Vorba nr. 117

7/21/2019 Vorba nr. 117

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-117 1/15

Pagina 3

Pagina 4

Pagina 6

Săptămâna trecută am pus pa aceeași paginăsamă de prunci ce merită să e lăudați. Azi,uând pe net obțiuni pentru o viitoare alegere-

viață, mă simt obligat să așez următoareleate.

În perioada 12 - 30 mai, vor avea loc șședințe instruire cu părinții și elevii claselor a VIII -antru prezentarea procedurilor de admitere îneu. Urmează completarea opțiunilor în șeleînscriere de către absolvenții claselor a VIII-a

de către părinții acestora, asistați de diriginți.perspectiva perioadei următoare pe pagina

eb hp://www.admitereliceu.ro/ se poate stu-a poziția în topul județean sau național a lice-ui dorit de către candidați și părinții lor. Acest top arată o „dure-roasă” poziție a Cole-

ului Național „Aurel Vlaicu” Orăștie, aat pe

cul 473, în 2014. Șocant este faptul că există oborâre în top de 165 de locuri într-un an, între13-2014, în timp ce intre anii 2012-2013 a avut

o relativă stagnare.În acest timp se re-marcă o urcare aGrupului Școlar“Nicolaus Olahus” între 2012 -2013, de60 de locuri și apoi ocoborâre între 2013-

2014 de 18 locuri. Colegiul aviato-

rului Aurel Vlaicu,mereu reper al zonei si exemplu in județ, plăteș-te prețul unui management haotic și lipsit deviziuni. În timp ce liceele din județ dezvoltă pro-iecte și încurajează performanța, în colegiulorăștian, elevii merituoși nu își primesc recom-pensele morale și rezultatele lor nu sunt aplau-

date, lucrând într-o starea de dezordine care împiedică progresul celor ce doresc să evolueze.Dan Orghici

7/21/2019 Vorba nr. 117

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-117 2/15agina 2

În perioada 13-15 mai 2015, Comisia per-manentă comună a Camerei Deputaţilor şi Sena-tului pentru relaţia cu UNESCO a efectuat o vi-zită de lucru la Cetăţile Dacice din judeţul Hu-nedoara. Aceasta a inclus, pe lângă vizitareacetăţilor, consultări cu reprezentanţii Consiliului Judeţean Hunedoara şi Alba, ai Comitetelor degestiune UNESCO pentru monumentul CetăţileDacice din Munţii Orăştiei, primari, reprezenta-tul Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane De-va şi a Parcului Natural Grădiştea Muncelului –Cioclovina. „Cetăţile Dacice sunt obiectiv de interes naţional înscris în Lista patrimoniului mondial UNESCOcare se aă sub incidenţa a două reglementărilegale dată ind suprafaţa împădurită din area-lul monumentului istoric. Acest lucru a produsun blocaj în procesul de conservare şi contribuie

la continuarea stării de depreciere a monumen-tului”, declară senatorul Constantin Traian Igaş,preşedinte al Comisiei pentru relaţia cu UNES-CO. Este de precizat că pe întreg teritoriul Românieiexistă doar trei astfel de cazuri, în speţă monu-mentul de la Sarmizegetusa Regia, cel de la Pia-tra Roşie şi cel de la Căpâlna din Judeţul Alba,toate trei înscrise în lista Patrimoniului MondialUNESCO.

Probleme identicate de comisie În urma vizitei efectuate, membrii comisiei

au identicat o serie de probleme grave ce afec-tează aceste monumente istorice: • statutul juridic al proprietăţilor pe care se gă-

sesc situate Cetăţile Dacice din Munţii Orăştiei; • lipsa unei infrastructuri adecvate care să asi-gure accesul turiştilor la cetăţi; • întreţinerea şi administrarea siturilor arheolo-gice; • poziţia unor situri arheologice în interiorulsiturilor naturale aate în administrarea Minis-terului Mediului şi Pădurilor; • corelarea actelor normative iniţiate de insti-tuţii diferite ce pot avea incidenţă asupra situri-lor arheologice, în vederea stabilirii unor criteriicomune pentru protejarea siturilor; • braconajul arheologic şi lipsa unor mijloaceadecvate de protecţie.

Sarmisegetuza Regia – model de bună

practică

La monumentul de la Sarmisegetuza Regiase observă îmbunătăţiri substanţiale deoarece a

fost preluat de Consiliul Judeţean Hunedoara în anul 2012. Este vorba despre efectua

rea unor lucrări de curăţare a vegetaţiei uscate, refacerea căilor de acces şi montarea dindicatoare noi. De asemenea, s-a introduun regulament de funcţionare, inclusivamenzi pentru cei care se urcă pe monumente dar şi demararea unui proiect cu nanţare europeană nerambursabilă, câştigaşi contractat de Consiliul Judeţean Hunedoara. „Drumul judeţean care urcă la cetatea dacică Sarmizegetusa Regia va modernizapână la sfârşitul acestui an în baza unui proiect cu nanţare europeană nerambursabilă

în valoare totală de 9,41 milioane euro. Modernizarea drumului de acces este doar primul papentru a pune în valoare cetăţile dacice, din respect faţă de trecut şi responsabilitate pentru viitor”, a declarat vicepreşedintele CJ HunedoaraDorin Gligor.

Descentralizare reală pentru salvarea Cetăţilor Dacice

Potrivit vicepreşedintelui CJ Hunedoaraschema de acţiune pe care trebuie mers trebuiesă e simplă şi să cuprindă priorităţi clare. „Estenecesar, în această ordine, ca instituţia Consiliului Judeţean Hunedoara să dobândească dreptude administrare a întregului patrimoniu UNESCO reprezentat de ansamblul de aşezări şi forticaţii dacice din Munţii Orăştiei. Pasul următoar reprezentat de o inventariere a tututor studiilor de fezabilitate care au avut ca obiect reabi

litarea cetăţilor dacice, urmat de reluarea nanţării programului multianual de cercetare pecare Ministerul Culturii a blocat-o în 2012. Pentru salvarea acestui patrimoniu unic în lumeputem vorbi şi de nevoia unei descentralizărreale a deciziei în administraţie. S-a dovedit pâna acum că autorităţile publice locale sunt maapropiate de valorile locale decât Centrul, iaMunţii Orăştiei sunt un exemplu trist în acessens. Nu cerem decât să m lăsaţi să acţionăm în baza unei descentralizări administrative, şi presponsabilităţi, dar şi pe resurse”, a declaraDorin Gligor, vicepreşedinte CJ Hunedoara.

Căderea „la pace” cu fondul forestier Una dintre concluziile acestei deplasări a

Comisei este deci necesitatea susţinerii demersurilor de atribuire în administrare şi a celorlaltecetăţi către autorităţile judeţene sau locale. Dasemenea, a reieşit şi oportunitatea unei iniţiative legislative privind protejarea monumenteloUNESCO. „Iniţiativa legislativă va propune scoaterea dinfondul forestier naţional a terenului pe amplasamentul căruia se aă monumentului istoric Sarmizegetusa Regia - Grădiştea de Munte, precumşi a celorlalte două monumente istorice cuprins în Lista patrimoniului mondial UNESCO, carse aă pe terenuri din fondul forestier al statuluastfel încât să se poată efectua lucrările de întreţinere, conservare şi restaurare a acestor mo

numente”, declară preşedintele Comisiei pentrurelaţia cu UNESCO, Constantin Traian Igaş.

În perioada 4-5 mai a avut loc Simpozionulaţional dedicat studenţilor, masteranzilor şi doc-ranzilor organizat la Mănăstirea Tismana de cătreitropolia Olteniei, Facultatea de Teologie Ortodo-din Craiova şi Centrul de Studii Teologice şi In-

rreligioase. La acest simpozion naţional au parti-pat foarte mulţi tineri de la Facultăţile de Teolo-e Ortodoxă din Bucureşti, Craiova, Cluj-Napoca,ba-Iulia şi Sibiu.

În cadrul acestei manifestări ştiinţice, unuln reprezentanţii Facultăţii de Teologie din Alba-

lia (secţia Muzică Religioasă) a fost drd. Ioan-

arius Popa, dirijorul corului ,,Arhanghelii” dinrăştie. Prin statutul său, tânărul doctorand a re-ezentat Facultatea din Alba-Iulia în calitate deudent, Facultatea din Sibiu în calitate de docto-nd şi Episcopia Ortodoxă a Devei şi Hunedoareicalitate de u al acestei eparhii.

Simpozionul s-a bucurat de aportul unor or-nizatori buni, iar discursul ştiinţic s-a bucurato înaltă ţinută academică. Organizatorii, precum

tinerii preocupaţi de studiu, s-au bucurat de pre-nţa în mijlocul lor a Inaltpreasnţitului dr. Iri-u, arhiepiscopul Craiovei şi mitropolitul Olteni-Tânărul doctorand din Orăştie a susţinut studi-,,Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur în creaţiarală Românească”. Studiul mai sus amintit s-a

ucurat de aprecierea mitropolitului ortodox al Ol-niei şi a persoanelor ce au luat parte la manifesta-a ştiinţică. Prezenţa tânărului muzician Ioan-

arius Popa ne aduce multă cinste şi onoare la ni-l local şi naţional atât prin activitatea dirijoralăsfăşurată în fruntea corului , ,Arhanghelii”, cât şiin activitatea sa ştiinţică.

DAN ORGHICI

7/21/2019 Vorba nr. 117

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-117 3/15Pagina 3

Războiul Ponta-Iohannis nu mai poate evi-Marea noastră nenorocire vine de la faptul căavem un premier de rezervă şi nici un

eşedinte de schimb. În cazul în care unul din-ei clachează sau se clatină nu avem piese deimb. Adică o soluţie de rezervă pentru eca-De când Victor Ponta se crede buricul pă-ntului şi conduce guvernul şi PSD-ul ca un

prar furios şi grăbit, înlocuirea sa devine ooblemă mai importantă şi cu un calendar careepe să ţină şi de o anume stringenţă. Asta înme ce Klaus Iohannis o ţine uşor, bătrâneşte

ntru că nu are pe nimeni care să-i sue în cea-Faptul îi dă siguranţă şi calm, semn că areă sucient timp la dispoziţie. Nu are contra-

ndidat şi n-are de ce se grăbi. În schimb, Victornta, oricât de harnic încearcă să e (şi să pară),juns prea repede în faţa problemei înlocuito-

ui său. Cum se poate explica o asemenea uzură înda rezultatelor economice bune, în ciuda mâ- de er cu care ţine PSD-ul şi a prezenţei salel mai adesea enervantă şi ironică) aproapeentative pe micile ecrane. Victor Ponta nu arei opoziţie, nici contracandidat. Nici în parti-l său şi nici la Opoziţie. Şi cu toate acestea sca-în sondaje, coboară în încrederea populaţiei şi

upă cu dezinvoltură postul de inamic public.-l concurează decât Traian Băsescu. Care săexplicaţia şi cine să e de vină?

"Recunosc că am luat act cu surprindere de

astă declaraţie. Armă la televizor tânărulm-ministru că ar avea el informaţii de la ser-ii cum că oameni din anturajul meu s-ar âlnit cu diferiţi reprezentanţi ai unor procesa-i de lemn şi lasă se înţeleagă că ar exista un feltrac de inuenţă la nivelul preşedintelui.

est lucru este, deopotrivă, surprinzător şi

fals”, a declarat Klaus Iohannis la plecarea sa înItalia. Spusele de mai sus, făcute la gura avionu-lui, nu au la bază nici răspunsul ocial al SRI şinici o cercetare prealabilă a unei alte instituţii,drept care nu avem de unde şti dacă faptul”surprinzător” este şi fals. Surprinzător este,pentru că prin declaraţia sa Victor Ponta a de-clanşat războiul cu preşedintele României. Nuştim dacă acest lucru s-a produs în baza unuiplan de luptă sau este rezultatul proverbialeisale limbariţe în faţa microfoanelor şi a camere-lor.

Oricum, Victor Ponta şi-a mai băgat singur ogrenadă în buzunar, aşteptând prilejul unui ser-viciu din partea prietenilor. Adică să-i tragă ine-lul. N-a înţeles Victor Ponta nimic din insis-tenţaa cu care DNA-ul se luptă pe viaţă şi pemoarte să îl aresteze pe Dan Şova? N-a înţelespremierul că această încrâncenare în dislocareaunui personaj absolut nesemnicativ (Şova) estede fapt o etapă în demolarea protectorului său?Adică a preşedintelui PSD? N-a înţeles VictorPonta că PSD-ul este mereu în contradicţie cuimaginea americanilor despre democraţia într-

un spaţiu european de care au care nevoie ca deun capăt de pod? Zilele trecute, dacă ştirile nune mint, Victor Ponta şi Valeriu Zgonea s-au în-tâlnit prelung la Camera Deputaţilor cu DeanThompson, însărcinatul cu afaceri al SUA la Bu-cureşti. Ponta vorbeşte engleză sucient de binepentru a înţeles discuţia şi, în subtext, mesajul.Partidul său şi majoritatea parlamentară pe care

le conduce fără să crâcnească susţin modicareaCodului Penal în privinţa arestărilor. Modica-rea propusă de PSD nu întoarce ţara pe dos, dar încurcă serios programul anglo-americano-DNAde a face curăţenie mai repede, mai simplu şifără prea multe ezitări. N-a înţeles Victor Pontade la nenorocitul acela de bileţel primit la Bru-

xelles de la Jose Manuel Barroso cu cele 8 sau 10măsuri obligatorii că nu este în graţiile ComisieiEuropene şi nici ale SUA şi că este acceptat doar în măsura în care se conformează? Adică dacăexecută ordinele!?

Oricât de poliglot este, Victor Ponta se face cănu înţelege comunicarea politico-diplomatică.Poate că atâta poate sau se preface. Nu ştim cucertitudine. Un lucru este însă destul de limpe-de. Că după întâlnirea infructuoasă Thompson-

Ponta-Valeriu Zgonea, partenerii României n-aufost nici înţeleşi şi nici mulţumiţi pe deplin. Nu-mai aşa se explică de ce, fără prim-ministru, nu-mai în prezenţa preşedinţilor celor două Came-re, reprezentanţii principalelor state europene aureluat întâlnirea. Ca să ne transmită ce? Stareade înorire a liliacului? Mobilizarea oamenilor

reprezentând puterile Europei la o întâlnire cu aldoilea om în stat, Călin Popescu Tăriceanu, şi cuValeriu Zgonea nu poate trimite decât la o insa-tisfacţie majoră. Partenerii importanţi ai Români-ei nu sunt de acord cu traseul iniţiat de VictorPonta şi de PSD pentru modicarea Codului Pe-nal şi nici cu ”civilizarea” arestărilor orchestratede DNA. Oricât a încercat preşedintele Senatuluisă păstreze o distanţă diplomatică faţă de inter-locutorii săi, nemulţumirea acestora transparedin toate comentariile şi luările de poziţie. Şi neobligă să ne întrebăm dacă nu cumva principalamiză a acestor întâlniri o reprezintă debarcareaguvernului Ponta şi temperarea PSD în iniţiereade modicări ale Codului Penal.

Ce ne mai spun aceste întâlniri neobişnuite şineuzuale? Că forţa de presiune a Opoziţiei esteegală cu zero virgulă ceva şi că singura soluţiede a mai tempera modicările şi iniţiativele pre-mierului dezinvolt vine din intervenţia ţăriloreuropene. Şi mai ales a SUA.

Fabrica de la ORĂȘTIE aPhilips a sărit pragul de

500 milioane â

de lei afaceri

În aceeaşi perioadă unitatea de producţie a angajat peste 500 deoameni, ajungând la peste 800 de salariaţi.

Fabrica gigantului Philips de la Orăştie a terminat anul trecut cuafaceri de 116 milioane de euro (516 mil. lei), în creştere cu 14% com-prativ cu anul anterior şi de cinci ori mai mari decât în 2009, anul încare olandezii au intrat în acţionariat.

Lansată pe piaţă acum circa 17 ani, fabrica produce în judeţul Hu-nedoara espressoare de cafea sub brandul Philips şi dispozitive deigienă orală sub brandul Sonicare.

Potrivit informaţiilor comunicate de Philips, fabrica din Româniapreluată de la italienii de la Saeco în 2009 este una dintre cele două

unităţi de producţie din Europa ale gigantului olandez specializate înrealizarea de maşini automatizate de cafea. Sursa: Ziarul Financiar

7/21/2019 Vorba nr. 117


Câștigătorii

„Democraţia este în pericol !”ipă ca din gură de şarpe pese-

diştii din mai multe judeţe, dinlfov, Bihor, Maramureş, din Olt –

un simplu citat din marele„losof” al democraţiei perfecte,

Liviu Dragnea. Cel mai tare ţipă„social-democrata” multilateraldezvoltată, preşedinta de IlfovGabriela Vrânceanu Firea, alinta-ă de presă şi cu porecla „The

Black Widow” (văduva neagră).Au dreptate ! Democraţia pe stilneocomunist, o sinistră formă fă-ă fond, e în mare pericol. Demo-

craţia monstruoasei dinastii Ilies-cu-Văcăroiu-Năstase-Ponta, carea avut şi replicile Contantinescuslabă – „soft”) şi Băsescucatastrofală – „hard”), ne-a adusa sapă de lemn. Au vândut tot,

au furat tot, s-au îmbogăţit nemă-urat, în vreme ce România s-a

prăbuşit în propria istorie cu vreo200 de ani, într-o nouă epocă fa-nariotă. Într-adevăr, România e înpericol de atâta democraţie făcutăde hoţi numai pentru hoţi.

Prin condamnarea lui LiviuDragnea sunt condamnaţi toţi ceicare au făcut referendumul dedemitere a lui Băsescu, cu Anto-nescu şi Ponta în frunte, spunechiar şeful actual al haitei guver-namentale pesediste. Aşa este !Dar, deşi au votat 7,4 milioane deomâni împotriva lui Băsescu,

„democratul” Băsescu a rămaspreşedinte şi l-a numit încă o datăprim-ministru pe acelaşi VictorViorel, cu care a şi semnat la mie-zul nopţii, în prezenţa lui CrinAntonescu, un pact de coabitare.Dacă sunt atât de democraţi, dece nu şi-au prezentat ei demisian semn de protest pentru abuzul

puterilor protectoare (Germania,

SUA) ? De ce au continuat săcoabiteze „democratic” cu demi-sul poporului, suspendatul (dedouă ori) Traian Băsescu ? Răs-punsul e clar ca lumina zilei :pentru că sunt din acelaşi aluat

maoto-securistico-interlop. Pen-tru că locuiesc dintotdeauna înacelaşi borcan, borcan în care nulocuiesc în chip evident şi cei 7,4milioane de votanţi.

De ce nu au înjumătăţit postu-rile de miniştri aşa cum au pro-mis cu toţii încă din campaniaelectorală din 2004 ? De ce auadus în Parlament 600 de dubioşi,cu tot alaiul imens de slugi plătitescump şi inutil, deşi un vot popu-lar hotărâse altfel ? Ce s-a ales deregionalizarea gândită de„competentul” Liviu Dragnea ?Unde este noua Constituţie pro-misă de ciumetele constituţiona-list Crin Antonescu, şeful comisi-ei ? Şi multe, multe alte întrebări,una mai democratică decât alta.

Cine sunt azi garanţii băştinaşiai democraţiei în România ? Pecei străini îi cunoaşte toată lu-mea : SUA, UE, FMI, Germania,Austria, Ungaria etc. După ce avotat o cţiune USL, bazată doarpe „Jos Băsescu !”, poporul s-atrezit la guvernare tot cu PSD-ulcel multdetestat. Patru ar pilo-nii importanţi ai puterii de azi,unul mai impostor decât altul. Să-

i luam pe rând, în ordinea inversăa importanţei lor. Călin Popescu-

Tăriceanu, preşedintele unui par-tid-fantomă, încropit după ale-geri, este preşedinte al Senatului,ales cu voturile PSD, şi „sclavul”preferat al prim-ministrului Vic-tor Ponta. Tăriceanu a condus el

însuşi un guvern de paie, minori-tar, la mâna baronilor din PSD

(Viorel Hrebenciuc,Ilie Sârbu, Miron Mi-trea, Marian Oprişan, Radu Ma-zăre...), care-i asigurau majorita-tea în Parlament. El e cel care l-a

împins la toate excesele pe Traian

Băsescu, fostul lui aliat în alegeri-le din 2004. Ce a urmat după gu-vernul impostor al lui Tăriceanu e

binecunoscut. Au fost dezastrelesuccesive Băsescu-Boc, cu tăiereaveniturilor (salarii, pensii, aloca-tii, sporuri...). Tăriceanu îşi arepartea lui de contribuţie ladezastrul produs, după guverna-rea sa, de Băsescu. Acum, acelaşiTăriceanu ţine de şase pentru gu-vernul Ponta şi îşi permite chiarluxul de a decide pentru culturaromână trimiţându-l la şea ICRpe naşul său de (la prima sau acincea ?) căsătorie.

Al doilea pilon „democratic” alguvenului de la Bucureşti este aşa-numitul general-izmană (de in-tendenţă) Gabriel Oprea. Cu oavere colosala, cercetată acum deParchetul Înaltei Curţi, actualulministru de Interne s-a făcut cele-

bru prin reţeaua de doctorate.Cine din sistemul de apărare şi desecuritate nu a obţinut un docto-rat la marele profesor GabrielOprea ? Deşi vorbeşte cu maregreutate – toţi muşchii feţei suntpuşi la treabă –, fostul maior Ga-

briel Oprea a pus pe picioare ofoarte întinsă şi enigmatică reţeade putere. În folosul cui ? PentruNATO ? Pentru UE ? Pentru Ro-mânia ?

Al treilea pilon „democratic” alputerii este „partidul” lui DanVoiculescu, Antena 3 şi celelalteAntene. Mai mult de jumătate dinemisiunile lui Mihai Gâdea, ca şiale celorlalţi realizatori de la An-

tena 3, îl au ca subiect pe TraianBăsescu (condimentate cu ElenUdrea, cu PDL, cu binoame şi trinoame). Metoda e simplă, sim

plistă chiar, dar foarte ecaceSingura justicare a prezenţei luVictor Ponta în fruntea guvernului României este dezastruoasprestaţie ca preşedinte a lui Traian Băsescu. Mihai Gâdea şi colegii săi o reamintesc seară de searănumerosului lor public. VictoPonta poate deci să guvernezeliniştit. Poporul manipulat grosolan de Antena 3, România TV şimai nou, şi de B1 se luptă în continuare cu Traian Băsescu. La fecum acelaşi popor se lupta în anilui Băsescu cu comunismul, cardispăruse de vreo 20 de ani. Lafel de perdă e şi atitudinea postului Antena 3 faţă de actualupreşedinte Iohannis – una complezentă, respectuoasă, un noncombat „responsabil”, adic„totul pentru Victor Ponta” !

Al patrulea pilon şi cel mai important e, bineînţeles, PSD-ul, cuVictor Ponta şi Liviu Dragnea lpupitru. Condamnarea lui LiviuDragnea doar în primă instanţă şdoar cu suspendare, oricât dcontroversată ar , şi e controversată, e un fapt care va produceefecte majore pentru PSD şi pentru actualul guvern. Democratic

bineînţeles, numai democratic. Sevor adăuga în zilele următoarnoile peripeţii ale fostului ministru al Marilor Proiecte, Dan ŞovaDestinele lui Dragnea şi Şovsunt însă strâns împletite cu cel alui Victor Ponta. Câte săptămânmai are deci Victor Ponta la Palatul Victoria ?

Petru Romoșan

7/21/2019 Vorba nr. 117

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-117 5/15 Pagina 05

Ce vrea America ?

Intenţiile americane, niciodatărturisite ori recunoscute ocial

nt de a pune „continentul Eura-” sub hegemonia Washingtonu-

Aceste intenţii pot citite dealişti în evenimentele şi faptele

ate de S.U.A. în arealul din veci-atea Federaţiei Ruse, care au im-cat şi o prezenţă, tot mai activăîn acelaşi timp, iritantă pentru

oscova, a „occidentului” în repu-cile ex-sovietice, dinafara Comu-ăţii Statelor Independente. Revirimentul economic, politic

militar al Federaţiei Ruse, dupănirea lui Putin la putere, a datste cap planurile americane, caremers de minune cu un Gorbaci-sau Elţân la Kremlin.

Aşa cum în spatele liderului

prem de la Casa Albă se aă şi unvern mondial invizibil, tot aşa, şispatele lui Vladimir Putin se aaorturi ale unei puteri din umbră.Washington se doreşte înlătura-liderului de la Kremlin, ind

ndite chiar şi scenarii de răstur-re prin conspiraţii şi acţiuni ar-te. Planicatorii răsturnării lui Pu-

nu au, însă, toate datele cu privi-la resorturile puterii din umbră,e reprezintă adevărata forţă aerului rus. Vladimir Putin nu aărut în politica mondială că orsonalitate de mare anvergură ,e să se susţină prin sine însuşi. Elost modelat şi impus ca apostol alnslavismului ortodox de către oşcare de renaştere spirituală şianşă a Maicii Rusia, după auto-rangerea suferită în Războiul Ide-giilor, urmată de cea mai impre-nantă deposedare de patrimoniuunei naţiuni, cunoscută vreodatăstorie.

Ce face Biserica Romei ?

În importanţa măsură, inuenţasiei în politica lumii ăeste şi înectă relaţie cu condiţia actuală şirspectivele Bisericii Ortodoxe.

Indirect, Rusia este slabita prin ri-coşeul loviturilor date sistemului devalori al ortodoxismului, consideratde unele elite din vest drept expre-sia unei subculturi neintegrabile. Şicare ar trebui scoasă din istorie.

Nu putem să nu observăm că„Euromaidanul” de la Kiev a fost

precedat de misiuni de tatonare şi brieg din partea unor emisari ai„Opus Dei”, o prelatură personalăfondată în anul 1928 şi consacratăde Papa Ioan Paul al II-lea prinConstituţia Apostolică, la 28 no-iembrie 1982. Statutele Opus Dei,promulgate de Papă reprezentă le-gea particulară a prelaturii.„Armata” prelaturii adună 90.000de combatanţi ai „chemării univer-sale” din cinci continente.

Ce fac „organizaţiileneguvernamentale” ?

Organizaţiile neguveramenata-le, în primul rând şi în cea mai maremăsura cele americane, au găzduitşi susţin externalizarea unor funcţiişi misiuni care exced cadrului legalal activităţii serviciilor secrete: pre-gătirea revoluţiilor colorate; privati-zarea conictelor şi războaielor lo-cale; crearea de structuri şi des-făşurarea de activităţi paramilitare.

„RÂND Corporation”, de exem-plu a conceput „Planul AŢO” ( ope-raţiunile împotriva teroriştilor dinautonomiile proclamate în sud-estul

Ucrainei). Personalităţi politice străine, acăror notorietate internaţională areca principal vector rusofobia, aufost cooptate într-un Consiliu Con-sultativ al Preşedintelui Ucrainei(senatorul republican John McCain,care a militat activ în SUA pentru li-vrarea de arme letale Ucrainei, fostul pim ministru al Suediei, Carl Bildt și fostul președinte georgian prooccidental Mihail Saakașvili ).

Scopul geostrategic imediat alPentagonului

Proconsulul politicii externe alS.U.A. , Pentagonul are nevoie deteritoriul estulului Ucrainei pentru

rampe de lansare a rachetelor tacti-ce de croazieră. La est de Urali, un-de se aă forţa de apărare nuclearăa Rusiei, scuturile antiracheta dinPolonia, Turcia şi sud-estul Asieisunt inoperante. Donbasul esteavanpostul ideal al unei viitoareconfruntări militare cu Rusia.

O nouă campanie militară estefoarte probabilă

Evoluţiile evenimentelor din„Noua Rusie” nu îndepărtează pro- babilitatea războiului. La conduce-rea Ucrainei au fost impuşi oamenideschişi derapajelor unei extremenaţionaliste de o factură violentă rar întâlnită în istoria mişcărilor fascis-te. Aceste derapaje vor grăbi şi con-solida secesiunea. Victimă a naţio-nalismului extremist, populaţia ru-să din regiunile Odessa, ZaporojieChernigov şi Harkov potenţeazăviitoarele autonomii. În tot acesttimp, la Moscova devine tot maifrustantă realitatea că un adversardomină un teritoriu întins, care afost parte a Imperiului Rus, în am- bele sale ipostaze : ţarist şi sovietic.

Demonstraţiile de forţă ameri-cane din ţările baltice, Polonia sauRomânia nu prevestesc, nici ele, unsenariu optimist.

Washintonul atacă şi peancul de sud alFederaţiei Ruse

Tadjikistanul, Kîrghizia şi Tur-kmenistanul sunt vizate de mişca-rea „Stat Islamic”, declanşata pen-tru „crearea Califatului Universal”.Cum se vede de la Moscova aceastăsituaţie peiculoasă pentru FederaţiaRusă, unde unul din patru sau cincilocuitori este musulman ? O opinieexprimată fără menajmente de ge-neralul Reshetnikov, directorul In-stitutului Rus de Cercetări Strategi-ce: „ America crează teroriști, îi hră-nește, îi antrenează, îi dresează ca pecâinii de luptă, apoi dezleagă zgarda șicomandă întregii haite „F..k”. Se popa-

te ca ei să ajute la eliminarea vreunui„câine turbat”din această haită, dar perestul o să -i folosească și mai activ.”

Brusc, Iranul a devenit foarteimportant şi util pentru S.U.A. , -indu-i indus Israelului un sentimentde abandonare. Pentru Moscovaeste semnalul că se grăbeşte strân-

gerea laţului şi „lichidarea Rusiei caalternativa Vestului dezumanizat”.

Este important ceea ce nu seştie: disponibilitatea Kremli-nului şi a Washingtonului de

a purta negocieri secrete

Diplomaţia secretă a Moscoveieste activă, atât la Washington, câtşi la cancelariile vest europene. Re-centele întâlniri Merkel-Putin şi John Kerry – Putin au intervenit încel mai acut moment al crizei re-laţiilor ruso-americane, de dupăRăzboiul Rece.

În anul 1961, criza generată deamplasarea rachetelor sovietice înCuba a fost depăşită, în ultimă in-sanţă cu „mijloacele diplomatice”ale serviciilor secrete. Nici o partenu dorea războiul, dar Kennedy şiHruşciov nu mai erau capabili să-şicomunice acest lucru, ecare jude-când situaţia cu cheia detonatoruluinuclear în mână. Oamenii provi-denţiali ai momentului au fost nişteinterpreţi anonimi ai partiturii „Pace prin război secret”. În zilelenoastre aceşti anonimi par a avea

alte rosturi şi ar păcat că omeni-rea să plătească tribut ignoraţei unrăzboi pustiitor. Poate ultimul.

R ă zboiul Americano -Rus din Ucraina [II] Aurel I. Rogojan

7/21/2019 Vorba nr. 117

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-117 6/15VORBA se ascultă dar se şi citeştePagina 6

La doar 300 km de Crimeeași 400 de Tbilisi, orașul Soci,

emn al puterii imperiale ruseștiMarea Neagră, marchează în

ațiu și timp istoria accelerată înimii 7 ani a lumii bipolare SUA-

sia, veche de șapte decenii. În08, fostul președinte Bush jr. aercat, la București, să spargăntura de siguranță” seculară dinul Rusei, prin intrarea Georgiei și

Ucrainei în NATO, iar fostul pre-dinte georgian Saakașvili să forțe-

pe cale militară aceeași zonă-

mpon, în Caucaz. Au eșuat ambii.

Apoi, în februarie 2014, neo-conservatorii din incinta

ministrației de la Washingtonchard Perle, Samantha Power,

hn Bolton, Mark Grossman, Susane, Frederick Kagan și cumnatatoria Nuland, Dennis Ross și

otectoarea sa Hillary Clinton, so-ită și ea o neoconservatoare vari-

a ”lite” etc.), au reluat puternicnsiva împotriva Moscovei pe

ma Ucrainei, cu doi vectori și do-branduri politice mai vechi, darondiționate:1) Maidanul de la Kiev, 18-22

. 2) boicotul total al Rusiei, viatin, debutat la JO de la Soci, 7-23. Azi, după 1 an și jumătate deză ucraineană și disensiuni croni-ate la nivelul întregii Europe,

ATO și euro-atlantismului, Ame-a administrației și a președintelui

ama și, mai ales, a vastei majori-a poporului american, a decis săroape ”securea neoconservatoa-a războiului” cu cealaltă super--tere nucleară și să revină la dia-și înțelegere.

Aacceptat ca debutul, ravsau nu, al noilor negocieri

ericano-ruse să aibă loc în Rusia,la Moscova, ci la Soci, lângă Cri-ea și estul ucrainean, așa cum aicitat partea rusă, ca o încheiere

mbolică, cronologică și geogracă,zavistiei pornite odată cu JO șinfruntarea din Ucraina. Vădit

nfuzionate după ani de boicot,ar neliniștite, media mainstreamericană și câteva surse vest-

ropene au pus surdină evenimen-ui, în esență spunând că cele 4 de discuții de la Soci nu au pro-s ”schimbări majore” în pozițiarților privind zonele tensionaten lume.

Nimic mai eronat, iată doveziexact în sensul opus. La

ci, secretarul de Stat John Kerry agiat alianța SUA, Uniunea Sovie-

ă etc. din a 2-a conagrație mon-

lă, arătând că partea americanărește refacerea ei astăzi și coope-ea americano-rusă viitoare, într-

o lume conictuală: ”Am fost laMemorialul celor 4.000 de soldațiruși căzuți la Soci în al 2-lea războimondial… și cred că atât eu, cât șiSeghei (Lavrov, ministrul de Exter-ne rus, n.n.) ne-am amintit cu vene-rație de sacriciile comune pentru acrea o lume mai sigură, totdată și ceanume am putea înfăptui, dacă po-poarele noastre ar conlucra înaceastă direcție”, și „Îi sunt recu-noscător președintelui Putin, întru-cât și-a exprimat convingerea, căputem acționa împreună ecient, casă rezolvăm problemele globale…exprim aici gratitudinea președinte-lui Obama pentru bunăvoința Rusi-ei de a se angaja în aceste convor- biri, într-un moment când schimbu-rile noastre de opinii sunt de impor-tanță maximă”, și „Rusia este unpartener foarte important (al SUA,n.n.) în efortul împotriva terorismu-lui extrem”, și a mai armat, în pri-

ma recunoaștere ocială de cătreSUA a Acordului 2 de la Minsk pri-vind încetarea războiului din Ucra-ina,”…dacă președintele Poroșenkova încerca, în aceste momente, săfolosească forța (liderul de la Kiev acerut, cu o zi în urmă, generalilorsăi, să recucerească aeroportul Do-nețk, n.n.), îl sfătuim cu maximăfermitate să se gândească de douăori, înainte ca să facă un asemeneagest și să pună în primejdie acordulMinsk-2”; de asemenea, în totcursul conferinței de presă nici se-

cretarul de Stat nu a menționat ni-ciodată cuvintele ”Crimeea” și”trupele rusești” din Donbas, și niciministrul de Externe rus nu a vorbitde sprijinul acordat de americaniregimului actual de la Kiev, consi-derat ilegitim de către Moscova.

Tălmăcite pe înțelegerea ge-nerală, cuvintele de mai sus

ale secretarului Kerry înseamnă:1)administrația Obama anunță

apropiata ridicare a blocadei politi-ce și a sancțiunilor economice insta-urate în 2014, și ieșirea Rusiei dinizolarea internațională, și

2) adio arme pentru Ucraina, un”cartonaș galben” de la Washin-gton pentru Poroșenko, dacă nu bagă armata în cazărmi, precum șiintrarea crizei ucrainene în”carantină”, spre a trimisă la arhi-vele istoriei. Este o disgrație cumaceste două știri nu au fost, încă,redate americanilor de către gigan-tica media mainstream din StateleUnite...

Cum se cunoaște, gazetele auanunțat că, la Soci, s-a dis-

cutat cu ușile închise, ceea ce indică

faptul că unele negocieri au fostdicile, câteva preocupări neliniști-toare, și anumite subiecte delicate.

În primul rând, John Kerry a repre-zentat acolo o administrație pro-fund îngrijorată de ceea ce se întâm-plă acum în propria-i țară. Chiar la12 mai, când secretarul de Stat s-a întâlnit cu Putin și Lavrov,„Washington Post” scria că prăbuși-rea economiei nesustenabile a SUAeste doar o chestiune de timp, întimp ce Rusia își sporește masivrezervele de aur și ”se pregăteștepentru ziua când situația se va răs-turna”. În aceeași zi, miliardarulWarren Buet a denumit produsele bancare actuale din America ”armenanciare de distrugere în masă” șiun alt miliardar, new yorkez, cele- brul Donald Trump, la televiziuneaFox News i-a ținut hangul luiBuet, armând că „America a în-cetat să mai e o țară bogată, îm-prumută bani de la chinezi și dato-rează 16 trilioane de dolari”, și căamericanii trebuie să se pregătească

de „ruinarea nanciară”.

Este perfect plauzibil, deci, săpresupunem că primul mo-

tiv pentru care administrația Oba-ma a redeschis atât de precipitatdialogul bilateral și a făcut o ofertăde cooperare globalistă cu Mosco-va, a fost generat tocmai de nevoiade a-și acorda timpul, spațiul demanevră externă și resurse politicepentru rezolvarea problemelor in-terne presante ale Americii.

Î n al doilea rând, trimițându-lpe Kerry la Soci cu un mesaj

surprinzător, de reînnoită înțelege-re americano-rusă, se poate presu-pune că administrația dorește săpună ordine în cacofonia asurzitoa-re, pe trei voci – Obama, neoconser-vatorii și șei civili europeni și mili-tari americani ai NATO, de la Bru-xelles – și păgubitoare cu care, decâțiva ani, este livrată în estul Euro-pei politica externă americană. Întimp ce Hillary Clinton vorbea de”rese-tarea” relaților cu Kremlinul,membrul NATO Traian Băsescuspunea că ”s-ar duce în Rusia cupușca în mână”; în timp ce preșe-

dinții Obama și Medvedev semnaula Praga, la 8 aprilie 2010,Acordul istoric New Start, dereducere a arsenalelor nuclea-re american și rusesc, fostulsecretar general al NATO, An-ders Rasmussen, dădea târcoa-le Rusiei și făcea zilnic decla-rații belicoase la adresa ei; însfârșit, în timp ce Kerry se du-cea la Soci și depunea oripentru soldați aliați dispăruți în al 2-lea război mondial, pre-ședintele Iohannis al Români-

ei, lăsat ”moș-tenire” de cătrefostul președinte Băsescu neo-conservatorilor din incinta

puterii de la Washington, nu se du-cea nicăieri în România, Ungaria șifosta Cehoslovacie, spre a omagia170.000 de conaționali căzuți în lup-ta contra nazismului, se ducea în ...Polonia!

Î n al treilea rând, o altă rațiu-ne ascunsă publicului, pentru

care Washingtonul lui Obama a în-țeles că trebuie să închidă ”frontulrusesc” și să-și economisească re-sursele de politici externe, ar ace-ea că alianțele tradiționale ale Ame-ricii se prăbușesc în lumea arabă, înGolf și, mai ales, în Europa, și că eletrebuie salvate cu orice preț. În iulie2008, aat în campania prezidenția-lă pentru Casa Albă, Obama a făcutfurori la Berlin, în mijlocul uneimări de 200.000 de germani, astăzi

”obamania” s-a evaporat în Germa-nia aproape complet, ceea ce aratăcă președintele și-a uitat promisiu-nile făcute acolo acum 7 ani. La toa-te acestea, se adaugă declinul gene-ral al resurselor umane ale NATO,pretutindeni în Occident și exact înlocul unde se aă principalul stâlpde rezistență european al organiza-ției: soldații Marii Britanii vor , încurând, mai puțini decât polițiștiidin New York.

Î n sfârșit, ceea ce se anticipa înultimele săptămâni la Was-

hington, s-

a putut vedea cu ochiulliber la 9 și 10 mai, la Moscova: de-larea soldaților chinezi și indieni în Piața Roșie, alături de cei ruși,precum și vizita făcută de cancelaraGermaniei, Angela Merkel, lui Pu-tin. Aceste două zile astrale au ară-tat limpede nu numai că izolareaRusiei nu funcționează, dar și pro-porțiile apocaliptice ale unei posibi-le apropieri Germania, Rusia, Chinași India. Cu siguranță și din acestepricini secretarul american Kerry avenit și a întins o mână prietenoasărușilor, la locul fostului boicot. La

Soci.

7/21/2019 Vorba nr. 117

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-117 7/15agina 7

Sacriciul. Răzmeriţele de după.robabile şi de dinainte. Amintiri-zdrenţei şi ale paravanului vor

tari ca genunchiu’ de şerpe

Resorturi de ordin penal. Care se-ntind însticitate improprie. Oarecum forţată. De ocesitate evidentă din considerente de pena(bi)tea altora. Ioana De Arc & Ioan De Arc. Altfel

us: ţuţi şi dragnea în loc de băsescu şi ponta.

neric. Fu de la furăciune unu’ penalu’ deşteptu’ neamului precum de altfel şi al mon-lului; altu’ de încrezutu’ şmecheru’ la care

py/paste îi ţine logica diplomei de doctoratcum ca de altfel şi incertsexuatei luluţa. Unu’

ă fu prezident, altu’ cât pe ce, noroc că numa’m-menestru fu să e.

Personal, m-o ferit toţi dimpreunănţii să-i cunosc pă ăştia. Asta neînsemnând căexistă. Patru de tri de doi bani în loc de-un. Aia sacricata de 72 de ori n-aş zice că s-ara pune; nu capră nicidecum, ci la socoteală.s-apucă de scriitură, ’i treaba ei pleşcoiască

tă-n erbere acu’ ceva mai răcorită. Când po-te grozăvia cu sutien, cătuşe şi alte fantasme,

ar mă gândesc să mă las de-a-n binelea de. O nouă generaţie pixulească se pregureazăar păcat mare să n-o lăsăm să se dezvolte-

ntr-un 6-9-6-9 superb. Omul de casă al pontului din euxinu’

victoriei niciodată, mă miră că oare-pe-undeva îiluă locu’ mult-mai-potenţatului socru, de-i tatafrumuseţii Daciana. De care m-am îndrăgostitimediat ce mi-am dat seama cum ar putea sămuşte. De altfel, pe aia dreaptă: Care-i singuraindubitabilă calitate a pontiacului?; nevastă-sa.

Rămâne de văzut ce cărticică de bucateva scrie suspendat-răcoritu’ autodemis pe motivde softuri electoriceşti furate-mprumutate de la buldog exonerat în vreme ce. Io mă aştept să

scrie teatru mut. Ar mai bine pentru posterita-te. Aia lumească şi aia de-i mai zice şi dorsală.

…Rămâne de văzut şi chiar rămâne devăzut da’ ar cazu’ de-a pe bune tare de tot ră-mâne de văzut şi anume: ce ne facem însă pânăspre-adevăratelea şi poate chiar de tot, cu previ-zibile scrierile iluştrilor de vârf de morcov sub-stanţial plin de vitamine.

Ca să u oareşcum în trend cu limbaaia româneştecească pe care se-ntâmplă de-omai uit pe motiv de prea multe limbi… Modapuşcăriei neapărat trebuie extinsă la rangu’ delege votată-n el impotent parlament. Doar aşa,chiar dacă cu riscul nostru maxim, vom ajungede vom vedea direct fără echivoc un băsescu

traian şi tot ce se poate un ponta victor. Unde?La puşcărie !!! Deşi tot am piuit că nu-l mai tan-gentez pe alt demenţial de-i mai zic unii mircea

alţii badea şi alţii deloc, no iaca c-o făcui, ce-idrept pe urma reclamei ciudate dar şi reuşite lao emisiune de care demult m-am săturat pe mo-tiv de anorexie cretinoidă profund spirituali-cească.

E ’vanghele dupî d -aldele’ Daniel Marian

Cea mai importantă sărbătoare anuală a mu-ipiului Orăştie! Maialul este o sărbătoare de origine săseascăe datează de la jumătatea secolului 19. În acest an, în zilele de 23 şi 24 mai, publiculputea să viziteze incinta medievală forticatăraşului, unde va intra în contact cu evenimen-istorice importante, reconstituite ad-hoc dere: Lupii Daciei, Legiunea VII Gemina, Terracica Aeterna, Virtus Antiqua, Peregrinus saucaşii Hunedoarei. Contactul cu tradiţia autentica va amplica-şi de prezenţa meşteşugarilor şi a produselorspecice. Experienţa spectatorilor va îmbo-ită prin ghidajul istoric profesionist, vernisajepictură sau lansări de carte dar şi de ateliereleartă vizuală fotogracă, arme,olărit, şoimăritculptupictură în os. Seara ecărei zile de Ma-va încheiată cu spectacole de muzică pop,k şi folclor susţinute de către talente locale

u naţionale.

Program „Maial” 2015

Sâmbătă 23.05

0:00 Marea paradă a luptătorilor /Poşta mare; 0:30 -18:30 Atelier de tras cu arcul /În incintarticată; 0:30 - 18:30 Ateliere de olărit, cioplit în os, ar-e /În incinta forticată şi Lângă statuia lui Bu-bista; 0:30 -18:30 Atelier de şoimărit /În incinta forti-ată; 1:00 -12:00 Vernisaj de pictură

od peste timp Orăştie – Câmpulung – Sighi-ara” /Sinagogă; 1:00 -13:00 Ghidaj istoric pentru grupuri Dani-I. Iancu /În faţa incintei forticate; 1:00 - 12:00 Lupte de gladiatori /Lângă statuiai Burebista; 1:00 -13:00 Ghidaj istoric pentru grupuri Dani-I. Iancu /În faţa incintei forticate;

12:00 -13:00 Bătălia dintreDaci şi Romani /În incintaforticată/ 14:00 Atelier naţional defotograe susţinut de arh.Ionuţ Sebastian VasiuSebastiaen (artist fotograf) /Sinagogă; 16:30 -17:30 Stoica, Bunea, Furdui, Rusan, Fur-dui, Nicorescu /Scena Mare; 17:30 -18:00 Lele de la Orăştie şi Lorena Pascu / Scena Mare; 18:00 -19:30 ”Școala de gladiatori” lupte cu gla-diatori /Lângă statuia lui Burebista; 18:30 -20:00 Marea bătălie dintre Daci şi Ro-

mani /În incinta forticată; 20:00 Deschiderea ocială a Maialului /ScenaMare; 20:30 Doina Mureşului şi Eugen Pistol /ScenaMare; 21:15 Mihai Petreuş /Scena Mare; 22:00 Nicoleta Voica /Scena Mare; Toată ziua Expoziţie artă tradiţională româneas-că /Strada pietonală din centru, Toată ziua Parc de distracţii /Poşta Mare.

Duminică 24.05

10:00 -10:20 ”Trezirea de dimineaţă” /Scena Ma-re; 10:00 Atelier naţional de fotograe susţinut de

arh.Ionuţ Sebastian Vasiu (artist fotograf) / Sinagogă; 10:00 - 18:30 Ateliere de olărit, cioplit în os, ar-me /În incinta forticată şi Lângă statuia lui Bu-rebista; 10:00 -18:30 Atelier de şoimărit /În incinta forti-cată; 10:20 -11:00 ”Copiii cântă şi dansează” /ScenaMare; 11:00 -13:00 Ghidaj istoric pentru grupuri Dani-el I.Iancu /În faţa incintei forticate; 11:00 - 12:00 Lupte de gladiatori /Lângă statuialui Burebista; 12:00 -13:00 Bătălia dintre Daci şi Romani /În

incinta forticată; 11:00 -13:00 Ghidaj istoric pentru grupuri Dani-el I.Iancu /În faţa incintei forticate; 17:00 Lansare de carte „Almanahul oamenilorde la noi” Dan Orghici /Sinagogă; 16:00 -16:30 Spectacol pop-rock pentru copii / Scena Mare; 16:30 -17:00 Spectacol de dans sportiv /ScenaMare; 17:00 -18:30 ”Viaţa lui Memnius”, lupte cu gla-diatori /Lângă statuia lui Burebista; 18:30 -20:00 Marea bătălie dintre Daci şi Ro-mani /În incinta forticată; 20:00 ”Talentele Orăştiei” /Scena Mare; 20:30 Replay /Scena Mare; 21:00 Pragu de Sus Scena Mare; Toată ziua Expoziţie artă tradiţională româ-nească /Strada pietonală din centru, Toată ziua Parc de distracţii /Poşta Mare.

Cum ajungeţi la Orăştie?-Tren hp://www.cfrcalatori.ro/

-Autobuze hp://www.autogari.ro/ -Maşina proprie.

Unde vă cazaţi?

Hotel Dacor hp://www.hoteldacor.ro/

Complex Daniel's

hp://www.complexdaniels.ro

Pensiunea Jorza

hp://hoteluri.infoturism.ro/orastie/hotel-minihotel---pensiunea- jorza-orastie

Arsenal Park

hp://arsenalpark.ro/

N.R. Date primite de la organizatorii „Maialului”2015.

Program „Maial” 2015

7/21/2019 Vorba nr. 117


16 Pagina 17

ma poartă sau

spre lini șteaunei amiezixistă o vreme în augustcând toate ți se par maind se suprapun anotimpu-nd aerul mai are ceva dinsenzorială a verii, pătrun-aterialitatea ei de-o limpe-enită dinspre serile decând vezi lucrurile în pro-a lor fără nici un pic de o asemenea vreme, turiș-uzunarele goale se bulu-magazinul de blănuri dinse fotograau pe scările

ei, să nu le rămână nefolo-e câteva poziții ale unuius în aparat pentru oricelitate. Ce era destinat albu-usese epuizat. Familia pefața unui monument, pe odă, cu țigări ne -aprinse înurii, sau în fața unui vân-e suveniruri. Între timp,a orașului, cotropită parcăntul prea clar, obositor demișca moale, cu acel ritmor nădușitoare. Intrărileerau pe jumătate moarte,porți de cetate ferecate

odihna de după prânz.vineți păreau că forțeazăele porți ale acestei fosteentru a pătrunde spre cen-otograi, în oglinzile gea-spălate de ploi, în vitrine-

și încărcate. ada Căstăului, un culoarrept printre casele noi, lăsa

munților Sarmizegetuseiintre adânc în oraș, până la

bătrânului Con, pe vre-oprietarul unui magazin,ătrân de 80 de ani, sclero-

olnav de rinichi, incapabili aducă aminte de acei anirada era plină cu atelieregărești, cu locuri pentrugunoiul și prăvălioare ră-

coroase, din care numai rmelevopsite țipător și scrise cu literemari, «La Con», «La Alexandru»,«La Urban», aveau ceva comun culumina și cu culorile mai vii. Aniiau trecut, bătrânul se culcă în e-care zi la ora amiezii, și-n gălăgiacucoanelor lui nu mai are niciliniștea de a-și aduce aminte devremea când lucra cu toată familia în magazin, de dimineață pânăseara, când intrau doamnele cuumbreluțe și cereau materiale derochie. Le așeza pe un scaun ta-pițat și se strecura după tejghea,de unde scotea viguri de materialcu miros de naftalină și le rostogo-lea în așa fel ca să bată pe mătasearăsrată în valuri moi, odihnitoa-re, cât mai multă lumină. Iar dacăo doamnă rămânea nemișcată pescaunul ei, apela la ultima lui șan-să de a vinde ceva, un materialunicat, a cărui valoare și impor-tanță o spunea după ochi și dupăzâmbetul mieros, complice, dacă îlluați pe acesta, aveți șansa de a singura doamnă din oraș cu o ro-chie dintr-un asemenea material.Şi femeia, cu pasiunile stârnite,cumpăra fără să se târguiască, învreme ce țăranii luau un kilogramde cuie și niște zahăr și plecau iutespre casă. Pe vremuri, domnulCon nu se ocupa de țărani. El pri-mea comisionarii prăfuiți, venițide prin toată țara cu geamantanelelor roase, din piele de vițel și cuinterminabile liste de materiale, încercând să i le vâre cu de-a silape gât ca ind rare, valoroase și bune. Acum, nevasta lui, mult maitânără, cu alte două cucoane, rudesau prietene de familie, zăngăne lacrătiți, pun zacusca pentru toamnăși vorbesc tare pentru că, la 60 deani ai lor, șoaptele aparțin tăcerii.

C ând ies în oraș și cautăfrișcă, întreabă mai întâi

dacă e proaspătă, își bagă degetul în bidon și gustă plescăind dinvârful limbii ca pe vremuri. Așa căel doarme până la 16, când aude

căzând ranga magazinului univer-sal, instalat tot în casele lui, națio-nalizate în 1948, și când și cândcere o cană cu apă rece, pe care o bea încet. Pentru că nu poate facedecât câțiva pași, de vreo 20 de anin-a apucat să iasă din curte și săocolească clădirea spre a ajunge înfața magazinului și apoi să intre,să vadă ce e înăuntru. El crede căsunt aceleași mărfuri ca prin anii’40, chiar dacă s-a schimbat lumeași magazinul a crescut. Au fostzidite alte ferestre, mult mai largi,cu vitrine colorate, despre a cărorabundență ar exclamat nemulțu-mit că este nici mai mult, nici maipuțin decât o pierdere categorică.Ne ieșind în fața clădirii, nu are de

unde să știe că atelierul de rotăriede peste drum s-a desințat, că înlocul lui e o bodegă cu terasă deciment înțesată de mese ascunsesub umbrele la care tăietorii delemne și țăranii de pe ValeaGrădiștei așteaptă un camion sauun turist generos cu locuri libereca să-i ia, câștigând astfel timp fațăde autobuzul cu ora de plecarecam pe la amiază. Domnul Concrede că prin fața fostului său ma-gazin mai trec băieșii de la Căstău,Romos și Orăștioara, cu măturilelegate într-un ștreang, gata să-țidea una din ele pentru o bucată depâine, de săpun sau pe un kilo-gram de făină. El crede că stradase termină tot la Bogatu și la gră-dina lui Bocoș, un bogătoi alOrăștiei prin ’30-’40. Dimineața setrezește de noapte, aude un fel dezgomot ciudat venind de peste râuși, dacă și-ar întreba consoarta sauprietenele ei, ar aa că orașul afost străpuns până aproape de elde o mare fabrică de blănuri. Iargrădina lui Bocoș nu mai există, afost împărțită, s-au bătut fundațiiși s-au ridicat case. Unul din ceidoi frați Bogatu a murit, cel viu avândut vechea casă unui țăran dinRomos, unul dintre aceia în guracăruia domnul Con nu se uitacând intra în magazin, ci -l lăsa pemâna femeilor. Ţăranul așezat peulița pe care odinioară intra înoraș cu spatele încovoiat de greu-tatea măturilor și a măturoaielor,că abia își mai putea trage picioa-rele încălțate în opinci de gumă, și

-a făcut o casă nouă, asemănătoarecu o vilă. Unuia din cei doi Boga-tu, celui rămas în viață, i-a zidit înmarginea curții o cameră cu unantreu și acolo fostul aristocrat alstrăzii trăiește singur. Are un pe-rete încărcat cu fotograi îngălbe-nite, tatăl său și fratele – fost curiermilitar în armată. Într-o fotograese mai văd doar roțile bicicletei șipicioarele, ca doi stâlpi, strânse decizme, unul pe pământ și celălaltpe pedală. Fotograa s-a decoloratputernic, se șterge pe zi ce trece,mâncată de un oxid ruginiu.

Prima poartă saudespre un om

şi o linie

D e la acest Bogatu până lacantonul de la linia mo-

căniței era o bucată bună de drum.Ani de-a rândul un om a dormitacolo, lângă o linie subțire, îngustăși singuratică, pe care treceau doardouă trenuri pe zi, unul cu lemneși altul cu oameni, și amândouăduse de el și de un prieten, tot tim-pul cu gândul la nevastă, dacă nucumva, furată de vreo ciorbă, auitat să schimbe macazul și se vortrezi în mijlocul porumbiștii cutrenuț cu tot. Trecea și o vedea penevastă stând dreaptă lângă barie-ră, cu haină de cantonier descheia-tă și cu stegulețul galben vârât în buzunarul de la piept ca un stilou.Celălalt mecanic, unul Bela Ber-nard, ajuns la Orăștie de pe laArad, a găsit postul de cantonier

ocupat de nevasta lui Simțea, așacă pe a lui a pus -o să aibă grijă decasa cea nouă, zidită lângă linie.

La început, căci erau tineri șise iubeau, când trecea tre-

nul lui, locomotiva uiera scurt, cași cum i-ar zis «eu mi-s nevastă, încălzește mâncarea că în zece mi-nute vin acasă», dar cu vremea n -amai uierat, obosit de atâta iubire,ca toți oamenii sătui de ce le um-ple prea mult viața. Au trecut anii.Trenurile veneau și se întorceauhuruind domol. Plecau oameniistrăini acolo sus în munte, stăteaudin primăvară târzie până-n toam-nă și din când în când trimiteaupietre împachetate în lăzi cu așe,«nu atingeți», «nu răsturnați», ve-gheate de paznici. Nu înțelegeaude ce li se poartă atâta grijă unorpietroaie sau cioabe și nici nu fă-

ceau eforturi să ae. Ei își făceaudatoria de mecanici, convinși că elucrul dracului să-ți bagi nasulunde nu-ți erbe oala, asta până într-o zi, când unul din acei oa-meni bătrâni, tăcuți și iubitori demunte și de pietre ascunse subrădăcinile brazilor a scăpat subtren, iar roțile i-au fărâmat oasele bucată cu bucată și ei au aat căera vorba de un profesor, că ceidin munte sunt oameni de seamă,istorici și scriitori care sapă la des-coperirea unui popor străvechi, unfel de neam păduratic, de strămoșiai românilor. Cu vremea au înce-put să-i cunoască pe profesori șipe copiii veniți cu ei, uneori chiarglumeau și aau că e mare bucurie

sus că s-a mai descoperit o oală șise făceau că se bucură, deși în si-nea lor se întrebau ce mare lucru esă descoperi o oală când pe lumesunt atâtea.

N umărul trenurilor a cres-cut. Casele au înghițit

cantonul, au apărut și dincolo delinie, zidite de țăranii care intrau în oraș pe acea stradă și vindeaumături sau lapte și între două târ-guieli aau că se vinde o casă sauo grădină. Exploatarea lemnuluilua proporții. Căutarea pietrelor lafel. Abia se mai cunoșteau între eicei de la linia ferată. Veniseră dre-zine și niște Reșițe iuți și silitoare.Era greu de numărat trenurile. Lafel și anii, treceau ca vagoanele pesub ochii lor și, într-o zi, acestSimțea s-a trezit om bătrân, pensi-onar, cu trei fete, una măritată cu

un oțer, alta cu directorul abato-rului din Hațeg și alta elevă deliceu teoretic. Acum iese pe prispacantonului, își scoate picioareledin bocanci ca să se încălzească șise uită cum trec trenurile, cum ne-vasta lui, mai tânără decât el, iesecu fanionul în buzunar și lasă bari-era, salută mecanicul și frânarul,ridică țeava vopsită în alb și roșuși se întoarce la bucătărie, în vre-me ce el stă până la amiază și seuită cum orășenii cei noi, țăraniidin Căstău sau Orăștioara, vinacasă cu vacile sau cu oile. Ei seconsideră orășeni, oameni carepoartă pantaloni de tergal și auneveste cu părul tuns scurt, darcresc câte ceva pe lângă casă, con-vinși că cel lipsit de un animal încurte nu e om, e un puturos și unnime-n lume.

La amiază, fostul mecanicmănâncă ceva, adună într-o

găleată corcodușele galbene decoapte, moi, noroite pe jos, și le dăla purcel. Când nu mai are ce face,pleacă pe la vecini, în general camtăcuți, convinși că la oraș se vor- bește puțin, dar tot cu bancă înfața porții, loc pentru sporovăit

seara târziu sau duminică după-

amiază, și povestește cu ei, mân-dru de respectul ce i se poartă, caun orășean bătrân ce se aă. Case-le lor mai poartă pe fruntarii unchenar cu inițialele capului de fa-milie, cu anul ridicării, iar substreașini acele gurine de ipsos,capete de femei sau de bărbați băr- boși, după obiceiul satelor o vre-me ocârmuite de vechiul imperiual lui Franțisc Iosif. Toți au senti-mentul că orașul a început cu ei șise simt bine la marginea lui, acolounde femeile ies cu gălețile plinecu săpunele și le aruncă în șanț,unde iarba e tocată sistematic degâște și de rațe, nepăsătoare pe laamiază, în mijlocul șoselei, mai

totdeauna împuținate de autobuzesau de camioane. Dar orașul evechi, chiar mai vechi decât pot eicrede, nici ciumă, nici războaiele șinici neamurile prăvălite peste elnu l-au putut îngropa în praf. Semai văd și azi pietrele din caselevechi, romane sau dacice, căzutesub vremi și puse în ziduri noi, bătrâne și ele astăzi, umede și aco-perite pe alocuri de mușchi. Zidu-rile cetății au rămas prin curțileoamenilor, ziduri de magazii saude șoproane, o biserică, bineînțelescu ceas pe toate fețele turnului, omănăstire de maici înconjurată deziduri groase și înalte, pe vârf pre-sărate cu sticlă și cu re de sârmăghimpată întinse prost, probabil șidin cauza crengilor încărcatetoamna cu fructe. Când ultimelegenerații de țărani nu se mutaseră încă la periferie și veneau cu ceapucau să rupă de la gură ca săvândă, orașul avea moară de hâr-tie, tipograi în care se scoteaucalendare și almanahuri, dar maiales ziare și foi pe care țăranii știu-tori de carte le citeau seara pe pris-pă și nu se mișcau până nu ajun-geau la ultima pagină, chiar dacă

ar fost să fete zece vaci.

A doua poartăsau despre stra-da Cloşca nr. 20

D e pe «ulița Căstăului» înacele vremuri se vedeau

până în zăvoi două cordoane desălcii pe malurile unui râu nesta-tornic. O cărare strâmtă însoțeaapa din Beriu până în margineaorașului și pe ea veneau țăranii cugălețile zincate pline cu lapte,astupate cu cârpe îndesate pe lân-gă capace, pe unde mai scăpautotuși picuri albi și strălucitori.Plecau de acasă înainte de-a se lu-mina de ziuă cu niște feștiloaie

făcute din bâte cu capul învelicârpe muiate în petrol și, cândrevărsa de ziuă, femei și bărbcu rucsacuri de pânză albă în nare și cu două găleți în mâstrigau pe la porți, laptele, donă, am venit cu laptele și cu brza, și ecare își avea «doamnlui, despre care credea că o du în paradis și se ocupă de cele importante treburi ale lumii. întoarcere, în funcție de cojilepâine, de pantoi scâlciați, pricadou pentru copii, se lăudaudoamne bune și frumoase au, c îi tratează de sărbători cu unroșu sau cu un pahar de vin. Ajgeau acasă spre seară și ziua tretă se numea «zi de piață» și secheia totdeauna cu deznod batistei și cu numărarea banmototoliți. Dimineața îi aștepământul.

T recând ei mereu, cu ricitatea unui calendar, n

mai băgat de seamă schimbăDar într-o bună zi zăvoiul a denit stradă, cu case pe margtăpșanului lăsat liber, și ce știu cei bătrâni e că ultimul nude casă era pe vremuri 20, că u

Beriului, azi Cloșca, s-a întins lungul râului și cea mai frumocasă de atunci, cea de la num20, astăzi se zbate în ruină. Anu demult proprietara a băgaseamă că berienii nu mai vinlapte, că i-au devenit vecini șunul într-un an mai trece pespre casă. Ceilalți merg cu ratvând totul la piață, îmbrăcațhalate albe. Cei mutați au acarele lor și boii mari, cară cărbși lemne prin oraș, au podupline cu fân și cu porumb nezcurat, unii chiar pătule din nufolosite doar pentru depozitvechiturilor.

Fragment din: „Almanahul oanilor de la noi 2014”

Cornel Nistorescu

7/21/2019 Vorba nr. 117


La această întrebare există unspuns politic și unul artistic. Răs-

unsul politic este: pentru că nu fa-parte din gașcă. Răspunsul artis-este: pentru că nu are egal, ca

mancier român în viață, printreloriile” găștii. Orice observator documentat și

nest al fenomenului politico – lite-r apărut după decembrie 1989 înomânia, fenomen inamat la paro-sm în pestilențialul deceniu băsist,u se poate să nu sesizat ca pe oominantă deloc artistică luptă acer-

pentru inuență și supremație înndul scriitorilor. O luptă dusă de

nii reprezentanți ai acestora cu ocrâncenare și mijloace dintre celeai subversive, proprii mai degrabăanurilor stăpânite de morbul căpă-ielii decât unei bresle elitiste. Cu un oportunism nu îndeajunsloricat sub regimul Ceaușescu,iscusința cameleonică de a se în-

țișa mai repede și mai bine decâtții drept persoanele potrivite înno-i, o mică famiglie cu bună urecheuzicală a știut să-și acordeze pri-a instrumentele la corul popularcat de tumultul revoluției din89. Un membru a ajuns Ministrul

ulturii, apoi Ministru de Externe,oi Consilier Prezidențial, celălalt aris un patetic Apel către Lichele.upă care totul s-a aliniat cuminteb comanda ori sub inuența lor,nivelul la care trebuia, ca-n vaselemunicante: fosta Editură Politica,

NSAS, ICR, Colegiul Noua Euro-

, Dilema Veche. Un arsenal degenunchiat chiar și marea literatu-sud – americană, nu doar pe miciileitari autohtoni, când vine vorba număr de titluri și evenimentenexe plătite de la buget sau prinpendii oculte. Toate materiile pri-e, delicatesele și ingredientele

pentru o masă bogată, pe măsuraranaților aspiranți la „marea cră-pelniță”, erau astfel asigurate. Cu osingură condiție: solidaritate internăfără sură.

În aceste condiții gașca de pro-tori s-a constituit la minut. Printregrăbiții la bucate s-au înințat, cu

ifose de ghiftuiți blazați, atât conde-ie de lux ca Mircea Cărtărescu șiHoria Roman Patapievici cât și im-postori gălăgioși ca Vladimir Tismă-neanu și Mircea Mihăieș.

Mașinăria pusă la punct pentru breasla scriitorilor reconstituia înmic societatea feudală: jupâni și ru-mâni. Jupânii, cei puțini, „ aleși” și„de-o credință”, aveau editura lor(Humanitas), ziarele lor (DilemaVeche, Revista „22”, EvenimentulZilei), care îi tipăreau în ediții și cuonorarii mai ceva decât au fost vreo-dată onorați „principii de la Juni-mea”; în plus aveau și pușculița nu-mită ICR care le asigura traduceri șipromovări internaționale pe sprân-ceană. Rumânii, cei mulți și fără naș în suet, erau condamnați la rigorilecrizei și ale nemiloasei economii depiață.

Dar valoarea literară nu joacăniciun rol? Ba da! Însă doar atuncicând convine. Domnii Pleșu și Lii-ceanu îi ironizează pe toți criticiicare nu au o operă comparabilă cu alor descalicându-i, prin însășiaceastă lipsă, de la dreptul de a aveadreptate și chiar de a primi un răs-puns. În schimb, atunci când criticile

le vin din partea unor „incon-testabili” precum Herta Muller sauAdam Michnik, criteriul valorii și alnotorietății nu le mai este favorabilși atunci îl ignoră cu seninătate și cuargumente non-valorice. Pur și sim-plu se declară neînțeleși și victime.

În acest punct se reface joncțiu-

nea cu titlul. Nicolae Breban este un roman-

cier uriaș. Pe lângă care MirceaCărtărescu întruchipează aspirantul încă în faza de căutare a proprieiidentități, cu cartilagiile stilisticeabia începând să se osice.

În 1968, când a apărut romanul„Animale bolnave”, eram în anul Ide facultate. Dormeam cu carteaasta sub pernă pentru că uneori,noaptea, simțeam nevoia să recitescanumite pasaje ce-mi dădeau insom-

nii. Impactul, mai ales asupra tinereigenerații, a fost unul alarmant pen-tru zbirii epocii. Ediția a doua a ro-manului a fost publicată la mai pu-țin de un an de zile după prima. Ladoar 34 de ani Nicolae Breban aveasă se instaleze pentru decenii, ală-turi de prietenul său Nichita Stănes-cu, pe locurile de onoare din suete-le generației lor de cititori.

Au urmat cărți geniale. Îngerulde Gips, Bunavestire, Don Juan,Drumul la Zid sunt tot atâtea repere într-o lume stranie, care nu are ni-mic de-a face cu românismul (în de-preciatul său sens din comunism)dar care, totuși, sunt atât de artisticpornite dinspre specicul nostrunațional spre universal.

Revin la comparația cu MirceaCărtărescu. Pe care „gașca” l-a tran-sformat în eternul și unicul candidatal nației la Nobelul pentru literatu-ră. Orice unitate de luptă are nevoiede un stindard. Ei, comandamentulgăștii, care luptau să controleze in-dustria literară românească, l-auales să uture, pentru victoria lor,pe acest scriitor inițial tânăr, maiapoi îmbătrânit în tinerețe de atâtaașteptare și așteptări. Promițător,

nimic de zis, dar mereu împiedicatsă conrme de elogii premature.

Cum să nu-i deranjeze că în afa-ra angrenajelor lor atât de bine gre-sate cu propagandă, suport politic șiorgoliu elitist apare un nume, Nico-lae Breban, care-i surclasează la ope-ră și care, dezastru, este numit ono-

ric în fruntea unei instituții pe carepână de curând, au jupânit-o ei?

Neavând cum să-l întreacă loperă (chiar de i-ar adăugat luCărtărescu pleși și liiceni) s-au gândit să-i aplice tehnici de demolaresecuristică deprinse de la marele lomodel de luptător anticomunistTraian Băsescu. Și-au mobilizat toțlătrăii din presă să-l atace pe Nico

lae Breban la trecutul lui de„turnător”. S-au dezgropat niștacuzații formulate de „prietenii” din„gașcă”, pe vremea când aceștia făceau parte din CNSAS, conform cărora ar fost turnător al Securității.

Ieri, în România Liberă, doamnaSabina Fati, o binecunoscută cutide rezonanță a unor instituții ventriloce, semnează un articol intitula„De ce avem nevoie de turnătoruBreban?”. Tot articolul este un pretext pentru a mai publica o dată unfragment de stenogramă care pare a-l incrimina pe incomodul scriitor.

Un lucru dă de gândit: din moment ce respectiva stenogramă stat și pe masa judecătorilor de lÎCCJ, care au decis irevocabil (pedata de 18 iunie 2014, deci sub regimul Băsescu) că „scriitorul NicolaBreban nu a fost colaborator al Securității”, cui să dăm crezare? Doamnei (gradu’) Fati, cu fragmentele eincomplete și scoase din context sauinstanței supreme (care numai dantibăsism nu ar putea suspectatăla momentul la care a pronunțat decizia)?

De-asta spun: Nicolae Brebanderanjează grav. Iar eu, când se fa

gesturi publice importante, sunfoarte atent să văd pe cine deranjează. Dacă au deranjat gașca, atunci bine.

hp://www.conteledesaintgermain.rode-ce-deranjeaza-nicolae-breban

/12-05-201

Ce o fost în mintea lui John Figeraldennedy, cînd a spus că omenirea trebuie să pu-

ă capăt războiului, altfel războiul va pune capătmenirii? Dacă vestitul prezident ar văzut astăzi

acția românilor ieșiți cu mic, cu mare să întîm-ne Cavaleria americană, e s-ar rușinat deopriile cuvinte, e ar fost îngrozit să vadă pe

arcursul a sute de kilometri, maimuțe înfometa-venite la ospățul canibal. Ce altceva pot suge-uralele cu care populatia din satele și orașele

aversate, a salutat convoiul militar. Unii și-auat concediu medical, alții s-au învoit de la ser-ciu, alți au fugit de acasă pentru a întîmpina

Marșul Cavaleriei americane”. Scăpați parcă de la Grădina zoologică , in-

alați de-a lungul șoselelor, pe garduri, pe clă-

ri, unii peste ceilalți, au prezentat adevărateectacole de pantomimă, au rîs, au uierat, aucut fotograi, au lmat, au ridicat mîinile în

semn că s-au predat, au dansat, au aplaudat,au dat un spectacol demn de lumea a treia.

Soldații americani au răspuns , dacă nuentuziaști, cel puțin mirați de atitudineamulțimii.

Am trăit sentimente acute de ruşine , deneputință, din motive lesne de înțeles. Pe dealtă parte însă, trebuie să recunosc, m-au cu-prins ori de spaimă. Nu este puțin lucru săasiști la parada blindatelor și a elicopterelorde luptă, aceste veritabile simboluri ale vio-lenței, ale morții, ale dezastrului, însoțite de400 de militari americani din Batalionul 2 al Re-gimentului 2 Cavalerie al Armatei SUA, echipațide luptă.

Desigur, mulți vor aceia care se vor grăbisă spună că facem parte din Alianță, că este foar-

te bine, că vom apărați, că am așteptat 70 deani să vină americanii, că prezența lor este unsemnal pozitiv… E-n ordine, am aat toate aces-

tea la momentele potrivite, dar văzînd acest fragment al unei teribile mașinării de război, m-am îngrozit.

Oricare ar însă cauzele , prezența unei armate străine pe teritoriul țării, nu poate decît smă îngrijoreze. Chiar dacă nu ne este ostilă, un

lucru este sigur, generează nervozitate care poatconduce la un conict armat real. În ne, vomvedea consecințele.

Maimuțe înfometate, venite laFelicia Popa

7/21/2019 Vorba nr. 117


Moța, Ioan

1868-1940

- Preot, Protop

- Ziarist, Editor

- Senator

Protopopul Ioan Moţa s-a născut30 XII 1868, în satul Nojag - pro-

popiatul Devei, în familia preotu-Ioan Moţa, care timp de 47 de ani

a păstorit consătenii în credinţaodoxă(1).Va urma şcoala în sat,apoi va trece la gimnaziul din

uş, încheindu-

şi însă situaţia înimul an la Brad. Crescut în spiri-celei de-a doua jumătate a veacu-trecut, cu credinţa în Dumnezeu

dragoste pentru neamul său, tână-I. Moţa va urma cursurile Insti-

ului teologie din Sibiu. în primiii ani îl are coleg, printre alţii pe

Cristea, viitorul Patriarh al Ro-niei, Miron Cristea. Se simte atraspresă încă din anii gimnaziului;asta ind dintre cele mai reduta-

e arme ale naţionaliştilor români.va colabora la TRIBUNA, cu ştiriarticolaşe, dar mai ales cu prelu-ri în versuri a unor povestiri.(2)timpul studenţiei îşi continuăastă colaborare întregind-o cuea la revista MUSSA a Societăţiilectură "A. Șaguna". Ultimul an îl

va absolvi după o mică întrerupere,avându-1 coleg pe Ilarie Chendi. Tot în ultimul an este ales vice- preşe-dinte al Societăţii, preşedinte indprof. P. Șpan.

Atmosfera existentă în Sibiu înanii în care îşi desăvârşea studiile şicare coincidea cu acţiunea memo-randiştilor, contactul cu grupareadin jurul TRIBUNEI sau cu diferiţiifruntaşi ai mişcării naţionale, îşi vorpune adânc amprenta pe personali-tatea lui Moţa, contribuind la contu-rarea ambiţiilor şi planurilor perso-nale, determinându-i chiar formaţiaintelectuală şi politică.

Colaborarea la TRIBUNA şi FOA-IA POPORULUI, contactul cu uniilideri ai mişcării naţionale, printrecare D. Comşa şi D.P. Bărcian, căro-ra Moţa le era student, i-a adus aces-tuia din urmă o "răsplată" care îlonora, dar în acelaşi timp îl supuneaunei grele încercări. Datorită proce-selor de presă în care era implicatăTRIBUNA şi condamnările pro-nunţate împofriva unora dintre re-dactorii gazetei s-au rărit rânduriledin jurul celor două organe de presăale P.W.R. Astfel Comitetul Naţio-nal întăreşte aceste rânduri che-mând la TRIBUNA pe Cornel Pop-

Păcurar, Cornel Scurtu şi pe studen-tul I. Deleanu, iar la FOAIA POPO-RULUI, pe Ioan Moţa, căruia îi în-credinţează redactarea acesteia. El

îşi ia misiunea în primire începândde la 1 noiembrie 1893.(3)

Aici Moţa, mergând pe tonul im-pus de TRIBUNA, transcria într-unlimbaj accesibil lumii

Satului dezideratele naţiunii ro-mâne, făcându-i totodată chemare launitate de acţiune. Urmărind scrieri-le sale putem constata tonul mobili-zator al articolelor adresate poporu-lui, iar pe de altă paru- tonul acuza-tor, incisiv când demască nedrep-tăţile săvârşite de toate nivelele ad-ministraţiei, de la cea locală, până laguvernul maghiar. Problemele abor-

date sunt foarte variate, îrj funcţiede evenimentele la zi. în nenumăra-te rânduri atacă politica de maghia-rizare, semnalând totodată . efortu-rile autorităţilor maghiare în acest

sens, (a se vedea legea căsătorieicivile legea "matriculii civile" anaşterii, pericolul ce plana asupraşcolilor româneşti ş.m.a.). Un altsubitet abordat în repetate rânduri

este şi legat de necesitatea consoli-dării economice, ca premisă a reuşi-tei armării pe toate planurile a ro-mânilor ardeleni. Moţa este convinscă, practicarea meseriilor şi ne-goţului atât de neglijate, oferă maimultă siguranţă, ind mai eciente.Îmbrăţişarea lor de către români arimplica şi o pătrundere a acestora înoraşele, care "înrâuresc asupra îm-prejurimii în chip foarte simţit".

În toamna anului 1895, tânărulMoţa acceptă invitaţia fondatorilorREVISTEI ORĂȘTIEI primul ziarromânesc din comitatul Hunedoarei(5). Acceptarea nu s-a datorat doarposibilităţii întoarcere acasă. "CrizaTRIBUNEI", prindea tot mai multcontur, iar eliberarea memorandişti-lor va acutiza. Duelul dintre ceimari ar putut să strivească începu-tul de carieră al unui tânăr Pe dealtă parte gruparea din jurul BănciiARDELEANA, avea nevoie de unom cu experienţă într-ale ziaristicii.Și aceasta cu atât mai mult cu cât sehotărâseră, după 9 luni de apariţie,să depună cauţiune, pentru a se pu-tea implica în disputa de idei politi-ce. (6) Moţa avea deci posibilitateasă pună în aplicare ceea ce învăţase

la şcoala tribuniştilor. Dornic de armare, foarte dina-

mic, I. Moţa nu s-a limitat doar laactivitatea de redactor al RevisteiOrăştiei. El se implică în toate activi-tăţile iniţiate de gruparea orăştian.Nepot al lui I. Mihaiu, mare proprie-tar şi intim al lui Mihu, el devineunul dintre oamenii de bază ai gru-pului. Acţionar la ARDELEANA şila Institutul tipograc MINERVAeste secretar al comitetului de con-ducere al celei din urmă, alături dedr. Șt. Erdelyi, dr. S. Moldovan, A.P.Bârcian, N. Ivan.(7)

Revista Orăştiei militează, în con-diţiile crizei din P.N.R., pentru con-cilierea diferendelor dintre cele do-uă tabere. Orăştienii considerau ne-cesară adaptarea tacticii politice a

partidului la noile condiţii, pentrutransformarea acestuia într-un in-strument mai ecient al mişcăriinaţionale. "Spre înaintarea noastrănu avem să aşteptăm ajutor de la

nimeni - se scria în revistă - ci noi,fraţi de sânge, să punem umăr laumăr, întru întruparea dorului nos-tru. (8) Revista se va implica în lup-tele dintre cele două grupări, încli-nând însă spre tabăra "tribuniştilor",oferindu-le paginile sale.

Într-o altă ordine de idei, Moţacontinuă şi în paginile noii sale ga-zete să ia atitudine împotriva autori-tăţilor maghiare, mai ales cu prilejulMilleniului. Va avansa chiar un plande acţiune la nivelul comitatului,care să susţină demersurile frun-taşilor români din reprezentanţacomitatului.

Se va retrage de la Revista Orăşti-ei, în iulie 1898, acţiunea sa ind"salutată" de redactorii maghiari dela Szászváros, adversara cele dintâi,printr-o apreciere ce-i face cinstetânărului redactor: "retragerea dân-sului de la Revistă va în favorulacesteia căci cultivarea direcţiuniultra-maghiarofagă pe care dânsul oreprezenta acolo nu credem că i-arsta în interes în întâia linie nici în-suşi românismului". După plecarealui, gazeta intră sub inuenţa dr. A.Muntean, care o angajează pe o di-recţie mult prea radicală, lovind in-

direct chiar în Ioan Mihu..NOTE:

1)Libertatea, an VIII, 1909n, nr.25

2)D.Pop - Folclorul literar al TRIBU-NEI, in Studii de istorie literară şifolclor, Ed. Academiei R.P.R., i.Cluj, 1964, p. 155

3)Foaia Poporului, anIII, 1895, nr.40

4)ibid., nr.3

5)5.1.I.Șerban- H.Rotche, in Apu-lum, 1988, p.254

6)în Adunarea generală a acţionari-lor Institutului tip. MINERVA, din30 sept. 1895

7)Revista Orăştiei, an I, 1895, nr. 43

8)ibid., an III, 1897, nr. 39

Resursa:

Gazetari şi luptători pentru liber-tatea românilor - de Valentin Orga

„.Numele lui trebuia uitat. Prin urmare s - a încercat ștergerea lui din istoriadealului, din istoria românilor. Trebuia uitat căci devenise mult prea mare, îlrtaseră două generații de vajnici naționaliști: protopopul Ioan Moţa şi Ioan I.

oţa. Tată şi fiu - două destine, de luptători, aceeași armă: naționalismul. Tatălfost "condamnatul" la uitare datorită fiului: "purtam vina de a fi tatăl fiuluieu".

Valentin Orga

Albina Coop” Orăştie organizează: mesefestive și evenimente la:

Restaurantul „Coroana”

Pizza sau meniul zilei: 12 lei

Înscrieri şi relaț ii la sediul „Albina Coop”,sau la telefoanele:0254-241.716; 0733-732.200 şi 0723-381.840

Înaintașii

Ioan Moța (I)

Adrian Ioan B. Secui

7/21/2019 Vorba nr. 117

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-117 11/15VORBA se ascultă dar se şi cite șteagina 12

SEMNUL ISAR

3

Întotdeauna trece o apă

prin poezia noastră

în momentele mari Dresleuca, Menecadusa, Isar și cine știe câte-or mai

așa cum îngerii curg și răsar uneori fără să-i vedem

pentru că sunt tot timpul cu noi așa cum e Claudia

îngerul meu cel mare și bun

ce mă scoate în ecare zi din surghiun

alteori curg

fără să-i vedem

pentru că sunt prea mulți și poartă nume

de-o clipă

Martina, Nicole, Maria, Francesca, Stephanie îngeri ce poartă veșnicia-n aripă

îngeri de dimineață, de zi și de seară

îngeri de noapte

toți albaștri ca-n Chateau de Bossey

aici protejați și ei de-un cuvânt schwester ce ciudat când sora de seară

te dă în primire la sora de noapte o să-ți petreci noaptea cu schwester Maria

ce soră

numai rana mea din spate

petrece cu ea

și osul meu frânt și cântecul meu ce nu pot să-l mai cânt.

4

O să mă mai pot îndoi ca-nainte

poate nici nu vreau

prea multe îndoieli nu sunt bune

nici pentru spate, nici pentru mine

Continuarea la Scurt Istoric: # 1993; Giulgiul este transferat în spatele

altarului major al Domului din Torino, pentru afavoriza lucrările de restaurare a capelei construi-te de Guarino.

# 11-12 Aprilie 1997; Câteva zile înainte de ter-minarea lucrărilor de restaurare, capela este de-vastată de un puternic incendiu. Giulgiul este luat

de către pompierii din Torino. Cerșaful sfânt nu asuferit daune. # 12 August-22 Octombrie 2000. Giulgiul este

fotograat în color și în alb-negru de către foto-graful Giancarlo Durante. În timpul operațiunilorde aranjare a Giulgiului, în noul suport de conser-vare este introdus un scanner între acesta și mate-rialul de suport.: Pentru prima oară, după 1534este posibilă explorarea suprafeței de pe „spatele”Giulgiului. La sfârșit Giulgiul este depus în nouacapelă, sub palcul regal al Domului din Torino.

# 2002 Iunie - Iulie. Au loc importante lucrăripentru a ameliora condițiile de conservare acearșafului. Au fot înlăturate peticele care acope-reau locurile unde a fost ars cât și țesutul desusținere aplicat de către surorile clarise în 1534.

Cercetările oamenilor de ştiinţă

1978 un grup de oameni de știință americani auavut acces la Giulgiu timp de 5 zile intensiv, faptfără precedent. Timp de mai mulți ani acest grup(cunoscut sub numele de STURP) format din ceimai de seamă oameni de știință ai lumii, repre-zentând discipline diverse ca zică, chimie, ingi-nerie, medicină legală și multe altele, au petrecutnu mai puțin de 150.000 de ore studiind, testândși interpretând datele. Rezultatele păreau să indi-ce faptul că Giulgiul ar putea o pânză autenticăde înmormântare din secolul I, de undeva din Pa-

lestina.

Apoi în 1988, datarea cu carbon 14 de către treilaboratoare dferite, a oferit un rezultat cât se poa-te de diferit față de raportul din 1978. MichaelTite: „Rezultatele obținute prin datarea cu Carbonplasează Giulgiul, în mod clar, în Evul Mediu.Potrivit acestor analize el este plasat undeva întreanii 1260–1390 e.n.

Potrivit profesorului Bruno Barberis „problema datării materialului textil, nu numai a Giulgiului, ci cred că, a oricărui material,... vechi nu estușor de rezolvat complet și denitiv.” Potriviprofesorului, ideea originii medievale a Giulgiului, conduce la o teză imposibilă. Falsicatorul a

trebuit să găsească un om pe care să-l saricicesă-l biciuiească fără milă, să-l înfășoare în Giulgiuși apoi să creeze sau, pur și simplu, să aștepte caimaginea să apară cumva. „Cred că este imposibca ceea ce noi nu putem face astăzi...să fost foarte ușor de făcut în perioada medievală”.

O întrebare rămânea „ce a creat imaginea ?” Ceeste atât de special în această imagine încât oameni de știință sunt gata să-și riște reputația șaverea?

La Congresul Internațional „Sindone 2000” dinOrvieto, Italia, autorii M.S.Benford și Joseph Marino, au suținut ideea că un petic invizibil din secolul XVI din mostra prelevată din Giulgiul din To

rino a denaturat datarea cu carbon făcută în 1988- O alterare a probei testate cu material din peticele cusute la 1534 - Ideea lor era susțintă de ceea cpărea a o cercetare istorică amănunțită. Dar întreaga idee a fost imediat respinsă ca ind tehniimposibilă.

În acest moment, un alt om de știință din echipa STURP originală, a devenit interesat, ca și alțicare au examinat îndeaproape Giulgiul, era și efoarte sceptic privind ideea reteserii pânzei. Raymond Rogers s-a apucat să cerceteze dacă analizaștiințică ar putea rezolva problema odată pentrutotdeauna. Rogers a obținut mostre ale Giulgiuludin zona imediat apropiată celei din care se prelevaseră mostrele folosite în datarea cu carbonAcestea i-au fost puse la dispoziție de chiar cecare le-a prelevat atunci, Gilbert Raes.

Într-un interviu acordat la Simpozionul „Dalla2005”, despre Giulgiu, Rogers a declarat: „Aceasteste ultima picătură, am mostrele care pot umplegolurile. Am luat mostrele de la Raes și câtevmostre din Giulgiu și m-am apucat din nou delucru și în mai puțin de o oră am știut că mostrelde la Raes sunt complet diferite în compoziția chimică față de partea principală a Giulgiului. Dacea ce m-a șocat cel mai mult a fost când uitândumă la rele de la Raes am găsit unul care avea o înădire cap la cap”. Şi asta e exact „reteserea invizibilă” despre care vorbeau Benford și Marino

Pentru moment este demonstrată eroarea apărutla datarea cu carbon. Între timp un grup de specialiști în știința digi

tală din Amsterdam, și-au canalizat cercetările peun alt set de date provenite de la Giulgiu. Cea cau descoperit i-a uimit pe toți. În Giulgiu este codicată informație hologracă într-un tipar deinterfață. Şi, cel mai probabil, conține și mai multe informații, numite generic „Schița Universului”.Dar chiar în cazul în care acceptăm Giulgiuca ind o țesătură autentică din secolul I, acesta doar o piesă din puzzle.

Putem f siguri că este Giulgiul de

înmormântare a lui Isus?

Va urm

Giulgiul. Vedere faţă/spate.

Petele închise la culoare sunt găurile ceau apărut în urma incendiului din

1532, peticite de maici la 1534

Theodor Damian

7/21/2019 Vorba nr. 117

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-117 12/15ORBA se ascultă dar se şi cite ște Pagina 13

Nina Ceranu

Viaţa între zero şi unuEditura Eubeea, 2014

În condiţiile unui fenomen, valabil inclusiv lanivel mondial – îndepăr-tarea de lectură – NinaCeranu are… curaj săpublice un roman-uviu,o frescă ilustrând o peri-oadă istorică de caredoar cei vârstnici îşi maiaduc aminte: colectiviza-rea. Această ambiţie, fru-moasă de altfel, dupăpărerea mea, înseamnăresponsabilitate vizavide creaţie, respect faţă decititor şi faţă de sine şi

încredere deplină în pro-priile puteri de romancier. După mai bine de-o jumătate de veac de la încheierea colectivizării(ocial, 1962), după ce despre acest adevăr dra-matic s-au scris mii şi mii de pagini, parcă nu mairămăsese mare lucru de spus. De-aceea, îmi per-mit să spun că romanciera Nina Ceranu s-a încu-metat (putem citi şi aventurat) la scrierea acestui„uriaş” roman – aproape 450 de pagini – gata săsuporte consecinţele unui maraton impresionant

în interiorul material şi spiritual al unei colectivi-tăţi mehedinţene torturată de nebunia colectiviză-rii pusă la cale şi executată de activişti îndobi-tociţi de-o ideologie pe care, fără să o priceapă, opuneau în practică „după indicaţii” dublând-o deo politică pemeristă acut-distrugătoare a inţeiumane. Dovedindu-se o foarte bună cunoscătoarea psihologiei locuitorilor din zonă, trăind alăturide ei drame, adesea de neimaginat datorită in-ventivităţii diabolice a celor care distrugeau siste-matic un existent rural aproape eternizat.

Direct, sau indirect, mulţimea de personaje –numărul acestora este pe deplin justicat – sunt

într-o dinamică a acţiunii romanului aproapegreu de urmărit, tocmai pentru că formează untot indestructibil şi, lucru la fel de important, evo-luţia ecăruia în parte în contextul general alcărţii. Apropo de personaje: autoarea a recreat olume a satului absolut fermecătoare, începând culimbajul pestriţ, presărat cu înjurături şi drăcuielicare, adesea, ţin loc de bună ziua, însă, dincolo deaceastă asprime a comunicării, există un fel defrăţietate generală întru supravieţuire împotrivarăului general, agresivitatea politico-economicăgenerată de o politică anti… ţărănească.

Începutul romanului, şi intrarea abruptă înfocul evenimentelor, anunţă fără echivoc o des-făşurare de anvergură acţiunii întregului roman,iar această intrare, să-i zicem frauduloasă, a au-toarei în existenţa unei lumi ce, măcar aparenteste, cum s-ar zice, într-ale ei. Exact aceasta vreasă demonstreze Nina Ceranu în roman, că nu eaşa, că, dincolo de lumea văzută şi auzită, este oalta, cea reală, cea dură, cea care doar teoretic alor, indcă, de fapt, nu mai e a lor, iar ei nu-i mai

aparţin… Şi prin talentul său, romanciera Nina Ceranu,reuşeşte. Şi mă bucur…

Dumitru Hurubă

… Doamna îl surprinsese când juca fotbal cuemotoacele de hârtii de pe jos. Ieşirea dinate era închisă cu un lăcătoi imens aşa că sin-ra cale de scăpare era pe lângă femeie. Dar

meia era mare şi când să treacă în fugă pe lân-ea, asta-i trăsese un dos de palmă. Exact pes-aţă. De fapt, mai mult peste nas şi un pic,, vreo două deşte, peste ochiul stâng. Instan-eu văzuse stele verzi şi-i dăduse sângele pe

s. Se oprise brusc pe loc şi lăsase capul peate, că doar nu era prima dată când îi dădearşul. A fost o greşeală, căci doamna nu seulţumise cu atât. L-a apucat de păr şi cu um-

la lungă şi grea îi învineţise şi spatele şi cu-şi picioarele. Fugise în cele din urmă, lăsând

pe doamnă roşie de furie şi cu pumnul plinun smoc din părul lui. Nici nu mai ştia ce-lruse mai tare: nasul, ochii, părţile corpuluiineţite sau părul? N-o uitase însă pe doamnala scara C…

A ltă bătaie mâncase de la alt vecin cândse pişase pe stâlpul de curent, ăla cu

nar, din colţul blocului. Iar făcuse greşealase încreadă în ploaie şi să considere că nu -l

de nimeni. Dar nu se mai putuse abţine. Înri nu mai făcea de vreun an, de când îl scă-

se treaba mare şi-şi dăduse drumul tot la in-rea într-un beci, în spatele unei biciclete.nd tocmai se uşurase a auzit paşi ce intrau înră, numai că în loc să urce paşii au coborâte gura beciului. Era maică-sa care venea săă curăţenie în scară. Nici n-a încercat să ri-steze. Ce rost avea? Oricum ar luat bătaieecită acasă. Aşa că n-a scos un sunet cât timprăgea maică-sa cu mătura peste picioare şi-lstema cu sete. Plângea numai tăcut, de dure-

…

A şa că atunci, pe ploaie, ca să nu se pişe

pe el, în scară sau să meargă până acasăde maică-sa ar urlat ca bezmetica, că o vă-se un pic mai devreme intrând beată în bloc,rse să se uşureze lângă stâlp. Nici măcar pec, căci i se părea că şi blocul aparţine de sca-Dar stâlpul părea oarecum detaşat, era în

aţiul liber dintre blocurile care aparţineaucinilor. Şi afară ploua oricum, deci un şiroic nu s-ar văzut printre şiroaiele mari. Şi

meni nu se zărea pe trotuare. Aşa că a ieşit şidus lângă stâlp. Stătea sub picurii mărunţi şierca să se desfacă la pantaloni când ochii iauut pe baza stâlpului, de unde se desprinseselăcuţă de tablă. Prin locul gol se vedeau re-

de culori diferite, murdare de noroi, prin ca-

atâta ştia şi el, urca curentu’ până la beculor de deasupra. Când în sfârşit reuşise să-şi

bereze puţa, jetul ţâşnise direct pe stâlp. Dincă a încercat să-l dirijeze, astfel încât să cu-e de noroi rele de curent. Reuşise în maresură când parcă ceva îl trăznise instantaneu.sese o palmă după ceafă dată sănătos de uncin solid, de care auzise el că fusese miliţian.acum era pensionar. Reuşise să evite să seească cu capul de stâlp, proptindu-se doarumărul în el. Dar nu reuşise să mai controle-etul. Puţa îi intrase în pantaloni şi pişu’ i sergea încet pe ambii craci. Îl simţea umed şid, cum se prelinge spre adidaşii plini de apă

e, în timp ce vecinul îl prinse cu o mână deer şi-l lovea cu cealaltă peste cap şi spate, iarpiciorul încerca să-i dea şuturi în cur, da-l

nimerea mai multpeste picioare. Auzea şi vorbele bătrânului, darnu le înţelegea prea bine:

- Arză-te-ar focu’ de golan… mă-tii… Vreisă mori în faţa blocului?... mă-tii… Mori înmorţii mă-tii acasă, nu la mine-n faţa geamu-lui… mă-tii… Nesimţit ordinar... mă-tii… mă-

tii…

Î n cele din urmă a scăpat, dar nu-şi maiamintea cum.

Altă dată, parcă vara trecută, auzise alt bles-tem.

- Bată-te Dumnezău de copil tâmpiiiiit! Undedracu’ eeeeşti, r-ai al draculuiii? Treci acasătâmpituleeee! Te omor când viiii…

E ra maică-sa. O cunoştea nu atât dupăglas, cât după cuvinte. Stătea uneori să

se întrebe ce au ălelalte mame de nu înjură lacopiii lor. Că doar nici ăilalţi nu erau aşa cu-minţi. Dădeau şi ei cu mingea în geamuri, arun-cau cu pietre, vorbeau prostii, îngânau oameniimari, luau (din când în când) bătaie… Dar decele mai multe ori, în loc de înjurături eraustrânşi în braţe, mângâiaţi şi pupaţi. El mulţu-

mea în gând, nu ştia prea bine cui, că maică-sanu-l strângea în braţe şi nu-l pupa, şi-i compăti-mea pe ăilalţi copii. Totuşi, odată, din întâmpla-re, se apropiase de o doamnă şi observase că numirosea urât, nici a transpiraţie, nici a picioaremurdare şi nici a alcool stătut. Poate că pedoamna aia ar lăsat-o să-l strângă în braţe. Danu să-l şi pupe şi să-l umple de scuipat, cumfăcea el cu copiii mai mici…

C ă de aia urla maică-sa atunci şi-l bleste-ma. Lui i se pusese pata pe-un ţânc care

tremura numai când îl vedea. Şi se distra deobicei pe seama lui, scuipându-l. Acum însă îlvăzuse mama ţâncului şi se apucase de urlat la

maică-

sa. Aia era trează şi nervoasă. Nu atât dece făcuse u-su cât de faptul că taică-su luase banii de ieri, dar nu ajunsese nici azi acasă iar einu aveau de mâncare şi mai ales de băut. Şişansele să aibă ceva erau tot mai mici pe măsu-ră ce taică-su întârzia. Aşa că acum încerca să serăcorească pe el. Greşeala ei a fost că n-a aştep-tat să intre în casă ci s-a apucat de blesteme peafară. Nu l-a mai prins până seara târziu. Fugi-se din faţa blocului, ajunsese prin piaţă şi şter-pelise două mere, un cartof, un morcov şi douăroşii storşite. Plus că pe mesele de la grătarul delângă piaţă cineva lăsase o felie jumătate de pâi-ne şi aproape un mititel întreg, cu muştar. Fuse-se un festin, aşa că foamea nu-l grăbise către

casă. Bântuise printre blocuri şi se uitase la lu-nă. Se întunecase de mult când ajunsese la uşăşi încercase s-o deschidă. Era închisă. În primaclipă se speriase un pic, dar apoi a dat să se aşe-ze pe covorul jegos din faţa acesteia. Se oprisepentru că auzise paşi mişcându-se încet dincolode uşă. Se pregătea de fugă… nici el nu ştia un-de. Zgomotul yalei l-a făcut să se liniştească. Osingură persoană deschidea uşa aşa încet: soră-

sa mai mare. O văzu în cămăşuţă de noapte,cum îi face semn să intre, cu degetul pe buze.Nici nu-şi mai aminti cum ajunsese în pat, întrefraţii mai mici, la fel cum nici ai lui nu-şi maiamintiră nimic a doua zi dimineaţa. Alcoolul

făcuse curat în minţile lor…

Va urma

Daniel I Iancu

7/21/2019 Vorba nr. 117

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-117 13/15 VORBA se ascultă dar se şi citeștePagina 14

ORIZONTAL: 1) Face lejercu mâna. 2) Negație de mano-peră! - Mână la animale - Sin-gură... din mânușa întoarsă! 3)

Se iau în mâ-

nă umblând culemne - Ține mâ-na pe lângăcorp. 4) Dă din mănă greu - Suverani de sărut-mâna. 5) Bă-

tutul din palme sonor - Nu-ipune nimeni coarne - Protecțiede rang! 6) Sux de mânuit su-

perlative - Profesor de lucrumanual. 7) Stau în mâini, la ie-șire! - Sensul tracțiunilor la ba-

ră - Acces clasic. . . la mănușadreapt-! 8) Are orașul pe mănă- Deces în manevra la apă. 9)Element al compunerii de mă-nă - A o scrânti (nu mâna). 10)Maniera de a apuca - Etalonde manevră a (l) opoziției -

Sfârșește o manea! 11) Umblăconstant la facerea cu mâna. VERTICAL: 1) Motivul întin-

derii de mână. 2) Managerulmenajeriei primordiale - Ame-

stecul cu orice a unei părți deapă (cea singură) - Uraniu go-lit de conținut! 3) Consacrat destrângerea de mână - Mânjitpe la țară. 4) Urmează cursulsetat pe manual - A prezenta în manieră ci-nematogracă.5) Intră ˆın manuale! - Contro-lă devierile manual - Organulde suat în mâini. 6) Vapor laapă˘ (pl.) - Mizează˘ pe mânămoartă. 7) MAN dat la întors!!- Maniera general masculină˘ - Tocător de mâna stângă! 8)Îndemânarea că practică - Re-ge mânios, ucigaș¸ de tată. 9)Turnuri (de ldeș¸) mutate demână - Acțiune (dureroasă),de întoarcere a mâinii. 10) În-scris. . . pe mâini!! - Degetul delike - Permanent cu mâinile pepiept. 11) Context de manus-cris.

Dicţionar: NAM

Careu de: Nicolae Oana

ERBEC 21.03-20.04: Astrul cel mai de seamă,arele, va dă putere și va energizeaza, atrăgândo multitudine de situații de bun augur pentrumneavoastră. Sunteți dornici de comunicare,

cam greu de înțeles, așa că trebuie să ți maidători cu cei din jur exprimați pe înțelesul lor.

AUR 21.04-21.05: Vă găsiți energia necesarăuționării problemelor care au apărut în ultimame și o faceți destul de rapid. Considerați că a

it vremea să vă reînnoiți garderoba, așa căi o tură prin magazine și vă achiziționați câte-lucruri moderne.!

GEMENI 22.05-21.06: Vă implicați într-o relațiecineva mai tânăr și vă veți trezi chiar în mijlo-unei frumoase povești de dragoste, pe care

ă o țineți deocamdată secretă. Câteva îndoieliă încolțesc în inima dumneavoastră și vețimi de la jumătatea aleasă câteva sfaturi în caresunteți prea încrezători.

RAC 22.06-21.07: Se pare că vă aați sub lumi-reectoarelor și lumea va observa și chiar va

mira. „De vina” ar unele schimbări pe care vhotărât să le faceți cu look-ul sau cu silueta

mneavoastră. Aveți șansa să vă bucurați dei mult timp liber, pe care nu ar rău să-l fo-

ți pentru distracție și mai multă mișcare.

EU 22.07-22.08: Sunteți curioși și dornici săățați multe lucruri noi. Vreți să călătoriți, iar

evăratul motiv pentru a face asta este că văiți mai mult de la viață. V-ați cam săturat deina zilnică și vreți să ieșiți un pic din tipare.tați și de sprijinul persoanei iubite și vețiliza multe. Poate chiar o schimbare radicală!

ECIOARA 23.08-22.09: Interesul dumnea-astră se mută în sfera nanciară, mai ales ceaată de moșteniri, impozite, datorii, asigurări terenuri. Niciun eveniment nu va prinde însă

pregătiți. Weekendul îl dedicați pentru a văsface curiozitatea intelectuală pentru a vă în-convingeri religioase sau lege și lozoe.

ALANŢA 23.09-22.10: Săptămâna aceasta vi

vește o ocazie pe care nu ar trebui s-o ratați.asemenea, este o perioadă prielnică pentrugocieri sau semnarea unor contracte. Trebuieți însă vigilenți și să vă apărați interesele. Dincire, sunteți maeștri ai diplomației.

CORPION 23.10-21.11: În ultima vreme v-ațifăcut planuri pentru a vă îmbunătăți stilul deță și iată că acum a sosit timpul să le și punețiaplicare. Va preocupa mai mult starea sănătățiimneavoastră și sunteți deschiși să adoptați ouă dieta ecientă pentru a vă simți energici.

ĂGETĂTOR 22.11-21.12: Astrele vă dau ore de spirit bună și veți fericiți să vă rezol-i o parte bună din multitudinea de problemee vă înconjoară. Parcă în ultima vreme s-au

m adunat pe lista de priorități prea multe

ncte nerezolvate. Cu un pic de răbdare treceți. CAPRICORN 22.12-19.01: Trebuie să vă fo-

ți de creativitate în orice mod doriți. Sportul,trul, artele sau jocul cu copiii sunt prioritare.eva discuții importante cu familia vă pun în

mă cu urgența unor reparații casnice. Fiți atenținu declanșați conicte cu familia.

VĂRSĂTOR 20.01-18.02: Simțiți nevoia de co-nicare parcă mai mult ca oricând. Discutațiîn șir cu cei de acasă, cu prietenii cei mai bunihiar cu vecinii. Nu ți prea țepoși atunci cândimpuneți punctul de vedere.

EŞTI 19.02-20.03: În aceste zile dați loviturabanii veniți dintr-o vânzare protabilă sau din

mnarea unui contract consistent. E bine să știțioarea oricărui bun pentru a lua o decizie im-tantă. În același timp, acasă se creează micipute legate de o proprietate comună, impozite mici datorii.

oros op

Realizat de asandra

SĂRUT MÂNA

Pantofari -Domnule doctor, de ce țineți pantoful

pe masă?

-Pai foarte mulți pacienți au pitici pecreier...

La o masă un croitor, un pantofar șiun electrician.

După mai multe pahare discuția se încinge...

Croitorul: - Croitoria a fost prima meserie din

lume,oamenii nu puteau umbla dezbră-cați, trebuia să le facă cineva haine! Cizmarul: - Mai taci cu hainele tale cu tot! Ciz-

măria a fost prima meserie din lume,oamenii puteau umbla dezbrăcați, că nule era rușine pe atunci, dar dacă umblaudesculți își loveau picioarele și nu maiputeau merge.

Electricianul: - Fugiți ba de aici cu meseriile voastre

de gay, că meseria de electrician a fostprima meserie din lume!

Croitorul și cizmarul izbucnesc în râs -

haa, hah, hahhahh! La care electricianul

- Băi, când a zis Dumnezeu „Să se facălumină!", cine credeți că a tras cabluri-le???

Ieri, în timpul ședinței Parlamentului, în sală au intrat doi bandiți. Şi-au cerutscuze pentru întârziere și s-au așezat lalocurile lor.

Expresie

Expresie

Expresie

7/21/2019 Vorba nr. 117


Fondator

Dan Orghici

EDITORIALIST

Cornel Nistorescu

Sunt prezenți cu texte:

Petru Romoşan Aurel I. Rogojan

Sorin Roşca-Stănescu

Radu Toma

Dumitru Hurubă

Daniel Marian

Adrian Ioan B. Secui

Fotograf: Călin Jorza

Sandu Cazan

ISSN 2286 – 0339ISSN -L 2286 – 0339

SĂPTĂMÂNAL EDITAT DE: Asociația de Presă

„VORBA din ARDEAL”

Orășe, str. A. Vlaicu, nr.1

tel: 0765372065

[email protected]

Tipărit:TIPOGRAFIA PROD COM SRL

Târgu-Jiu

PRIN LANȚUL PROPRIU DE MAGAZINEVINE ÎN ÎNTÂMPINAREA

DUMNEAVOASTRĂ CU O GAMĂ LARGĂ DEPRODUSE:

ALIMENTARE, CHIMICALE, MOBILIER, FERO-NERIE, PAPETĂRIE ȘI INDUSTRIALE

HVO PROFI BULDINGrăștie, str. Constantin Dobrogeanu Gherea;

nr. 2 www.hvoprofibuilding.ro

e-mail: [email protected]/fax: 0254 240 100TEL 0721300733 ;.0722342059

Publicitatea gratuită

Vând: apartament camere, str. Pricazului, bl. 28, ap. 76

Info: tel. 0765.889.595

Vând Dacia 1310, an fabricație 1995,75000 km parcurși.

Telefon: 0354-103164

Vând urgent: Casă , curte și grădină în localitatea :Pricaz, nr. 13

Info: 0732.460.390

Vând: urgent:Casă cu anexe, apă, gaz, canalizare,

curte și grădină în localitateaAurel Vlaicu, nr. 10

Info: 0726.724.192

Picioarele și mâinile sunt încorelație directă cu organele

interne

Știai că picioarele tale au aproxi-tiv 7.000 de terminații nervoasee merg direct la nivelul organe-interne?

Pentru a curăța organismul, nu

e nevoie să mai apelezi la clinici-de detoxiere sau la saună, ci ecient să plasezi o felie groasă depă pe tălpi pe care o acoperi cuetele. Apelează la acest truc în ecareră, înainte de a merge la culcare,

dimineața îți va surprin-corpul curățat de toxine și revi-at. Ceapa ucide microbii și bacterii-iar acidul fosforic face minuni

ntru sânge, informează secrete-om

Planta se numește pelinițaArtemisia annua) sau pelinul

lce și singură distruge până la8% dintre celulele canceroase,ar, în combinație cu erul, le

distruge aproapeîn totalitate și asta fără să

afecteze celulele sănătoase. Artemisinina, substanță activă

această plantă, a fost folosit, încut, ca remediu împotriva mala-. Fierul se acumulează în celulele

nceroase, datorită receptorilor densferină care le ajută în procesul

diviziune celulară. Și celulelemale au, de asemenea, acești

eptori, dar celulele canceroase vizate de combinația de er șiemisinina. Există numeroase experimentelizate, până în prezent, și toatevedesc că, în combinație cu erul,

artemisinina poate distruge în modecient cancerul.

Testata pe 55 de tipuri de cancer Artemisinina a fost izolată, pen-

tru prima dată, în anul 1972, de că-tre savanții chinezi Henry Lai șiNarendra Singh de la Universitateadin Washington, care au utilizat-o

pentru tratamentul malariei, în tim-pul Războiului din Vietnam. Arte-misinina este antimalaric recunos-cut, ind ecientă în lupta împotri-va tulpinilor de Plasmodium curezistență medicamentoasă.

În ansamblu, pelinita a fost testa-tă pe 55 de tipuri de celule cance-roase. După cele mai noi cercetăriștiințice, reiese că leucemia, cance-rul de colon, melanomul (cancer depiele), cancerul la sân, cancerul laprostată, tumorile cerebrale și can-cerul la rinichi răspund bine la tra-tament. Planta este ecientă și întratarea cancerului la pancreas.

Sursa: BZI.ro

Dragoste șishopping

De prea multe ori cumpărăm al-tceva decât intentionam distrasi de ceice ne vor banii așa cum sentimenteleumane elementare au motivații maipuțin evidente.

„Te iubesc!” Am spus și am auzitasta de multe ori în adolescentă și înprima tinerețe. Ce se ascunde însă sub banalul “te iubesc”? Admirație? Poa-te, dar nu numai. Admirăm și altepersoane dar nu le facem declarații dedragoste. De fapt, dragostea este re-cunoașterea calității timpului petre-cut în prezent cu celălalt. Deci recu-noștiință plus dorință (vreau să repe-tăm experiențele plăcute). Te iubesc înseamnă mă simt bine cu tine, îmiplace să m împreună majoritateatimpului. E vorba deci mai mult des-pre mine decât despre tine. Dar dra-gostea față de părinți? Aici e vorba totde recunoștiință, de recunoaștereacalității timpului petrecut în trecut cuaceștia, dar fără dorința de a repeta însă experiențele trecute. Din acestmotiv nu se poate compensa pierde-rea unui părinte, dar a unui partenerde regulă da (cunoști pe altcineva cucare timpul trece repede și plăcut).

Dar dragostea față de copii? Recu-noștiință plus atasament pentru mun-ca depusa pentru formarea lor plusnevoia de a ne continua prin cinevadupă moarte. Ca și în cazul unui pă-rinte, dragostea față de copil nu poate substituită, poate doar dacă apar șialți copii. Am făcut tot acest ocol pen-tru a sublinia că dragostea nu prea

este ce credem de obicei (admirație,recunoașterea unor calități, devota-ment), ci focalizare ocolită asuprapropriei persoane. Și cam așa staulucrurile și cu achizițiile mari din via-

ță noastră. Nu prea sunt ceea ce par. Ce ar trebui să cumpărăm când

achiziționam o casă? Din punctulmeu de vedere o casă este o sumă de3 factori: intimitate, infrastructură,ambianță. În această ordine, deși ma- joritea cumpără doar ambianță (zonă,aspect, dotări) și ignoră celelalte as-pecte. Așa se face că s-au vândut pevârful bulei imobiliare cu succes șifoarte scump vile în ansambluri rezi-dențiale în plin câmp, fără infrastruc-tura necesară (școli, grădinițe, maga-

zine) și fără mare intimitate (curți de250 mp-un soi de blocuri pe orizonta-lă). Sigur, de vină sunt și agenții imo- biliari care insistă mult pe ambianță.

Ce ar trebui să cumpărăm cândachiziționam un smartphone? Inter-net portabil. Fără internet, doar cucamerele foto din dotare (existau și înainte de perioada de boom a tele-foanelor inteligente camere atașatesau gps-uri separate, etc) n-ar aveaparcă niciun farmec telefonul inteli-gent, în tot cazul n-ar avea succesuldin prezent. Vânzătorii insistă însă peperformanțe, memorii, viteze ale pro-

cesoarelor făcându-

ne să uităm căpentru performanță avem laptopuriiar pentru sarcinile dorite în cazulportabilității netului (citirea mailului,ceva browsing) nu sunt mari preten-ții. Cu alte cuvinte te poți limita la untelefon de 300 de lei, care face cam ceface și unul foarte inteligent de 3.000lei.

Ce ar trebui să cumpărăm cândachiziționam o mașină? Mobilitate.Cei mai mulți dintre noi vor să mear-gă doar din punctul A în punctul B pedistanțe scurte. Pentru distanțelelungi există riscuri aferente (oboseală,accident) sau alternativa trenului,avionului, vaporului. Vânzătorii demașini încearcă, cu succes, să ne facăsă achiziționam doar performanță,design, brand.

hp://cristiandogaru.blogspot.ro/

7/21/2019 Vorba nr. 117


Miedul sau hidromelul , este cea mai veche băutură fermenta-

tă, apărută cu mult înaintea celor din viță de vie, cereale sau fruc-te. După unele cercetări, vechimea acestei băuturi preparată dinmiere ar avea 6.000 de ani.

Miedul este perparat din miere, apă pură de izvor şi fermenți(must de struguri sau drojdie). Dar există mied cu diverse arome:de ane, soc, mure, inclusiv lavandă. Are un gust deosebit de plă-cut şi multiple indicații terapeutice, ind bogat în vitaminele B,minerale, aminoacizi – cărămizile din care sunt construite protei-nele – şi monoxid de azot care susține sănătatea sexuală. Se credecă reduce anxietatea sexuală, inclusiv temerile de performanțăinadevată.

Cuvântul românesc „mied” îşi are rădăcina etimologica însanscritul „madhu” unde are sensul de miere sau dulce, dar toto-dată şi de alcool. Găsim aceeaşi rădăcină sanscrită şi în alte limbi

indo-

europene: greacă „methy”, slavonă „medŭ”,

irlandeză„mid”, germană „met”, engleză „mead”, în daneză, norvegiană şisuedeză „mjöd”, lituaniană „medus”.

Strămoşii noştri cunoşteau miedul şi îl consumau încă de pevremea dacilor antici, după cum ne lasă mărturie Ptolemeu(Geograa – în jurul anului 150 d.Hr) ”Locuitorii din Dacia suntobisnuiti cu miere, cu lapte si mied.” Priscus (diplomat roman)scria prin sec. V d.Hr: „De acolo am călătorit pe un drum neted,aşezat într-o câmpie a Banatului şi am trecut peste mai multe râ-uri navigabile, dintre cele mai mari, după Istru, era aşa numitulDrecon, apoi Tigas şi Tisas. Pe acestea le-am trecut în bărcile decare se foloseau locuitorii de pe malurile râurilor, iar pe celelaltele-am trecut pe plute, pe care barbarii le poartă în căruțe, deoarecelocurile sunt mlăştinoase. Prin sate ni se aducea de mâncare, şianume în loc de grâu, mei, iar în loc de vin, mied, după cum îl

numesc localnicii”.Despre consumul de mied al moldovenilor din secolul XVII,

aăm de la cronicarul şi arhidiaconul sirian Paul de Alep (1627-

1669): “…pentru noi domnul a pus să ni se dea, în zilele demiercuri şi vineri din post şi în timpul acestei prime săptămâni, bere şi mied, căci în toată această țară nimeni nu bea apă goală,afară doar de câțiva.” Antonio Maria Gratiani nota, pe la 1564,despre moldoveni: „De vin nu duc lipsă, dar folosesc mult mie-dul, ca unii ce au miere multă”.

Mod de preparare

Hidromelul se prepară şi într-un mod foarte simplu: într-osticlă de un litru puneţi 6-8 linguri de miere polioră, o jumăta-te de linguriţă cu polen, completant restul cu apă plată. Se închi-de sticla ermetic şi se lasă la macerat timp de două zile la tempe-

ratura camerei, agitând-o de 3

-4 ori pe zi. Rezultă o băutură cu

gust plăcut, acrişor, acidulata, slab alcoolizata, cu efecte stimu-lente nervoase, tonice. Se pot consuma 2-3 pahare pe zi, de pre-

Oare câţi dintre noi nu ne-am con-ntat măcar o dată în viață cu infamanicie? Cine n-a fost nevoit să îndure

partea semenului său ticăloşia, mâr-via sau lipsa de scrupule? Din păcatepuțini dintre noi am avut neşansa să

mțim dezgustul moral produs în ur-unei fapte sau unei vorbe josnice.îmi propun ca în aceste rânduri să

opt tonul pesimist, dar nici nu amtive să sdez culmile optimismului.namentica ambientală ce ilustreazăanscena României actuale este unanțialmente dezagreabilă. Lipsa de

ucație, neregulile, nesimțirea, impe-zitatea vulgarității şi mitocănia au

ns limitele paroxismului. Bunul simţ nu mai e la modă. Cul-a autohtonă denită prin totalitateaorilor materiale şi spirituale createpoporul nostru pe parcursul istorieia pierdut importanța în viziunea ti-ilor de astăzi. Fundamentele axiolo-

e ale vieții noastre au intrat în deri-Tupeul visceral, ubicuitatea agresi-

ății, obrăznicia eternă şi exasperantăcum şi suciența mârlănească la carestăm neputincioşi, devine dezarman-i obositoare. Inaţia imbecilităţii ce a cuprinsimul ştirilor şi al presei este de o an-gură macabră. Programele mass-

diei româneşti sunt ahtiate cu o lăco-e înorătoare în direcția îndobitociriichimonosirii intelectuale şi sueteşti,

ncretizată în anihilarea discernămân-ui persoanei şi anesteziei rațiunii.

Epidemia obscenității, a hedonismu-inaniției spirituale şi a entropieintale derivată în «şmechereală» –te la un loc constituie toxina letală ceafecta într-un mod dramatic existen-nației. Încerc să nu devin apocaliptic,t discursul demagogului înțelept,r oricât ne-am strădui nu vom puteata penuria ontologică în care palpităritul românesc. Dimensiunea românească a existen-este una a demnității, onoarei şi ver-alității; aceste deziderate au devenitclare şi neinteresante. Omul solipsist,căzut, nesigur pe sine, pradă mizerii-

şi depersonalizării, va deveni o victi-

mă uşoară, prinsă în ghearele mass-

mediei, sortită manipulării şi îndoctri-nării ideologice. Ascetica Răsăriteană,prin marile personalități de o înaltă ți-nută duhovnicească ce au marcat gân-direa creştină universală, vorbesc des-prea aşa numita pază a minții sau a gân-durilor; anume concentrarea minții într-o meditație întoarsă asupra ei înseşi.

Primul scop al acestei adunări însine a minții este să-şi observe gânduri-le, ca pe cele rele să le alunge din primaclipă, iar pe cele bune să le asocieze, îndată ce apar, cu gândul la Dumnezeu,ca să nu se abată spre rău. Gândurile bune privesc spre innitul de lumină,astfel luminându-se şi omul întreg; gân-dul cel rău tinde spre innitul de întu-neric, întunecând astfel şi ința omului.În fața ecăruia din aceste gânduri sedeschide un abis: în fața celui bun abi-sul vieții eterne în Dumnezeu, în fațacelui rău, abisul negru, negativ, al golu-

lui, al platitudinii, înşelând ința omu-lui cu atracția unei false innități; înfața celui bun, abisul fericirii nesfârşite, în fața celui rău, al scurtelor plăceri ur-mate de nemulțumirea monotonă fărăde sfârşit.

De altfel, blândeţea şi bunătateasunt calități ce s-au volatilizat din regis-trul comportamental al omului actual.Blândețea este o dispoziție neclintită aminții, o însuşire a îngerilor, o oare asuetului. Suetul blând este tronulsimplității. Suetele blânde se vor um-ple de înțelepciune, de cunoştință. Bu-

nătatea reprezintă liniştea suetească,premergătoarea iubirii opusă egoismu-lui. Blândețea şi bunătatea au putereade a vindeca ura şi de a astupa prăpăs-tiile dintre euri. Prin bunătate suetulse apropie de simplitate, care este idea-lul inței spirituale.

Doar prin ridicarea minţii dincolode barierele ontologice, prin evitareamicrobilor mediocrității care neîncetat bat la poarta inței, prin iubire, iertareşi speranță, viața noastră îşi va recăpătaadevăratul sens. “Frumosul va salvalumea”!

Marius Baltă

hp://webcultura.ro/impulsul-josniciei/

HIDROMELUL sau MIEDULHRANA ZEILOR

Date post:	03-Feb-2018
Category:	Documents
Upload:	dan-orghici
View:	225 times
Download:	0 times

Vorba nr. 117

Documents