+ All Categories
Home > Documents > Vocea - antrenamentul vorbirii

Vocea - antrenamentul vorbirii

Date post: 28-Jun-2015
Category:
Upload: nan-adrian
View: 426 times
Download: 29 times
Share this document with a friend
24
CAPITOLUL I Vocea. Antrenamentul vorbirii Primul scop al învªþªturii nu este cunoa”terea, ci aplicarea ei. (Herbert Spencer) ˛þi aminte”ti cumva o prozª cu nume frumos ”i trist a lui William Saroyan, Pribeag, sªrman ”i ars de dor? Ea reînvie o scenª din copilªria de emigrant a scriitorului american cu sânge armenesc. Un unchi al sªu venea în casª cu un arab, la cafea ”i tutun. Rªmâneau amândoi ceasuri în ”ir într-o incredibilª tªcere, cu un sens doar de ei ”tiut. Nedumerit, într-o bunª zi, copilul o întreabª pe maicª-sa: Ei, ce-au fªcut? Pªi, au vorbit. Ba n-au vorbit nimica. Cum poþi vorbi, dacª nu spui cuvinte!? Ei, uite a”a, vorbe”ti fªrª cuvinte. Cª doar cu toþii ne vorbim mereu fªrª cuvinte. Atunci la ce mai sunt bune cuvintele? Prea bune nu sunt ele niciodatª. Adesea, ascund ce-ar fi de spus cu adevªrat ”i n-ai vrea sª afle alþii. “i ei vorbesc? întreabª iarª”i copilul. A”a cred, spune mama. Nu deschid gura, dar vorbesc tot timpul ”i n-au nevoie de cuvinte. “i crezi cª ”tiu despre ce vorbesc? Desigur, zice mama.
Transcript
Page 1: Vocea - antrenamentul vorbirii

CAPITOLUL I

Vocea. Antrenamentul vorbirii

�Primul scop al învãþãturii nueste cunoaºterea, ci aplicarea ei.�

(Herbert Spencer)

Îþi aminteºti cumva o prozã cu nume frumos ºi trist a luiWilliam Saroyan, Pribeag, sãrman ºi ars de dor? Ea reînvie oscenã din copilãria de emigrant a scriitorului american cu sângearmenesc. Un unchi al sãu venea în casã cu un arab, la �cafea ºitutun�. Rãmâneau amândoi ceasuri în ºir într-o incredibilã tãcere,cu un sens doar de ei ºtiut. Nedumerit, într-o bunã zi, copilul oîntreabã pe maicã-sa:

�Ei, ce-au fãcut?Pãi, au vorbit.Ba n-au vorbit nimica. Cum poþi vorbi, dacã nu spui cuvinte!?Ei, uite aºa, vorbeºti fãrã cuvinte. Cã doar cu toþii ne vorbimmereu fãrã cuvinte.Atunci la ce mai sunt bune cuvintele?Prea bune nu sunt ele niciodatã. Adesea, ascund ce-ar fi de spuscu adevãrat ºi n-ai vrea sã afle alþii.ªi ei vorbesc? întreabã iarãºi copilul.Aºa cred, spune mama. Nu deschid gura, dar vorbesc tottimpul ºi n-au nevoie de cuvinte.ªi crezi cã ºtiu despre ce vorbesc?Desigur, zice mama�.

Page 2: Vocea - antrenamentul vorbirii

ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE8

Ura! Acest fragment de prozã încununatã cu Premiul Nobelmã scuteºte de o lungã ºi savantã teorie introductivã asupracomunicãrii interumane fãrã de cuvinte.

e Vocea

Aminteºte-þi acum o conversaþie telefonicã sau purtatã peîntuneric cu o persoanã necunoscutã, cãreia nu-i vedeai chipul.Conºtientizezi uriaºa cantitate de informaþii pe care acea persoanãle dezvãluie brusc despre sine, în clipa c^nd deschide gura ºirosteºte primele câteva cuvinte?

Afli, parcã instantaneu, dacã persoana este bãrbat sau femeie,tânãrã sau în vârstã, calmã sau nervoasã, liniºtitã sau speriatã,odihnitã sau obositã, energicã sau moale, hotãrâtã sau ºovãiel-nicã, grãbitã sau rãbdãtoare, sincerã sau prefãcutã, dominatoaresau supusã, cooperantã sau competitivã, prietenoasã sau amenin-þãtoare ºi încã o sumedenie de alte �date primare� despre ea.

Surprinºi sau nu, vom accepta fãrã rezerve faptul cã toateaceste informaþii despre respectiva persoanã þi-au fost transmisenu atât prin înþelesul cuvintelor rostite de ea, cât prin tonul ºimodulaþia vocii sale. Iatã o primã lecþie banalã, dar plinã de tâlc,bunã pentru a netezi drumul cãtre ceea ce numim limbajul vociisau paraverbalul.

Din pãcate, vorbitori ºi ascultãtori deopotrivã, ne-am obiºnuitsã fim atenþi mai curând la ceea ce spun cuvintele (limbajulverbal) decât la ceea ce spune vocea care le rosteºte (limbajulparaverbal). La nivel conºtient, deja acordãm cuvintelor o impor-tanþã exageratã, enormã, nemeritat\ ºi, mare greºealã, ne antre-nãm zilnic în marginalizarea mesajului vocii care le rosteºte.

Iniþiatic ºi demonstrativ pentru exerciþiul limbajului para-verbal, înaintea unei abordãri sistematice, vom face un popasinstructiv asupra câtorva manifestãri vocale lipsite de conþinutverbal, cum ar fi râsul, geamãtul, oftatul, tusea seacã ºi dresulvocii.

Page 3: Vocea - antrenamentul vorbirii

VOCEA. ANTRENAMENTUL VORBIRII 9

i Râsul

De cele mai multe ori, râsul este o manifestare umanã asociatãveseliei, destinderii ºi bucuriei interioare. El elibereazã tensiunilepsihice ºi lucreazã ca un puternic factor antidepresiv. La nivelfiziologic, pe durata unui râs autentic, miºcãrile ritmice alediafragmei stimuleazã secreþia unor endorfine care amplificã bunadispoziþie. Ce-i drept, acelaºi mecanism este pus în funcþiune ºipe durata unui plâns zguduitor, cu un paradoxal efect liniºtitor.

Existã însã ºi un râs amar, fals, însoþit de o expresie contra-dictorie a feþei, cînd colþurile gurii sunt cãzute. Acesta are oreverberaþie disonantã ºi tristã. Zâmbetul ºi râsul sunt strâmbeatunci când un colþ al gurii este ridicat, iar altul cãzut. Zâmbetulstrâmb e afiºat politicos de ºeful care refuzã o favoare sau debancherul care refuzã un credit.

Existã ºi un râs dispreþuitor, un altul rãutãcios ºi încã unulbatjocoritor. Sunt falsuri. Râsul fals ºi artificial este o imitaþie arâsului curat ºi sãnãtos.

Râsul e o manifestare a vocii, a mimicii faciale, a întreguluicorp. Claudia Schäfer, expert în limbajul trupului, a observat cã,pe o scarã de la unu la zece (1-10) a intensitãþii unui râs din ce înce mai autentic ºi debordant, apar gradual ºi aproximativ, însuccesiunea indicatã, urmãtoarele manifestãri nonverbale:

� întâi surâsul ºi apoi izbucnirea în râs;� gura se deschide din ce în ce mai larg;� colþurile gurii se deplaseazã tot mai în lateral, spre urechi;� nasul se încreþeºte;� sunetul se apropie tot mai mult de strigãt sau lãtrat;� ochii se închid �cu lacrimi�, iar pielea din jurul lor face cute

multe ºi mici;� capul cade tot mai pe spate ºi umerii se ridicã;� apare o miºcare de legãnare a trupului;� persoana se autoîmbrãþiºeazã (autoatingere), cuprinzându-ºi

trupul cu mâinile;� se declanºeazã un mod oarecare de a bate din picioare.

Page 4: Vocea - antrenamentul vorbirii

ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE10

În urma cercetãrii mai multor eºantioane de vorbitori ai unordiverse limbi europene, Vera Birkenbihl, directoarea InstitutuluiGerman de Studii Cerebrale, propune o clasificare sumarã aexpresiilor râsului, identificate dupã vocala dominantã, articulatãinvoluntar. În acest scop, autoarea invitã la nuanþare, fãcând odistincþie subtilã între câteva moduri de a râde.

d Haha!

Râsul �în A sau Ã�, debordat prin gura larg deschisã ºi pornitdin inimã, este cel mai sãnãtos, mai terapeutic ºi mai contagioscu putinþã. El exprimã vitalitate, bunã dispoziþie ºi sinceritate. Eloferã ºi anturajului o senzaþie de uºurare ºi elibereazã unele tensiunipsihice. Este reconfortant ºi contagios în sens pronun]at pozitiv.

d Hehe!

Râsul �în E� este un fel de a râde behãit, cel mai adesea aruncândo mascã veselã peste o atitudine rãutãcioasã sau ameninþãtoare.Intenþia ascunsã în spatele râsului �în E� e mai curând una dedistanþare, înfricoºare sau depreciere a anturajului. Acesta e unfel de a �râde în nas�, a râde de cineva sau a râde de ceva. Un felde a râde dispreþuitor, batjocoritor, maliþios. De regulã, majo-ritatea persoanelor care aud un �râs în E� resimt mai curâdteamã ºi alte emoþii neplãcute. Râsul �în E� nu este contagios,altfel decât accidental, când anturajul mimeazã sau împãrtãºeºtemaliþia. El mascheazã stãri subtile de nesiguranþã ºi teamã.

d Hihi!

Râsul �în I sau Î� este mai curând un chicotit, un râs naiv, de�gâsculiþã�. Adesea, pare a fi un fel de a râde scãpat fãrã voie dec\tre cineva care ar fi vrut mai curând sã-ºi reþinã râsul ºi sã-ºiînfrâneze niºte impulsuri ºi porniri vinovate. Râsul �în I� pare sãexprime adesea o bucurie infantilã, vinovatã ºi reþinutã totodatã,de a încãlca o regulã, o conduitã.

Page 5: Vocea - antrenamentul vorbirii

VOCEA. ANTRENAMENTUL VORBIRII 11

d Hoho!

Râsul �în O� este un fel de a râde care exprimã ºi indicã surprizade a se fi întâmplat ceva plãcut ºi hazliu, în mod cu totul neaº-teptat. Totodatã, râsul �în O� are uneori ceva uºor forþat, fiindîncãrcat cu o dozã de neîncredere, încã neîmprãºtiatã. Este ºimotivul pentru care, adesea, râsul �în O� nu destinde pe câttensioneazã.

d Huhu!

Râsul �în U�, mult mai rar întâlnit decât celelalte modalitãþi dea râde, poartã o încãrcãturã morbidã, cu tonuri de sarcastic ºilugubru. Seamãnã cu þipãtul cucuvaiei ºi cu urletul lupilor ºi numai este vorba în acest caz de un râs propriu-zis, ci mai curândde o parodie de râs, care exprimã spaime ºi angoase. Nu arenimic vesel.

i Geamãtul ºi oftatul

Ne referim la manifestãrile vocale din gama gemetelor ºi oftatuluilipsite de un conþinut verbal explicit. Ce-i drept, semnificaþia lordepinde, în general, de context. Nu sunt nefireºti, dacã se manifestãrar ºi accidental. Se pot transforma într-o problemã realã doaratunci când intervin repetitiv ºi sistematic în vorbire ºi se repetãobsedant, indiferent de context; când ajung sã se manifestespontan, mai degrabã fãrã a fi conºtientizate de persoanele carele emit cu frecvenþã mare.

Este vorba de acele persoane marcate de o tristeþe adâncã ºidifuzã, aproape continuã, care ofteazã ºi gem aproape indiferentde context ºi anturaj. Atunci, manifestãrile respective pot fiinterpretate ca semnale paraverbale ale unui pesimism profund,ale unor depresii sau ale unor frustrãri ºi suferinþe interiorizate,refulate, scãpate de sub controlul conºtientului. Dacã acestemanifestãri vocale nu sunt corijate din timp, atitudinea morbidãºi depresivã a persoanei riscã sã declanºeze maladii organice,induse psihosomatic (Birkenbihl, 1997).

Page 6: Vocea - antrenamentul vorbirii

ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE12

Partea proastã este aceea cã astfel de persoane ajung repede sãfie mai curând evitate sau ocolite de ceilalþi. Suferinþa lor tinde sãdevinã contagioasã ºi ele ajung sã inducã ºi aturajului o anumitãdozã de tristeþe ºi depresie. Cu timpul, oamenii iremediabil triºtisunt izolaþi, iar asta îi face ºi mai triºti, motiv pentru care vor ofta ºimai des. La fel li se întâmplã ºi persoanelor care nu mai prididesc sãse vaiete ºi jeluiascã. În vorbirea lor se instaleazã un ton tot maivãicãrit ºi plângãcios. Existã poate ºi un gen anume de �jelaniemioriticã�, caracteristicã românilor, mai ales celor din vechiul regat.

Abordate într-o manierã terapeuticã, emisiile superflue deoftaturi, gemete ºi jeluiri mai mult sau mai puþin gratuite pot ficonºtientizate, oferind acestor persoane o ºansã.

i Tusea ºi dresul vocii

Existã persoane la care tusea seacã sau maniera insistentã de a-ºidrege vocea înainte sau în timpul rostirii unor cuvinte are o cauzãorganicã, bine determinatã, cum ar fi iritaþiile ºi rãguºeala produsede fumat sau rãcealã. Acest fapt nu pare a fi nefiresc, dar invitãvorbitorul sã-ºi asume responsabilitãþi în sensul grijii pentru voce.

Însã nu despre astfel de persoane ºi situaþii dorim sã vorbimaici. Aceste semnale ale vocii transmit mesaje mult mai subtile ºiimportante, atunci când tusea seacã ºi dresul insistent al vocii nuau o cauzã organicã explicitã. Ele semnaleazã faptul cã persoanacare le produce este chinuitã de o �iritaþie� de naturã psihicãAceasta poate fi o apãsaare, o presiune internã cauzatã de oîngrijorare, de obosealã avansatã, de tristeþe sau de disconfort, decare încearcã sã scape, sã se dispenseze. Dacã astfel de mani-festãri nu sunt luate în seamã ºi tratate sau corijate la timp, ele secronicizeazã ºi pot avea urmãri psihosomatice grave.

Page 7: Vocea - antrenamentul vorbirii

VOCEA. ANTRENAMENTUL VORBIRII 13

e Limbajul paraverbal propriu-zis

Îþi aminteºti, poate, o amuzantã povestire autobiograficã de MarkTwain, în care scriitorul îºi justifica întârzierea la o petrecere cu ofrazã de genul:�Îmi cer scuze, doamnã! A trebuit sã o înjunghii pe mãtuºã-mea ºitreaba asta mi-a luat ceva timp�.A rostit cuvintele rãspicat, cu toatã puterea, pe un ton seriosºi natural, în timp ce oferea gazdei un uriaº buchet de flori.Doamna i-a rãspuns la fel de natural: �Aha! Nu face nimic.Bine aþi venit!�.

Mizez pe forþa de sugestie din aceastã scurtã poveste pentru atrece împreunã graniþa dintre mesajul cuvintelor (verbal) ºi cel alvocii care le rosteºte (paraverbal).

Faptul remarcabil în aceastã întâmplare este acela cã, dincolode cuvinte, vocea fireascã în ton, modulaþie ºi ritm a fãcut camesajul cuvintelor sã fie cu totul ignorat, iar primirea musafiruluiîntârziat sã decurgã ca ºi cum nu s-ar fi spus nimic neobiºnuit.

Atunci când înþelesul cuvintelor contrazice mesajul vocii, înmod involuntar ºi inconºtient, acordãm mai mult credit vocii ºitonului decât cuvintelor. În scurta povestire, mesajul luat în seamãde gazdã a fost cel paraverbal, transmis exclusiv la nivelul vocalal comunicãrii.

În registrul limbajului paraverbal, vocea se înalþã mai presusde conþinutul cuvintelor. Aici, tonul face muzica. Limbajul pur alvocii poate fi lipsit de conþinut verbal, dar nu ºi de emoþii.

Mesajul paraverbal este cel codificat în manifestãrile vocale ºiîn elementele prozodice care însoþesc vorbirea, provocând reacþiiafective, dincolo de înþelesul cuvintelor. Intervenþia lui pesteconþinutul verbal propriu-zis provoacã intensificarea, slãbirea,distorsionarea sau anularea semnificaþiei cuvintelor.

Page 8: Vocea - antrenamentul vorbirii

ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE14

Câteva exemple:� Hoþule! Cuvântul hoþule, fie cã e strigat cu urã cuiva care ne

jefuieºte, fie cã e murmurat tandru cuiva drag, rãmâneacelaºi, dar semnificaþia se schimbã o datã cu tonul.

� Fraza: Îmi face mare plãcere sã te întâlnesc! Ce spuneea de fapt atunci când este rostitã pe un ton repezit ºibatjocoritor?

Asta nu înseamnã � Doamne fereºte! � cã înþelesul cuvintelornu mai conteazã. Conteazã, desigur, dar este ca miezul dintr-onucã; ajungem la el numai dacã spargem coaja.

Mesajul paraverbal nu pare a fi adresat atât raþiunii ºi con-ºtientului, cât inteligenþei emoþionale. Mânuit cu abilitate, eldevine un puternic instrument de influenþare a auditoriului sauanturajului de orice naturã, de la cei dragi din jurul nostru pânãla clienþi sau partenerii de negocieri.

Mesajul paraverbal empatizeazã, încurajeazã, intimideazã,menþine presiunea, cedeazã controlul, obþine autoritatea, apro-barea sau refuzul cu mai mare uºurinþã decât cel verbal.

Antrenamentul nr. 1Puterea vocii

Propuneþi o temã de discuþie pãtimaºã unui grup decomunicare format din peste zece membri, aflaþi într-oîncãpere cu luminile stinse. În cursul dezbaterii, moderatorulgrupului se va retrage discret din confruntare, lãsând grupulsã negocieze liber.Dacã dezbaterea este aprinsã, chiar pãtimaºã, membriigrupului vor interveni la întâmplare, vor vorbi mai mulþideodatã, se vor bloca unii pe alþii ºi vor forma �bisericuþe�.Practic, cei mai mulþi dintre vorbitori nu mai sunt auziþi decãtre toþi ceilalþi membri ai grupului.

Page 9: Vocea - antrenamentul vorbirii

VOCEA. ANTRENAMENTUL VORBIRII 15

Studiul vocii umane a dovedit cã fiecare persoanã are o amprentãvocalã unicã. Pe Pãmânt, nu existã douã voci absolut identice,dar elementele prin care poate fi influenþat auditoriul rãmânfundamental aceleaºi.

i Registrele paraverbalului

Antrenamentul paraverbalului vizeazã abilitãþile de reglare con-tinuã a volumului vocii, pânã la dobândirea capacitãþii de a vorbicu un bun control al respiraþiei, fãrã pierderi de aer, fãrã stridenþã,nazalitate sau rãguºealã. Urmeazã abilitatea numitã dicþie, carepriveºte pronunþia clarã ºi precisã, fãrã a forþa. Apoi, abilitateade a vorbi `ntr-o gamã largã de tonalitãþi, cu modularea vocii ºireglajul continuu al ritmului vorbirii. ~n sf^r[it, vine rândulabilitãþii de a folosi pauzele, de a plasa accentele ºi bâlbeleoratorice, oftaturile, suspinele sau interjecþiile.

d Tonul vocii

Tonul vocii este important atât ca tehnicã vocalã, cât ºi ca instrumentde convingere. Tonul vocii e cel care transmite sentimentele ºiatitudinea, pe când cuvintele transmit doar informaþia.

Cu toate acestea, din când în când, unii vorbitori reuºesc

sã reducã grupul la tãcere ºi sã-l punã în poziþie de ascultare.

Când vorbesc ei, pur ºi simplu se face liniºte.

Identificaþi cu grijã ºi înregistraþi pe bandã momentele de

graþie când întregul grup ascultã. Evaluaþi înregistrarea ºi

comentaþi în grup. Veþi descoperi secretul celor care s-au

fãcut ascultaþi.

În mod normal, secretul va fi acela cã tonul ºi volumul

vocii au fost decisive, iar nu cuvintele.

Page 10: Vocea - antrenamentul vorbirii

ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE16

Tonul �de bazã�, recomandat atunci când vrem sã fimconvingãtori, este cel �parental�, al unui pãrinte, profesor, preotsau judecãtor. Acesta înseamnã o voce joasã, care exprimã calmulºi autoritatea, oferind încredere. În mod normal, vocea joasã esteînsoþitã de un fel de a vorbi rar ºi apãsat. Psihologii spun cã, atuncicând primeºte mesaje pe �tonul parental�, creierul uman are oreacþie automatã de supunere. În schimb, el are tendinþa de a ignorasau de a trata superficial mesajele primite pe un �ton de copil�.

Tonul înalt, strident sau smiorcãit, de copil îmbufnat, fie nuprea este luat în seamã, fie trãdeazã nemulþumire, provocare laconflict verbal, teamã sau nervozitate. �Tonul de copil� îl convingegreu pe cel care ascultã. La nivel subconºtient, ascultãtorulpercepe copilul nesigur, fãrã experienþã ºi autoritate, încã neisprã-vit (Medicina, 1998). Atunci când tonul vocii nu e adecvataspectului exterior al vorbitorului, avem de-a face cu o persoanãcare se preface.

�Tonul parental� obþine un efect de autoritate, atenþie ºi persua-siune pentru cã personificã mama, tatãl, bunicul, ºeful, profesorulsau alte figuri parentale. El transmite mesaje subliminale de mareîncredere, competenþã ºi experienþã. La nivel inconºtient, el evocãpoveþele înþelepte ale pãrinþilor ºi cere supunere.

Când vorbitorul este tensionat sau anxios, corzile vocale seîntind asemenea corzilor unei viori. Vocea se subþiazã, devinestridentã, zgârie ºi scârþâie. Calmul ºi relaxarea fac tonul sãcoboare ºi vocea devine plinã, sigurã. Când suntem obosiþi,speriaþi, precipitaþi, vocea devine asprã, gâtuitã.

d Volumul vocii

O voce puternicã poate fi dovada unei personalitãþi de mare forþãºi vitalitate, dar ºi a nevoii de a ne simþi importanþi sau a inca-pacitãþii de a stãpâni un pãtimaº impuls interior, de exemplu, oizbucnire de furie. O voce forþat puternicã poate fi doar o com-pensare adusã unei slãbiciuni. Volumul vocii ne poate asigura unloc mai în faþã sau ne poate plasa mai la coadã, pentru cã ne facesã dominãm sau sã ne lãsãm dominaþi.

Oamenii moi, timizi, lipsiþi de vitalitate ºi putere, vorbescmai curând încet ºi ºovãitor. Se tem sã exteriorizeze ceea ce simt,

Page 11: Vocea - antrenamentul vorbirii

VOCEA. ANTRENAMENTUL VORBIRII 17

se inhibã ºi fie rãmân periculos de liniºtiþi, fie îºi pierd suflul.Pânã ºi la mânie, trupul lor secretã puþini hormoni de luptã,adrenalinã ºi noradrenalinã. Cu toate astea, volumul redus alvocii poate fi ºi un semn al modestiei, discreþiei ºi siguranþei de sine.

Volumul vocii depinde de plãmâni ºi capacitatea toracicã, decalitatea corzilor vocale, de respiraþie, de poziþia corpului ºimulte alte elemente care pot fi antrenate prin exerciþiu. Volumulvocii poate fi ºi trebuie susþinut prin dilatarea cutiei toracice.Volumul este mai uºor de antrenat ºi controlat decât tonul. Ritmulºi forþa respiraþiei sunt esenþiale pentru voce. Marii cântãreþi deoperã stau dovadã. Reglarea volumului þine seama de mãrimeaîncãperii, a auditoriului ºi a zgomotului de fond.

Amplificarea vocii poate avea douã motivaþii. Prima priveºtesituaþiile în care un bãtãios vrea sã se impunã cu glas �mare�.Volumul vocii creºte ca reacþie de luptã (Vera Birkenbihl). A douamotivaþie priveºte situaþiile în care vorbitorul pasionat, prins dediscurs, acþioneazã energic, entuziast. Dã impresia cã este agresiv,chiar dacã nu doreºte asta ºi nici mãcar nu e conºtient de acest lucru.

Plãmânii sunt principalii responsabili de volumul vocii. Secretulreuºitei þine de respiraþia bunã ºi grija de a pãstra suficient aer înpiept. Exerciþiul urmãtor dezvãluie acest secret.

Antrenamentul nr. 2

Volumul vocii

Pasul 1: Inspirã adânc, pânã umpli plãmânii cu aer, de

la stomac la laringe. Exerseazã pânã obþii senzaþia de plãmân

plin cu aer.Pasul 2: Când plãmânii sunt plini, rosteºte cât poþi de

tare: BUNÃ ZIUA! Împinge aerul cu putere o datã cu

sunetele. Repetã pânã realizezi diferenþa ºi simþi vocea mai

puternicã decât credeai cã este!

Pasul 3: Rosteºte cuvinte, propoziþii ºi fraze lungi, având

grijã ca plãmânii sã fie plini. Repetã pânã când vorbeºti tare

fãrã sã laºi impresia cã strigi.

Page 12: Vocea - antrenamentul vorbirii

ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE18

d Claritatea. Dicþia

Hai sã începem discuþia despre dicþie ºi rostire clarã cu unexerciþiu!

Exerciþiul anterior este unul tipic pentru antrenarea abilit\þiide a pronunþa corect ºi clar, delimitând net între ele sunetele,silabele, cuvintele, propoziþiile ºi frazele. Totodatã, e ºi un exer-ciþiu demonstrativ pentru percepþia noþiunilor de claritate, articu-lare sau dicþiune. Pelticii ºi gângavii pot face progrese dacã seantreneazã, precum anticul Demostene.

Vorbitorii care se bâlbâie sau articuleazã îngãimat constrângadesea auditoriul sã le acorde mai multã atenþie decât meritã.Atenþia se concentreazã pe sunete, silabe ºi cuvinte rostite îngãimat,bâlbâit, prea repede, prea încet sau mormãite. Vorbirea neclarãpoate fi ºi o strategie a unor vorbitori. Cineva care vorbeºte

Antrenamentul nr. 3Pronunþia corectã

Vei pronunþa cu voce tare cuvântul echinocþiu, exagerândarticularea sunetelor ºi a silabelor. Înregistreazã-þi voceasau roagã pe cineva sã te asculte. Prima datã, rosteºtecuvântul fãrã nimic în gurã. A doua oarã, cu douã-treibomboane pe limbã. A treia oarã, cu cinci-ºase bomboanesau cu creionul între dinþi. Ai mai putea rosti cuvântul cupricina ºi cu degetele în gurã; întâi unul, apoi douã, trei,patru, chiar cinci, dacã mai încap.De-a lungul exerciþiului, piedicile în calea unei articulãricorecte ºi clare a sunetelor cresc gradat. Vei urmãri punctualo silabã, sã zicem �-þiu� din echinocþiu. Ea va fi rostitã astfelîncât �þ� de la început, �i� din mijloc ºi �u� din final sã fiepronunþate clar, prelungit ºi precis delimitate.

Page 13: Vocea - antrenamentul vorbirii

VOCEA. ANTRENAMENTUL VORBIRII 19

mereu îngãimat nu poate fi bãnuit de aºa ceva, dar un vorbitorneclar doar în anumite pãrþi ale discursului fie nu e sigur pe ceeace spune, fie nu-i place, fie are ceva de ascuns. Partea mai puþininteligibilã din discurs are o semnificaþie ascunsã. Într-o prelegerede douã ceasuri, un conferenþiar va vorbi mai încet, mai neclar ºiva trece mai repede tocmai peste pasajele pe care nu le stãpâneºtesau care nu-i plac.

Cu cât vorbitorul controleazã mai bine discursul ºi nu arenimic de ascuns, cu atât îl va pronunþa mai clar. Articulareaneclarã lasã o impresie de comoditate sau delãsare. Pe de altãparte, o articulare excesiv de clarã ºi îngrijitã, cu miºcãri accen-tuate ale gurii, poate lãsa impresia unui psihic cam disciplinat ºisever, lipsit de spontaneitate. Un vorbitor echilibrat are o arti-culare fãrã excese.

Antrenamentul nr. 4

Exersarea dicþiei

Acest exerciþiu amuzant, în principiu, cunoscut de la jocurile

de grãdiniþã, meritã fãcut în grupuri formate din cel puþin

patru-cinci persoane. Textele înºiruite în continuare sunt

transcrise fiecare pe câte un bileþel separat, pe care membrii

grupului îl extrag la întâmplare ºi îl deschid exact în momen-

tul în care le vine rândul sã citeascã. Înainte de a deschide

bileþelul, persoana care-l va citi dintr-o suflare îºi umple

gura cu cinci bomboane, dintre care cel puþin douã sunt

aºezate pe limbã. Este bine ca fiecare jucãtor sã aibã la

îndemânã un pahar cu apã.

În timp ce o persoanã citeºte textul de pe bilet, celelalte

transcriu pe o bucatã de hârtie exact ceea ce aud din pro-

nunþia lectorului. Textul va fi recitit de atâtea ori cât va fi

necesar pentru a scrie �dupã dictare�. Apoi se comparã ceea

ce au scris ascultãtorii cu textul de pe bilet. În final, se vor

face comentarii ºi se vor trage concluzii în grup.

Page 14: Vocea - antrenamentul vorbirii

ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE20

Textul A:Sicã spune Siþeisã se suie seara sus pe scarã ºisã scoatã sacsia din sãcsiac.Textul B:S-a suit capra pe piatrã,Piatra a crãpat în patru.Crãpa-i-ar capul caprei negre-n patruCum a crãpat ºi piatra-n patru.Capra neagrã calcã-n clinci;Clinciul crapã capul caprei negre-n cinci.Textul C:

Sinucisul asasin SilicãSe suise simandicosSus pe scândura scãriþei.State-i sortit ca sã sarã ºiSã sâsâie necontenit.Textul D:La tâmplar, în tâmplãrie,S-a-ntâmplat o întâmplare.Un tâmplar, din întâmplare,S-a lovit la tâmplã tare.

Textul E:Boul breaz bârlobreaz,Lesne a zice boul breaz,Dar mai lesne a dezbârlobreziBârlobrezitura din boii bârlobrezenilor.

Textul F:� Rege Paragarafaramos,Când te vei dezoriginaliza?

Page 15: Vocea - antrenamentul vorbirii

VOCEA. ANTRENAMENTUL VORBIRII 21

d Accentul

Accentul priveºte maniera de a rosti mai apãsat, mai intens saupe un ton mai înalt o silabã dintr-un cuvânt, un cuvânt dintr-ungrup sintactic sau un grup de cuvinte dintr-o frazã. El schimbãînþelesul cuvintelor omografe.

� Mã voi dezoriginaliza, când cel mai original dintre cei

originali se va dezoriginaliza.

Dar cum cel mai original dintre originali nu se va dez-

originaliza,Nici eu, cel mai original dintre cei mai originali, nu mã

voi dezoriginaliza.

Textul G:

Ricã nu ºtia sã zicã

Râu, rãþuºcã, rãmuricã.

Repejor, atunci învaþã

O poveste despre raþã,

Iar acuma ºtie a zice

Râuri, raþe, rãmurice�

Exemple:� �tOrturi� diferit de �tortUri� (accentul cade pe litera indicatã

cu majusculã);� �pOsturi� diferit de �postUri�;� �mObilã� diferit de �mobIlã�;� �Spalã vesElã� diferit de �Spalã vEselã� ºi� �Cât mai putEm, suntem bãrbaþi� diferit de �Cât mai

pUtem, suntem bãrbaþi�.

Accentul schimbã de asemenea ºi înþelesul unor grupuri decuvinte sau al unor fraze. Maniera diferitã de a accentua cuvintele

Page 16: Vocea - antrenamentul vorbirii

ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE22

în propoziþia �Tu mi-ai adus puþinã alinare!?� este tipicã pentruschimbarea înþelesului unei expresii (paleta de sensuri posibilepoate fi redatã numai oral).

În plus, accentul poate induce subtile mesaje colaterale celuiconþinut în cuvinte: �Pãrerea MEA!�. Apoi, accentul poateinfluenþa direcþia atenþiei ascultãtorului. Accentuarea diferitã încuvinte lungi sau în cuvinte compuse poate direcþiona ºi focalizaatenþia exact pe segmentul dorit:

a) dacã spun �douãzeci ºi CINCI�, cu accent pe cinci, îl delimtezde 26 sau 24,

b) în schimb, dacã spun �ªAIZECI ºi cinci�, cu accent peºaizeci, îl voi delimita de 75.

Accentul poate fi instrument de manipulare: �Câte EXEM-PLARE din FIECARE SPECIE a luat Moise pe arca lui?�.Cuvintele cu majuscule sunt rostite mai apãsat, iar atenþia audi-toriului este orientatã cãtre ele, provocând devierea atenþiei de laînlocuirea lui NOE prin MOISE. Manevra reuºeºte în 6 din 10cazuri.

d Pauzele

Întrebat într-un interviu la Radio Europa FM care este secretulcomentariului sportiv de succes, cunoscutul comentator CristianÞopescu a spus: �Pauzele fãcute la timp. Tãcerile care-l lasã peasultãtor sã facã propriile comentarii�.

De altfel, fãrã nici o exagerare, se spune adesea cã pauzeledin discurs se �aud� cel mai bine. Pur ºi simplu, �bubuie�. Chiardacã pauza înseamnã tãcere, adicã �nimic� sub aspectul conþi-nutului verbal, ea poartã importante semnificaþii paraverbale,care meritã a fi �auzite� ºi interpretate atent. În grupuri mici, sepot asculta chiar �concerte de liniºte�.

O primã categorie de pauze în vorbire este cea care oferãindicii asupra stãrilor sufleteºti, emoþiilor, atitudinilor ºi inten-þiilor vorbitorului. Ele subliniazã cuvântul sau ideea care meritão atenþie mãritã.

Page 17: Vocea - antrenamentul vorbirii

VOCEA. ANTRENAMENTUL VORBIRII 23

O a doua categorie le cuprinde pe cele în care vorbitorulreflecteazã ºi poartã un dialog interior, distras, cãzut pe gânduri.Astfel de pauze nu sunt adresate auditoriului, dar semnaleazãfaptul cã vorbitorul mediteazã. Când vorbitorul îºi aminteºte cevasau când îi vine o idee, are nevoie de o pauzã în plin discurs.

O a treia categorie priveºte pauzele retorice, de efect, folositedin raþiuni tactice, pentru a sublinia ideea sau cuvintele ce tocmaiau fost sau urmeazã a fi rostite.

A patra categorie se referã la pauzele-invitaþie, care dauinterlocutorului posibilitatea sã reacþioneze, sã se exprime. Adesea,în astfel de pauze, se degustã efectul cuvintelor rostite sau se faceloc aplauzelor. Pauzele presãrate în discurs anume ca interlocu-torul sã reacþioneze au ºi ele o încãrcãturã tacticã. Chiar ºipauzele datorate stânjenelii cer ceva în mod implict, îi cer interlo-cutorului sã intervinã salvator.

Crainicii radio ºi TV folosesc deliberat tehnica pauzelor pentrua se individualiza. Pauzele lungi pot obosi audienþa, dar cele scurte,retorice, bine plasate ̀ i dau ascultãtorului sentimentul de implicare.

Destui oratori carismatici vorbesc de o anume bâlbã retoricã,cu darul de a atrage simpatii. Astfel de bâlbe ºi poticneli cvasi-deliberate au rolul de face oratorul sã parã mai apropiat, maiuman, mai �de-al nostru�, o persoanã ca ºi noi, cu slãbiciuni ºidefecte.

d Melodica vocii

Pentru a energiza publicul ºi a-i þine atenþia treazã, vocea arenevoie de alternarea sunetelor joase cu cele înalte, pe o gamã câtmai largã de intonaþii ºi inflexiuni. Aceastã melodicã a vocii semai numeºte modulaþie.

Dacã sunetele emise în vorbire nu variazã sus-jos ºi jos-sus, învaluri succesive, vocea este monotonã ºi plicticoasã. Discursulrostit cu o astfel de voce indicã lipsa de participare afectivã.Dacã tonalitatea se modificã haotic, total aritmic, e posibil sãavem de-a face cu o persoanã labilã, nu tocmai echilibratã psihic.Modularea ritmicã, întrucâtva necontrolatã, indicã o persoanãtemperamentalã, dar echilibratã.

Page 18: Vocea - antrenamentul vorbirii

ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE24

Melodica ºi inflexiunile glasului transmit implicare afectivã,emoþie, sentiment ºi atitudine. Exprimã supãrare, mulþumire,bucurie, tristeþe, furie, înfricoºare, prietenie, umilinþã sau domi-nare, fermitate sau nehotãrâre, putere sau slãbiciune. Îndulceºtesau înãspreºte mesajul verbal. Adesea, modulaþia transformãafirmaþiile în întrebãri ºi întrebãrile în afirmaþii. Transformã chiarsensul cuvintelor. Când punem o întrebare, ridicãm vocea, ca ºiatunci când se apropie o pauzã (o virgulã), dar într-un moddiferit. Nuanþele de acest gen sunt dificile în comunicarea scrisã.

d Ritmul vorbirii

Atunci când vorbitorul îºi mitraliazã auditoriul, debitând cuvinteleca o moarã hodorogitã, el nu-i mai transmite nici un gând, cidoar o senzaþie de alertã ºi presiune. Când, dimpotrivã, bãlmã-jeºte cuvintele ºi le tãrãgãneazã leneº, pe ascultãtor îl furã somnul.

Vorbirea poate fi calmã, repezitã, lentã, rapidã, teatralã,�radiofonicã�, afectatã sau precipitatã, iar silabele accentuate potalterna cu altele neaccentuate într-un ritm cu semnificaþii para-verbale. Când ritmul vorbirii este rapid, mesajul paraverbal eurgenþa. Este imposibil sã transmitem urgenþa vorbind rar, alene sauexcesiv de calm. Portarul unei clãdiri a intrat pe uºã, anunþând lentºi calm incendiul izbucnit la parter ºi nimeni nu l-a luat în serios.

În principiu, ritmul vorbirii poate fi considerat:

a) lent, când sunt rostite pânã la 250 silabe/minut;b) normal, când sunt rostite în jur de 250-450 silabe/minut ºic) rapid, când sunt rostite în jur de 500 silabe/minut.

Existã, desigur, diferenþe între ceea ce este considerat norma-litate la moldoveni, ardeleni sau olteni. Moldovenii vorbesc maimolcom, iar oltenii mai repezit. Existã diferenþe ºi între vitezavorbirii �normale� de la o persoanã la alta. Normal pentruprietenul meu Marin, de pildã, înseamnã un ritm cam prea alertpentru mine. Pentru fluenþa comunicãrii, e mult mai bine caritmurile vorbirii interlocutorilor sã fie sincronizate.

Ritmul vorbirii nu poate creºte când vorbitorul nu stãpâneºtediscursul. Pentru a-l grãbi, el are nevoie de repetiþie, de exerciþiu,lucru important în prezentãri ºi conferinþe.

Page 19: Vocea - antrenamentul vorbirii

VOCEA. ANTRENAMENTUL VORBIRII 25

Un bun vorbitor schimbã viteza rostirii cuvintelor în concordanþãcu mesajul; ceea ce-i comun ºi nesemnificativ este rostit mairepede, iar ceea ce-i nou sau important e rostit rar ºi apãsat.

Vorbirea ritmicã, cu uºoare fluctuaþii ale ritmicitãþii, estecaracteristicã persoanelor echilibrate, optimiste. Când ritmulvorbirii este regulat ca un metronom, pare mecanic ºi indicã opersoanã pedantã, care-ºi controleazã sentimentele ºi þine sã deadovadã de disciplinã ºi voinþã de fier. Comenzile militare suntdate în ritm regulat, mecanic. Când ritmul vorbirii fluctueazãexcesiv de mult, poate indica o persoanã oarecum imprevizibilã,cu un psihic labil.

Antrenamentul nr. 5

Invitaþie la dans

Propune grupului de comunicare (poate fi o echipã de

agenþi de vânzãri sau o grupã de studenþi) sã formeze perechi.

Fiecare dintre partenerii din fiecare pereche va compune, în

gând, un discurs simplu, de 10-15 secunde, prin care doreºte

sã-ºi convingã perechea sã mimeze un comportament anume

sau sã facã un anumit lucru, singurã sau împreunã cu el.

Când discursul este gata, partenerii de joc îl vor rosti cu

buzele lipite, fãrã a deschide gura pentru a pronunþa vreun

cuvânt timp de pânã la ºase minute. În cele ºase minute, câte

trei de fiecare, partenerii îºi vor comunica discursul unul

altuia, pe rând, de mai multe ori, folosind exclusiv mor-

mãitul: �Mhm, mmhm, mhmmm�. Numai dacã mormãitul

nu va fi suficient pentru transmiterea mesajului, unele perechi

vor putea folosi ºi pantomima.

În mod normal, dacã exerciþiul este practicat cu dãruire,

cel puþin douã treimi din discursuri îºi vor atinge þinta.

Urmeazã comentarii ºi explicaþii, acolo unde �oratorii� nu

au fost convingãtori. Este un exerciþiu terapeutic, dar ºi un

relevant experiment de comunicare paraverbalã.

Page 20: Vocea - antrenamentul vorbirii

ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE26

d Combinaþiile vocale

Cele mai eficiente combinaþii vocale privesc simultan tonul,volumul ºi ritmul vorbirii. Ele conferã sensul global al mesajuluivorbit. Dacã cineva spune �Bunã ziua� ºi îºi foloseºte vocea lavolum mare, ritm rapid ºi ton grav, sensul mesajului va fi încãrcatde emoþii mai curând negative, de mânie ºi agresivitate. Dacãvolumul coboarã, ritmul se duce cãtre mediu ºi tonul devine cald,sensul mesajului se schimbã complet. Aproape oricare ar ficuvintele, lucrurile stau cam la fel.

Antrenamentul nr. 6Cartea cu poveºti

Grupul: 4-10 persoaneDurata: 10-20 de minuteRecuzita: 3-4 cãrþi sau texte cu dialog ºi 8-12 bileþele albePasul 1: Pentru început, participanþii întocmesc o listã deemoþii, sentimente ºi atitudini umane, cât mai lungã ºi diversi-ficatã cu putinþã. Înºiruirea de mai jos poate fi luatã caexemplu, fãrã a fi consideratã limitativã. Important este calista sã fie alcãtuitã spontan, astfel ca grupul sã se regãseascãîn ea.� Pasiune/Entuziasm/Exaltare� Mânie/Furie� Tristeþe/Mâhnire� Duioºie/Tandreþe� Prietenie/Dragoste� Urã/Duºmãnie� Sobrietate/Rigiditate� Fricã/Disperare� Bucurie/Veselie� Ironie/Neîncredere

Page 21: Vocea - antrenamentul vorbirii

VOCEA. ANTRENAMENTUL VORBIRII 27

� Mândrie/Îngâmfare

� Umilinþã

� Vinovãþie

� Dezamãgire/Frustrare

� Plictisealã/Lehamite

� Grabã/Nerãbdare

� Obosealã/Copleºire

� Durere/Deprimare

� Fermitate/Hotãrâre/Siguranþã etc.

Pasul 2: Apoi, din lista întocmitã de grup sunt selectate

8-12 emoþii, sentimente ºi atitudini care urmezã a fi înscrise

fiecare pe câte un bileþel, iar bileþelele sunt aºezate pe masã,

la întâmplare, cu faþa nescrisã deasupra.

Pasul 3: Dupã un criteriu oarecare (alfabet, vârstã, zodie

etc.), se stabileºte ordinea în care persoanele din grup vor

face lectura unuia din textele ce urmeazã a fi convenite la

pasul urmãtor.

Pasul 4: De comun acord, grupul alege textele ce

urmeazã a fi lecturate de jucãtori. Textele pot fi alese

absolut la întâmplare, ca mici fragmente dintr-o prozã

oarecare. De regulã, cad mai bine textele cu dialoguri,

eventual rupte dintr-o poveste cunoscutã de mai toatã

lumea.Pasul 5: Prima persoanã în ordinea convenitã la pasul 3

începe lectura unui text, la alegere. În timpul lecturii, pe

rând, ceilalþi membri ai grupului ridicã câte un bileþel de

pe masã ºi îl aratã lectorului. Acesta, indiferent de con-

þinutul textului, are obligaþia sã-l citeascã simulând c^t mai

fidel cu putinþã trãirea emoþiei, sentimentului sau atitudinii

înscrise pe bileþel.

Pasul 6: Comentarii ºi concluzii în grup.

Page 22: Vocea - antrenamentul vorbirii

ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE28

Exemplu:Ultima datã când am exersat acest joc la un training înprogramare neuro-lingvisticã, mi-a cãzut urmãtorul fragmentdin povestea Greuceanu. Sentimentele ºi emoþiile solicitatepe bileþelele arãtate în timpul lecturii au fost aproximativcele înscrise în paranteze:

(duioºie)�ªi se luptarã ºi se luptarã, pânã ce ajunse vremea lanãmiezi ºi ostenirã. Atunci trecu pe deasupra lor un corbcarele se legãna prin vãzduh ºi cãta la lupta lor. Vãzându-l,zmeul îi zise:

(ironie)� Corbule, corbule, pasãre cernitã, adu-mi tu mie un ciocde apã ºi-þi voi da de mâncare un voinic cu calul lui cu tot.(urã)Zise ºi Greuceanu:� Corbule, corbule, mie sã-mi aduci un cioc de apã dulce,cãci þi-oi da de mâncare trei leºuri de zmeu ºi trei de cal.(fricã)Corbul aduse lui Greuceanu un cioc de apã dulce ºi,împuternicindu-se el, unde ridicã, nene, o datã pe zmeu ºi,trântindu-mi-l, îl bãgã în pãmânt pânã la gât.(tandreþe/alint)

� Spune-mi, zmeule spurcat, unde ai ascuns tu soarele ºiluna, cãci nu mai ai scãpare din mâna mea. ªi de nu-mi spui,eu tot le voi gãsi ºi capul reteza-þi-l-voi�.

Page 23: Vocea - antrenamentul vorbirii

VOCEA. ANTRENAMENTUL VORBIRII 29

Încheiem capitolul dedicat limbajului paraverbal cu patru ideiasupra cãrora meritã sã mai meditãm:

� abilitatea de a vorbi este o condiþie a succesului în aproapeorice domeniu;

� puterea cuvintelor, asupra cãreia ne vom opri într-un altcapitol, se destramã sau se întoarce împotriva noastrã, dacãvocea care le rosteºte este lipsitã de abilitãþi;

� ceea ce NU spunem poate fi, adesea, mai conving\tor decâtceea ce spunem;

� ceea ce spunem e mult mai puþin important decât felul cumspunem.

Antrenamentul nr. 7

Noi lecturi din cartea cu poveºti

Scenariul ºi recuzita acestui antrenament sunt o copie

(in)fidelã a celui precedent. Pe rând, fiecare jucãtor va citi

din cartea cu poveºti, dupã ce va decide singur în ce stare-

-resursã (emoþie, sentiment sau atitudine) se va afla în timpul

lecturii.Indiferent de conþinutul textului, jucãtorul citeºte ºi simu-

leazã c^t mai fidel cu putinþã trãirea pe care ºi-a ales-o,

întorcând cartonaºul cu faþa în jos, pe masã.

Auditoriul începe sã �ghiceascã� starea-resursã în care

se aflã cititorul ºi, în liniºte, o indicã prin ridicarea unui

cartonaº pe care este înscrisã aceasta.

Page 24: Vocea - antrenamentul vorbirii

ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE30

d De ce suntem mai atenþi la cuvinte?Descoperiri recente în materie de inteligenþã emoþionalã acrediteazãideea cã omul ar avea douã minþi: o minte care gândeºte ºi unacare simte (Goleman, 1990).

Limbajul verbal, codificat în cuvinte, pare a fi adresat aproape înexclusivitate minþii care gândeºte. Sensul denotativ al cuvinteloreste procesat digital, la rece, la nivelul cortexului cerebral. Doarunele sensuri conotative ºi semnificaþii abisale ale cuvintelor potangaja senzorial ºi emoþional alte zone din creier, la nivel vizual,auditiv sau chinestezic.

În schimb, limbajul vocii ºi cel al trupului sunt adresatepreponderent minþii care simte ºi par a fi procesate la nivelulunor formaþiuni mai primitive, mai reptiliene sau cel mult pre-corticale ale creierului. O anumit\ parte din mesajul nonverbalpare a fi procesatã numai la nivelul nucleului amigdalian, fãrãparticiparea conºtientului.

Altfel spus, comunicarea verbalã (cuvintele) invadeazã nivelulconºtient al psihicului ºi ne obligã sã o conºtientizãm, în timp cecomunicarea nonverbalã alunecã oarecum în afara conºtientului.Într-o manierã simplistã, poate, acest mod de procesare a comu-nicãrii în creierul nostru explicã întrucâtva tentaþia de a neconcentra pe cuvinte ºi de a neglija restul comunicãrii. ªi asta înciuda faptului cã acest �rest� al comunicãrii este cel care neinfluenþeazã deciziile ºi comportamentele.

Antrenamentul nr. 8Confidenþial

Dacã vrei sã experimentezi incredibila putere a vocii ºi atonului (parental), fie ºi într-o situaþie oarecare, spune pur ºisimplu cea mai mare prostie care-þi vine în minte folosind unton cât se poate de serios! Dacã-þi iese tonul potrivit, vei fisurprins, chiar stupefiat, cât de puþine persoane din anturajvor îndrãzni sã te contrazicã.


Recommended