Vocile_Puterii

8/17/2019 Vocile_Puterii

1/279

Adriana Săftoiu

Vocile puterii De vorb ă cu purt ă torii de cuv â nt Postfa ţă de Emil Hurezeanu2006

CUPRINS: 9 Cuv â nt înainte 17 Bogdan Baltazar 45 Alexandru Mironov 71 Mihnea Constantinescu 97 Iolanda St ă niloiu 123 Traian Chebeleu 137 Virginia Gheorghiu 165 Doina Jalea 191 Ioan Mihai Ro şca 219 Eugen Şerb ă nescu 243 R ă svan Popescu 271 Radu Vasile 289 Ionu ţ Popescu 315 Gabriela Vr â nceanu Firea 341 Corina Cre ţ u 377 Claudiu Lucaci 417 Despina Neagoe 441 Postfa ţă

CUV Â NT ÎNAINTE Din 2003, c â nd am început primele interviuri pentru

aceast ă carte, p â n ă în decembrie 2006 am renun ţ at de cel pu ţ in patru ori s ă lepublic. Motivul pentru care am considerat util s ă fac cunoscut ă activitateapurt ă torilor de cuv â nt de la cele dou ă institu ţ ii principale ale statului,Guvernul ş i Pre şedin ţ ia, e mult mai simplu de redat dec â t motivele pentru carem-am opintit în a face publice aceste interviuri. De obicei, purt ă torii de cuv â ntconteaz ă at â t c â t sunt în func ţ ie. Normal, desigur. Mai pu ţ in normal este faptulcă experien ţ a lor e foarte pu ţ in valorificat ă dup ă ce îş i termin ă postul. Folosesccuv â ntul „post” consider â ndu-l mult mai potrivit dec â t mandat. Şi fac aici o


2/279


3/279

acestei func ţ ii, mai ales atunci c â nd este vorba de un purt ă tor de cuv â nt într-oinstitu ţ ie, politic ă , de stat. Dup ă 16 ani, uit â ndu-m ă la reac ţ iile publice fa ţă de institu ţ iapurt ă torului de cuv â nt, discut â nd cu prieteni sau cuno ş tin ţ e din pres ă , amconstatat cu am ă r ă ciune c ă nu se poate vorbi de îmbun ă t ăţ irea percep ţ iei fa ţă

de aceast ă func ţ ie. Sigur, persoana denumit ă purt ă tor de cuv â nt poateameliora mult din asperit ăţ ile pe care le presupune o asemenea func ţ ie saupoate accentua repulsia. Insuficienta autoritate ş i credibilitate a purt ă toruluide cuv â nt nu poate fi pus ă pe seama personalit ăţ ii acestuia din urm ă . Totu ş i,una din concluziile acestor discu ţ ii este c ă func ţ ia a c ă p ă tat contur în cei 16ani, iar impunerea purt ă torului de cuv â nt în nomenclatorul de func ţ ii îninstitu ţ iile publice este ş i acesta un semn al maturiz ă rii, chiar dac ă lent ă ş idiscutabil ă , a clasei politice. Sunt evolu ţ ii evidente care pot fi remarcate prinlectura acestor interviuri. Profesionalizarea a fost determinat ă inclusiv de mass-rnedia. Apari ţ ia unui num ă r uneori nejustificat de mare de televiziuni, posturide radio, ziare a obligat o schimbare de atitudine din partea comunicatorilor, însensul unei mai mari transparen ţ e, dar ş i de adaptare la cerin ţ ele pie ţ ei mediaa tehnicilor în construirea imaginii publice a unei institu ţ ii, a unui om politic. Imaginea se bazeaz ă ş i pe tehnici de manipulare ş i/sau influen ţ are. Caform ă , metodele seam ă n ă cu cele pe care le folose ş te un ziarist. Ştiu, presa nu

va recunoa ş te c ă manipuleaz ă , dar nu presa este aici obiectul discu ţ iei. Mareaprovocare, p â n ă la urm ă , e s ă înve ţ i s ă fii un purt ă tor de cuv â nt corect ş i fa ţă de opinia public ă ş i fa ţă de institu ţ ia pe care o reprezin ţ i, întrebareahamletian ă este: a putea sau a nu putea? Vorbeam despre motivele care m-au f ă cut s ă renun ţ , periodic, lapublicarea acestor interviuri. M ă întrebam: pe cine intereseaz ă ?

Nu e cumva doar o preocupare a mea obsesiv ă pe care o ridic la grad deinteres general? Recuno ş team singur ă c ă odat ă ce un purt ă tor de cuv â ntdispare de la microfonul public nu mai conteaz ă . Atunci, ce m-a apucat? M ă comb ă team, spun â ndu-mi c ă nu persoanele ar trebui s ă conteze aici, ciexperien ţ a lor. Apoi, o luam de la cap ă t, întreb â ndu-m ă pe cine intereseaz ă experien ţ a lor. Pe mine, pe c âţ iva cunoscu ţ i, dar, fiind cunoscu ţ i, probabil c ă ş tiu ş i mai multe dec â t au spus aici cei intervieva ţ i, îmi ofeream r ă spunsuridescurajante a şa înc â t s ă a şez la sertar h â rtiile scrise, ş i asta în cel mai buncaz. Dup ă un timp, m ă încurajam amintindu-mi cele spuse de fo ş tii purt ă toride cuv â nt, spun â ndu-mi din nou c ă , dac ă toate acestea ar fi citite, probabil c ă multe st â ng ă cii ş i inadverten ţ e nu s-ar mai repeta ş i s-ar mai face un pasînainte în reconsiderarea procesului de comunicare. Dar c âţ i din cei implica ţ i înacest proces, at â t de important într-o ţ ar ă democratic ă , consider ă c ă mai auceva de înv ăţ at? Mai ales politicieni ş i viitori purt ă tori de cuv â nt… P â n ă la urm ă , contrariat ă de propria mea nehot ă r â re, am l ă sat cartea pem â na editorului. El a decis c ă nu e o carte care s ă îi aduc ă pierdere. Au maicontat în decizie Claudiu, so ţ ul meu, ş i un bun prieten, Vlad, am â ndoi aduc â nd


4/279

corec ţ ii pe parcursul finaliz ă rii interviurilor, mai ales la ceea ce am numit intro-urile care înso ţ esc interviurile. De ce am considerat necesare introducerile care înso ţ esc fiecare interviu?Ini ţ ial, totul se rezum ă la interviuri cu purt ă torii de cuv â nt care ş i-au terminatpostul. Mi s-a p ă rut îns ă c ă m ă ascund în spatele întreb ă rilor f ă r ă s ă îmi asum,

la r â ndul meu, p ă rerile proprii despre procesul de comunicare. Pot spune c ă am renun ţ at la pasaje mai aspre la adresa demnitarilor, dar ş i la adresa presei.R â ndurile care vizeaz ă purt ă torii de cuv â nt sunt exprimate mult mai liber. Amţ inut cont de realitatea momentului, de faptul c ă de ţ in înc ă aceast ă func ţ ie,motiv pentru care am recurs uneori la o cenzur ă „onest ă ”. Neput â nd s ă m ă autointervievez – c â t de aspr ă a ş fi fost cu mine?! — Am considerat corect fa ţă de cei care

Cuv â nt înainte au acceptat s ă vorbim despre aceast ă institu ţ ie, apurt ă torului de cuv â nt, s ă m ă prezint. Am recurs ş i la un artificiu, pentruinterviul cu care a ş fi fost datoare pentru mandatul meu de la Guvern,introduc â ndu-l pe Radu Vasile în culegerea de interviuri, c ă ruia îi sunt datoarepentru şansa oferit ă de a descoperi pasiunea pentru comunicare. Am constatat, la încheierea interviurilor, c ă din 16 purt ă tori de cuv â ntpost-decembri ş ti, 11 au fost ziari ş ti. Recurgerea la un ziarist pentru a de ţ ineaceast ă func ţ ie are o motiva ţ ie profund ă , explicabil ă , benefic ă , dar insuficient ă . P â n ă la urm ă : purt ă torul de cuv â nt se reduce la ceea ce îi permite s ă fiedemnitarul pentru care lucreaz ă . Din primul moment, c â nd îl selecteaz ă , p â n ă dup ă ce îş i termin ă mandatul. Imaginea unui politician nu e doar prezent, cimai ales trecut. Un politician r ă m â ne în istorie prin faptele sale ş i nu în ultimulr â nd prin reiat ă rile celor care i-au fost aproape. Documentarele istorice se

bazeaz ă , a şa cum se vede, prin m ă rturiile celor care i-au fost al ă turi. A alege unpurt ă tor de cuv â nt doar pentru c ă d ă bine la televizor, a-l subordona unorconsilieri, a comunica aleatoriu ş i nevoit de o situa ţ ie de criz ă , pe de alt ă parte,a accepta func ţ ia de purt ă tor de cuv â nt doar din curiozitate sau dinoportunism, a considera c ă încrederea între cei doi e un atribut secundar alrela ţ iei, toate acestea pot fi cauze pentru p ă strarea acestei institu ţ ii într-uncadru care pare marcat de diletantism ş i suficien ţă . Aceste interviuri mi-au datsentimentul c ă maturizarea institu ţ iei este ireversibil ă ş i procesul decomunicare e abordat profesionist ş i responsabil. BOGDAN BALTAZAR S-a n ă scut la 22 septembrie 1939, în Bucure ş ti, în1962 a absolvit Facultatea Tehnologia Construc ţ iilor de Ma ş ini a PolitehniciiBucure ş ti, între anii 1963 ş i 1964 a urmat cursurile post-universitare de Rela ţ iiInterna ţ ionale din cadrul Facult ăţ ii de Drept (Universitatea Bucure ş ti), iar înperioada 1968-l971 a absolvit cursurile City University of New York, deveninddoctor în economie. În prezent este consultant financiar independent (P. F. A.). Din ianuarie2005 p â n ă în aprilie 2006 a fost administrator unic la cabinetul de consultan ţă financiar ă BB&P. În mai 1998 a fost numit Pre şedintele B ă ncii Rom â ne pentru


5/279


6/279

purt ă tor de cuv â nt a fost pentru mine una intens ă , dar f ă r ă s ă îl reg ă sescprintre imaginile mele. Totul era emo ţ ie, ignoram orice informa ţ ie de latelevizor. Totul se înt â mpla pe strad ă , în bibliotec ă , în c ă min, în trenul sprecas ă sau spre mare, în baruri, în 1990-l991, eram student ă la Litere, în cadrulUniversit ăţ ii Bucure ş ti, ş i politica însemna ceea ce aflam din discu ţ iile de la

Liga Studen ţ ilor, la mitinguri sau greve prin care se am â nau examene, uneorispre disperarea noastr ă , a celor din provincie. Cel care îş i consuma timpul cunuan ţă ri politice era Claudiu, iubitul meu de atunci, care f ă cea parte dintr-unclub închis nou ă , fetelor, ş i unde se înt â lneau o parte din ceea ce eu consider ogenera ţ ie de succes a anilor '90, tineri care mai t â rziu au devenit cunoscu ţ i ş iperforman ţ i în domeniile lor – drept, istorie, literatur ă . Politica vremii am sim ţ it-o îns ă cu v â rf ş i îndesat în iunie 1990, o dat ă cu

venirea minerilor la Bucure ş ti. Pentru mine momentul acela a fost ş i a r ă masunul de maxim ă umilin ţă uman ă . Atunci am în ţ eles exact, scuzat ă -mi fie lipsade pudoare în acest caz, ce înseamn ă s ă faci pe tine de fric ă . M ă ascunsesemîntr-una din toaletele de la etajul doi, din aripa st â ng ă a Facult ăţ ii de Litere,urc â ndu-m ă cu picioarele pe closet. Nu aveam puterea s ă gâ ndesc ce a ş fiputut face cel mai bine în timp ce minerii îş i plimbau ciomegele pe u ş ile s ă lilorîn c ă utarea studen ţ ilor-barbari. Speram c ă ru ş inea aceea primar ă , pe care o

b ă nuiam cultivat ă în curtea fiec ă rei case p ă rinte ş ti, c ă b ă ie ţ ii ş i fetele folosesc WC-uri diferite, îi va face s ă nu intre în toaleta noastr ă , a fetelor. M ă raportamla acel spa ţ iu ca ş i cum mi-l l ă saser ă mo ş tenire bunii mei bunici de la Dej. Cusiguran ţă , nu ru ş inea despre care vorbeam i-a împiedicat s ă intre. Au lovit doar u şa ş i în acel moment mi-am dat seama c ă frica putea fi ş i ud ă . Am plecatdup ă vreo jum ă tate de or ă , dup ă ce minerii abandonaser ă culoarele Facult ăţ ii,hot ă r â t ă s ă iau metroul ca s ă ajung la una dintre rudele din Bucure ş ti,

convins ă fiind c ă nici c ă minele studen ţ eş ti nu vor sc ă pa de vizitele „salvatorilor”mineri. Am intrat în metrou f ă r ă s ă am curajul s ă m ă uit în jur, de parc ă a ş fifost în pericol s ă fiu recunoscut ă , l-am dat un telefon rudei mele s ă m ă anun ţ ,încerc â nd s ă smulg de la ea un semn de compasiune, mi-a spus: „Bine le facegolanilor!”. Am renun ţ at la acea vizit ă ş i am plecat în C ă minul din 6 Martie.

Atunci am ş tiut de ce nu-i voi putea vota niciodat ă pe cei care erau atunci laputere. Pe Bogdan Baltazar l-am v ă zut în carne ş i oase c â nd avea dejanotorietatea unui bancher rafinat. Ştiam îns ă din legendele Guvernului c ă marcase teritoriul purt ă torilor de cuv â nt ş i era termenul de compara ţ ie atuncicâ nd pledai pentru purt ă torul de cuv â nt „sigur ş i independent”. M ă a ş teptamca discu ţ ia s ă fie grea, precum statutul unui bancher. A fost poate cea maifluent ă discu ţ ie pe care am avut-o. Cu stil, cu batist ă la butonier ă , asortat ă cucravat ă , cu mirosul de foi de tutun amestecat cu cel al petalelor uscate detrandafiri, împr ăş tiate în boluri de sticl ă , Bogdan Baltazar e un cozeurdes ă v â r ş it. Mare lucru nu ai de f ă cut, ci doar s ă ascul ţ i. Am stat de vorb ă vreodou ă ore. Mai avea amintiri de împ ă rt ăş it, dar timpul îl presa. Am plecat


7/279

convins ă c ă timpurile de dup ă Bogdan Baltazar au a şezat în al ţ i termenicondi ţ ia de purt ă tor de cuv â nt. Dup ă ceva timp de la înt â lnire, mi-am dat seama c ă no ţ iunea de purt ă tor de cuv â nt se definea altfel g â ndindu-m ă la el. Nu era vorba de sensul clasic, celpe care îl atribuim unei persoane care de ţ ine aceast ă pozi ţ ie. Se înt â mpla ca

unii, ş i îmi amintesc diverse nume, dar nu a ş face nim ă nui un favor spun â ndu-le, s ă bagatelizeze func ţ ia prin reducerea la „purt ă tor de vorbe”. Cei care of ă ceau erau, culmea, politicieni. Modul lor de a reac ţ iona ar ă ta exact c â t contapentru ei ceea ce presupunea o asemenea func ţ ie. Dar, pe fond, la asta a fostredus ă , în multe din cazuri, persoana desemnat ă . Ei bine, mi-am dat seama c ă Bogdan Baltazar îş i propusese s ă se apropiede sensul real a ceea ce înseamn ă purt ă torul de cuv â nt. Ceva mai mult dec â t „a pune cuv â ntul”. Bogdan Baltazar *: „A fost un fel de mandat de f ă că tor ş i purt ă tor”. * Interviu realizat în anul 2003. Adriana S ă ftoiu: A ţ i fost primul purt ă tor de cuv â nt dup ă Revolu ţ ie. Cum s-a înt â mplat, ce v-a recomandat? Bogdan Baltazar: A fost destul de simplu, înainte de Revolu ţ ie fusesemnou ă ani într-un fel de exil, la o uzin ă unde am fost inginer simplu, ş i dup ă aceea am promovat. Din motive de lips ă de încredere politic ă în mine, timp denou ă ani fusesem exilat din Ministerul de Externe, unde slujisem cu credin ţă 18 ani ş i ajunsesem la func ţ ia de director la Direc ţ ia Africa ş i Orientul

Apropiat. Nu aveau altceva s ă îmi repro şeze. Am fost peste noapte revocat,trimis la Fabrica de Anvelope, cum spuneam, inginer. Dup ă Revolu ţ ie, m-amre întors ş i, în ianuarie 1990, întruc â t ministru de Externe era un coleg degenera ţ ie, Sergiu Celac, am fost numit director general la dou ă direc ţ ii –

America ş i la un grup de sintez ă interna ţ ional ă financiar-economic ă . În aceast ă calitate, m-am cunoscut cu domnul Petre Roman, în afar ă de acesta, m ă rugaseCelac ca patru luni de zile s ă fiu – ş i am fost – stilizatorul, traduc ă torul,cenzorul materialelor pe care le primea domnul Ion Iliescu în politica extern ă .Suntem doi in ş i în ţ ara asta care vorbim engleza precis: el, ş i nici nu puteaaltfel ca ministru de externe, ş i eu. În fine, cu chiu, cu vai, am acceptat ş i a fost o experien ţă foarte interesant ă . AS.: L-am' cunoscut pe domnul Roman înainte de decembrie 1989? B. B.:îl cuno ş team pe domnul Roman, în sensul c ă d ă dusem m â na o dat ă sau dedou ă ori cu el, dar c â nd m-am re întors la Externe, ca director general, amînceput s ă colabor ă m mai str â ns. L-am asistat la o înt â lnire cu o delega ţ ie deamericani ş i latino-americani. Eram la mas ă la o distan ţă de trei sau patrupersoane de el. La aceste înt â lniri, americanii erau foarte ofensivi la adresademocra ţ iei autentice din Rom â nia ş i a reprezentativit ăţ ii Guvernului Roman.

Asta se înt â mpla înainte de alegeri ş i chiar ş i dup ă alegeri americanii aucontinuat s ă fie destul de suspicios! În ce prive ş te guvernarea Roman. Ca ş i to ţ iceilal ţ i, nu au avut dreptate, dar nu asta e important, important e ce au crezutei. Şi atunci, la o serie întreag ă de înt â lniri, îl asistam pe domnul Roman, care


8/279

are o aversiune fa ţă de tot ce înseamn ă aparat, nomenclatur ă , p ă rere scris ă de jos ş i filtrat ă în sus. În mare parte are dreptate, c ă ci tot felul de mediocrit ăţ iajung la conduc ă torul respectiv, la primul-ministru. Şi totu ş i, e o art ă s ă ş tii s ă folose ş ti aparatul ş i asta am încercat s ă îl înv ăţ ş i pe domnul Roman, în afaraposturii mele de purt ă tor de cuv â nt, am vrut s ă îl înv ăţ s ă foloseasc ă aparatul,

l-am spus c ă e bine s ă citeasc ă ce i se trimite de la minister, pentru a sedelimita ş i pentru a ş ti ce s ă nu spun ă . Am fost la c â teva înt â lniri, ca directorgeneral al Ministerului de Externe, cu diploma ţ i americani, cu Jim Baker, cuBob Dole, care era liderul majorit ăţ ii republicane din Congres. Au fost c â tevasitua ţ ii ş i la înt â lnirea cu Jim Baker, ş i la Bob Dole, ş i la al ţ ii, în careinterlocutorii atacau puternic ş i nu întotdeauna dosarul din fa ţ a domnuluiprim-ministru Roman d ă dea r ă spunsul. Şi atunci îi trimiteam bile ţ ele. AS.: Ţ inea cont de aceste bilete? B. B.: Nu pot s ă uit o discu ţ ie cu Bob Dole c â nd, în timpul înt â lnirii, i-amtrimis trei bile ţ ele lui Petre Roman, în care îi sugeram s ă spun ă ceva în replic ă la insinu ă rile, chiar acuzele lui Bob Dole, privind caracterul nedemocratic alregimului nostru, la temerile c ă Securitatea n-a disp ă rut, c ă unde e PartidulComunist. Ne punem ş i noi ast ă zi multe astfel de întreb ă ri. Şi la al treilea

bile ţ el, fiind în criz ă , nemai ş tiind ce s ă zic ă , a spus ce scrisesem eu acolo ş i afost foarte bine. Îşi aduce aminte ş i ast ă zi c ă , a şa cum el se întorcea s ă vad ă dac ă putem s ă r ă spundem la tirul lor de acuza ţ ii, dup ă ce a r ă spuns cum i-amsugerat eu, a început ş i Bob Dole s ă se uite în spate ş i s ă cear ă explica ţ ii. Neacuzau c ă d ă duser ă m noi o dispozi ţ ie, o lege, nu mai ş tiu exact, care încerca s ă opreasc ă arderea de steaguri ş i profanarea însemnelor na ţ ionale. Eu i-am citatcă exist ă ş i în America, e adev ă rat de pu ţ ine ori invocat ă , o lege antisedi ţ iunecare face o mare crim ă din arderea steagului, din întreruperea imnului

na ţ ional. Reglement ă ri de genul acesta sunt în toate ţă rile, ca o ultim ă redut ă în fa ţ a unei profan ă ri grave a ceea ce ei consider ă c ă reprezint ă , sub form ă desimbol, fiin ţ a na ţ ional ă . Am continuat s ă trimit bilete ş i nu le-a mai ignorat, le-a reprodus ş i a f ă cut-o cu mare pl ă cere, chiar m-a îmbr ăţ işat dup ă ce s-aterminat înt â lnirea ş i au plecat musafirii. Am mai avut c â teva înt â lniri de felulacesta. AS.: Domnule Baltazar… B. B.: Mai ţ in minte c ă a coordonat o ac ţ iune chiar direct cu mine.Episcopul Laszlo Tokes invitase, prin mai 1990, un senator american care eraliderul majorit ăţ ii democrate din Senat, Christopher Dodd, un senator de mareinfluen ţă . Noi pierduser ă m o ocazie ş i nici nu ş tiam c ă se afl ă în Ungaria. Tokesaflase ş i atunci l-a invitat la Timi şoara. Urma s ă vin ă cu un elicopter militarmaghiar de la Szeged la Timi şoara. Aici a avut un moment de miopie ministrulde Externe Celac, care a spus: „Nu d ă m survol, nu d ă m nimic, ce e asta?Suveranitate na ţ ional ă ”. Nu am fost de acord ş i i-am spus: „Sergiu, gre şeş tiprofund dac ă vrei s ă blochezi aceast ă vizit ă , impactul va fi extraordinar deprost ş i îmi rezerv dreptul s ă vorbesc cu Roman”. „Faci cum vrei, eu m ă opun”,mi-a r ă spuns Celac. Şi am vorbit cu Roman, înt â mpl ă tor eram ş i în aceea ş i


9/279

clă dire, Ministerul de Externe fiind la etajul 4 ş i domnul Roman la etajul 2. Latelefon i-am cerut s ă m ă primeasc ă imediat ş i m-a primit. I-am spus ce s-aînt â mplat ş i c ă eu vreau s ă m ă duc acolo. M-a autorizat, adic ă a percutat f ă r ă discu ţ ie, ş i-a dat seama c ă am eu dreptate ş i mi-a spus: „Sunte ţ ireprezentantul Guvernului Rom â niei, al meu personal acolo, vede ţ i s ă fie bine”.

Am umblat toat ă noaptea cu ma ş ina, am ajuns la Timi şoara, mi-am luat îngrab ă ni ş te bani de la casieria MAE, am utilizat toate for ţ ele feseniste de acolo,în frunte cu prefectul, în fine, pe toat ă lumea, ş i ne-am dus la aeroport. Tokes a înt â rziat cu ma ş ina ş i atunci mi-a revenit mie sarcina s ă îl înt â mpin. A şa s-aînt â mplat s ă îl primesc eu pe senatorul american, s ă m ă urc în elicopterulmaghiar, s ă îmbr ăţ işez un maior care era buim ă cit c ă ci nu se a ş tepta la at â tacă ldur ă din partea reprezentantului Guvernului rom â n ş i s ă îi mul ţ umesc. M-am între ţ inut cu senatorul Dodd ş i a fost o ac ţ iune foarte, foarte reu ş it ă . Nu amf ă cut nimic pentru a-l contracara pe Tokes, dar a devenit o vizit ă de stat, i-amorganizat o mas ă rotund ă cu reprezentan ţ ii tuturor forma ţ iunilor, etniilor, din

Timi şoara, a fost un succes extraordinar. Am vorbit ş i eu, ş i, bine în ţ eles, Tokesdin biserica lui, celebra biseric ă de l â ng ă Pia ţ a Maria din Timi şoara. A fost oac ţ iune deosebit ă , reflectat ă bine în pres ă , pe circuitele diplomatice. A. S.: în ţ eleg, din ce îmi spune ţ i, c ă aceast ă colaborare v-a recomandat ca purt ă tor de cuv â nt. B. B.: C â teva lucruri de acest gen l-au f ă cut pe domnul Roman s ă reflecteze c ă ar putea folosi cu mare pl ă cere ş i cu profit serviciile mele. M-aconvocat de dou ă ori la d â nsul s ă îmi cear ă s ă intru în Guvern. L-am refuzat deambele d ăţ i, fiindc ă eram tare înc â ntat c ă , dup ă opt ani de popreal ă la 30 dekilometri de Bucure ş ti, revenisem la uneltele mele, la Ministerul de Externe.

Aveam ceea ce am numit eu „laboratorul”, 40 de oameni care f ă ceam politic ă , în

general, adjunc ţ ii mini ş trilor ş i ministrul sunt firi protocolare. Sigur, ei îş i punamprenta pe ni ş te linii generale, dar politica extern ă , laboratorul de politic ă extern ă , este Direc ţ ia. Eu m ă acomodam foarte bine, ş tiam s ă folosesc aparatul,ceea ce ţ i-am spus c ă am încercat s ă -l înv ăţ ş i pe domnul Roman s ă o fac ă .

Aparatele trebuie folosite, trebuie îndrumate ş i cine nu se supune deloc trebuiescuzat pentru c ă poate tu îl re ţ ii ş i el are treab ă în alt ă parte ş i atunci îi daidrumul. Deci a şa s-a înt â mplat. M-am înt â lnit de dou ă ori cu el explic â ndu-i c ă sunt fericit cu ceea ce fac ş i c ă îl pot ajuta întotdeauna. A. S.: Şi totu ş i a ţ i acceptat. B. B.: A treia oar ă c â nd m-a chemat era mai presat datorit ă faptului c ă seînt â mplase un mic necaz. Secretarul de stat care r ă spundea de DepartamentulInforma ţ iilor Publice, dar care nu era purt ă tor de cuv â nt, nu exista înc ă postul,

Adrian S â rbu, f ă cuse o gaf ă cu ni ş te ziari ş ti de la ziarul Tineretul liber. Vorbisefoarte ur â t cu ei ş i ziari ş tii au avut reportofonul în mi şcare ş i a doua zi a ap ă rut pe toate paginile „limbajul incalificabil al secretarului de stat, huliganul etc.”.

Adrian S â rbu a trebuit s ă -ş i dea demisia ş i asta i-a servit foarte mult. Poate c ă ,cu o anumit ă înt â rziere, tot ar fi ajuns mare om de afaceri, dar acest eveniment i-a precipitat decizia.


10/279

A. S.: C â nd se înt â mpla? B. B.: Cred c ă se înt â mpla în septembrie-octombrie 1990. Am fost chemat a treia oar ă , dar de data asta foarte peremptoriu, dar nu grosolan, pentru c ă Roman nu e deloc un om grosolan. Eu îl consider prea fin pentru ceea ce secere în postul ă sta ş i în ţ ara asta ş i în momente grele, nu în momente din

acestea dulci, c ă ci nu erau numai momente dulci atunci. Mi-a servit unargument extraordinar, foarte, foarte banal într-un fel – englezii îi spun „corny”,adic ă a şa plat, dar m-a impresionat, l-am spus: „Domnule prim-ministru, suntun meseria ş de excep ţ ie, va rog s ă m ă crede ţ i c ă sunt un negociator, mai alesfinanciar, economic, pe plan interna ţ ional recunoscut ş i îmi place ce fac”. Şi ela spus: „P ă i, tocmai de aceea, domnule Baltazar, pentru ca speciali ş ti cadumneavoastr ă s ă poat ă s ă fac ă în lini ş te ceea ce trebuie s ă fac ă , cinevatrebuie s ă fie pe baricade al ă turi de mine”. Mi s-a p ă rut un argument simplu,dar foarte conving ă tor. Şi i-am spus: „Da, domnule, ave ţ i dreptate, hai s ă nesacrific ă m”. A şa c ă în octombrie am fost numit secretar de stat, şefulDepartamentului de Rela ţ ii Publice ş i, prin hot ă r â re de guvern, purt ă torul decuv â nt al Guvernului, primul purt ă tor de cuv â nt. A şa s-au înt â mplat lucrurile. Bogdan Baltazar: „Domnule prim-ministru, nici nu m ă gâ ndesc s ă fiu însubordinea lui Adrian Severin”. AS.: A vorbit în favoarea dumneavoastr ă o rela ţ ie profesional ă bazat ă peprofesionalism. B. B.: M-au recomandat profesionalismul ş i un anumit mod ţ eap ă n de apune problema. AS.:. Şi încrederea. B. B.: Exact, exact. Mai mult, eu a ş spune c ă în cazul nostru a func ţ ionat aceast ă încredere, ceea ce cred c ă nu s-a mai înt â mplat la nimeni. De aceea eu

amendez întotdeauna pu ţ in no ţ iunea, în cazul meu, de purt ă tor de cuv â nt. Ajutat ş i de perioada premerg ă toare, dar ş i de performan ţ a în timpul activit ăţ iimele ca purt ă tor de cuv â nt, încrederea a fost la baza rela ţ iei cu domnul Roman.Primul lucru pe care l-am f ă cut, acest departament fiind în subordinea lui

Adrian Severin, a fost s ă cer un anumit lucru, un fel de condi ţ ie: „Domnuleprim-ministru, nici nu m ă gâ ndesc s ă fiu în subordinea lui Adrian Severin”. A. S.: Adrian Severin ce func ţ ie avea? B. B.: Era ministru asistent al primului-ministru ş i colec ţ iona tot felul dedepartamente care nu aveau un loc prea clar. Primul lucru, aproape înainte dea-mi prelua mandatul, a fost ca în organigrama Guvernului, prin hot ă r â re deguvern, departamentul s ă ias ă de la Adrian Severin. A. S.: Şi cui se subordona? B. B.: Direct primului-ministru, a şa cum estenormal. AS.: A ş i r ă mas în aceast ă structur ă . B. B.: Era elementar. Mie îmi pl ă cea Adrian Severin, un om de ş tept, îns ă nu a ş fi putut suporta niciodat ă s ă îmi fie şef. Adic ă , era carent â n multedomenii în care eu consideram c ă un şef trebuie s ă fie irepro şabil. Plus c ă întoat ă perioada asta am asistat la tot felul de controverse. La un moment dat,


11/279

Adrian Severin venise cu o idee populist ă , un argument populist â ntr-o perioad ă câ nd se vindeau case, se cump ă rau case. Ac ţ iunea era bun ă . Se vindeau caseleş i ş tii c ă a fost una dintre marile realiz ă ri ale Guvernului Roman, pe care le-auitat acum toat ă lumea. S-au v â ndut casele la 80% din oamenii din aceast ă ţ ar ă , pe sume modice. Severin propunea s ă spunem ceva de genul „p â n ă acum

a ţ i fost în sclavia chiria şului, acum ve ţ i deveni proprietari”. Şi eu i-am spus,că ci deja devenisem prieteni, „asta s ă o spui tu, nu eu. Nu pot s ă m ă fac de r â s,să spun prostii de astea. Cum s ă spunem prostia asta, sclavia chiria şului era ochirie de 80 de lei pe lun ă , lumea va r â de de noi, hai s ă spunem c ă le potcump ă ra pe un pre ţ mic ş i vor fi proprietari, ceea ce e cu totul altceva ş i capozi ţ ie social ă , ş i ca responsabilitate fa ţă de casa ta”. S-a dovedit c ă oamenii nuprea au în ţ eles ideea cu responsabilitatea, dar asta e altceva. AS.: Şi dorin ţ a v-a fost respectat ă . B. B.: Am ie ş it din subordonarea ministrului asistent al primului-ministru ş i am început munca. Perioada premerg ă toare ş i începutul audezvoltat între mine ş i Roman o rela ţ ie de alteritate, alterego, a şa am lucrat. Şia şa a definit-o el: „Domnule Baltazar, sunte ţ i pe postul ă sta, a ţ i f ă cut 18 ani dediploma ţ ie în care a ţ i explicat str ă inilor politica ş i în ţ eleg c ă a ţ i f ă cut-o curezultate bune ş i nu a ţ i f ă cut excese ca s ă v ă face ţ i de r â s, sus ţ in â nd tezeoportuniste”. De altfel, Ministerul de Externe elimina foarte mult din balastulcuv â nt ă rilor lui Ceau şescu, adic ă aveam o diploma ţ ie de înalt nivel tehnic încare existau ni ş te teze politice, dar prezentate într-o manier ă tehnic ă ş icredibil ă . Şi omul a spus: „Noi nu suntem, niciunul dintre noi, diploma ţ i sauoameni politici, noi suntem tehnicieni, deci sta ţ i cu noi, sunte ţ i de factomembru al Guvernului – ş i a şa a ş i fost. Ve ţ i participa la toate şedin ţ eleBiroului Executiv al Guvernului cu mini ş tri de stat, ş i nu ezita ţ i, ş i sunt

convins c ă nu o ve ţ i face, s ă spune ţ i c ă nu e bine a şa, chiar pe fond,nemaivorbind de incidentele de comunicare ale diferitelor chestiuni. Ve ţ i primih â rtiile, cu excep ţ ia unora care sunt tehnice ş i nu v ă intereseaz ă , m ă voiasigura s ă primi ţ i tot fluxul de informa ţ ii care îmi vin mie, inclusiv de laserviciile secrete ş i mai ales de la SIE”. Bogdan Baltazar: „Eram unul dintre mini ş trii-cheie ai guvernului”. AS.: Din ce îmi spune ţ i, constat c ă Bogdan Baltazar era ceva mai multdec â t un purt ă tor de cuv â nt. B. B.: Mult mai mult. Eram unul dintre mini ş trii-cheie ai guvernului. AS.: Explica ţ ia pentru acest statut se datoreaz ă rela ţ iei cu Petre Roman? B. B.: Aveam o rela ţ ie direct ă cu Petre Roman, dar ş i cu cei din anturajullui. V ă spun, nu ezitam s ă m ă duc la V ă t ăş escu ş i s ă -i spun „Toni, nu e binea şa, nu d ă bine” sau „Toni, m â ine ie ş i pe post ş i spui asta ş i asta”. Aceast ă autoritate mi-o d ă dea ş i faptul c ă ş tiam ce s ă spun ş i ce s ă cer, dar mi-o d ă deaş i rela ţ ia special ă cu Roman, care se crease ş i care s-a creat sut ă la sut ă dinmunc ă . La un moment dat, se vorbea c ă eu l-am cunoscut pe el c â nd avea 7ani ş i eu 14 ani, la un ceai, dar e anecdot ă . Ne-am cunoscut efectiv în Guvernş i a fost o rela ţ ie în care Roman a spus: „sunte ţ i specialist, a ţ i f ă cut politic ă , a ţ i


12/279

avut o situa ţ ie bun ă înainte de Revolu ţ ie, adic ă nu sunte ţ i p ă tat, de ş i a ţ i lucratîn Ministerul de Externe, a ţ i fost îndep ă rtat din motive politice… Deci, ave ţ iautoritate s ă vorbi ţ i ş i s ă sta ţ i al ă turi de noi, s ă v ă spune ţ i p ă rerea despre cecrede ţ i c ă am f ă cut, c ă am realizat”. A fost un fel de mandat de f ă că tor ş ipurt ă tor. Doream s ă cre ă m o filosofie, un fel de doctrin ă , s ă îi spunem, dac ă nu

e prea complicat, a guvernului. Petreceam nu mai pu ţ in de o or ă pe zi, îndiscu ţ ii foarte libere cum e cu aia, cum e cu cealalt ă , ai v ă zut ce a zis ă la, noiar trebui s ă zicem a şa ş i astea se transformau în declara ţ ii ş i conferin ţ e depres ă . Nu mai vorbesc de comunicatele Guvernului, pe care realmente ledictam dup ă şedin ţ a de guvern, în şase minute. A fost o chestie foarte „suigeneris”, asta vreau s ă spun. AS.: Cred c ă mai exist ă o nuan ţă … B. B.: Şi mai era ceva. A existat din primul moment o simpatie personal ă ,reciproc ă , foarte puternic ă . A. S.: în ţ eleg c ă Bogdan Baltazar a putut fi un purt ă tor de cuv â nt eficient ş i cu prestan ţă pentru c ă autoritatea nu venea numai din munca propriu-zis ă ,ci chiar din atitudinea public ă a primului-ministru fa ţă de purt ă torul lui decuv â nt. B. B.: Sigur, ş i tot guvernul ş tia acest lucru ş i îl confirma faptul c ă nu sedă dea vreun comunicat de la vreun minister f ă r ă ş tiin ţ a mea. AS.: Avea ţ i autoritatea de a v ă pronun ţ a ş i asupra pozi ţ iilor oficiale alecelorlalte ministere? B. B.: D ă deam acordul pe activitatea tuturor departamentelor de pres ă ale ministerelor. Adic ă fiecare minister trebuia s ă se consulte cu mine. AS.: Era un fel de centralizare a informa ţ iei? B. B.: Era centralizat, da, dar era foarte bine. Numisem, prin mini ş trii

respectivi, purt ă tori de cuv â nt pe care îi instruiam o dat ă pe s ă pt ă m â n ă . Amlucrat foarte serios. AS.: Purt ă torii de cuv â nt ai ministerelor se subordonau purt ă torului decuv â nt de la Guvern? B. B.: Aveau dubl ă subordonare: aveau clar subordonarea ministrului,dar aveau metodologic ş i pe substan ţă , pe mesaj, pe coordonare în ce vrem s ă spunem într-un domeniu sau altul, o subor'donare fa ţă de purt ă torul decuv â nt. Bogdan Baltazar: „Pe vremea aceea, ziari ş tii nu prea se purtau bine, eraufoarte mul ţ i neofi ţ i”. A. S.: Exist ă un impediment din punctul de vedere al colabor ă rii cucelelalte ministere, care provine din faptul c ă purt ă torul de cuv â nt este maidegrab ă perceput ca reprezentant al primului-ministru ş i nu neap ă rat alGuvernului. B. B.: Pot spune c ă eu m ă numeam ş i eram considerat purt ă torul decuv â nt al Guvernului. Eu organizam înt â lniri cu presa la care participau ş imini ş trii, nu doar primul-ministru. Pe vremea aceea, ziari ş tii nu prea se purtau

bine, erau foarte mul ţ i neofi ţ i.


13/279

AS.: Acum se poart ă bine? B. B.: Atunci nici nu ş tiau s ă se poarte bine,acum cred c ă mai ş tiu. A. S.: Cum era structurat ă rela ţ ia cu presa? B. B.: îl invitam pe primul-ministru o dat ă pe lun ă , c â nd era ceva mai deosebit. Le spuneam „a ş tepta ţ ipu ţ in”, m ă duceam, îl luam de la Cabinet, îl a şezam la pupitru ş i discutau

direct ş i se înt â mpla o chestie foarte simpatic ă . El este mult mai bine crescutdec â t mine. Eu, în haosul ă la de competen ţă , de vise, de ne în ţ elegere a ceea ceînseamn ă o conferin ţă de pres ă , am fost silit de foarte multe ori s ă fac ordine cumijloace democratice. Adic ă atunci c â nd eram insultat c â nd mi se punea oîntrebare, îi spuneam: „Dragul meu, data viitoare nu te mai v ă d c â nd ridicim â na sau dac ă continui în halul ă sta, legitima ţ ia nu ţ i-o anulez, Doamnefere ş te, dar o s ă aib ă o poz ă neclar ă la poart ă ”. Jsta e comunism, e dictatur ă ”,îmi replicau, iar eu: „Drag ă , a şa procedeaz ă Casa Alb ă ”. A. S.: Acesta era reperul? B. B: Casa Alb ă , iar Casa Alb ă procedeaz ă a şa, adic ă s ă nu îţ i închipui c ă te joci pe acolo, c ă insul ţ i. Se scula unul în picioare ş i spunea: „Domnuleministru, dumneavoastr ă sunte ţ i un guvern nelegitim ş i un guvern dehuligani”, ş i îi ziceam: „Dragul meu, stai pu ţ in, c ă nu pe mine m ă intereseaz ă pă rerea ta, p ă rerea ta dac ă vrei o citesc în ziar ş i nici nu o s ă -ţ i convin ă s ă auzică de multe ori citesc agramatisme, dar nu-i nimic, aici ai venit s ă afli pozi ţ iaGuvernului, s ă încerci s ă m ă prinzi într-o contradic ţ ie intern ă a discursuluimeu politic, nu s ă m ă insul ţ i”. Era foarte mult ă incompeten ţă , entuziasm, lips ă a cunoa ş terii celor mai elementare reguli de dialog ş i, de altfel, ca s ă ledovedesc c ă îi citesc, am ş i instituit, foarte rapid dup ă numirea Vocile puteriimea, o mbric ă care se numea „Caleidoscop” ş i în care culegeam perle din pres ă ş i era un moment, îţ i spun, c â nd se f ă cea lini ş te în sal ă .

A. S.: Ce însemna asta? B. B.: Vorbeam despre ce vrea s ă fac ă Guvernul, r ă spundeam la întreb ă riş i dup ă aia ziceam: „Urmeaz ă caleidoscopul”. Şi m ă ajutau, aveam b ă ie ţ i îndepartament care m ă ajutau, dar în general eu mi le scoteam. Şi spuneam:„Citim în ziarul cutare…” ş i era de r â sul lumii. A. S.: Şi care era reac ţ ia? B. B.: Se bucurau unul de r ă ul altuia. AS.: V ă mai aminti ţ i dintre ziari ş tii vremii cu cine avea ţ i asemeneaconflicte? B. B.: Nu, nu îmi amintesc. Mi-i amintesc pe cei cu care m-am în ţ elesfoarte bine. AS.: Care erau? B. B.: Am reu ş it ca prin respect reciproc ş i fiind foarte corec ţ i unii înraport cu ceilal ţ i s ă m ă în ţ eleg foarte bine cu doi ziari ş ti fundamentali care erauziari ş ti de opozi ţ ie: Gilda Laz ă r, de la Dreptatea, ş i Corneliu Achim, de laRom â n/a liber ă . Şi atunci era un fel de oaz ă în aceste dou ă ziare, singurelecare tratau cu o anumit ă obiectivitate lucrurile, c ă nu le puteam cere oamenilor să -ş i schimbe p ă lă ria politic ă , nu?! Eu pricep lucrurile astea, dar ziareleopozi ţ iei m ă tratau cu mai mult ă urbanitate dec â t, uneori, ziarele FSN, datorit ă


14/279

faptului c ă aveam rela ţ ii de respect reciproc ş i de în ţ elegere reciproc ă ş i desprijin. Odat ă , un ziar, nu o s ă -l numesc, a avut ni ş te probleme cu o autoriza ţ iede construc ţ ie ş i am dat un telefon ş i am rezolvat datorit ă rela ţ iei pe care oaveam în guvern ş i cu Roman. Bogdan Baltazar: „ întregul guvern devenise tot mai irelevant â ntr-o mare

brejnevist ă ”. AS.: Face ţ i adesea apel la aceast ă rela ţ ie care, constat, v ă d ă dea foartemult ă siguran ţă . B. B.: C â nd primeam c â te un comunicat de difuzat sau de avizat ş iacesta con ţ inea bazaconii, nu ezitam s ă -i telefonez ministrului respectiv ş i s ă -ispun: „Nu ţ ine, domnule ministru, e o prostie”. Nu şedeam mult De vorb ă cupurt ă torii cit Bogdan Baltazar pe g â nduri ca s ă spun „nu e în regul ă , asta nuda ţ i, asta da ţ i”. Erau to ţ i foarte încep ă tori, erau majoritatea tehnocra ţ i, care nufuseser ă în situa ţ ia de a comunica cu presa. Erau ingineri proiectan ţ iexcep ţ ionali, cercet ă tori, ori eu 18 ani f ă cusem comunicare, ce-i dreptcomunicare în domeniul financiar-bancar, adic ă eram un specialist financiar,economic. Am fost principalul negociator al ţă rii noastre la Organiza ţ iaMondial ă a Comer ţ ului, dar p â n ă la urm ă toat ă ş tiin ţ a, toat ă pozi ţ ia ţă rii,ap ă rarea intereselor ş i cuprinderea lor în ni ş te documente care s ă ne favorizezeîn interesele noastre economice, în general, se fac negociind, discut â nd,argument â nd, accept â nd argumentele celuilalt, g ă sind o pozi ţ ie de compromis,într-un fel, eram eminamente preg ă tit, c â t se putea, ca fost revolu ţ ionar, s ă m ă pot ocupa de a şa ceva ş i s ă pot s ă îi spun unui ministru „nu a şa”. Totu ş i,educa ţ ia inginereasc ă , în general, e bun ă fiindc ă acoper ă foarte multe domenii,inclusiv ingineria agronomic ă . Dar dac ă ceva nu se ţ ine pe substan ţă sau esteincongruent cu politica guvernului, este foarte simplu s ă vezi asta ş i s ă po ţ i

spune „nu a şa”. A. S.: Care era de fapt cfie/a succesului purt ă torului de cuv â nt? B. B:Cheia succesului lui Bogdan Baltazar au fost 18 ani de externe, au fost nou ă ani de amar, în exil, la 30 de kilometri de Bucure ş ti, deci nu aveam delocr ă bdare cu cli şeele vechi. Şi p â n ă la urm ă s-a ş i dovedit, întregul guverndevenise tot mai irelevant â ntr-o mare brejnevist ă . Emana ţ ia era tot mai rupt ă fiindc ă s-a vrut s ă fie un guvern care s ă dea bine în Occident, cu limbi str ă inemulte, cu doctorate în str ă in ă tate, cu un curriculum vifae care s ă c â nt ă reasc ă greu. Guvernul acesta, din p ă cate – sigur Roman o s ă m ă contrazic ă ş i m ă contrazice tot timpul – a fost un guvern într-un fel av â nt la lettre ş i nu fiindc ă n-ar fi fost cazul de reforme, c ă atunci trebuiau f ă cute, dar guvernul nu mai era sus ţ inut de masa FSN care ai v ă zut c ă a r ă mas p â n ă acum. 80% vrem s ă lucr ă m la stat, s ă primim mai pu ţ in. 50% din popula ţ ie spune ast ă zi, înRom â nia, c ă e bine s ă ţ inem întreprinderile cu pierderi ş i s ă tr ă im to ţ i. Adic ă ,ce s ă vrem noi de la oamenii ăş tia?! Şi s-a c ă scat o pr ă pastie care p â n ă la urm ă a dus la lovitura de stat din septembrie 1991. M ă consider un om foartecultivat, am citit enorm de mult nu numai în rom â ne ş te, ci ş i în englez ă , ş i în


15/279

francez ă . Uneori discut cu occidentali care, m ă rog, sunt amabili ş i îmi faccomplimente cu privire la

Adrian ş S â ftoiij. Vocile puterii cunoa ş terea problemelor, a ţă rilor lor,uneori îmi fac complimente cu privire la calitatea limbii vorbite, m ă refer la

englez ă ş i francez ă . A. S.: Ce nu a mers? B. B.: O s ă vorbesc ş i despre lucrurile care nu au mers cum trebuia, darnu ş tiam noi atunci. Dar dac ă în mare parte a mers bine, asta se datoreaz ă unui lucru: atunci purt ă torul de cuv â nt avea ceva de spus ş i conta. To ţ ipurt ă torii de cuv â nt de dup ă aceea au fost purt ă tori de cuv â nt clasici, adic ă dac ă le-a spus primul-ministru ceva, a şa a r ă mas. AS.: Era un Guvern transparent? B. B.: Dac ă ar fi s ă lu ă m p ă catele capitale ale guvern ă rii, nu lipsa detransparen ţă a fost unul dintre p ă cate, eram foarte deschi ş i. AS.: Dar care era p ă catul? B. B.: P ă catul capital era lipsa de suport politic în r â ndul partidului stat.Eu nu am fost niciodat ă fesenist. Nu mi-a pl ă cut monopolizarea. Eram directorla Externe ş i nu trebuia s ă am p ă reri, dar nu mi-a pl ă cut c â nd expresiaentuziasmului unei ţă ri întregi, care a fost FSN-ul, a fost monopolizat ă ş i f ă cut ă partid. Şi n-am fost niciodat ă în FSN, de ş i domnul Roman, care m ă cooptase laun moment dat oficial în Guvern, m-a rugat s ă încerc s ă devin membru al FSN,dar l-am refuzat cu delicate ţ e. AS.: Guvernul Roman nu se bucura de sprijin politic? B. B.: A fost mareaproblem ă a acelui Guvern lipsa de sprijin politic din partea entit ăţ ii care-lemanase. Asta a fost foarte important. Eu, de altfel, încep â nd din aprilie-mai

1991, îi tot spuneam domnului prim-ministru Roman c ă simt c ă avem tot maipu ţ in sprijin. AS.: Şi domnul Roman ce spunea? B. B.: „C ă da, e greu, e adev ă rat, dar hai s ă continu ă m”. El e unentuziast, eu sunt un sceptic, dar uneori împrejur ă rile valideaz ă entuziasmul,alteori scepticismul. Tntr-un fel, am votat cu picioarele în iunie, c â nd BancaEuropean ă a deschis un concurs de posturi de consilier bancar. Aveam undoctorat în economie, lucrasem mult în rela ţ ii financiar-bancare interna ţ ionale,lucrasem patru ani la o banc ă de preinvesti ţ ii în New York. Dar bancherii însocialism, s ă racii, nu sunt bancheri, adic ă , atunci c â nd nu comensurezi risculş i nu ai o pia ţă pentru diferite produse ş i fluxuri monetare, nu prea e ş ti

bancher, e ş ti un fel de contabil care ţ ii socoteala. Am dat un concurs la Londraş i am De vorba cu purt ă torii de cuv â nt Bogdan Baltazar reu ş it ş i el a fost iar ăş idr ă gu ţ c ă a acceptat s ă plec, c ă ci nu trebuia s ă aprobe formal, dar dac ă îmispunea „stai, c ă sunt singur”, nu ş tiu ce f ă ceam. Probabil c ă a ş fi regretatamarnic. Şi deci am votat cu picioarele în iunie 1991, am plecat la Londra. Şi înseptembrie 1991 avea s ă cad ă . AS.: Era ţ i în ţ ar ă ? B. B.: Eram în Bucure ş ti, venisem în prima misiune.


16/279

AS.: Şi cum a fost? B. B.: A fost o porc ă rie sinistr ă , o victorie a vulgului în cea mai joas ă accep ţ ie a termenului ş i au fost foarte multe complicit ăţ i din partea aripii desubstan ţă brejnevist ă ş i perestroikist ă a FSN-ului. AS.: C â nd spune ţ i asta, la cine v ă referi ţ i?

B. B.: Hai s ă m ă refer la mor ţ i, c ă e mai comod: B â rl ă deanu, Mar ţ ian, culargul lor concurs ş i pe mul ţ i dintre ucenicii lor de atunci îi vede ţ i acum în totfelul de pozi ţ ii importante. Bogdan Baltazar: „Au fost vreo trei situa ţ ii în care domnul Roman a fostconfruntat cu cererea de demitere a mea”. AS.: Ce le lipse ş te purt ă torilor de cuv â nt de dup ă 1991? B. B.: Nu auacces la ce v ă voi spune acum, adic ă eu participam la tot ceea ce însemna, cumse nume ş te în diferite ţă ri, kitchen cabinet. Adic ă , cei cinci- şase, s ă spunem dela Golda Meir, prim-ministrul israelian, femeie, care îş i organiza şedin ţ ele deguvern, cele mai delicate ş i dificile, în buc ă t ă rie, c ă era o mare gospodin ă , o

buc ă t ă reas ă foarte bun ă , o bunic ă fantastic ă . Şi atunci şedin ţ ele dificile seorganizau în buc ă t ă ria ei ş i se numeau kitchen cabinet, unde realmente nu

veneau dec â t trei-patru, iar eu f ă ceam parte din kitchen cabinet, cu mini ş trii destat, cu regretatul Aurel Stoica, cu Toni V ă t ăş escu, cu Adrian Severin ş i cinemai era. Eu puteam s ă îi spun unui ministru c ă nu e bine ş i, dac ă nu m ă asculta, atunci mergeam la arbitraj, la Roman, ş i n-am pierdut niciodat ă , îţ ispun, au fost ni ş te chestii deosebite. De exemplu, la un moment dat, c â nd erautot felul de mi şcă ri greviste ilegale ş i a şa mai:

Adria Vocile puterii departe, a mers la Cotroceni mi şcarea sindical ă în

frunte cu actualul ministru, Miron Mitrea, cu care sunt amic ş i în rela ţ ii bune,ş i domnului Roman i s-a cerut demisia mea: „S ă demisioneze c ă ne-acalomniat, ne-a f ă cut dictatura proletariatului”. A. S.: l-a ţ i calomniat? B. B.: Nu. Au fost vreo trei situa ţ ii în care domnul Roman a fostconfruntat cu cererea de demitere a mea. Eram destul de eficace în adezamorsa ghiulelele ş i argumentele lor. Domnul Roman le-a spus odat ă : „Vre ţ idemisia domnului Baltazar? De ce nu ave ţ i curajul s ă o cere ţ i pe a mea, fiindc ă domnul Baltazar a exprimat pozi ţ ia Guvernului ş i a mea, a şa c ă de ce nu ocere ţ i pe a mea?”; „A, p ă i nu ş tiam c ă e chiar a şa…”, deci Petre s-a comportatca un adev ă rat rom â n ş i spaniol, adic ă în deplin ă onoare. El ş tia cum lucram,ce conveneam ş i g â ndeam similar. Uneori, trebuia s ă am o pozi ţ ie de regrupare.Ştiam toate astea ş i ş tiam p â n ă unde se poate spune. Eu, din experien ţ a de laExterne, nu spuneam ce nu trebuie, spuneam numai ce trebuie. Suficient. Nuam min ţ it niciodat ă . AS.: Dar a ţ i omis?


17/279

B. B.: Am omis, da. Dar nu am min ţ it niciodat ă . O singur ă dat ă , ş i deasta cred c ă o s ă -ş i aduc ă aminte Traian B ă sescu, cu un anumit amuzament,câ nd a fost greva feroviarilor, el era numit în minister de o s ă pt ă m â n ă . AS.: Secretar de stat sau ministru? B. B.: Devenise ministru. Era o grev ă care a paralizat toat ă Moldova în

plin ă iarn ă , în februarie 1991, grev ă despre care ziceam noi ş i atunci, ş i suntconvins ş i acum, c ă a fost instrumentat ă de KGB. Intram în conferin ţă de pres ă ş i m-a interesat s ă ş tiu dac ă se respect ă prevederea legal ă cum c ă o treime dinserviciile vitale – cre şe, maternit ăţ i, ferme de purcelu ş i – primesc ce le trebuie,m â ncare, lapte, furaje. Şi i-am dat telefon: „Domn' ministru, respect ă legea?”;„Nu respect ă , domnule, sunt ni ş te t â lhari”; „Domnule, precis nu respect ă otreime?'; „Nu respect ă ”. Intru în conferin ţ a de pres ă , spun c ă nu respect ă ,trezesc emo ţ ii auditoriului de ziari ş ti pentru c ă spuneam: „Sugarii pl â ng c ă nu

vine m â ncarea ş i purcelu ş iigui ţă …”, a ş , o chestie de asta, cu m ă sur ă , dar cusuflet. Şi se scoal ă Gilda, ş i se scoal ă ş i Antim ş i am â ndoi spun, unul dup ă altul: „Domnule ministru, noi ş tim c ă îndeplinesc condi ţ ia legal ă De vorb ă cupurt ă torii o Bogdan Baltazar de o treime” ş i eu spun decis „nu, nu respect ă ”. Atrecut punctul, eu am r ă mas ş i mi-am spus „dac ă s-au sculat Gilda ş i cu Antime ceva, ăş tia sunt serio ş i, nu e o chestie de fanfaronad ă numai ca s ă dezumfleafirma ţ ia mea”. Dup ă conferin ţ a de pres ă , imediat, m ă duc la telefon ş i vorbesccu directorul general de la mi şcare, de la calea ferat ă , genul de func ţ ionar carele ş tie pe toate – acum e la pensie, dac ă nu o fi murit s ă racul – un directorgeneral vechi ş i bun, ş i îmi spune: „Domnule ministru, respect ă , fir-ar mamalor a dracului, dar la musta ţă , a şa”, deci Traian nu avea datele corecte. A. S.: Atunci nu a ţ i min ţ it, a ţ i fost, cel mult, informat gre ş it B. B.: Da, dar nu are nici o importan ţă , eu sunt interfa ţ a. Niciodat ă nu am dat vina pe al ţ ii.

AS.: V-a ţ i asumat întotdeauna gre şelile? B. B.: Sigur, r ă spundere total ă ,l-am ş i spus domnului Roman odat ă , c â nd a fost un moment de criz ă :„Domnule Roman, m ă rog, domnule prim-ministru”, dar eram deja foarte buniprieteni, „dac ă eu v ă dau zece minute de respiro Mr-o criz ă demision â nd, eu vile dau cu toat ă pl ă cerea, s ă ave ţ i toat ă încrederea c ă func ţ ioneaz ă aceast ă chestie, deci eu accept ca în caz de necesitate s ă ac ţ ionez ca o siguran ţă fuzibil ă , dac ă a şa trebuie, vinovat sau nevinovat, nu are nici o importan ţă ”. Ammai spus îns ă ceva: „Dac ă v ă trebuie zece minute de respiro într-o criza, eu vile dau, dar f ă r ă rost nu plec”. A. S.: A ţ i spus c ă au fost trei situa ţ ii c â nd vi s-a cerut demisia. B. B.: Amai fost o situa ţ ie. Tot la Cotroceni. Domnul Roman fusese chemat de domnulIliescu ş i iar s-a cerut demisia mea pentru c ă a ş fi spus din nou „dictaturaproletariatului, batalioanele de asalt”. Şi atunci, domnul Roman mi-a spus:„Domnule Baltazar, trebuie neap ă rat, nu v ă sup ă ra ţ i, s ă ie ş iţ i dup ă -amiaz ă pepost s ă v ă cere ţ i scuze”. Zic: „Ce s ă fac? S ă îmi cer scuze? Nu am de ce”.„Domnule Baltazar, v ă rog, c ă explodeaz ă ţ ara ş i dumneavoastr ă …”; „Domnuleprim-ministru, ies pe post, îmi dau demisia, dar s ă ş ti ţ i c ă nu o s ă v ă plac ă cum mi-o dau”. Era înnebunit s ă racul, trebuia s ă plece nu ş tiu unde. „Am


18/279

caseta emisiunii, v ă uita ţ i la partea cu sindicatele, sunt zece minute, ş i dac ă ceva din ce v-au spus ei e adev ă rat, eu îmi dau demisia, e bine?”. Şi-a g ă sitsă racul zece minute, b âţâ ind a şa, de nervi, pe scaun, i-am pus caseta ş i nu eraadev ă rat nimic •

Vocile puterii din ce sus ţ ineau liderii sindicali. Fusesem foarte atent s ă fiu în marginea denigr ă rii sau insultei, dar, bine în ţ eles, le dezumflasemargumentele ş i frazeologia ş i a şa mai departe. Tot a şa am dezumflat o grev ă la

TAROM, pur ş i simplu citind la televizor, cu un aer u şor cabotin, revendic ă rilelor în compara ţ ie cu salariul primului-ministru ş i al pre şedintelui ţă rii. A. S.: Cam populist… B. B.: Populist po ţ i s ă spui, populist fiindc ă ş tiam cui m ă adresez. M ă adresam ţă rii ş i trebuia s ă în ţ eleag ă , ş i citeam: „Comandant de aeronav ă , at âţ ia dolari, salariul primului-ministru, care, desigur, nu are r ă spunderile unuicomandant de aeronav ă , este de patru ori mai mic; stewardeza- şef ă – salariuleste ceva mai mare dec â t salariul pre şedintelui ţă rii, sigur c ă pre şedintele ţă riinu zboar ă at â t de mult…”. Cred c ă mai e caseta prin care s-a dus naibii greva,prin acea performan ţă , u şor actoriceasc ă , ceea ce îmi d ă o anumit ă jen ă ast ă zi,dar s-a dus greva. AS.: Şi cum s-a terminat povestea de la Cotroceni? B. B.: A avut r ă bdaresă racul Roman ş i a stat ş i s-a uitat ş i a zis: „Ave ţ i dreptate, ce facem? Pentru c ă m-au rugat s ă v ă cere ţ i scuze, s ă retracta ţ i ş i s ă spune ţ i c ă nu a ţ i spus ce s-aîn ţ eles”, l-am spus:. Domnule prim-ministru, foarte simplu, m ă duc desear ă lateleviziune, nu îmi cer evident nici o scuz ă , fac referire la cererea lor de demisieş i voi cere, în acela ş i timp, s ă se difuzeze înregistrarea declara ţ iei. Se vaconstata c ă n-am spus c ă ei sunt dictatura proletariatului pentru c ă , nu-i a şa,

cum o s ă fie sindicatele noastre dictatura proletariatului. V ă propun s ă îl maiinvit ă m, pentru c ă se apropie Cr ă ciunul, pe ministrul Comer ţ ului s ă vorbeasc ă despre aprovizionarea de s ă rb ă tori ş i mai chem ă m un ministru cu mesaj bun ş iasta e emisiunea”. Şi asta a fost ş i domnul Roman a vizionat aceast ă interven ţ iea mea în direct. Subtextul era c ă spusesem ce au în ţ eles ei, dar, de fapt,formularea mea era atent elaborat ă ş i nu îi acuzasem, în mod clar, dedictatur ă . Miron Mitrea s ă rea pe scaun ş i protesta: „Uite, domnule, uite ce

b ăş că lie face” ş i Roman îi zice: „Nu a ţ i vrut dumneavoastr ă a şa, domnuleMitrea, s ă recunoasc ă ceva ce n-a spus? Ei, uite c ă o face”, îţ i cam dai seamace rela ţ ie se crease, o rela ţ ie bun ă , de încredere. De vorb ă cu purt ă tori! T Bogdan Baltazar Bogdan Baltazar: „Cel mai greua fost c â nd a venit regele în ţ ar ă ”. AS.: Ce a fost cel mai greu? B. B.: Cel mai greu a fost c â nd a venit regele în ţ ar ă , din punct de vederetehnic ş i al comunic ă rii, ş i aici am avut â ntr-un fel complici, în sensul r ă u alcuv â ntului, c ă ci nu am gre ş it aproape deloc sau foarte pu ţ in. A fost un episodde vodevil. A venit f ă r ă s ă anun ţ e pe nimeni, cu un avion care nu eraprogramat. Avea obliga ţ ia s ă îş i declare numele din zbor, la turn. Nu l-a


19/279


20/279

A. S.: Dar nu v ă interfera ţ i în activitatea lui jurnalistic ă ? B. B.: Nuinterferam, dar îi aprobam major ă rile de salarii, era în structuradepartamentului pe care îl conduceam eu. Şi a g â ndit un comunicat în care…Ce a f ă cut el? Ceva inadmisibil pentru un meseria ş , întotdeauna m-am mirat.Şi acum îi spun, c â nd ne înt â lnim: „Cum ai f ă cut, Neagule, aia?”. A t ă iat

întreb ă rile ş i a colat r ă spunsurile. Un experiment inacceptabil. De exemplu, laîntrebarea despre atitudinea impertinent ă a Margaretei ş i lipsa de respect aregelui fa ţă de autorit ăţ ile statului rom â n care erau îndrept ăţ ite s ă nu-l admit ă câ nd nu era în regul ă , nu? — Acolo trebuia s ă fie o decizie politic ă , nu decizia gr ă nicerului, ă la seuit ă , n-ai viz ă , nu intri. Procedeul nejustificat ş i neprofesionist al lui Udroiu af ă cut ca la întrebarea respectiv ă s ă se în ţ eleag ă din context c ă afirma ţ ia privind„impertinen ţ a ş i lipsa de în ţ elegere a valorilor rom â nilor'.' se referea la toat ă dinastia de Hohenzollern. Scoas ă din context, t ă iat ă întrebarea, a şa înc â t nu s-a mai v ă zut la ce am r ă spuns, fraza aceea a provocat mari emo ţ ii la vremearespectiv ă , l-a provocat o criz ă de con ş tiin ţă lui Andrei Ple şu, care a vrut s ă demisioneze din guvern, Toni V ă t ăş escu a venit la mine în birou în ziuaurm ă toare s ă -mi spun ă c ă a De vorb ă cu purt ă torii de cuv â nt Bogdan Baltazar

vorbit cu so ţ ia lui ş i c ă regii ăş tia se pare c ă au f ă cut ceva în istorie ş i i-amspus: „Toni, las ă -m ă c ă sunt ocupat, nu trebuie s ă -mi spun ă so ţ ia ta c â t demult îi respect ă , ce e cu regii ăş tia, ş tiu ş i eu, mama era regalist ă , dar asta nuschimb ă cu nimic situa ţ ia, las ă -m ă c ă am treab ă ”. Dar la Ple şu a fost o chestieteribil ă , Ple şu ş i-a dat demisia, dup ă aia a retractat-o. AS.; / considera ţ i un episod ratat din cauza unei tehnici jurnalistice? B.B.: A fost o secven ţă nepl ă cut ă din cauza faptului c ă într-un fel am fost tr ă datde împrejur ă ri. Nevoia de ş tiri a presei a fost at â t de mare, iar vina mea a fost

că nu am dat un comunicat. Am socotit c ă poo/'ng-ul ziari ş tilor în persoana luiGrigoriu a fost suficient. El a difuzat practic instantaneu declara ţ ia ş i eu amstat lini ş tit, iar Guvernul nu a mai dat nici o declara ţ ie. Şi a venit a doua zi, înacest vacuum, geniul lui Neagu Udroiu, care a sim ţ it c ă e un vacuum, deci aicinu îl blamez, dar trebuia s ă îmi spun ă fie „domnule ministru, da ţ i comunicat?fie „vre ţ i s ă preg ă tesc eu ceva ş i s ă -/ aproba ţ i?”. Ei bine, el a decis singur. Ă staa fost un moment dezagreabil. Bogdan Baltazar: „At â t de mult I-am protejat pe Petre Roman, înc â tuneori poate I-am izolat”. AS.: Cum începea ziua de lucru? Care era programul? B. B.: Era foartesimplu. Citeam tot ce scria opozi ţ ia, dar tot. Aveam o revist ă a presei, darciteam eu, în picioare, cu un picior pe scaun. C â nd am fost în America, amf ă cut ni ş te cursuri de speedy reading ş i pot citi foarte repede ş i cu un recallmare, adic ă o capacitate de sesizare. Deci, asta nu înseamn ă c ă citesc repede ş inu re ţ in nimic. Ba din contr ă , citesc repede ş i re ţ in mai mult dec â t al ţ ii carecitesc clasic, tehnic. Sigur c ă depinzi ş i de scriitor. S ă fie logic ş i s ă aib ă oanumit ă coeren ţă , s ă aib ă ceea ce se nume ş te, în tehnica de cifrare-descifrarede coduri a spionilor, redundan ţă . Redundan ţ a serve ş te foarte mult ş i la


21/279


22/279

de inapeten ţă în rela ţ iile cu presa. C ă ci ţ i-am zis, erau foarte nestructuraterela ţ iile. Era a şa, cam ca la Bob â lna, cam a şa era, o situa ţ ie în care eu m ă sim ţ eam ca pe ş tele în ap ă , fiindc ă am fost ş i eu prin Bucure ş ti b ă t ă u ş decartier, juc ă tor de polo, deci îmi pl ă cea foarte mult. Eu le ş i spuneam: „Dansezce dans vre ţ i voi, cum vre ţ i voi, dar cu c â t va fi b ă t ă lia mai mare, cu at â t m ă

simt mai bine”. Cred c ă el a în ţ eles întotdeauna rolul presei. El a progresat înacest punct, întotdeauna – ş i avem o prietenie foarte egal ă , adic ă suntemprieteni adev ă ra ţ i, de pe pozi ţ ii egale, ne ascult ă m în m ă sur ă egal ă ş i a şa maideparte – i-am repro şat oarecum faptul c ă pe undeva ar fi trebuit s ă segâ ndeasc ă mai bine la rela ţ iile cu presa, nu neap ă rat s ă c â nte în struna presei,dar s ă aib ă cu presa o rela ţ ie mai direct ă . Nu ş tiu dac ă mai ţ ii minte, dar foartemul ţ i dintre ziari ş ti m-au regretat fiindc ă nu i-am min ţ it, i-am tratat curespect. Am cerut s ă fiu respectat, dar am avut o rela ţ ie egal ă , nu am avut orela ţ ie de aparatcik netransparent, conspirator. I-am ajutat de c â te ori amputut pe to ţ i, f ă r ă deosebire, indiferent c ă reprezentau opozi ţ ia sau puterea, însitua ţ ii de via ţă , cu o firm ă de construc ţ ii, cu un cablu telefonic aerian. Bogdan Baltazar: „Trebuie s ă avem o pres ă liber ă , fiindc ă numai de pres ă le mai e team ă , pu ţ in, at â t”. AS.; £ nevoie de o lege a presei? B. B.: M-am opus cu disperare unei asemenea legi, pentru c ă se voia olege a presei fiindc ă to ţ i colegii erau foarte sup ă ra ţ i, îmi spuneau unii mini ş tri:„Domnule Baltazar, uite dom'le ce a scris despre mine, cum e posibil, eu suntun om respectat” ş i le spuneam: „Domnule ministru, Ftoiu Vocile puterii colega,ai intrat în politic ă , ai intrat într-o scen ă în care vei fi, de sus p â n ă jos, stropitcu ou ă clocite ş i cu ro ş ii stricate; dac ă nu îţ i place chestia asta, întoarce-tematale la fabrica ta, acolo în cartier ş i ai s ă vezi c ă te salut ă toat ă lumea”. O

spuneam tuturor din Guvern. Erau tehnocra ţ i, profesori universitari, oamenionorabili, care deodat ă deveniser ă obiectul atacurilor publice ş icompromi ţă toare ş i se pl â ngeau „domnule, cite ş te nevast ă -mea”. Era ş i oanumit ă naivitate la ei. Roman nu era a şa, dar mul ţ i erau foarte sup ă ra ţ i ş ituturor le spuneam: „Ai gre ş it, ai spus a şa ş i nu trebuia, i-ai provocat, ai spusun lucru patent neadev ă rat ş i oamenii ş tiu, te-au verificat, au v ă zut c ă aimin ţ it”. Deci m-am opus cu disperare ş i am avut c âş tig de cauz ă împotrivaadopt ă rii unei legi a presei care ar fi fost o botni ţă , fiindc ă am spus ş i spun ş iacum: Revolu ţ ia ne-a c âş tigat în principal dou ă lucruri – dreptul de a vorbiliber, care, m ă rog, e amendat de multe ori, dar îl avem, ş i dreptul de a c ă lă tori.Cel de a c ă lă tori ni l-au t ă iat ei, c ă ci ne-au pus viz ă ş i mai r ă m ă sese acestdrept… Şi nici acest drept s ă nu-l avem?! Eu sunt împotriva unor asemenealegi, cu toate c ă m ă deranjeaz ă c ă de multe ori apar neadev ă ruri. Şi acum, deexemplu, în loc de 580 de milioane în valoare de pia ţă s-a scris 58 de milioaneş i am ajuns un fel de Nemesis al presei, dau telefon a doua zi ş i ei zic: „Ce s-amai înt â mplat, domnule pre şedinte?”, zic: „A, nimic, în loc de cutare ai scriscutare, în rest e bun articolul”.


23/279

AS.: Care a fost regula de la care nu v-a ţ i ab ă tut în rela ţ ia cu presa? B.B.: Eu am o chestie cu toat ă presa, am avut-o ş i o am ş i acum. Nu i-am min ţ it,

Adriana, niciodat ă ş i am în ţ eles c ă a şa, t â r âş -gr ă pi ş , cu pu ş ti care nu ş i-auterminat facultatea, trebuie s ă avem o pres ă liber ă , fiindc ă numai de pres ă lemai e team ă , pu ţ in, at â t.

AS.: Asta e valabil ş i ast ă zi. B. B.: Eu vorbesc pe zi cu doi, trei ziari ş ti economici ş i de multe ori eiinsist ă s ă dea ş i un citat din mine ş i ai v ă zut c ă mai apar, dar le explic ş i o facfoarte obiectiv. Las memoriile mele, c ă eu ideologic sunt de centru-dreapta din'90, chiar cu domnul Roman aveam mai multe dispute. AS.: Regreta ţ i ceva? B. B.: Da, faptul c ă nu ne-am priceput s ă acord ă m mai mult ă aten ţ ie ş isă stabilim rela ţ ii cu societatea civil ă . Aici a fost un minus mare, care la De

vorb ă cu purt ă torii de cu- Bogdan Baltazar un moment dat s-a întors ş i împotriva noastr ă . De ş i,ulterior, c â nd am v ă zut cine s-a ridicat din societatea civil ă , demnitarii ş i şefiiPalatelor din 1996-2000, parc ă s-a mai diminuat din regret. A. S.: £ o experien ţă pe care a ţ i tr ă /t-o într-o perioad ă tumultuoas ă ,p/m ă de schimb ă ri. A ţ i repeta-o? B. B.: Drag ă Adriana, nu vreau s ă sup ă r pe nimeni. Dar nu a ş fi acceptat niciodat ă s ă fiu purt ă torul de cuv â nt clasic care s-a ar ă tat a fi apoi. Mi-a ş fi dat demisia a doua zi dup ă numire. L: ALEXANDRU MIRONOV Alexandru Mironov s-a n ă scut la 27 ianuarie1942, în Vertujeni-Soroca ş i face parte dintr-o familie de refugia ţ i (1944) dinBasarabia. Este absolvent al Facult ăţ ii de Matematic ă -Mecanic ă , Bucure ş ti,

între 1979 ş i 1982 a fost redactor la revista Şt/7n{ ă ş i Tehnic ă , în perioada1982-l991 a lucrat la Radio-Televiziunea Rom â n ă (emisiunile de ş tiin ţă ), între1991 ş i 1993 a fost consilier pentru probleme de pres ă ş i purt ă tor de cuv â nt alPre şedintelui Rom â niei, din august 1993 a îndeplinit func ţ ia de ministru al

Tineretului ş i Sportului, în cadrul Guvernului V ă că roiu, p â n ă în decembrie1996. Din decembrie 1996 a fost reangajat – prin concurs – la Redac ţ iaCultur ă , Religie, Ştiin ţă a Societ ăţ ii Rom â ne de Televiziune, pentru emisiunea„Club 2000” (peste 60 de edi ţ ii, apoi interzis ă în 1997), „Lumea de m â ine” (peste80 de edi ţ ii, apoi interzis ă în 2000) ş i „O idee pe zi pentru Rom â nia” (75 deedi ţ ii, interzis ă în octombrie 2001). A publicat 16 c ă r ţ i (Enigmatic, P ă m â ntul – 1977, Proiecte planetare –1985, în colaborare cu Alexandru Boiu, înt â mpl ă ri din Mileniul III – 1987,Laboratoare/e lumii – 1992 etc.), 12 antologii, plus 10 almanahuri, toate legatede ş tiin ţă , educa ţ ie, imagina ţ ie. A scris peste 3 000 de articole, în diverse ziare ş i reviste rom â ne ş ti saustr ă ine (ob ţ in â nd ş i c â teva premii na ţ ionale ş i interna ţ ionale). Este membru al Comitetului Olimpic Rom â n, pre şedinte al ProconSF


24/279


25/279

persoane, nici m ă car de politicianul care trebuia s ă lucreze direct cu cel care îiasigura interfa ţ a cu media, cu opinia public ă . Nu poate fi contestat ă o evolu ţ ie a institu ţ iei purt ă torului de cuv â nt,înfiin ţ at ă în primii ani de dup ă Revolu ţ ie. În Rom â nia comunist ă nu era nevoie de un purt ă tor de cuv â nt.

Regimurile comuniste se caracterizau prin monopolul informa ţ iei ş i cenzur ă .Meseria de propagandist era o profesie în sine, iar propagandistul – nimic maimult dec â t un vector de transmisie, disciplinat ş i rece. Lenin ar ă ta c ă „propagandistul ac ţ ioneaz ă în principal în scris, iar agitatorul cu voce tare”. Olectur ă a studiilor care au avut în aten ţ ie procedeele de propagand ă duce laconstatarea c ă Partidul Comunist în ţ elegea clar sensul ş i importan ţ a a ceea ceînsemna „imaginea public ă ”, iar aceast ă „imagine” se crea sub strictasupraveghere ş i autorizare a Partidului-stat. În mod evident, în Rom â nia postdecembrist ă putem spune c ă propagandistul ş i agitatorul ş i-au schimbat structura – at â t ca form ă , c â t ş i cafond – precum ş i metodele de lucru. Primii purt ă tori de cuv â nt ai regimurilor de dup ă decembrie '89 explic ă apari ţ ia lor, ca func ţ ie, prin con ş tientizarea, de c ă tre cei care le-au propusaceste demnit ăţ i, a rolului din ce în ce mai important al presei, al comunic ă riipublice în societatea rom â neasc ă , care începe s ă se structureze pe dimensiunilestatelor democratice, în societ ăţ ile occidentale, instrumentele marketinguluipolitic sunt cele care definesc comunicarea politic ă . Rom â nia, din acest punctde vedere, a evoluat foarte mult în cei 16 ani. Recurgerea la consiliereastrategic ă , la firme specializate,


26/279

care confirm ă lipsa personalului calificat într-un Departament de Comunicare. Abecedarul comunic ă m prevede c ă orice solicitare a presei trebuie s ă primeasc ă un r ă spuns, în timp real, care s ă fie, dac ă s-ar putea, c â t mai pu ţ in evaziv.Orice angajat al unui birou de pres ă cunoa ş te aceast ă cerin ţă , dar, în practic ă ,acest criteriu al comunic ă m eficiente este ignorat ş i chiar l â ncezeala este

tolerat ă prin scuze consacrate în dialogul institu ţ ie public ă -pres ă , de tipul„ziaristul oricum e nemul ţ umit”. Nu îmi propun s ă expun aici un job description al aparatului decomunicare public ă . Am vrut doar s ă men ţ ionez dou ă dintre cele

Adrian^ ş i Vocile puterii mai frecvente repro şuri care se fac acestorstructuri: lipsa de reac ţ ie ş i calitatea materialelor puse la dispozi ţ ia presei. Sus ţ in c ă profesionalizarea departamentelor de comunicare public ă estedeterminat ă de politician. Corpul de exper ţ i în comunicare va exista atuncicâ nd el va constitui o necesitate pentru clasa politic ă . Exist ă , m ultimii ani,şcoli care preg ă tesc promo ţ ii de studen ţ i specializa ţ i în domeniul PR. Dac ă îicau ţ i pe tinerii absolven ţ i, fi vei g ă si fn cea mai mare parte fn domeniul privat,în PR – comercial. PR-ul politic este ocolit, nu pentru c ă nu ar fi interesant, badin contr ă . Dac ă întrebi promo ţ iile de PR-i ş ti de ce evit ă institu ţ iile publice,politice, vei afla c ă p ă rerea lor despre politicieni e deja format ă : nu ascult ă , nuîţ i po ţ i face meseria profesionist. Alexandru Mironov*: „. Dintr-o persoan ă popular ă ş i aplaudat ă pentruemisiunile mele, m-am trezit b ă tut cu pietre ş i cu înjur ă turi…” Adriana S ă fto/u: Cum a ţ i ajuns purt ă tor de cuv â nt? Alexandru Mironov:Scosesem dou ă c ă r ţ i la Editura Tehnic ă . De acolo îl cuno ş team pe domnul IonIliescu, iar ca jurnalist de ş tiin ţ e îl înt â lnisem în diverse locuri, ş i to ţ i aveam

speran ţ a c ă într-o zi el o s ă vin ă în locul lui Ceau şescu. Prin ianuarie 1989, i-am ş i spus acest lucru, în primele luni ale anului '90, lucrurile mergeau prost,erau vremuri grele, erau b ă t ă lii, oric â nd o sc â nteie putea s ă aprind ă un r ă zboicivil, iar Ion Iliescu nu se descurca deloc în fa ţ a presei, care nici ea nu sedescurca deloc, pentru c ă erau tot vechii ziari ş ti care voiau s ă -ş i spele p ă catele,al ţ ii care se treziser ă peste noapte c ă sunt ziari ş ti. Erau tot felul de scandaluri,de huiduieli. Un filosof ratat ne spusese c ă „rom â nii au c ă pă tai dreptul s ă huiduie” – ş i toat ă lumea huiduia. Ţ ara trebuia îns ă s ă se rea şeze ş i înc ă din1990 i-am propus pre şedintelui s ă -ş i ia un consilier de pres ă , 1 Interviu realizat în 2006. De vorb ă cu ourt â ' ant Alexandru Mironov care s ă -l înve ţ e ce s ă fac ă .Dup ă aceea, eu mi-am v ă zut de treab ă , în decembrie 1989, practic condusesempartea de Revolu ţ ie la Radio Rom â nia ş i unii au vrut s ă m ă aleag ă acolodirector, dar eu am refuzat. Mi se p ă rea a şa de interesant ce se înt â mpla înfiecare zi, înc â t f ă ceam c â te o emisiune de televiziune zilnic, în 1991, domnulpre şedinte m-a chemat de dou ă -trei ori ş i mi-a propus s ă fiu consilierul s ă u depres ă ş i am acceptat. Nu vreau s ă v ă spun ce via ţă de c â ine am putut s ă duc

vreme de doi ani, pentru c ă domnul Iliescu nu a vrut s ă fac ă conferin ţ e de


27/279

pres ă . Mi-a spus: „Te duci tu ş i vorbe ş ti. Ne în ţ elegem ce ş i cum ş i (e spui tu”.Eu sigur c ă puteam s ă fac asta, dar eram în acela ş i timp con ş tient c ă estenevoie de prezen ţ a sa repetat ă , ca s ă lini ş teasc ă oamenii, ca s ă se în ţ eleag ă c ă Rom â nia trebuie s ă se întoarc ă la normal, c ă Ion Iliescu este un om de treab ă ş ică poate într-un fel s ă fac ă lucrurile s ă se a şeze.

AS.; Deci a durat un an p â n ă c â nd Ion Iliescu s-a decis pentru unpurt ă tor de cuv â nt. A. M.: A durat un an p â n ă c â nd m-am decis eu. E greu de descris haosulsocial, inclusiv ce se înt â mpla la Pre şedin ţ ie atunci. Toate erau noi. De altfel,îmi amintesc c ă dup ă trei luni de munc ă ca purt ă tor de cuv â nt mi-am datseama c ă pe toate trebuia s ă le invent ă m, nu ş tiam exact ce trebuie s ă fac ş i m-am interesat în Fran ţ a, în Statele Unite ce fac purt ă torii de cuv â nt, am c ă pă tatinforma ţ ii ş i mi-am f ă cut eu un fel de statut, dar am r ă mas la ideea c ă nu eutrebuie s ă ies în fa ţ a presei ş i s ă vorbesc. Era ş i un mic pericol. Eu sunt un

jurnalist foarte cunoscut, chiar foarte cunoscut ş i nu eu aveam nevoie depopularitate atunci, ci Ion Iliescu, de o popularitate a şezat ă . Şi atunci amstabilit cu d â nsul c ă o dat ă pe lun ă facem o conferin ţă de pres ă , la care s ă st ă m am â ndoi ş i s ă discut ă m împreun ă lucrurile cu presa invitat ă . AS.: De ce v-a ales pe dumneavoastr ă ? A. M.: Ion Ilieseu m-a luat pe mine nu pentru c ă a ş fi ş tiut meseria depurt ă tor de cuv â nt, aceste lucruri le-am înv ăţ at din mers, ci pentru c ă eram ofigur ă foarte cunoscut ă , de la fost c ă pitan al echipei na ţ ionale de scrima p â n ă la scriitor ş i om de televiziune. Eu am în ţ eles asta, am acceptat rolul, dar mi-am dat seama c ă trebuie s ă fac ş i pa ş i inver ş i. Şi el ş i-a dat seama c ă eupuneam în plus peste declara ţ iile sale ş i c ă îmi dep ăş eam atribu ţ iile. Şi m-ală sat s ă -mi dep ăş esc atribu ţ iile p â n ă în Vocile puterii '92, dup ă alegeri. Ştia

foarte bine c ă nu puteam s ă -l tr ă dez ş i c ă o s ă -mi fac bine treaba. AS.: Cum ar ă ta o conferin ţă de pres ă ? A. M.: E greu s ă o descriu. Am imaginea tipului care se ridic ă ş i strig ă „Bol şevicii!” ş i apoi începe un ditiramb care se încheie cu întrebarea „de ce?”sau „cum?”. Eu trebuia s ă înv ăţ cum s ă a şez lucrurile ş i Ion Iliescu cum s ă r ă spund ă , s ă dea r ă spunsuri scurte, cu da sau nu, lucru foarte greu la IonIliescu, pentru c ă el porne ş te o explica ţ ie ş i se pierde în subexplica ţ ii ş i frazeadiacente. Un jurnalist, mai ales de radio ş i de televiziune, înva ţă s ă vorbeasc ă de la A la Z pe linia cea mai dreapt ă . De aceea, dup ă ce stabileam ce trebuie s ă spun ă acolo, îi f ă ceam un semn ca s ă se opreasc ă atunci c â nd devia, ca s ă respect ă m timpul pe care îl alocam r ă spunsului la întrebare, înt â lnirile sedesf ăş urau în Sala Unirii. Atunci au intrat jurnali ş tii pentru prima dat ă ş i au

v ă zut cum arat ă Sala Unirii. Am început organizarea acestor conferin ţ e camdup ă trei luni de la preluarea func ţ iei ş i cam dup ă şase luni am intrat înnormalitate. Eu îns ă , dintr-o persoan ă popular ă ş i aplaudat ă pentru emisiunilemele, m-am trezit b ă tut cu pietre ş i cu înjur ă turi, c â nd treceam prin anumitezone ale Bucure ş tiului, de pild ă prin Pia ţ a Universit ăţ ii, care a avut remanent ă o perioad ă lung ă . Noii democra ţ i, care tot din vechii activi ş ti veniser ă , se


28/279

considerau jigni ţ i de faptul c ă cineva încurajeaz ă ordinea în general. A fost operioad ă foarte grea, grozav de grea. Eu aveam ş i am avantajul c ă vorbesccâ teva limbi str ă ine – ş i aici trebuie s ă spun ceva la care pre şedintele TraianBă sescu ar trebui s ă fie atent: Ion Iliescu se preg ă tea foarte atent c â nd ie şea înpublic. Orice discurs pe care-l ţ inea, mai ales în englez ă , francez ă , îl repeta de

mai multe ori. Eu ş tiu c ă pre şedintele Traian B ă sescu, acum, la Francofonie, depild ă , a pus m â na pe manualul de limba francez ă . La fel f ă cea ş i Ion Iliescu.Sigur c ă ziari ş tii l-au persiflat, dar asta nu are importan ţă , principalul este c ă s-a descurcat cu brio. Dar este adev ă rat c ă repeta de mai multe ori, chiar ş i înfa ţ a oglinzii. Momentele de ie ş ire interna ţ ional ă erau foarte importante. AS.: Cu siguran ţă pute ţ i rememora unul, A. M.: Iunie 1991. Uneveniment uitat acum, dar care a avut o importan ţă deosebit ă . La Praga s-acâ ntat atunci prohodul Tratatului de la Var şovia. Fostele ţă ri socialiste ş i-autrimis reprezentan ţ ii, pre şedin ţ i, De vorb. Alexandru Mironov prim-mmi ş tri, ş i împreun ă au stabilit s ă anuleze

Tratatul de la Var şovia, adic ă acea alian ţă militar ă dintre fostele ţă ri socialiste. Acolo a venit atunci lume important ă . Pentru mine a fost un moment derevela ţ ie: mi-am dat seama c ă Ion Iliescu poate s ă fie om de stat, pentru c ă ,dup ă ce s-a semnat acel document care a reprezentat moartea Tratatului de la

Var şovia, s-a organizat o conferin ţă de pres ă , cea mai important ă din via ţ a luiIon Iliescu, iar pentru mine, un moment de premier ă . Cred c ă erau 200 de

jurnali ş ti din lumea întreag ă , care i-au asaltat cu întreb ă ri pe cei a şeza ţ i în jurul mesei. Se aflau acolo V â clav Havel, Lech Valesa, Ghenadi lanaev, vicepre şedintele Uniunii Sovietice, venit în locul lui Gorbaciov, lanaev cel care a condus puciul de peste trei luni ş i care a dus la pr ă bu ş irea Uniunii Sovietice,altfel un tip complet insignifiant. Atunci mi-am dat seama c ă dintre cei care

erau str â n ş i acolo nu aveau cum s ă dea r ă spunsuri potrivite nici Havel care,câ t era el de om de cultur ă , nu ş tia meserie de pre şedinte, nici Lech Valesa, unerou al luptei împotriva comunismului, dar care nu ar fi putut ţ ine un monologîntr-o limb ă interna ţ ional ă . Iar Ion Iliescu a r ă spuns aproape la toateîntreb ă rile ş i în numele celorlal ţ i! Acesta a fost un moment pe care l-am luatfoarte tare în seam ă ş i pe care l-am dezvoltat, l-am ajutat pe pre şedinte s ă -laplice la toate înt â lnirile ulterioare. Pot s ă spun c ă în urm ă torii doi ani IonIliescu a ie ş it cu fruntea sus de la tot ce era înt â lnire interna ţ ional ă , chiar dac ă Rom â nia era atunci sub tirul necru ţă tor al lumii întregi, dm cauzamineriadelor, a imaginii proaste pe care ziari ş tii rom â ni ş i str ă ini o f ă cuser ă .Dar la un moment dat, dup ă vreo trei luni de zile de la înt â lnirea de la Praga,dâ ndu-mi seama c â t este de complicat ă ş i nepotrivit ă caracterului meu aceafunc ţ ie, i-am spus: „Domnule pre şedinte, eu m-am s ă turat, nu am fost fn via ţ amea consilier preziden ţ ial, plec la mine acas ă ”. Omul mi-a r ă spuns cu un bun-sim ţ uria ş : „Nici eu nu am fost în via ţ a mea pre şedinte, a şa c ă ne-om în ţ elege,r ă m â i aici…”. A. S.: Şi a ţ i continuat, p â n ă în anul 1993.


29/279


30/279

m â na, dar lucrurile s-au lini ş tit repede, într-o s ă pt ă m â n ă era pace. În realitate,Ion Iliescu voia ca Petre Roman s ă r ă m â n ă ş i s ă -l propun ă ca prim-ministru,dar s ă refac ă Guvernul. Petre îns ă s-a sup ă rat, a strigat prin ziare, a plecat înstr ă in ă tate cu mult zgomot ş i, p â n ă la urm ă , situa ţ ia lui s-a deteriorat politic.Mare p ă cat, pentru un om cu inteligen ţ a lui ş i cu puterea lui de munc ă , putea

să joace un rol important în Rom â nia anilor de dup ă Revolu ţ ie! AS.: V-a ţ i asumat un mare risc. A. M.: Mi-am asumat un mare risc. Eu sunt îns ă basarabean, dintr-ofamilie bogat ă care s-a refugiat în 1944. Atunci, 800 de mii de rom â ni au fugitdin calea Armatei Ro ş ii încoace, mai ales intelectuali ş i oameni boga ţ i. Pentrumine este a şa de important ă stabilitatea, securitatea ş i lini ş tea, înc â t eu suntcapabil de orice sacrificiu. Şi atunci, am calculat la rece c ă e mai bine s ă facacel gest. A. S.: V-a ţ i asumat chiar riscul ca pre şedintele s ă v ă contrazic ă public. A. M.: Nu. Nu ave ţ i cum s ă v ă da ţ i seama cum era atunci. Erai ca ofurnic ă în fa ţ a unui val care vine, în jurul Palatului Cotroceni erau zeci de miide manifestan ţ i ai Partidului Na ţ ional Cre ş tin-Democrat, care-i încurajau pe-mineri, merge ţ i ş i da ţ i-le în cap! ş i nu era vorba c ă -l schimbau pe Ion Iliescu,dar era vorba c ă nu ş tii cum scap ă situa ţ ia de sub control. Nu era o aventur ă ,acum pare de neg â ndit ceea ce v ă spun. Atunci îns ă lini ş tea era prioritar ă . Asta trebuia s ă se înt â mple. Nu uita ţ i c ă în zilele de 22-25 decembrie '89 noi to ţ i amavut arme, pentru c ă le luasem de la g ă rzile muncitore ş ti ş i ne-am împu şcatîntre noi. Între cei 1066 de mor ţ i, cei mai mul ţ i au fost victime ale unui fel defriendly Vocile puterii shooting, am tras pentru c ă nu ş tiam de cine s ă neap ă r ă m ş i cum, nu ş tiam de cine au fost st â rni ţ i cei care tr ă geau asupranoastr ă , de acei, probabil, membri ai g ă rzilor pretoriene pe care le avea

Ceau şescu. Dansam pe muchie de cu ţ it. De aceea la „mineriada” dinseptembrie 1991 eu mi-am dep ăş it atribu ţ iile. A. S.: A ţ i f ă cut-o pentru c ă era ţ i convins c ă schimbarea lui Petre Romanaducea lini ş te? A. M.: Da, ş i pentru moment chiar a fost lini ş te. Efectul s-a ş i v ă zutimediat. Minerii s-au întors la casele lor. Cu o zi înainte de atacul PalatuluiCotroceni, minerii ceruser ă de altfel ca Petre Roman s ă vin ă în Valea Jiului ş i ela ezitat. Ion Iliescu îns ă a zis: „M ă duc eu”. Moment în care ş i eu, ş i ceilal ţ iconsilieri am s ă rit ca ar ş i – nu ş tiai ce iese c â nd pre şedintele unei ţă ri îş ipă r ă se ş te postul – ş i ne-am opus. De ş i, poate, dac ă se ducea acolo, Ion Iliescureu şea s ă -i opreasc ă pe mineri. Petre Roman rostea atunci adev ă ruri cum c ă industria noastr ă nu are cum s ă supravie ţ uiasc ă a şa cum era, dovad ă c ă nicinu a supravie ţ uit ş i s-a transformat în timp, dar numai în timp, c ă nu aveam

bani s ă facem investi ţ ii, c ă nu avem speciali ş ti. AS.: De ce erau minerii a şa porni ţ i împotriva lui Petre Roman? A. M.:Minerii f ă cuser ă o prim ă experien ţă cu prima lor venire spre Bucure ş ti. Trebuiesă v ă spun c ă , împotriva tuturor p ă rerilor, eu cred c ă minerii au venit fiindconvin ş i c ă dau un mare ajutor bucure ş tenilor, c ă restabilesc lini ş tea în ţ ar ă ,


31/279

pentru c ă Pia ţ a Universit ăţ ii o s ă ia foc, c ă vor pune unu m â na pe arm ă ş i cineş tie ce o s ă se înt â mple. Iar popula ţ ia Bucure ş tiului i-a înt â mpinat cu aplauze,în Pia ţ a Universit ăţ ii, „eroii” abia reprezentau unu la sut ă din poporul rom â n.Minerii au pornit deci împotriva haosului, dar toat ă povestea a degenerat,fire ş te, pentru c ă nu trebuia ca societatea civil ă s ă rea şeze lucrurile, institu ţ iile

trebuiau s ă fac ă acest lucru. La a doua venire ei îns ă deja ş tiau c ă au putere.Şi au tot ţ inut-o a şa, p â n ă la celebra b ă t ă lie de la Coste ş ti, '98-'99, dup ă carelucrurile s-au lini ş tit. Acela a fost, ca s ă zic a şa, ultimul moment de haosst â rnit ş i, p â n ă la urm ă , stabilizat. A. S.: A ţ i vorbit cu domnul Iliescu despre decizia din finalul mandatului,respectiv gra ţ ierea lui Miron Cosma? A. M.: A gre ş it negra ţ iindu-l în primul an. AS.: Considera ţ i? •jrt ă toni cAlexandru Mironov A. M.: Sigur c ă da. P â n ă la urm ă , ş i MironCosma, cu înt â mpl ă rile lui, a jucat un rol important în stabilizarea democra ţ iei.Pentru c ă a fost un fel de vaccin. Dar nu uita ţ i c ă el apar ţ inea unei categoriisociale care era condamnat ă s ă dispar ă . Minerii au disp ă rut. Era greu atuncisă spui: dispare aceast ă categorie. Pentru c ă acest lucru ar fi însemnat c ă dispare industria! De ce este vinovat Ceau şescu înainte de orice? De faptul c ă ,ne întreb â nd oamenii cu carte, a azv â rlit Rom â nia în betonul ş i fierul unei epocide mult trecute. Ceea ce noi construiam în anii '65-'80 se încheiase de mult, înanii '50, în Europa de Vest ş i în America! În loc s ă investim în industriileinformatice, am tot ţ inut-o cu „industria grea ş i pivotul ei, industriaconstructoare de ma ş ini”. Lin minte c ă era singura fraz ă pe care am înv ăţ at-o la Socialism Ştiin ţ ific. AS.: Cum ar ă ta o zi de lucru la Cotroceni? A. M.: O zi putea să înceap ă de cu ziua anterioar ă ! Pentru c ă eu eram printre cei care vorbeaulimbi str ă ine. La început nu erau str â n ş i cei care trebuie, încetul cu încetul s-a

format îns ă un colectiv util pre şedintelui. Vasile Ionel era şeful staff-uluipreziden ţ ial. Ion Iliescu venea dis-de-diminea ţă ş i st ă tea p â n ă seara, pur ş isimplu nu putea s ă plece acas ă . Sute, dac ă nu mii de oameni, veneau cudiverse cereri, trebuia s ă mergem în teritoriu. De pild ă , a doua zi de la angajaream ş i plecat cu elicopterul cu el ş i cu Vladimir Galin, un alt consilier, în DeltaDun ă rii, unde erau inunda ţ ii, Dun ă rea crescuse ş i trebuia luate m ă suri. Atuncimi-am dat seama c ă Ion Iliescu ş tie s ă vorbeasc ă cu oamenii, s-a în ţ elesimediat cu cei de acolo. Sigur c ă au fost ş i protestatari, deja era la mod ă s ă ţ ipiîmpotriva şefului statului. Foarte des îns ă plecam în diverse p ă r ţ i ale lumii. Alexandru Mironov: „Mie mi-ar fi convenit ca pre şedintele s ă ias ă în fa ţă ş i s ă declare c ă Rom â nia se deta şeaz ă clar de Uniunea Sovietic ă ”. AS.: Participa ţ i la toate înt â lnirile pre şedintelui Iliescu? A. M.: L-amînso ţ it pe pre şedinte la toate înt â lnirile interna ţ ionale, participam ş i laredactarea materialelor oficiale, la telegramele care „to/u Vocile puterii trebuiauemise, îmi amintesc un moment senza ţ ional, cel din ziua în care a fost arestatGorbaciov. A trebuit s ă plec de pe litoral la ora 4 diminea ţ a, unde m ă aflamîntr-o zi liber ă , ş i la 6 eram la Cotroceni, unde nu se mai afla dec â t generalul

Vasile Ionel. Atunci l-am v ă zut pe Ion Iliescu v â n ă t, pur ş i simplu, ş i mi-am dat


32/279

seama ce înseamn ă ca 23 de milioane de oameni s ă stea pe umerii t ă i ş i tu s ă iei o decizie gre ş it ă ş i s ă pr ă bu şeş ti ţ ara! Nimeni nu putea s ă ş tie cum o s ă fie a doua sau a treia zi dup ă arestarea lui Gorbaciov. Atunci a fost practic unmoment în care nimeni nu a mai mi şcat din Palat, a venit ş i Petre Roman,primul-ministru, din Spania. Mie mi-arfi convenit ca pre şedintele s ă ias ă în fa ţă

ş i s ă declare c ă Rom â nia se deta şeaz ă clar de Uniunea Sovietic ă . El îns ă aspus: „Nu ne gr ă bim pentru c ă nu ş tim în ce ne angaj ă m ş i nici la ce s ă nea ş tept ă m”. A avut dreptate, îmi amintesc momentul c â nd am redactattelegramele c ă tre Boris El ţâ n, c ă tre Mircea Snegur, care declaraseindependen ţ a Republicii Moldova, c ă tre Gorbaciov. Nimeni nu credea atunci, înacea zi, c ă Uniunea Sovietic ă o s ă dispar ă , a şa, ca sufiat ă de v â nt, ca o adiere.

Acela a fost un moment în care mi-am dat seama ce r ă spundere grozav ă are unşef de stat. A mai fost un altul, înainte de Pa ş ti, cred c ă în 1992, c â nd fostulRege Mihai a venit, mai ofensiv, în Rom â nia, cred c ă Ion Iliescu ar fi fost dispussă se înt â lneasc ă cu el ş i s ă aib ă un dialog. Dar primul-ministru ş i c âţ ivamembri din Guvern au spus „nu, c ă nu ş tim ce iese”, ş i atunci, la fel, mi-amdat seama c â t de important este cel care c â nt ă re ş te p â n ă la urm ă ş i ia deciziipolitice. A. S.: Cum a ţ i colaborat cu Ion Iliescu? A. M.: l-am fost apropiat lui Ion Iliescu, pentru c ă l-am considerat ş i îlconsider un om de treab ă ş i un om foarte capabil. Adesea am luat asupra measuli ţ ele ş i loviturile pe care presa înv ăţ ase deja s ă le arunce. Ap ă ruser ă magna ţ ii de pres ă , erau deja crocodili mari. Eu am considerat c ă un consilierpreziden ţ ial poate fi perisabil, dar un pre şedinte de stat, nu. De aceea amcalculat c ă pot s ă ies eu în fa ţă ş i s ă fac declara ţ ii în locul lui Ion Iliescu, ca s ă mut tirul, în c â teva r â nduri am f ă cut-o, mai ales dup ă mineriada a doua,

momente în care, ca ş i-n alte da ţ i, am ad ă ugat de la mine un cuv â nt, o fraz ă , opropozi ţ ie în plus

Date post:	06-Jul-2018
Category:	Documents
Upload:	camelia-bianca
View:	212 times
Download:	0 times

Vocile_Puterii

Documents