VÂNĂTORULȘIȘIȘI PESCARULROMÂN ROMÂNROMÂNagvps.ro/docs/revista/2014/04/vpr042014.pdf ·...

www.agvps.ro

PESCARULVÂNĂTORUL

ROMÂNROMÂN

ȘIȘI

PESCARULVÂNĂTORUL

ROMÂN

ȘI

Norvegia, pescuit la tot pasul

36

ANUL MMXIV • NR. 16

APRILIE

Vânătoareaîncotro?

3

Odată, la cocoși de munte

10

Pe malul apei, la vreme de Prier

34

REDACȚIADirector general

Dr. Ing. Neculai ȘelaruRedactor-șef

arh. Mugurel IonescuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel NeaguLayout/Design

CREADifuzare

Ing. Mariana Cristache

CONSILIUL ȘTIINȚIFICAcad. Dr. Dan MunteanuAcad. Dr. Atilla KelemenDr. Ing. Nicolae GoiceaDr. Ing. Vladimir Talpeș

Redacția și administrațiaBucurești - Calea Moșilor nr. 128,

Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected] 1582 - 9650

Manuscrisele destinate tipăririi vor fi de preferință înformat digital. Publicate sau nu, ele nu se înapoiazăcolaboratorilor. Articolele publicate nu angajează

decât responsabilitatea autorilor lor și nu reflectă înmod necesar opinia radacției. Reproducerea oricărui

material fără acordul redacției este interzisă.

Nr. 16 /APRILIE 2014ANUL MMXIV • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTA NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

12 38

10 34

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintă

Președinte: Mugur Constantin Isărescu, Director General: Neculai Șelaru; Vicepreședinți:Florin Iordache (Olt, Dolj); Atilla Kelemen (Bistrița, Harghita, Mureș), Teodor Bentu(Giurgiu, Asociații de pescari sportivi); Membri: Dorin Calciu (Alba, Arad, Hunedoara), ilip Georgescu (Argeș, Teleoman), Gabriel Surdu (Bacău, Iași, Vaslui), Teodor Giurgiu(Bihor, Satu-Mare), Horia Scubli (Cluj, Maramureș, Sălaj), Nicolae Goicea (Botoșani,Neamț, Suceava), Ion Antonescu (Vâlcea, Sibiu), Eusebiu Martiniuc (Galați, Vrancea), Ion Vasilescu (București), Florică Stan (Buzău, Dâmbovița, Prahova), Ilie Sârbu (Caraș Severin, Timiș), Valentin Jerca (Călărași, Constanța), Ștefan Stoica (Tulcea), Adrian Duță(Gorj, Mehedinți), Laurențiu Radu (Brăila, Ialomița), Gheorghe Iaciu (Ilfov).

VÂNĂTOARE

3 EDITORIALRecunoașterea păcatului vânătoresc (1)5 ETOLOGIELocuri de rotit8 PE }EAVA PU{TIIDespre braconieri, numai de rău9 CHINOLOGIERecomandare pentru un câine mic cu inimă mare10 DE SEZONOdată, la cocoși de munte12 DE SEZONIepurele - trecut, prezent și… viitor14 MUNI}IESAUVESTRE produce noi cartușe decarabină cu gloanțe netoxice16 DIN TERENMăsuri de primăvară în prevenireabolilor la vânat17 CHINOLOGIEParaziții primăverii18 CHINOLOGIERasele bracilor francezi20 REPORTAJDisputa nu i-a fost favorabilă22 AGENDAÎntoarcerea lupului23 AGENDANoi tehnici folosite în managementulpopulațiilor de capră neagră

14 CHINOLOGIECuriozitatea cățeilor25 PLANTE T~M~DUITOAREMerișorul26 Noutăți de prin magazine

PESCUIT

27 PESCUITCe pescuim în aprilie28 AGENDACongresul CIPS - 201429 ALCHIMIA NADELOROptimizarea nadelor30 PESCUIT LA R~PITORNăluca universală32 SPINNINGPrimăvara, cu volbere minnowla avați și cleni34 PESCUIT DE SEZONPe malul apei, la vreme de Prier36 PESCUIT PE MAPAMONDNorvegia, pescuit la tot pasul38 PESCUIT LA MUSC~ ARTIFICIAL~Muscărit de primăvară39 PESCUIT LA MUSC~ ARTIFICIAL~Musca de rusalii40 Noutăți de prin magazine41 MICA PUBLICITATESolunare

Cum am putea judeca acuma,după ce flacăra patimii noastrepentru vânătoare începe a pâl-

pâi, suferințele și moartea atâtor vie-tăți, făptuite cu mâna noastră, de celemai multe ori fără motivații convingă-toare și fără de folos?

Inconștienți de păcatul de care amdat dovadă, am împușcat, în decursulînșelătorului timp, aproape tot ceea ce

APRILIE 2014 | 3

VÅN~TOAREEditorial 3

Locuri de rotit 5Vânătoare în aprilie 10

Iepurele - trecut, prezent și viitor 12Paraziții primăverii 15

Noutăți FACE 22

EDITORIAL

aprilie

Noi vânătorii suntem, chiar dacă nu ne face plăcere să nespovedim, prădătorii cei mai păcătoși de pe pământ.Fiindcă trebuie să recunoaștem, cu mâna pe inimă, căvânăm mai mult din plăcere decât din trebuință. Și să mairecunoaștem cinstit, că nu vânăm întotdeauna în deplinăsportivitate. Mai ales atunci când suntem singuri, cuarmele noastre ultra performante, cu tot felul dedispozitive auxiliare permise sau interzise la vânătoare, laadăpostul întunericului nopții ori cu câinii noștricredincioși, care nu știu să vorbească și să ne deconspire.

Recunoașterea păcatuluivânătoresc (I)NECULAI ȘELARU

VÂN~TOAREA ÎNCOTRO?

am putut și pe unde ne-au purtat pașii,la noi, în alte țări și pe alte continente.Am adunat astfel, treptat-treptat încasă, o mulțime de trofee aparent ne-folositoare, convenționale și neconven-ționale de vânătoare. O mulțime decranii, coarne și blănuri ce se constituieîntr-un decor îndoielnic pentru noi, darlugubru pentru mulți nevânători. Iaratunci când spațiul a devenit neîncăpă-tor și noi am început să conștientizămstatutul de profesioniști, le-am ales șireținut doar pe cele de interes științific,bizare sau foarte valoroase, dobânditecu propria mână. Pe cele foarte valo-roase, provenite de la exemplarele defaună sălbatică cele mai îndreptățite săfie lăsate în viață pentru a procrea.

La senectute, detașați de tensiuneapreocupărilor vânătorești care ne-aucapacitat tinerețea, ne întrebăm, însinea noastră, ce rău ne-au făcut sălbă-ticiunile amărâte pe care le-am ucis,fără număr, fără rețineri, fără remuș-cări și, de cele mai multe ori, fără detrebuință?

Doar acum, când pușca începe sădevină cel mai inutil lucru al hoinăreli-

lor noastre din ce în ce mai greoaie prinnatură, începem să ne punem astfel deîntrebări incomode, să simțim remuș-cări și să avem regrete pentru multe dinfaptele noastre vânătorești, cu care îngenere ne mândream altădată. Fiindcăavem conștiința încărcată și nu neputem amăgi cu gândul că totuși amfost mai buni, mai corecți ori mai spor-tivi decât alții. Cu gândul la extragereadin necesitate a surplusului de animalesălbatice, a unor animale tarate predis-puse pieirii, a unor trofee bizare pur-tate de animale degenerate și a altortrofee achiziționate, crezând că păcatulnostru a fost mai mic în ultima situațieși ar rămâne al celor ce le-au dobânditși înstrăinat în interesul nostru. Fiindcăpăcatele imposturii și minciunii suntaproape la fel de mari precum al ucide-rii, similare unui gen de complicitate lafăptuirea aceluiași rău produs naturiidragi nouă. Dragi, dar într-un mod alnostru, cum nu se poate mai egoist, dea fi.

În fond și la urma urmei, ce mo-tivații am avut și avem pentru avâna? Pentru a curma, mai mult dinpură plăcere atavică și din ce în ce maipuțin etic, fără vreo trebuință concretă,viața atâtor și atâtor vietăți „botezate”de interes vânătoresc?

Dacă oamenii trecutului îndepărtatși nevoiașii zilelor noastre erau și res-pectiv sunt motivați moral și în dreptsă o facă, cu cumpătare și cu gândul laziua de mâine, în scopul hrănirii cucarnea vânatului dobândit și/sau folo-sirii blănurilor acestuia, noi ceilalți,care nici măcar nu apreciem carnea devânat și nu mai folosim nici alte părțidin corpul animalelor vânate (blănuri,coarne etc.), nu avem nici o justificareplauzibilă pentru a le lua viața. Altfelspus, pentru a ucide ființe vii din na-tura înconjurătoare, fără trebuință șifără de folos direct, fără remușcări pen-tru lipsa noastră de sportivitate și fărăregret pentru păcatul făptuit.

De ce o facem totuși? De ce con-tinuăm aparent anacronic săvânăm? Spre ce se îndreaptă vână-toarea?

Iată întrebări extrem de incomodepentru vânătorii contemporani, la cares-au încercat fel de fel de răspunsuri li-niștitoare în timp, dar niciodată sufi-cient de complete și convingătoarepentru noi și pentru restul societății,mai ales a celei rupte de realitățile ru-rale.

Întrebări la care riscăm și altfel derăspunsuri, în numerele ce urmează.

Recunoașterea păcatului vânătoresc

VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN4 |

APRILIE 2014 | 5

Cocoșul de munte ETOLOGIE

Locuri de rotitCONTRIBUȚII LA CUNOAȘTERE…M. GEORGESCU

Locuri de rotit, „roate” sau pur și simplu „bătăi”, noțiunea definește acel loc tainic,destinat păsării venite neschimbată din epoca glaciațiunilor. De fiecare dată, pășeamîntr-un astfel de loc, într-o desăvârșită liniște, stăpânit de sfială, aidoma celei pe care osimți când te afli la intrarea într-un templu. Și, de fapt, asta este, un templu în carepasărea – miracol își desfășoară, de milenii, ritualurile pre și intranupțiale. Pe deplinintegrate în limbajul vânătoresc, indiferent de exprimare, sinonimele regionale auacelași înțeles. „Roate”, nu pentru că ar sugera o suprafață de formă circulară, cipentru că acolo rotesc cocoșii, „bătăi”, pentru că acolo se înfruntă cocoșii. Defilările cupenajul înfoiat și etalat, deci „prezentarea” frumuseții fizice, ca și înfruntările – adeseacrâncene – între masculi, au un singur scop, același dintotdeauna pentru toateviețuitoarele: câștigarea atenției, seducția și, în final, acceptul femelei întru împlinireaporuncii firii, de a-și duce seminția mai departe.

L ocuri știute… locuri neștiute.Dacă n-ai mai fost într-un ast-fel de loc, cu greu îți poți ex-

plica de ce aici rotesc cocoșii și nudincolo, deși locurile ți se par identice.Am înțeles asta după mai mulți ani,bântuind prin toți munții în care, pri-măvara, mă purta dorința de a măapropia de pasărea tainică, iar vara oritoamna alte treburi profesionale. Pen-tru că m-am obișnuit de multă vremesă nu caut locurile cu pricina numai înepoca nuntirii cocoșilor, ci ori de câteori aveam un prilej să mă aflu în brâulde pădure din preajma golului demunte. Dar este drept că nu am făcutaceste căutări de unul singur, avândîntotdeauna ca însoțitor, cel puțin câteun pădurar. Așa este rânduiala în sil-vicultură, când faci o deplasare pe te-ritoriul unui ocol silvic, evident îninteres de serviciu, ești insoțit.

Urcând la golul de munte, între sfâr-șitul lunii mai și jumătatea lunii iunie,la obișnuita acțiune de evaluare a cio-poarelor de capră neagră, oricum în-ainte de sosirea turmelor de oi, câtevaceasuri zăboveam în acel brâu de pă-dure ajuns la limita altitudinală. De maimulte ori, vedeam urmele încă lămuri-toare, lăsate în vreun loc nu de mult pă-răsit de nuntași, pe peticele de zăpadăascunse soarelui. Și mai găseam și do-vada că, în molidul acela, aproapeuscat, își petrecuseră nopțile mai multegăini, după grămăjoarele de lăsături pecovorașul de mușchi de la baza lui.

Alteori, vara, în jurul stânelor - lacare trebuia verificată „reclamația” fă-cută vreunui urs – nu mai găseam ză-pada cu urmele cocoșilor întipărite, cidoar „vagi urme de găinaț.” Și, câteo-dată, mai găseam și smocuri de pene,încât puteam să-mi dau seama căacolo fusese sfâșiată o găină.

Încet-încet, cu stăruință, am izbutitsă descopăr locuri de rotit pe care nu leștiam, nu numai eu, dar nici însoțitoriimei, uneori vânători bătrâni, alteori ur-mașii lor. Iar cu timpul, răspunsul la în-trebarea „de ce rotesc aici și nudincolo?” începea să se înfiripe. Dar,mai întâi, trebuia să deslușesc asemă-nările dintre toate aceste locuri de rotit.M-am socotit norocos, deoarece aveamla dispoziție o listă destul de lungă a lo-curilor de rotit pe care le călcasem de-a lungul a numeroși ani. Socotindu-le,am ajuns la cifra de …35 de astfel descene ale baletului de primăvară.

Am început să caut aceste asemă-nări în câteva din locurile neștiutepână atunci și am avut bucuria să con-stat că unele erau încă „în funcțiune”.Dar cum de rămăseseră necălcate devânători…? Mai ales pe Valea Dâmbo-viței, unde bătrânii vânători din Rucăr,în lipsa unui drum, făceau totuși maimult de o zi până la locurile care îiatrăgeau în fiecare an. Răspunsul aveasă-l dea Vasile Robu, din faimosulneam de vânători: „…nici taica n-a cu-noscut locul ăsta!... el și alți moșnegi, nupregetau să urce la cocoși nici măcar înajunul Paștilor… dar, mereu, numai înlocurile pe care le păstrau cu sfințenie, odată pe an… Se duceau acolo ca la oslujbă și de bucurie c-au ajuns crestaupe coaja bradului ziua și anul, așa caamintire… iar în anul următor se bucu-rau din nou că au ajuns tot acolo… Erao datină pentru ei, să își păstreze locu-rile, așa că au rămas și destule locuri ne-cunoscute…. Că doar pădurile de peDâmbovița, vedeți dumneavoastră, seîntind pe zeci de mii de hectare…!”. Amgăsit și câteva locuri de rotit desfiin-țate, oricum părăsite, datorită în pri-mul rând tăierilor de pădure și/sauinstalării unor activități omenești pro-fund perturbatoare, la Dracsin, la Mâ-năstirea, ori la Țâbra, în Argeș, oriPuru și Mănăilesele, în bazinul Lotru-lui. Am început, așadar, să deslușesc,în acele locuri de rotit necunoscute,ceva ce puteam compara cu ceea ce vă-zusem în locurile îndeobște cunoscute.Și, astfel, am izbutit să-mi formez im-aginea unui loc de rotit durabil în timpși a condițiilor care să-i confere aceastăperenitate, pe care mi le-am întipăritîn minte, cam în felul umător.

Elementele definitoriiÎn primul rând, pădurea. Într-o

concluzie generală, valabilă pentrutoate locurile cercetate în 6 din cele 7mari bazine hidrografice ale județuluiArgeș (Topolog, Buda+Capra, Râul

Doamnei, Bratia+Râușor, Râul Târ-gului și Dâmbovița+Dâmbovicioara+Ghimbavu), la care am adăugat și ob-servațiile asupra unora din bazinul su-perior al Lotrului, am văzut că toateacele locuri de rotit se aflau în cuprin-sul unor masive forestiere de mariîntinderi, de ordinul a mii de hectare,în puncte situate în zona de limită al-titudinală a pădurii, din vecinătateagolului de munte. Adică între 900 șicca.1.600 m altitudine, diferențelefiind determinate de specificul localorografic și cel zonal al vegetației fo-restiere.

Un alt element, care se regăsea întoate locurile de rotit văzute, a foststructura și vârsta pădurii. Pe scurt,se aflau în păduri bătrâne, pe care lepot numi fără să greșesc rariști de li-mită, care, pe lângă o consistență mairedusă, erau și presărate cu mici po-ieni, din care erau și unele de doar câ-teva zeci de metri pătrați. Compozițiapădurii era cel mai ades reprezentatăde molidișuri pure (bazinul Topolog,Buda+Capra, parțial Râul Doamnei,parțial Dâmbovița), dar și de ameste-cul dintre molid și fag, acesta dinurmă nedepășind altitudinea de 1.400m. Într-o singură zonă am găsit locuride rotit în făgete pure, dar către limitaaltitudinală a fagului (bazinul Lotru-lui, Poiana Arsă). Subarboretul celmai des întâlnit era alcătuit din micipâlcuri de soc și salcie căprească, sco-ruși izolați, iar ca subarbuști foarteevidentă era prezența afinului, iar maiaproape de lizieră își făcea apariția șibujorul de munte (rhododendron),care, de altfel, continua să existe încovoare întinse în golul de munte. Ve-getația ierboasă, nu peste totaceeași, se întindea într-o pătură dis-continuă și cu înălțimi variabile, pânăla cca. 40 cm.

Așadar, după un timp, am înțelesurmătoarele: cele mai statornice lo-curi de rotit se aflau în păduri bătrâneși de mari întinderi, nefragmentate deașezări și activități umane, care asigu-rau liniștea, față de care cocoșul demunte manifestă o preferință exclu-sivă. Consistența scăzută și existențaunor mici goluri, care le da un aspectluminos, făceau posibilă existențaunei vegetații ierboase care adăposteao bogată populație de diferite speciide insecte, fără de care nu ar fi fostposibilă găsirea hranei de către pui(în treacăt fie spus, aceștia își petrec¾ dintr-un ciclu zilnic, în timpul verii,în căutarea insectelor și, mai apoi,către toamnă, a fructelor de afin șibujor de munte).

Durata și funcționalitatealocurilor de rotit

Atât timp cât condițiile enumeratemai înainte se păstrează, locurile derotit își mențin existența și funcționa-litatea. Cocoșul de munte este fidel lo-cului pe care l-a cucerit și apărat și îlva vizita tot timpul vieții sale. Într-unmasiv forestier, de mari întinderi – uncocoș își desfășoară viața pe un teri-toriu să-i spunem vital, în suprafațăde cca. 100 ha. (Catusse, 1999). Nutrebuie înțeles, însă, că acest teritoriueste delimitat și apărat împotriva con-generilor, instinctul său de teritoria-lism manifestându-se doar în limiteleunui loc de rotit. Înfruntările au loc cualți cocoși, proveniți din alte locuri șiaflați în căutarea unor noi oportuni-tăți de împerechere, sau cu cocoși im-aturi-subadulți, care ocupă și ei pozițiiîn locuri dispuse radial în jurul „are-nei”, apărate de un cocoș matur și pu-ternic, cu care își încearcă puterile.Izgoniți de cocoșul „titular”, își cautășansele vizitând alte locuri de rotit.


Locuri de rotit

APRILIE 2014 | 7

Numărul locurilor de rotit dintr-un astfel de spațiu forestier depinde,în primul rând, de mărimea popula-ției de tetraonide de ambele sexe, co-relată și cu calitatea biotopului. Întreaceste locuri există o conexiune esen-țială pentru shimburile genetice și pe-renitatea speciei. Găinile au rolulesențial în această privință, fiind celecare își aleg partenerul pentru împe-rechere, întotdeauna cocoșul adult șiputernic, care a învins și izgonit pe ceimai slabi. Un astfel de cocoș poate fe-cunda până la 80% din găinile pre-zente la un loc de rotit (am număratși 17 găini la un astfel de loc, la Clă-bucet pe Cumpenița, care așteptau cu-minți rezultatele înfruntării).

Un loc de rotit se situează, de re-gulă, în mijlocul celei mai bune zoneîn care iernează cocoșii - cei vârstnici,singuri, iar cei tineri, uneori în gru-puri mici, de 2 – 3 exemplare. Un locde rotit, foarte prielnic femelelor, esteîntotdeauna situat în vecinătateazonei de cuibărit, de regulă pe versan-ții însoriți, unde zăpada dispare mai

repede și unde vegetația ierboasă fa-vorizează reapariția insectelor, condi-ție de bază în hrana puilor.

Cuibăritul se desfășoară la dis-tanța de cca. 1 km față de locul derotit. Supraviețuirea puilor este afec-tată, pe lângă o potențială penurie dehrană, de o serie de dăunători (jderi,vulpi, câini de la stâni, răpitoare cupene) și intemperiile caracteristicezonei și sezonului. Astfel, prădările șiintemperiile fac ca doar 20 – 25% dinpui să atingă vârsta de 6 luni și doar10 – 20% vârsta de un an (Leclercq,1987 și Menoni,1991).

Aceste rezultate, ale unor cercetărimai recente îmi reamintesc discuțiilelungi avute cu marele vânător și sa-vant Marcel A. J. Couturier, la lo-cuința sa din Grenoble, în anul 1969.Timp de zece zile, mai ales în serilepetrecute printre vrafurile de notițe -adunate pentru redactarea monogra-fiilor cocoșului de munte și a celui demesteacăn, la care tocmai lucra –„asezonate” cu câte o generoasă băr-dacă de beaujolais, mă „descosea” pri-

vitor la condițiile arealului carpatic alcocoșului de munte. Iar despre pier-derile naturale ale speciei avea ace-leași concluzii cu cele apăruteulterior, ale altor cercetători. Și pen-tru că este locul, dar cu un sentimentsimplu de satisfacție, neumbrit denicio umbră de infatuare, mărturisescbucuria profesională avută la citareamea în 10 puncte diferite, ca și con-tribuție bibliografică, la redactareacelor două volume și la pagina de în-ceput, destinată generoaselor mulțu-miri aduse colaboratorilor, printrecare m-am regăsit. Aveam doar 35 deani… dar probasem un numai pasiu-nea mea pentru vânătoarea la cocoșulde munte, dar și interesul profundpentru cunoașterea acestei păsări.Două lucruri pe care amfitrionul meude atunci mi-a făcut onoarea să le se-sizeze și să le aprecieze.

* * *Toți cei ce simțim o puternică

atracție pentru acest cutezător cavaleral munților, care a traversat mileniileși a înfruntat mulțimea de vicisitudiniși care, în sfârșit, s-a bucurat de o pe-rioadă de adăpost față de vânătoareala care a fost supus, fără a se cunoaștede fapt adevărata sa situație în raportcu abuzurile de orice fel provocate deom, sper că am apreciat această mă-sură. Dar nu este destul… Îi suntemdatori cu mai mult, cu înțelegerea ba-zată pe cunoașterea cauzelor nefastecare au dus la binevenita măsură res-trictivă, spre a nu le repeta. Și în egalămăsură îi datorăm cunoașterea efec-tivelor reale din arealul carpatic ro-mânesc. Iar o cale pentru aceasta ar ficunoașterea, în primul rând, a tuturorlocurilor de rotit și PROTEJAREA LORÎN TOATE SENSURILE EVOCATEAICI.

Toți cei ce simțim oputernică atracție

pentru acest cutezătorcavaler al munților, care atraversat mileniile și aînfruntat mulțimea devicisitudini și care, însfârșit, s-a bucurat de operioadă de adăpost față devânătoarea la care a fostsupus, fără a se cunoaște defapt adevărata sa situațieîn raport cu abuzurile deorice fel provocate de om,sper că am apreciataceastă măsură.


Argumentul responsabililor arfi droia de braconieri dați pemâna magistraților, acțiune

fertilă asupra infracționalității cinege-tice, care ar fi primit o grea loviturăfiindcă nu ar mai avea cine să o între-țină. Pe linia deja cunoscută, se sus-ține că instanțele lucrează asiduu, așaîși motivează responsabilitatea ceipuși să combată fenomenul, încât îțivine să crezi că flagelul vânătorilorilegale se prăbușește datorită tăvăliriiprin Codul Penal a netrebnicilor careau încălcat legea. În realitate, avemde a face cu un argument gonflabil lamaxim, care ține de patologia indife-renței și inacțiunii față de dezastrulforestier și cinegetic aflat, nu doar sta-tistic, într-o continuă expansiune, ni-cidecum în regres.

Manifestarea oamenilor, o știm cutoții, este complexă, de cele maimulte ori diferită și inedintă, plină demoravuri îndoielnice, dominată dedispreț și rea credință. Pentru foarte

mulți indivizi, legile sunt, așa cumscria Honoré de Balzac, simple „pânzede păianjen prin care muștele mari trecși cele mici sunt prinse.” Printre noitrăiesc oameni mai răi decât arată evi-dențele, fiind în stare să vâneze ani-malele fără rezerve, unele ocrotite delege, neavând teamă de sancțiuni saugrijă de o posibilă cădere socială. Bra-conajul este o boală, o otrăvire a me-diului, o intruziune în spațiul trăirilornormale, al cinismului nealterat șicomportamentului civilizat. Prin ur-mare, pe așa-zișii păzitori ai fonduluicinegetic național nu ar trebui să-i bu-cure neapărat numărul de dosare pe-nale aflate pe rol la instanțelejudecătorești, fiind considerat unmerit absolut în condițiile în care nuse spune nimic despre cine favori-zează braconajul. Trebuie să afirmi căți-ai făcut datoria, prin acțiune, abiaatunci când se constată că vânatul numai pierde din volum, asta însem-nând, în principal, că autorii bracona-

jului, indiferent de natura, poziția so-cială și fapta comisă, devin cazuri izo-late, iar refacerea ecosistemului, cutot ce reprezintă acesta, intră într-ofază de evoluție cantitativă și calita-tivă. A apărut cumva schimbarea înbine și oficialii asociațiilor vânăto-rești, care cred în principii, respon -sabilități, cuviință, vorbesc degeabade întărirea braconajului și de conse-cințele lui nefaste asupa faunei? Dinpăcate, nu se face distincție întrecauze și efecte, de unde ar trebui săînceapă curățenia sistemului de ocro-tire și conservare și de ce amenzile șicondamnările penale, atâtea câtesunt, nu au dat rezultate în ceea ceprivește purificarea morală a vânăto-rilor și, mai ales, a responsabililor re-tribuiți cu bani publici care, nu depuține ori, pactizează cu braconierii,atentând grav la sănătatea fonduluicinegetic.

Am urmărit, ca și alții, cazurile cuvănători prinși la braconaj. Sunt deordinul zecilor în fiecare săptămână.Profesia de ziarist de cotidian centralmă obligă să fiu atent la detalii. Decâte ori aflu că au fost prinși, îmi vinesă întreb: cine sunt indivizii care vâ-nează fără permisiune? Ei bine, mira-rea nu vine de la numărul celor careau capturat sau împușcat animale saupăsări neautorizat, sfiidând legea cubună știință. În definitiv, cine poate săspună exact câți oameni practică bra-conajul în România? Sau la ce valoarese ridică pagubele datorate acestui fe-nomen peri culos? Datele statisticesunt relative, numărul animaleler dis-părute fiind greu de contorizat, avândîn vedere că unii dintre răufăcători,vânători sau persoane care pun cap-cane, toți delicvenți, nu sunt prinși ni-ciodată. Admițând că și la noibraconajul este una dintre cauzelescăderii efectivelor de animale sălba-tice, cu toate că avem legi aspre și or-ganisme ale statului cu atribuțiuni deprotejare a fondului cinegetic, evaluă-rile făcute, de data asta la nivel glo-bal, arată că vânătorile ilegale auprodus un prejudiciu de 19 miliardede dolari.

Dar fiindcă vorbim de oameniinoștri, mirarea subsemnatului nu vineneapărat de la cifre, respectiv de la

Despre braconieri, numai de răuELIADE BĂLAN

Trăim într-o vreme când nu putem găsi răspunsul potrivitla unele întrebări. De pildă, nu știm cum ar arăta terenurilede vânătoare dacă braconajul cinegetic nu s-ar maimanifesta cu atâta forță ca în prezent. Apoi, nu cunoaștemde ce acest fenomen antisocial nu dispare din vocabularulautohton, atâta timp cât autoritatea publică care răspundede silvicultură la nivel central și teriorial dă senzația că arescrupul datoriei împlinite!

Pe țeava puștiiOPINIE

APRILIE 2014 | 9

numărul celor depistați, prinși, încă-tușați, amendați, trimiși în judecatăsau condamnați penal. Uimirea vineîn special de la structura socială a in-divizilor care ajung să comită infrac-țiuni pentru a obține un bun publicprin mijloace ce contravin legilor mo-rale și sociale. Oameni fericiți, stăpânipe soartă, cu venituri babane, asupracărora, aparent, nu apasă nicio umbrăde îndoială, devin figurine de infrac-tori mărunți, dispuși să încalce ordi-nea cu un gest îndreptat împotriva luiînsuși până la urmă. Există pădurari,primari, șefi de ocol silvic, paznici defonduri de vânătoare, afaceriști pri-copsiți, funcționari publici, polițiști defrontieră-braconieri, dovediți cuprobe, care au crezut că lipsa de vigi-lență și inacțiunea autorităților îipoate scoate din necaz, chiar dacă auvânat ilegal sau au închis ochii cândalții piteau animalele împușcate înportbagajele jeep-urilor. Ce să înțelegde aici, că sunt lipsuri secundare câr-dășia și dejecția morală întâlnite launii care pretind că slujesc codul vâ-nătoresc, vânzând preocuparea penimic, fiind părtași la braconajul cine-getic? Braconierii fac prăpăd nu pen-tru că nu avem legi aspre saumagistrați severi, poate unii dintre eicu veleități discutabile, ci fiindcă an-gajații plătiți să păzească terenurile devânătoare au motivații suspecte dinperspectiva stopării abu zurilor maimici sau foarte mari. Poate să spunăpaznicul Fondului de Vănătoare Bo-tiza-Maramureș că a fost vigilent cândbraconierii au împușcat un urs brunde 8 ani, în greutatea de 150 de kilo-grame, pe care cercetătorii montaserăun indicativ GPS-GSM pentru culege-rea unor date în următorii ani? Evi-dent, păzitorul poate să spună orice,cu o singură excepție, aceea că inte-gritatea lui în acest caz a fost zero.

Sunt considerente deloc simpliste,privitor la reprezentarea în teren acelor care ar trebui să înțeleagă căbraconajul poartă în pântece me-tehne, derapaje, slăbiciuni, josnicii,păcate, mârșăvia și prostia unor oa-meni care trăiesc printre noi. Ce pro-porție trebuie realizată între vânătoriicorecți și cei care sărăcesc fondul ci-negetic pentru a avea certitudinea căbraconajul, ca fenomen, poate fi era-dicat și că, astfel, pot fi salvate speciilede animale, ferindu-le de bestialitateabraconierilor? Sensul semantic al cu-vintelor din aforismul „Toamna rân-dunelele pleacă. Rămân ciorile,copleșite de răspundere” ar putea ex-plica de ce braconajul a devenit un fe-nomen ticălos.

Jack Rusell Terrier este orasă de hărțuitori puțincunoscută la noi, eaderivând din grupaterrierilor pe care AbateleJack Russell a început să oselecționeze în jurul anului1800 în Anglia, iar FederațiaChinologică Internațională a recunoscut-o, acordându-istandardul Nr. 345/09.04.2004.

Scopul selectării acestei rase a fostdeterminat de obținerea unui câinemai comunicativ și ascultător față detemperamentul foxterrierilor excesivde agresivi și neascultatori în activită-țile din subteran sau de suprafață,unde sunt independenți.

Jack Russell Terrier, fiind un câineutilizat la vânătorile din subteran(vulpi, bursuci, lapini), cât și de supra-față la vânatul negru (urși, mistreți),unde, pe lângă comportamentul tenacedar prudent, colaborează cu însoțitorulvânător supunându-se comenzilor.Această rasă mai are o varietate denu-mită Parson Russell Terrier, care are otalie mai mică datorită membrelor maiscurte, fapt ce îl avantajează în cerce-tarea galeriilor de lapini.

Ambele rase fiind adaptate șiproliferând mai ales în Australia,unde vânatul de vizuină s-a îmulțitfoarte mult datorită climei și mediu-lui prielnic.

Am folosit acest câine, cu succes,la vânătorile de mistreți, unde, spredeosebire de foxterrieri, nu are nebu-nia și independența acțiunii, fiind maiponderat și ascultător, hărțuind pru-

dent ore bune, evitând ambuscadeleprin distanțe confortabile.

Greutatea medie a unui exemplareste de circa 9-10 kg, corpul fiind mailung decât înalt, cu aspect atletic.Sunt câini de companie ideali, fiindfoarte atașați, mai ales de copii.

În curtea unde există un Jack Rus-sell Terrier nu au ce căuta pisicile, șo-bolanii sau alte ființe nedorite.Avantajul acestei rase, față de copoiși nu numai, este că nu gonește vâ-natul peste munți și văi, încât nuface mult deranj în teren. Mistreții,văzându-i mici, nu se sperie, nici nu-i iau în seamă, chiar dacă hărțuireaînverșunată prin lătrat e persistentă.

La vizuină sunt de neegalat, darriscă să se îngroape, săpând pentrua ajunge la vânat.

În câteva cuvinte, am căutat sărecomand o rasă puțin cunoscută șirăspândită la noi, dar care se repre-zintă cu brio prin calitățile sale și ap-titudinile ce le posedă.

RECOMANDARE PENTRU UNCÂINE MIC CU INIMĂ MAREText și fotografie WALTER DROLL

CHINOLOGIE

Î n urmă cu doar câțiva ani scriamdespre „evantaiele de primă-vară” – referire la cozile păsări-

lor, încercând o paralelă metaforicăîntre vânătoarea la cocoși de muntede la noi și vânătoarea la curcani săl-batici de pe continentul nord-ameri-can. Era un sentiment de împlinire și,în același timp, și o mândrie că aveamși noi o specie la care puteam vânaprimăvara devreme, așa cum vânăto-rii nord-americani au în aprilie vănă-toarea la curcani sălbatici. Cu atât maimult, dacă la canadieni acestă tradițies-a reluat doar cu câțiva ani în urmă,făcându-se eforturi susținute pentrureintroducerea curcanilor sălbatici însudul Canadei și readucerea specieipe lista celor permise la vânătoare, lanoi, puteam să ne mândrim cu tradi-ția ce dăinuia de ani buni de zile, vâ-nătoarea la cocoși de munte.

Reglementări impuseDar, dintr-o dată, totul s-a schim-

bat… De ce ?! Nu am auzit să fievorba despre o eventuală punere înpericol a speciei, nici despre vre-un altraționament fundamentat științific înacest sens. Planurile de recoltă, așacum erau ele, respectau fără doar șipoate principiul gestionării durabile a

resurselor naturale, iar banii obținuțide pe urma vânătorii la această specieaduceau un pic de sprijin domeniului,în acestă perioadă mai puțin produc-tivă din an. Când scriam despre „evan-taiele de primăvară” mă gândeam, cu

naivitate că, într-o zi, poate vom aveași noi și curcani sălbatici pentru vână-toarea de primăvară. Azi însă consta-tăm cu amărăciune că am am rămasși fără ce aveam, fără vânătoarea lacocoși de munte, iar specia figureazăpe lista speciilor de inters vânătoresc,dar… „fără perioadă de vânare”. Astadoar pentru a fi în consens cu regle-mentările în materie primite de lanivel european. O schimbare impusăși implementată, fără nicio încercarede explicare a realității concrete dinteren, trimisă către cei ce au emis re-glementările, sau vre-o argumentareîn favoarea menținerii sezonului devânătoare, dovedit a fi un fenomenechilibrat și bine armonizat cu dina-mica efectivelor speciei, fapt doveditde altfel în timp prin existența și per-petuarea speciei, fără probleme, înarealul existent în țara noastră.

Pe bandă rulantăȘi pentru că nu ar fi fost deajuns,

surprizele au continuat în aceeași notăși am asistat din nou, cu uimire, cumsezonul la gâsca de vară, gârliță mareși la rațele mari s-a scurtat dramatic,cu mai bine de o lună de zile. Ca pebandă rulantă, pentru a fi din nou înconsens cu europenii, s-a decis oprirea


Vânătoare în aprilieDE SEZON

Odată, la cocoși de munteText și fotografie MAC

Cu ceva timp în urmă, în aprilie începeam pregătirile pentru urcușul la munte. Luna luiPrier aducea deschidera la cocoși de munte și însemna, practic, pentru mulți dintre noi,începutul noului sezon de vânătoare. Așa stăteau lucrurile cu nu mai mult de câțiva aniînainte. Lucrurile s-au schimbat însă drastic și acest sezon de vânătoare nu mai există…

APRILIE 2014 | 11

vînătorii încă din luna ianuarie, toc-mai când iarna, la noi în țară, este întoi, iar în ultimii ani și în februarie amavut geruri și zăpezi cum numai buni-cii noștri au avut ocazia să vadă. Săpui problema începutului împerecheriiși a migrației la aceste specii la timpulcând zăpada ajunge să acopere casele,când gerul coboară temperaturile laminus 20 de grade, iar gheața pe bălțiși lacuri atinge pe alocuri 30 de cmgrosime, pare un lucru de-a dreptul deneînțeles.

Ce efect practic au aceste măsuri încondițiile concrete despre care vor-bim, nu este greu de întrezărit. La co-coși, lipsa personalului responsabil cuvânătoarea și a vânătorilor în teren,deschide cale liberă braconajului. Li-niștea muntelui nu înseamnă neapăratși liniștea păsărilor. Acestea devinpractic mult mai vulnerabile în fațacelor ce nu țin cont de lege. Nu țineauei cont nici înaite, darmite acum, cândnu mai este practic numeni de care săse ferească în teren.

Voci care se fac auziteÎn ultimul timp însă reglementările

impuse țărilor europene pe linie de vâ-nătoare, fără studii de fundamentareștiințifică, au devenit subiectul unordezbateri care vin să demonstreze ne-cesitatea analizei aprofundate a aspec-telor privind condițiile concrete,existente în fiecare țară. Devine totmai evident că, abia apoi, după efec-tuarea studiilor și ținând cont de rea-litatea specifică din teren, pot fielaborate măsuri specifice, pe zonebine delimitate geografic și nu la gră-

madă, așa cum s-a procedat inițial.FACE – Federația Europeană a Aso-

ciațiilor pentru Vânătoare și Conser-vare, este o organizație care a reușit săunească și să facă auzite părerile vâ-nătorilor și ale celor interesați și carelucrează direct sau indirect cu acestdomeniu, și are deja un dialog cu fac-torii decidenți la nivel european.

Deschiderea și atenția, pe careFACE o promovează, readuc speranțaîntr-o revizuire a reglementărilor exis-tente în domeniul vânătorii și al con-servării speciilor de interes vânătoresc,la nivel european. Dacă pentru mo-ment carnivorele mari sunt în centrul

atenției, înclinăm să credem că, într-ozi,va veni și rândul păsărilor migra-toare - gâștele și rațele mari și, de cenu, și reluarea dezbaterilor privind co-coșul de munte.

Până atunci însă, putem continuasă urcăm la munte, doar cu binoclul șiaparatul foto. Putem păstra tradiția șisentimentul că, la vreme de Prier, nuam uitat nici de „cavalerul negru” culuciri oțelii în pene ori de glasul săuinconfundabil și nici de frumusețea șimăreția peisajului natural și a păduri-lor de conifere ce înveșmântează cudărnicie muntele…!

Ingrediente: un cocoș de munte,100 ml de coniac sau rom, 100 g deslănină/bacon, 50 g de unt, pipernegru boabe, ½ linguriță de cimbru, ofoaie de dafin, 2-3 cepe întregi

Preparare: ținem cocoșul în pene2-3 zile la rece, în cămară, curățat deintestine și gușă, după care îl curățămde pene și îl trecem prin flacără despirt pentru a se arde tuleiele. Se

stropește cocoșul pe dinafară și pe di-năuntru cu coniac sau rom, după pre-ferință, și se învelește în fâșiile deslănină/bacon care se leagă de jurîmprejur pentru a ne se desprinde. Sedă la cuptor până se rumenește ușor,după care se scot feliuțele de slănină.Se stropește cocoșul atât în interior,cât și pe exterior, cu vinul alb și seadaugă în tavă untul, piperul, foaia

de dafin, cimbrul și cepele întregi,eventual crestate. Se lasă la cuptordin nou până se rumenește bine, timpîn care se unge de câteva ori cu sosuldin tavă. Se servește firbinte, even-tual cu garnitură de ciuperci mari-nate, salată de sfeclă roșie și hrean.Un pahar de vin roșu, sec-demisec,shiraz, pinot noir, va da un plus desavoare bucatelor. Poftă bună!

FRIPTURĂ DE COCOȘDE MUNTE CU CONIACȘI SOS DE VINGastronomie vânătoreascăNANA NINA

O REȚETĂ AȘA CUM SE PREPARA ODATĂ…

A colo, pe ultima stradă cătrevest, locuiește nea Sandi Ie-novan. Dincolo de grădina

casei sale mai este o leacă de câmp,apoi Serbia. Se însera. L-am găsit penea Sandi, mărunt și adunat la trup,cu nasul lung și subțire, cu ochii albițide cataracte, stând pe bancă la stradă.Singur și adâncit în gânduri. Oare ceputea fi în acele gânduri?

Ne-am înghesuit lângă el pebancă, i-am urat la mulți ani, căci neaSandi a împlinit 90, și am stat puținla povești. Era să-l întreb, dar n-amapucat. Mi-a spus el: „Într-un an auvenit niște vânători de la București. Amîmpușcat atunci cu ei 600 de iepuriîntr-o zi. Cel mai mult am împușcat, euîntr-o zi de vânătoare, 43.”

Mai apoi eu am plecat din țară.Nu mult după aceea, am primit de laprieteni înștiințare că se pregătește unOrdin al ministrului delegat pentruape, păduri și piscicultură, privindadoptarea de măsuri pentru ameliora-rea și protecția populației de iepure-de-câmp (Lepus europaeus) din România,pe care îl supune dezbaterii publice.Fără îndoială, proiectul de ordin a fostgenerat de inițiativa AGVPS (veziAdresa 217/17.02.2012), pentru care

semnatarii merită toată lauda. Ur-mează câteva opinii pe forumurile vâ-nătorești.

Întâmplarea face că eu, începândcu anul trecut, tocmai m-am avântatla încropirea unui „studiu” (sau să-izicem compilație de date?) despre ie-pure, la fel cu cel recent finalizat des-pre fazan (pe care îl puteți accesa laadresa: http://www.scribd.com/doc/195331296/Fazanul-Ecologie-si-Gos-podarire-Castiov).

La vremea când am început lucrulla „fazan”, situația iepurilor se pre-zenta destul de bine, astfel încât amabordat întâi fazanul, pentru că răs-punde cel mai bine și cel mai rapid lamăsurile de gospodărire. Dacă știam ceurmează, probabil că acum aveam „ie-purele” finalizat.

Deci, fiind totuși „în temă” cu ce seîntâmplă, după citirea unei multitudinide publicații despre iepure, mi-am aș-ternut propriile „comentarii publice”,pe care le-am trimis persoanei de con-tact indicate, din Departamentul pen-tru Ape, Păduri și Piscicultură –Direcția Management al Resurselor Fo-restiere și Cinegetice, precum și ocopie către AGVPS. De unde domnulȘelaru mi-a răspuns printr-o amabilă

invitație la conlucrare profesională îndomeniul preocupărilor comune.

Iată-mă, așadar, alături de cei cedoresc cu adevărat un reviriment al si-tuației iepurelui de câmp în România.

Căutând modalități de rezolvare aimpasului, am ajuns cu întrebarea laprof. dr. Klaus Hacklander, care și-a în-ceput răspunsul astfel: „...îmi pot închi-pui situația disperată din țara ta…”(între noi fie vorba, eu nu cred că-șipoate închipui).

Ce anume susține prof. dr. KlausHacklander, veți constata mai jos,dintr-o evoluție istorică prezentată gra-fic – după Stephen Tapper și NicolaParsons, în „Mammal Review” – vol.14.2/1984 – și comentată convingătorde aceasta.

În prezentarea sa, Hacklander areexact același fel de clopot, care relie-fează în partea stângă o agricultură ex-tensivă, cu terenuri nedesțelenite, carenu puteau susține populații abundentede iepuri. Aceasta fiindcă cultura agri-colă produce mai multă hrană și mainutritivă decât stepa.

Pe la 1870-1930, agricultura sepractica în sistem extensiv. Tarlalelecultivate erau pe suprafață mică (5 ha) și în general proprietarul (fer-


STUDIU

Într-o frumoasă zi de toamnă, nu de mult, ne-am adunat din nou. Am călcat arăturiledin ce în ce mai dezamăgiți. Aceleași arături, în aceleași locuri unde, în mod normal, arfi trebuit să sară iepurii. Au sărit mult prea puțini. La sfârșit, când ne-am găsit cu toțiila un loc, la capăt de holdă, le-am spus: „Băieți, situația nu este gravă, este disperată.”Seara, m-am strecurat pe nesimțite afară, am chemat doi prieteni, am înhățat uniepure (noroc că musafirii nu și i-au luat) și am mers la Vălcani.

Iepurele – trecut, prezentși… viitorFRANCISC CASTIOV

mierul, la noi țăranul) cultiva 1/3 încultură de toamnă, 1/3 în cereale devară și lăsa 1/3 teren „la odihnă”. Decipractica rotirea culturilor. Acest sistemasigura un habitat excelent pentru ie-pure, atât ca hrană cât și ca adăpost,fiindcă iepurele este o specie fidelă lo-cului de trai care nu se deplasează maimult de 500 m zilnic, între locul dehrană din timpul nopții și covrul deodihnă din timpul zilei.

Peisajul arăta, pe atunci, precum înimaginea nr. 1.

Începând de prin anul 1960, agri-cultura începe să fie practicată în sis-tem intensiv, cu mecanizare șichimizare din ce în ce mai pronunțate,după cum cunoaștem cu toții, pentrucă, în ultimii ani să predomine mono-cultura pe spații întinse, așa încât pei-sajul arată precum în imaginea nr. 2.

După afirmațiile lui Hacklander,coroborate cu afirmațiile altor cerce-tători din mai multe țări europene,cauza de bază care a determinat decli-nul populațiilor de iepuri este tocmaiaceastă intensificare a agriculturii însistem de monocultură. Desigur, ni-meni nu contestă că o serie întreagăde factori afectează populațiile: prăda-rea, clima, braconajul, bolile, paraziții,lipsa hranei în iernile grele, iar măsu-rile ce se pot lua pentru atenuarea im-pactului acestor factori pot fiîntotdeauna de ajutor. Problema con-stă însă în faptul că, fără a considerala justa valoare cauza principală, cele-lalte măsuri nu au putința de a reme-dia situația. Pe forum, cineva spunearecent: „iepurele este un supraviețui-tor, populațiile fluctuează, și numericîși va reveni…” Iepurele este un supra-viețuitor și nu va dispărea total, pre-cum dropia. Pe noi nu ne satisface însăiepurele supraviețuitor, când pentrusupraviețuirea lui se va da ordin deoprire a vânării pe 2-3 ani, care nu varezolva bineînțeles nimic. Noi avemnevoie de iepuri în densități de 40exemplare/100 ha în toamnă, din caresă putem împușca 10 în mod susținut,în fiecare iarnă.

APRILIE 2014 | 13

După afirmațiile lui Hacklander,

coroborate cu afirmațiilealtor cercetători din maimulte țări europene, cauzade bază care a determinatdeclinul populațiilor de iepuri este tocmaiaceastă intensificare a agriculturii în sistem de monocultură.

Imaginea unui teren agricol cultivat, caracteristica perioadei 1870-1930

Imaginea unui teren agricol ocupat cu monoculturi

60

În 1910 s-au recoltat 52 iepuri/100 ha, recolta totală fiind în jur de 8400!!!

50

40

30

20

10

0

1800

1810

1820

1830

1840

1850

1860

1870

1880

1890

1900

1910

1920

1930

1940

1950

1960

1970

nu

măr

med

iu d

e ie

pu

ri îm

pu

șcaț

i/100

hec

tare

Numărul mediu de iepuri împușcați/100 ha între 1780 și 1980pe proprietatea Holkham din Anglia care a avut 16.200 ha până la 1940și 9.700 ha după 1940.

1

2

Î n anul 2010, începând colabora-rea cu firma Thifan Industrie,Sauvestre a produs și primele

cartușe pentru carabine, gloanțeleconstând dintr-un aliaj de metale ne-feroase fără plumb. Ele se numescSauvestre F.I.P (Flèche Interne Portée).Au fost produse 3 familii de modele,fiecare pentru câte o metodă diferităde vânătoare: la goană, la dibuit și cuexpansiune întârziată pentru Safari.Toate sunt destinate vânatului mare,de la căprior până la marile antilopeafricane, alegând calibrul potrivit.

Gloanțele F.I.P. au o mare puterede stopare, precum și o înaltă precizie.Văzute în secțiune longitudinală, eleau un spațiu cilindric axial gol, cu unorificiu în vârf, prin care se introduceo tijă din oțel inox de mare rezistență.Aceasta străbate fără ricoșeturi desișu-rile și părțile cele mai dure din corpulvânatului.

Gloanțele pentru goană și dibuit(Fig. 1) au un orificiu anterior conic,cu marginea tăioasă, care găureșteblana vânatului, permițând scurgereasângelui, apoi inițiază expansiuneaglonțului. Pe măsură ce acesta pă-trunde în corp, tija rigidă menține de-formarea lui treptată în formă deciupercă, fără a provoca desprindereade schije în porțiunea principală a ca-vitației.

Gloanțele F.I.P. EXPR (ExpansionRetardée), destinate vânatului mareexotic, au marginile orificiului îndoitespre interior, lăsând afară vârful tijeidin oțel, iar expansiuna și eliberareaenergiei au loc numai după penetrațiaadâncă în masa musculară. La exte-rior, gloanțele pot avea una sau maimulte adâncituri inelare, menite să re-ducă suprafața de frecare cu ghinturilețevii și ancrasarea acestora, ca și pier-derile de presiune și abaterile stan-dard ale vitezei inițiale.

Inventatorul Jean Claude Sauves-tre anunță că „își rezervă dreptul de amodifica în orice moment și fără prea-viz caracteristicile produselor sale”. Înmartie 2014, când am scris articolul,acestea se vindeau în 29 de state dinEuropa, incluzând și România.


GlonțMUNI}IE

SAUVESTRE produce noi cartușe de carabinăcu gloanțe netoxiceMATEI TĂLPEANU

Firma franceză Sauvestre este cunoscută pentruproiectilele în formă de săgeată, numite B.F.S. (BalleFlèche Sauvestre), având stabilizatorul cu 4 aripioarerigide, care le asigură o traiectorie razantă și preciziachiar la distanța de 100 m. Corpul subcalibrat, din plumbsau – recent - dintr-un aliaj de metale neferoase, are petoată lungimea un nucleu din oțel inox și este inclus într-un sabot. Acum se produc și proiectilele B.F.F.(BalleFlèche Flexible) fără nucleul rigid, deformarea și șoculfiind mai rapide și puternice.

1

Gloanțele F.I.P. pentru goană(Fig. 2) au performanțele cele maibune de stopare la distanțe mici șimedii-scurte, până la cel mult 300 m.Au forma mai puțin aerodinamicădecât cele pentru dibuit și orificiul dinvârf este mai larg. Sunt oferite 23 de

calibre: 270 Win., 270 Win.ShortMag.,7-08 Rem., 280 Rem., 7x57 R,7x64, 7x65 R, 7mm Rem. Mag., 30-06Sprf.(de 11,26 g și 8,76 g), 300 Win.Mag., 300 Win.Short Mag., 300Weath. Mag., 30 R.Blaser, 8x57 JRS,8x68 S, 35 Whelen, 9,3x62, 9,3x74 R.,

375 H&H Mag., 404 Rimless.Nitro.Ex-press., 458 Win.Mag., 458 Lott.

Firma Sauvestre dă și tabelul balis-tic al calibrelor F.I.P. pentru goană,din care am ales 8 calibre mai uzualeîn Europa.

Lungimea țevii ghintuite: 61 cm.

Gloanțele F.I.P. pentru dibuit(Fig. 3) au performanțele cele maibune de stopare la distanțe de tirmedii-lungi și mari. Forma lor estemai aerodinamică decât a celor pen-tru goană, grație bazei tronconice și aogivei foarte alungite. Orificiul din

vârf este mai mic, totuși inițiază rapidexpansiunea în formă de ciupercă. Ca-libre oferite: 270 Win., 270 Win.ShortMag., 280 Rem., 7x57 R, 7x64, 7x65R, 7mm Rem. Mag., 300 Win. Mag,.300 Win. Short Mag., 30 RBlaser,300 Weath. Mag., 30-06 Sprf..

Reproducem tabelul balistic algloanțelor F.I.P. pentru dibuit, oferitde producător, scurtat la 8 calibre șisimplificat de noi.


APRILIE 2014 | 15

270 Win 8,15 870 744 627 522 3085 2256 1602 1111 165 -4 +3,9 -6,1 -41,37mmR.M 8,55. 950 803 665 543 3859 2257 1891 1261 178 -4 +3,9 -3,5 -337x64 9,55 830 711 602 505 3290 2414 1730 1218 160 -4 +3.95 -7,6 -46,5300 W.M. 10,60 920 785 659 546 4486 3266 2302 1580 175 -4 +4 -4,1 -35,130-06 Sprf. 11,26 810 693 587 491 3694 2704 1940 1357 155 -4 +3,9 -8,8 -50,38x57 JRS 12,40 705 603 511 428 3082 2255 1619 1136 138 -4 +3,6 -16 -73,7 9,3x62 16,25 760 649 550 459 4693 3423 2458 1712 147 -4 +3,7 -12 -60,59,3x74R 16,45 710 603 507 422 4146 2991 2115 1465 140 -4 +3,6 -16 -74,4

Calibre Greutate Viteză (m/s) Energie (Joule) DRO Înălțime glonț (cm)GOANĂ (g) 0 100 200 300 0 100 200 300 (m) 0 100 200 300

270 Win 8,15 900 814 730 650 3301 2700 2172 1722 178 -4 +3,96 -2,96 -28,37270 WSM 8,15 890 810 733 659 3228 2674 2189 1770 177 -4 +3,97 -3,07 -28,447mmR.M. 8,35 950 858 769 682 3768 3074 2469 1942 188 -4 +3,85 -1,5 -23,57x64 9,40 830 757 686 619 3238 2694 2212 1801 168 -4 +3,95 -5,2 -35,37x65 R 9,40 815 744 675 610 3122 2602 2142 1749 164 -4 +3,95 -5,6 -37,3300 W.M. 10,95 920 842 766 692 4634 3882 3213 2622 184 -4 +3,9 -2 -24,8300 WSM 10,95 925 852 780 710 4685 3975 3331 2760 186 -4 +3,85 -1,8 -23,630-06 Sprf. 11,10 810 739 670 605 3642 3031 2492 2032 164 -4 +3,95 -6,1 -38,1

Forma lor mai aerodinamică le permite un plus de viteză și de energie la 200 m și 300 m, ca și o cădere mai mică față delinia de ochire la 300 m, în comparație cu gloanțele F.I.P. pentru goană.

375 H&H 16,60 820 739 660 587 5581 4533 3616 2860 163 -4 +3,95 -6,1 -38,9

Calibre Greutate Viteză (m/s) Energie (Joule) DRO Înălțime glonț (cm)DIBUIT (g) 0 100 200 300 0 100 200 300 (m) 0 100 200 300

Calibre Greutate Viteză (m/s) Energie (Joule) DRO Înălțime glonț (cm)EXPR (g) 0 100 200 300 0 100 200 300 (m) 0 100 200 300

Gloanțele F.I.P. EXPR (Fig. 4)pentru Safari la antilopele mari afri-cane, sunt acum reprezentate numaide calibrul 375 H.&H. Magnum.

Notăm că acest calibru este propus șila gloanțele F.I.P. pentru goană, cudate balistice externe apropiate, dardupă impactul cu vânatul expansiu-

nea întârziată lungește canalul și lăr-gește cavitatea principală.


2

3

4

Ploile de toamnă spală terenulde germenii eliminați de vâna-tul bolnav, acțiune completată

și de căderea frunzelor, care acoperădejecțiile eliminate, evitând contactulacestora cu alte animale din teren.Sub stratul de frunze, în paralel cudescompunerea, se realizează și dis-trugerea surselor de contaminare. Ză-pada căzută accelerează procesul dedescompunere a frunzelor și limiteazăun timp contactul vânatului cu solulcontaminat. Sursele de hrană ale vâ-natului, în lunile de iarnă, sunt con-stituite mai mult din furajeleadministrate, în instalațiile de fura-jare considerate nepoluante chimic,microbian sau parazitar.

În terenurile agricole, asanareasurselor de îmbolnăviri este asiguratăde lucrările efectuate prin arături șiînsămânțări.

Acțiunile din natură, de asanare aterenurilor contaminate de germeniimicrobieni-virali-parazitari, comple-tate cu activitățile umane de adminis-trare a medicamentelor preventive -antimicrobiene, vaccinuri și antipara-zitare în lunile de iarnă – asigură

ajungerea în primăvară a unui vânatviguros și cu un rol foarte redus de re-zervor de boli infecto-contagioase, înspecial parazitare.

Sursele de îmbolnăvire a vânatu-lui, de infectare și de infestare (para-zitare), le constituie primăvaraanimalele domestice scoase la pășu-nile pe terenurile de vânătoare. Im-pactul și transferul de boli de laanimalele domestice la cele din naturăse poate reduce și evita prin acțiuni sa-nitar-veterinare de vaccinare și depa-razitare aplicate în localități îna inte descoaterea acestora pe pășuni.

Proprietarii de animale domesticescoase la pășuni vor confirma, princertificate sanitar-veterinare, dețină-torilor fondurilor de vânătoare, acțiu-nile efectuate în localități - devaccinare, tuberculinare, deparazitarespecifice pentru fiecare specie - oi,vite, câini. Deținătorii fondurilor devânătoare vor urmări și insista pentruefectuarea, de către serviciile sanitar-veterinare, a măsurilor de prevenire abolilor la animalele domestice, acțiunice sunt și în interesul proprietarilor.

O măsură preventivă, de limitarea extinderii bolilor la vânat, o consti-tuie amenajarea pe pășunile pe carestaționează animalele domestice, depuțuri seci, ce constituie locuri de de-pozitare a cadavrelor și a organelorrezultate de la animalele domesticesacrificate. Puțurile seci se pot realizacel mai simplu din tuburi din beton cuun diametru minim de un metru si cuo înălțime cel puțin de 1,5 m, îngro-pate în sol și acoperite, în perma-nență, cu un capac de beton.Degradarea materialelor depuse seasigură prin clorura de var, eventualcu motorină care, prin ardere, duce lacarbonizarea acestora.

Acțiunile efectuate de natură, deasanare a bolilor la vânat, completatecu cele umane, vor limita în viitor pre-zența tot mai redusă a acestora atât laanimalele domestice cât și la vietățiledin natură.

Un rol important în prevenirea bo-lilor la vânat, îl are și colaborarea per-manentă între proprietarul animalelordomestice, staționate pe pășune, cudeținătorul fondului de vânătoare șicu medicul veterinar din zonă.


DIN TEREN

Lunile de iarnă constituie un examen dur pentru existențavietăților naturii, inclusiv pentru vânat, finalizat prinscoaterea din inventar a multor exemplare debile sau cuafecțiuni cronice. Rămân în viață vietățile viguroase, cuintensități mai slabe de parazitare. În paralel cueliminarea vietăților debile, afectate de diferite boli, înnatură se efectuează și un proces de asanare a mediuluide germenii unor boli existente pe teren.

Măsuri de primăvară înprevenirea bolilor la vânat Text și fotografie V. NESTEROV

APRILIE 2014 | 17

Î n această perioadă, trebuie rea-lizate deparazitările (interne siexterne). Acestea îi oferă câine-

lui siguranța că nu va fi infestat de lamicrobii si puricii ce mișună prin ve-getație. Tratamentul profilactic cores-punzător al prietenilor noștripatrupezi le oferă acestora confort șiîi ferește de boli, asigurând în acelașitimp protejarea noastră și a familieifață de bolile care se pot transmite dela câine la om. Pe lângă disconfortulpe care îl creează animalului parazi-tat, puricii, țânțarii și căpușele pot figazdele și vectorii unor microorga-nisme foarte periculoase, precum: Ba-besia, Mycoplasma, Ehrlichia,Anaplasma, Dirofilaria, Borrelia. Bolilepe care le dezvoltă animalele infestateau evoluție gravă și, netratate, sunt le-tale. Din păcate, pe teritoriul Româ-niei acestea sunt și destul defrecvente.

Vizita la medicul veterinar pentrustabilirea unei scheme de tratamentprofilactic pentru deparazitare esteobligatorie. Pieptănarea periodică șiverificarea câinelui sunt activități cetrebuiesc făcute cu mult simț de răs-pundere, mai ales în această perioadă.Chiar și în aceste condiții, probabili-tatea de infestare există și tocmai deaceea trebuiesc urmărite comporta-mentul și reacțiile câinelui. Depistarea

în timp util, în faze incipiente alebolii, poate reprezenta de multe oridiferența dintre viață și moarte. Înurmă cu doi ani, ducându-mă la unconsult de rutină cu cățeaua, am soli-citat și efectuarea unor analize desânge. Primul semn de alarmă a fostdat de faptul că nu se oprea sângera-rea la piciorul de la care se luaseproba. În primă fază, câinele a fostsuspectat de diabet, dar rezultateleglicemiei au infirmat bănuiala. Anali-zele amănunțite au demonstrat că eravorba de Borrelia. A urmat un trata-ment foarte dur, ale cărui efecte se-cundare au dispărut în mai mult deun an (dezechilibrul florei intestinale,dispariția luciului blănii, probleme deasimilare). Am fost printre fericițiicare au ajuns la timp cu câinele ladoctor. Alți camarazi de vânătoare aupierdut cățele gestante sau pui abiaporniți pe calea vânătorii. Pierdereaunui prieten este întotdeauna grea șidureroasă, de aceea trebuie să facemtot ceea ce depinde de noi ca să mini-malizăm șansele de a-l pierde.

Căpușele, aparținătoare ale fami-liei Arahnidelor, au un corp în formăde lacrimă, de culoare maro saunegru, și opt picioare. Folosindu-se degura lor ascuțită, ele se atașează depielea câinilor, în special în zonele gâ-tului, capului, urechilor sau labelor pi-

cioarelor și se hrănesc cu sângele aces-tora. Ele atacă în special primăvara șivara. Atunci când extrageți căpușa,apucați-o de cap cu ajutorul unei pen-sete și fiți cu băgare de seamă să nu îilăsați capul în pielea câinelui. După ceați extras căpușa, dezinfectați locul cualcool sanitar și dați cu un unguent cuantibiotic. Urmăriți comportamentulcâinelui în următoarele zile, dacă esteapatic, dacă are temperatură. Dacăsimțiți că ceva nu este în regulă, mer-geți la veterinar. Mai bine un drumfăcut degeaba, decât prea târziu. Câi-nii de vânătoare își petrec mult timpîn teren, fiind cei mai expuși. Tocmaidin acest motiv deparazitarea este unlucru foarte serios.

Chiar de vi se par căpușele celemai periculoase, nici ceilalți paraziținu sunt de neglijat. Puricii poate nusunt ei mai periculoși dar, cu sigu-ranță, sunt cei mai enervanți. Uniicâini sunt atât de sensibili la saliva depurice (substanța care de fapt pro-voacă mâncărimea), încât chiar și osingură mușcătură de purice le poateprovoca reacții neplăcute.

Acarienii, și ei membri ai familieiArahnidelor, sunt și ei prezenți: câiniipot să se infesteze cu mai multe spe-cii, și anume: Demodex canis sau râia,Scarcoptes scabei var sau scabie șiCheyletiella sau mătreața plimbătoare.Există și acarieni care se localizeazădoar la nivelul urechilor câinilor, Oto-dectes cynotis.

Din păcate, nu doar paraziții ex-terni sunt cei ce ne dau bătăi de cap,ci și cei interni. Lăsați în pace, fărăaplicarea unor tratamente profilacticeși de întreținere, acești paraziți con-sumă nutrientele de care are nevoiecâinele sau împiedică organismul săle absoarbă în mod corespunzător șidistrug hematiile, ceea ce provoacăanemie. Dacă o infecție este severă,unii paraziți interni, cum ar fi Dirofi-laria immitis (viermele de inimă), potchiar să omoare un câine.

În aceste câteva rânduri am doritdoar a vă atrage atenția și a vă rea-minti importanța tratamentelor de de-parazitare. Informațiile de specialitateau fost extrase din diverse cărți cu osingură dorință – de a vă stârni inte-resul asupra acestui aspect. Mergeți laveterinar împreună cu prietenul devânătoare patruped și protejați-vă pevoi și întreaga familie.

CHINOLOGIE

Primăvara și-a făcut prezența în mod intempestiv,alungând iarna din peisajul cotidian. Hainele groase s-aupierdut în cotloanele debaralelor, lăsând locul ținutelorlejere. Din păcate, primăvara aduce cu ea, pe lângă rozulflorilor de măr și miresmele de zambile și narcise, ataculvirulent al paraziților.

Paraziții primăveriiText și fotografie MARIA SĂVULESCU


Rase de câiniCHINOLOGIE

Rasele bracilor francezi ALEXANDRU ALACI

D espre originile acestor rase știucâte ceva, în sensul că au fostcreate în secolele 18-19 de chi-

notehniștii germani în mai multe rase,precum bracii cu păr scurt, cu păr sâr-mos, cu păr lung, cu păr țepos, cu toțiiavând robele maron, fie unicolore, fieînspicate, oricum specifice și de necon-fundat.

În schimb, despre rasele bracilorfrancezi nici nu s-a vorbit, nici nu aufost prăsite pentru a prolifera, rămâ-nând necunoscute, chiar dacă nu suntmai prejos față de ale nemților. Ori,după cum se știe, reclama este sufletulcomerțului, iar rasele de proveniențăspaniolă, franceză, italiană sau belgianăn-au avut parte de recomandare în pu-blicistica cinegetică.

Unele din aceste rase au luat denu-mirile după cei care le-au creat, iar as-pectele fizice și morfologice s-audatorat, în parte, și specificului zonelorgeografice în care au fost selecționate,fie în nordul mai rece și umed, fie însudul mediteranean, uscat și călduros,ținând cont și de vânatul existent înzonă, prepelițele și potârnichile destâncă sau alte aripate.

Printre rasele în vogă ale secoluluinouăsprezece a fost bracul Dupuy,creație a fraților Omer, Narcisse și Vail-lant Saget Dupuy, care pe la 1800 au

reușit să fixeze carcterele de rasă, căreiaF.C.I.-ul i-a acordat standardul Nr.178,așa cum ne încredințează Mihail Mo-șandrei, reputat chinolog al secoluluidouăzeci.

Rasa este caracterizată prin talie în-altă, cu aspect de ogar, bot prelung șiberbecat, roba albă cu pete cafenii nuprea întinse care se găsesc pe cap, to-race și crupă, coada nefiind cupată.Rasa se remarcă prin rezistență în zo-nele călduroase, fără a excela în vitezade căutare, având areturi foarte ferme.

Bracul D’Ariege, standard F.C.I. Nr.177, este o rasă veche pe cale de diapa-riție, căreia i se mai spune și „braque deToulouse”, având talia de 65 cm la gre-băn, părul de culoare alb-argintie, mu-șetat fin cu pete mici cafeniu-portocaliipână la lemon, poate fi și unicolor, alb.A fost crescut și întreținut în canisele re-gale. Chinologii îl recomandau pentrumarea sa rezistență la temperaturile ri-dicate ale sudului mediteranean.

Bracul albastru d’Auvergne stan-dard F.C.I. Nr.180, este o rasă veche șila acea vreme era cunoscut sub denu-mirea de „chien d’Auvergne”, din cauzapetelor și înspicăturilor negre, caracte-ristice rasei lor, dar întâlnite și la unelerase ale pontatorilor insulari, față decare se deosebeau prin casura masivă acapului și protuberanța occipitală pro-

nunțată. Rasa se caracterizează prin re-zistență la efort prelungit, nas excelentși areturi ferme, fiind un bun aporteur.

Despre bracul Saint Germain,standard F.C.I. Nr.115, am puteaspune, fără a greși, că reprezintă poin-terul francez, deoarece infuzia acesteirase insulare este evidentă nu numai înansamblul anatomic, cât și în tempera-mental afișat, fiind un câine de sport,fără a întrece pointerul și calitățile sale.

Pe lângă aceste rase am puteaaminti și pe acelea create de chinoteh-niștii francezi, precum bracii de Bur-gos, standard F.C.I.Nr.90, bracii deBourbon, F.C.I. Nr.179, bracul de Gas-con, F.C.I. Nr.135, bracul de Pirinei,F.C.I. Nr.134.

Toate aceste rase, omologate și uti-lizate în Franța, nu au fost introduse înRomânia precum cele germane, en-gleze sau maghiare, care probabil s-auadaptat mai bine cerințelor vânătorilorautohtoni.

Vânătorii autohtoni, când doresc să-și ia un partener devânătoare la păsări, optează cu predilecție pentru unadin rasele bracilor germani sau pontatorilor insulari, caresă-i deservească în împrejurările avute în zonelecâmpului, bălților ori pădurii.

CE VÂNĂM ÎN APRILIEMamifere: vulpe; până la 15 aprilie: bizam.

S unt mari acrobați, pentru carecurajul, combinat cu puterea,asigură succesul la vânătoarea

de veverițe, șoareci, păsări, pui de ie-puri și chiar de iezi de căprior nou năs-cuți, dar cosumă și ouă, insecte șifructe de pădure. Neobosiți prădători,acești îndrăzneți ai faunei noastre ci-negetice au ca principală armă fulge-rătoarele atacuri, atunci când îșidomină prada. Răspândiți pe întinsullanț carpatic și în zona subcarpatică,

cel dintâi, cu preponderență în pădu-rile de rășinoase și amestecuri de fagși rășinoase, iar cel de-al doilea, numitși beică, în zone asemănătoare, stâncă-rii, dar și în localități, prin podurileunor case, grajduri, fânare și pătule,pot fi numiți dușmanii carnivori ai vâ-natului mic, ai păsărilor și chiar ai co-coșului de munte.

Această ,,faimă” nu trebuie să fieun îndemn pentru noi, vânătorii, de ale micșora numărul, având în vedere

că viața acestora, a cărei durată nuatinge mai mult de zece ani, chiar și încondițiile strategice pe care le aplică lavânătoarea în amurg și noaptea, estepusă în pericol de dușmani ca râsul,câinii de stână și cei vagabonzi, pre-cum și de boli, cum sunt trichineloza,ascaridioza, alți paraziți interni șifoarte, foarte rar, rabia.

Locația idealăEra prin luna martie a prea timpu-

riului început de primăvară din acestan. Locația este situată dincolo de cu-noscuta așezare Vălenii de Munte, dePrahova, la circa 15 kilometri depărtarede aceasta și la fel de aproape de poa-lele înălțimilor Leordeanu și dealurilePriporului, udate de o parte de apeleTeleajenului și de cealaltă de apele Bu-zăului. Într-o zonă cu păduri dese, li-


Jderul de copac (Martes martes) și comfratele său, cucare poate fi confundat, jderul de piatră (Martes foina),sunt două mustelidae, cum este denumită familia în caresunt încadrate cele două viețuitoare, deosebit deapreciate de vânători pentru blana lor. Am putea spunecă acolo unde sunt multe veverițe, este nelipsită prezențacelor doi prădători, pentru care o astfel de hranăcostituie o delicatesă.

Disputa nu i-a fost favorabilăLA ÎNCHIDEREA SEZONULUIText și fotografie CONSTANTIN RĂDAN

REPORTAJ

vezi rărite unde domină prunul bun dețuică și case presărate parcă cu zgârce-nie de mâna omului, am avut ocazia săparticip la o întâmplare a cărei povestepoate începe cu „ A fost odată un jder-beică…”

Acum, că o fi fost jderul cu pricinasau mai mulți, este greu de știut, im-portant este faptul că, încă din varaanului trecut, își alesese loc bun și feritde relele naturii, în podul unei case cuspecific de munte, unde a binevoit să-și crească în liniște progeniturile. Unmotiv în plus în alegerea culcușului,probabil după o atentă analiză a împre-jurimilor și a factorilor favorabili și derisc, a fost determinant: casa de varăeste gazda stăpânilor acesteia numai decâteva ori pe an. În rest, podul, livadamică de pomi fructiferi străjuită de co-roana masivă a unui nuc încă neobositde cei peste 110 ani de existență și pă-duricea din apropiere constituie unadevărat poligon de acrobatică și hranăpe alese pentru numeroasele ,,Ma-riane”, veverițele roșcate care popu-lează habitatul, alături de feluritepăsărele și cuiburile acestora, plinedeja de viață la început de mărțișor.

Cu alte cuvinte, prădătorul jder,clar definit după habitat și hrană, nuputea decât să-și apere cu strășnicie unastfel de loc confortabil, cum mai rarputea găsi.

Zgomote misterioaseÎntr-una din nopți, când ceasurile

marcau ceva timp trecut după miezulacesteia, o mare zarvă s-a stârnit în

pod, ca din senin, urmată de repetabilealergături. Unul, mai… slab de înger,ar fi crezut că au dat năvală hoții, lafurat și s-au cam împiedicat de celegospodărești, urcate spre a fi ferite denenumăratele tentații. Nimic nu opreagălăgia, nici chiar intervenția stăpânu-lui casei care, în ,,opinia” mai vechiuluilocatar al podului, se pare că era tratatmai degrabă ca un musafir nepoftit.

Mai bine de o oră, necunoscuții tul-burători de liniște și-au amplificat tro-păiturile pe suportul de scândură altavanului care despărțea podul de în-căperile de sub acesta, lăsând impresiaunei acerbe lupte pe viață și pe moarte.

De veverițe nici nu putea fi vorba,așa că gândul a fugit la posibila pre-

zență, cu… antecedente, a jderilor,animale puternice, consecvente și deneintimidat.

Urmărire cu final neprevăzutA doua zi, de dimineață, alergătu-

rile au fost reluate pe același traseu cuobstacole. O tură, a doua tură, a treiatură și, tot așa, s-au repetat până cânds-a hotărât inspectarea podului cu pri-cina. Din păcate, zgomotul datorat ca-pacului de acces spre acesta, prin golulpracticat în tavanul unei încăperi, saudecizia luată cu întârziere, a înfățișatun spațiu liniștit, în care parcă nimicnu se întâmplase.

Mergând în curtea casei „bântuitede fantome”, printre cele gospodărești,specifice primăverii, atenția a fostatrasă de o gălăgioasă coțofană, coco-țată într-un prun, prin al cărei cârâit,de cață nesuferită, a insuflat o potrivităamintire din compunerile lui GeorgeTopârceanu, cu binecunoscutele lui,,Rapsodii”, redate cu o undă de umor:

„Mai târziu, o coțofanăFără ocupațieA adus o veste-n goanăȘi-a făcut senzație…”

Ca un adevărat detectiv, alarmistadescoperise prezența, lângă o tulpinăscorburoasă, a unui jder epuizat, cumușcături vizibile în zona apropiatăcapului, aflat în agonie. Urmărirea dinpod, de fapt lupta pentru supremație,asupra locului revendicat de una din-tre părți, s-a dat, hotărât și fără de ier-tare, între doi jderi. Învinsul a părăsit,,ringul” într-un final neprevăzut, con-form regulilor naturii, urmând ca în-vingătorul să-și facă simțită prezența,poate la o viitoare vizită la casa de va-canță și, de ce nu, la o… altă întâm-plare!

APRILIE 2014 | 21


Noutăți FACEAGENDA

Î n 21 martie, DJV a organizat laBerlin un simpozion intitulat „În-toarcerea lupului – Binevenit,

fără dacă și dar?”, la care au luat partefuncționari guvernamentali, oameni deștiință, politicieni, reprezentanți ai aso-ciațiilor de protecție a naturii și vânători.Din partea FACE a fost prezent dl. Fi-lippo Segato – care a informat partici-panții despre ultimele inițiative aleComisiei Europene în materie, mai exactdespre conținutul „Platformei privindcoexistența între oameni și animale”,precum și despre un termen prevăzutpentru un acord între toate părțile im-plicate cu privire la textul final.

A fost primul eveniment la nivel fe-deral din Germania, iar scopurile sim-pozionului au fost discuțiile obiective,acceptându-se toate opinile, și încerca-rea găsirii unei soluții viabile pentrucoexistența între oameni și lupi.

DJV a cerut guvernului să pună înaplicare un plan de gestiune național,bazat pe orientări internaționale. Ges -tiunea lupului ar trebui să se îndreptespre consecințele socio-economice, da-torate întoarcerii lupului în peisajemultifuncționale. În momentul de față,fiecare land adoptă propriul plan degestiune pentru lup. Cu o perspectivăde creștere populațională de 30% pean, este nevoie de o coordonare națio-nală, pentru că lupii vor continua săpătrundă în Germania, dinspre Polo-nia.

Din discuții s-au desprins două pro-bleme urgente: definiția de statut deconservare favorabil și marja de mane-vră în interpretarea protecției stricte șiutilizării durabile în Directiva Habitate.Din tendința actuală se ajunge la con-cluzia că populația de lup din Germa-nia ar putea atinge un statut de

conservare favorabil în câțiva ani. DJVface apel la guvernanții federali și re-gionali să abordeze gestiunea lupuluiobiectiv și științific. Reprezentanții Mi-nisterului Mediului au dovedit însă oabordare rigidă atunci când a fostvorba de posibilitatea de a trece lupuldin Anexa IV (protecție strictă) înAnexa V (utilizare durabilă).

Având în vedere că tot mai mulțivânători primesc o formare specialăpentru controlul lupului, DJV susținecă aceștia pot furniza probe valoroaseîn legătură cu prezența marelui carni-vor în noi zone. Comunitatea cinege-tică, a mai subliniat DJV, trebuie săaibă un rol esențial în gestiunea pro-gramelor de control al populațiilor delup, precum și în evaluarea datelor.Doar așa se poate ajunge la o mai bunătoleranță a lupului în zonele rurale.

Întoarcerea lupuluiPRIMUL SIMPOZION NAȚIONAL PRIVIND LUPUL ÎN GERMANIA, ORGANIZAT DE ASOCIAȚIAVÂNĂTORILOR DIN GERMANIA (DJV)Text și fotografie BIANCA IORIATTI

Creșterea populației de lup în Germania și pătrunderea acestora tot mai mult înregiunile care depășesc terenurile obișnuite de vânare, de la granița cu Polonia, aufăcut obiectul unor dezbateri însuflețite în jurul publicului larg, dar și al factorilordecizionali de la nivel politic. Dacă în materie de conservare situația lupului poate ficonsiderată una îmbucurătoare, lucrurile nu stau atât de bine atunci când vine vorbade problemele pe care acesta le ridică crescătorilor de vite, proprietarilor funciari șivânătorilor.

APRILIE 2014 | 23

AGENDA

Noi tehnici folosite în managementulpopulațiilor de capră neagrăBIANCA IORIATTI

G PS-ul și AND-ul permit specia-liștilor o observare mai efi-cientă și mai minuțioasă a

comportamentului caprei negre. Dacă până nu de mult localizarea

animalelor se făcea prin marcaje apli-cate urechii sau prinse la gâtul anima-lelor, de câțiva ani tehnologia GPSfacilitează întreprinderea unor investi-gații mult mai detaliate pentru locali-zarea și urmărirea activității zilnice acaprei negre.

Partea practică - de instalare a co-lierului la gâtul animalului - se efec-tuează în timpul operației de capturare(acțiune care se face cu ajutorul plase-lor). Odată capturat, fiecărui animal ise montează un GPS și i se extrage uneșantion biologic, destinat analizelorde laborator.

Zilnic, colierul calculează și sto-chează în memorie poziția animalului,iar la fiecare 15 zile, GPS-ul înre -gistrează poziționarea acestuia la fie-care 20 de minute. Datele suntrecu perate odată ce colierul a fost de-tașat de la gâtul animalului – opera-

țiune care se efectuează cu ajutorulunei telecomenzi acționate la distanțăși care nu reprezintă niciun pericolpentru animal.

În funcție de durata monitorizării,numărul coordonatelor variază întredouă și trei mii de localizări. Pe parcur-sul anilor, aceste monitorizări au oferitinformații prețioase. În primul rând s-a constatat că animalele își desfă-șoară activitatea la o diferență de nivelfoarte mică, care nu depășește de re-gulă 200-300 m. S-a mai putut observacă, în perioada de reproducere, caprelepreferă zonele foarte abrupte și relativînchise, ceea ce le asigură o anumită li-niște. O altă informație prețioasă se re-feră la spațiul vital al unei capre, carevariază între 100 și 160 hectare.

În ceea ce privește ritmul activitățiicaprelor negre, analizele datelor înre-gistrate au arătat că toamna activitateaanimalelor cunoaște două vârfuri – pri-mul ar fi între orele 5:30 și 9:00, iar aldoilea între orele 15:00 – 18:00. Acti-vitatea nocturnă autumnală se desfă-șoară, în principal, la mijlocul nopții.

Pentru vânător, probabilitatea de a ob-serva animalele situându-se la începu-tul și la sfârșitul zilei.

AND-ul prelevat de la 4.000 eșan-tioane de excremente a fost analizatîn cadrul laboratoarelor UniversitățiiChambéry și a înlesnit o cunoașteremai bună a surselor de hrană a ani-malelor de-a lungul anului. Acest fapt,coroborat cu datele GPS referitoare laaria de activitate, a demonstrat căspațiul vital al unei capre este relativrestrâns.

În concluzie, este vorba despre omuncă importantă care va permite,mai ales responsabililor cotelor de re-coltă, să țină cont de faptul că în ca-drul unui vast teren de vânătoarecaprele sunt diferite, de la un masiv laaltul.

Bazat pe principiul geolocalizăriiprin satelit, colierul are nevoie de oautonomie importantă, având în ve-dere că trebuie să fie localizat timp deun an. De asemenea, clima în care tră-iesc caprele negre impune măsuri deetanșeitate și de rezistență la șocuridestul de mari, ceea ce face ca prețulsău să fie mult mai ridicat – circa3.000 Euro – decât al unui GPS desti-nat pentru marele public, în specialpentru vehicule.

Monitorizarea populațiilor de capră neagră în Franța a intrat în era noilor tehnologii, după o perioadă destulde lungă în care aceasta se rezuma încă la folosireabinoclului și a observațiilor cu ochiul liber

Foto: S. MASTAHAC

Atentă la tot și la toate, Alma asesizat imediat zgomotul pro-dus și, după cum a luat poziția

de observare, probabil a prins și cevamișcare. Ce să fie, ce să fie…? Eram de-acum obișnuiți cu „pozele” ei ori decâte ori apărea ceva nou sau ceva cucare avusese deja o experiență și fuseseprobabil interesantă. Cel puțin dinacest punct de vedere, dovedea o me-morie excelentă. De data aceasta păreasă fie ceva nou, pentru că, după ce a as-

cultat câteva secunde, s-a apropiatfoarte repede de locul de unde veneaufoșnetele. Acum lăsase „garda” joscomplet și se dusese țintă spre locul cupricina…

Primul impuls a fost de a o opri.Cine știe ce putea fi, iar o experiențănegativă nu era de dorit, cu toate că șiacestea fac parte din procesul de învă-țare și au rolul lor bine stabilit. Naturaare însă căile ei și, după ce inițial s-a re-pezit spre tufă, s-a oprit ca la un semn

la mai puțin de un pas de locul de undevenise zgomotul. Și acolo a înlemnit!

Am avut răbdare și nu i-am repri-mat elanul, deși la gândul că ar fi pututfi un șarpe nu mă simțeam tocmai con-fortabil. Dar, am lăsat natura să-și ur-meze cursul și cred că am procedatcum trebuia. De altfel misterul avea săse dezlege în secundele imediat urmă-toare. Complet nestingherit de pre-zența cățelușei și cu atât mai puțin dea noastră, un arici dolofan a ieșit laiveală dintre crengile încâlcite. Se vedetreaba că locul era de regulă liniștit, iaracela era probabil domeniul lui și nudădea vreun semn că ar fi avut nici ceamai mică intenție de a-și schimba tabie-tul de seară…!

Odată misterul dezlegat, ne-amașezat și am urmărit mișcările cățelu-șei, aflată la prima ei întâlnire cu unarici. Foarte noi erau desigur țepii cucare avea să facă, în felul ei, cunoș-tință…! S-a apropiat imediat să îl mi-roasă și, pentru că ariciul nu s-a făcutghem, a încercat să-l și atingă cu laba,apoi cu botul, ușor elegant, fără agre-sivitate. Cu siguranță nu i-a plăcut ce agăsit pentru că s-a retras, stabilind dis-tanța de siguranță. Hotărât să nu selase impresionat, ariciul a făcut câțivapași, dar aceasta se apre că nu a fost omișcare prea inspirată, pentru că Almal-a luat în primire, uitând probabil deascuțimea țepilor cu care, de data asta,a făcut cunoștință de-a dreptul. Ariciuls-a făcut ghem și ghem a rămas. Re-trasă doar la câțiva cemtimetri, Alma arămas nemișcată, în așteptare. Au tre-cut câteva minute bune, dar ariciul nicigând să se desfacă. O simțea probabilprea aproape și a preferat să rămânăprotejat, în ghemul de țepi. Cățelușa amai încercat să-l atingă de cîteva ori,fără vreun rezultat și, dovedind că nurenunță cu una cu două, s-a așezat purși simplu lângă el, aparent indiferentă.Cu siguranță însă, nu-l scăpa din ve-dere nici măcar o clipită. Așa am lăsat-o și ne-am văzut de treburile noastre.A fost bine că nu i-am reprimat curio-zitatea inițială și, cu siguranță, avea sățină bine minte întâlnirea cu ariciulțepos. Într-un fel sau altul, natura aregrijă de toți și de toate, punându-le pefiecare la locul lor. Cât despre noi, ne-am retras la vatra în care focul juca înlumini galben-roșiatice. Coborâse de-abinelea înserarea, iar locurile respirauîn tihnă aerul proaspăt al serii…!


Prima întâlnireCHINOLOGIE

Curiozitatea cățeilorText și fotografie ALECSANDRU CODRIN

O simplă întâmplare ne-a adus în fața unei situațiinemaiântâlnite până atunci pentru Alma, cățelușa de unan și câteva luni. În grădina în care urma să campămpeste weekend, prin tufișurile de lângă gard, ceva aînceput să foșnească. Cobora seara, iar lumina zilei sepierdea ușor, lăsând locul umbrelor ce se alungeau pestelocuri.

Popular, merișorul este denumitși merișor de munte, afin roșu,cimișir, coacăz de munte, po-

ranici, cununiță sau smirdar.Merișorul crește, de regulă, la alti-

tudine mare, pe pajiști alpine sau în lu-minișuri, pe soluri acide, dar mai rar înlocurile umbrite, cum ar fi molidișurile,având cerințe mici față de sol și o rezis-tență bună la temperaturi scăzute și lauscăciune. În țara noastră, merișorulcrește în zonele înalte ale Munților Car-pați, mai ales în cele din Transilvania.Cu timpul, merișorul a dezvoltat o ca-pacitate foarte mare de apărare, fiindrezistent la aproape oricare boală pro-dusă de bacterii, viruși sau fungi, frun-zele lui fiind o adevărată uzinăfarmaceutică, capabilă să producă oserie de compuși antiinfecțioși deosebit

de eficienți. Frunzele merișorului suntfoarte bogate în taninuri, substanțeantibacteriene și antimicotice foarteeficace, și de asemenea, în substanțecu efect antioxidant numite flavo-noide, cu efect puternic antiinfecțios.Se folosesc, în principal, frunzele plan-tei, care se pot recolta tot timpul anu-lui, deoarece planta este mereu verde,dar este de preferat recoltarea lor lasfârșitul primăverii, înainte de înflo-rire și la începutul toamnei, după fruc-tificație. Se recoltează ramuri cufrunze și se pun la uscat în spații bineventilate. Frunzele uscate se scutură șise pastrează apoi în pungi de hârtie.

„Specialitatea” merișorului esteprevenirea bolilor. De-a lungul timpu-lui, a fost folosit profilactic de locuito-rii din Finlanda, Suedia și Rusia, zone

nordice cu climă extrem de aspră, carenu permitea cultivarea altor vegetale.Astfel planta a fost observată și testatăîn timp, demonstrând o capacitate ex-cepțională de prevenire a unor afec-țiuni din cele mai diverse. Dintreacestea trebuie amintite infecțiile trac-tului urinar și afecțiunile renale, dia-betul, reumatismul, ateroscleroza șivirozele respiratorii, precum și deran-jamentele stomacale, fiind de ase-mena un bun adjuvant în cazulenterocolitelor și al sindromului decolon iritabil.

Merișorul poate fi folosit sub formăde infuzie simplă, tinctură, compri-mate sau poate intra în formula unorceaiuri, în combinație cu alte plantetămăduitoare.

Să nu uităm însă că, asemeneaaltor plante folosite în medicina natu-ristă, merișorul poate avea și o seriede contraindicații. Datele prezentateau doar scop informativ și nu pot ținelocul prescrierii făcute de medic. Înoricare dintre situații este recoman-dată vizita la medic și folosirea prepa-ratelor din merișor numai larecomandarea acestuia. Este foarteușor să confundăm simptomele sau as-pectul unor afecțiuni și în plus trebuieavute în vedere posibilele efecte se-cundare, motiv pentru care consulta-rea medicului specialist este neapăratnecesară și se impune ca o măsură desiguranță.

APRILIE 2014 | 25

Plante tămăduitoare FLORA

Merișorul CUNUNIȚA DE LA MUNTEDOCTOR PLANT

Merișorul (Vaccinium vitis idaea – L) este un arbust, ce crește sub formă de tufă, putând ajunge până la 30-40 cm înălțime. Tulpina este ramificată iar frunzelesunt pieloase, cu marginile răsfrânte și puncte negre pespate. Florile sunt de culoare alb-roz, au formă decampanule și cresc în mănunchi cu aspect de ciorchine.La început fructele sunt de culoare albă, după carecapătă culoare roșie aprins.


noutăți de prin magazine

ARROW INTERNATIONAL

ZEISS prezintă gama de luneteVICTORY V8 și stabilește astfel o nouălinie de demarcare. Luminozitatea șistrălucirea imaginii, alături de compac-titate și robustețe, sunt rezultatele ex-perimentărilor tehnologice de vârf dela ZEISS, oferind soluția optimă pentruclienții pretențioși, care pun preț peflexibilitate, precizie și siguranță.

Echipare optimă pentru orice si-tuație întâlnită la vânătoare

Grație cîmpului vizual considerabilde larg, modelele gamei ZEISS VIC-TORY V8 permit un tir precis atât lațintele îndepărtate, ca și la ținteleaflate în mișcare la vânătorile la goană.Puterea de mărire crescută, de peste7X, permite practic acoperirea tuturorcerințelor în vânătoare din acest puntde vedere. Până în prezent nu a maifost o altă lunetă care să ofere un astfelde grad ridicat de flexibilitate și versa-tilitate.

Strălucire maximă a imaginiiGama VICTORY V8 impresionează

prin excelenta calitate a imaginilor,oferită grație lentilelor SCHOTT HT:cu o transmisie a luminii de 92%, VIC-TORY V8 este liderul absolut pe seg-mentul super-zoom. Acest element,combinat cu strălucirea maximă a ima -ginii, permit observarea rapidă și si-gură a țintei, prin lunetă.

Concentrarea asupra esențialuluiReticulul 60 iluminat, la modelul

Victory V8, este poziționat în planulsecund al imaginii. Tehnologia de ilu-minare a fost îmbunătățită pentru a

permite practic dublarea vieții bate-riei. Întensitatea iluminării poate fiajustată cu ajutorul unui buton pozi-ționat pe partea superioară a ocularu-lui, manevrat simplu și silențios, prinrotire. Noii senzori de mișcare inteli-genți permit activarea automată apunctului luminat imediat ce armaeste pusă pe poziție.

Noua soluție pentru tirul la dis-tanță: BDC (Bullet Drop Compensa-tion) LONGRANGE

Modelul VICTORY V8 este comple-tat cu dotarea BDC LongRange, o con-tinuare a deja conoscutului BDC+(Bulet Drop Compensation Plus).

Noul BDC Long Range permite se-lecția directă a distanței de tragerepână la 600 de metri. Cele 10 inele ba-

listice diferite sunt ușor de montat șiacoperă cu precizie toate cartușelestandard.

VICTORY V8 1,8-14X50 este con-siderabil mai scurtă decât orice altmodel 3-12X.

VICTORY V8 2,8-20X56 impresio-nează prin designul său compact șifuncțional în ciuda puterii sale maximede mărire. Profilul îngust al ineluluiocularului asigură un contur plat șiechilibrat al imaginii.

SPECIFICAȚII TEHNICEVICTORY V8 modele 1.8 – 14 x 50 2.8 – 20 x 56 Putere de mărire 1.8 – 13.5 2.8 – 20 Diametrul efectiv al lentilei 18.6 to 50 mm 27.5 to 56 mm Diametrul aperturii virtuale 10.3 – 3.7 mm 9.9 – 2.8 mm Factorul crepuscular 5.1 – 26 7.9 – 33 Câmpul vizual la 100 m 23 m – 3.1 m 15.5 – 2.1 m Unghiul de vedere al obiectivului 13.1º – 1.8º 8.9º – 1.2º Intervalul de ajustare al dioptrului -3.5/+2 D -3.5/+2 D Distanța de la ochi la ocular 95 mm 95 mm Fără paralaxă 50 m - 50 m - Intervalul de ajustare la 100 m 310/200 cm 210/135 cm Ajustare pe click la 100 m 1 cm 1 cm Diametrul tubului central 36 mm 36 mm Diametrul ocularului 46 mm 46 mm Diametrul lentilei obiectivului 56 mm 62 mm Acoperire LotuTec LotuTec Încărcare cu Nitrogen Da Da Rezistență la apă 400 mbar (5,8 psi) 400 mbar (5,8 psi) Temperatura de funcționare –25 to +50ºC –25 to +50ºC Lungime 343 mm 350 mm Greutate fără șină 680 g 830g Greutate cu șină 700 g 850 g Planul imaginii 2nd 2nd Reticul 60 60

VICTORY V8 – Cea mai bună lunetă din istoria Zeiss

PESCUITCongresul CIPS 28

Pescuit la răpitor 30Pescuit pe râu 32Pe malul apei 34

Mapamond - Norvegia 36Pescuit la muscă artificială 38

Foto

: ALI

N-C

OD

RU

MA

NU

aprilie

APRILIE 2014 | 27

Ne aflăm în plină perioadă de prohibiție, reglemen-tată prin Ordinul nr. 83/ 2014 privind stabilirea perioa-delor și zonelor de prohibiție a pescuitului, precum și azonelor de protecție a resurselor acvatice vii în anul2014, emis de Departamentul pentru Ape, Păduri și Pis-cicultură.

Pescuitul, în această perioadă, se poate practicanumai în bazinele licențiate pentru acvacultură, cu res-pectarea regulamentelor impuse de administratorii aces-tora. Apele au început să se încălzească, dar vremea

este, în continuare, schimbătoare, cu fluctuații ale tem-peraturii de la 5 la 25 grade C.

Peștii se pregătesc pentru reproducere. Se hrănesc in-tens în zonele cu stuf din apropierea malurilor, unde apas-a încălzit și este mai limpede. Știuca a depășit perioadade reproducere și, după un timp de refacere, va începesă atace, în apropierea malurilor, mărunțișul care se în-călzește la soare.

Pescuitul la salmonide, în apele de munte este, încontinuare, interzis.

CE PESCUIM ÎN APRILIE

S ingura organizație națională apescarilor sportivi din Româ-nia, recunoscută internațio-

nal – A.G.V.P.S. din România, a fostreprezentată, în baza mandatului Con-siliului A.G.V.P.S., de dl. vicepreșe-dinte Teodor Bentu și de dl. BogdanVasilescu, pentru cele două federații,F.I.P.S. - apă dulce și F.I.P.S. - muscăartificială, în care A.G.V.P.S. estemembră. Dl. vicepreședinte TeodorBentu a participat și în calitatea ofi-cială de membru al Colegiului Verifi-catorilor de Conturi din cadrulC.I.P.S., funcție în care a fost ales înanul 2013, la precedentul Congres dela Lisabona.

Cea mai importantă problemă pen-tru delegația română a fost prezenta-rea și susținerea, în baza mandatuluiConsiliului A.G.V.P.S., a reprezentati-vității naționale și a recunoașterii, încontinuare, a calității de membru înC.I.P.S. a A.G,V.P.S., în condițiile încare o altă entitate, Federația Românăde Pescuit Sportiv – F.R.P.S., a fost re-cunoscută de M.T.S. și emite pretențiide afiliere la C.I.P.S.

Susținerea s-a bazat, în principal, pefaptul că A.G.V.P.S. din România estemembră cu drepturi depline în C.I.P.S.din anul 1957, cu cotizația statutarăachitată inclusiv pentru anul 2014, cuprezență și activitate dovedită la nivel

național și internațional de peste 55 deani, recunoscută ca fiind de utilitate pu-blică, iar Federația Română de PescuitSportiv – F.R.P.S. este o entitate spor-tivă artificial creată, fără activitate șifără susținere națională din partea spor-tivilor și cluburilor din România.

În acest sens, Consiliul A.G.V.P.S.din România a adresat PreședinteluiC.I.P.S., prezidiului C.I.P.S., precum șimembrilor Congresului C.I.P.S., în nu-mele tuturor sportivilor români, îndem-nul de a reflecta, cu responsabilitateacuvenită asupra problemelor prezen-tate, asupra legalității și reprezentativi-tății dovedite și necontestate aA.G.V.P.S. și de a nu aproba excludereaei din C.I.P.S. și înlocuirea cu F.R.P.S.,nereprezentativă și cu probleme pri-vind legalitatea înființării ei.

Materialele prezentate au fost sus-ținute prin MOȚIUNI de reprezentanțiituturor entităților care desfășoară acti-vități de pescuit sportiv în cadrulA.G.V.P.S., pentru disciplinele pescuitstaționar, pescuit la crap, pescuit larăpitori, pescuit la feeder și pescuitcu musca artificială, la toate catego-riile de vârstă.

Membrii Congresului au luat act dematerialele puse în discuție și, ținândcont de motivațiile pertinente prezen-tate, de tradiția și de palmaresulA.G.V.P.S., precum și de credibilitateade necontestat manifestată de-a lungultimpului, au decis, în unanimitate, păs-trarea calității acestei organizații, demembru cu drepturi depline în C.I.P.S.,urmând să fie rezolvată, pe cale juri-dică, situația conflictuală internă,creată și întreținută artificial, de cătreF.R.P.S.

AGENDA


În perioada 3-6 aprilie s-au desfășurat, în Centrul deCongrese Kursaal din Republica San Marino, lucrărilecelui de- al 35-lea Congres al ConfederațieiInternaționale de Pescuit Sportiv – C.I.P.S. Problemele aufost dezbătute pe secțiuni, în cadrul celor trei federațiiconstitutive: F.I.P.S. - apă dulce, F.I.P.S. - mare și F.I.P.S.- muscă artificială, precum și în plenul Congresului.

Congresul CIPS – 2014MUGUREL IONESCU

Fiind singuraorganizație din țară

recunoscută ca membră cudrepturi depline în C.I.P.S.și având cotizațiastatutară achitată pentruanul în curs, A.G.V.P.S. dinRomânia rămâne singuraentitate ai cărei membripescari sportivi și loturireprezentative suntacceptate la campionateleeuropene și mondialeorganizate de federațiilemembre, sub egida C.I.P.S.

U na dintre cele mai importanteetape, determinantă în prepa-rarea unei nade, este umezi-

rea compoziției. Cea mai bună apăpentru umezirea unei nade este ceacare provine din bazinul în care dorițisă pescuiți. Dacă v-ați gândit să ume-ziți nada pe malul apei, puneți în trusăun burete, legat cu o sfoară de 4- 5 m,pe care să-l puteți scufunda în apă.Malul s-ar putea să fie înalt sau chiarîn surplombă, ceea ce face imposibilăorice altă metodă de a asigura apa ne-cesară. Când folosiți o anumită nadăpentru prima oară, notați cantitateade apă pe care ați folosit-o pentru aumezi 1 kg de nadă. Astfel veți econo-misi timp prețios când veți folosiaceeași nadă, folosind un dozator gra-dat pentru măsurarea apei.

Umeziți nada în două sau chiartrei reprize, cu intervale de 5- 10 mi-nute între operațiuni, pentru a lăsatimpul necesar făinurilor să absoarbăapă în toate particulele. O nadă ume-zită în grabă va conține numeroaseparticule prea uscate, care vor liftaspre suprafața apei și vor fi purtatedeparte de locul de pescuit. Pentrupescuitul peștilor mari sau când pes-cuiți în ape cu valuri sau curenți, estepreferabil să umeziți nada cu 1- 2 oreînaitea partidei planificate. Astfel,particulele se vor îmbiba și vor ră-mâne stabile pe substrat. Pentru a știdacă nada este bine umezită, mai alespentru apele care au curent, formațiun bulgăre, aruncați-l în aer și lăsați-l să cadă. La contactul cu pământul,acesta trebuie să rămână compact,fără să se aplatizeze sau să se desfacă.Dacă se aplatizează, ați pus preamultă apă, dacă se desface, trebuie sămai adăugați apă.

Dacă doriți să realizați o nadă maicolantă, puteți să o umeziți cu o fier-tură de mălai foarte fin, preparată cumultă apă. Dacă deja ați umezit-o șieste totuși prea dispersantă, adăugațifăină de grâu, pe care trebuie să oaveți în bagaje pentru orice eventua-litate. Pentru a obține bulgării de con-sisteța dorită, după umezirea nadei,strângeții bine cu mâinile umezitepermanent.

O nadă umezită corect va sta pelocul nădit pe toată durata partidei,va lucra mecanic așa cum ne-am pro-pus și va aduce satisfacții maxime, cujuvelnice pline.

ATELIER

APRILIE 2014 | 29

Alchimia nadelor

Pentru pregătirea unei nade trebuie să parcurgem maimulte etape. De regulă, le facem mecanic, fără a maiconștientiza și a mai da importanță detaliilor. Dar celemai mici detalii pot compromite calitățile unei nade, cuconsecințe nedorite asupra partidei de pescuit.

Optimizarea nadelorText și fotografie MUGUREL IONESCU

C a pescar de șalău, jigurile îmiocupă aproape două cutii în-tregi din geantă și este respon-

sabile de greutatea care-mi apasămereu pe umeri, din casă până la ma-șină și apoi până în barcă. Nălucile dinplastic moale îmi ocupă restul genții,dar asta e altă poveste, căci oricât demulte aș strânge, parcă niciodată n-amdestule. Folosesc jigul în 90% din tim-pul dedicat pescuitului șalăului, și astadin cauza versatilității și a eficiențeiacestuia.

De ce este atât de versatil jigul? Prinsimpla sa construcție, care constă dintr-un cârlig lestat cu ajutorul unui plumbturnat la capăt, în zona ochetului, jiguleste o nălucă „modulară”. Îi pot atașao barbetă cu agrafă pentru a-l trans-forma într-un chatter bait, care face fu-rori printre pescarii de bass dinAmerica și din Japonia. Îi pot pune ofustă siliconică asemenea celor folositela spinner bait-uri, transformându-lîntr-un jig clasic de bass, dar cu caream prins nu o dată șalău, în condițiigrele. De plasticul montat pe jig potatașa o paletă rotativă cu vârtej, pentrua-i da și mai multă strălucire în apeletulburi. Pot folosi același tip de nălucădin plastic siliconic în combinație cu di-verse greutăți, de la 1 la 5 sau 7 gramesau oricât am nevoie, atunci când con-dițiile de pe apă o cer. Pot folosi chiarși un jig simplu ca pe unul offset, încazul plasticelor foarte moi, ca să reducriscul de a-l agăța în structurile sub-merse. Dacă am cârlige offset, le potatașa bile de lest de diverite greutăți,pentru monturi Texas eficiente chiar șiîn cele mai crunte agățături. Și așa maideparte.

Jigul este universal prin versatilita-tea pe care o conferă pescuitului laaproape orice specie de răpitori și înorice condiții, nu doar prin multiplelesale forme de montare și datorită varie-tății nelimitate de plastice moi pe carele aduce la viață… ci și prin modurilede recuperare sau de prezentare.

Jigurile pot fi manevrate fie verti-cal, lângă barcă sau în imediata apro-

piere, prin lanseuri scurte și controlate,așa-numitele tehnici de „flipping & pit-ching”, fie lansate la distanță și recupe-rate în atâtea maniere: liniar între ape,dacă peștii sunt „suspendați”, liniar pesubstrat, dacă nu se hrănesc activ, li-niar pe substrat, cu pauze lungi, în tim-pul partidelor de dinaintea înghețuluisau imediat după dezgheț, când apelesunt foarte reci, iar peștii nu au energiepentru a vâna ca vara.

Poate cel mai folosit mod de pre-zentare este cel denumit „în dinți deferăstrău”, adică prin ridicarea inter-mitentă a lansetei și prin acționareamanivelei mulinetei, caz în care nă-luca montată pe jig se va ridica de pesubstrat și va reveni din nou acolo -este o prezentare „țopăită”, în carecontează mulți factori, dar eu îi voiaminti doar pe cei mai importanți. Caîncepători în ale jigging-ului, veți fi


Pescuit la răpitorTEHNIC~

Năluca universalăText și fotografie ANDREI ZABET

Din câte îmi amintesc din cele citite în anii trecuți pe internet, trusa de supraviețuire asoldaților americani conținea sau încă mai conține câțiva metri de nailon și o anumitănălucă, într-una din multiplele sale forme de prezentare: jigul. Nu e vorba de un jig„gol”, ci de unul asezonat cu ceva păr de animale sau pene colorate ori fibre sinteticestrălucitoare ori reflectorizante. De ce tocmai jigul? Din același motiv pentru care mulțipescari din toată lumea îl folosesc în cele mai diverse condiții pentru a prinde aproapeorice specie de pești răpitori: universalitatea jigului.

tentați să amplificați cât mai multmișcarea verticală a lansetei și veți fo-losi jiguri cât mai grele, care să văajute să simțiti ce se află sub apă. E fi-resc pentru început, dar dacă vreți săînvățați să pescuiți eficient la jig, vărecomand să:

• ridicați cât mai puțin lanseta întimpul „verticalizării” jocului nălucii;dacă până acum ridicați vârful lanseteipână la „ora 11”, să zicem, încercați

măcar o jumătate de zi să nu depășiți„ora 10” (de pe cadranul unui ceasima ginar) cu mișcările lansetei

• folosiți jiguri cât mai ușoare cuputință, în funcție de adâncimea apei;eu n-am mai pescuit demult cu jiguride 7 grame, cele mai frecvente fiindcele de 3 și de 5 grame. Pentru ca șa-lăul să atace și să inhaleze cât maiușor năluca, aceasta trebuie să co-boare cât mai lent după ce se ridică de

pe substrat. Pe ape de 3 - 3,5 metri fo-losesc jiguri de maxim 3 grame, fiind -că și plasticele cântăresc alte 3-4grame, în funcție de dimensiunile lor.Doar în condiții de vânt puternic, trecla jiguri mai grele, de 5 sau 6 grame.

Și-o ultimă recomandare: avețigrijă să vă uitați mereu pe fir, fiindcăatacul peștelui se observă mai întâi pefir și apoi se simte în lansetă, de celemai multe ori. Fir întins!

APRILIE 2014 | 31

L a partidele de spinning și înspecial la cele de pe râul Jiu,când caut avatul, întotdeauna

am în trusa mea și voblere minnow dediferite mărimi și culori. În funcție demărimea barbetei, aceste voblere au,la evoluția prin apă vibrații diferite.Cele cu barbete mici, tip SR (shallowrunner), au vibrații mărunte, de am-plitudine mică, iar cele cu barbetemari și foarte mari, de tip DR sau SDR(depth runner sau super depth runner)au vibrații puternice, de amplitudinemare. Cele de tip DR și SDR funcțio-nează mai bine la viteze de evoluțieprin apă lente și medii, iar cele de tipSR funcționează bine și la viteze deevoluție mari. Din experiența mea,cele de tip SR sunt cele mai prinză-toare la pescuitul avatului, iar cele detip DR și SDR dau rezultate bune laclean, dar și la celelalte specii de peștirăpitori.

Pentru avați, întotdeauna folosescvoblere SR sau DR de suprafață, floa-ting, deoarece își păstrează mult maibine echilibrul în curentul apei, la vi-teze de evoluție rapide față de celescufundătoare, sinking sau slow sin-king. Pentru cleni, le folosesc pe celefloating când peștii sunt activi în stra-


Pescuit pe râuSPINNING

Ca un adevărat sprinter al apelor de șes, avatul se „dă în vânt” după nălucile simple ce copiază cel mai binehrana lui preferată – obleții. Dintre aceste năluci, printrecele mai eficiente în pescuitul acestui vorace răpitor, suntvoblerele minnow care, nu de puține ori, sunt și pe placul clenilor.

Primăvara, cu voblere minnow la avați și cleniText și fotografie DORU DINEA

turile superioare ale apei sau în zo-nele cu adâncimi mici, iar pe cele deadâncime atunci când peștii sunt ac-tivi în straturile inferioare ale apei.

Și avatul, dar și cleanul, au o ve-dere foarte bună și de aceea conteazăcum alegem culoarea nălucii, în func-ție de turbiditatea apei. Când apa râu-lui a avut o turbiditate mai mare, amfolosit voblere cu un colorit predomi-nant alb, auriu sau argintiu precum șipe cele în culori deschise metalizate,iar când apa a fost limpede, au datrandament voblerele în culori natu-rale și cele translucide.

Cele mai bune rezultate la avați le-am avut la voblerele minnow tip SRde 5 -7 cm lungime și, mult mai rar,la cele de 8 - 9 cm lungime. La cleniau dat rezultate bune cele cu lungi-mile cuprinse între 3 - 5 cm. Dacă lacleni au funcționat și voblerele cubile, adică cele cu un semnal acusticaccentuat, la avați au dat rezultatemai bune cele fără bile.

Pentru pescuitul avatului folosesco lansetă ML (medium light) din fibrăde sticlă, cu lungimea de 2,7 m, firmonofilament de 0,20 mm și o muli-neta mare, de 6000. Prefer lanseta dinfibră de sticlă în locul celei din fibră

de carbon deoarece este mai moale,mai lentă, iar peștele, când absoarbenăluca sau dă țacuri pe aceasta, nusimte duritatea lansetei și e mai puținbănuitor.

În zilele cu activitate maximă nuar conta foarte mult materialul de fa-bricație al lansetei, dar aceste zilesunt rare și, în general, în cele maimulte partide de pescuit, avații suntexagerați de prudenți și prevăzători.

Mulineta este mare pentru că, lapescuitul avatului, trebuie să imprimnălucii o viteză de evoluție rapidă.Când caut cleanul, folosesc o muli-netă mai mică, de 2500, pentru că im-prim nălucii viteze de evoluție mediiși mici, iar firul de linie e monofila-ment de 0,18 mm.

Caut peștii cu nălucile mele atât înlarg, cât și pe lângă maluri, dar în spe-cial acolo unde apa râului prezintă uncurent de curgere bun. Totuși, cel maimult îmi place să pescuiesc pe lângămaluri, ori „dansând” năluca în cu-rent, recuperând-o cu diferite viteze.Întotdeauna am frâna mulinetei re-glată mai slab, ca să protejez firul încazul atacurilor dure ale avaților maimari care, nu de puține ori, stau lapândă în astfel de locuri.

APRILIE 2014 | 33

Anul acesta însă, ca o excepție,primăvara ne-a răsfățat cuvreme călduroasă încă de tim-

puriu, așa că am ieșit pe malul apeichiar dacă diminețile nu au pus preamulte grade în mercurul termometre-lor.

Tentativă la răpitoriȘi pentru că prohibiția s-a legiferat

chiar la început de lună, am ieșit lapescuit pe o amenajare privată, pre-gătit pentru mai multe posibile scena-rii. Dintre răpitori am ales știuca,pentru că încercările anterioare, lașalău, care este suficient de agresiv înaceastă perioadă, poziționându-se înpreajma cuiburilor și pregătindu-sepentru depunerea icrelor, au rămasfără rezultat.

Cunoșteam bata din partide ante-rioare, așa că la știucă am exploratmarginile stufului, atât pe porțiuniledeschise, cât și pe canalele mai în-guste. Oscilantele și twisterele au fosttotal ignorate, dar balanța noroculuis-a schimbat când am trecut la voble-rele de suprafață. După o mârliță numai mare decât o furculiță, voblerulfloating, cu portocaliu pe abdomen, aadus la mal o știuculiță, poate spre ki-


DE SEZON

Pe malul apei, la vreme de PrierText și fotografie MAC

Vremea primăverilor din ultimii ani a adus timp cumanifestări mai mult sau mai puțin capricioase, cu zile încare, fie că ne-am strâns sub cercul umbrelei la adăpostde stropii reci, cernuți din înaltul cenușiu, fie că am fostrăsfățați de soarele darnic, anotimpul tânăr lăsându-setotuși destul de mult așteptat.

logram. O reușită notabilă după nu-meroasele încercări rămase fără rezul-tat. Așa a trecut dimineața, după carebalta s-a liniștit, iar răpitorii s-au în-tors probabil în cotloanele lor as-cunse. Spun asta pentru că, timp demai bine de o oră, nu am mai avutnici măcar un atac. Dar ce puteam săzic și să aștept. Era totuși primăvară,iar peștii aveau și ei toanele lor…!

„Mărunțișul” poate face deliciulPentru că răpitorii făceau mofturi,

iar eu venisem pregătit și pentru acestscenariu, am scos varga și trusa cumonturi pentru staționar și am trecutsă testez apetitul mărunțișului.

Înainte de a mă instala, am năditușor, cu câțiva bulgări de nadă pentruapă rece, mai închisă la culoare, încare am adăugat și câțiva viermuși, unadaos „tradițional” și de succes, dupăspusele obișnuiților locului. Am testatadâncimea apei și am fixat o monturăușoară cu plută și două alice minus-cule, distanțate una de alta. La cârligam folosit faimosul „carcalete”, vier-muși și larve de chironomide. Nu adurat mult și „tradiționala” nadă, ală-turi de irezistibilul „carcalete”, au în-ceput să dea roade. Jocul pluteianunța fie o roșioară, fie o babușcă.După o vreme, am mărit adâncimea laplută și, nu după mult timp, a apărutși un cărășel, timid și încă amorțitdupă vremea iernii trecute. A plecatimediat, dar fără grabă, spre locul deunde venise…

Orele au trecut și ziua se îndreptaîncet, încet, spre final. Am eliberat„mărunțișul”, am străns undița și ammai încercat câteva lanseuri la margi-nea stufului, sperând să stârnesc vreosolzoasă mai acătării. Nu a fost însăsă fie. Cobora seara, iar balta se pre-gătea pentru liniștea nopții. Venisemdupă răpitori, dar nu dădusem pestecaptura visată. Avusesem totuși o știu-culiță. Iar până la urmă, roșioarele,babușca și cărășelul făcuseră deliciulpartidei de după amiază. Și, oricum,ieșisem doar pe malul apei, la vremede Prier…!

APRILIE 2014 | 35

C ultul norvegienilor pentrumare, pentru toate resursele pecare aceasta le oferă și, în spe-

cial, pentru pești, este ilustrat la totpasul, atât prin mobilierul urban, cât șiprin exponatele vitrinelor, a unitățilorde învățământ și a muzeelor.

Pescuitul sportiv constituie o preo-cupare foarte răspândită în Norvegia,atât printre localnici, cât și pentru nu-meroșii turiști care vizitează țara.

O sursă importantă de venit pentrulocuitori o constituie turismul halieutic,fishing trip, acesta fiind încurajat prinreglementări simple și accesibile, la ni-velul elementarului bun simț.

Pescuit marinPescuitul marin este cel mai popular

în Norvegia, datorită spectaculozitățiilui, diversității speciilor și abundențeicapturilor. Se practică liber, atât pentru

localnici, cât și pentru turiști, numai cuutilizarea uneltelor specifice pescuituluisportiv. Reglementările sunt simple, re-prezentând respectarea dimensiunilorminime pentru reținerea capturilor, pespecii și zone de pescuit.

Specii căutateSe pescuiește bine pe coastă, în apa

adâncă și limpede care se întinde de-alungul acesteia. Speciile care se captu-rează cel mai frecvent sunt codul (Gadusmorhua), codul galben (Pollachius pol-lachius), codul negru (Pollachius virens),merluciu (Merlangius merlangius), hali-butul (Hippoglossus hippoglossus), ma-croul (Scomber scombrus) și un soi debiban-de-mare (Sebastes viviparus).

MetodeMetodele practicate sunt dintre cele

mai diverse, aparținând tuturor stiluri-lor tradiționale, staționar, cu năluci saucu musca artificială.

Pescuitul staționar se practică de pemal, uneori și din barcă și presupuneutilizarea unor vergi suficient de ro-buste, cu lungimea de 2,10-2,40 m,echipate cu mulinete. Firul folosit poatefi monofilament sau textil, suficient derezistent pentru a susține drilul și recu-


Norvegia, pescuitla tot pasulText și fotografie MUGUREL IONESCU

Pescuit în NorvegiaMAPAMOND

Poziționarea geografică a Norvegiei, la marginea nord-vestică a Europei, ca o dantelă brodată pe coastaMării Norvegiei și a Mării Nordului, a favorizat, de-alungul secolelor, dezvoltarea unei activități tradiționaleîn domeniul pescuitului. Aceasta a reprezentat, înainteadescoperirii acvaculturii și a bogatelor zăcămintesubmarine de petrol și gaze, cea mai important activitatea urmașilor vikingilor.

BATOANE DE COD PANÉGastronomie pescăreascăMAMA PAȘA

APRILIE 2014 | 37

perarea capturilor care pot cântări frec-vent 3-4 kg. Montura este simplă, cuplumb de 40-60 g la capătul firului și unsingur cârlig legat în derivație, cu forfacdestul de lung pentru a asigura liberta-tea de mișcare a momelii deasuprasubstratului.

Momeala tradițională este creve-tele, proaspăt sau congelat, întreg sauporționat, dar și peștișorii sau filéuriledin pește.

Pescuitul cu năluci este foarte spec-taculos, majoritatea speciilor fiind răpi-toare.

O vargă puternică, cu acțiune tele-bolică, mulinetă cu fir multifilament șitrusa cu năluci specifice pescuituluimarin, care se găsesc din belșug în ma-gazinele de specialitate, ne vor ajuta înpartidele pe care ni le-am propus. Înacest stil de pescuit, barca reprezintă unavantaj, dar și pescuitul de pe mal dărezultate bune.

Pescuitul cu musca artificială estetot un pescuit cu năluci, deoarece nu sefolosește ehipamentul specific al mus-carilor. Este, de fapt, un pescuit la „ța-parină”, folosind 3-5 muște artificialespeciale pe săltătoare, linia fiind lestatăcu o nălucă grea, tip pilker.

Luând în calcul vremea instabilă, careimpune un echipament corespunzător,documentarea prealabilă, pe site-urile despecialitate și, bineînțeles, un buget binestructurat, veți descoperi farmecul pes-cuitului în mările nordului.

Ingrediente: 500 g cod filetat, 300 g lapte dulce, 200 ml ulei, 200 gfăină de grâu, 200 g pesmet, 3 ouă, sare,piper măcinat, boia de ardei dulce.

Preparare: se taie fileul în bucăți cugrosimea de 1,5 cm, care se lasă o ju-mătate de oră într-un vas cu lapterece. Se scurg bine și se condimenteazăcu sare, piper și boia, după care se lasăîncă o jumătate de oră. Se pudreazăbatoanele cu făină, se scufundă înspuma rezultată din baterea energicăa celor 3 ouă. Se pudrează apoi cu pes-met și se rumenesc în ulei încins, întor-cându-le din când în când. Se scot peșervețele absorbante, pentru înlătura-rea excesului de ulei.

Servire: Se servesc calde, cu garni-tură de cartofi prăjiți „pai”, ornate cufrunze de pătrunjel proaspăt, alăturide tradiționala bere, specifică cețurilornordului.

Pește extrem de răspândit în Atlanticul de nord, aducândNorvegiei denumirea de „țara codului”, renumit pentrucalitățile sale culinare, codul este preparat după rețetetradiționale, simple, cum ar fi cea cunoscută subdenumirea de fish and chips.

E ste evident că nu vorim des-pre muscărit cu muște uscateși poate nici cu umede noro-

cul nu ne-ar surâde, deci putem contadoar pe nimfele bine lestate cu care,perseverenți, vom tatona adâncul al-biei, cleanul, ca și alți pești, preferândapele adânci. Deci condiția esențialăeste o foarte bună lestare a nimfei, pecare o vom realiza folosind ața deplumb înfășurată pe tija cârligului.

Recomand ca tehnică utilizareaunei vergi de musca de minim 270 cm, un șnur sinking, iar forfaculsă fie egal cu lungimea vergii, astfelvom pescui la scurt, controlând îndea-proape traseul monturii. Atacul clea-nului, la vreme de primăvară, estemult diferit. De cele mai multe orioprește montura, deci este momentulînțepării, ori poate că întreaga mon-tură se va deplasa foarte, foarte fin.Urmărind îndeaproape traseul montu-rii, vrem ori nu, pescuim ca cehii lascurt, dar la cleni.

38 |

Pescuit la muscă artificialăTEHNIC

Muscărit de primăvarăTITUS PINTEA

VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

În cele câteva zile rămase până la prohibiție, cât legea nemai permite unditul în apele colinare și de șes, deșiacestea sunt încă reci, unele alimentate de topireazapezilor, avem totuși prilejul să testăm pofta clenilor.Despre ei este vorba, dar și de nimfele bine lestate, cucare ne vom încerca norocul, poate în prima partidă depescuit din acest an.

Personal, folosesc o vargă demusca de 353 cm, construită din treivergi rupte, cu ceva ani în urmă, pro-iectul personal fiind transpus în prac-tică de maestrul orădean Dan Zosim,cunoscut de unditațari ca „misterBlektor”, devenind o bijuterie de clasa4 cu care, atât la nimfă, cât și la muș-tele fine uscate, am o lansare și uncontrol permanent al parcursuluimonturii. Varga a primit marca TRI-COLOR, și nu sunt egoist, dar este in-vidiată de mulți muscari.

Vorbind de nimfe, folosesc modelebinecunoscute, dar realizate pe câr-lige curbate nr 8-10, pe care o nimfăeste mai bine indivizualizată decât peun cârlig cu tija dreaptă. Pentru a vaconvinge în acest sens, de diferențadintre cele două, vă recomand să lerealizați pe ambele și, fără să fac afir-mații gratuite, veți vedea că rezulta-tele sunt mai bune la nimfele pecârlige curbate.

Deci mi-am facut nimfa umiluluicarabete și a mult prezentatului răcu-șor gamarus, aparut în anii trecuți încoloanele VPR, dar nimeni nu neoprește să creem variații de nimfe,utilizând în corpul acestora părul dinfalcă de iepure, ornamentat cu cevaspire sclipitoare aurii ori argintii, caredau o mai mare atractivitate. Darrepet, este important ca la pescuitulcu nimfa la clean, în apele reci, să res-pectam lestarea, mărimea cârliguluirecomandat și tehnica descrisă, iar labricolarea nimfelor vă doresc multărăbdare.

În rest, fir întins!

APRILIE 2014 | 39

MUSCA DE RUSALIIText și fotografie TITUS PINTEA

Am avut mai multe prilejuri să văd roind miliarde derusalii, în special pe Tisa, dar și pe Crișul Negru, în zonainferioară a acestuia. Privitorul are impresia că ceruleste plin de pufuri albe care se ridică, apoi coboară.Spectacolul oferit gratuit de mama natură estedeosebit.

Micile insecte sunt în mareaprocreere a neamului și se ridică înînaltul cerului, depun ouăle, caapoi să cadă moarte pe luciul apei.Atunci începe să fiarbă oglinda apeiși zeci de pești înfulecă pe oglindarâului insectele purtate de curent,alții sar să apuce pe cele ce zboarăaproape de suprafață, acesta fiindalt mare spectacol. De altfel, in-secta este ferm protejată de legilețării vecine, astfel am văzut multeechipaje ale Poliției fluviale ce pro-tejau zona de roire, ca nu cumvapescarii flămânzi să prindă cu plasede fluturi insectele vii pentru mo-meală, irezistibilă pentru oricepește.

M-am gândit să-mi fac o ase-menea muscă, ca fiind o provocarepentru un muscar de avat ori clean.Așa că am luat un smoc de barbulealbe dintr-o pană de păun alb, edrept foarte dificil de găsit, pe carele-am matisat cu mare grijă, fin, cu

mătase albă, pâna la jumătatealungimii lor, după care am legataceastă mică codiță de tija unuicârlig curbat nr. 6. Apoi, dintr-opană genetică fumurie, am formatcorpul insectei, după care am mon-tat aripioara albă dintr-un mate-rial moale, perforat fin, foarterezistent, ca apoi să leg peruca dinpană albă de cocoș. Capul insecteieste din mătase fină neagră, de subcare am mai adăugat 4-5 barbulede pană pestriță de rățoi.

Ca orice pescar muscar nerăb-dător, mi-am programat un sejurde două zile pe un braț al Tisei, delângă Szolnok unde, muscărinddintr-o barcă, avații mi-au răsplă-tit efortul de creare a unei muștefidel executată.

Merită să încercați confecționa-rea unei muște rare, evident cu ma-teriale de calitate, la care vă urezmultă răbdare, apoi fir întins!

DAIWA EMCAST BR

ABREVIS


noutăți de prin magazine

ARROW INTERNATIONAL

Pelete găurite impregnatecu uleiuri aromatice

BARACUDA

100 g Pelete găurite de 12 mm, cu un conținut ridicat de proteină, im-pregnate cu diferite uleiuri aromatice greu solvabile în apă (3-5 ore), reco-mandate pentru a fi puse în cârlig.

JPz-urile sunt un produs absolutunic al renumitei firme Marukyu, fiinduna dintre cele mai versatile momeli depe piață. Sunt niște pelete care arată șiau textura unui jeleu, dar cu totul altecaracteristici, având incorporate sub-stanțe nutritive naturale și aminoaciziicare fac aceste momeli absolut irezisti-bile pentru pești.

Au o textura uniformă, deci nu sesfărâmă când se pun pe cârlig. Se potmonta pe fir de păr, pe cârlig sau cucolier siliconic.

Textura foarte elastică și fină lasăcârligul să o străpungă ușor în momen-tul mușcăturii.

Aromele se disipă în apă în modcontrolat și se folosesc cu succes întoate anotimpurile, indiferent de tem-peratura apei.

Sunt disponibile:• trei arome, Ebi (krill și alte

crutacee marine), Nori (algemarine), Black (un mix de ingre-diente cu o textura mai fermă);

• trei dimensiuni 6 mm, 8 mm și 10 mm;

• două texturi soft și tough(mai dense).

O mulinetă free spool uimitoare,care funcționează extraordinarde silențios și uniform. Datorităgamei mari de tipo-dimensiunidisponibile și a mecanismuluiBite'N Run extrem de senzitiv,mulineta EMCAST BR esteperfect potrivită pentru o gamă mare de aplicații, de la pescuitul șalăului șianghilei, până la aplicarea lor pentru pescuitul de crap.Această mulinetă are manivelădin aluminiu prelucrat CNC și omanivelă dublă suplimentară, ce pot fi folosite în funcție desituație.

• 7 rulmenți bilă• AirBail® (Patent-Nr.

EP1038437B1)• Galet Twist Buster® II

(Patent-Nr. EP0876760B1)• Infinite Anti-Reverse• Tambur aluminiu• Buton mâner Soft-Touch• Manivelă aluminiu

prelucrată• Manivelă dublă• GyroSpin• Sârmă pick-up ușoară

și rezistentă• Tambur rezervă aluminiu

Marukyu JPzPelete pentru cârlig

MAI 2014

APRILIE 2014 | 41

Vând IJ cal. 16/ 16, armă tip sportivcu lunetă marca UMAREX, dulaparme, toate la prețul de 3.000 lei. Si-laghi Ioan – Tel. 0368-455.765.

Vând literatură vânătorească: Augustvon Spiess, Emil Witing, Alex. Flor-stedt, Phillipovicz. Tel. 0744-387.892.

Vând carabină ZASTAWA calibrul7,62x39, stare foarte bună, la prețulde 350 Euro. Cristea Nicolae – Tel. 0722-674.326.

Vând armă de vânătoare IJ 58 cal. 12lisă, în stare foarte bună, la prețul de1.200 lei. Bande Lucian – tel. 0723-366.772.

VÂNZ~RI

mica publicitate

1 J 0.05 6.46 13.27 19.052 V 1.12 7.31 14.07 19.473 S 2.11 8.33 15.13 20.354 D 2.54 9.32 15.51 21.325 L 3.39 10.11 16.34 22.166 M 4.11 10.53 17.21 22.567 M 4.58 11.39 18.13 23.42 P.P. 5.58 20.278 J 5.47 12.26 19.09 -9 V 0.09 6.41 12.24 19.0710 S 0.56 7.38 13.21 20.0511 D 1.54 8.35 14.19 21.0312 L 2.51 9.31 15.16 22.0113 M 3.49 10.27 16.12 22.4914 M 4.37 11.24 17.09 23.34 L.P. 5.50 20.3515 J 5.39 12.21 18.03 -16 V 0.39 6.21 13.03 18.4617 S 1.24 7.06 13.51 19.3418 D 2.19 7.52 14.37 20.1819 L 2.59 8.42 15.29 21.1120 M 3.51 9.33 16.21 22.0321 M 4.49 10.29 17.19 23.05 U.P. 5.42 20.4222 J 0.11 6.53 12.38 -23 V 1.13 7.57 13.41 19.2424 S 2.14 8.59 14.43 20.2625 D 3.11 9.53 15.35 21.1826 L 4.02 10.42 16.23 21.5327 M 4.49 11.37 17.18 22.4528 M 5.37 12.25 18.07 23.29 L.N. 5.37 20.4929 J 6.25 13.17 18.46 -30 V 0.26 6.06 12.45 18.2331 S 1.15 6.51 13.34 19.11 Săritura din tufiș - rezolvare

din numărul trecut

ORIZONTAL: 1) Automate ...de stropit. 2) Stro-pit cu șampanie după vânătoare (fig.) – Înparc! 3) Vânat prețios – Stropi din dressing! –Astfel, la o pasăre! 4) Coadă de ibis! – Stropide lectură (sg.). 5) Unul care …se vânează pesine însuși – Loc de acostare …fără stropi. 6) Lasă fără strop de viață. 7) Cam …cât unstrop (masc.) – Începe hazul! 8) Țeava puștii –Strop …fără pereche. 9) Zonă centrală! – Ma-șină de teren …agricol. 10) Semn în frunte –Aproape o liră! – Stropi de suc!

VERTICAL: 1) Stropește …când nu plouă. 2) Pier-deri ale vigorii. 3) Lasă să iasă stropul din piele– Coroană de lumină. 4) Doi stropi dintr-un …zero! – Mari asociații de vânători. 5) Ieșiri în re-lief după care se ascund vânătorii. 6) Te fereștede stropi …la bucătărie – Are puține primăveri(masc.). 7) Stropi de sos! – Poveste ...de dra-goste. 8) Din când în când – Petec! 9) Vlăstarul...stropit des – Dezordine …perfectă. 10) Epocă– Un plug …mai vechi.

Stropi de primăvarăION MIHAIU

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE


PUBLICITATE

CANISA CERNICAAUTORIZATĂ SUB NR. 0115-IF/18.11.2013

În contextul activității de creștere și înmulțire a câinilor de vânătoare, selecționați pe baza aptitudinilor practice de lucru în teren,

sunt disponibili pentru vânzare următoarele exemplare:• Tekel sârmos de peste un an;

• Femelă și mascul de pointer în vârstă de un an; • Femelă de golden retreiver în vârstă de peste 2 ani;

• Mascul de copoi slovac în vârstă de un an;Femelă de brac sârmos pe fond negru, în vârstă de peste 2 ani.

Vor fi disponibili, din luna iunie, căței de copoi slovac, iar din luna iulie, căței de tekel sârmos și brac cu păr scurt.

Câinii și cățeii sunt și, respectiv, vor fi dehelmetizați și vaccinați înainte de livrare. Se livrează cu carnete desănătate completate la zi și cu atestate de proveniență. Prețul de vânzare este de 500 lei plus TVA,

exceptând perechea de pointeri al căror preț este de 800 lei plus TVA/exemplar. Doritorii se pot adresa d-lui. Teodor Dumitru tel. 021-270.80.60 sau 0767-817.908, 0724-260.563

Puteți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primiți 12reviste consecutive începând de la data abonării. Completați cuponulalăturat și trimiteți-l împreună cu dovada plății abonamentului (copiaordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: AGVPS dinRomania, București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul RO23RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank – Agenția Moșilor. AGVPS din România, C.I.F. nr. 24251140.

PREȚ ABONAMENT 12 LUNI: 50 LEIDA! Doresc să mă abonez la revista VPR

pe o perioadă de 12 luni (2014).NUME ..............................................................................................

PRENUME .......................................................................................

Adresa la care doresc să primesc revista este:

Strada .................................................................... Număr .............

Bloc .......... Scara .......... Apartament ......

Localitate ................................................... Județ/Sector ...............

Telefon ....................................... Data ...........................................

Semnătura ............................................

Am achitat suma de .......................................................... în data de

........................................... cu ........................................................

Ordin de plată, Nr. .....................................................................

Mandat poștal, Nr .......................................................................

CUPON ANUNȚpentru Mica Publicitate

MICA PUBLICITATE VPRAnunț gratuit – maximum 15 cuvinteText:....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data: ..........................................Nume și prenume:...................................................Tel: ............................................

Anunțurile pentru micapublicitate se fac până îndata de 20 ale lunii curente,pentru luna următoare!Adresa redacției: AGVPS dinRomânia, București, Calea MoșilorNr. 128, Sector 2, Cod 020882

Date post:	12-Oct-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	0 times
Download:	0 times

VÂNĂTORULȘIȘIȘI PESCARULROMÂN ROMÂNROMÂNagvps.ro/docs/revista/2014/04/vpr042014.pdf ·...

Documents