și 9,3 mm.

În funcție de metoda de vânătoareși de tipul de teren în care o practică,precum și de dimensiunile pieselor ur-mărite, ei pot folosi un model de glonțde legătură (Oryx, TOG) sau special

(TIG, ID Classic) la vieri capitali, oriunul standard cu manta parțială (SST,TM,SP), la scroafe, tineret sau godaci.

Dacă dispui de o singură carabină,poți schimba doar modelul și greutateaglonțului. Cazul fericit, în care potalege între mai multe arme de diferitecalibre, îi determină pe cei mai mulțivânători să le utilizeze pe cele cu pu-terea de stopare cea mai mare, ca unDublu Express de calibru 9,3x74R lagoană, sau 9,3x62 în teren deschis.

În observator se pot utiliza și cali-brele de 7 mm, 8 mm sau .300 Mag,ultimele doborând și piese de 100-300kg la distanțe remarcabile. Calibrul.308 Win. este foarte precis și cu unrecul mai mic decât .30-06 Sprg., ulti-mul fiind însă preferat în Germania.Calibrul 6,5x68S este foarte razant și

puternic, atenție însă la pasul ghintu-rilor, care poate determina ca unelegloanțe mai grele – deci mai lungi – săbată imprecis la carabine mai vechi. Defapt, potrivirea între un model și ogreutate a glonțului la carabina folo-sită pe teren trebuie să fie întotdeaunaverificată în practică înainte de vână-toare.

Cartușele din imagine au dateleprezentate în tabelul balistic. Ambeleprovin din revista bulgară Lov i Orâjienov. 2007, pag. 8, dintr-un articol sem-nat D&N.

Desigur că oferta de calibre și demodele moderne de gloanțe potrivitela vânarea mistrețului este mult maimare, cele evocate mai sus pot fi însăgăsite în țara noastră sau în țări ve-cine.

MARTIE 2014 | 21

TEST MINISTERIAL PENTRU EXAMENUL DE VÂN~TOR (II)

În Anexa 6 a Regulamentuluipentru obținerea permisului devânătoare, promovat prin Ordinul539/2009 al M.A.P.D.R, există oîntrebare care reliefează, cum nuse poate mai convingător, exi-gența și responsabilitatea coauto-rilor anexei, în materie deexigență pe linie de promovare anoilor vânători. Redăm at-litte-ram testul la care ne referim:

„75. Ce specie de interes ci-negetic este prezentată în imagi-nea alăturată?

a ) pisica sălbaticăb) râsulc) jderul de piatră”Orice comentarii ni se par de

prisos!


Reuniune FACEAGENDA

Noutăți de la FACEREUNIUNEA COMITETULUI DE DIRECȚIE AL F.A.C.E. DIN 27 FEBRUARIE 2014, DE LA BRUXELLESText și fotografie BIANCA IORIATTI

O cuparea postului, rămas liberîntr-o perioadă de intense dez-bateri pe teme cinegetice la ni-

velul Comisiei Europene, devenisestringentă. În plus, dl. Filippo Segato alăsat o impresie bună membrilor FACE,încă din timpul discursului său inaugu-ral, în care a precizat că dorește să con-struiască o relație de încredere îninteriorul și exteriorul FACE, pentrurealizarea obiectivelor acestei organi-zații, pe care a dovedit că le știe foartebine.

Angajarea noului secretargeneral Filippo Segato

Comunicarea fiind meseria sa debază și componentă extrem de impor-tantă în societatea de astăzi, va încercasă o fructifice, din plin, în relațiile cevor trebui reluate imediat după alege-rea noilor europarlamentari și a noilorstructuri europene. Una dintre acestestructuri, de o importanță covârșitoarepentru vânători, a fost și rămâne Inter-grupul Vânătoare, Pescuit și Mediu În-

conjurător, care activează în cadrul Par-lamentului European încă din 1985,având o valoare simbolică pentruFACE, dar constituind, totodată, un in-strument de lobby extrem de prețios.Condiția esențială pentru constituirea

acestui intergrup în cadrul Parlamen-tului European este legată de obținereaa cel puțin trei semnături din partea atrei grupuri politice. Cu cât aceste gru-puri politice sunt mai mari, cu atât efi-ciența votului privind diferite deciziiluate la acest nivel este mai sigură.

Pe lângă optimismul pe care noulsecretar general l-a afișat, s-a mai pututobserva și un anumit pragmatism,acesta propunând o implicare energicăa vânătorilor în manifestările ce voravea loc de-a lungul întregului an înParlamentul European, evenimente cetrebuie privite ca oportunități realepentru FACE. De exemplu, imediatdupă alegeri, conducerea FACE va in-vita diverși membri parlamentari, sim-patizanți ai vânătorilor, la sediul FACE,iar unul dintre primii pași pe care îi vaîntreprinde va fi demararea unui lobbypolitic eficient. În opinia domnului Fi-lippo Segato, trebuie să implicăm și in-dustria aferentă sectorului cinegetic înefectuarea unui lobby puternic, fiindcăprofitul acestora are la origine vânătoa-

Filippo Segato, secretarul generalal FACE

rea, având deci interesul direct ca vâ-nătoarea să fie menținută. Pe de altăparte, nu trebuie omise conferințeletehnice care au un mare succes, com-pletate printr-un bufet pe bază de pro-duse vânătorești, care stârneșteentuziasmul și curiozitatea publicului,alcătuit mai mult din nevânători.

Aniversarea a 45 de ani de punereîn aplicare a Directivei Păsări

Este o ocazie unică pentru FACE săprezinte publicului larg, în mod specialfactorilor de decizie ai instituțiilor eu-ropene, eforturile pe care vânătorii șiasociațiile lor le întreprind, fără ezitare,în interesul conservării speciilor devânat. În aces sens, FACE a colectatdeja o bază generoasă de date, cuprin-zând proiecte demarate și realizate deorganismele cinegetice din Europa, maiales din regiunea mediteraneană, în fa-voarea conservării diferitelor specii depăsări migratoare.

Studiul OMPO asupraconservării speciilor de păsări

Studiul este contractat cu organiza-ția pentru Păsări Migratoare dinPalearc ticul Occidental (OMPO). De fie-care dată când sunt antamate discuții lanivelul Comisiei, privind protecția păsă-rilor, datele sunt furnizate de BirdLifeInternational, iar datele culese de la vâ-nători sunt ca inexistente, din simplulmotiv că acestea nu au fost revizuite deun consiliu științific al OMPO. Așadar,într-o primă etapă, o serie de fișe vortrebui completate de fiecare țară. Ur-mează ca echipa OMPO să extragă dinaceste fișe - mai mult sau mai puțin ex-haustive - rezultatele fiabile. Situația fi-nanciară a proiectului este optimistă,având în vedere că țările membre și-audat acordul pentru acest proiect și l-aufinanțat cu 10% din propriile cotizații.

Speciile exotice invaziveFACE a participat la un atelier or-

ganizat de Comisia ENVI (Comisia UEpentru Mediu) privind speciile exoticeinvazive și a prezentat munca între-prinsă în cadrul Convenției de la Berna,pentru elaborarea Codului de Conduităpentru vânătoare și specii exotice inva-zive. Mesajul principal a fost că vână-toarea nu mai este „o cale deintroducere prioritară” a speciilor exo-tice invazive și că vânătorii trebuie săadopte o abordare responsabilă, pentrua garanta respectrea acestei dorințe.FACE a urmărit îndeaproape votulamendamentelor în comisia ENVI. Ast-fel, amendamentul FACE, referitor ladefiniție, a fost adoptat, dar a fost, dinpăcate, respins, cel privind bunăstareatuturor animalelor domestice și sălba-

tice, ceea ce confirmă, din nou, căatunci când este vorba de problemeprivind animalele, Comisia ENVI esteputernic influențată de prejudecățileideologice ale unor eurodeputați. Ur-mătoarea oportunitate, care nu trebuiescăpată, este aceea de a convinge sta-tele membre ale Consiliului UE să in-troducă în textul proiectului deregulament cel puțin o clarificare, con-form căreia UE nu are competența di-rectă pentru a legifera bunăstareaanimalelor sălbatice.

La sfârșitul anului 2013, ConsiliulEuropei a adoptat o rezoluție pentruaplicarea codului de conduită pentruvânătoare și „speciile exotice invazive”,care conține, pe lângă anumite criteriiîmpotriva activităților de vânătoare, șielemente pozitive, precum „rolul vână-torilor în supravegherea și controlul spe-ciilor exotice invazive”.

Vânătorii sunt deținătorii unei cu-noașteri tradiționale și profunde a spe-ciilor sălbatice și a mediului natural și

întrețin relații strânse cu comunitățilerurale. În țările europene, vânătoriicontribuie la conservarea biodiversită-ții, în cooperare cu cercetătorii în do-meniu. Aportul lor permite adeseacercetătorilor să realizeze studii care nuar putea fi întreprinse decât cu dificul-tate. Totodată, vânătorii, având unnivel corespunzător de formare și edu-cație, ar putea participa, eficient, la ur-mărirea programelor de distribuire aspeciilor exotice invazive și ar puteajuca un rol important în supraveghereaspeciilor de acest tip, recent introdusesau apărute.

De aceea, FACE este de părere căîntr-o etapă următoare se pot demonstraavantajele ne-constrângătoare în raportcu regulile juridice constrângătoare. Darpentru aceasta, vânătorii trebui să fur-nizeze anumite informații în ceea ce pri-vește activitățile lor.

Despre alte noutăți, după AdunareaGenerală a FACE din aprilie 2014, dela Malmö, Suedia.

MARTIE 2014 | 23

Chiar dacă timpul iernii a trecut,vremea este în continuare rece,iar zilele cu temperaturi în

apropiere de 0 grade Celsius, mai alesnoaptea, sunt încă frecvente. Podeauacuștii, chiar dacă este din lemn și cuizolație sintetică, nu oferă condițiilede confort necesare pentru a proteja

câinele de frig și umezeală așa cum artrebui. Intră cu labele ude de afară,adesea cu noroi, iar vara podeaua sepoate incinge simțitor în perioadele cutemperaturi ridicate. Pătura sau bu-cata de covor, pe care cu toții am în-cercat să o punem pe podea, a sfârșitcel mai adesea făcută franjuri și prin

cine știe ce colț al grădinii sau curții.Fie din plictiseală, fie ca să se „răz-bune”, apucă bucata de cârpă și îșivarsă oful pe ea. Iar podeaua cuștii ră-mâne mereu descoperită. Ce să facem,așa sunt câinii, mai ales dacă nu avemsuficient timp pentru a ne ocupa de ei.

După multe încercări, unele maipractice decât altele, se pare că rezul-tatele au dat câștig de cauză unui ma-terial cât se poate de simplu de găsit,deloc sofisticat și care oferă o serie deavantaje grație proprietăților sale na-turale. Acesta nu este altul decâtfânul, așa cum îl cunoaștem cu toții.

Fiind un produs natural, fânul nueste respins de câini, deci are toateșansele de a sta pe podeaua cuștii, estedrept puțin „rearanjat” de „proprie-tar” după propriul simț, mai mult saumai puțin ordonat. Dar rămâne încușcă! Fânul, grație structurii și com-poziției sale, funcționează ca un stratizolator, cu o bună ventilație, ce per-mite evaporarea rapidă a umezelii,păstrând un mediu uscat. Iarna păs-trează căldura iar vara oferă un mediurăcoros. Adăugând acestor calități fap-tul că emană un miros plăcut, grațietaninurilor din ierburile naturale,miros se pare neagreat de insectele pa-razite, fânul oferă și un mediu sanitarsănătos, un element demn de toatăatenția când vine vorba despre igienaanimalelor.

O precizare trebuie făcută. Nu con-fundați fânul, iarba pajiștilor și poie-nilor, cu paiele rezultate dupărecoltarea cerealelor. Paiele, din cauzastructurii și compoziției, se macinăfoarte repede, rezultând un materiallipsit de structură și mult praf, cepoate afecta sensibil starea de sănă-tate a patrupedelor.

Înainte de a încheia, să menționămși faptul că fânul este un material na-tural, ieftin, și chiar dacă va trebui săgăsim un pic de timp pentru a-l aduceacasă, merită tot efortul pentru aputea oferi un plus de confort sănătos,binemeritat de partenerul nostru pa-truped, după efortul depus și pentrucă a fost și este mereu alături de noipe teren, indiferent dacă este timp deiarnă, cu zăpadă și ger, sau este vre-mea verii, cu soare dogoritor de au-gust.


CHINOLOGIE

Confort sănătos pentrucâinele de vânătoareText și fotografie ALECSANDRU CODRIN

Sunt multe aspecte ce pot fi dezbătute atunci când vinevorba despre îngrijirea câinelui de vânătoare, dar de dataaceasta am să mă opresc asupra adăpostului pe caretrebuie să îl oferim partenerului nostru patruped. Mărefer aici la cușcă și, mai precis, la ceea ce putem așternepe podeaua cuștii pentru a oferi un substratcorespunzător din punct de vedere igienic, dar și unoarecare confort, de ce nu, pentru cel ce ne este alăturiîn ieșirile noastre în terenul de vânătoare și nu numai.

M enta, în limba greacă mín-tha, face parte dintr-un gence cuprinde 25-30 specii de

plante aromatice din familia Lamia-ceae, răspânditepe tot globul, în Aus-tralia, în America de Nord și cele maimulte în Europa și Asia, existând și oserie de hibrizi, aceștia din urmă fiindfolosiți cu preponderență pentru extra-gerea substanțelor folositoare. Dinaceeași familie de plante fac parte șicimbrul, cimbrișorul, măghiranul, sal-via și levănțica. În limbaj popular, lanoi în țară, menta este cunoscută șisub numele de diană, ghiazmă, iarbăcreață, iasmă, izmă de gradină, izmăde leac, nintă rece, piperiță, mentăcreață sau izmă creață.

Planta crește spontan, pe o varie-tate largă de terenuri, preferând în ge-neral un climat moderat. Majoritateaspeciilor sălbatice nu au însă calitățilemedicinale ale așa-numitei „mentăbună”. Aceasta este reprezentată printrei specii de mentă: menta de apă(Mentha aquatica), menta dulce(Mentha viridis sau spicata) și hibridulprimelor două, menta pipărată (Men-tha piperita) care este și cea mai folo-sită specie în prezent. Celor trei speciili se alătură și menta creață (Menthacrispa). Mentha piperita are un gust

puternic și mentolat, mai puternic laplanta proaspătă decât la cea uscată,iar ceaiul de mentă, în general, areefect calmant și stimulează digestia.

Menta bună nu crește spontan, cise cultivă în grădini, unde se înmul-țește foarte rapid, prin replantarea tul-pinilor sale subterane - stoloni. Culesulmentei se face pe timp frumos, cusoare și căldură, timp în care plantasecretă un maximum de uleiuri vola-tile. Se culeg părțile aeriene, tulpina cu

tot cu frunze, recoltarea făcându-se cupuțin înainte ca planta să înflorească.După recoltare, se usucă la umbră, înlocuri bine aerisite, lipsite de umidi-tate. Dintr-un kilogram de mentăproaspătă se obțin circa 200 de gramede plantă uscată. Se recomandă păs-trarea în pungi de hârtie, în spații ră-coroase, fără umiditate.

Menta se poate folosi sub diferiteforme, cum ar fi spre exemplu pulbe-rea, infuzia la cald, infuzia combinatăcaldă și rece, tinctura sau uleiul volatil.Preparatele din mentă se pot folosipentru prevenire și ca adjuvant în tra-tarea unor afecțiuni ale stomacului șicolonului, ale căilor urinare, în răceliși stări febrile, mâncărimi ale pielii șiarsuri ușoare, precum și în cazuri demigrenă sau situațiile de epuizare șioboseală excesivă. Utilizarea prepara-telor din mentă, a uleiului volatil înspecial, trebuie facută însă cu atenție,deoarece pot apare efecte secundareanedorite, uneori chiar grave. Înainte dea folosi preparatele din mentă, este re-comandat să cereți și părerea medicu-lui. Este foarte ușor să confundămsimptomele sau aspectul unor afecțiuniși de aceea opinia medicului specialisteste neapărat necesară și se impune cao măsură de siguranță.

MARTIE 2014 | 25

Plante tămăduitoare FLORA

MentaDOCTOR PLANT

O adevărată plantă de leac, considerată adesea adevărată plantă magică, folosită înunele zone și ca plantă alimentară, menta sau izma bună, cum mai este cunoscută, seregăsește în multe dintre tradițiile popoarelor. Este poate și unul dintre motivelepentru care cercetatorii i-au acordat o atenție deosebită și au descoperit calitățivindecătoare reale în frunzele sale atât de aromate.


noutăți de prin magazine

Una dintre cele mai strălucitoarelunete din lume, având optica tratatăRainGuard HD®, este complet echi-pată pentru a ținti cu precizie letalăîn cele mai grele și umede condiții.Performanța în condiții de luminozi-tate scăzută, fără precedent pentruBushnell, este datorată tratamentu-lui suplimentar Ultra Wide Band. Ast-fel, lentilele tratate completmulti-strat oferă o transmisie uimi-toare de 95% lumină, adică de peste300% mai mult a spectrului luminosvizual decât înainte.

Corpul lunetelor, dintr-o singurăbucată, testat la 10.000 de focuri cu

calibru 0,375 H & H și 100% rezistentla apă, umplut cu Argon, nu poatedecât să crească fiabilitatea, făcândaceastă serie de lunete infailibile.

Amintiți-vă, punctul culminant alvânătorii va fi, cel mai des, în condițiide lumină scăzută. Fiți pregătiți înconsecință!Caracteristici• RainGuard® HD• Acoperire Ultra Wide Band• optice Magnum recoil-proof• corp dintr-o bucată • corp umplut cu Argon• 100% rezistent la apa,

aburire și la șocuri

Tehnologia pe care o doriți, într-un design compact, ușoară și reîncărca-bilă. Datorită tehnologiei OPTISENSE®, intensitatea luminii lanternei se re-glează automat în funcție de luminozitatea mediului, fără a fi nevoie debutoane sau comutatoare. Acest lucru permite 7R SEO de a sesiza nivelul delumină din zona înconjurătoare și să o ajusteze automat, ajutând pentru aeconomisi energie. Este dotată cu un cablu de încărcare compatibil USB carepoate fi folosit pentru reîncărcare chiar în timp ce iluminează. LED Lenser®SEO® 7R combină cele mai bune funcții ale seriei într-un design modern.

LED-uri: LED 1x High End putere cu LED alb, 1x High End LED roșuGreutate: 93 gFlux luminos: 220 lm - 20 lmDistanța de iluminat: 130 m - 40 mDurata de funcționare: 5 h - 20 hBaterii Li-Ion, consum: 3,2 Wh

ARROW INTERNATIONAL

Led Lenser SEO 7Rpentru oameni activi

ARROW INTERNATIONAL

Bushnell Elite® - testat șidovedit, superioritate fărăcompromisuri

ARROW INTERNATIONAL

Sauvestre BFSMuniția Sauves-

tre BFS cu proiectilde plumb este rezul-tatul combinației din-tre un nucleu centraldin oțel, înconjuratde o masă foarte greade aliaj de plumb șiun sabot, format dindouă semi-cochilii, cu

rol de a capta gazele de ardere, oferindîn același timp flexibilitatea de a treceprin țeava armei. Camera dublă de ex-pansiune din spate reglementează ex-tinderea gazelor de ardere și reducereculul. La ieșire, sabotul se despridede proiectil, fără a influența traiectoria,stabilitatea fiind asigurată de stabiliza-torul din techno-polimer în formă desăgeată.

Avantajele Sauvestre BFS:• puterea de oprire mare• precizie remarcabilă de

până la 100 de metri• securitate maximă: nu ricoșează• Confort: recul redus

PESCUITOrdinul de prohibiție 28

Pescuit la răpitor 30Pescuit staționar 32Pescuit la feeder 34

Pescuit la muscă artificială 36Spinning 38

Foto

: ALI

N-C

OD

RU

MA

NU

martie

MARTIE 2014 | 27

Apele s-au dezghețat dar, datorită topirii zăpezilor,sunt tulburi și au nivelul mult mai ridicat decât cel nor-mal.

Se apropie perioada de prohibiție a pescuitului care,în sfârșit, a fost reglementată prin Ordin de ministru săînceapă pe data de 1 aprilie. Găsiți detalii suplimentareîn articolul dedicat în exclusivitate acestui subiect.

Vom căuta peștii pașnici în zonele cu stuf din apro-pierea malurilor, unde apa s-a încălzit și este mai lim-

pede. Aceștia nu vor refuza buchetul de chironomide,viermuși de carne sau combinația acestora.

Peștii răpitori atacă și ei, în apropierea malurilor,mărunțișul care se încălzește la soare.

Pescuitul știucii este interzis până la termenele pre-văzute în Ordin.

Pescuitul în apele de munte cu salmonide este acum,reglementat de Ordin, interzis până la 30 aprilie inclusiv.

CE PESCUIM ÎN MARTIE

C onform Art. 1.- (1), din SEC-ȚIUNEA 1 – Zone și perioadede prohibiție, „se instituie mă-

suri de prohibiție pentru pescuitul înscop comercial, recreativ/sportiv și fa-milial al oricăror specii de pești, crus-tacee, moluște și al altor viețuitoareacvatice în habitatele piscicole natu-rale, pe o durată de 60 de zile, în pe-rioada 1 aprilie-30 mai inclusiv, iar înapele care constituie frontieră de stat,inclusiv Golful Musura, pe o durată de45 de zile, în perioada 1 aprilie-15 maiinclusiv, cu excepțiile prevăzute în pre-zentul ordin.”

Din nou semnalăm imposibilitatea

aplicării prevederilor în cadrulR.B.D.D., unde interzicerea pescuitu-lui în scop famifial rămâne o simplăutopie.

Ca o noutate, la aceeași SEC-

ȚIUNE 1, Art. 3- b) și c), în zonele si-tuate pe Dunăre Veche, între conflu-ența canalului Olguța cu DunăreaVeche și confluența Dunărea Veche cuCanalul Sulina, Mm 13+1.000 și pesectorul cuprins între confluența cucanalul Sulina, de la Mm 13+1.000 șipână la confluența cu canalul Sulina,Mm 8+600, pescuitul recreativ/spor-tiv nu mai este condiționat de elibera-rea capturilor în mediul acvatic.

Condiționarea rămâne însă vala-bilă pentru cursul vechi al brațuluiSfântu Gheorghe din zonele rectifi-cate – Art. 3- f).

Informații interesante pentru pes-carii sportivi se regăsesc în SECȚIU-NEA a 2-a, Specii și perioade deprohibiție, Art. 5

„Art. 5. - (1) Fără a aduce atingereprevederilor art. 1 se interzice pescuitulcomercial, recreativ/sportiv și familialal speciilor de pești și al altor viețui-toare acvatice, după cum urmează:

a) știuca, începând cu data intrăriiîn vigoare a prezentului ordin până ladata de 15 martie inclusiv în perime-trul Rezervația Biosferei „Delta Dună-rii” și până la data de 25 martieinclusiv în restul habitatelor piscicolenaturale;

***c) coregonul, păstrăvul de mare, li-

panul, tot timpul anului;d) păstrăvul indigen, păstrăvul cur-

cubeu și păstrăvul fântânel, începândcu data intrării în vigoare a prezentuluiordin până la data de 30 aprilie inclu-siv și din 15 septembrie până la data de31 decembrie;

***(2) d) pescuitul guvizilor, pe o duratăde 30 de zile, în perioada 1 mai-30mai inclusiv.”

De observat, din nou, perioadafoarte scurtă de protejare a știucii, lă-sarea la voia întâmplării a salmonide-lor, de la 31 decembrie 2014 până laapariția Ordinului de prohibiție pen-tru anul 2015 și protejarea guvizilorîn perioada de început a vacanțelorestivale pe malul mării.

Ca și în anii precedenți,conform Art. 10. - (1), „Prevederileprezentului ordin nu se aplică unități-lor de acvacultură, inclusiv celor situateîn ariile naturale protejate, cu excepțiacelor din teritoriul Rezervației BiosfereiDelta Dunării.”

În încheiere, subliniem din nou în-târzierea apariției Ordinului, deșipriectul postat pe site- ul A.N.P.A.,încă din prima decadă a lunii decem-brie 2013, ne dăduse speranța reveniriila normalitate în acest domeniu.

LEGISLA}IE


În Monitorul Oficial, Partea I nr.116 din 17/ 02/ 2014 a fost publicat Ordinul nr. 83/ 2014 privind stabilireaperioadelor și zonelor de prohibiție a pescuitului, precunși a zonelor de protecție a resurselor acvatice vii în anul2014, emis de Departatamentul pentru Ape, Păduri șiPiscicultură.

Ordinul de prohibiție

Pescari, la ordin!Text și fotografie MUGUREL IONESCU

Prevederileprezentului ordin nu

se aplică unităților deacvacultură, inclusiv celorsituate în ariile naturaleprotejate, cu excepția celordin teritoriul RezervațieiBiosferei Delta Dunării.

D ebutul sezonului este perioadaideală pentru a testa pe terenși a pune în practică toate teo-

riile pe care le-am studiat de-a lungulperioadei reci. Vom trebui, pentru în-ceput, să definim o strategie generalăreferitoare la compoziția nadei, în func-ție de tactica de nădire.

AlcătuireLa alcătuirea nadei trebuie să avem

în vedere, în primul rând, modul încare vom nădi. Începem cu o nădiregrea, în forță sau vom prefera o nădirediscretă?

În mod normal, se impune limita-rea cantităților de făină și nadă vie, încondiții de pescuit dificile dar, în ace-lași timp, vibrațiile produse de bulgării

de nadă, în contact cu suprafața apei,pot stârni curiozitatea peștilor. Pentrua corela cele două aspecte, aparentcontradictorii, există o soluție: folosireaunei cantități importante de pământ.

Acesta permite sporirea considera-bilă a volumului nadei, fără a influențavaloarea nutritivă. Rămâne de estimatcondițiile în care pământul trebuie săfie sau să nu fie amestecat în nadă.

Deoarece avem de-a face cu peștipuțin activi, se recomandă realizareaunui pat-suport din pământ, pe carevom depune, cu ajutorul cupei de nă-dire, nadă bogată în larve. Vom obțineefectul scontat: vibrații puternice prinnădirea de pornire cu bulgări de pă-mânt, lipsiți de calități nutritive, fără asperia cei câțiva pești din zonă.

Rețetă de nadă pentru sezonul de tranziție

Vom concepe o nadă simplă, în carevom utiliza un ingredient mai puțin uti-lizat, zațul de cafea. Compoziția va fiurmătoarea:• trei părți pesmet roșu;• două părți biscuiți prăjiți măcinați;• o parte zaț de cafea.

Pesmetul roșu se obține prin coace-rea controlată, în tava cuptorului, a pes-metului alb obișnuit, supraveghindu-lpână ajunge la culoarea dorită, porto-caliu aprins spre roșu. Pe lângă culoareaatrăgătoare, acesta își va micșora sub-stanțial calitățile nutritive și le va sporipe cele dispersante. Același procedeu seva aplica și prafului de biscuiți.

Zațul de cafea va fi bine uscat,două, trei zile, apoi trecut și prin tavacuptorului, pentru mai multă sigu-ranță. Calitățile acestuia, care-l reco-mandă pentru această perioadă, suntculoarea închisă, care va influența cu-loarea nadei, un puternic efect disper-sant, calități nutritive nule și efectexcitant asupra peștilor datorită rezi-duurilor de cofeină.

Pământul va fi utilizat separat deaceastă dată, în debutul partdei de pes-cuit, în modul și în scopul pe care le-am descries anterior.

Provocarea pescuitului dificil, odatăacceptată, vă va aduce, cu respectareacâtorva principi, satisfacții pe măsură.

ATELIER

MARTIE 2014 | 29

Alchimia nadelor

Când apele sun reci, la început de sezon, pescuitul este destul de dificil. Peștii, amorțițide frig, se concentrează în zone foarte precise care, de multe ori, sunt dificil delocalizat. Nu este deloc plăcut să pescuiești când temperaturile nu depășesc 5°C. Dar există provocarea pescuitului dificil când, la fel ca în concursurile de pescuit,fiecare prezentare contează.

Nade pentru ape reciText și fotografie MUGUREL IONESCU

Unele dintre nălucile care daurezultate, atât în perioadeleimediat premergătoare înghe-

țului, cât și imediat după ce apele seeliberează de sub prinsoare gheții, suntcicadele. Artificiale compuse dintr-otablă lestată ventral, cu ajutorul unuiplumb turnat într-o matriță, cicadelesunt, pe cât se simple, pe atât de efi-ciente, în a prinde aproape orice speciede pește răpitor, atâta vreme cât le ale-gem corect și odată ce învățăm să leprezentăm în funcție de nevoile de hră-nire a peștilor din perioada respectivă.Sunt mici, compacte, pot fi lansate ușorla distanțe mari și compensează dimen-siunile reduse prin care se prezintă înapă prin amprenta vibratilă foarte pu-ternică, căci vibrația emisă de aceastănălucă este ceea ce semnalizează răpi-torului prezența unei posibile prăzi înzonă și îl determină să atace.

ConstrucțieCicadele au, de obicei, trei găuri de

prindere situate în partea dorsală, careschimbă frecvența vibrației. Primagaură dinspre cap este folosită în pre-zentările longitudinale, în ape deadâncimi mici, cea de-a doua gaurăeste cea „versatilă”, pentru un pescuitîn orice situații, iar ultimul punct deprindere se recomandă pentru prezen-tări verticale, deasupra sturcturilorsubmerse.

Din experiența proprie am observatcă punctul de prindere din mijloc func-ționează cel mai bine cu majoritatea ci-cadelor de la diverși producători, fie einiponi sau americani. Primul punct deprindere atenuează, de multe ori, vi-brațiile cicadei. Acum, depinde și decât de mult sau de puțin vibrează ci-cada atunci când este prinsă de punc-tul din mijloc. Am pescuit cu cicade


Pescuit la răpitorTEHNIC~

Când zumzăie cicadeleText și fotografie ANDREI ZABET

Primăvara este anotimpul trezirii naturii la viață și al noilor începuturi, inclusiv înpescuitul la răpitor. Chiar dacă aceste începuturi, când vorbim de pescuitul șalăului,pot fi mai greoaie dintr-o serie de factori care țin în special de condițiile de mediu. Sespune că șalăii mănâncă bine imediat după „spartul gheții” și de cele mai multe ori așaeste. Însă, în lacurile de mari dimensiuni, care au o inerție termică pe măsuravolumului de apă conținut, lucrurile se „încălzesc” ceva mai greu.

care vibrau foarte puternic prinse depunctul din mijloc și, în condiții grelede pescuit (front atmosferic rece carevenise cu o noapte înainte), primulpunct de prindere a oferit șalăilor apa-tici exact vibrația care reușea să-i facesă atace – slab, de mlte ori se „lăsau pefir”, cum se spune, dar măcar mi-auoferit capturi consistente într-o manșădintr-un concurs, desfășurat pe Dârvariacum ceva ani. Prezentările erau cît sepoate de lente, târâiam practic nălucape substratul presărat cu ștepi și, dincâți șalăi am prins în acea manșă, ma-joritatea abia dacă apucau năluca,motiv pentru care toți au fost prinși peancora dublă din coada cicadei, peștiifiind înțepați în „vârful buzelor”. Ci-cada la care am pescuit atunci era unEvergreen LittleMax de ¼ oz., adică de7 grame.

PrezentareImediat după dezgheț, care sunt

principalele condiții pe care trebuie săle bifăm pentru a prinde șalăi la ci-cade?

În primul rând, să avem cicade dediverse greutăți, adaptate adâncimii lacare pescuim și modele cât mai va-riate, de la diverși producători. Condi-ția de bază a tuturor cicadelor dintrusă este: să vibreze cât mai ușor, lacea mai mică viteză de recuperare șila cea mai mică ridicare a vârfului lan-setă sau doar dacă dăm o jumătate detură de manivelă. Asta înseamnă, defapt, calitatea produsului. Personal,prefer brandurile cunoscute de la ja-ponezi sau de la americani, pentru căvibrează la cea mai lentă tracțiune:Evergreen, Imakatsu, Ecogear, JackallBros și VibE.

A doua regulă pentru o prezentarede succes la cicadă, în ape abia dez-ghețate, este cum anume recuperăm

năluca. Iar cuvintele de ordine sunt:lent, cât mai lent posibil, cât să simțiți„bătaia” cicadei, într-un constant con-tact cu substratul și cu pauze pe recu-perare – trei ture de manivelă, oprimrecuperarea și lăsăm cicada pe loc câ-teva secunde, apoi reluăm.

Nu imprimați evoluția cicadei dinlansetă, deci nu verticalizați ca în se-

zoanele normale, ci totul se desfă-șoară exclusiv din mulinetă. Atâtavreme cât prezentați cicada cât mailent cu putință, dacă peștii vor fi pelocul respectiv, vor reacționa. Atacu-rile nu vor fi la fel de puternice caatunci când se hrănesc în forță, ci fineși greu de detectat uneori. De multeori, veți simți ca o îngreunare a firului– și dacă nu este ștep, atunci e pește.Doar practica vă va ajuta să faceți di-ferența dintre o „agățătură” moartă șiuna… vie.

EchipamentEchipamentul poate fi cel folosit

cu jiguri, la șalău – lansetă din grafit,cu acțiune rapidă, fir textil (pe apărece prefer fluorcarbonul, dacă zonaprospectată nu are agățături foartegrele) și o mulinetă cu recuperaremedie, de aproximativ 6:1.

Cicadele prind bine nu doar atuncicând șalăii sunt activi, ci și pe ape cutemperaturi apropiate de cele ale în-ghețului, de aceea prinde bine săaveți câteva în trusă și să le acordațimai multe șanse primăvara devreme,nu doar toamna târziu.

MARTIE 2014 | 31

Fiecare element este importantcând ne confecționăm o liniepentru pescuitul crapului cu ru-

beziana: forma și mărimea plutei, di-mensiunile firului de bază și a celui cucare se atașază cârligul, mărimea șiforma cârligului, tipul plumbajului, dia-metrul și lungimea elasticului amorti-zor.

Întrebările sunt destule și foarteprecise, vom încerca să răspundem câtmai scurt, dar detaliat.

Dimensiunea și forma pluteiPentru pescuitul clasic, în apă des-

chisă, vom prefera plute având corpulalungit, de forma une mingi de rugby.Dimpotrivă, dacă trebuie să pescuim înapropierea malurilor, în zone înierbate,într-o apa cu adâcime mică, vom optapentru plute „turtite”, adică fără an-tenă.

Există modele de plute care permitmontarea firului prin interiorul aces-tora, dar vom prefera modelele cuochet. Pentru a evita încurcarea firului,

îl vom monta prin interiorul unui var-niș mai solid, poziționat pe antenă, labaza acesteia. În orice caz, nu vom fo-losi plute cu chilă metalică. Cele cuchilă din carbon sunt cele mai reco-mandate pentru pescuitul la crap.

În ceea ce privește portanța, vom folosifoarte rar modele care depășesc 1g. Defapt, vom folosi întotdeauna plutelecele mai ușoare, în funcție de adânci-mea apei și de curenți. Densitatea peș-tilor va influența, la rândul ei,dimensiunile plutei. În bazinele foartepopulate, vom opta pentru un pescuitcu plumbaj mai mare, implicit cu oplută mai voluminoasă.

Diamensiunile firuluiRecomandăm legarea cârligului di-

rect de firul principal de pescuit, astfelliniile vor fi mult mai puternice și maisuple. Mai mult, acest tip de monturăpermite amplasarea plumbilor oriundeeste nevoie față de cârlig.

În ceea ce privește dimensiunile,acestea depind de structurile sau obsta-colele din zonă. Dacă nu sunt pro-bleme, recomandăm 0,14 pentru peștide până la 3-4 kg, 0,16 pentru pești de4-6 kg, 0,18 pentru pești de 6-8 kg,0,20 pentru pești de 8-10 kg și 0,22pentru pești mai mari. Nu vom depăși


Pescuit staționarTEHNIC

Este început de sezon. Vremea se schimbă de la o zi la alta. Zilele însorite alternează cucele ploioase, temperaturile fluctuează, toate acestea influențând comportamentulpeștilor, care încep să părăsească zonele de iernat și să se hrănească, în așteptareaperioadei favorabile reproducerii. Un pescuit de mare finețe ne poate aduce însăsatisfacții. Pentru a-l realiza, vom folosi… rubeziana.

Pescuit de primăvară la crapText și fotografie MUGUREL IONESCU

această dimensiune decât în cazuri ex-cepționale.

Dimensiunile și forma cârliguluiAcestea depind direct de momeala

folosită și, în mai mică măsură, de taliapeștilor pe care-i căutăm. Pentru unpește mai mic de 5 kg, recomandămcârlige nr. 16-10, iar pentru pești maimari, nr. 14-8, în ambele cazuri dinoțel carbon de înaltă densitate, sufi-cient de puternice pentru a face fațăinevitabilului dril.

Tipul plumbajuluiLa acest capitol nu trebuie să ne

complicăm prea mult. Un număr de 4-6 alice, de aceeași dimensiune și plum-bul de contact, cu dimensiunea puținmai mică, rezolvă orice situație.Dacă peștii se hrănesc pe substrat, ceeace se întâmplă în cele mai multe ca-zuri, plumbajul va fi grupat, amplasatla cca. 40 cm de cârlig, cu plumbul decontact amplasat la 20 cm de plumba-jul principal. În cazul în care peștii urcăîntre ape, vom etala plumbajul princi-pal pe o lungime de 1-1,5 m, bineînțe-les, dacă adâncimea apei o permite.

Diametrul și lungimea elasticuluiamortizor

Acesta poate fi de două tipuri: elas-tic plin sau elastic tubular. Recoman-dăm elasticul plin, care se comportămai uniform la solicitările unui pește de

dimensiuni medii sau mari. Elasticul seva monta pe două, trei sau patru seg-mente ale vârfului vergii - kitt-ului, înfuncție de talia capturilor, a prezențeiunor stucturi în apă sau la suprafațaacesteia și, în concursuri, de viteza cucare trebuie să umplem juvelnicul.

Dimensiunile recomandate sunt ur-mătoarele:• 1,4 mm, cu lungimea de 2 m, pen-tru pești cu greutatea până la 3-4 kg; • 1,6 mm, cu lungimea de 2,5 m,pentru pești cu greutatea până la 4-6 kg;

• 1,8 mm, cu lungimea de 2,5 m, pen-tru pești cu greutatea până la 6-8 kg;• 2,0 mm, cu lungimea de 3 m, pentrupești cu greutatea până la 8-12 kg;• 2,2 mm, cu lungimea de 4 m, dincare 30 cm răsucit la bază, pentu peștipeste 12 kg.

Ca de fiecare dată, abordați cu se-riozitate partida de pescuit, echipați-văcorespunzător, studiați terenul, cule-geți informații și, din nou, nu ezitați săimprovizați, în cazul în care sfaturile„specialiștilor” nu dau rezultatele scon-tate.

MARTIE 2014 | 33

Crapul este considerat peștele „național” al gastronomieitradiționale, încă din cele mai vechi timpuri. La cuhniileboierești sau în gospodăriile răzeșilor, crapul friptmeșteșugit făcea deliciul cunoscătorilor.

CRAP LA GRĂTARCU SOS DE HREANGastronomie pescăreascăMAMA PAȘA

Ingrediente: un crap de două- trei ki-lograme, două- trei lămâi, o jumătate depachet de unt, sare, piper măcinat. Pentrusos: 100ml smântână, un gălbenuș de ou,4-5 lingurițe de hrean ras, sare, piper.

Preparare: se curăță peștele, se evis-cerează și se crestează pe ambele părți ladistanță de grosimea unui deget, se să-rează, se piperează și se lasă o jumătatede ceas. Ungem grătarul încins cu unt,punem peștele la fript tot o jumătate deceas, întorcându-l din când în când, cugrijă să nu-l stricăm, ungân du-l, cu opană sau pensulă, cu amestecul de unttopit în apă caldă. În același timp stoar-cem peste el zeama lămâilor tăiate în ju-mătate. Când peștele este fript, se scoatepe o tavă lungă și încălzită.

Pentru sos, amestecăm smântâna cugălbenușul de ou și cu hreanul ras, dre-gem cu sare și piper și îl lăsăm la omo-genizat.

Servire: se servește cald, porționatîn cotlete, ornat cu verdeață și acoperitcu sosul de hrean. „Alunecă” bine, ajutatde un pahar aburit cu vin alb/roze, secsau demisec. Poftă bună!

Pescuitul cu method feeder-ulrapid capătă în ultima vremetot mai mulți adepți și, se pare,

promite mereu mai multe partide reu-șite de pescuit, atât la speciile obiș-nuite de pești pașnici, cum suntplătica și carasul, dar și la crap. Încazul celui din urmă, method feeder-uleste deja o adevărată provocare, pen-tru că exemplarele mari de crap cerîndemânare, pricepere și, nu în ulti-mul rând, răbdare din partea pescari-lor. Spun asta având în vedere maiales caracteristicile vergilor specifice,din categoria feeder, care sunt folositeîn acest pescuit.

Câte ceva despre monturăPrincipiul metodei constă în folo-

sirea unui năditor deschis, spre deose-bire de coșulețul închis, așa cum estefeeder-ul clasic. Plasat pe firul princi-


Pescuit la feederTEHNIC

Method feeder-ul rapidO PROVOCARE PENTRU NOUL SEZONText și fotografie MAC

1

pal, method feeder-ul este montat cuajutorul unui stoper înaintea unui for-fac scurt, nu mai lung de 10 -12 cm.Năditorul deschis, method feeder-ul,este de regulă plat și are plumbulmontat pe partea inferioară. Acestaeste poate cel mai important detaliual acestei monturi. Poziționarea plum-bului la baza feeder-ului asigură așe-zarea năditorului pe substratîntotdeauna cu partea deschisă, opusăplumbului, spre suprafața apei. Înacest fel, nada și cârligul cu momealavor fi prezentate fără a se afunda înpelicula superficială al substratului,fiind expuse complet, direct în caleapeștilor adunați pe vad. Avantajul me-todei constă tocmai în posibilitateaprezentării cârligului cu momealăspre suprafață, astfel că peștii care vorîncepe să consume nada vor găsirapid și cârligul cu momeala oferită.

Method feeder-ul rapidMetoda tradițională presupune

garnisirea manuală a năditorului cunada de bază peste care se așează câr-ligul cu momeala (Foto 1). Operațiacere un pic de îndemânare și consumăde asemena ceva de timp. Method fee-der-ul rapid permite garnisirea nădi-torului și poziționarea corectă acârligului cu momeală cu ajutorulunei matrițe – mould, confecționatădintr-un material elastic, special con-ceput pentru acestă operațiune (Foto2,3 și 4 ). Năditorul garnisit, scos dinmatriță, este compact și are o formăaerodinamică ce facilitează lansareala distanță și reduce considerabil po-sibilitatea desprinderii nadei la lan-sare și pe parcursul traiectoriei pânăatinge apa (Foto 5).

Lansete și mulinete pentru feeder

Pentru pescuitul la feeder, în gene-ral, au fost concepute lansete speciale,din 3 tronsoane, echipate de regulăcu 2 – 3 vârfuri interschimbabile, con-

fecționate din carbon sau fibră de sti-clă. Vârfurile au un grad diferit desensibilitate, tocmai pentru a-l puteaalege pe cel potrivit, în funcție de spe-cia urmărită și condițiile concrete încare pescuim. Lungimea vergilor va-riază de obicei între 3,60 și 3,90 m,dar există și vergi mai scurte, de re-

gulă pentru un pescuit de mai mare fi-nețe. Vergile de 4,10 m sunt mai pu-ternice și vizează un pescuit ladistanță mai mare de mal.

Mulinetele folosite sunt în generaldin clasa 2500 - 3000, au un tamburcu diametru mai mare sau cu profillong cast, iar raportul de recuperareeste mai ridicat, pornind de regulă dela 5,1:1.

Cât privește nada pentru năditor,method feeder-ul rapid cu matrițăpoate fi folosit atăt pentru nade tradi-ționale, cât și pentru pelete sau ames-tecuri de nadă granulată cu diferiteingrediente, cum este spre exempluporumbul sau alte semințe. Metodacâștigă tot mai mulți adepți în rândulpescarilor de staționar în general și lacrap în special, iar faptul se reflectă îndiversitatea de modele de năditoarerapide cu matriță, existente deja pepiața de specialitate. Simplitatea șieficiența metodei a dovedit că meritătoată atenția și, cu puțină răbdare șiperseverență, rezultatele nu vor întâr-zia să apară!

MARTIE 2014 | 35

2 3 4

5

C ând i-am înțeles tehnica depescuit cu nimfe mari, lamreană, sosit acasă dela fi-

nală, după ce mi-am pregătit câtevanimfe, recomandate, modele testatede dânsul, mi-am programat cătevapartide de pescuit în lunca CrișuluiRepede, unde eram convins că speciaexistă.

Dar ca să fiu mai convingător, maicredibil, în recomandarea acestui stil

de pescuit, fac o paranteză, prezen-tând faptul că la o finală județeană demuscă organizată de VPS Aleșd, pes-cuind într-un șuvoi de cca. 150 cmadâncime, alături de colegul meu, Io-nică Dejeu, am început să prindemmorunași mari și frumoși, scobari și…mrene, de 25-35 cm, chiar juriul a fostsurprins.

Deci revenind la tentativele pro-prii de pe Criș, într-o zi de august,

îmbrăcat în costumul de muscar, amînceput tatonarea unui șuvoi, adâncde cca. 150-180 cm, cu o curgerelentă, albia având fundul pietros-nisi-pos, preferat de specia căutată demine.

Ca dotare am folosit o vargă demusca de 310 cm AFTMA 6/7, șnursinking și un forfac de 0,16 mm, silonde calitate, să reziste în cazul unuiatac al acestui pește deosebit de rezis-tent.

Nimfa utilizată era copia fidelă aunei coropișnițe, pe care o construi-sem pe un cârlig nr. 12 cu tija mailungă. În prima fază aplicasem cătevaspire dese de ață de plumb, dupăcare, aplicând prin răsucire pe ața demontaj un mic șnur de păr de iepure,am început, tot prin răsucire, să-l ata-șez pe tija cârligului, formând astfelcorpul nimfei, până la 2/3 din lungi-mea tijei, unde am montat două miciaripioare scurte de 7-8 mm, din panădin coada fazanului, iar după fixarealor, am făcut capul nimfei, negru, desub care am lăsat 3-4 mustăcioare caniște antene.

Deci am început pescuitul amintitcu această nimfă, facută în câtevaexemplare, mai mult ori mai puțin les-tate, pe care este bine să le avem încutia cu nimfe.

Să nu creadă cineva că scobarii orimrenele luate la nimfă vor fi în canti-tățile obținute la o partidă cu vier-muși, dar faptul că nu cărăm găleți cunadă, viermuși și alte bagaje nu estede neglijat. Iar drilul cu o vargă demuscă este inegalabil mai palpitantdecât cu o mreană luată la o telebo-lică cu mulinetă. Stilul prezentat suntconvins că va avea adepți destui.

În noua experiență, ca stil de pes-cuit este primordial să ținem monturape loc, mreana nepreferând nimfele înmișcare și va apuca momeala ce parecă este o coropișniță pe fundul albieiși care, la pipăit, datorită părului deiepure, este ceva fin, atrăgător. Întoate aceste noi partide, semnatarulvă urează FIR ÎNTINS!


Muscar la… mreanăTITUS PINTEA

Pescuit la muscă artificialăTEHNIC

Mulți pescari poate vor considera tema prezentată o exagerare, dar vă voi convinge căeste o certitudine întâmplată în mai multe partide de pescuit la nimfă, iar începutulacestui stil foarte atrăgător, cel puțin pentru mine, de a prinde mreana batăioasă lanimfă, cu varga de muscă, a fost o provocare. M-a atras din prima zi și trebuie să-imulțumesc pentru lecțiile și sfaturile primate unui distins coleg muscar din Târgu Mureș,dl. Varga Arpad, cu care ne-am confruntat în finalele de muscă de la Răstolița și Bistra.

MARTIE 2014 | 37

Pescuind salmonideîn SlovaciaText și fotografie TITUS PINTEA

MAPAMOND

Pescuind în acele zile alături delocalnici, dar și de nemți, cehi,unguri, aceștia din urma sur-

prinzător de mulți, pe râul Hron, amconcluzionat că muscarii slovaci suntadevărați maeștri ai pescuitului cumuște uscate.

Dar am mai constatat și o admira-bilă organizare și gestionare a apelorconcesionate în speță a celor de munte,dar și o susținere a acestor bogății decătre populația riverană, care colabo-rează permanent în anunțarea unorabateri făcute față de regulamentul depescuit, în mod surprinzător, binecu-noscut de localnici, care anunță ime-diat organele de ordine, prompte șineiertătoare în aplicarea legii.

În mod responsabil afirm că am fostcontrolat de trei ori pe zi, dar și felicitatpentru respectarea regulamentuluilocal, derivat din legea pescuitului.

Am fost plăcut surprins de o admi-rabilă ospitalitate, dar și de o consilieregratuită privind regimul de pescuit,căile de acces, locuri periculoase, darși sfaturi privind cele mai optime mo-dele de muște uscate, utilizate în revi-rul unde am plătit autorizația depescuit.

Astfel în prăvălia din orașulBrezno, un maestru muscar mi-a facutîn câteva minute trei modele de CDC-uri care s-au dovedit eficiente, adu-cându-mi în struna vergii minunați„cimbrișori” de 41-44 cm, evident re-

turnați, dar și oferte promoționale laechipamentele necesare muscarului,într-o prăvlie cu o dotare de excepție.

Primul model CDC are corpul găl-bui și puful din pana grasă de la coadarățoiului, de culoare fumurie, al doileamodel CDC are corpul portocaliu stră-lucitor și puful fumuriu, iar al treileamodel CDC este de culoare cenușie cuun puf alburiu. Toate excelente, dar le-gate, cum se vede și în foto, pe cârligedebarbetate.

Pe lângă noii prieteni muscari, ad-mirabili sportivi și etici, am rămas cuamintirea unui pescuit într-o țară civi-lizată și dorința de a ne revedea în mi-nunatele peisaje ale munților Tatra.

Pe lângă bucuria unorcapturi deosebite, în speciallipani, am urmarit, directinteresat, tehnicamuscarilor slovaci,modelele de muște utilizateși dotarea folosită.

38 |

NăluciSPINNING

Năluci soft pentru ape reciText și fotografie DORU DINEA

VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

Nălucile soft fac parte, înmarea lor majoritate, din ca-tegoria celor latente, care au

o acțiune discretă prin apa. Unele din-tre aceste năluci nu emit stimuli pu-ternici la evoluție, iar altele reducacești stimuli aproape de zero: suntacele năluci soft la care coada vibra-tilă a fost înlăturată în totalitate șicare „do nothing” adică, fac nimic.Acestea sunt pe treapta cea mai înaltăa discreției în evoluția prin apă.

Dintre nălucile moi, cel mai multfolosesc pe cele de tip shad, grub,swimbait și mai puțin swimtails șiworms. Pentru lestare, folosesc atâtjig-urile, cât și carligele offset. Jig-urilele folosesc mai mult pentru ape cur-gătoare, în special pe cele cu cap sfe-ric deoarece, din punctul meu devedere, „taie” cel mai bine apa și semențin mai mult timp în zonele cu uncurent puternic. Pe Jiu, greutatea ma-ximă a jig-urilor pe care le folosesceste de 7-9g, iar când cota este foarte

scazută, pe cele de 3-5 g. Uneori, in-troduc jig-ul în năluca soft, orientatoblic în jos, astfel încât cârligul aces-tuia să fie înglobat în corpul nălucii,pentru a evita pericolul agățăturilor.În ape stătătoare, folosesc în generaljig-uri de 5-7 g, iar în zonele cu adân-cimi mici, pe cele de 1-3 g.

Pentru cazurile în carefolosesc, pentru lestare, cârlige offset,evit să le achiziționez pe cele gata les-tate din turnare și le prefer pe cele ne-lestate. Armez nălucile soft cu cârligeoffset în special pentru cazurile încare pescuiesc în ape stătătoare, darși atunci când pescuiesc în ape curgă-toare, pe lângă maluri sau în zonelecu un curent domol.

Pentru lestarea carligelor offset fo-losesc bandă din foaie de plumb sausârmă de fludor. Totuși, deoarece mise pare mult mai utilă, folosesc, încele mai multe cazuri, banda din foaiede plumb. Dupa ce montez lestul, defiecare dată îl strâng puțin la capete

cu patentul, ca să nu se miște liber pecurbura cârligului deoarece, în funcțiede cum doresc să prezint momeala ar-tificială, îl fixez în diferite locuri de pecurbura cârligului. Sunt mici amă-nunte care, uneori, fac diferența înreușita unei partide de pescuit.Uneori, când doresc să am o prezen-tare cât mai delicată sau pescuiescîntre ape ori spre suprafață, nu mailestez cârligul.

O acțiune discretă prin apă au șishad-urile gata lestate, din fabricație,deoarece greutatea este în interiorulnălucii. Pentru ape stătătoare, le folo-sesc pe cele cu greutatea distribuită înprima jumatate a corpului, iar pentruape curgatoare, pe cele cu greutateadistribuită în zona capului .

Din punctul meu de vedere, nalu-cile soft sunt cele mai bune pentrupescuitul la spinning în ape reci, înspecial în a doua jumătate a toamnei,iarna și primăvara. Fac această afir-mație deoarece, în anumite cazuri,simțeam atacurile peștelui pe nalucă,iar când aceasta era de tip soft, în celemai multe cazuri, peștele a declanșatși un atac mai hotărât. Când am folo-sit năluci dure, peștele nu a mai de-clanșat atacul decisiv. Primavara,pentru că peștii răpitori încep să de-vină mai activi, se pot folosi și acele„zornăitoare” (soft bait rattles), micidispozitive cu bile care se pot intro-duce în corpul nălucilor soft pentru ale mări eficiența emiterii de stimuli.

În afara altor accesorii cunoscutepentru pescuitul cu năluci soft, am în-totdeauna la mine și un tub de super-glue. Dacă, din cauza vreunui peștesau din cauza forțării unei dezagățari,năluca s-a rupt sau găurit, după ce oșterg bine cu ajutorul unei cârpe dinbumbac sau unui șervețel, o lipesc cupastă adezivă, o las puțin timp să seusuce și o pot folosi din nou.

Pentru ape reci, folosesc o evoluțiecât mai lentă a nălucii, cu pauze în re-cuperare, de la 3-4 secunde până la15-20 secunde. În pauzele de recupe-rare mari nu stau degeaba, lăsând nă-luca inertă pe albia apei ci, din vârfullansetei, având firul de linie aproxi-mativ întins, transmit mici vibrațiicătre nalucă, ca un fel de zvârcoliricare o mișcă puțin în locul respectiv.Dacă peștii sunt pe acolo și nu suntfoarte mofturoși sau înghețați, nu vorrămâne indiferenți.

Cu posibilitatea achiziționarii unui număr mare deproduse, într-o gamă variată de culori și la prețuriaccesibile, nalucile de tip soft sunt foarte folosite șiapreciate de către pescarii de spinning autohtoni.

S-a născut la 27 noiembrie/10decembrie 1867 în Botoșani,oraș în care frecventează școala

primară între anii 1873-1877. Liceulînsă îl urmează la Iași (1877-1885),după care pleacă în Germania, înscri-indu-se la Universitatea din Jena, pecare o absolvă în anul 1891. Pregătireaștiințifică și-o continuă în cadrul Sta-țiunilor Oceanografice din Villefran-che-sur-Mer, Monaco, Helgoland șiNapoli. Doctoratul în științe îl susținetot la Universitatea din Jena.

Cercetările sale s-au concentratasupra faunei piscicole a țării, atât dinrâuri și lacuri, cât și din Dunăre șiMarea Neagră.

Antipa ne-a lăsat lucrări fundamen-tale în domeniul ihtiologiei și piscicul-turii.

Astfel, în anul 1909 a publicat va-loroasa lucrare „Fauna ihtiologică a Ro-mâniei”, iar discursul său de recepțieîn Academia Română, prezentat înziua de 25 mai 1912, s-a intitulat „Cer-cetările hidrobiologice în România și im-

portanța lor economică și științifică”. S-a preocupat cu insistență de ac-

țiunea de organizare a pescuitului înapele dulci din țara noastră, dar și aexploatării piscicole a Mării Negre. Însprijinul acestei acțiuni a publicat maimulte studii, dintre care amintim câ-teva: „Despre necesitatea introduceriiunei pisciculturi sistematice în apele Ro-mâniei” (1892), „Câteva cuvinte asupraînsemnătății economice a pescăriilor”(1893), „Starea actuală a pescăriilordin lacul Razim și mijloacele de îndrep-tare” (1894), „Pescăriile din România”(1895), „Pescăriile Statului din Tulcea”(1911), „Pescăria și pescuitul în Româ-nia” (1916), „Punerea în cultură a tere-nurilor băltoase din România. Terenuriinundabile și pescării” (1927), „Măsu-rile și lucrările necesare pentru intensi-ficarea producției pescăriilor și pentruvalorificarea produselor sale” (1935),„Țelurile politicii de stat pentru dezvol-tarea, organizarea și punerea în valoarea pescăriilor României” (1937), „Pescă-riile României” (1939).

A detaliat cunoașterea peștilor cucaracter endemic din Marea Neagră(clupeidele și sturionii) publicând lu-crări în acest sens în anii 1903, 1905și 1934. Își propusese să dedice un stu-diu vast Mării Negre, din care a reușitsă tipărească numai primul volum(Oceanografia, Bionomia și Biologiagenerală) în anul 1941.

Valoroase sunt cercetările sale re-feritoare la situația piscicolă a Dunării.În acest sens a scris câteva lucrări demare însemnătate, cum sunt: „Regiu-nea inundabilă a Dunării. Starea ei ac-tuală și mijloacele de a o pune învaloare” (1910), „Câteva probleme ști-ințifice și economice privitoare la DeltaDunării” (1914), „Ameliorarea regiuniiinundabile a Dunării” (1914), „Dună-rea și problemele ei științifice, econo-mice și politice” (1921, de curândreeditată), „Pescăriile și regiunea inun-dabilă a Dunării în cadrul economieinaționale și mondiale” (1932), „Scăde-rea producției crapului în apele Dună-rii. Cauzele și mijloacele de îndreptare”(1937), „Însemnătatea politică și eco-nomică a Dunării în viața poporuluiromân” (1940).

Interesantă este și sinteza „Les re-cherches hydrobiologiques et leurs appli-cations pratiques en Roumanie” (1937).

Numele lui Grigore Antipa esteînsă indisolubil legat de Muzeul Națio-nal de Istorie Naturală din București,pe care l-a fondat și condus peste o ju-mătate de secol (1892-1944). Aici,Antipa a realizat în anul 1907, pentruprima dată în lume, „dioramele biolo-gice”. Muzeul evidențiază bogăția ci-negetică și piscicolă, atât dinRomânia, cât și din lume. Această in-stituție emblematică a Românieipoartă azi numele marelui savant.

Este obligația noastră, a celor deazi, să ne aducem aminte, cu mândrie,de numele marelui om de știință Gri-gore Antipa.

MARTIE 2014 | 39

Personalități RESTITUIRI

În ziua de 9 martie 2014 s-au împlinit șapte decenii de la decesulsavantului Grigore Antipa. A fost ales membru corespondent la 16aprilie 1907 și membru titular la 14 mai 1910 al Academiei Române, iarîn două prioade (11 iunie 1921 - 11 iunie 1924 și 31 mai 1935 - 3 iunie1938) a îndeplinit și funcția de vicepreședinte al acesteia. Ulterior, înintervalul 1939-1942 a fost și președintele Secțiunii Științifice aAcademiei Române. Grigore Antipa a fondat școala românească deihtiologie și hidrobiologie.

Grigore Antipa - 70 de ani de la trecerea în neființăDr. SORIN GEACU

Cârlige Sasame pen-tru pescuit la muscă.

Cârlige Sasame

Cârlige Sasame pentru pes-cuitul la jig al peștilor răpitori.Sunt prevăzute cu ochet aplatizatîndoit la 90 grade.

ABREVIS


noutăți de prin magazine

ARROW INTERNATIONAL

Okuma RTX

BARACUDA

Okuma RTX are corp din fibră de carbon C-40X și angrenaj de aluminiupremium, este o mulinetă ultra-light. Se poate spune despre aceasta că estemai ușoară cu până la 25% și cu 50% mai puternică decât mulinetele cu car-casă din grafit standard, oferind mult mai multă putere într-un design ultra-ușor. Seria RTX include angrenaj de viteză, cu aplicație atât pe apă dulce șiapă sărată.

• corp „side plate” și rotor extrem de ușoare material C-40X • frână multi-disc, Japanese oiled felt• 7BB + 1RB rulmenți cu bile de inox• rulment la sistemul Quick-Set Anti-Reverse• ALG: angrenaj eliptic de precizie din AlumiLite • tambur de aluminiu prelucrat și anodizat în 2 tonuri • capacitate tambur 155 m x 0,25 mm• manivela de aluminiu forjat și finisat cu buton EVA • sistem Hydro Block rezistent la apă pentru frână• sârmă pick-up durabil din aluminu• RESII: sistem de echilibrare computerizată a rotorului• raport de recuperare 5,1:1• capacitate tambur 155 m x 0,25 mm

MARUKYUPOWER ISOME

Una din ultimele creații a specia-liștilor japonezi de la Marukyu, o imi -tație foarte reușită a râmei de mare(sand worm) din material biodegra-dabil, care arată și se simte ca unlucru real. În plus, momeala este îm-bunătățită cu extracte de pește (tha-tattract fish) și are o formă realistă. Sefabrică în mai multe mărimi și culori.

Se poate folosi cu succes la prin-derea peștilor de mare (chefal, labanetc.) cât și a celor de apă dulce, pu-tând fi utilizată în diverse monturi.Are un miros dulce, plăcut inclusivpentru pescar.

Se păstrează în lichidul în carevine, la temperatura camerei, fiindușor de stocat pentru a fi utilizat înorice moment.

DECOY SV-38Din gama extrem de variată de

cârlige și accesorii de la DECOY văprezentăm modelul SV-38. Acestaeste un cârlig offset lestat de mici di-mensiuni cu o formă specială a capu-lui (lestului). Este foarte eficientpentru un pescuit cu năluci soft demici dimensiuni, în zone cu agăță-tură sau vegetație.

MARTIE 2014 | 41

Vând armă de vânatoare VIKERS LIMI-TED WESTMINISTER LONDON, cal.12, cu țevi clasice, în stare bună, preț1.200 Euro negociabil, armă de vâna-toare americană cu țevi clasice cal. 12,în stare bună, preț 1.000 lei și armă devânătoare GUSTLOFF-WERKE WAF-FNWER-SHUL dublu expres cal.7,8x65 cu lunetă, preț 2.500 Euro. Tel.0722-397.973. Neacșu Virgiliu

Vând carabină cal. 30- 06 UMC CUGIR.Preț 3.000 lei. Tel. 0766-449.471.

Vând armă de vânătoare unicat cal. 16,cu țevi jucstapuse, gravată manual.Preț negociabil. Tel. 0258-732.206. Roșca Nicolae.

Vând C2 7x64 LUX, lunetă NIKONMONRH 1,5x6x42, preț 1.500 euro.Ghițău Vasile, tel. 0748-372.184.

Vând armă cu alice calibrul 20 marcaSIMSON SUHL. Tel. 0722-399.193

VÂNZ~RI

mica publicitate

1 M 0.56 6.38 13.20 19.032 M 1.39 7.19 14.12 19.473 J 2.18 7.57 14.49 20.284 V 2.54 8.43 15.33 20.565 S 3.28 9.36 16.27 21.396 D 4.16 10.27 17.18 22.277 L 5.09 11.16 18.09 23.18 P.P. 6.46 19.508 M 6.07 12.11 18.48 -9 M 0.24 7.09 12.51 19.3310 J 1.18 8.05 13.43 20.2911 V 2.14 8.57 14.41 21.2612 S 3.11 9.48 15.39 22.2313 D 4.08 10.51 16.35 22.5114 L 5.03 12.01 17.31 23.2615 M 5.58 12.49 18.23 23.57 L.P. 6.32 20.0016 M 6.47 13.35 19.17 -17 J 1.03 6.45 13.29 19.1118 V 1.49 7.32 14.15 19.5719 S 2.34 8.17 15.11 20.4320 D 3.21 9.04 15.49 21.3221 L 4.12 9.58 16.41 22.2622 M 5.08 11.01 17.37 23.21 U.P. 6.21 20.0823 M 6.03 11.51 18.26 -24 J 0.31 7.14 13.01 19.4425 V 1.28 8.19 14.15 20.4926 S 2.31 9.24 15.09 21.5327 D 3.42 10.27 16.08 22.4628 L 4.36 11.18 17.07 23.2729 M 5.27 12.15 17.53 23.59 L.N. 6.10 20.1730 M 6.21 12.57 18.49 -

APRILIE 2014

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZA LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE

Vânătoare de iarnă - rezolvare

ORIZONTAL: 1) Face sărituri de râsul lumii. 2) Sare la nevoie – Exclamație de dezamăgire. 3) Un glas sărit peste limită – Slabe spre final!4) Sar primii iepuri! – Săritură automată înapoi,cu care vânătorul este obișnuit. 5) Apă cu pre-siune – Sar după mâțe. 6) Sărit… din realitate. 7) Eliminat din NATO! – Ridică la înălțime (cugreutate!) 8) Sărită la cap! – Rămas în centru! –Final olimpic! 9) Strigăt disperat – Sărită de pefix (fig., pop.). 10) Unul sărit în tufiș… peste gar-dul închisorii – Talaz.VERTICAL: 1) Unele cărora li se sare în ajutor. 2) A pregăti terenul agricol – Îi sare ușor inimadin piept (masc.). 3) Pasăre călătoare de baltă –Se aruncă să stingă focul. 4) Cute duble! – Greșitla plecare și la sosire! – Da, încurcat! 5) A sevedea puțin – Uimită. 6) Marchează timpul cubătaie. 7) Barman fără armă! – Expus privirilor.8) Sar să schimbe macazul – Cap pleșuv! 9) Săritde tot – A sări din memorie. 10) Se acoperă cupăr fals – Sare pe tabla de șah.Dicționar: ABE.

Săritura din tufișION MIHAIU


PUBLICITATE

CANISA CERNICAAUTORIZATĂ SUB NR. 0115-IF/18.11.2013

În contextul activității de creștere și înmulțire a câinilor de vânătoare, selecționați pe baza aptitudinilor practice de lucru în teren,

sunt disponibili pentru vânzare următoarele exemplare:• Tekel sârmos de peste un an • Femelă și mascul de pointer în vârstă de 11 luni

• Femelă de golden retreiver în vârstă de peste 2 ani • Mascul de copoi slovac în vârstă de 12 luni

Femelă de brac sârmos pe fond negru, în vârstă de peste 2 ani.Vor fi disponibili, de la sfârșitul lunii mai,

căței de copoi ardelenesc și căței de copoi slovac.

Câinii și cățeii sunt și, respectiv, vor fi dehelmetizați și vaccinați înainte de livrare. Se livrează cu carnete desănătate completate la zi și cu atestate de proveniență. Prețul de vânzare este de 500 lei plus TVA,

exceptând perechea de pointeri al căror preț este de 800 lei plus TVA/exemplar. Doritorii se pot adresa d-lui. Teodor Dumitru tel. 021-270.80.60 sau 0767-817.908, 0724-260.563

Puteți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primiți 12reviste consecutive începând de la data abonării. Completați cuponulalăturat și trimiteți-l împreună cu dovada plății abonamentului (copiaordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: AGVPS dinRomania, București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul RO23RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank – Agenția Moșilor. AGVPS din România, C.I.F. nr. 24251140.

PREȚ ABONAMENT 12 LUNI: 50 LEIDA! Doresc să mă abonez la revista VPR

pe o perioadă de 12 luni (2014).NUME ..............................................................................................

PRENUME .......................................................................................

Adresa la care doresc să primesc revista este:

Strada .................................................................... Număr .............

Bloc .......... Scara .......... Apartament ......

Localitate ................................................... Județ/Sector ...............

Telefon ....................................... Data ...........................................

Semnătura ............................................

Am achitat suma de .......................................................... în data de

........................................... cu ........................................................

Ordin de plată, Nr. .....................................................................

Mandat poștal, Nr .......................................................................

CUPON ANUNȚpentru Mica PublicitateMICA PUBLICITATE VPRAnunț gratuit – maximum 15 cuvinteText:....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data: ..........................................Nume și prenume:...................................................Tel: ............................................

Anunțurile pentru micapublicitate se fac până îndata de 20 ale lunii curente,pentru luna următoare!Adresa redacției: AGVPS dinRomânia, București, Calea MoșilorNr. 128, Sector 2, Cod 020882

Date post:	31-Dec-2016
Category:	Documents
Upload:	vandung
View:	215 times
Download:	0 times

VPR03-martie_Layout 1

Documents