Vointa si cultivarea vointeiVoina (din dictionarul de psihologie)

Este aptitudinea omului de a-i actualiza i realiza inteniile.

Actul voluntar, precedat de o idee i determinat de ea, presupune o reflecie i o angajare. Conduitele care nu rspund acestui criteriu nu depind de voin.

Potrivit schemei clasice, aceasta ar implica:

1) conceperea unui proiect;

2) o deliberare (aprecierea aciunii optime);

3) decizia;

4) executarea aciunii pn la capt.

Actul realizat este dovada autenticitii unui proiect.

Voina nu poate fi susinut la cote maxime la nesfrit, fiind de obicei temporar. Meninerea voinei necesit o concentrare deosebit, este foarte obositoare i de aceea foarte greu de meninut, de obicei apar alte lucruri care vor distrage concentrarea. Pentru a nu pierde concentrarea trebuiesc folosite o serie de metode pentru a menine viona la cote maxime. Rezultatul este mai bun atunci cnd n loc s fie folosit voina direct n lupta cu problemele, aceasta este folosit n principal n lupta cu transformarea mediului, a obstacolelor sociale i a obiceiurilor.

Voina (din manualul de psihologie)13.4 Definirea si caracterizarea vointei

Vointa reprezinta procesul psihic complex, prin intermediul caruia omul isi

mobilizeaza si-si canalizeza fortele si capacitatile fizice si spirituale in vederea invigerii obstacolelor care apar pe traiectoria activitatii.

J. Piaget considera vointa un reglaj al reglajelor, subliniind faptul ca ea se rasfrange asupra proceselor cognitive si afective.

Vointa poate fi apreciata in corelatie cu stadiul de dezvoltare a individului.

L. Vagotski considera ca, in evolutia sa, copilul invata comenzile verbale ale adultului, pe care, ulterior, le interiorizeaza, ajungand sa-si dea comenzi singur. Adultii constituie, pentru copii, modele de comportament si chiar modele de vointa.

Vointa poate fi inteleasa ca:

modalitate de coordonare a activitatii in general (vointa actiunii si vointa abtinerii, a rabdarii, a renuntarii),

ca proces superior de atutoreglaj (de tip constient si mediat verbal) si

ca aptitudine de a actiona in vederea realizarii unui scop constient propus.

Din punct de vedere psihologic, obstacolul nu se identifica cu nici un obiect sau

fenomen al realitatii si nici cu rezistenta interna resimtita de individ in defasurarea unei activitati, ci reprezinta o confruntare intre posibilitatile omului si conditiile obiective ale activitatii.

Natura obstacolului poate fi diferita:

exterioara, materiala sau

interna (de natura fiziologica, psihologica).

In evaluarea obstacolului poate sa se produca:

subaprecierea obstacolului (esec),

supraapriecerea obstacolului (esec) sau

reflectarea adecvata a acestuia (succes).

In depasirea obstacolului, omul isi mobilizeaza efortul voluntar. Efortul voluntar nu este innascut, fiind dependent de modul de apreciere a obstacolului si de nivelul de dezvoltare a limbajului. Efortul voluntar consta dintr-o mobilizare a resurselor fizice, intelectuale, emotionale, prin intermediul mecanismelor verbale.

Limbajul are rol reglator in declansarea, organizarea si defasurarea actiunilor mintale sau motorii. Astfel, vointa poate sa transforme imperativele externe in comenzi interne ( autocomenzi), constituindu-se in mecanism psihic de auto reglare de auto guvernare si de dirijare a conduitei.

13.5 Etapele actului voluntar

Vointa, in calitate de proces psihic, se reaalizeaza de-a lungul a mai multor etape:

1. Articularea motivationala, prefigurarea intentiei sau impulsului esprima o tensiune interioara care tinde sa se exteriorizeze si sa activeze veriga motorie. Impulsul poate fi interior sau exterior si atunci cand intensitatea lui depaseste un anumit prag, are loc constientizarea lui care devine punctul de plecare al actiunii voluntare. Constientizarea impulsului si raportarea lui la un anumit obiect sunt urmate de formularea scopului si directionarea actiuni in vederea realizari lui (starea de ,,Vrere -,, vreau X), de descoperirea unor cai posibile de realizare a scopului, de cunoasterea motivelor care le intaresc sau care le infirma.

2. Analiza si lupta motivelor. Motivele odata elaborate intra in raporturi de concordanta sau opozitie, ceea ce impune aprecierea avntajelor si a dezavantajelor alegerii unuia sau altuia. Tulburarile vointei se pot manifesta in fazele deliberarii, astfel abulicul cantareste avantajele si dezavantajele, isi modifica proiectele dar nu intreprinde nimic.

3. Luarea hotararii, realizata in urma deliberarii, face posibila elaborarea planului de acitune. Ea presupune alegerea unui motiv si respingerea sau amanarea celorlante, stabilindu-se, eventual, ordinea realizarii lor. Acum apare intentia de a actiona care include: motivul ales, scopul urmarit, mijloacele adecvate de realizare ascopului, planul desfasurarii actiunii si posibile consecinte ale acestuia. Tulburarile vointei sse pot manifesta in fazele luarii hotararii, cand unii subiecti anxiosi se plaseaza sub autoritatea altora: parinti, preoti, bunici etc. si indeplinesc slujbe modeste pentru a putea scapa de responsabilitati.

4. Indeplinirea planului sau faza executiei este formata din operatii concrete (prin care situatia initiala este supusa unor transformari, in plan mintal sau exterior, pentru realizarea scopului stabilit) si, uneori operatii automatizate care vor fi integrate controlului constient. Executia are caracter secvential, ea constand din succesiuni de operatii. Pe parcursul executiei pot sa apara obstacole si actiunea sa esueze, scopul nefiind realizat. Tulburarile vointei se pot manifesta in fazele executiei, astfel veleitarul nu-si duce la bun sfarsit proiectul din lipsa de constanta.

5. Faza de evaluare si verificare arezultatelor partiale si transformarea lor in informatie inversa, pentru comanda si efectuarea operatiilor vitoare. Daca rezultatele nu sunt cele scontate, atunci sunt sanse ca actiunea sa fie repetata. Rezultatul final, prin conexiune inversa, asigura inregistrarea programului (schemei) actiunii pentru utilizarea ulterioara.

13.6 Calitatile vointei

Vointa nu este o insusire psihica innascuta, ci ea se dezvolta in procesul activitatii, sub influenta educatiei si pe masura acumularii experientei personale. Astfel, vointa difera calitativ de la o varsta la alta, in functie de aspectul calitativ al activitatii predominante. La inceput, in dezvoltarea miscarilor voluntare predomina trebuintele organice ale copilului (foame, sete), apoi predomina perceptiile si reprezentarile si mai tarziu, rolul hotarator il au gandirea si limbajul. In concordanta cu varsta, se schimba motivele si scopurile activitatii in functie de puterea de proiectare, in plan mintal, a activitatii. Odata cu aceasta creste si capacitatea de a mobiliza efortul voluntar necesar pentru depasirea obstacolelor interne si externe, in activitate se constituie si calitatile vointei.

Cele mai importante calitati ale vointei sunt:

1. Perseverenta consta in mentinerea timp indelungat a efortului in directia realizarii scopului la nivelul de perfectiune impus de subiectul insusi si asteptat de cei din jur. Ea presupune realizarea efortului voluntar pe o perioada indelungata de timp, chiar si conditiile in care aparent n-ar fi posibila continuarea actiunii. Opusul ei este incapatanarea (insusire negativa) care presupune urmarirea unui scop si atunci cand este clar ca imprejurarile nu ofera nicio sansa de reusita (este rezultatul lipsei de flexibilitate in gandire si actiune, al prejudecatilor sau a unor carente educationale).

2. Fermitatea si taria vointei este capacitatea de a suporta dificultatile, opinile contrare, severitatea criticii etc., pentru a-si mentine hotararea luata. Opusul ei este slabiciunea vointei (insusire negativa) care inseamna imposibilitatea de a realiza efortul voluntar cerut, chiar daca cel in cauza este constient de importanta acestui fapt pentru el sau pentru cei din jur.

3. Independenta si initiativa exprima gradul de autodeterminare si originalitatea liniei proprii de conduita. Opusul ei este sugestibilitatea (insusire negativa) care consta in adoptarea necritica a influentelor exterioare.

4. Autocontrolul presupune constietizarea, aprecierea si adecvarea permanenta a tendintelor, motivelor si proceselor intelectuale, precum si actiunilor concrete anumitor exigente, principii, idealuri morale, politice, sociale etc.

5. Promptitudinea deciziei consta in rapiditatea cu care omul delibereaza. Opusul ei este nehotarirea sau tergiversarea (insusire negativa) care se manifesta ca oscilatii indelungate si nejustificate intre motive, scopuri, mijloace etc. cu amanarea deciziei.

Calitatile vointei, integrate in structuri mai complexe, devin trasaturi de caracter. Dezvoltarea vointei contribuie la dezvoltarea personalitatii, deoarece pe masura ce obstacolele sunt depasite, ele isi pierd sau se diminueaza caracterul de obstacol.

Dupa tipul de activitate si de efort exersate, vointa se specializeaza fiind mai dezvoltata intr-un domeniu decat in altul.

RAPORTUL DINTRE ACTIVITATEA VOLUNTARA SI ACTIVITATEA INVOLUNTARA

"Omul in general este constient de obiectivele pe care le urmareste, de procedeele, de actiunile prin care aceste obiective pot fi atinse. Datorita acestui fapt, caracterul voluntar, constient, devine o trasatura specifica, esentiala a omului.

In afara de actiunile voluntare, la om se manifesta insa si diferite procese, miscari sau actiuni care nu au caracter voluntar. ( ...) Amintim cateva dintre acestea: clipitul, stranutul, tusitul, retragerea bratului sau a piciorului la un stimul dureros, intoarcerea capului catre un stimul neasteptat, oftatul, risul. Caracter involuntar pregnant au mai cu seama unele procese vegetative, cum ar fi salivarea, functionarea inimii, respiratia, transpiratia etc.

Unele manifestari de conduita apar la copil sub forma unor actiuni involuntare, cum ar fi sugerea, inghititul, miscarile impulsive ale membrelor si ale trunchiului etc., dar mai tarziu acestea se subordoneaza reglarii voluntare. Alte procese sau manifestari devin reglabile prin vointa numai partial. Astfel, de exemplu, putem sa ne reglam voluntar, in anumite limite, respiratia. Putem tusi si intentionat, dar in caz ca ne chinuie o tuse grava nu mai putem rezista si tusim in cursul unei conferinte. De asemenea, putem influenta voluntar risul sau plansul (...)

Actiunile voluntare ale omului isi pot pierde prin exercitiu caracterul lor voluntar propriu-zis. Actiunile de acest fel se pot numi actiuni postvoluntare. Astfel, deprinderile, operatiile automatizate pot sa se desfasoare chiar sub un control sumar al constiintei. Actiunile automatizate se pot insa subordona reglarii voluntare in orice moment, daca apar anumite dificultati in calea realizarii lor. Aceste actiuni se incadreaza de obicei in intregul unei activitati sau actiuni planificate si organizate in mod constient. Astfel scrierea unei scrisori unui prieten reprezinta o actiune voluntara, dar efectuarea unor litere in cursul scrierii se desfa soara automat. (...)

Intre actiunile voluntare si cele involuntare exista relatii multiple. (...) Un criteriu acceptat in general pentru distingerea actiunilor voluntare de cele involuntare consta in reglarea prin sistemul verbal a actiunii. Daca o actiune poate fi reglata prin cuvant, prin autocomanda, ea poate fi supusa reglarii prin vointa noastra."

(Beniamin Zorgo, Ce este vain/a?, Editura stiintifica, Bucuresti, 1969,p.97-1oo)

13.7 Teorii asupra actului voluntar

1. Teorii intelectualiste. n special n Grecia antica, a precumpanit punctul de vedere dupa care ratiunea (gandirea) joaca rolul principal n actul voluntar, scotndu-se n prim-plan rolul deliberarii. Dupa socratici, orice greseala (morala) este o eroare si orice virtute este o stiinta. Cel ce ntelege situatia, alternativele, actioneaza cum trebuie. Aristotel socotea ca la baza actului de vointa sta un silogism, decizia fiind concluzia rationamentului. Rationamentul ar decurge cam n felul urmator:daca gasesc ceva bun de baut, trebuie sa beau ; aceasta apa este buna de baut: deci trebuie sa o beau.

Rolul gndirii, al rationamentului n etapa deliberarii este evident, dar argumentele n-au numai un suport logic; de obicei, ele sunt impregante de stari afective, dorintele, sentimentele le influenteaza puternic. n general, cei care rationeaza prea mult se hotarasc greu. si nu rationamentul strict logic e cel ce dicteaza hotarrea. De pilda, fumatorul pasionat, de regula, el ti poate enumera toate dezavantajele fumatului : provoaca maladii bronsice, constituie un risc de cancer pulmonar, comporta cheltuieli etc. etc., totusi nu e capabil sa se lase de fumat. Ca sa nu vorbim de cei ce se drogheaza, care si ruineaza organismul si ncep sa resimta dezastrul. Ei nu se pot lasa de drog, dect ajutati printr-un tratament foarte dificil.

2. Punctul de vedere psihofiziologic, prezent si la B. Skinner, simplifica si mai mult problema. El vede actul voluntar ca un rezultat al complicarii legaturilor temporare, ca un reflex conditionat instrumental. Animalul, stimulat de trebuinte prin excitatii interne, devine activ, cauta anumite semnale anuntndu-l de prezenta hranei. Actul voluntar este un act ideomotor. Imaginea unui mar copt determina un copil sa alerge n gradina si sa se catere pe copac. Desigur, orice act voluntar este un act ideomotor, fiind declansat de o anume imagine sau idee, dar nu orice act ideomotoreste si voluntar. Cnd studentul care nvata si imagineaza spectacolul, lasa totul balta si fara a mai sta pe gnduri fuge la cinematograf, el nu realizeaza un act propriu-zis de vointa: acesta presupune conflict, reflexiune, depasirea unor bariere, nfrngerea unor tendinte puternice. Actul voluntar nu presupune doar imaginarea unor efecte, ci si eliminarea altor consecinte, nfrnarea si oprirea asociatiilor perturbatoare.

3. Aspectul afectiv (dupa Cuvillier, A.). Scotnd n evidenta rolul afectivitatii (W. Wundt, F. Rignano) psihologii se apropie mai mult de problemele esentiale ale vointei. Ei subliniaza ca actul de vointa ncepe cu anumite dorinte, aspiratii si consta n lupta dintre ele. La baza actului voluntar si a deciziilor stau sentimentele. Vorbim de vointa atunci cnd hotarrea se ia pe baza unui sentiment superior, cnd de exemplu nvatatura e considerata mai importanta dect o distractie momentana.

Termenul de "sentiment superior" nu ni se pare a fi cel mai indicat, ar trebui spus "sentimentul cel mai important pentru individ". Iata un exemplu. Un hot patrunde prin efractie ntr-o casa de unde stie ca proprietarii sunt plecati. Ajungnd n camera unde se afla un seif cu bani si bijuterii, gaseste acolo, pe masa, tot felul de bunatati de la un ospat abia ncheiat. Chiar daca tlharul e mort de foame, el va neglija mncarea si se va ocupa de spargerea seifului, mult mai importanta pentru el. Aici nu biruie un sentiment superior, ci o valoare mai mare pentru individ. n actul de vointa, de obicei, inhibam anumite dorinte prezente pentru a putea realiza n viitor altele mai importante. Totusi, acest punct de vedere nu e satisfacator, persoanele afective nu au vointa puternica. Mai ales, trebuie avute n vedere observatiile lui W. James.

4. Sublinierea aspectului specific. Dupa W. James, actul de vointa este urmatorul: ne hotarm sa actionam mpotriva unei dorinte prezente care e puternica, arzatoare, pentru a face altceva lipsit de atractie, antipatic, silnic. Actionez mpotriva celei mai mari atractii. Un veritabil miracol! Dorintele se lovesc de un "trebuie", ca un perete ce opune o mare rezistenta, dar lipsit de atractie si caldura. E constiinta morala. N-am nici o pofta sa nvat, nsa am constinta unei obligatii, a unei datorii imperioase.

FAPTUL VOLUNTAR

... psihologia contemporana, cu multa greutate, isi croieste drum spre adevar. Solutia pe care tinde s-o dea problemei faptului voluntar ni se pare a fi urmatoarea. Individualitatea organica este considerata a fi la baza tuturor miscarilor corpului. Nu este miscare care sa nu exprime individualitatea animalului. Dar miscarea in care se exprima individualitatea nu este totdeauna una voluntara. Un om furios, de exemplu, bate cu pumnul in masa ca raspuns la o excitatie primita. In bataia cu pumnul in masa se exprima individualitatea lui; cu toate acestea, ea nu este un fapt voluntar. Tot astfel, nu este un fapt voluntar mimica de deznadejde pe care o face cineva la auzul unei vesti triste. Toate miscarile de expresie emotionala exprima individualitatea si, cu toate acestea, ele nu sunt fapte voluntare. L. Klages, de la care imprumutam exemplul de mai sus, spune ca acestea sunt miscari generice care preced miscarile individuale voluntare. Problema este cum se nasc miscarile individuale voluntare? Ce complicatie noua intervine pentru ca o exprimare emotionala sa se prefaca intr-un fapt de vointa? Klages nu da la aceste intrebari un raspuns explicativ, dar face o buna descriere a diferentei dintre expresia emotionala si faptul voluntar. Directia miscarilor voluntare, zice el, este determinata de imaginile individuale ale obiectelor externe, pe cand miscarile emotionale sunt cauzate de imaginile tipice formate dupa obiecte. Expresiile emotionale ar fi, fata de faptele voluntare, ceea ce sunt proverbele fata de judecatile precise din punct de vedere stiintific. Lor le lipsete insusirea de a fi instrumente pentru atingerea unui scop. Omul furios da cu pumnul in masa pentru a-si descarca furia, si nu pentru a produce o anumita schimbare in masa; schimbarea, cand se produce, este fara utilitate pentru el, daca nu chiar pagubitoare. Faptul voluntar este o instrumentatie in vederea unui scop si de aceea el variaza in functie de necesitate, pe cand expresia emotionala ramane aceeasi ori de cate ori este repetata: nu plange mai bine acela care a plans mai des si nu rade mai bine acela care a avut bucurii mai des, ci expresia plansului si a rasului ramane la fiecare om asa cum ii este data de la nastere. La faptul voluntar, dimpotriva, repetarea are efecte vizibile. Un fapt voluntar repetat se perfectioneaza uneori ca usurinta de executare, pana ce devine obisnuinta, alteori ca precizie. De aceea, conchide Klages, este eronata teoria lui Darwin, care explica expresiile emotionale prin obisnuinta dobandita in urma unor acte des repetate. Obisnuinta nu are nici un rol in cazul expresiilor emotionale, ci numai al faptelor voluntare.

Cu aceasta descriere ne aflam in pragul explicarii faptului voluntar. Ce este nou si original in faptul voluntar? Legatura dintre miscare si reprezentarea exercitiilor externe? Nu. Aceasta legatura exista si in miscarile emotionale... Prin urmare, ceea ce este nou si original in faptul voluntar nu consta in legatura dintre reprezentare si miscare, si deci nu prin explicarea mecanismului acestei legaturi aflam explicarea faptului voluntar; ... cel mult, faptul voluntar se serveste de acest mecanism, cum se serveste de multe altele. Cu adevarat nou si original in faptul voluntar este directia lui instrumentala: intentia motivata a constiintei de a se servi de el pentru un scop, reprezentat dinainte. Sunt deci, aici, doua probleme cu totul deosebite: una, aceea a mecanismului care leaga miscarea corpului de excitatie, obiect sau reprezentare de obiect, o problema care s-ar putea rezuma la intrebarea: cum se inlantuiesc actele sufletesti in miscare? Problema a doua, cea a motivarii miscarii in vederea realizarii unui scop, s-ar putea rezuma la intrebarea: pentru ce aceasta miscare si nu alta? In psihologia veche se confundau foarte adeseori aceste doua probleme si, ceea ce era mai grav inca, se suprima una din ele: de regula, in psihologia spiritualista se suprima problema inlantuirii, iar in psiholigia materialista problema motivarii. Faptul voluntar nu se explica complet decat acordandu-se atentie ambelor probleme.

(Sursa: C.R. Moraru, Curs de psihologie, 1996 p. 306-307)

Vointa rezumat

Vointa

ooptimizareacomportamentelororientatespreatingereaunuianumitobiectiv

o"fortaindividuala"cepermiteomuluisasemanifesteliber

omodalitateasuperioaradeautoreglareasistemuluipsihocomportamental

oproprieomului

oseimpletestestranscudezvoltareafunctiilorconstiintei

ostimuliicaredeterminareglajuluivoluntar-obstacolulsarcinilorcaroraindividulumantrebuielefacafata

-dificultateaincadinprimeleziledupanastere

o"lupta" cuobstacoledediferitegrade dedificultate

ofactoriinternifavorizanti-excitatia,inhibitia,motivatia,rezistentalatentatii

oactulvoluntarincludeatatplanulintelectualcatsicelmotor

odorinta=motiv|implinire=scop

onuesteorientatadoarspreexterior,cisispreinterior -exemplu: auto-controlul

o2nivele.nivelul:

involuntar-absentaintentionalitatii

-declansareaautomata aactiuniisicentrareaeidirectapeobiectiv

voluntar-obligatoriuimplicaconstiinta

-pasi>intentionalitatea~aparitiaimpulsuluispreactiunesiformulareascopului

>analizaprealabilaaconditiilor, araportuluidintrescopsimijloc~analizasiluptamotivelor

>delibereareasidecizia~elaborareasiadoptareadecizieideactiune+instalareastariisubiectivede

autodeterminare: "vreauacestlucru", "vreausa..."

>efortul~executia

>analizarezultatuluisigenerareainformatieifeedback devalidaresaudecorectie

ocalitati:

fortasautaria-graduldeefortpecare opersoanapoatesa-lsustinapentruinvingereaobstacolelorinternesauexterne

perseverenta-mentinereasaurepetareaefortuluivoluntarpanalafinalizareaactiunii

consecventa-rezistentalinieideconduitaadoptatelainfluentaperturbatoare+concordantadintrevorbesifapte

fermitatea-capacitateasubiectuluide a-simentinehotararealuata, inciudapresiunilordinafaraasupralui

independenta-capacitateasubiectuluide aluapecontpropriudeciziisihotarari,faraaapelalasprijinextern

initiativa-gradulde activism intern alsubiectului,promptitudineadeimplicareinactiune,intr-osituatiesaualta

otipurideintegrare.tipul:

simetricputernic[echilibrat] -dezvoltareaoptima avointei,atatinternacatsiexterna

simetricslab-dezvoltaresubmedie,atatceainternacatsiceaexterna

asimetricintern-dezvoltareaputernica->inraportcusinesidezvoltareslaba-> inraportcusituatiileexterne

asimetricextern-dezvoltareaslaba->inraportcu sinesidezvoltareputernica-> inraportcusituatiileexterne

Dezvoltarea voinei i autocontrolului

Voina este capacitatea de a depi lenea i amnarea. Este abilitatea de a controla sau respinge impulsurile nefolositoare sau duntoare. Este capacitatea de a lua o hotrre i de a-o urma cu perseveren pn este dus cu succes la ndeplinire. Este puterea interioar de a depi dorina de a te complace n obiceiuri inutile i nefolositoare, i puterea interioar de a depi rezistena emoional i mental fa de aciune. Voina este elementul cheie al succesului, deopotriv material i spiritual.

Autocontrolul vine n completarea voinei. i confer puterea de a persevera n tot ceea ce faci. i ofer capacitatea de a rezista n faa greutilor i a dificultilor, fie c sunt fizice, emoionale sau mentale. i acord capacitatea de a amna satisfacia imediat, pentru a ctiga ceva mai bun, dar care necesit efort i timp.

O metod eficient de a dezvolta i a mbunti aceste caliti este s efectuezi anumite aciuni i activiti, pe care, de obicei, le-ai evita din cauza lenei, tendinei da a amna, slbiciunii, timiditii etc. Fcnd ceva care nu i place sau eti prea lene s-l ncepi, nfrngi rezistena subcontient, i antrenezi mintea s i se supun, i ntreti puterea interioar i dobndeti trie de caracter. Muchii devin mai puternici opunnd rezisten greutilor. Puterea interioar se dezvolt nvingnd rezistena psihic interioar.

Dezvoltndu-i una din aceste dou abiliti, automat se dezvolt i cealalt.

Iat cteva exerciii utile pentru dezvoltarea voinei i atutocontrolului:

1. Stai pe scaun n autobuz sau tramvai i lng tine se afl un btrn, o femeie sau o gravid. Ridic-te i ofer-i locul, chiar dac i-ar fi plcut s mai stai jos. F acest lucru, nu din politee, ci pentru c este un lucru pe care ezii s-l faci. n felul acesta i nfrngi rezistena opus de trup, minte i suflet.

2. Sunt vase nesplate n chiuvet i ai amnat splarea lor pentru mai trziu. Ridic-te i spal-le acum. Nu lsa lenea s te copleeasc! Cnd tii c n felul acesta i dezvoli voina i eti convins de importana voinei n viaa ta, va fi mai uor pentru tine s faci ce ai de fcut.

3. Vii acas obosit de la munc i te aezi n faa televizorului, pentru c i-e prea lene s te duci s te speli. Nu te supune dorinei de a sta i a lncezi, du-te i f un du!

4. tii c ai avea nevoie de ceva exerciii fizice, dar n loc s te apuci, continui s stai degeaba sau s te uii la filme. Ridic-te, f o plimbare, alearg sau desfoar o alt activitate fizic.

5. i place cafeaua cu zahr? Atunci, pentru o sptmn, bea-o fr zahr. i place s bei trei cafele pe zi? Pentru o sptmn, bea numai dou!

6. Uneori, cnd vrei s spui ceva care nu e aa de important, decide s nu l spui.

7. Abine-te s citeti brfele mrunte din ziare, chiar dac simi nevoia.

8. Ai dorina de a mnca ceva care nu e chiar sntos? De dragul exerciiului, refuz-i aceast dorin.

9. Dac te trezeti gndindu-te la lucruri neimportante, mrunte i negative, ncearc s i pierzi intetesul pentru ele, contientiznd inutilitatea lor.

10. nfrngei lenea. Convinge-te de importana lucrurilor care trebuie fcute. Convinge-i mintea c vei dobndi putere interioar atunci cnd acionezi i nfptuieti lucruri, n ciuda lenei, repulsiei sau a rezistenei interioare fr sens.

Nu spune niciodat c nu poi urma aceste exerciii, pentru c n mod sigur poi! Fii perseverent, orice ar fi. Motiveaz-te, gndind la importana efecturii acestor exerciii i la puterea interioar i tria pe care le vei dobndi.

ncercnd s efectuezi prea multe exerciii din acest set, cnd eti la nceput, vei putea sfri prin a fi dezamgit. Este mai bine s ncepi s te antrenezi cu exerciiile mai uoare la nceput i treptat s creti numrul lor i dificultatea. Practica va face ca puterea voinei tale s creasc i s se mbunteasc, oferindu-i multe satisfacii.

Adaptare dup un material de Remez Sasson.

Cultivarea voinei

Petronela Untu

Swami Shivananda, acest cuttor spiritual autentic, m-a fascinat ntotdeauna prin claritatea mesajului su, prin fora transformatoare a cuvintelor sale. ntr-o manier concis i simplificatoare, Shivananda se adreseaz celor care caut soluii concrete de depire a ncercrilor spirituale i vor cu adevrat s fac din viaa lor o ascensiune spre lumin.

n cutrile mele recente am descoperit cteva idei despre cultivarea voinei, idei pe care, pentru a le fixa, am simit nevoia s le scriu. V prezint mai jos cteva din afirmaiile care m-au mobilizat i m-au motivat pentru a depi o etap de platou (cum mi definesc eu perioadele de inerie spiritual).

Voina este o for dinamic a sufletului. Ea poate realiza minuni i miracole dac este pur i irezistibil. Pentru un om cu voin puternic nu exist nimic imposibil de realizat sau de obinut. Atunci cnd o dorin este controlat ea se transform n voin. Atunci cnd snt controlate, energia sexual, energia muscular, furia etc. se transmut n fora voinei. Cu ct snt mai puine dorine necontrolate, cu att voina este mai puternic.

Voina este conductorul tuturor forelor mentale puterea de judecat, fora memoriei, puterea de concentrare i de nelegere, raiunea i discriminarea.

Simpla dorin anemic nu este suficient pentru a obine ceva. Trebuie s ai un scop i un el bine definite. Dorina este precum o mic unduire la suprafaa apei, pe cnd voina este acea putere care ndeplinete dorinele. Voina este puterea de a alege i a hotr ceva.

Focalizarea minii, echilibrul, veselia, fora luntric, capacitatea de a rezolva sarcini dificile ntr-o manier miraculoas n timp scurt, succes n toate ntreprinderile, puterea de a influena n mod benefic oamenii, o personalitate dinamic i magnetic, o fizionomie i o aur magnetic, ochi strlucitori, privirea ferm, vocea puternic, mrinimia i generozitatea, fermitatea, nenfricarea snt unele dintre caracteristicile care evideniaz un om cu o foarte mare putere a voinei.

Cum s-i dezvoli voina

Atenia, drzenia, ascezele (tapas), postul, stpnirea de sine, iertarea, clemena, fermitatea n caz de pericol, puterea de rezisten la atacul forelor ostile evoluiei spirituale, a ine un jurnal zilnic, japa cu orice mantra toate acestea joac un rol deosebit de important n dezvoltarea voinei.

Aspirantul spiritual trebuie s asculte cu rbdare cuvintele celorlali. Ascultarea rbdtoare dezvolt voina i cucerete inimile celorlali.

Fiina trebuie s realizeze chiar i aciuni care nu snt interesante. Aceasta, de asemenea, va duce la dezvoltarea voinei. Aciunile care nu snt interesante vor deveni astfel dup ceva timp.

Urmrete s trieti fericit n orice loc te-ai afla i n orice condiii. Voina ta va deveni puternic i dinamic.

Practica concentrrii este i ea de mare ajutor n dezvoltarea voinei. trebuie s deii o nelegere plin de inteligen a naturii minii, a felului n care zburd i opereaz aceasta. Nu poi trage o linie de demarcaie clar i s spui unde sfrete practica concentrrii sau cultivarea memoriei i unde ncepe cultivarea voinei.

Repetarea constant i meditaia asupra urmtoarelor formule i va dezvolta, fr ndoial, foarte mult puterea voinei:

Voina mea este pur i irezistibil. Prin intermediul voinei mele puternice, snt capabil s realizez acum orice. Am o voin invincibil.

Nu utiliza niciodat voina n direcii greite, cci astfel te vei prbui fr speran. Nu este bine s-i ncerci puterea voinei de la nceputul antrenamentului. Ateapt pn cnd aceasta devine cu adevrat puternic, pur i irezistibil.

Instruciuni fundamentale legate de cultivarea voinei

1. Trebuie s urmreti n permanen s creti i s evoluezi din punct de vedere mental, moral i spiritual. Flecreala deart trebuie abandonat integral i definitiv. Voina ta va deveni dinamic dac timpul este utilizat ntr-un mod ct mai profitabil din punct de vedere spiritual. Munca i tenacitatea, interesul i atenia, rbdarea i perseverena, credina i ncrederea n sine pot face dintr-un om comun o personalitate marcant.

2. Va trebui s i pui voina la treab n conformitate cu propriile tale capaciti. Altfel, puterea voinei tale se va micora i vei fi descurajat. Pstreaz-i numai puine fapte de fcut, dar f-le cu perseveren.

3. A gndi prea mult fr ca dup aceea s iei o hotrre ferm este un serios obstacol n exercitarea voinei. Gndete-te corect ctva timp i apoi ia o decizie. Nu trebuie s existe nici o amnare nenecesar.

4. Mintea trebuie s rmn calm i detaat, echilibrat n orice condiii. Mintea trebuie disciplinat perfect. Merit practicat aceasta.

5. Urmrete cu inteligen s extragi din toate lucrurile i situaiile ceea ce este mai bun. Gsete metode uoare, eficiente de depire a crizelor. Nu te focaliza asupra defectelor, eecurilor i greelilor. Las defectele n pace. Ele vor disprea cu rapiditate pe msur ce voina ta va deveni mai pur.

6. Fii mereu plin de atenie. Trebuie s fii rapid i n acelai timp eficient i capabil.

7. Nu te descuraja niciodat. Apeleaz la toate energiile i facultile tale latente.

8. Pentru a depi situaiile critice i pentru a avea succes, snt necesare o fermitate de neclintit i o infinit rbdare.

9. Nu te ngrijora dac dezvoltarea voinei ntrzie. Prin practic, vei ajunge s te perfecionezi. Experiena te va nva.

10. Utilizeaz-i voina doar pentru realizarea Sinelui. Las deoparte afacerile lumeti. Nu merit.

11. Amplific n tine ct mai mult calitile sattva-ice (pure). Curajul, compasiunea, iubirea universal, nobleea, mulumirea, francheea, cinstea trebuie s fie amplificate ct mai mult.

12. Trebuie s-i disciplinezi ct mai bine simurile. Conserv-i energia. Acest lucru este foarte important.

13. Nici o practic spiritual nu este cu putin fr un corp robust i sntos. Pstreaz-i corpul puternic i plin de sntate prin practica regulat a exerciiilor fizice.

14. Este necesar s ii cu strictee un jurnal zilnic.

15. Trebuie s urmreti s nu ntreii nici un gnd negativ n minte. Realizeaz gloria, splendoarea i fora Sinelui tu. Realizeaz faptul c acest Sine este rezervorul a toat cunoaterea, fericirea, puterea, frumuseea, pacea i bucuria. Urmrete s simi cu toat fiina ta c soarele, luna, stelele i ndeplinesc funciile lor specifice la comanda ta: aerul circul, ploaia cade, focul arde, rurile curg, soarele lumineaz, stelele strlucesc la ordinul tu. Tu eti Gloria tuturor gloriilor, Soarele tuturor sorilor, Lumina luminilor, Tu eti Adevrul. Tu ei nemuritorul, nepieritorul Atman care ptrunde ntregul univers. Afirm mreia Sinelui din tine. Recunoate gloria suprem a lui Dumnezeu. Realizeaz plenar n fiina ta realitatea suprem.

Puterea voinei i obiceiurile

byCRISTIAN CIUBEREAonFEBRUARY 7, 2012

Tony Schwartzeste fondatorul companieiThe Energy Project, care studiaz de 15 ani sportivii de performan pentru a afla totul despre energia uman: de unde o avem, cum o folosim, cnd ne lipsete i cum ne umplem bateriile cu energie. n carteaFii n form Puterea implicrii totalevorbete despre un concept foarte interesant:Puterea voinei.

Ce este puterea voinei

Cea mai rar i mai valoroas form de energie pe care o avem eputerea voinei. Primim n fiecare zi foarte puin voin. Dac rezistm la anumite lucruri pe care nu le vrem sau ncercnd s ne inem n fru emoiile folosim acea doz mic de voin de care dispunem. Apoi, cnd vrem s facem lucruri cu adevrat importante, nu mai avem energie.

S-a fcutun experimentn care s-au luat 2 grupe de oameni. n prima faz, ambele grupe trebuiau s se uite la un filmule amuzant. Prima grup a primit ca indicaie s i in n fru emoiile pe cnd cea de-a doua nu avea nicio interdicie. Dup ce s-au uitat la film, li s-a dat s fac diverse teste psihologice. Ce s-a observat a fost c prima grup a avut rezultate mult mai slabe dect grupa a doua, i asta pentru c i-au consumat din energie suprimndu-i emoiile.

Cum foloseti puterea voinei

Pentru a decola, o rachet i folote 90% din combustibil pentru a scpa de fora gravitaional a Pmntului. Cu restul de 10% din combustibil racheta se plimb prin spaiu i revine pe Pmnt.

La fel este i cu noi. Pentru a avea rezultate, trebuie s scpm de obiceiurile proaste i s ne formm altele bune. Pentru asta, trebuie sne folosim de toat voina pentru a scpa de fora gravitaional a obiceiului prost i s-l nlocuim cu unul bun.

E nevoie s faci zilnic, timp de 30 de zile, un lucru pentru a-i forma un obicei nou. Dac renuni chiar i pentru o zi s faci lucrul respectiv, dai peste cap tot procesul i trebuie s o iei de la capt. Dac faci doar 25 de zile, s-ar putea s nu fie de ajuns. n schimb, dac te ii de lucrul respectiv 30 de zile, o s ncepi s-l faci cu uurin i o s devin parte din viaa ta.

n imaginea de mai jos, e desenat procesul de formare a unui obicei:n primele 10 ziletrebuie s nfruni gravitatea vechiului obicei.

Tot din interiorul tu(fizic, emoional, mental) o s-i spun nu! nu vreau s fac asta! nu-mi place s fac asta. i o s primeti aceste mesaje fie c vrei s mergi la sal, fie c vrei s-i schimbi dieta, fie c vrei s nvei pentru examene. Dei o s i se par foarte ciudat s faci lucrul pe care i l-ai propus, trebuie s nfruni acest obstacol i s mergi mai departe. O s treac!

n zilele 11-20o s ntmpini rezisten. E ceva mai uor dect n primele zile, dar exist totui o rezisten.Eben Pegan(cel de la care am auzit despre acest concept) povestea cum trebuia s se plimbe zilnic ntre cele 2 apartamente ale sale situate la etajul 13 i 17.

Obinuia s ia liftul pn cnd a realizat c e mai sntos pentru el s foloseasc scrile i c e i mai rapid. Cu toate astea, de fiecare dat cnd ieea pe u, era tentat s foloseasc liftul. Uneori, cnd avea o pung n mn, mintea se juca cu el i i zicea: ai bagaj, ia liftul!. Evident c bagajul nu era greu, dar mintea nc opunea rezisten noului obicei de a merge pe scri i ncerca s-l pcleasc.

n zilele 21-30 are loc aclimatizarea. n aceast faz ncepi s integrezi noul obicei n viaa ta i ncepe s i se par natural s-l faci.

E destul de greu s schimbi un obicei vechi, motiv pentru care e necesar s i foloseti ntreaga voin pentru a-i forma un obicei nou.n fiecare dimineat, ncepe cu lucrul cel mai important pentru tine.

Nu ncerca s i formezi mai mult de un obicei pe lun. Dac i concentrezi energia pe prea multe lucruri, ansele s nu duci la bun sfrit niciunul sunt foarte mari.

Ce s fac ca s m mntuiesc? S citesc acatiste, s bat metanii, s merg pe la mnstiri?

mplinete bine ceea ce Dumnezeu i-a ncredinat nemijlocit: ocup-te de copii, f munca pe care o ai de fcut aa de contiincios nct s-L bucuri pe Dumnezeu, i e de ajuns, nu trebuie s nscoceti nimic. E mai bine s rabzi cu blndee i cu smerenie toate mprejurrile care au loc acolo unde te-a pus Domnul nsui...

i toate acestea trebuie s le faci, bineneles, ntru slava lui Dumnezeu. (Protoiereu Dimitrie Smirnov)

Ci bucuria vine de la Dumnezeu.

Vine de la mplinirea aceea pe care i-o d lucrul bine fcut, pe care l ari Celui Bun cu mulumire pentru darul de a-l fi putut face (Maica Siluana)

LUCRAREA PORUNCILOR STINGE CRIZELE VOINEI

din cartea Cararea Imparatiei Arsenie Boca

E de la sine ineles c i voina este energia pe care ne bizuim in rzboiul nevzut. Aceasta ascult de cunotin, care-i indrum luptele; iar cunotina e atras de iubire, care inclzete totul, fie spre Dumnezeu, fie spre lumea sensibil. Oamenii voinei ins sunt eroii credinei i sfinii cretinismului. Acetia sunt cei ce au rbdat pan in sfarit i s-au mntuit. Dar noi, pan s ajungem la o voin puternic i statornic in bine, avem de furc nu mai puin decat cu un furnicar de voine sau tendine sufleteti, care ne hruiesc in toate prile i ne ostenesc in toate contrazicerile. De aceea unificarea tuturor tendinelor sufleteti intr-o singur direcie bun d omului o mare putere. Dar la ea se ajunge foarte greu, cci sunt multe tendine care se impotrivesc i atunci se pornete un rzboi inluntru omului pentru infrangerea protivnicilor.

Iat cum descrie Blondel aceast strategie:

"Exist in om o multiplicitate de tendine, de pofte, dorine mai mult sau mai puin concertate sau divergente, un polipsihism de care s-a putut spune c sunt ca un popor numeros, care st sub efia sau conducerea raiunii i a voinei, popor in care se gsesc cand supui docili i disciplinai, cand indrtnici i unelte de vrajb. Ceea ce s-a numit asceza i lupta spiritual nu e decat manifestarea i metoda aplicabil a acestei istorii luntrice"1.

Corpul ascult mai uor de comanda voinei (de plid: mic degetul cand vreau), dar sufletul nu ascult, ci rezist. "Aceasta pentru c in faa oricrei atitudini definite i hotrate se ridic, din spirit de contradicie, partida nemulumiilor... Orice efort iniial e ca o declaraie de rzboi moliciunii i imprtierii forelor vii, care au i ele instinctul conservrii i al independenei." Acestea trezesc in noi "stri de contiin strine sau ostile contiinei, voine noi care se ridic impotriva voinei. i cand efortul voluntar grupeaz intr-un fascicul parial forele ofensive, atunci se descoper puterile adormite i dorinele secrete.

Cci in faa hotrarii declarate subzist realitatea tendinelor eliminate, dar inc vii i capabile de lucru. Ele nu se atenueaz, nu slbesc prin ele insele. Acordul scopurilor voite provoac deci o coaliie a puterilor ostile, care nu se mai mrginesc s produc o simpl impresie in contiina obinuit, nici s rman in starea de virtualitate. Ele se grupeaz, i din defensiv trec la ofensiv."1

Lupta incepe deci abia in cei ce s-au hotrat la o via mai conform cu poruncile dumnezeieti. Blondel descrie bine aceste lucruri, dar e de mirare cum nu vede c i tendinele rele sunt stimulate de duhurile rele, sau cum nu vede c aspiraiunile bune sunt manate i atrase de o for transcendent bun. Probabil c aceasta se datorete faptului c romano-catolicismul consider afectele i concupiscena ca legate mai adanc i mai organic de natura omului, pe cand ortodoxia nu le consider ca fiind create deodat cu natura, ci intrate in ea dup cdere.

Blondel are in continuare interesante consideraii din care se poate inelege teza Sf. Maxim dup care, inainte de-a se ridica omul pe treapta mai inalt a contemplaiei, trebuie s treac prin faza implinirii poruncilor, prin faza dobandirii virtuilor, prin faza faptelor. Faza contemplaiei e o faz de pace luntric. Dar omul nu se poate odihni in fericirea contemplaiei pan nu a biruit in sine contradiciile, tendinele rele, pan nu i-a unificat i consolidat fiina ca s iubeasc numai binele. Iar aceasta nu se poate realiza decat prin aciune prelungit, prin fapte convergente spre bine, prin catigarea deprinderilor neclintite in svarirea binelui. Cci simpla gandire la bine i chiar simpla voin de a face binele, fr trecerea deas - i aceea o vreme regulat -la facerea binelui, nu numai c e departe de-a realiza aceast armonie, unitate i siguran, ci, dimpotriv, trezete opoziia tendinelor contrare. Un om de teorie se tie c e un om slab, mcinat de contradicii interne, mereu sporite prin reflexiunea care nu trece la fapte.

De abia fapta arunc o decizie in cumpna acestor balansri i care, mai ales prin repetare, aduce definitiv catig la cauza tendinelor bune. Nu degeaba virtutea insemneaz etimologic brbie. Ea a adus o soluie brbteasc a vieii.

"Astfel activitatea volunfr, rupand fr incetare echilibrul interior al vieii, dezvluie ceea ce se agit confuz sub suprafaa sentimentelor aparente. Fr indoial, automatismul, deja cluzit de o raiune obscur, ajunge s provoace in noi aceste contraste de imagini i dorine, care fac posibil exerciiul reflexiunii; dar iniiativa cugetrii i efortul aciunii determinate sunt cele care constrang tendinele ignorate s se manifeste prin protestarea intens (persistent) a chiar acelora pe care am fi vrut s le nesocotim sau s le distrugem. Iat de ce aciunea, ca o sabie tranant, deschide privirii o ptrundere pan in profunzimile tenebroase, unde se pregtesc manie curente ale vieii interioare...

i uneori chiar ardoarea voinei face s se nasc, ca printr-un fenomen de interferen, neputina i indecizia. Cine n-a cunoscut in imprejurrile cele mai critice aceast durere a incertitudinii inactive!... S-ar spune c ajunge s vrei, pentru ca indat s nu mai vrei i c, profitand de o hotrare deschis, se descoper in umbr o putere ocult i influene ipocrite, capabile s ne conduc aproape fr tirea noastr... Sunt cazuri cand nu putem face un pas fr ca s se ridice inaintea noastr i s ne asalteze o mie de dumani care pandesc. i sentimentele noastre cele mai profunde sunt de asemenea cele care ne divizeaz i ne surprind cel mai mult ca nite necunoscui. Ceea ce am dorit mai mult ne inspimant de indat ce trebuie s-l dobandim. Ni-e team s prsim condiia de mizerie in care ne gsim... i uneori e suficient s ne temem de un act, pentru ca pe neateptate o nuceal s ne antreneze in svarirea Iui."1 E starea pe care o provoac tendinele ce se vd ameninate de aciune cu nimicirea iminent. E ultimul lor asalt, dat cu toat disperarea. De aceea, cand aciunea se produce, ea cade ca o sabie biruitoare, ca un sor ce-a fost aruncat. ins, cine nu pete la ea, nu poate trece mai departe spre culmile desvaririi. Acela rmane in "acea mare mulime de oameni care se acoper cu florile inteniei i care nu aduc niciodat fructul actelor, fr ca ei inii s remarce acest continuu eec"1 .

S ne amintim de osanda rostit de Iisus asupra smochinului lipsit de roade.

De cele mai multe ori "omul este ca un tablou, totdeauna cu sabia ridicat asupra vrjmaului, dar nedand niciodat lovitura. Cand mai face el ceea ce vrea, mergand pan la captul hotrarilor sale cele mai sigure i cele mai struitoare, fr devieri i fr intarzieri?...Cu cat hotrarile sunt mai numeroase, mai largi, mai inalte, plutind pe deasupra amnuntelor de realizare i a reformelor precise, cu atat sunt mai primejdioase; cci omul ii inchipuie c se amelioreaz cu atata i nu face decat s se priveasc intr-o ficiune din ce in ce mai iluzorie...

Deci in aciunile noastre exist o deficien habitual. Noi nu facem, aa-zicand, niciodat tot ce vrem, cum vrem; rezistene neprevzute, ciocniri, contraste uzeaz, tirbesc i deviaz voina. Te cunoti bine in general, dar in fiecare clip, in orice ocazie singular te ignori; i acesta este momentul care decide actele. Dorinele noastre adesea ne ascund adevratele noastre dorine. Sunt dou inimi in inima omeneasc; i una nu tie gandurile celeilalte. Dar, prin simplul fapt c s-a luat o decizie i c s-a incercat un efort, situaia interioar s-a schimbat; oaspetele ascuns in noi se dezvluie."2

Dar acestea sunt caracteristicile strilor dinainte de pirea la aciune, sau ale unor aciuni care nu sunt executate din toat inima. "Funciunea normal a aciunii este s asigure coeziunea, s converteasc i s construiasc forele difuze intr-un edificiu personal, s pregteasc expansiunea ulterioar a fiinei noastre, care nu se consolideaz in sine, decat acionand asupra sa pentru a se rspandi mai bine i a se drui generos cu atat mai mult extensiune cu cat viaa fiecruia are mai mult intensitate in ea insi. Acest rol arhitectonic al aciunii nu poate fi indeajuns pus in valoare... Oricare ar fi in noi puterea care ia iniiativa in momentul in care un act este consimit, in momentul in care se implinete, atunci o colaborare intim, asociaz chiar tendinele opuse i stabilete o solidaritate efectiv intre toate prile organismului fizic i mintal.

mprtiind efortul central al gandirii i al libertii in confuzia acestui organism, s-ar prea c aciunea diminuiaz oarecum i framieaz intenia, fr ca acesat obscur difuziune s fie compensat... Dimpotriv aciunea unete intr-un mnunchi toate forele imprtiate ale vieii pentru a servi de mediatoare intre toate formele activitii corporale i spirituale...

Nu exist unitate in organismul nostru complex decat prin coeziune, i coeziune numai prin cooperare. Aciunea e cimentul din care suntem modelai: lenea produce disoluia, moartea produce descompunerea. Fiat(?) al voinei nu e numai lovitura decisiv care taie toate incertitudinile cugetrii, care d unei reprezentri inc flotant i multipl o unitate, o soliditate, o precizie definitiv, care separ radical prezentul de trecut i realul de posibil; de asemenea, sub form particular i determinat, este funciunea general i aa-zicand generatoare a vieii organizate... In lucrarea care mic organele exist intre mdulare o legtur inevitabil... Nu exist deci decat un singur mijloc de-a cuprinde, de-a ordona i de-a intrebuina energiile imprtiate in noi i chiar impulsiile rebele ale concupiscenei: acela de a le capta in sistemul unei activiti generale i de a le face s convearg prin munc la integritatea vieii individuale... Tanrul, pentru a-i domina simurile i a preveni monstruozitile unei culturi inegale prin care uneori se rupe dup bunul plac echilibrul funciunilor nervoase, are nevoie de aciune, acordand forelor sale tinere expansiunea uniform care le menine in ierarhia lor natural. Nici colarul nu-i formeaz inteligena i nu-i mobilizeaz activitatea mintal decat printr-un exerciiu, i anume un exerciiu sistematic al facultilor sale.

Important nu este deci numai s remarcm utilitatea sau necesitatea aciunii, ci de a vedea unitatea pe care o prezideaz i pe care o produce. Fr indoial aciunea nu este eficace i normal decat dac este o sintez, i iat de ce educaia fizic i intelectual trebuie s fie general: "Special bestial" spunea un proverb colar. Omul nu este om decat prin ce are in el ca via universal. De voie de nevoie, aciunea are acest caracter universal, i oricat de restrans am presupune-o ea se exercit intotdeauna sub specie universi, etiam in singularibus. A lucra numai cu capul, ca "cerebralii", inseamn adesea a lsa bestia s triasc i s creasc in partea de jos a noastr, impreun cu haita de pofte nesntoase i gusturi degenerate. Cu cat cineva e mai incapabil de-a aciona, cu atat devine mai inverunat vpaia dorinelor, pentru c echilibrul intre vise i practica de fiecare zi se rupe tot mai mult... In munc, capacitatea fizic de a indura ostenelile, e semnul, preul, suportul vitejiei interioare a unei voine obinuite s depeasc msura. Viaa aspr a ranului e mai puin folositoare intreinerii naiunii prin alimentele pe care i le procur, decat prin seva puternic a temperamentului i a caracterului ce i le d omului contactul cu pmantul; i dac trebuie s venerm aceste membre active care se angajeaz vitejete in sarcinile necesare, o facem pentru c in fora, in frumuseea, in sntatea muncii corporale ei exprim i realizeaz deodat insntoirea moral, pacificarea luntric i vigoarea voinei.

Deci nu menajand forele noastre le intreinem mai bine... E o tactic greit de-a ceda moleelii, de a-ti da prea mare atenie ie insui, de a te rsfa: tocmai uzandu-ne energia, dei s-ar prea c o sacrificm i o mortificm, dimpotriv, prin intrebuinarea ei o reparm i o amplificm. In acest domeniu al aciunii voluntare cu cat o rspandeti cu atat o ai mai mult."1

"Aciunea nu se poate produce decat starnind o lupt intern i triumfand inc de la inceput asupra sistemului contradictoriu care s-a format impotriva iniiativei ei. Ea angajeaz toat viaa noastr organic i mintal, din momentul in care se produce. Dar dac e adevrat c aceast unitate total i exclusiv a actului contribuie la dependena mutual a corpului i a sufletului, nu se face aceasta in dauna bogatei varieti a cugetrii sau a infinitei puteri a libertii? Nu. Supunand voina simplicitii stramte a unei ieiri unice, aciunea este pentru ea calea de expansiune i de imbogire.

Un mare efort pe care-l facem, o decizie brbteasc pe care o susinem ne aduce un sentiment de trezire i de mai vie claritate. Cat vreme nu acionezi, nu te cunoti. Pan nu acionezi trieti i cugeti ca intr-un vis, ca intr-un scurt moment de luciditate intre dou somnuri, fr s ai destul putere s te ridici pentru a deschide ochii ca s vezi i s porneti. Aceast atitudine trebuie condamnat cu hotrare pentru c e contrar micrii celei mai sincere i mai eseniale a naturii noastre. Dar cum s cunoti tot ce se agit in universul nostru, interior; cum s tii dac ai o atenie destul de net, o intenie destul de precis, o ardoare destul de vie. o voin adevrat9...

Garania i criteriul sinceritii este actul care taie incertitudinile i manifest cele mai intime secrete pe care le ignorezi sau pe care i le ascunzi ie insui. Actul este o descoperire a strii noastre profunde. Manifestand rul spre care suntem inclinai, chiar slbiciunile pot s serveasc ca avertisment prevestitor i reconfortant... descoperire cu atat mai important cu cat e in contradicie cu ideea fals ce ne-o facem despre meritul nostru. De aceea mai degrab prin observarea actelor decat a gandurilor noastre, putem spera s ne vedem aa cum suntem i s ne facem aa cum vrem... Aciunile care rsar din adancurile vieii incontiente trebuie s ne slujeasc a studia curentele care ne poart uneori fr tirea noastr...

Nu numai c aciunea servete s ne descopere ceea ce in noi e mai tare, sau, uneori, chiar ceea ce e mai tare decat noi, ci ea mai constituie adesea, in indiferena i haosul strilor interioare, un centru solid, care devine ca un sambure al caracterului. De cate ori noi nu voim decat dup ce am acionat i pentru c am acionat! Copilul are o via alternativ de dorine opuse i de micri capricioase; el construiete i distruge, plictisindu-se repede de orice: e o anarhie vie. Pentru ca s se organizeze in el un sistem i pentru ca forele lui s se grupeze intr-un mnunchi in el, trebuie s invee a urma hotrat una din tendinele sale, excluzand pe celelalte... Altfel sfarete prin a nu mai ti ce vrea...

Astfel reuim, acionand, s vrem ceea ce ni se prea c nu putem vrea la inceput, ceea ce nu voiam din lips de curaj i de for, ceea ce am fi vrut s vrem...

Dup indelungi deliberri, decizia este intotdeauna rezultatul unui moment. Apoi, acest punct critic odat trecut, actul ii desfoar consecinele oricare ar fi fost fluctuaiile care le-au precedat."

Trebuie s trecem la fapt chiar cand o facem cu oarecare sil. Pe urma vine i plcerea pentru acel lucru.

Chiar cand nu simi tot ce zici sau faci, cand nu ai decat o dorin a devratelor dorine, cand cuvintele i actele ies mai puin din abundena inimii i mai mult dintr-o constrangere seac i dezgusttoare, faptul acesta produce un efect asupra noastr, coborand puin cate puin in realitatea contiinei, devenind viaa noastr... Cine nu face se desface. Nu ajunge deci numai a voi cand poi i cum poi, cci nu vei voi mult vreme. Pentru c orice aciune care se execut, se folosete in chip necesar de constrangere, pentru a aduna i a disciplina forele imprtiate; pentru c aciunea este semnalul unui rzboi civil in care sunt mori i rnii; pentru c noi nu mrluim decat zdrobind in noi i sub paii notri legiuni de viei, lupta e declarat orice am face; i, dac nu lum ofensiva contra inamicilor voinei, se coalizeaz ei impotriva voinei. Trebuie s ne batem; cel ce va fugi de lupt va pierde in chip necesar libertatea impreun cu viaa. Chiar in cei mai buni sunt comori de rutate, de necurie i de pasiuni meschine.

Aceste puteri ostile nu trebuie lsate s se grupeze in deprinderi i in sisteme; trebuie divizate prin atac; trebuie unite forele credincioase impotriva anarhiei, inainte de a se forma coaliiile, complicitile i trdrile... Pentru a se apra de nuceala din ultima clip i de sofismele contiinei travestite, care dovedesc c actul cutare este permis i plcerea cutare e legitim, trebuie s ne obinuim a lua ofensiva i a face mai mult decat s evitm ceea ce nu trebuie; trebuie s putem rspunde cu fora experienei anterioare: "Chiar dac e legitim, vreau s m lipsesc de ea". Contra micrilor involuntare nu e deajuns s vrei, cci vei fi surprins i chiar voina ii va lipsi: nu e de ajuns s reziti, vei fi invins. apta paFr s atepi trebuie s acionezi direct impotriva adversarului, s-l provoci, s trezeti prin lupt stri de contiin noi, pentru a-i infrange rezistena i pentru a cn in originea ei sursa antrenrilor revoluionare. Agere contra. Aciunea voit e principiul aciunii, din ce in ce mai voluntar i mai liber.

i niciodat opera nu e terminat i nici cucerirea definitiv consolidat. Aceast construcie vie e mereu instabil i gata s se imprtie. Deci mereu trebuie reinclzii cu o suflare nou aceti aliai gata de slbiciuni, de abandonri, i mereu concentrat ardoarea sufletului ca intr-un focar, pentru a topi la un loc toate elementele necesare actului, care nu poate fi turnat decat dintr-un singur bloc. A fi acionat, nu scutete pe cineva de a aciona: nu exist rentieri in viaa moral."1

O unificare a voinei, ba chiar a tuturor facultilor noastre sufleteti izbutete s-o ajung abia rugciunea.

________

Note: Maurice Blondel, L'Action, Librairie Felix Alean, Paris, 1936

Ounificare a vointei, ba chiar a tuturor facultatilor noastre sufletesti izbuteste s-o ajunga abiarugaciunea.

(din:Parintele Arsenie Boca, Cararea Imparatiei,Episcopia Ortodoxa Romana a Aradului, Deva, 2006)

1