vitamine.doc

VITAMINELE B

Termenul de vitamina B a fost folosit la inceputul secolului nostru pentru a

denumi factorul carential al bolii beri-beri ,extras din orezul nedecorticat. In prezent se

stie ca nu este vorba despre o vitamina B ci despre un complex de vitamine B substante

ce au urmatoarele particularitati comune:

-provenienta (drojdia de bere);

-solubilitatea in apa;

-rolul nutritional fundamental in activitatea metabolismului celular.

Vitamina B se gasestein cantitati suficiente in alimentatia rationala si corect

preparata .Unele vitamine B sunt sintetizate de organism. Vitaminele B participa la

procesele de oxidoreducere, la metabolismul glucidelor, lipidelor, proteinelor, intervin in

functiile sistemului nervos, a unor glande endocrine .

Complexul vitaminic B cuprinde toate vitaminele din grupa B, vitamina H

(biotina), paraaminobenzoic (PABA), colina si inozitol. Toti acesti compusi vitaminici isi

excercita efectele biochimice si fiziologice in mod sinergic, intr-o strinsa

interdependenta. Deoarece vitaminele complexului B sunt solubile in apa, preparatele

moderne cu absorbtie intestinala lenta .

Sunt preferate fiindca asigura o concentratie sangvina constanta pentru un timp

mai indelungat. Este foarte putin cunoscut faptul ca unele simptome, cum ar fi caderea si

incaruntirea permatura a parului, matreata, deshidratarea pielii, friabilitatea unghiilor, pot

fi ameliorate doar prin asigurarea unui raport suficient de vitamine B, fara a se utiliza

sampoane sofisticate sau crème extrem de scumpe.

Cuprind un numar mare de vitamine care se deosebesc intre ele prin structura

chimica si prin activitatea lor fiziologica.

Vitaminele din complexul B se grupeaza datorita anumitor proprietati comune:

- sunt solubile in apa

- se gasesc in drojdie de bere, ficat, cereale

- sunt factori stimulatori pentru microorganisme

- sunt coenzime sau activatori ai proceselor enzimatice

Din complexul B fac parte:

- vitamina B1 - Tiamina

- vitamina B2 - Riboflavina

- vitamina B6 - Piridoxina

- vitamina B8 - Adenizin fosfat

- vitamina B12 - Ciancobalomina

- vitamina B15 - Acid Pangamic

- vitamina B5 - Acid Pantotenic

- vitamina B4 - Adenina

3. 1. 1. VITAMINA B1

Sinonime: Tiamina, Aneurina, Betabion, bataxin

Vitamina B1 este numita si vitamina antiberiberica .A fost izolata in anul 1911 de

Funk, din taritele de griu. Windaus si Wiliam ii stabilesc in anul 1931 constitutia chimica.

Vitamina B1 este solubila in apa, alcool. Solubilitatea ei creste in mediu alcalin. Are un

miros caracteristic si obisnuita este stabila la o temperatura, peste 100 grade C se

descompune.

Absorbtia si metabolismul. Vitamina B1 extrasa din alimente sau sintetizata de

bacteriile intestinale se absoarbe prin simpla difuziune la nivelul intestinului subtire. Prin

resorbtia intestinala ajunge in singe sub fo a libera.

E xcretia vitaminei B1 se face pe rm cale renala in cantitati de 50-250 micrograme.

Valori mai mici de 40 de micrograme indica carenta vitaminei B1.

Vitamina B1 intervine in procesele metabolice de baza ale organismului, cu rol de

coenzime. Participa la procese generale de oxireducere, regleaza schimburile gazoase,

joaca un rol important in functiile sistemului nervos central si periferic si a glandelor

endocrine. De asemenea, intervine in metabolismul apei si regleaza functiile motorii,

secretorii si de absorbtie digestiva.

Surse: in alimente de origine vegetala (cereale mai putin legume) si animala

(carne, peste, lapte, oua etc). Cele mai mari cantitati de vitamina B1 se gasesc in drojdia

de bere, in coaja si germenii boabelor de griu.

Antivitamina B1 (piritiamina, neopiritiamina etc). Produc fenomene paralitice.

Particularitati fizico-chimice:

Se foloseste clorhidratul de tiamina sub forma de cristale mici, incolore sau pulbere

cristalina alba, cu miros caracteristic, gust slab amar, usor solubil in apa si greu solubil in

alcool.

Particularitati farmacocinetice:

Tiamina se absoarbe limitat din tubul digestiv (10-15 mg/zi), se depoziteaza in ficat si

este metabolizata sub influenta tiaminozei. Se elimina prin urina, lapte, fecale.

Particularitati biochimice si farmaco-dinamice:

Intervine in metabolismul hidrocarbonatilor, esterul profosforic al tiaminei (tiamin

perofosfatul, TPP, cocarboxiloza) fiind grupul prostetic al carboxilazei, enzima care

intervine in degradarea acidului piruvic.

Lipsa tiaminei este urmata de cresterea acidului piruvic in singe si urina, cu aparitia de

polinevrite.

Favorizeaza depunerea gliorgenului in ficat si creste toleranta la glucide. Tiamina este

necesara pentru functia normala a sistemului nervos si a aparatului cardiovascular.

Intervine in sinteza acetil colinei, favorizind transmiterea influxului nervos si participa la

formarea hormonului tireotreep si la inactivarea estrogenilor din ficat.

Proprietati farmaco-toxicologice:

Poate produce fenomene alergice, greturi, varsaturi, iritabilitate iar in administrarea

intravenoasa poate produce soc.

Indicatii:

hipovitaminoza B1

tulburari de absorbtie in boli gastrointestinale

arsuri intestinale

hipertiroidie

nevralgii

diabet

alcoolism

diete restrictive

Contraindicatii:

in intoleranta sau alergie la tiamina

vitamina B1, solutie este incompatibila cu riboflavina

Necesarul zilnic:

intre 0-2 luni - 200 ug



intre 1-3 ani - 600 ug



intre 6-8 ani - 1 mg

intre 8-10 ani - 1,1 mg

intre 10-18 ani - 1,3-1,5 mg

peste 18 ani - 1,4 mg

in sarcina - 100 ug

in alaptare - 500 ug

Prezentare:

cutie cu 40 comprimate a 10 mg

fiole de 1 ml a 10 si 25 mg

fiole de 2 l a 100 mg

Mod de administrare:

adulti 30-100 mg/zi oral sau intramuscular

copii 5-29 mg/zi


Sinonime: Riboflavinum (DCI), Lactoflavinum, Bleflavin, Flavixin

Vitamina B2 se mai numeste si vitamina hidrosolubila de crestere . Este

termostabila (rezista si la 120 de grade C), solubila in apa si alcool, cu solubilitate

crescuta in mediul alcalin.

Vitamina B2 a fost izolata pentru prima oara in anul 1933 si sintetizata de Kareer

in 1935.

Absorbtia si metabolismul. Riboflavina se descompune la nivelul intestinului sub

forma libera, dupa care ajunge in ficat si rinichi. Nu se depoziteaza in organism.

Eliberarea se face prin fecale si mai putin prin urina. Intervine in procesele de

oxireducere, in metabolismul glucidelor, lipidelor in funtiile sistemului nervos, a

aparatului vizual si are rol antitoxic (plumb, mercur).

Surse: alimente de origine animala (lapte, oua, ficat, creier, splina), crustacee si

unele vegetale (spanac, salata verde, rosii etc).

Vitamina B2 poate fi sintetizata de unele bacterii.


Se prezinta sub forma de pulbere cristalina galbena, pina la galben portocaliu, foarte

usor solubila in solutii alcaline, greu solubila in apa si practic insolubila in alcool.


Riboflavina prezinta absorbtie buna din tubul digestiv, absorbtia fiind diminuata in

hepatita si ciroza.

Se depoziteaza putin in ficat si rinichi si se elimina prin urina, lapte, fecale.

Particularitati biochmice si farmacodinamice:

Derivatul fosforilat este grup prostetic al unor enzime flavoproteice. Ribovlavina

intervine in procesul de crestere, de mentinere a integritatii epiteliilor. De asemenea

influenteaza absorbtia lichidelor din tubul digestiv care au actiune hipoglicemianta la

normali si diabetici si protejeaza celula hepatica fata de substantele toxice.


De obicei, vitamina B2 poate produce dureri la locul injectiei.

Necesarul zilnic:

- intre 0-2 luni 400 ug

- intre 2-6 luni 500 ug

- intre 6 luni-2 ani 600 ug

- intre 2-3 ani 700 ug



- intre 6-10 ani 1,1-1,2 mg

- intre 10-18 ani 1,2-1,5 mg

- peste 18 ani 1,6-1,7 mg

- in sarcina 1,8 mg

- in perioada de lactatie 2 mg

Indicatii:

hipo si avitaminoza B2

keratite, conjunctivite, dermatite

eczeme, glosite, stomatite, enterocolite

tulburari de crestere la copii

insuficienta hepatica

Prezentare:

fiole de 1 ml cu 5 mg fosfat de riboflavina

fiole de 2 ml cu 5 mg fosfat de riboflavina


adulti: intramuscular 5-10 mg/zi

copii: intramuscular 0,5-5 mg/zi


Sinonime: PYRDOXINUM (DCI), PIRIDOXOL; BECILAN; HEXOBION

Vitamina B6 cuprinde piridoxina, piridoxalul si piridoxamina. In mediu alcalin si

acid sunt sensibile la lumina.

Regnul vegetal ofera o importanta sursa de vitamina B6.

Sursele de obtinere a vitaminei B6 coincid cu cele ale celorlalte vitamine din

aceasta grupa.

Absorbtia vitaminei B6 se realizeaza la nivelul intestinului sub forma libera si mai

bine combinate cu proteine. In organismul animal predomina piridoxamina. Vitamina B6

intervine in metabolismul substantelor organice si intra in compozitia unui mare numar

de enzime cu functie de oxidoreducere. Participa la biosinteza sfingozimei cu rol in

metabolismul lipidelor.

Eliminarea vitamine B6 se face in cea mai mare masura pe cale renala si scade cu

virsta.


Clorhidratul de piridoxina se gaseste sub forma de cristale incolore sau pulbere

cristalina alba, fara miros, cu gust usor acru, usor solubil in apa, greu solubil in alcool.


Piridoxina si piridoxamina se absorb digestiv si sunt transformate in piridoxalfosfat,

forma activa.

Particularitati biochimice si farmacodinamice:

Esterul fosforic al piridoxalului este coenzima a amino-acid-decarboxilozelor,

intervenind in metabolismul proteic.

Piridoxalul intervine in hematopoeza avind efect favorabil in unele anemii. Este

factorul de crestere pentru microorganisme, intervine in dezvoltarea celulelor tumorale si

este slab sedativ al S.N.C.


Piridoxina poate produce fenomene de nevrita senzoriala, somnolenta, miscarea

nivelului plasmatic al acidului folic sau poate provoca somnolenta.

Necesarul zilnic:

intre 0-2 luni…….200 ug

intre 2-6 luni……..300ug

intre 6-12 luni ……400 ug

intre 1-2 ani …….. 500 ug

intre 2-3 ani ………600 ug

intre 3-4 ani ……….700 ug

intre 4-6 ani ……….900 ug

intre 6-10 ani ……..1-1,2 mg

intre 10-18 ani …...1,4-1,8 mg

peste 18 ani ………..2 mg

in sarcina……. …….2,5 mg

in alaptare ………….2,5 mg

Indicatii:

in pelagra, asociata cu vitamina Pp, tiamina, riboflavina

tulburari cutanate si ale mucoaselor

anemii

boala de iradiere

Contraindicatii:

neoplasm

gripa

infectii

alergie la piridoxina

Prezentare:

flacon cu 20 comprimate a 0,25 grame

fiole de 5 ml cu 0,25 g

Mod de administrare, posologie: oral, I.M. sau I.V.

adulti: oral: 0,25-0,50 g/zi

injectabil: 0,15-0,25 g/zi, zilnic sau la 2 zile

copii: 0,1-0,25 (0,20) g/zi in functie de virsta


Sinonime: ACID PANTOTENIC, CALCII PANTOTHENAS (D.C.I.), PANTOTENAT

DE CALCIU

Descoperita in anul 1933 de doctorul R.J.Williams si denumita dupa cuvantul grec

“pantos” – “pretutindeni”, vitamina are o arie larga de raspandire,fiind omniprezenta in

natura.Biochimistul Williams a izolat in 1938 acest acid din ficat si l-a sintetizat ulterior

in laborator, confirmandu-i structura chimica.Este demn de amintit ca din 250 kg ficat

Williams a reusit sa izoleze doar 3g acid pantotenic.

Vitamina B5, C9H17NO5 , este dipeptida acidului , - dihidroxi -

', -

dimetilbutiric ,

HOH2C CCH3

CH3

C COOHH

OH

, cu - alanina

CH2 CH2NH2

COOH

.

Este implicat in sinteza celulelor rosii, metabolismul unor steroizi, activitatea

neuronala, producerea de anticorpi.

Este sintetizat de plante si de multe bacterii, dar este necesar sa fie prezent in

alimentatia vertebratelor.Putin timp de la descoperirea sa, acidul pantotenic a fost

identificat in tesuturi ca facand parte dintr-o combinatie cu masa moleculara mica, dar

abia in 1948 s-a descoperit aceasta combinatie, care a fost denumita coenzima A (A

pentru acetil).Aceasta descoperire apartine lui N.O.Kaplan si F.Lipmann,care, anterior,

aratasera ca anumite acetilizari enizimatice necesita o coenzima termostabila.

Functia coenzimei A este de a transporta gruparile acil in oxidare enzimatica a

acizilor grasi, in oxidarea enzimatica a piruvatului, in acetilarile biologice si in sinteza

acizilor grasi.Mecanismul exact prin care coenzima A transporta gruparile acil a fost

stabilit de catre biochimistul german F.Lynen in 1951.El a izolat, din drojdie, o forma

“activa” de acetate si a aratat ca ea este alcatuita dintr-un tioester al acidului acetic cu

gruparea tiol (sulfhidril) a coenzimei A.Coenzima A se prescurteaza CoA (sau CoA-SH

pentru a se evidenia gruparea tiol).

Acetil-coenzima (acetil CoA) se formeaza in oxidarea enzimatica a piruvatului

sau a acizilor grasi; ea poate aparea si ca urmare a actiunii acetil-CoA sintetazei asupra

acetatului liber :

ATP coenzima A acetat AMP acetil CoA pirofosfat

Acetil CoA astfel formata poate apoi sa reactioneze enzimatic cu un acceptor de

grupari acil, cum este colina, formand acetil colina, sau cu acidul oxalilacetic, formand

acidul citric, conform reactiei :

Acetil CoA colina colinacetilaza acetilcolina CoA SH

In reactiile model neenzimatice, tioesterii sunt agenti de acilare mai eficienti decat

esterii similari, cu oxigen, deoarece legatura tioester are o stabilizare de rezonanta mai

mica decat legatura esterii.

OH CH2 CCH3

CH3

CHOH

C NO H

CH2 CH2 COOH

Acidul pantotenic

Mentionam ca acidul pantotenic natural este enantiomerul dextrogir, antipodul

opus fiind inactive din punct de vedere fiziologic.

In cantitati mai mari acest acid se afla mai ales in drojdia de bere, tarate de orez,

lapte, oua si ficat.

Lipsa acidului pantotenic se manifesra prin simptome variate in functie de specia

animala.Astfel, la sobolanii si puii de gaina din organismul carora acest acid este absent

partial sau total, se constata atrofia glandelor suprarenale si acromotrichie (gr. a, lipsit de

+ gr. khroma, culoare + gr. thrix, par) sau leucotrichie (albirea parului), la primele

animale si respective incetarea cresterii, rarierea penajului si si aparitia unor dermatite

specifice la ultimile. O data cu administarea acidului pantotenic simptomele prezentate

mai sus dispar.

In cazul microorganismelor acidul pantotenic reprezinta un factor de crestere

indispensabil.Asa se explica biosintetizarea acestui acid de catre numeroase exemplare

din lumea bacteriilor.

Acidul pantotenic are rol in metabolismul celular si, impreuna cu alte vitamine,

contribuie la dezvoltarea energiei provenite din glucide,grasimi si proteine.De

asemenea,printre proprietatile vitaminei B5 se numara urmatoarele :

participa la mentinerea starii de sanatate a aparatului digestiv,a ficatului si a epiteliilor

stimuleaza activitatea diferitelor glande si sporeste productia de hormoni a suprarenalelor

mentine starea de sanatate a nervilor,a pieleii si a glandelor

sporeste rezistenta la stres si contribuie la formarea unor hormoni anticorpi

intervine in procesele de crestere, in prevenirea aparitiei dermatitelor (bolilor de piele), in

metabolismul glucidelor si in utilizarea eficienta a colinei, etc.

Vitamina B5 joaca un rol important in metabolismul energetic al celulelor

(indispensabil degradarii celulelor,lipidelor si anumitor acizi aminati si sintezei acizilor

grasi si colesterolului) si participa la formarea anumitor hormoni.

Aporturile nutritionale recomandate in vitamina B5 sunt de 3 pana la 8 miligrame

pe zi pentru copii,de 10 miligrame pentru adolescenti si pentru femei.Vitamina B5 se

gaseste in majoritatea alimentelor, cele mai bogate fiind drojdia de bere,carnea (mai ales

ficatul si rinichii), ouale, produsele lactate, legumele uscate si pestele.

Starile de carenta sunt exceptionale si nu se observa decat in caz de denutritie

severa sau de nutritie parenterala (prin perfuzii) exclusiv si nesuplimentata in vitamina

B5.Ele se traduc printr-o oboseala, tulburari digestive (greturi,diaree,dureri), cutanate

(caderea parului, ulceratii) si neurologice (dureri de cap, senzatie de arsura a

extremitatilor, etc.). Reversibile, aceste tulburari sunt tratate prin administrare

medicamentoasa de vitamina B5.

Mai ales oamenii de varsta a doua si a treia manifesta simptomele acestei

carente.Deseori,ei nu mai reusesc sa-si procure hrana proaspata si apeleaza la alimente

care sunt depozitate timp indelungat pe rafturi, in frigider sau in lada frigorifica : legume

si fructe ambulate in cutii sau in pungi de plastic, feluri gata preparate, cartofi prajiti,

carnati, paste, orez alb, prajituri, etc.Ei mananca mai putin si realizeaza un aport redus de

nutrienti esentiali.De aceea, aproximativ o treime dintre oamenii de varsta a doua si a

treia nu au suficient acid pantotenic in sange.Daca dimineata ei se trezesc din pat

intepeniti,miscand bratele si picioarele cu mare greutate si cu dureri, este foarte probabil

ca acest lucru sa se datoreze unui deficit de acid pantotenic.

Necesarul zilnic de vitamina B5

O alimentatie normala asigura un aport zilnic de 5-20 mg acid pantotenic, care, de

altfel, in oarecare proportie, pot fi sintetizati si de flora intestinala.Eficacitatea sanogena a

acestei vitamine sporeste prin administrarea concomitenta cu vitaminele B6,B9 si

C.Hipovitaminoza pantotenica provoaca anemie, tulburari de somn, cefalee,

hipoglicemie, ulcer duodenal, greata, balonari, crampe musculare, scaderea rezistentei la

infectii, tulburari sanguine si dermatologice, etc.Nu se cunosc intoxicatii cu acid

pantotenic.

Pentru a realiza un aport constant de vitamina B5, se recomanda sa ne hranim

echilibrat, consumand alimente bogate in substante nutritive si renuntand, pe cat posibil,

la zahar, dulciuri, paste si cartofi prajiti.

Pentru copii, adolescenti si personae adulte, necesarul zilnic de acid pantotenic

(vitamina B5) se situeaza intre 5 si 10 miligrame.

Gravidele si femeile aflate in perioada de alaptare necesita pana la 15 miligrame

pe zi.

Pentru a acoperi necesarul de vitamina al noului nascut, la care creierul si

tesuturile se afla in plin proces de constituire, laptele matern contine concentratii foarte

inalte de acid pantotenic, mergand pana la 5 miligrame pe litru.

Oamenii care se confrunta cu situatii stresante ori fac mult efort fizic au nevoie de

cantitati mari de acid pantotenic decat cei cu o viata calma si un program cotidian bine

stabilit.

Continutul de vitamina B5 al unor alimente(mg)

ficat……………………………….. 7,70

tarate de grau……………………... 2,85

pastrav…………………………….. 1,82

seminte de floarea soarelui………... 1,40

scrumbie,macrou…………………... 1,35

nuci………………………………… 0,90

cereale integrale……………………. 0,78

galbenus (de la un ou)……………… 0,75

crabi………………………………… 0,63

vanat……………………………….. 0,57

muschi file…………………………. 0,40

lapte integral……………………….. 0,31

Doza zilnica recomandata de acid pantotenic (vitamina B5) este in jur de 5-15

mg.Drojdia contine 20 mg la 100g, galbenusul de ou 7 mg la 100 g, tarata 2,25 mg si

varza aproape 1 mg.

Simptomele deficitului sunt oboseala, stresul cronic si depresia.Vitamina B5 este

necesara pentru formarea hormonilor si pentru acetilcolina utilizata de creier pentru a

preveni anumite tipuri de depresie.

Vitamina B5 ajuta la depasirea mai usoara a situatiilor stresante, combate

inflamatiile in diferite zone ale corpului, este un aliat prestios in scaparea de

kilograme,fiind un remediu excelent pentru curele de slabire si in mentinerea formei

maxime.Totodata,ea protejeaza inima, mareste capacitatea de concentrare, actiunea

vitaminei B5 previne imbatranirea premature si aparitia ridurilor.

Alimentele rafinate, cum cunt orezul alb, pastele, produsele de panificatie din

faina alba, nu mai contin decat cantitati neinsemnate de acid pantotenic. Prelucrarea

termica, de pilda prin prajire, coacere, fierbere, etc., distruge vitamina B5. De asemenea,

prelucrarea industriala, ca si depozitarea indelungata dauneaza masiv acestei vitamine

valoroase. De aceea, este indicat sa mancam hrana proaspata, preparata cat mai sumar.Si

acizii sub diferite forme, de exemplu otetul, castravetii acri, muraturile de orice fel,

condimentele iuti, mustarul iute, etc., descompun molecula de vitamina, in special atunci

cand mancarurile se afla in contact prelungit cu otetul. La randul lor, substantele puternic

alcaline dauneaza de asemenea vitamine – de pilda, bicarbonatul de sodiu.

Utilitatea vitaminei B5

Acidul pantotenic (vitamina B5) este deosebit de important pentru :

- producerea de energie, mentinerea vitalitatii

- prevenirea inflamatiilor si rezistenta la stres

- reducerea depozitelor de grasime, valorificarea lipidelor in organism

- vivacitate intelectuala, capacitate de concentrare

- stimularea circulatiei locale si intretinerea nervilor din extremitati

piele sanatoasa si par bogat.

Vitamina B5 are rol in catabolismul glucidelor si lipidelor si, prin aceasta, la

generarea energiei necesare proceselor fiziologice. Are un rol important in desfasurarea

multor reactii enzimatice. Favorizeaza mentinerea structurii si functiei normale a pielii si

stimuleaza pozitiv cresterea si pig-mentarea parului. Este indispensabila functionarii

normale a glandelor su-prarenale.


Este grupul prostetic al coenzimei A, factor de acilare care intervine in sinteza

acetilcolinei, colesterolului, fosfolipidelor, hormonilor steroizi, hemoglobinei.

Necesarul zilnic: 5-10 mg/zi

Indicatii:

stomatite

glosite

colite

hepatite cronice

dermatite

arsuri

injectat in doze mari, stimuleaza mobilitatea gastro-intestinala

Prezentare: PANTOTENAT DE CALCIU - fiole de 5 ml cu 0,5 g

substanta activa

PANTENOL - comprimate a 500 mg care se sug

Mod de administrare, posologie:

injectabil, I.M. sau I.V. - adulti: 0,5 g/zi

- copii: 0,25-0,5 g/zi

comprimate: - adulti: 2-4/zi

- copii: 1-3/zi


Sinonime: CYANOCOBALAMINUM (D.C.I.), COBIONE, DAVITA-MON B12,

RUBIVITAN

Este indispensabila pentru viata omului si a animalelor. Este unul dintre cei mai

puternici factori antianemici cunoscuti, prezentand o oarecare analogie structurala cu

hemoglobina.

Vitamina B12 este compusa din substante cristalizate, de culoare rosie, solubile in

apa si alcool, stabile in aer si in mediu acid. Are o structura deosebit de complexa,

continand 4,5% cobalt si radicalul cian, de unde si denumirea de ciancobalamina. Sunt

semirele la actiunea oxidantilor, bazelor si acizilor puternici. Rezista la 120 de grade C,

timp de 20 minute. Vitamina B12 are formula moleculara C68H90N14O14Pco si masa

moleculara 1490±140. Vitamina este hidrosolubila si joaca un rol in maturarea

globulelor rosii plecand de la celulele-mama si in sinteza unor acizi grasi si anumitor

acizi aminati. SINONIM: cianocobalamina.

Denumirea de cianocobamida deriva din structura sa moleculara intrucat contine

gruparea cian(-C≡N), un atom de Co si grupari amidice. Se mai numeste (pe langa

cianocobalamina si cianocobamida) antianemica, vitamina antipernicioasa, corinoida,

factor antipernicios, factor anemic extrinsec, factorul proteinelor la animale etc. .

Denumirea de corinoida provine de la inelul porfirinic modificat din molecula sa

numit inel corinic.

Numele de cianocobalamina nu este riguros stiintific deoarece nu contine grupare

aminica libera sau legata de nucleul central (corinic), nici de atomul de Co si nici de

ribonucleotida, ci numai in componenta gruparilor amidice, fapt pentru care este mai

corecta denumirea de cianocobamida decat cea de cianocobalamina.

Identificarea, izolarea, stabilirea structurii si a activitatii biologice a vitaminei

B12 a necesitat colaborarea mai multor grupe de specialisti o perioada mai indelungata de

timp , reusindu-se in cele din urma obtinerea acestei vitamine pe cale industriala.

Prin anii 1950, imediat dupa descoperire, vitamina era extrasa din ficatul animal

(cam patru tone de ficat prelucrat ofereau un gram de vitamina B12). In 1952, Miner

Laboratories din Chicago au identificat o tehnica de izolare a vitaminei B12 din... mocirla

canalelor, folosind cca. 250 tone namoluri culese zilnic.

Ca element exotic (intre timp, tehnicile de izolare s-au mai perfectionat, asa incat

nu mai aveti motive sa fiti ingrijorati), mentionam ca in Indochina, bastinasii aveau

obiceiul de a acumula pestii in mari recipiente, in care avea loc un proces accentuat de ...

fezandare / putrefactie.

Rezulta un lichid cu un miros si un aspect dezgustator, cunoscut amatorilor de

bucatarie chinezeasca, bogat in acizi aminati si vitamine.

Vitamina B12 se gaseste mai putin in regnul vegetal si mai mult in alimentele de

origine animala (ficat, splina, creier, muschi). Principala sursa de vitamina B12 este

sinteza microbiana.

Biogeneza vitaminei B12 are loc sub actiunea a numeroase bacterii din sol si a

bacteriilor intestinale, mai ales din colon.

Absorbtia si metabolismul. Absorbtia vitaminei B12 se realizeaza la nivelu

mucoasei intestinale, in prezenta unui factor intrisec produs de mucoasa gastrica si cu

care alcatuiesc factorul antipernicios depozitat in ficat.

Vitamina B12 absorbita si retinuta la nivelul intestinului pierd proprietatea de a

difuza, reconstituind prima faza a absorbtiei intestinale. Factorul intrisec are rol de

protectie in absorbtia intestinala prin formarea unor compusi de inactivare a vitaminelor

B12. Factorul intrisec activ fixeaza pina la 264 de micrograme vitamina B12\mg.

Vitamina are rol in hematopoeza si mai ales in eritropoeza. De asemenea are o

importanta deosebita in ce priveste cresterea, hematopoeza si functionarea celulei

nervoase.

Cea mai importanta actiune a acestei vitamine este anemia pernicioasa de tip

Biernner, unde intervin modificari ale trombocitelor sau chiar leziuni degenerative

nervoase.

Carenta vitaminica afecteaza tesuturile in care se produc multiplicari celulare

rapide.

Sunt afectate: maduva hematoformatoare (apare anemia megaloblastica), mucoasa

bucala (glosita Hunter), mucoasa tubului digestiv, bolnavii prezentand inapetenta,

senzatie de balonare, varsaturi, diaree. Cea mai buna sursa este ficatul, dar si pestele,

ouale, laptele si derivatele lactate.

NECESITATI SI SURSE

Aporturile nutritionale recomandate, minime si usor de acoperit printr-o

alimentatie echilibrata, sunt de 1 pana la 2 micrograme pe zi pentru copii, de 3

micrograme pentru adolescenti sau pentru adulti, de 4 micrograme pentru femeile gravide

sau care alapteaza. Vitamina B12 se gaseste in toate produsele animale indeosebi in ficat.

Ea este relativ stabila la caldura si la aer dar mai sensibila la lamina si la radiatiie

ultraviolete precum si la acizi si baze.

METABOLISM SI CARENTA

Absorbtia intestinala a vitaminei B 12 are loc in ultima parte a intestinului subtire.

Ea nu este posibila decat in prezenta unei glicoproteine secretate de stomac, denumita

factor intrinsec. Carenta in vitamina B12, care nu este rara in tarile industrializate, poate

rezulta deci fie, in mod exceptional, prin aporturi alimentare insuficiente (regim

vegetarian), fie dintr-o gastrectomie (ablatie a stomacului) sau dintr-o o boala

responsabila de o anomalie a secretiei de factor intrinsec, precum boala lui Biermer;

aceasta carenta poate, sa mai provina dintr-o anomalie, dintr-o ablatie a prrtiunii

terminate a intestinului subtire si, in mod exceptional, dintr-o infectie cronica a

intestinului subtire. In sfarsit, o carenta in vitamina B 12 nu este deloc rara la persoanele

in varsta. Ficatul, care stocheaza vitamina B 12, poate disimula o insuficienta de aport

sau o tulburare a absorbtiei timp de 3 sau 4 ani. In continuare, apar primele semne ale

carentei: oboseala generala, pierdere a apetitului, tulburari hematologice (anemie

megaloblastica), neuropsihiatrice (senzatie de arsura cutanata, nevrita optica inflamatie a

nervului optic, pierderi de memorie, labilitate a starii de spirit, depresie) si mucoase

(limba depapilata).

HIPERVITAMINOZA se manifesta prin aparitia unor stari alergice si prin hiperglobulie.

UTILIZARE TERAPEUTICA

Vitamina B12, administrata in injectii intramusculare, este indicata in carenta

corespunzatoare. Ea este utilizata, de asemenea, in doze mari ca analgezic. Injectiile

intravenoase cu unul dintre derivatii ei, hidroxocobalamina, sunt practicate in caz de

intoxicatie cu cianura. Administrarea medicamentoasa de vitamina B 12 este

contraindicata in rare cazuri (anumite cancere, indeosebi).


Vitamina B12 are structura porfirica, asemanatoare pigmentului eritrocitar si

clorofilei, dar contine cobalt (4%). A fost obtinuta cristalizata, are culoare rosu-inchis si

este solubila in apa, cu reactie neutra.

Vitamina B12 se gaseste in toate organele, mai ales in ficat, stomac, rinichi, creier

si muschi. A fost obtinuta initial din ficat de bovina ( 25 mg dintr-o tona de ficat), iar in

prezent se obtine din culturile de Streptomyces griseus, ca un subprodus la fabricarea

streptomicinei. Solutia apoasa are Ph=4-4,5.

Particularitati farmaco-cinetice:

Pentru absorbitia este necesara prezenta asa numitului factor intrinsec secretat de

mucoasa gastrica, de structura probabil mucoproteica.

Ciancobalamina, numita si factor intrinsec, s-ar absorbi numai sub forma unui

complex cu factorul intrinsec.

La omul normal se absoarbe in intestinul subtire 70-90% din ciancobalamina.

Absorbtia este favoizata de Ph-ul alcalin. In intestinul gros absorbtia este mai redusa, desi

baeriile saprofite sintetizeaza vitamina.

Administrarea orala a vitaminei B12 nu are efect in anemii, cind mucoasa gastrica

este atrofiata sau cind exista leziuni intestinale importante. Vitamina din alimente nu este

distrusa in tubul digestiv, anemicii excretind zilnic cantitati de ciancobalamina egale cu

oamenii normali (50-250 ug).

Ciancobalamina este absorbita total si rapid dupa administrarea subcutanata sau

intramusculara. Este depozitata in ficat, se elimina renal, sub forma nemodificata, prin

filtrare glomerulala( 0,2 ug).


Ciancobalamina este indispensabila procesului de maturare a eritrocitelor. Lipsa

ei duce la hiperplazia megaloblastica a maduvei oaselor, datorita opririi evolutiei

maturarii hematiilor.

Intervine in sinteza nucleoproteidelor, fiind necesara pentru transformarea timinei

in timidina, substanta care intra in structura acizilor nucleici.

Ciancobalamina intervine si in transformarea acidului folic in acid fotenic si prin

aceasta contribuie la metilarea uracilului, cu formarea timinei. Are actiune neurotropa,

fiind esentiala in procesele de care depind integritatea functionala a fibrelor mielinice.

Vitamina B12 are actiune lipotropa si intervine in metabolismul proteic, prin

favorizarea gruparilor metil labile, necesare sintezei metioninei din hemocisteina si

transformarii glicolului in serina. Are rol in mentinerea gruparilor sulfhidrice in forma

redusa, necesara pentru functionarea unor enzime.

Este cunoscuta ca un factor esential pentru crestere si nutritie,pentru unele

microorganisme si pentru organisme superioare. De asemenea contribuie la troficitatea

mucoasei digestive, lipsa ei producind glosita si gastrita atrofica.

Carenta vitaminei B12 poate avea drept cauze tulburari de aport, de absorbtie, de

utilizare si de cresterea nevoilor si pierderilor. Deficitul de vitamina B12 prin lipsa de

aport se manifesta la persoanele cu dieta vegetariana severa.

absorbtia este diminuata la bolnavii cu insuficienta a formarii factorului intrinsec

datorata unor suferinte gastrice ( gastrite toxice, neoplasm gastric, gastrita atrofica,

iritarea stomacului) si gastrectomie.

Absorbtia insuficienta a vitaminei B12 din intestin se intilneste in inflamatii,

disbacterioze intestinale, tumori, insuficienta pancreatica. Se cunosc situatii cu consum

crescut de vitamina B12, de exemplu la bolnavii paralizati de diohzllobathrium latum.

Semnele de hipovitaminoza B12 la om constau in tulburari ale hematopoezei, ale

integritatii fibrelor nervoase mielinice si ale celulelor epiteliale din tubul digestiv.

Indicatii:

Ciancobalamina este indicata in anemii megaloblastice, unde are actiune majora.

Efectele hematologice sunt primele car apar si anume, se observa la nivelul maduvei,

dupa citeva ore de la injectare. Dupa 2-3 zile se restabileste hematopoeza

normaloblastica. Reticulocitele apar in singe periferic in zilele 5-12. In 4-8 saptamini

eritrocitele circulante ajung la nivelul normal. Concomitent se realizeaza valori normale

pentru leucocite si trombocite.

In formele obisnuite de anemie megaloblastica, dupa prima saptamina de

tratament se obtin ameliorari evidente. Dispar tulburarile digestive, inclusiv cele

localizate pe mucoasa linguala, diminua astenia, anorexia. Se obtine vindecarea clinica in

citeva saptamini.

Nu sunt influentate atrofia mucoasei gastrice, aclorhidria histaminorefractara,

capacitatea stomacului de a sintetiza factorul intrinsec. Rezultatele sunt mai slabe daca

bolnavul are concomitent o infectie, uremie sau primeste cloramfenicol.

Tratamentul de substitutie cu B12 trebuie continuat toata viata.

Efectele ciancobalaminei sunt mai slabe in anemia megaloblastica din cursul

sarcinii sau a copilariei.

Se obtin rezultate partiale in anemia datorata batricefalozei si in sindroamele de

absorbtie intestinala.

Datorita actiunii neurope, vitamina B12 produce efecte favorabile asupra

tulburarilor nervoase din timpul anemiei megaloblastice.

La bolnavii cu complicatii ale S.N., ameliorarea se obtine mai lent, insa nu se mai

inregistreaza avansarea leziunilor. Cu cit tulburarile neurologice au aparut mai recent fata

de aplicarea tratamentului cu vitamina B12, cu atit se obtin rezultate mai bune.

Ciancobalamina ar avea unele efecte si in afectiuni cu ar fi:

- neuropatii (polinevrita alcoolica si diabetica, tulburarile sensibilitatii profunde din

scleroza in plagi)

- hepatita cronica si ciroza

- nevralgii de trigemen

- anorexie

- intirziere in crestere

- sterilitate

- unele psihoze, senilitate

Nu exista dovezi certe de eficacitate in multe cazuri dintre diagnosticurile

mentionate.

Contraindicatii:

alergie la ciancobalamina

bolnavi de astma

poliglobulii

neoplasm

Reactii adverse: ciancobalamina poate produce reactii alergice: urticarie si chiar

soc analfabetic.

Prezentare:

ROMTRAT - fiole de 2 ml solutie injectabila de extract de ficat avind 20 ug

ciancobalamina;

- fiole de 1 ml cu 50 ug sau 100 ug;

VITAMINA B12 - fiole de 2 ml cu extract de ficat avind 200 ug

ciancobalamina;

NEOHEPAR - fiole de 5 ml cu extract de ficat avind 50 ug -

ciancobalamina;

Mod de administrare, posologie:

Calea de administrare obisnuita este injectabila I.M. sau S.C., calea orala nefiind

recomandata in anemia megaloblastica, deoarece nu este posibila absorbtia. Aceasta cale

poate fi folosita la vegetarieni, lipsiti de aportul vitaminei B12 prin carne. La acestia doza

zilnica este de 1 ug.

Doza de vitamina B12 este diferita in functie de intensitatea anemiei

megaloblastice, existenta unei infectii sau a tulburarilor neurologice. Initial, la formele

medii, necomplicate se administreaza zilnic 1 ug timp de 10 zile. In formele complicate

se administreaza 30 ug/zi, timp de 5-10 zile.

Tratamentul de intretinere se face cu doza de 30-100ug o data pe luna.

In cazurile grave de anemie megaloblastica cu tromboalopenie, hemoragii,

infectii, tulburari neurologice intense, tratamentul se face in prima zi 100 ug vitamina

B12 I.M. si 5 mg acid folic, oral, zilnic.

La copii se administreaza 1-10 ug/zi.

In afectiuni neurologice si hepatice cronice se injecteaza 1 mg/zi sau la 2-3 zile,

iar in nevrite 1000 ug/zi.

Incompatibilitati in solutie:

Vitamina B12 este incompatibila in solutii cu acidid ascorbic, clorpromazima,

solutii alcaline si reductoare, vitamina K solutie apoasa.

Vitamina B3 (PP) cuprinde acidul nicotinic si amida acidului nicotinic cu proprietati

aproape identice precum si o serie de derivati ai acidului nicotinic.

Nucleul de baza al vitaminei este nucleul pirimidinic cu 5 atomi de carbon si un

atom de azot. Acidul nicotinic si amida nicotinica sunt substante cristaline, incolore,

solubile in apa, alcool, termostabile.

Absorbtia si metabolismul. Sunt absorbite la nivelul intestinului de unde patrund

in singe. Se elimina prin urina, fecale, tranpiratie.

3. 1. 6. VITAMINA B3(PP)

Cuprinde acidul nicotinic si amida acidului nicotinic cu proprietati aproape

identice precum si o serie de derivati ai acidului nicotinic.

Nucleul de baza al vitaminei este nucleul pirimidinic cu 5 atomi de carbon si un atom de

azot.Acidul nicotinic si amida nicotinica sunt substante cristaline,incolore,solubile in

apa,alcool,termostabile.

Organismul nostru poate produce niacinamida din triptofan, un aminoacid aflat in

alimentele de origine animala, dar acesta poate asigura doar o parte din necesarul de care

avem nevoie.Organismul nostru poate transforma de asemenea niacina in niacinamida.

Vitamina B3 se comporta ca o coenzima in multe dintre functiile biochimice,cu

precadere in cele care necesita mentinerea sanatatii pielii si functiile specifice tractului

gastrointestinal si ale sistemului nervos.Aceasta substanta nutritiva este de asemenea

implicata si in alte procese importante, precum metabolismul lipidelor (grasimilor).

Vitamina B3 participa in metabolismul proteic ,lipidic, glucidic, mineral,

normalizand functia suprarenalelor.Ea atenueaza riscul aparitiei unor tulburari

cardiovasculare,diminuand colesterolul daunator(LDL),crescand nivelul celui

benefic(HDL) si scazand nivelul trigliceridelor din sange.De asemenea, modereaza

tensiunea arteriala, amelioreaza circulatia sangelui – participa la metabolizarea

proteinelor, glucidelor si lipidelor, protejeaza impotriva arterosclerozei, migrenei,

ametelilor, previne aparitia diareei.Este indispensabila functionarii normale a aparatului

digestiv, a sistemului nervos, mentinerii integritatii tegumentelor si mucoaselor, precum

si sintezei normale a unor hormoni (testosteron,estrogeni,insulina).Amelioreaza durerile

ulceroase si combate halena (mirosul neplacut al gurii).

Vitamina B3 este stabila la lumina, la caldura si rezistenta la oxidare, doza zilnica

recomandata fiind de 20 mg.

Carenta vitaminei B3, descrisa sub termenul de pelagra, rezulta fie prin aporturi

alimentare insuficiente, fie prin interactiuni medicamentoase (unele antituberculoase si

antiparkinsoniene).Deficienta in acid nicotic duce la bolile pelagra la om si limba neagra

la caine.La inceputul secolului 20, pelagra era endemica printre copii din sudul Statelor

Unite.In 1915-1920, ca urmare a unor studii de nutritie intreprinse in azile de orfani de

catre Joseph Goldberger s-a stabilit ca aceasta boala era o boala de carenta

alimentara.Goldberger a aratat ca boala nu era infectioasa, ca ea era asociata unei

alimentatii cu amidon degradat si putea fi prevenita prin suplimentarea hranei cu

carne,oua si lapte.Totusi, factorul alimentar responsabil nu putea fi recunoscut,pana in

1937, ca fiind acidul nicotic.Aceasta s-a realizat prin cercetari complet

independente,incepute in 1904, cand biochimistii englezi A.Harden si W.J.Young au

descoperit ca pentru fermentatia alcoolica de catre extractele de drojdie este nevoie de un

cofactor termostabil, dializabil.Acest cofactor, numit initial coenzima sau coenzima I,a

fost izolat de H.von Euler, in Suedia, in 1933.In 1934, Warburg si W.Christian au izolat o

alta coenzima, foarte asemanatoare cu coenzima I,pe care au numit-o coenzima II. Putin

dupa aceea, ei au gasit ca ambele coenzime au drept nicotinamida,amida acidului

nicotinic.Aceasta descoperire ia condus pe biochimistii americani C.A.Elvehjem si

D.W.Woolley la identificarea, in 1937, a acidului nicotinic drept factorul nutritional care

previne limba neagra la caini si pelagra la om. Numele acidului nicotinic vine de la faptul

ca el este un component al nicotinei,un alcaloid toxic din tutun; el mai este denumit si

niacina fara vreo semnificatie speciala.

De fapt,plantele si majoritatea animalelor pot sintetiza acid nicotinic din alti

precursori,in deosebi din triptofan, un aminoacid.Daca animalele sunt hranite din

abundenta cu proteine bogate in triptofan, ele nu manifesta nici o carenta atunci cand din

alimentatie li se scoate acidul nicotinic.Daca insa continutul in triptofan al proteinelor

alimentare este mic, nu se mai asigura cantitatea necesara pentru sinteza niacinei si astfel

apar semnele de carenta. Pelagra este, in primul rand, rezultatul lipsei acidului nicotinic,

dar, de fapt, ea este consecinta unei sume de carente in diferite vitamine si in acizii grasi

esentiali.

N

COOH

N

CONH2

Acid nicotinic Nicotinamida

Insuficienta de vitamina B3 provoaca dereglari la nivelul sistemului nervos,al

pielii.Principalele surse alimentare bogate in vitamina B3 sunt : drojdiile alimentare si de

bere,taratele de cereale, leguminoasele, ficatul, carnea, pestele, morcovul, conopida,

tomatele, painea integrala, curmalele, smochinele, arahidele, piersicile, avocado,

migdalele, nuci, ciupercile proaspete, ouale.Luarea de doze mari de acid nicotic permite

reducerea eficace a nivelului sangvin de colesterol.

Vitamina B3 constituie un factor important in hranire, participand activ la

metabolismul proteinelor,glucidelor si lipidelor, deci la metabolismul general al

organismului.

De asemena, niacina este esentiala pentru corp deoarece :

- este un factor antipelagros de prima importanta

- are actiune vasodilatatoare la nivelul pielii

- serveste la buna functionare a sistemului nervos central

stimuleaza secretia gastrica

- mareste glicemia si scade nivelul colesterolului

- mentine sanatatea pielii, a limbii si a tesuturilor digestive

- favorizeaza circulatia cerebrala si coronariana

scade tensiunea arteriala

- stimuleaza secretia gastrica si eliminarea bilei

- inlesneste asimilarea fierului , etc.

Vitamina B3 este indicata in pelagra, herpes, acnee, prurit, tulburari circulatorii

periferice, degeraturi, afte, inflamatii bucale, enterocolita, diferite psihoze, stari

depresive, in diaree, hipertensiune arteriala si ateroscleroza, respiratie dificila, alcoolism,

stres, insomnii, artrita, indigestii, cefalee, ameteli, iritabilitate, senzatie de rau general ,

etc.Previne si vindeca pelagra, caracterizata prin tabloul simptotic a celor trei “D”

(dementa,diaree, dermatita).De asemenea, influenteaza sistemul nervos si activitatea unor

glande cu secretie intrena.Este binecunoscuta si ca actiunea vasodilatatoare a vitaminei

B3.

Rolul si caracteristica vitaminei B3

Vitamina B3 se gaseste in carnea de vita, de porc, in peste, lactate si branzeturi,

grau integral, cartofi, porumb si produse din porumb, oua, broccoli, rosii si

morcovi.Totusi exista forme ale vitaminei B3 care nu sant absorbabile.Deoarece vitamina

B3 se pierde prin gatirea in apa a alimentelor care o contin, este recomandabila gatirea lor

in abur sau la cuptor, amestecandu-se legumele pentru ase pastra cat mai mult din

continutul vitaminic.Drojdia de bere este un mare furnizor de vitamina B3.Ea contine nu

numai multa vitamina B3 si B2, dar si alte vitamine ale complexului B, precum si

oligoelementul crom, intr-o combinatie adecvata, capabila sa asigure un nivel echilibrat

al zaharului in sange.Zaharul in sange, respective glucoza, contituie principala sursa de

energie a organismului si singura forma de carbohidrat acceptata de neuronii creierului

nostru.

Candva vitamina B3 a fost numita si “vitamina antipelagroasa”,deoarece era

folosita la tratarea populatiei bolnave de pelagra din tarile unde alimentatia se baza in

principal pe porumb, stiut fiind ca porumbul contine cantitati infime de vitamina B3, intr-

o forma asimilabila de catre organismul uman. Rapiditatea cu care niacina poate elimina

neplacerile si vindeca bolile este uimitoare – comparabile doar cu rezultatele fulgeratoare

obtinute priin administrarea vitaminei C.

Niacina mai are o functie deosebit de insemnata in cadrul metabolismului nostrum

: ea reduce nivelul colesterolului.Un studio efectuat in SUA a pus in evidenta faptul ca

simpla administrare a niacinei, fara un alt tratament, poate scadea valoarea colesterolului

cu 22% si nivelul trigliceridelor cu 52%.De asemenea, vitamina B3 dilata vasele de

sange, inlaturand tulburarile de circulatie la persoanele cu vasele sanguine

ingustate.Datorita acestei actiuni de dilatare a vaselor, niacina poate fi de ajutor si celor

ce sufera de migrene.

Necesarul zilnic de vitamina B3

Corpul nu-si poate face reserve de niacina.Surplusul este eliminate prin urina.De

aceea, trebuie sa ne asiguram in permanenta un aport indestulator.

copiii si adolescentii – intre 5 si 12 miligrame

adultii – circa 6,6 miligrame pentru 1000 de kilocalorii consumate

femeile – 13 pana la 15 miligrame

barbatii – intre 15 si 20 miligrame

Cei ce presteaza o munca grea, femeile gravide si mamele care alapteaza ar trebui

sa suplimenteze cu cateva milligrame cantitatile indicate mai sus.

Niacina si nicotinamida sunt disponibile intr-o gama larga de suplimente. Daca

tratati probleme circulatori sau o scadere a nivelului de colesterol si de trigliceride, se

recomanda administrarea niacinei mai degraba decat a nicotinamidei. Exista cateva

suplimente cu niacina in present pe piata. Acestea include niacina cu reactie

imediata(IM), niacina cu actiune in timp(SR) si inoitol hexiancianat.(IHN), care contine

niacina plus inositol. Cand se foloseste un nivel crescut de niacina IM,in general subiectii

incearca o senzatie de purpura, care deseori limiteaza utilizarea sa. Niacina SR este

conceputa sa elimine aceasta senzatie, dar, desi inca mai produce purpura si tulburari

gastrointestinale, este mai usor tolerat de catre unii utilizatori;la un nivel mai mare decat

1500 mg zilnic au fost raportate niveluri ridicate de enzime hepatice si toxicitate pentru

ficat. Pe de alta parte,IHN sau “flush-free” niacina este considerata complet sigura si fara

nici un alt efect de purpura. Experimente efectuate pe pacienti umani, care au utilizat mai

mult de 4000 mg zilnic, au aratat ca niacina IHN a fost evidentiata ca factor benefic in

afectiunile circulatorii, inclusiv in cazul maladiei Raynaud si in claudicatie intermitenta.

Totusi, aceasta apare la unele persoane, iar IM sau SR pot fi mai eficiente decat IHN in

reducerea nivelului colesterolului si al LDL in sange. Pentru pastarea unei sanatati

generale bune, doza zilnica optima de baza pentru vitamina Eb (10% pana la 25% ar

trebui sa fie niacina) este de 25-300 mg pentru barbate si femei.

Luarea in doze mari de acid nicotic poate permite reducerea eficace a nivelului

sangvin de colesterol; totusi, ea este in general prost suportata. Trebuie, deci, luate

precautii, mai ales in caz de insuficenta renala.Luarea de doze mari de acid nicotic este

categoric contraindicat in caz de ulcer gastroduodenal sau de diabet.

Continutul de vitamina B3 al unor alimente(mg)

drojdia de bere, 100 grame …………… 35,6

arahide, o ceasca ……………………… 24,2

ficat, 100 grame ………………………. 12,2

ton, 100 grame ………………………... 10,3

pasare, 100 grame …………………….. 9,6

piersici uscate, 1 ceasca ………………. 8,2

inima, 100 grame ……………………... 7,4

somon, 100 grame ……………………. 6,8

cereale integrale, 1 ceasca ……………. 5,2

cotlet de mile, 1 bucata ……………….. 5,1

migdale, 1 ceasca ……………………... 4,7

mazare verde, 1 ceasca ………………... 3,8

cotlet de porc, 1 bucata ………………... 3,6

boabe de soia, 100 grame ……………… 2,9

Functii si utilizari ale vitaminei B3

Boli cardiovasculare

Datorita rolului sau in metabolismul lipidelor,numeroase utilizari terapeutice ale

niacinei (nu ale niacinamidei) sunt prescrise in tratamentul nivelului crescut al

colesterolului.Un numar impresionant de lucrari evidentiaza efectul niacinei in reducerea

nivelului colesterolului “bun”.De exemplu, intr-unul dintre studii, difuzia extinsa a

niacinei a fost comparata cu efectul gemfibrozilului, niacina fiind considerata mult mai

eficienta – in cresterea nivelului colesterolului HDL si a apolipoproteinei A-1 – decat

tratamenetul medicamentos.Intr-un alt studiu, cercetatorii au administrat pacientilor

simvastatin impreuna cu niacina obtinand rezultate remarcabile – aproape 70% mai

putine decese, atacuri de cord, palpitatii si spitalizari pentru boli cardiovasculare in toata

perioada de trei ani a experimentului.

Atunci cand niacina a fost administrata impreuna cu lovastatinul, s-a constatat o

eficienta si o siguranta sporita, in special in cresterea HDL.Un alt studiu a comparat

eficacitatea niacinei cu aceea a clofibratului, un medicament prescris pe scara larga in

scaderea nivelului colesterolului. Niacina a fost cu mult mai eficienta decat medicamentul

in reducerea colesterolului limfatic, a lipoproteinelor cu densitate foarte scazuta (VLDL)

si a trigliceridelor.De asemenea, a marit semnificativ nivelul lipoproteinelor cu densitate

mare (HDL sau colesterolului “bun”).Alte lucrari evidentiaza difuzia extinsa a niacinei,

chiar in doze crescute in conditii de siguranta – in tratamentul diabetului de tip 2 care

deseori inregistreaza un nivel scazut de HDL.

Autorii acestor lucrari,precum si alti specialisti concluzioneaza ca, datorita

efectelor sale, precum si costului si nivelului de toxicitate scazute, niacina poate constitui

un tratament in cazul multor pacienti ce prezinta un nivel marit al colesterolului.Altii

sugereaza o combinatie a niacinei cu medicamentele de reducere a nivelului

colesterolului, tinand cont de eficacitatea niacinei si de actiunea sa printr-un mecanism

diferit fata de al medicamentelor utilizate in prezent.Optiunea utitlizarii ca medicamente

folosite in aceasta afectiune prezinta serioase efecte secundare inclusiz o incidenta

crescuta a cancerului gastrointestinal si o marire a riscului aparitiei unei afectiuni biliare.

Niacina este extreme de eficienta in reducerea colesterolului si a

trigliceridelor.Cand pacientii utilizeaza niacina si acestia se reintorc la medicii lor pentru

examenele medicale,acestia sunt incantati de rezultate. Niacina este in special utila in

cazul persoanelor care au o predispozitie ereditara si rezistenta la nivelul crescut de

colesterol.

Vitamina B3 mai are si alte functii in cadrul sistemlui cardiovascular, in forma de

niacina este un vasodilatator – un agent menit sa relaxeze sis a largeasca vasele

sanguine.Astfel, niacina este de asemenea, utilizata in tratamentul diferitelor probleme

circulatorii.

Sistemul nervos

Unele dintre simptomele de inceput ale carentei niacinice include irascibilitatea,

nelinistile, depresia, slabiciunea si pierderea memorei – toate acestea fiind

disfunctionalitati ale sistemlui nervos.Aceste simptome pot fi urmate de lipsa orientarii,

confuzie si isterie.Datorita importantei acestuia in sistemul nervos, multi specialisti

utilizeaza niacina si/sau niacinamida separate sau in combinatie cu alte medicamente in

tratamentul afectiunilor mentale ca anxietatea,nervozitatea,depresia si chiar schizofrenia.

Poate acest tratament ar fi mult mai eficient daca vom lua in considerare si alte substante

nutritive.De exemplu, daca avem o cantitate suficienta de acizi grasi omega-3 pentru ca

actiunea vitaminelor B sa fie mai eficienta.Un studiu sugereaza ca o cauza majora a

imbolnavirilor mentalein societatea de azi poate fi datorata nu numai carentei vitaminelor

B si in special a niacinei, dar si a acizilor grasi omega-3.Studiile sugereaza ca

niacianamida – ca si vitaminele E,B6 si pantotenatul de calciu – poate fi de asemenea

utila in tratamentul epilepsiei, impreuna cu anticonvulsivele.

Probleme menstruale

Doua studii despre utilizarea niacinei releva crampe menstruale la aproape 90%

dintre subiecti. In ambele lucrari, subiectilor cu varste cuprinse intre 14-44 de ani le-au

fost administrate 100 mg de niacina de doua ori pe zi, aceasta doza fiind majorata la doua

pana la trei ore in timpul crampelor. Intar-unul dintre studii au fost adaugate 60 mg de

rutin si 300 mg de vitamina C, acestea amplificand efectul niacinei.Eficacitatea terapiei a

durat cateva luni chiar si dupa ce a fost interupt.Femeile care au raspuns cel mai bine la

tratament au inregistrat un ciclu normal, in timp ce celelalte nu.Cercetatorii sugereaza ca

acest fapt poate arata ca lipsa raspunsului la tratament indica necesitatea maririi dozei.

Cancer

Numeroase studii reliefeaza ca niacinamida este eficienta impotriva mai multor

tipuri de substante cancerigene.Astfel, aceasta substanta nutritive poate fi utila in

prevenirea catorva forme de cancer. Deficienta severa de niacina constituie un factor

major in dezvoltarea pelagrei – boala caracterizata prin cei trei D : dermatita,diaree si

dementa. Pentru prevenirea acestui simptom al deficientei, RDI pentru vitamina B3 este

de 20 mg pentru femei si barbati.

Simptomele evidente de carenta a vitaminei B3 se manifesta in general in randul

persoanelor alcoolice si in cazul celor malnutrite. Carenta de niacina este de asemenea

aproape comuna in randul persoanelor care au o dieta bazata in special pe porumb,

datorita faptului ca niacina din porumb este neabsorbabila.Necesarul de vitamina B3

poate fi mai mare in randul persoanelor cu cancer, persoanelor carora li se administreaza

isoniazid si care l-au folosit in tratamentul tuberculozei, femeilor care iau contraceptive

orale si persoanelor cu deficiente proteice.

Toxicitate si efecte adverse

Nu se cunosc efecte toxice ale acestei vitamine in doze de pana la 2 g (2000 mg).

In cazul persoanelor cu disfunctionalitati la nivelul ficatului, terapia cu niacina necesita

monotorizarea foarte atenta a unui medic, deoarece pot aparea tulburari ale functiei

hepatice. In cazul persoanelor sanatoase, singurul efect advers al suplimentarii niacinice

este o usoara purpura temporara, poate si o oarecare stare de neliniste. Totusi,

administarea niacinei dupa o masa sau dupa o aspirina poate duce la disparitia sau

prevenirea inroselii fara a pierde efectele benefice. Este nevoie de prudenta in cazul

administrarii niacinei SR cu actiune in timp, deoarece administrarea dozelor crescute,

chiar si sub monotorizare de specialitate, poate creea toxicitate hepatica.Noile forme,

precum inositolul-hexancianat (IHN), par cea mai sigura varianta.

Utilitatea vitaminei B3

Niacina (vitamina B3) este deosebit de importanta pentru :

respiratie celulara

energie celulara

metabolismul carbohidratilor, lipidelor si proteinelor

metabolismul cerebral

starea de spirit

somn

activitatea inimii

controlul colesterolului

muschi

tesutul conjunctiv

functionarea tubului digestiv.

3. 1. 7. ALTE VITAMINE DIN GRUPA B

Vitamina B4 (adenina) are functii si indicatii terapeutice, mai putin cunoscute. Ea

alaturi de alte vitamine B, intervine in functiile sistemului nervos cit si cele ale sistemului

hematopoietic.

Carenta vitaminei B4 modifica echilibrul leucocitar, prin producerea leucopeniei

si granulopeniei.

Administrarea sulfamidelor si a antibioticelor creste consumul de vitamina B4. Ea

are un rol important in metabolismul glucidelor, lipidelor, a clorurii de sodiu, in functiile

suprarenalelorsi a proceselor cresterii.

Surse: alimente din regnul animal si vegetal. Cea mai importanta sursa este

drojdia de bere.

Sintetizarea vitaminei B4 de catre flora bacteriana intestinala este redusa la om.

Absorbtia vitaminei B4 se realizeaza la nivelul intestinului subtire. In singe,

concentratia cea mai mare de vitamina B4, este in hematii.

Eliminarea vitaminei se face prin urina, fecale, transpiratie.

Vitamina B7 este componenta a unor enzime care contribuie la metabo-lismul

proteinelor, glucidelor si lipidelor. Amelioreaza durerile musculare consecutive oboselii

si contribuie la mentinerea integritatii pielii. Impiedi-

ca incaruntirea si caderea parului, fiind utilizata cu rezultate bune si prevenirea

alopeciei(cheliei). Sportivii necesita cantitati mari din aceasta vitamina. Avidina din oul

crud intirzie absorbtia acestei vitamine.

Vitamina B8 este sintetizata si in organism, dar in cantitati insuficiente.Impreuna

cu inozitolul (ambele substante sunt componente ale lecitinei) favorizeaza legarea acizilor

grasi liberi, prevenind steatoza hepatica, im-piedica depunerea colesterolului pe peretii

arteriali. Contribuie la eliminarea substantelor toxice si a metabolitilor inutili acumulati in

organism. Lipsa colinei duce la perturbarea activitatii cerebrale si la scaderea capacitatii

de memorare. Se mai numeste si biotina sau vitamina H; o substanta hidrosolubila, care

nu este distrusa la caldura sau umiditate, dar lumina, alcalinitatea si oxigenul o afecteaza.

Alimentele (proaspete, de preferinta) si flora intestinala furnizeaza dozele necesare

organismului. Vitamina B8 sau H este indispensabila persoanelor cu unghii fragile si

casante.

Doza zilnica recomandata: 0,3 mg (300 mcg).

Copiii au nevoie de o cantitate de 50–90 mcg/zi.

Surse

Carnea proaspata, legumele si fructele crude (neprelucrate termic sau conservate) sunt

necesare pentru aportul zilnic de biotina, ca si drojdia de bere, organele de vita, laptele,

produsele lactate, galbenusul de ou, conopida, cerealele integrale, porumbul, melasa,

nucile.

Roluri si caracteristici

— ajuta la degradarea acizilor grasi, glucozei, aminoacizilor;

— intervine in sinteza acizilor grasi si a proteinelor;

— are capacitatea de a produce hidratii de carbon din molecule, reintregind

rezervele organismului;

— stimuleaza cresterea parului si intarzie caderea acestuia;

— impiedica incaruntirea prematura;

— calmeaza durerile musculare.

Vitamina B9 favorizeaza cresterea parului si previne aterosceloza. Impreuna cu

colina participa la biosinteza fosfolipidelor, componente esenti-ale ale membranei celulei

nervoase. Ca urmare, este absolut indispensabila transmiterii influxului nervos si, deci,

activitatii cerebrale. Are si un efect calmant pronuntat.

Vitamina B10 contribuie la metabolismul fierului si la formarea hematiil-

lor(globulele rosii). Favorizeaza sinteza acidului folic si absorbtia acidului pantotetic.

Lipsa vitaminei B10 duce la incaruntirea si aparitia eczemelor.

Vitamina B10 are un rol important in sinteza proteinelor, in metabolismul

glucidelor si acizilor grasi, precum si in formarea globulelor rosii. Contribuie la

dezvoltarea fizica, la cresterea poftei de mincare si a greutatii cor-porale. Din acesate

motive, este utila in profilaxia si tratamentul anemiei. Se gaseste in ficat si in preparatele

din ficat. Vitamina B12 isi aduce apor-tul si la mentinerea functionarii normale a

sistemului nervos, amelioreaza irascibilitatea si contribuie la imbunatatirea capacitatii de

concentrare,de memorare si de pastrare a echilibrului psihic.

Vitamina B13 are structura chimica asemanatoare acidului azotic, constituie un

principiu component al complexului B, cu rol in stimularea cresterii puilor, porcilor.

Vitamina B14 este extrasa din urina umana, are rol in hematopoeza.

Vitamina B15 (acidul panganic) se gaseste in alimente de origine animala.

Intervine in procesele enzimatice si, in cantitate de 2 mg\zi acopera nevoile organismului.

Dupa ani de cercetari, biochimistul dr. Ernest Krebs a izolat, in 1950, o noua vitamina pe

care a denumit-o B17 - cunoscuta si sub numele de amigdalina (sau laetrile).

Se face din ce in ce mai auzita opinia conform careia cancerul ar fi o boala

cauzata de o deficienþa nutriþionala. Nu ar fi vorba despre o bacterie, un virus sau o

toxina misterioasa, ci pur si simplu despre absenta unei substante pe care omul modern a

eliminat-o din dieta sa: vitamina B17.

Simburii de caise pe care ii mincam cu mare placere cind eram copii - sunt cea

mai bogata sursa naturala de vitamina B17. In general, semintele fructelor (mai putin

citricele) contin aceasta substanta care le confera un gust amarui, specific. Conform

studiilor dr. Krebs, consumul zilnic a 7-10 simburi de caise previne aparitia cancerului.

Vitamina B PHOSPATE

Sinonime: RIBOFLAVIN, FOSFAT

Prezentare:

- fiole a 2 ml solutie apoasa injectabila, continind fosfat de sodiu 10 mg - cutie cu 5

bucati

Actiune terapeutica:

- actioneaza ca factor vitaminic cu functie de sistem oxido-reducator

- actioneaza substitutiv in starile de deficit de riboflavina

Indicatii:

carente speciale si ale complexului B

anemie

hemeralopie

conjunctivita

tulburari de crestere

crampe musculare

stomatita

seboree

unele migrene


injectii I.V. 1 fiola zilnic

Reactii adverse:

- dureri la locul injectiei

3. 2. VITAMINA C

Sinonime: ACIDUM ASCORBICUM (D.C.I.), CANTAN, CEBION, CAROSCORBIS,

REDOXON, VITASCORBOL

Este acidul ascorbic, sau vitamina anti-scorbutica. Are o importanta capitala

pentru organism, intervenind in procesele de oxido-reducere. Are rol anti-infectios,

tonifiant, participa la detoxifierea organismului si la folosirea rezervelor de fier,

protejeaza vitaminele A si E, economiseste vitaminele din complexul B.

Vitamina este sensibila la temperaturi ridicate, la actiunea oxigenului si a luminii.

Vitamina C catalizeaza formarea si mentinerea colagenului (component de baza al

substantei fundamentale intercelulare). In lipsa vitaminei C, substanta colagenica dintre

celulele endoteliului capilarelor se degradeaza si apar hemoragii la nivelul gingiilor,

muschilor, tegumentelor, etc.

Ca urmare a pierderilor de sange si a diminuarii absorbtiei fierului apare anemia

intalnita in scorbut.

Gingiile sangereaza usor, spontan sau la traumatisme minime, dintii devin mobili

si cad. Mineralizarea scheletului este alterata, fracturile se vindeca mai greu, cicatrizarea

plagilor se face mai greu sau defectuos. Scade capacitatea de aparare a organismului fata

de infectii, putand apare mai des, de exemplu, gripa sau tuberculoza pulmonara.

Vitamina C mareste rezistenta organismului fata de efectul toxic al unor

medicamente sau substante chimice din mediul ambiant (plumb, mercur, benzen, etc.).

Efortul muscular, frigul si febra maresc consumul si necesarul de vitamina C. S-a

demonstrat ca 10 miligrame zilnic reprezinta aportul necesar pentru prevenirea

scorbutului. Ratia zilnica este estimata insa, pentru un adult normal, la cca. 30 miligrame.

Fiind hidrosolubila si usor oxidabila, vitamina C se poate pierde usor in timpul pastrarii si

prepararii alimentelor.

Produsele animale, cerealele, produsele zaharoase sunt lipsite de vitamina C.

Singura sursa naturala este constituita de legumele si fructele proaspete. In Zonele cu

clima temperata sau rece, unde productia de fructe este sezoniera, exista riscul aparitiei

hipovitaminozelor in perioada de iarna-primavara, cand se recomanda un aport

medicamentos de vitamina C.

Exemple de vegetale (100 grame) ce contin vitamina C (miligrame):

- patrunjelul 200

- napul 140

- ardeiul 120

- varza 120

- mararul 100

- lamaia 065

- portocala 060

- conopida 060

- spanacul 050

Vitamina C a fost descoperita de catre savantul maghiar Albert. El a fost primul

care a reusit sa extraga din ardei vitamina C si pentru aceasta descoperire a fost distins cu

Premiul Nobel. Astazi se pot procura usor si in tara noastra produsele cu vitamina C

obtinute din surse naturale.

Deficitul de vitamina C conduce la aparitia scorbutului. Acidul asorbic

administrat in mod sustinut simuleaza sistemul imunitar si creste rezistenta organismului

fati de bolile infecto-contagioase. Participa la activarea multor sisteme enzimatice si are

un rol umportant in respiratia celulara. Accelereaza vindecarea ranilor, regenerarea

tesuturilor, participa la sinteza fibrelor de colagen, a cartilajelor si oaselor, precum si la

sinteza hormonilor corticosuprarenalieni. Are efect antistres, facilitea-za absorbtia

fierului si impreuna cu acidul folic si vitamina B12 stimuleaza maturarea globulelor rosii.

Scade colesterolul sangvin si protejeaza organismul fata de substantele cancerigene.

Creste si mentine randamen-tul fizic. In timpul suprasolicitarilor fizice creste necesarul

de vitamina C si din aceasta cauza se recomanda sportivilor un consum crescut inainte de

competitii. La fel ca majoritatea vitaminelor, vitamina C se descompune usor si este

sensibila la lumina, caldura si vapori de apa. La depozita-rea vitaminei C trebuie sa avem

in vedere toate acestea.

Preparatele moderne de vitamina C contin si bioflavonoide. Aceste substante sunt

denumite uneori vitamina P, insa nu sunt vitamine propriu-zise. Bioflavonoidele

favorizeaza absorbtia vitaminei C, fiind preferata, astfel, adminitrarea lor concomitena.

Organismul uman nu este capabil sa siontetizeze bioflavonoide si, din acest motiv,

acestea sunt furnizate organismului doar prin aport alimentar. Aceasta grupa de substante

este fregvent utilizata in accidentele sportive, deoarece reduce durerea, atenueaza efectele

loviturilor, are efect hemostatic si amelioreaza simptomatologia hipocal-cemiei.

Impreuna cu vitamina C, bioflavonoidele mentin integritatea structurii interne a

capilarelor. Participa la sinteza acizilor biliari, scad colesterolemia si, prin efectul

reducator, previn formarea cataractei.

In preparatele de vitamina C din extracte naturale, acidul ascorbic se gaseste sub

forma de poliascorbat, care are un efect prelungit fata de de cel al acidului ascorbic

simplu obtinut pe cale sintetica.


Vitamina C se prezint sub forma de cristale incolore sau pulbere cristalina alba.

Este usor solubila in apa, solubila in alcool si practic insolubila in uleiuri grase.

Solutia apoasa are PH=5,5-7.

Particularitati farmaco-cinetice:

acidul ascorbic se absoarbe bine prin tubul digestiv la persoanele sanatoase,

absorbtia fiind diminuata la cei cu hipoaciditate sau cu tranzit intestinal accelerat.

Concentratia sanguina fiziologica este de 0,7-1 mg/100 ml in leucocite si

plachete, concentratia fiind mai mare decit in hematii si ser.

Se gaseste in concentratii mari in corticosuprarenala, corp galben, placenta si in

concentratii mici in muschi, tesut conjunctiv si adipos.

Vitamina C nu este depozitata in organism, fiind necesar un aport exogen

continuu. Prin administrare in doze mari, creste concentratia sanguina pina la pragul

renal, cantitatile suplimentare eliminindu-se prin urina.


In organism formeaza impreuna cu acidul dehidroascorbic, un sistem redox,

responsabil de proprietatile vitaminice.

Acidul ascorbic intervine ca transportor de hidrogen in oxido-reducerile

biologice si in respiratia celulara, in mentinerea sub forma redusa a gruparilor SH

enzimatice, in formarea si mentinerea substantei fundamentale a tesutului conjunctiv, a

substantei proteice din os si a substantei intracelulare din peretele capilarelor, scazind

permeabilitatea si crescind rezistenta acestora.

Vitamina C favorizeaza absorbtia fierului din tubul digestiv si stimuleaza

formarea hemoglobinei, intervenind in transformarea acidului folinic, favorizeaza

depunerea calciului in oase contribuind a consolidarea fracturilor.

Vitamina C intervine in metabolismul normal al tirozinei si fenil alaninei, in

metabolismul glucidic, stimuleaza formarea corticosteroizilor. Administrarea ACTH-ului

diminua acidul ascorbic din suprarenale.

Acidul ascorbic creste capacitatea de aparare a organismului fata de infectii prin

accentuarea activitatii fagocitare a leucocitelor si stimularea proceselor imunologice, are

actiune antialergica.

Dozele mai mari de 500 mg cresc de 3-10 ori concentratia sanguina a

tetraciclinelor administrate concomitent.

Necesarul zilnic:

copii pina la 1 an 35 mg

intre 1-12 ani 40 mg



peste 18 ani 60 mg

in sarcina si lactatie 60 mg

Indicatii:

profilaxia si tratamentul scorbutului;

surmenaj, astenie de primavara;

profilaxia racelii comune si a gripei;

infectii, plagi, arsuri;

diateze hemoragice prin diminuarea rezistentei capilarelor;

osteoporoza;

gingivite;

sarcina;

Reactii adverse:

Uneori poate produce diaree, iar injectarea rapida I.V. poate produce ameteli, chiar

lipotimie.

Contraindicatii:

litiaza renala;

stari de supraincarcare cu fier,

poate favoriza precipitarea sulfamidelor in urina;

Prezentare:

flacon cu 40 comprimate a 50 mg

flacon cu 20 comprimate a 200 mg

tub cu 20 comprimate efervescente a 500 mg

fiole de 2 si 5 ml cu 200 si respectiv 500 mg acid ascorbic

Mod de administrare: oral, I.M. si I.V.

adulti 0,1-1 g/zi

copii 0,05-1,30 g/zi, in functie de virsta

Incompatibilitati in solutie:

Vitamina C prezinta incompatibilitati in solutie cu:

solutii alcaline oxidante

solutii de saruri si minerale grele

adrenalina

aminofilina

cloramfenicol

hemisuscinat

ciancobalamina

dextran

estrogenii conjugati

fitomenadiona

noradrenaina

penicilina G

sulfamide

vitamina K in solutie apoasa

Vitamina C+B complex prezinta incompatibilitati cu:

aminofilina

bicarbonat de sodiu

cefalatina

ciancobalamina

cloramfenicol hemisuscinat

eritromicina lactobrionat

fenitoina

hidrocortizon hemisuscinat

hidroxizina

nitrofurantoina

penicilina G

prometazina

promazina

tetraciclina

sulfizoxazol

vancomicina

Vitamina C se prezinta in fiole incolore de 1, 2, 5 ml continind o solutie apoasa de

acid ascorbic in concentratie de 10% si fiole de 5 ml in concentratie de 5%.

Vitamina P (vitamina C2; bioflavonoide citrice)

Vitamina P hidrosolubila actioneaza concomitent si strans legat de vitamina C

(actiune sinergica), asigurandu-i acesteia o perfecta absorbtie si utilizare si impiedicandu-

i distrugerea prin oxidare. Vitamina P e puternic antioxidanta si, de asemenea, are rol

important in fenomenele hemoragice, in hemoragii scorbutice, hemoragii ale capilarelor

si ale viscerelor, in edeme, pleurezii, ascite, hemoragii retiniene, afectiuni ale venelor,

artrite ale membrelor, inferioare, raceala, artrita, ate-roscleroza, hipertensiune arteriala,

varice, eczeme si arsuri, sangerarea gingiilor, hemoragii la nou-nascuti etc.

Aceasta vitamina intervine in mod esential in procesele energetice ale tesuturilor

si in mentinerea permeabilitatii vaselor capilare, de unde si denumirea de factor de

permeabilitate capilara. Asociata cu vitamina C, are un deosebit rol antiinfectios.

Vitamina P contribuie la intarirea peretilor vaselor capilare si la cresterea elasticitatii si

rezistentei acestora, precum si a tesutului conjunctiv. Are, de asemenea, un rol benefic si

prin ameliorarea hemoragiilor provocate de diferite cauze. In plus, protejeaza organismul

de efectele secundare ale razelor X, intervine in prevenirea contractarii gripei,

influenteaza pozitiv cresterea procentului de calciu in sange. Se apreciaza ca

sensibilitatea acestei vitamine la diferiti factori este asemanatoare cu cea a vitaminei C.

Carenta de vitamina P evidentiata indeosebi prin spargerea vaselor capilare

(fragilitate capilara), se poate trata consumind suc de lamaie, ceai de macese, diferite

fructe si legume proaspete, precum si suplimente naturiste cu continut concentrat de

extracte de palnte sau direct de vitamina P.

Necesarul zilnic de vitamina P este de 10-20 mg, pentru fiecare 500 mg vitamina

C fiind necesare minimum 100 mg complex C.

3. 3 . VITAMINA PP

Sinonime: NICOTINAIDUM (D.C.I.), NIACINAMID, NICOTIS AUREAMID,

BENICOT, NICOBION


Vitamina Pp este amina acidului pirinic-3 carboxilic. Se gaseste sub forma de

cristale sau pulbere cristalina alba sau alb-galbui, usor solubil in apa si alcool.

se foloseste si acidul nicotinic care este convertit in organism la NAD si NADI,

ambele implicate in reactii de transfer electronic in lantul respirator.

Particularitati farmacodinamice:

Este un grup prostetic pentru codehidroze, enzime, care intervin in metabolismul

glucidelor si lipidelor. Actioneaza trofic la nivelul sistemului nervos si tubului digestiv.

este eliberator de histamina.


Vitamina Pp produce vasodilatatie automata in jumatatea superioara a corpului,

cu senzatie de caldura si prurit. Mai poate produce greturi, eruptii si favorizeaza steatoza

hepatica la doze mari, timp indelungat.

Necesarul zilnic:

pina la 2 luni 7mg

intre 6 luni si 3 ani 8 mg

intre 3-4 ani 9 mg

intre 4-6 ani 11 mg

intre 6-10 ani 13-15 mg

intre 10-18 ani 17-20 mg

peste 18 ani 18 mg

in sarcina 15 mg

in lactatie 20 mg

Indicatii.

tulburari cutanate si mucoase

stari de hiperlipoproteinemie

enterocolite

boala de iradiere

pelagra

unele migrene

Contraindicatii, precautii: - sindrom hemoragic

- tromboflebita

- ateroscleroza

- primele 3 luni de sarcina

Prezentare:

vitamina Pp: -flacon cu 40 comprimate a 0,1 grame acid nicotinic

- fiole de 1 si 2 ml cu 30, respectiv 100 mg acid nicotinic

acid nicotinic - comprimate a 100 mg


oral ( dupa mese in 2-3 prize), I.M. sau I.V. lent

adulti: 6-100 mg/zi

copii: 25-100 mg/zi

Vitamina Pp se prezinta in fiole incolore de 1 ml continind o solutie apoasa de

nicotinanida in concentratie de 3% si fiole de 2 ml in concentratie de 5%.

Date post:	29-Dec-2015
Category:	Documents
Upload:	maria-michnea
View:	26 times
Download:	1 times

vitamine.doc

Documents