Viorel Croitoru - Reflexii din oglinda sufletului meu

Reeditare electronică cu acceptul direct al autorului Viorel Croitoru,

realizată de Ioan Muntean

Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării

şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.

VIOREL CROITORU

RReefflleexxiiii ddiinn oogglliinnddaa

ssuufflleettuulluuii mmeeuu

Editura DOCUCENTER Bacău, 2012

Viorel Croitoru

2

Redactor: Lenuş Lungu Design coperţi: Ioan Muntean (prelucrare foto web) Corectura: Ioan Muntean Tehnoredactare: Biblioteca Cronopedia (http://lenusa.ning.com)

Reproducerea – integrală sau parţială – a lucrării

şi difuzarea sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului

şi pentru scopuri necomerciale.

ISBN: 978-606-8246-93-2

Tipărit la Docucenter sacan.print.copy Tel./fax: 0234570889 www.docucenter.ro

Reflexii din oglinda sufletului meu

3

PPrreeffaaţţăă

Viorel Croitoru este născut în 8 septembrie 1955.

Locuieşte în municipiul Săcele jud.Braşov. Deşi are o pregătire tehnică, sufletul lui este de poet sută la sută.

Activează pe mai multe site-uri literare pe internet, a apărut în antologia Amprente temporale editat de site-ul Cronopedia în 2011 apoi recent în antologia Artă sfâşiată sub îmgrijirea Valentinei Becart la sfârşitul anului 2011.

În capitolul „Scântei de iubire” Viorel Croitoru este prin excelenţă un poet al dragostei. Cântă dragostea în vers curat clasic iar măiestria poetului constă în faptul că deşi foloseşte cuvinte simple, reuşeşte să emoţioneze profund. În versuri de o simplitate dezarmantă ne dezvăluie un suflet de o frumuseţe şi o gingăşie uimitoare, astfel, fiecare cuvânt prinde o fărâmă de zbor care-l înalţă pe poet.

Viorel Croitoru cântă dragostea în toate fazele ei: bucurie, emoţie, melancolie, dezamăgire, zbor, dar oricât ar fi de singur şi dezamăgit nu este niciodată pesimist. Totdeauna are puterea de a vedea o lumină în întuneric, o speranţă. Poeziile lui sunt frumoase şi de sine stătătoare toate, este greu să faci o selecţie. Mi se pare foarte bine ales titlul „Reflexii din oglinda sufletului

Viorel Croitoru

4

meu” pentru că autorul asta face, caută în sufletul lui şi găseşte mereu ceva cu care să ne uimească. Cred că nu scrie poezie pentru a încânta auditorul ci pentru a scoate la lumină comori din trăirile lui, altfel nu s-ar întâmpla ca poezii care sunt atât de simple să fie atât de puternice şi să te facă să trăieşti ce a trait el scriindu-le. Spicuiesc totuşi câteva versuri pentru exemplificare:

PENTRU O EA Fragilă și micuță, cu lumea s-a luptat, E-așa frumos un suflet, sensibil de femeie! Nu-l merit dar mă bucur, că Domnul mi l-a dat Prin lumea asta dură, alăturea să-mi steie... Sau încercând să se autocaracterizeze în poezia SUNT

ALTFEL Sunt om și am multe defecte, Și bune și rele... sunt eu! Și toate ce simt nu-s perfecte, Și drumul spre-înalt e cam greu... Uneori inima-i este o mirare de cât de frumos şi profund

este sentimental iubirii pe care nu-l mai credea posibil în ŞI TOTUŞI

Nu mai speram să pot, atât de mult Iubi, Tot așteptând ca rându-mi să vină Într-o zi... Dar pâlpâia în gand și n-a murit Speranța, Deși un infinit mi se părea Distanța! Și-a apărut aiurea, când n-o mai Așteptam, Și-atât de simplu-i Doamne! Și cât de mult Iubeam!


5

Alteori îi e ciudă că timid fiind nu reuşeşte să împărtăşească tot ce simte în GÂNDURI DE NOAPTE

Aud câini ce latră spre lună, în sus, Și gânduri că mult din ce simt nu i-am spus, Iar greieri în noapte îmi cântă de ea... Mă doare că nu pot să-i spun tot ce-aș vrea! În poezia REFLECŢII arată cum e viaţa omului fără iubire

cum e a celui bun care iubeşte şi cum vede el iubirea: Sunt oameni ce orice încearcă greșesc, Degeaba de stau, tot le iese pe dos! Sunt reci și sunt logici, doar banii-i iubesc, Averi au, dar pierd ce-i frumos... Sunt alții ce freamătă, și-ntr-o privire, Pun cerul și raiul și inima toată, Împrăștie-n jur bucurie, iubire, Și fac lumea lor fermecată! Iar versul și chipu-ți poznaș de copilă, Și aerul care în juru-ți sclipește, Minuni sunt ! De cin’ nu te știe mi-e milă, Iar cel ce te știe-nflorește! În capitolul „Ornamente interioare”, aşa cum sugerează şi

denumirea, poetul face o incursiune prin trăirile lui extrase din viaţa de zi cu zi şi raportate la mediul înconjurător. Aceleaşi trăsături se desprind şi din aceste versuri puritate, curăţenie, candoare. Un titlu de poezie exemplifică asta: PENTRU COPII DIN VOI:

Pentru ce-n suflet ai păstrat, Ochi mari, chip delicat Și pentru tot ce n-ai uitat Sau ce te-a supărat, Fii luminat!

Viorel Croitoru

6

Referitor la poezia ce se scrie acum poetul are o opinie în poezia SITE-URI NOI:

Am ajuns în site-uri unde, E noroi pe toţi pereții, Unde groaza te pătrunde Și te mângâie scheleții! ... Doamne, fă să mai existe, Versuri, blânde, delicate! Cântul lor să mai existe, Pe-aste site-uri dedicate! De o candoare debordantă este şi în poezia VISE DE

COPIL: În față-mi doi copii se uită în vitrină, Cel mic își plimbă mâna pe unde-i o mașină, Și ochii sus se-nalță se vede că visează, Conduce jucăria şi ochii-i scânteiază, ... N-au bani de mașinuțe și nu le-ar folosi, Un vis ține mai mult, iar de s-ar împlini... Îi bate inimioara, nu ştie cum ar fi! – Și dacă totuși Domnul de noi și-ar aminti? De o mare sensibilitate e şi poezia CERŞETORUL: În fața lui e-o mare de picioare, Ce trec grăbite-n sus și-n jos, Și între ei se simte singur tare, Și totu-i fără de folos... În șapca pusă lângă dânsul, Mai pică, rar, câte un ban, Și simte că-l apucă plânsul, A fost ca ei acu’ un an! Dar a iubit doi ochi albaștri, Deja în suflet s-a-ncălzit... În zbor, trecut-au printre aștri, Până ce el... a sărăcit!


7

Și tot ce-avea, acu e fum... Din ochii goi se scurg smaralde, Și stă pierdut, în colţ de drum, Doar visele îi mai sunt calde... În poezia DAR DIN DAR vorbeşte de generozitate: Senin și soare-mi bucura, Frumoasa dimineață, E sâmbăta și eu veneam, Cu plase de la piață. Un moș, în colț, vorbea șoptit Privind pierdut prin mine, – Fă-mi bine, vei fi răsplătit, De Domnul, mult mai bine! Și m-am oprit să-i dau ceva, Cătând prin buzunare, Dar la un pas în fața mea... Ce zgomote de fiare! Un tir în zid a nimerit, Și-am judecat cu groază: Dar dacă nu m-aș fi oprit? Eram ca tirul... Varză! Am înțeles, că m-a salvat, Intenția-mi creștină, Și de atunci la toți împart, Din partea-mi de lumină... În poezia ACELAŞI ALUAT vorbeşte despre bogăţiile lui: M-am născut aici, în astă țară, Am crescut așa cum se putea, Iarna la oraș, vara la țară, Că atât familia-mi avea! Amintiri duioase, vii sau triste, Adunarăm toți și le iubim... Și-am primit virtuți, respect și cinste, Ca s-avem cu ce să ne mândrim. Banii n-ajungeau, dar bucuria,

Viorel Croitoru

8

Sufletul, era așa bogat! Astea-s pentru mine România, Nu acei ce pita ne-au mâncat! Dacă ar fi să definesc poetul Viorel Croitoru, aş putea să o

fac în puţine cuvinte: puritate, candoare.

Delia Stăniloiu


9

CCaappiittoolluull 11

SSccâânntteeii ddee iiuubbiirree

Viorel Croitoru

10


11

PPeennttrruu oo EEaa

S-a cuibărit pe pernă şi doarme liniştit

Și o admir cu drag, din cap până-n picioare

Ceva din vis i-aduce un zâmbet mulțumit,

În ea se simte pacea, și-atâta relaxare...

Mi-alunecă privirea pe curbele-i feline,

Pe formele ce-alintă simtirea de bărbat,

Le-aș săruta dar somnul o prinde-atât de bine!

Că nu mă-ndur să-l tulbur nici cu un mângâiat…

Fragilă și micuță, cu lumea s-a luptat,

E-așa frumos un suflet, sensibil de femeie!

Nu-l merit dar mă bucur, că Domnul mi l-a dat

Prin lumea asta dură, alăturea să-mi steie...

07 martie 2011

Viorel Croitoru

12

DDoorr

E cer senin, e soare,

Și-i liniște-mprejur,

Adie vag o boare,

Hai vino, te conjur!

Aud cum crește iarba

Și muguri și frunziș,

Azi te aștept degeaba...

Și-s gâze-n rămuriș!

Îmi cântă păsărele

Și cuiburi împletesc

Și-n gândurile mele,

Iubirea îți șoptesc...

Și aerul e dulce,

Să tot inspiri voios!

Iar gândul se tot duce,

La chipul tău frumos...

Sub blânda mângâiere,

A soarelui de-april,

Iubesc și-a ta tăcere,

Tu, suflet de copil!

30 martie 2010


13

SStteelleellee mmeellee

De miop ce sunt, pe cer

Văd doar patru stele,

Ce gândesc, ce simt, ce sper,

Le discut cu ele.

De un timp sclipesc mai viu,

Mi-a zâmbit o fată!

Ce să fac să-i plac nu ştiu.

Zi-mi tu stea curată!

Și-am visat că a mea stea,

Nu-i cea de pe cer,

Ci e-n ochi la fata mea,

Să merg să i-o cer!

Și mi-a dat... Și-am mai primit

Înc-o stea micuță.

Doamne, tare-s fericit!

Și-i așa drăguță...

Viorel Croitoru

14

MMii--ee ddoorr

Pe frunze-atârnă boabe de cleștar,

Mi-e dor... Și gândul mi-e hoinar,

E ceață, pași răsună pe trotuar,

Ecoul sună ud, bizar...

Prin pomi, culori de toamnă-ncețoșate,

Șterg amintiri îndepărtate...

Plutesc prin ceața deasă trecători,

Stau zgribulit... Mă trec fiori...

Și totu-i ud și-i gri-metal pe cer,

Pierdut prin mine, vis stingher,

Abia mai poate chipul să-ți arate,

Mi-e dor... Și ești așa departe...

19 octombrie 2010


15

SSuunntt aallttffeell!!

Când viața-ți deschizi ca o carte

Și-o pui în fața cuiva

Așteaptă-te ca să ai parte

De bine dar și de-altceva!

Sunt om și am multe defecte,

Și bune și rele... sunt eu!

Și toate ce simt nu-s perfecte,

Și drumul spre-înalt e cam greu...

Cu floarea de lotus din piept,

Încerc, ce iubesc să-nconjur...

Să fac ce-i pe-aici mult mai drept,

Mai blând, mai frumos și mai pur...

O floare de foc mă iubește,

Și-mi cere să ard ca și ea!

Dar nu ştiu! Și ea mă privește,

Aşa... de parc-ar pleca...

Noi suntem la fel doar în gânduri,

Și-acolo... ce mult ne iubim!

Aș vrea să cuprindă-aste rânduri,

Zănatic amor ce-l simţim!

Viorel Croitoru

16

Tot dragul și dorul din mine,

Ar umple câmpii, munți, poteci...

Iubirea ce simt pentru tine,

E steaua ce arde în veci!

Dar nu pot să ard ca și tine,

Nu-mi cere să fac ce nu ştiu!

Lumina-mi e blândă și vine

Din inima-mi, cât voi fi viu!

06 noiembrie 2009


17

SSee llaassăă sseeaarraa

Se lasă seara-ncet peste parcare,

Vuiește lumea-n jur, talaz de mare,

Și ceru-i galben, roș, portocaliu...

De când aștept nici nu mai știu!

Şi-ntorc alene capul dinspre soare...

O, ce frumoasă-i luna! Și ce mare!

Și muzica din astre lin coboară,

Pierdut în umbra serii, mă-nfioară...

O simt în fiecare trecător

Sunt trist și-mi este așa de dor!

Vibrez când mi-amintesc de ea,

Și-ar trebui să-i scriu ceva...

Din suflet și din cuget vin,

Contradictorii, vis și chin:

Ce trebuie și ce aș vrea,

Ce pot acu’ și ce-aș putea...

S-a-ntunecat de tot și stau,

Și-aștept ceva și parcă vreau,

Să treacă timpul mai uşor...

Și gânduri către tine zbor!

05 septembrie 2009

Viorel Croitoru

18

ÎÎnn ttrreecceerree

Bună dimineața! Am trecut pe-aici,

Doar să te salut... Și tu ce mai zici?

Hoinărești prin gându-mi și, când nu-s pe fir,

Mă simt plin de tine! Și mereu mă mir...

Ce-ai făcut frumoaso, de-așa m-ai vrăjit?

De-mi spui doar o vorbă, mă simt fericit!

Iar când gându-ți vine, și mă înconjoară,

Mă topesc cu totul... Parcă totul zboară...

Când citesc ce scrie, în focosu-ți vers,

Mă simt cel mai vesel om din univers!

Și visez în taină, că e pentru mine...

Și-mi iau visu-n brațe... Și-i așa de bine!

24 septembrie 2010


19

AAșștteeppttaarree ddee ttooaammnnăă

Te-aștept de-un ceas, dar tu... nu vii!

Privesc pe-aleile pustii

Tresar când pași aud că vin!

Dar nu ești tu, e un străin...

În nori de frunze eu te-aștept,

Cu vânt și ploaie eu dau piept,

O, nu! Nu plec... Poate-ai să vii...

Cad stropi de ploaie, mii şi mii...

Se-aprind lumini, s-a înserat,

Și în zadar te-am așteptat...

E ceață, frunzele foșnesc,

Când trist spre casă o pornesc...

1982

Viorel Croitoru

20

PPllooaaiiee

Și ploaia poate fi frumoasă,

Și ploaia poate bucura,

De o privești uscat din casă,

Sau vesel sub umbrela ta!

Și dacă-s singur, și-s în ploaie,

Și stropi pe stradă ropotesc,

Zăresc privirea ei vioaie

În orice baltă... Și-o iubesc!

Iubesc și prospețimea verde

Ce după ploaie se aprinde,

Și ceața ce încet se pierde,

Si-un dor te tine mă cuprinde...

Natura, florile, învie,

Iar sus se-aprinde-un curcubeu

Ca totul mai curat să fie

Afară și-n sufletul meu!

13 octombrie 2009


21

DDee ttooaammnnăă

În jur melancolii de toamnă,

Se străduiesc să mă deprime,

Dar nu au spor, căci a mea doamnă

Mi-a dăruit frumoase rime!

Galben și roșii haine poartă,

Ca un apus frumos de soare

Și simt că-s alintat de soartă,

Sufletu-mi greu nu mă mai doare...

Și bruma-i doar argint ce-ncarcă

Scântei pe ramuri, ce sclipesc,

Iar frunzele, un lac sunt, parcă,

Și-înnot prin el și mă topesc...

Când suntem doi și toamna pare,

Mai vie! Stropii cad din cer

Înviorând orice culoare,

Deși tablou-i efemer...

Și amândoi, sub o umbrelă,

În vis, prin frunze ne plimbăm

Și, doar de frig, ca-ntr-o nuvelă,

Ne strângem și ne sărutăm...

02 octombrie 2009

Viorel Croitoru

22

IIuubbiirrii iinntteerrzziissee

Și am crezut că am găsit din nou Al fericirii minunat ecou Și am sperat mai mult decât puteam: Am vrut să zbor, dar m-am lovit de... geam! Eu chiar credeam… Turnuri de fildeș alb am ridicat, Și tot ce-aveam, acolo-am încuiat, Convins fiind că doar le-am protejat, Iar cheia-n hăuri negre-am aruncat…. O, ce păcat! Dar dacă geamuri nu i-aș fi făcut, O, dulce rază, nu te-aș fi văzut! Și aș fi vegetat în lumea mea... Acu’ doar sper, iar inima mi-e grea… Degeaba vrea! Era ca la-nceput de univers, Iar îngerii cântau un dulce vers, Sclipiri de stele te înconjurau, Dar nu-s... Și trist și singur stau Nu pot, dar vreau… Iar viața-n jur mă-mpinge și mă vrea, Că cică aș avea un rol în ea, Și joc! Dar sufletul mi-e greu... Și nu-i permis, dar mă gândesc mereu, Doar tu și eu…

21 iulie 2009...


23

AAnnttiiccuurraajj

Ne-am cunoscut în virtual,

Visam să te-ntâlnesc,

Era aici ca și la bal:

Cu toţii iși zâmbesc!

Vorbeau, dansau câte un vals,

Perechile-și schimbau,

Era frumos, sau era fals,

Aici doar... se distrau!

Am povestit fără de griji,

Din viaţă, din visări

Și, uneori, am mai primit,

Pe ce-am spus sărutări...

Mă zăpăceau... Cum să sărut,

Un om ce n-am văzut?

Doar sufletul i-am cunoscut...

Dar poate m-a plăcut!

Nu știu ce-am tot simțit dar când

Apari tu în eter,

E un taifun la mine-n gând!

Te simt dulce mister...

Viorel Croitoru

24

Zi după zi, te-am îndrăgit,

Te căutam nebun,

Dar ce simţeam n-am îndrăznit,

Și-aș vrea acu să-ți spun...

Și dacă ea nu m-o iubi?

S-o duce speriată!

O pierd... Și nu-mi va mai zâmbi...

Amân... Pe altă dată!


25

PPeennttrruu eetteerrnniittaattee

Etern e totu-n jur aici!

De clipa asta dulce,

Atunci când n-om mai fi aici,

Aminte ne-om aduce!

Și freamătul ce-n trup ardea,

Ce săruta tăcerea

Îl vom păstra de-a pururea

Și vom iubi durerea...

Pe pisc de munte al tău gând,

E-o stâncă nestemată!

Admiră îngerii plângând,

Iubirea-ți minunată!

Căci ea e cel mai mare har

Din lumea omenească

Și nu-i osândă, ci-i un dar!

Tu fă-o să sclipească!

Şi fă așa cum ți-ai dorit

În inimă-i te-ascunde

Cu sufletu-i stai învelit.

Cu drag îți va răspunde...

19 0ctombrie 2009

Viorel Croitoru

26

ȘȘii ttoottuușșii

Nu mai credeam că pot, atât de mult

Să iert,

Și fără judecăți și fără gând

Să cert,

Nu mai speram să pot, atât de mult

Iubi,

Tot așteptând ca rându-mi să vină

Într-o zi...

Dar pâlpâia în gand și n-a murit

Speranța,

Deși un infinit mi se părea

Distanța!

Și-a apărut aiurea, când n-o mai

Așteptam,

Și-atât de simplu-i Doamne! Și cât de mult

Iubeam!

01 aprilie 2011


27

NNeedduummeerriirrii

„De îmi șoptești ce simți, eu te gonesc,

Dar peste-o clipă te iubesc...

Iar dacă tu insiști am să te cert,

Și-abia aștept apoi ca să te iert...”

Ești soarele ce mă-ncălzește,

Mă arde, și apoi mă oblojește,

Ca vântul mă împingi prin mărăcini,

Și-mi scoți apoi din suflet mii de spini...

„Te du, revino, fugi, da nu pleca...

Nu-mi spune tot ce-ți simte inima!”

Dar fiecare vorbă ce-o rostesc,

Ți-aprind văpăi în suflet de... roșesc!

Și-s fericit... și trist... și speriat,

Că nu pricep peste ce-am dat!

Sclipești și mă uimești cu focul tău,

Mă bucur și mă faci să-mi pară rău...

Și stau tăcut în lumea mea cea mică...

Privirea-mi însetată se ridică,

Dar mă orbești! Și mă gonești mereu...

Zi Doamne, unde-i locul meu?

05 ianuarie 2010

Viorel Croitoru

28

GGâânndduurrii ddee nnooaappttee

Gândul foșnind prin salcâmi a trecut

Zbor de iubire spre ea s-ar fi vrut.

Mintea se ceartă cu inima grea,

Nu vreau nimica și totuși aș vrea...

Gândul încearcă iubirea-mi să spună

Dorul plutește pe raze de lună,

Singur în noapte-s departe de ea

Și greierii plâng în inima mea...

Sub ceața de gânduri respir mai încet,

Căci pietre de moară m-apasă pe piept...

Tresar când pe nouri văd chipu-i iubit!

Dar norii se mișcă , și l-au risipit...

Aud câini ce latră spre lună, în sus,

Și gânduri că mult din ce simt nu i-am spus,

Iar greieri în noapte îmi cântă de ea...

Mă doare că nu pot să-i spun tot ce-aș vrea!

01 august 2009


29

BBuucchheett ddee llaaccrriimmii

De când ne naștem brațul tău,

Ne-a ocrotit,

Ai fost, la bine și la rău,

Și ne-ai iubit...

Când lacrimi de copil aveam,

Le-ai sărutat,

Și nopți întregi când sufeream,

Tu ne-ai vegheat!

Și lacrimi de adolescent,

V-am dăruit...

Și-au meritat și-ultimul cent,

Căci v-am iubit!

De fericire-am lăcrimat,

Tot lângă voi!

Și zilele ne-ați luminat

Când eram doi...

Tot voi ne-ați dăruit copii,

Și i-ați iubit!

Cu câte lacrimi... Calde, vii...

Și-au înflorit!

Viorel Croitoru

30

Iar ce ne face mai umani,

Și mai frumoși,

Sufletul vostru-a inspirat,

Pe cei duioși...

Nu o să reușec nicicând,

Să mulțumesc,

Dar vă trimit un dulce gând,

Și vă iubesc!

08 martie 2010


31

ÎÎmmppăăccaarree

Credeam că ce-a fost rău s-a dus

Și ce ne leagă-i luminos,

Dar nu răspunzi la tot ce-am spus,

Ce zic... E fără de folos...

Sunt pedepsit pentru ce sunt,

Încerc să fiu cum îți dorești,

Nu știi că totul doare crunt...

Parcă spuneai că mă iubești...

Dacă greșesc, nevoie am,

Mai mult atunci să fiu iubit,

Eram un mugure pe ram,

De ger, eu n-am mai înflorit...

Privește-n sufletu-mi curat:

E-o floare albă, pentru tine!

Mă rog să fiu din nou iertat...

Voi sfinți, rugați-vă cu mine!

16 martie 2010

Viorel Croitoru

32

AA ffoosstt ffrruummooss

Singur în univers mă simt, nu mai visez,

N-am corespuns cerințelor și iată,

Sunt scos din grații! Trist eu meditez...

Mi-e dor de-un gând senin de fată...

Oricât de tare un copil greșește,

Rătăcitor, de vine-n a ta poartă,

Învinge rațiunea și-l iubește!

Aşa e scris, e-a noastră soartă...

Am fost zglobiu și zăpăcit în toate,

Și-am spus ce nu știam cum să gândesc!

Dar am „pecit”, spui tu, cum nu se poate,

Zău, nu știam că-așa de rău greșesc!

Am fost atât de sincer și deschis...

Dar sunt un om... Și omul mai greșește!

Tu ai iubit un om perfect din vis,

Dar nu-s... Și un nod în gât mi se oprește...


33

Am fost atât de fericit Și-am fremătat,

Când descriai iubirea-ți minunată,

Mă rușinam... Chiar m-ai intimidat!

Simțeam că focu-ți senzual mă-îmbată...

Așa ceva nu uiți și nu apune,

Cu tot ce simt voi fi mereu, la fel!

Și ce-am de zis, doar vântului voi spune...

Eu, melcul Crypto, tu, lapona Enigel...

13 aprilie 2010

Viorel Croitoru

34

SStteeaauuaa ccăăzzăăttooaarree

Iubiri? Sunt stele căzătoare,

Sau pot fi veșnic luminoase!

Eternă-i una, alta moare...

Și toate-ți dau vise frumoase!

Și-a mea a fost minunea lumii,

Lumina-i însă... a scăzut!

S-o fi ascuns în umbra lunii,

S-a rătăcit, s-o fi pierdut?

Dar harul ei nu se va pierde

Că totu-i veșnic! Și iubirea,

Pe cei creați o să-i desmierde

Și-n cer, că asta-i-e menirea!

Am fost de multe vieți alături,

Ne-am regăsit, și-n viitor,

Vom fi alături de-a pururi!

E scris de-al nostru Creator...


35

Dar aș fi vrut și-n astă viață,

Ceva mai mult decât lumină...

S-o prind măcar odată-n brață!

N-a vrut Fiinţa cea Divină...

Și trist mă uit în hăul lumii,

Să văd acu’ ce mă așteaptă,

Și plâng, precum la lună, câinii,

Și parcă lumea... Nu-i prea dreaptă!

19 aprilie 2010

Viorel Croitoru

36

LLaa mmaarree

Stau pe nisip și tot aștept,

Și valul mă ajunge,

Iar părul tău pe braț, pe piept,

M-atinge...

Și ce duios mă mângâiai...

O Doamne, unde-i vara?

Atât de sincer mă iubeai...

Și seara...

Acu-s doar scoici și-un pescăruș,

Și plaja e pustie,

Iar briza bate jucăuș,

Mângâie...

Simt degetele tale-n păr,

Sau briza-mi joacă feste?

Nu am crezut că-atât de dor,

Îmi este...

Dar vine clipa ce-o aștept,

De-o veșnicie!

Apari! Și inima în piept,

Re-învie!

20 aprilie 2010


37

RReefflleeccțțiiii

Sunt oameni ce orice încearcă greșesc,

Degeaba de stau, tot le iese pe dos!

Sunt reci și sunt logici, doar banii-i iubesc,

Averi au, dar pierd ce-i frumos...

Sunt alții ce freamătă, și-ntr-o privire,

Pun cerul și raiul și inima toată,

Împrăștie-n jur bucurie, iubire,

Și fac lumea lor fermecată!

Iar versul și chipu-ți poznaș de copilă,

Și aerul care în juru-ți sclipește,

Minuni sunt! De cin’ nu te știe mi-e milă,

Iar cel ce te știe-nflorește!

De plângi sau de râzi, te simte natura,

Ea plânge și râde-ncântată cu tine,

Iar vântu-ți mângâie păr, fața și gura,

Și lacrimi usucă... și-i bine!

12 iunie 2010

Viorel Croitoru

38

AAmm ttrreeccuutt ppee--aaiiccii

Treceam așa, întâmplător,

Prin lumea asta, muritor,

Și-am întâlnit, nu se putea,

Pe cineva ce mă iubea!

Nu mi-am propus, dar am ajuns,

Să fiu de dragoste pătruns,

Când nu speram că se mai poate,

Credeam că-s încheiate toate...

Acu-s topit de drag și dor...

Da-n dragoste nu e uşor!

Când crezi că ești mai fericit,

Se supără cel ce-i iubit!

Că luna nu-i destul de mare,

Și-i cu bănat azi că nu-i soare,

Că n-ai cerut , că nu ai dat...

Da-i dulce tare la-împăcat!


39

Tot ce visăm e minunat,

Le ai și nu ești încântat...

Visezi un altceva, și-ai vrea,

Să lași ce ai, pe ce-ai putea...

Hai clipa asta s-o trăim,

Ce-i bun în ea, hai să iubim,

Căci nu știi ceasul ce-ți aduce...

Și-i clipa... Poate... Cea mai dulce!

21 octombrie 2010

Viorel Croitoru

40

DDrraaggii ssuuffeerriinnțțee

Iubirea e așa ciudată!

Orice ar face cel iubit,

Găsește ea ceva... Și-l iartă,

Ea, inima ce-a suferit...

Nu merita... Dar era dulce,

Era și tandru, iubitor...

Iar amintirea-ncet se duce,

Odat’ cu tristul zburător...

Și-un suflet blând, ce iartă multe,

Își cântă trist al său oftat...

– Nu plânge, n-o să te asculte,

Te bucură c-a existat!

01 aprilie 2011


41

VVeeddeerree...... ddee „„ssuuss””

Privesc de sus și-s încântați,

De ce simțim aici,

Un grup de îngeri cocoțați,

Pe nori drăguți și mici.

Ei văd trecut, văd viitor,

Văd clipa totodată,

Și nu-nțeleg așa ușor,

Că-i viața minunată!

Iubirea e un fenomen,

E-o taină-așa de mare!

Apare când nu te aștepți,

O clipă și... dispare!

Atât de mult extaz e-n ea

Și-apoi atâta jale...

Să se-ntrupeze toți ar vrea,

Să bată-atâta cale ...

Viorel Croitoru

42

Cei curajoși au acest har,

Viața-i dificilă,

Neștiutori ei jos răsar,

Iar restu-i plâng de milă!

Dar când destinu-și împlinesc,

Plătește tot amarul,

Așa frumos e când iubesc…

Acesta este darul!

Iar ei străbat neștiutori,

Și plâng prin astă viață,

Nu-i văd pe frații iubitori,

Cum cântă-n dimineață!

Și după ce-și îndeplinesc,

Cereasca misiune,

Cu surle-acasă îi primesc,

Fac cerul să răsune!

Iar de vă este greu acum,

Iubirea compensează,

Și toate trec și totu-i fum,

Când inima vibrează!

17 noiembrie 2010


43

MMaammeeii

Cu mâna-ncet mă mângâia,

Și se lipea de mine,

Aud și-acu cum îmi șoptea,

Că totul va fi bine...

Și lânga ea uitam de tot,

Doar cu o jucărie,

Acu’ să uit eu nu mai pot,

Dureri sau bucurie...

Și râsul plin, copilăresc,

Îi luminează faţa,

O, dragă Mamă te iubesc,

Pe tine toată viața!

Și-așa mi-e dor de chipul ei,

De-a mea copilărie...

Revino mamă dacă vrei,

Mi-e inima pustie...

18 ianuarie 2011

Viorel Croitoru

44

UUmmbbrraa ssiinngguurrăăttăățțiiii

E seară. Liniștea coboară.

E uriașă, zdrobitoare...

Roi de-amintiri te înconjoară,

Iar inimioara rău te doare!

Au fost și nopți, au fost și zile,

Pline cu lună sau cu soare,

Acu-i pustiu și patu-i rece

Inima-ți doare și mai tare!

Adormi și visul se-nfiripă,

Nu miști... Ţi-e teamă că dispare

Revezi cea mai frumoasă clipă,

Aevea-i dulcea-i sărutare...

Și-n zori te simți mai optimistă,

Din vis n-au cum să-ți ia comoara,

Dar inimioara-ți este tristă

Că doare iar când vine seara...

20 aprilie 2011


45

CCee mmuulltt ttee--aamm iiuubbiitt

E singură-n lumea de umbre și cruci,

Și jalea din suflet, o pune pe strune,

Iar cerul îmbracă nori negri de tuci,

Ea cântă și trista poveste îsi spune...

O mângâie vântul, prin păr și pe gene,

Cu haine de gală, la el a venit,

Iar cântecu-i striga, și plânge si geme,

– O, Doamne... L-ai luat... Și ce mult l-am iubit!

Vin păsări s-asculte cereasca chemare,

Plâng pietre, se-apleacă și s-au încălzit!

Dar soarta e crudă, ea inimă n-are!

Prin lacrimi şopteşte: -Ce mult te-am, iubit...

05 februarie 2011

Viorel Croitoru

46

FFllooaarreeaa

Fereastra ta avea o floare,

Timidă mică sclipitoare,

Dar ai uitat s-o îngrijești,

Și, uneori, s-o mai iubești...

Și plânge sufletu-i de floare,

Schimbarea-ți simte și o doare!

Visează mare că va crește...

Zadarnic... Nimeni n-o iubește!

Și fără apă ea se stinge,

Fără iubire trupu-i plânge,

Și speră c-o să-ți amintești,

Din când în când... S-o mai iubești...

Ieri ai trecut pe lângă ea,

Cu gândul la altcineva...

Zâmbeai! Și pâlpâirea-i crește:

Și zâmbetul ea ți-l iubește...

– Hai vino cum veneai odat'

Cu chipu-ți dulce, minunat,

Sărutu-ți gingaș, ca o boare,

Va umple sufletu-mi de soare!

07 februarie 2011


47

EEaa

Când visu-i zboară avântat,

Creează-n suflet mii de stele,

Și când s-au materializat,

În urmă-i cresc, ca floricele...

Iar de e tristă și-i-e dor,

Suspinul ei te înfioară,

Iar lacrimile-i lin, uşor,

Pe flori, ca rouă se coboară...

Și-n dulcea ei fragilitate,

Furtuni nu pot să o doboare,

Le-înfruntă cu seninătate:

Pe dinăuntru-i stâncă tare!

12 februarie 2011

Viorel Croitoru

48

DDoorr mmaarriinn

Ecouri de mare, ce zbor,

Și-nvie imagini ce dor,

Iar vremi ce-au pierit și s-au dus,

Le văd în frumosul apus...

Acum nu-s...

Pe valuri pierdute în larg,

Sunt pânza ce n-are catarg,

Și vântul iubirii în van

Mă plimbă pe-ntregul ocean,

N-am alean...

Mi-e dor de acel ce eram,

De drag peste mare zburam,

Arzând cineva m-aștepta,

O, Doamne ce mult mă iubea!

Și-aș mai vrea....


49

CCaappiittoolluull 22

OOrrnnaammeennttee iinntteerriiooaarree

Viorel Croitoru

50


51

GGâânndduurrii ddiinn ffoocc

Stăteam la gura sobei, copil și tot priveam,

La flăcări, jar, cenșă și nu înțelegeam,

Era mister... E iadul? Nu cred, e prea frumos!

Și-i mai dădeam de lucru, cu-n lemn luat de jos...

Plimbam ușor vătraiul, și totul fremăta,

Și-n jerbe, mii de stele, lumi noi le preschimba!

Eram chiar Creatorul, în gânduri scufundat,

Așa-i și lumea noastră? Mereu m-am întrebat...

Și a trecut o viață și foc am tot făcut,

Priveam pierdut pe gânduri, aceleași din trecut:

N-om fi doar o scânteie, din focul Lui ceresc?

Milenii, într-o clipă, se nasc... și se topesc...

20 februarie 2011

Viorel Croitoru

52

22001122

Omul e agitat,

Tot mai nemulțumit,

Timpul s-a micșorat,

Clima a-nnebunit

Ziua e tot mai scurtă,

Toți odată vorbesc,

Nimeni nu mai ascultă,

Grijile se-nmulțesc

Oamenii de ştiință,

De cataclisme vorbesc

Toate spre neființă,

Spre două mii doișpe gonesc...

Preoții strigă cu groază:

– Vremea spășirii-a venit!

Moare-a speranțelor rază

Și vine al lumii sfârșit!


53

Doar eu liniștit stau la soare,

(Plin de erupții și el...)

Orice-nceput nu e oare,

Sfârșit pentru ce-a fost altfel?

Și-ascult de mayașul ce spune:

– Timpul cel vechi s-a gătat,

Timpul cel nou iată vine,

Trăiască-acest nou împărat!

03 martie 2011

Viorel Croitoru

54

AApprrooaappee pprriimmăăvvaarrăă

Aerul e îmbibat de ciripit de vrăbiuțe,

Guguștiucii cu ecoul , fac concurs de-au răgușit,

Soarele-ncălzește firea, totu-n jur e linistit…

Iar prin parc, pe bănci, la soare, se-odihnesc fete drăguțe.

Harnici se trezesc gândacii, mâțe se întind la soare,

Tufe gem de muguri grele, deși-s urme de zăpadă,

Răscolesc cu sârg gunoiul orătănii în ogradă,

Și miroase-a primavară chiar dacă mai e răcoare!

Oamenii grăbiți cu treaba, nici nu văd ce-i înconjoară,

Nori de gânduri au pe frunte, serioși și-ngrijorați

De mânuțe-și trag copii, ce se uită-n jur mirați:

– Uite ce frumos e totul, nu mai stăm un pic pe-afară?

09 martie 2011


55

SSăărrbbăăttoorrii îînn ppaappuuccii

E frig și ceru-i înnorat

Puținii trecători,

De-i vezi cu chipul luminat

Simți că sunt sărbători!

Nimic azi nu e în zadar,

Și oamenii zâmbesc,

Căci fiecare duce-un dar,

Fiindcă se iubesc...

Și în papucii mei e-un dar!

Cu drag eu am zâmbit:

E o copilărie... Dar

Mă face fericit!

Cât oamenii vor dărui

Din inima ceva,

Speranțele vor dăinui,

Și ne vom înălța!

06 decembrie 2009

Viorel Croitoru

56

PPeennttrruu ccooppiiiiii ddiinn vvooii

Pentru ce-a mai rămas frumos,

Naiv și minunat,

Pentru acel copil sfios,

Ce-n urmă l-ai lăsat,

Azi ți-am urat!

Pentru ce-n suflet ai păstrat,

Ochi mari, chip delicat

Și pentru tot ce n-ai uitat

Sau ce te-a supărat,

Fii luminat!

Pentru întâiul tău sărut

Ce sufletu-ncălzește

Fiori, iubiri ce te-au durut,

Aleasa ce în vis plutește...

Tu zâmbește!


57

Iisus a spus: „– Doar un copil,

De-ajungi, vei fi primit!”

Fii curajos și nu umil

Și-atunci vei fi iubit!

Fii fericit!

E ziua ta copil matur,

Te bucură de ea!

Fii blând cu tot ce ai în jur

Și multe vei schimba

În lumea ta!

01 iunie 2010

Viorel Croitoru

58

VVuullttuurr ssaauu ggăăiinnăă??

Un ou de vultur a ajuns,

La o găină în cuibar

Și-apoi când coaja a străpuns,

A apărut un pui hilar!

Și toată viața-a râcâit,

Ca și găinile surate

A cloncănit, a-mbătrânit,

Și-a năpârlit pe jumătate...

El a-ncercat și-un pic de zbor,

Dezaprobat de-ntreaga curte...

Și-a renunţat așa usor!

N-a îndrăznit de dor s-asculte...

Ceva plutea odat’ pe sus,

Cu grandioasă măreție!

Și a rămas pe gânduri dus...

– Surato, pasăre să fie?


59

– E vulturul, al nostru rege!

I-au spus găinile bătrâne,

– El calea cerului culege,

Noi pe pământ... cu-a noastre râme...

Și a rămas să-și ducă viața,

Ca o găină pe gunoi...

Hai vă treziți, și lăsați viața

De scurmător! Zburați și voi!

Dacă nu credeți năzuința

Spre mai înalt, ce o simțiți,

Ca vulturi nu vă dați silința,

Găini veți fi și-așa trăiți!

10 martie 2011

Viorel Croitoru

60

DDrruummuull nnoossttrruu

Din raze de lumină, din scântei,

Din muzica ce ele-o radiază,

Și dintre îngeri, sfinți și zei,

Jos pe pământ, venit-am pe o rază!

Și eram multi, și cei mai minunați!

Uitarea cea firească ne cuprinse...

„– Voi drumul ce-ați ales să vi-l urmați!”

Ne-ai spus, c-o voce ce încet se stinse...

Și, Doamne, ți-am urmat povața sfântă

În mare... Mai greșim și noi

Și deviem, căci viața ne încântă,

Ne duce prin sublim și prin noroi...

Și așteptăm trezirea cea promisă

A celor mai destoinici dintre noi!

Amână Doamne-acea Apocalipsă,

Că mai avem pe drum un pas... sau doi!

Dar Doamne, de așa ni-i drumul

Fă să se facă voia ta!

Și îmblânzește-ne destinul

De poți! De nu... Ce-o fi om suporta...

09 noiembrie 2009


61

OOaammeenniiii ffăărrăă ccuuvviinnttee

Când oamenii n-aveau cuvinte,

Și gândurile le simțeau,

Vedeau curat ce ai în minte,

Și ce ascunde... Chiar n-aveau!

Când radiau frumos iubire,

Și cei din jur ca el visau,

Iubea cu ei întreaga fire...

O, Doamne, ce frumoși erau!

Și viaţa lor le era cântul,

Cu îngerii se-amestecau,

Iubeau și floarea, munții, vântul,

Și dragoste-napoi primeau...

Și darul de-a vorbi cu gândul,

Pe-un car de vorbe am schimbat,

Rămâne scris și nu-l ia vântul,

Dar totu e... Atât de plat!

Viorel Croitoru

62

Și simt, ca cei ce n-au cuvinte,

În suflet luminez cu dor,

Nu știu cuvinte să te-alinte,

Să te mângâie-așa ușor...

Și doar frânturi din tot ce cuget,

Îmi ies în vorbele ce scriu,

Și-mi e așa frumos în suflet!

Regret c-atâtea vorbe știu...

16 noiembrie 2010


63

PPooaattee ddaa......

Un gând și-o lumină sclipiră-n genuni

Praf, sori, luni, planete și alte minuni

Apar la cuvântu-i și-n cer luminează!

Iar jos, pe Pământ grădina-și visează...

Și-ncet, zile șapte trecură-n sudoare,

Grădina-și făcu pe pământ, o splendoare!

Întreg universul privea încântat,

Grădina-i, femeia și primul bărbat!

Dar nu spune slova, din cartea cea mare,

De zâne, pitici și alte-ajutoare!

Povestea cu mărul ne-a dat o orbire,

De-i vezi când ești pur doar și plin de iubire!

Prin dans, cânt și zâmbet și-un pic de magie,

Pe căi ne-nțelese, mențin lumea vie,

Dar liniștea lor și tot ce-au păstrat,

El, omul modern, a cam... dărâmat!

Viorel Croitoru

64

Uimiți ei privesc, nu pot să priceapă

De ce facem noi la pământ, plante, apă!

S-a dus a lor muncă, acuma-s şomeri...

Cu toți de-or să plece, în ce să mai speri?

Planeta nu poate să rabde mai mult,

Se-aude din miezu-i al lavei tumult,

Iar haina-i, o zdreanță, o schimbă acum!

Scăpa-vom din asta? Poate da, poate nu...

Aprilie 2011


65

AAlliinnaarree ddee ddrruumm

E greu... Ți-e tot mai greu să urci viața pieptiș

Sleit de forţă gâfâi și-i sânge pe pietriș

Și-n suflet îți apune și bruma de curaj

Speranța-ți se topește în zări ca un miraj...

Cazi și rămâi așa, privind cu ochii goi,

– De ce să lupt atâta? Ce rost mai avem noi?

Încet, te fură somnul, cu lacrimi pe obraz,

Și parcă vezi lumină.. prin tot ce-a fost necaz

O dulce adiere și-o muzică divină,

Alungă norii triști și-o mângâiere lină

Pe fruntea-ți, de niciunde, o simţi cu încântare,

Speranţa ce-o pierdusei ca soarele răsare!

Când îți revii o mâna te trage ușurel:

– Hai sus că-acum ajungem, mai e numai nițel!

Te uiți: firava fată ce te încurajează,

Încet, de-abia se mișcă dar ochi-i scânteiază!

Viorel Croitoru

66

Îți spune de lumina ce-n vis tu ai văzut,

Despre curaj, sperantă și tot ce ai pierdut...

Mirat pornești cu dânsa, te simți revigorat,

Mijește-un fir de zâmbet: – Ce suflet minunat!

De dragul ei și drumul îți pare mai usor,

Iar mâna ce te-atinge îți dă plăcut fior!

Și-ncet descoperi rostul ceresc de a fi doi

Iar inima îți bate atâtea ritmuri noi...

13 aprilie 2011


67

VViiaațțăă mmooddeerrnnăă

Sunt singur iar acasă, gândul mi-e pe pereți,

Adună flori, scaieți,

Din amintiri, departe... mă frige câte-un dor,

Da’-l ocolesc uşor.

E ger și vântul bate-ntr-un gard și-un trecător,

Și-i scutură de zor,

Plutesc ușor prin lume, pe-al meu calculator,

Cuvinte aiurea zbor:

Ea râde, altul plânge, conduce chior pe chior,

Ei tac asurzitor!

E prânz, acu e seară, mă culc și visez iară,

Că-i dimineața chioară

Iar singur sunt acasă... gând, toate se repetă,

Pendula mea-i defectă!

Ieri învățasem mersul, astăzi iubesc nebun,

Mâine-s bătrân

Vieți după vieți la fel... N-ați obosit nițel

Cu veșnic țel?

Iar mâța mea se-ntinde, pe blană-apoi se linge,

Nimica n-o constrânge...

E-o lecție cumva? Să fac la fel aș vrea...

Oare-aș putea?

25 februarie 2011

Viorel Croitoru

68

SSiittee--uurrii nnooii

Am ajuns în site-uri unde

E noroi pe toţi pereții,

Unde groaza te pătrunde

Și te mângâie scheleții!

Cel ce-njură cel mai tare,

Și-i mai mozgolit la gură,

E poetul cel mai mare,

El e din... nomenclatură!

Editorii dacă-i critici,

Dovedești că nu ai fler,

Și pe veci, cu toti piticii,

Vei sta la „Atelier”...

Simți cumva respect sau milă?

Dragul meu eşti demodat!

Dacă nu șochezi prin silă,

Pleacă, ești concediat!

Doamne, fă să mai existe,

Versuri, blânde, delicate!

Cântul lor să mai existe,

Pe-aste site-uri dedicate!

17 februarie 2011


69

TTrriimmiissaa DDoommnnuulluuii

Din flori de câmpie,

Din cea Românie,

Mări se-nălța

Și o lumina,

Fiică de lumină,

Care o sa vină,

Ca să vă trezească,

Partea îngerească...

Zânele-i vor da,

Darul de-a umbla,

Și a vindeca,

Pe unde-i credință,

Și multă căință...

Cine-o întâlnește,

Sus el mulțumește,

Dar până va fi,

Tot ce-i povesti,

Are de-ndurat,

Și spini de călcat,

Și de suferit,

Pentru ce-a iubit

Și va revărsa,

Suferința grea,

În val de iubire,

Și-n Dumnezeire...

Viorel Croitoru

70

Nu știu de ești tu,

Dar îngerul vru,

Să-mi apari în cale,

Cu visele tale...

Fii tu luminata,

Și mult așteptata!

09 februarie 2011


71

VViissâânndd llaa EELL ZZoorraabb

Eram copil și ni-l citea...

Și-n ochi un film întreg pornea,

Nisip și cort și-ai lui copii,

Le-aveam în față, așa vii!

Și ochi în lacrimi înnotau,

Iar sentimentele zburau...

Eram mai buni în acea seară,

Vroiam să ne citească iară!

Acu sunt mare și citesc

Și ochii mi se umezesc,

Aș vrea copil din nou să fiu

Dar nu mai sunt... Și e târziu...

16 aprilie 2011

Viorel Croitoru

72

DDeeggeetteellee

Priveam oglinda apei, în cadă scufundat,

Era atât de bine... și stam îngândurat...

Și degetele-am scos, ființe mititele,

Diverse, dolofane, mari, mici și subțirele!

Atât de diferite și toate sunt doar... eu,

Noi suntem... miliarde de degete de Zeu!

Și-am înteles atunci, că suntem strâns legați,

Ca degetele mâinii, și de-asta suntem frați!

Dacă dispare-un deget, EL este mai departe,

De-apare un alt deget, avem toți un nou frate!

Nu știm , nu ținem minte, știm doar ce-am învățat,

Dar GLASUL dinăuntru, șoptește ne’ncetat...

De-ți liniștești tu mintea, auzi a lui șoptire,

Te umple fericirea, și simți numai iubire,

Privirea-nrourată, și caldă-ți luminează,

Iar îngerii deasupra-ți fac tumbe și dansează!

Nimic nu-i întâmplare, căci viața e o școală,

Cu multe lecții grele, tristețe, luptă, boală...

De inimioara-ți plânge, ești trist și părăsit,

Să-ți iei inima frântă... și mergi... Spre infinit...


73

JJuuccăărriiii

Aveam un cal „resuscitat”,

(Din balansoar... recuperat)

Era tocit, încă frumos,

Conta că nu mai merg pe jos!

Era frumos...

Copiii mă invidiau,

Cei mari zâmbeau când mă vedeau...

L-au ars când au făcut curat!

Priveam cenușa-nlăcrimat.

Cât am oftat...

Și după ani am revenit,

Momentul mi-am reamintit.

Plâng pentr-o altă jucărie,

Pentru bunica dragă mie

Pentru vecie...

A vrut-o Domnul și-a plecat...

Privesc la fel, înlăcrimat:

La rând, voi fi tot jucărie,

Doar amintirea-mi va fi vie,

Dac-o să fie...

Viorel Croitoru

74

VViiss ddee ccooppiill

În față-mi doi copii se uită în vitrină,

Cel mic își plimbă mâna pe unde-i o mașină,

Și ochii sus se-nalță se vede că visează,

Conduce jucăria si ochii-i scânteiază,

Cel mare se trezește și-l trage pe cel mic,

El plânge și-i răspunde: – Hai să mai stăm un pic!

Când pleacă, mulțumirea i se citea pe față,

– Mai trecem pe aicea când vom ieși la piață?

Și merg visând agale și visul e frumos...

Și-un băț e jucărie și-l târâie pe jos

Și muzica din suflet, fac drumul minunat,

Au găuri prin adidași și suflet ne-ntinat...

N-au bani de mașinuțe și nu le-ar folosi,

Un vis ține mai mult, iar de s-ar împlini...

Îi bate inimioara, nu ştie cum ar fi!

– Și dacă totuși Domnul de noi și-ar aminti?

22 iunie 2010


75

CCeerrșșeettoorruull

În fața lui e-o mare de picioare,

Ce trec grăbite-n sus și-n jos,

Și între ei se simte singur tare,

Și totu-i fără de folos ...

În șapca pusă lângă dânsul,

Mai pică, rar, câte un ban,

Și simte că-l apucă plânsul,

A fost ca ei acu’ un an!

Dar a iubit doi ochi albaștri,

Deja în suflet s-ancălzit...

În zbor, trecut-au printre aștri,

Până ce el... a sărăcit!

Și tot ce-avea, acu’ e fum...

Din ochii goi se scurg smaralde,

Și stă pierdut, în colţ de drum,

Doar visele îi mai sunt calde...

19 ianuarie 2011

Viorel Croitoru

76

MMeenniirree ssffâânnttăă

Stau și încerc să meditez

Gânduri, imagini, le calmez,

Mereu e ca întâia oară

Liniștea blândă mă-nconjoară...

Chiar nu mai am nimic în minte...

Și simt atunci un dor fierbinte,

Și simt că plec aşa-ntr-o doară,

Iar constiința-mi parcă zboară,

Trec printre stele și mă duc,

Și-n univers sunt singur cuc!

Și parcă nu mă mai opresc,

Unde mă duc? Nici nu gândesc...

Deodată mă opresc din zbor,

Și-aud în gând pe Creator:

– Da unde pleci suflet curat

Mai ai ceva de rezolvat!

–Te du-napoi că ai uitat

De ce acu’ v-ați întrupat

E sfânta dulcea ta menire

Să-ți umpli viața cu iubire!


77

– Dar, Doamne, eu am comentat,

Zău c-am iubit, și am iertat,

Și-am dat pomană, lumânări

Am ars, și ți-am făcut cântări!

– Tu crezi că asta îmi doresc,

Fii ce mereu se umilesc,

Cerșesc și plâng : – O, tată dă-mi

Îndură-te și aia fă-mi?

Sau fii încrezători și buni

Și jucăuși și-un pic nebuni...

Și-n inimă numai iubire!

Aceasta-i sfânta ta menire!

Te du, iubește înzecit,

Și-atunci vei fi binevenit!

Iar cheia drumului prin fire

E minunata ta iubire!

De-atunci, cu inima senină,

În suflet numai cu lumină

Ofer cu drag, iubirea mea...

O vrea-o oare cineva?

Viorel Croitoru

78

SSeeaarraa ppee nneett

Și ora visărilor bate,

Mulți, tainic în noapte, șoptesc

Și lacrimi și gânduri curate,

Cu dor și speranțe-nfloresc...

În jur, plini de criză și gânduri,

N-ai cui din preaplinu-ți să dai

Și-nșiri tot ce simți printre rânduri,

Primești uneori din ce dai...

Prieteni ce simt ca și tine,

Stau singuri în noapte, târziu,

Zăresc înc-o șansă că vine,

La bine, la greu, la pustiu...

Timidu-și găseşte curajul,

Iar cântu-i te umple de dor!

Un trist și-amintește mirajul

Ce-alină, mângâie ușor...

Sunt suflete dulci, minunate!

Un strop de iubire-și doresc...

V-aș strânge în brațe pe toate,

V-admir îngeri dragi! Vă iubesc!

01 decembrie 2010


79

SSppeeccttrruull

Deasupra-s ciulini, iarbă și praf,

Și soarele ce dogorește,

Eu nu mai am cruce, şi nici epitaf,

De mine nimic n-amintește...

Copiii, nepoții și ce-a mai urmat,

Nu știu mai nimic despre mine,

Pustiu am în jur! Iar tot ce-am visat,

Pierdute-s... Să urlu îmi vine!

Sunt nopți când mai ies și aș vrea să vă zic:

– De nu vă iubiți e-n zadar

Căci nu veți lua din lume nimic,

Doar dragoste, plâns și amar...

Ca voi când am fost, iubirea am dat

Pe-avere... Și-acum eu plătesc!

Iertare-o să am când un suflet curat

Dezleagă blestemu-mi ceresc!

Viorel Croitoru

80

M-arăt celor triști și povestea-mi șoptesc.

Dar cine cu-n spectru vorbește?

Rar, unii m-ascultă, – E vis, ei gândesc...

Pe alţii, ce spun-i-ngrozește!

Și dacă-ntâlnești un suflet pribeag,

Ce locul în veci nu-şi găsește,

Ajută-l să treacă-al luminii greu prag.

Să n-ajungi ca el. Și iubește...


81

DDaarr ddiinn ddaarr

Senin și soare-mi bucura,

Frumoasa dimineață,

E sâmbăta și eu veneam,

Cu plase de la piață.

Un moș, în colț,vorbea șoptit

Privind pierdut prin mine,

– Fă-mi bine, vei fi răsplătit,

De Domnul, mult mai bine!

Și m-am oprit să-i dau ceva,

Cătând prin buzunare,

Dar la un pas în fața mea...

Ce zgomote de fiare!

Un tir în zid a nimerit,

Și-am judecat cu groază:

Dar dacă nu m-aș fi oprit?

Eram ca tirul... Varză!

Am înțeles, că m-a salvat,

Intenția-mi creștină,

Și de atunci la toți împart,

Din partea-mi de lumină...

Viorel Croitoru

82

SSuunntteemm ooaammeennii

Sunt oameni ce împart lumină

Așa-i menirea lor divină,

S-adune oameni la un loc .

Dacă-i cunoști... E un noroc!

Sunt oameni-foc ce încălzesc

În jur, cu tot ce dăruiesc,

Trăiesc cu-ntreaga lor iubire

Dacă-i cunoști e-o fericire!

Sunt oameni îngeri pe pământ,

În jurul lor e totul sfânt,

Și-ți cântă sufletul, de vrei,

Dacă-i cunoști, să fii ca ei!

Sunt om și-ncerc cu-a mea iubire,

S-aduc sperantă, fericire,

Și dacă-n ce-i frumos tu crezi,

Cunoaște-mă... și ai să vezi!

Ești om și drumul ți-e deschis,

Real poți face orice vis!

Ești mult mai mult decât ce vezi...

Cunoaște-te... și ai să crezi!

16 noiembrie 2009


83

EEuu ccrreedd

Nu-i ascultam, dar mă-nvățau de bine,

Azi nu mai sunt... De ei îmi este dor!

Ei m-au iubit, așa cum se cuvine...

Eu cred în ei și-acum... și-n visul lor!

Semințele ce le-au plantat în mine,

Dau rod și mă uimesc cu rostul lor,

Și înțeleg cât m-au crescut de bine,

Eu cred în mine, cred și-n al lor dor!

Simțirea ta a înflorit frumoasă,

Și-avem, minune, același ideal!

Te simt alături blândă și duioasă,

Eu cred în tine, suflet ireal!

Și-n stele-avem menit același drum

S-avem, păziți de pronia cerească.

El ne-a iubit și când greșeam și-acum.

Eu cred în EL, și-n calea îngerească!

Viorel Croitoru

84

AAcceellaașșii aalluuaatt??

M-am născut aici, în astă țară,

Am crescut așa cum se putea,

Iarna la oraș, vara la țară,

Că atât familia-mi avea!

Amintiri duioase, vii sau triste,

Adunarăm toți și le iubim...

Și-am primit virtuți, respect și cinste,

Ca s-avem cu ce să ne mândrim.

Banii n-ajungeau dar bucuria,

Sufletul, era așa bogat!

Astea-s pentru mine România,

Nu acei ce pita ne-au mâncat!

Ne-nvățau cei vechi: – Iubește-ți pita,

Fie ea aici oricât de rea,

De-o împarți cu frații, cu iubita

Tot mai bine este-n țara ta!

Fost-au vremi aici cu mult mai grele,

Și ai noștri n-au mai emigrat!

Au ieșit cum au putut din ele,

Suferința i-a înnobilat...


85

Și în suferințe cu duiumul,

Mă-ntreb: – Doamne cum de n-au uitat

De patriotism? E-același drumul...

Suntem oare-același aluat?

Viorel Croitoru

86

DDoorr ddee mmaarree

Furat de griji, de dimineață,

Citeam scrisori și-am tresărit:

Răvaș, parcă din altă viață,

Cu iz de mare, mi-a sosit!

Un suflet bun, ajuns la mare,

Electrizat de ce-a simțit,

A pus din vis într-o scrisoare:

Să fie și-altul fericit...

Mi-e dor să simt briza sărată,

Cum un talaz de mal se stinge,

Și amintiri ce-ardeau odată,

Mi-e dor... Iar inima-mi se strânge...

– Ia-n pumn, te rog, un strop din mare,

Gândește-apoi un pic la mine,

Să simți pe buze gust de sare,

Și voi simți și eu cu tine...

Iar de te plimbi desculță-n mare,

Mai dă-mi o clipă, de-i putea...

Vor ține-n suflet loc de soare!

Atâta, să te rog, aș vrea...


87

DDoorr ddee ttooaammnnăă

Merg prin ploaie și mi-e dor,

E noroi... și nu-i ușor,

Și-mi e inimioara grea:

Mă gândesc la cineva...

Merg prin frunze ce fosnesc,

Văd în ceață ce iubesc,

Iară ceața se destramă...

Nu mă uită, nu mi-e teamă!

Stropi de rouă minunați,

Stau de ramuri aninați,

Și zăresc, în fiecare,

Chipul tău... Frumoasă floare!

Și răcoarea mă pătrunde,

Să m-adăpostesc n-am unde,

Soarele de-abia se vede,

Inima-mi în tine crede...

Viorel Croitoru

88

Apa curge din izvor,

Clipocind așa... ușor,

Și te-aud cum îmi șoptești,

Că m-adori , că mă iubești...

Toamna printre munți coboară,

Pufi de nouri mă-nconjoară,

Și-n decorul îngeresc,

Spune-i-aș că o iubesc!

27 septembrie 2010


89

VViinnee......

E toamnă încă, e-nnorat,

Și-i liniște deplină,

E ud și frig de-a înghețat,

Și sunet și lumină...

Și pentru că era prea trist,

Fărâme de lumină,

Fulgi albi din mână de artist,

Au început să vină!

Și sunt frumoși... Copii fug,

Cu limba ca să-i prindă,

Și-au pregătit deja un plug,

Un cântec și-o colindă.

Și ninge-acu atât de des,

Că parcă te-nfioară!

Am pufi pe haină și pe fes,

Și alb în juru-mi zboară...

Prima zăpadă a sosit,

Și chiar de-i trecătoare,

Anunță iarna c-a venit,

Cu iz de sărbătoare!

08 octombrie 2010

Viorel Croitoru

90


91

CC UU PP RR II NN SS

Prefaţă ________________________________ 3

Capitolul 1 Scântei de iubire _____________ 9 Pentru o Ea ___________________________ 11 Dor __________________________________ 12

Stelele mele ___________________________ 13 Mi-e dor ______________________________ 14 Sunt altfel!_____________________________ 15

Se lasă seara __________________________ 17 În trecere _____________________________ 18 Așteptare de toamnă ____________________ 19

Ploaie ________________________________ 20 De toamnă ____________________________ 21 Iubiri interzise __________________________ 22

Anticuraj ______________________________ 23 Pentru eternitate ________________________ 25 Și totuși _______________________________ 26

Nedumeriri ____________________________ 27 Gânduri de noapte ______________________ 28

Viorel Croitoru

92

Buchet de lacrimi _______________________ 29

Împăcare______________________________ 31 A fost frumos __________________________ 32 Steaua căzătoare _______________________ 34

La mare ______________________________ 36 Reflecții _______________________________ 37 Am trecut pe-aici _______________________ 38

Dragi suferințe _________________________ 40 Vedere... de „sus”_______________________ 41 Mamei ________________________________ 43

Umbra singurătății ______________________ 44 Ce mult te-am iubit ______________________ 45 Floarea _______________________________ 46

Ea ___________________________________ 47 Dor marin _____________________________ 48 Capitolul 2 Ornamente interioare_________ 49

Gânduri din foc _________________________ 51 2012 _________________________________ 52 Aproape primăvară______________________ 54

Sărbători în papuci ______________________ 55 Pentru copiii din voi _____________________ 56 Vultur sau găină? _______________________ 58

Drumul nostru __________________________ 60 Oamenii fără cuvinte ____________________ 61 Poate da... ____________________________ 63

Alinare de drum ________________________ 65 Viață modernă _________________________ 67 Site-uri noi ____________________________ 68

Trimisa Domnului _______________________ 69 Visând la EL Zorab______________________ 71 Degetele ______________________________ 72

Jucării ________________________________ 73 Vis de copil ____________________________ 74 Cerșetorul _____________________________ 75


93

Menire sfântă __________________________ 76

Seara pe net ___________________________ 78 Spectrul ______________________________ 79 Dar din dar ____________________________ 81

Suntem oameni ________________________ 82 Eu cred _______________________________ 83 Același aluat? __________________________ 84

Dor de mare ___________________________ 86 Dor de toamnă _________________________ 87 Vine... ________________________________ 89

C U P R I N S __________________________ 91

Viorel Croitoru

94

Administraţie Cronopedia

MANAGER: Lenuş Lungu

REDACTOR-ŞEF: Ioan Muntean REDACTIOR: Mihaela Sauciuc REDACTIOR: Delia Dtăniloiu

Procesare şi suport IT

Ioan Muntean

Date post:	02-Apr-2016
Category:	Documents
Upload:	johnnyem
View:	229 times
Download:	0 times

Viorel Croitoru - Reflexii din oglinda sufletului meu

Documents