În orasul Nazaret din nordul

Israelului, în regiunea numita

Galileea, traia o fecioara numita

Maria. Într-o zi, când se afla în

rugaciune, Mariei i s-a înfatisat un

înger, care i-a spus: „Bucura-te

ceea ce esti plina de har, Domnul

este cu tine, binecuvântata esti tu

între femei!” Vazându-l pe înger,

Maria s-a tulburat, întrebându-se

ce ar putea însemna cuvintele lui.

„Nu te teme!, a continuat îngerul,

„Dumnezeu m-a trims sa-ti spun ca

te-a ales pentru un lucru deosebit:

vei fi mama Împaratului promis de

El oamenilor. Fiul pe care îl vei

naste se va numi Iisus si El va fi

izbavitorul…”.

„Dar cum va fi aceasta, devreme ce eu nu suntcasatorita?”, a zis Maria.

Îngerul i-a raspuns:„Puterea lui Dumnezeu estenesfârsita. Duhul Sfânt seva pogorî peste tine siputerea Celui Preaînalt teva umbri; de aceea, SfântulCare se va naste din tineFiul lui Dumnezeu se vachema. Iata, Elisabeta,verisoara ta, desi nu puteaavea copii, asteapta acumun fiu la batrânetele ei!Caci la Dumnezeu nimic nueste cu neputinta!”

Auzind acestea, FecioaraMaria s-a bucurat si s-aîncredintat pe deplin luiDumnezeu.

Iosif era îngrijorat aflând ca Maria astepta

deja un copil: Fiind om drept si nevoind s-

o vadeasca, intentiona s-o lase în ascuns.

Dar un înger al lui Dumnezeu i s-a aratat

în vis si i-a spus: „Iosif, fiul lui David, nu te

teme a lua pe Maria, logodnica ta, caci ea

a zamislit de la Duhul Sfânt. Dumnezeu a

ales-o, pentru a fi mama lui Mesia.

Copilului îi vei pune numele Iisus, pentru

ca El va izbavi pe poporul Sau de pacate!”

Când s-a trezit, Iosif se simtea ca si când

o mare greutate i s-ar fi luat de pe inima si

a hotarât sa aiba grija de Fecioara Maria

si de Fiul ei. Vestea buna pe care o

astepta Israel era acum adusa la

cunostinta lui Iosif.

La putin timp dupa acestea, împaratul roman Augustus a poruncit ca

fiecare om din Imperiul Roman sa se înregistreze cu numele în orasul din

care provenea familia sa. Iosif descindea din familia regelui David, asa ca

el trebuia sa plece pentru acest recensamânt la Betleem, acolo unde se

nascuse David. A luat-o si pe Maria cu el în aceasta dificila calatorie.

Când, în cele din urma au ajuns la Betleeem, Maria era foarte obosita.

Iosif si Maria nu au mai

gasit însa nici un loc de

înnoptat în Betleem.

Hanul era deja plin de

calatori. Singurul loc pe

care l-au mai gasit a fost

un staul.

În acea noapte, în acel

loc sarac, Maria L-a

nascut pe Fiul ei. L-a

înfasat si L-a culcat într-

o iesle ca sa doarma.

Când Copilul Mariei a împlinit opt zile,

I S-a dat numele Iisus. Sosise timpul

ca Iosif si Maria sa împlineasca cele

prevazute de Legea mozaica, adica

sa-L consacre pe Noul-Nascut lui

Dumnezeu. L-au luat, deci pe Copilas

si au plecat la Templul din Ierusalim.

Acolo se afla un om foarte batrân,

pe nume Simeon. Dumnezeu îi

promisese acelui om ca, înainte de a

muri, Îl va vedea pe Mesia. Simeon

era acolo, când Maria si Iosif au ajuns

la Templu cu Iisus. El L-a luat pe Copil

în brate si a zis: „De acum pot muri

linistit, pentru ca L-am vazut cu ochii

mei pe Mântuitorul!”

Ana, proorocita, L-a vazut de

asemenea pe Copil si I-a multumit lui

Dumnezeu. Ea a spus tuturor

oamenilor din cetate ca Mesia, Cel pe

Care Îl asteptau, se nascuse.

Un înger s-a aratat lui Iosif în vis si i-a spus: „Scoala-te, ia Pruncul si pe

mama Lui si fugi în Egipt, pentru ca Irod va cauta Pruncul ca sa-L ucida si

ramâneti acolo pâna când îti voi spune ca puteti sa va întoarceti!” Iosif a facut

asa si dupa moartea lui Irod s-au întors din Egipt la Nazaret.

În fiecare an, primavara, Iosif si Maria

mergeau la Ierusalim la sarbatoarea

Pastilor. La vârsta de 12 ani, Iisus a fost

luat si El în aceasta calatorie. Când au

plecat înapoi spre casa, Iisus a ramas însa

în Ierusalim, la Templu. Mama lui si Iosif n-

au stiut si credeau ca este undeva în fata

cu alti copii. Cautându-L, s-au întors la

Ierusalim. Abia dupa trei zile L-au gasit în

Templu, unde vorbea cu învatatorii Legii lui

Dumnezeu. Toti cei care Îl auzeau se

minunau de priceperea si de raspunsurile

Lui.

"De ce ne-ai facut una ca aceasta?", L-a

întrebat Maria. "Iata, tatal Tau si cu mine

Te-am cautat îngrijorati…!" Iisus i-a

raspuns atunci Mariei: „De ce M-ati cautat?

Nu stiati ca aici trebuia sa fiu, în cele ale

Tatalui Meu?” Maria si Iosif au fost uimiti

de raspunsul Lui, neîntelegând ce a vrut sa

le spuna. Uitasera, în acele momente, ca

Iisus nu era un Copil obisnuit. Apoi s-au

întors împreuna la Nazaret.

Când a crescut, Ioan a ales sa traiasca o viata ascetica si s-a retras în pustiul de pe malul Iordanului. „Mesia, Cel

pe Care Îl asteptati, va veni curând!”spunea el celor veniti sa-l asculte. „Pregatiti-va sa-L primiti! Pocaiti-va!

Schimbati caile rele în care umblati si Dumnezeu va va ierta pacatele!” Pe cei care doreau sa înceapa o viata

noua, Ioan îi boteza în apa Iordanului. Iisus Însusi a venit la Iordan pentru a primi si El botezul lui Ioan. Desi erau

rude, nu se întâlnisera niciodata pâna atunci. Când L-a vazut, Ioan a stiut ca Iisus este Mesia, Cel promis de

Dumnezeu. „De ce vii Tu la mine?”, L-a întrebat el pe Iisus. Eu sunt cel care are nevoie sa fie botezat de Tine si

Tu vii la mine?”

Iisus a dorit sa fie botezat de catre Ioan pentru a se împlini ceea ce proorocii vestisera demult. Pe când Iisus

iesea din apa Iordanului, cerurile s-au desschis si Duhul lui Dumnezeu a venit ca un porumbel peste El. Iar un

glas din ceruri a zis: Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care bine am voit!”

Când S-a întors în Galileea, Iisus era deja însotit de câtiva barbati pe care i-a chemat si au devenit astfel

primii Sai ucenici. Andrei fusese ucenicul lui Ioan Botezatorul, iar acum îl urma pe Iisus împreuna cu fratele

sau, Petru.

Andrei si Petru erau pescari pe lacul Galileii, ca si Iacob si Ioan, fiii lui Zevedeu. Filip provenea din acelasi

oras cu ei si L-a urmat pe Iisus, aducându-L la El si pe Natanael.

Odata Iisus i-a spus lui Petru sa iasa cu barca mai la adânc si sa arunce mrejele pentru pescuit. „Toata

noaptea ne-am trudit, dar nu am prins nimic!” i-a raspuns Petru.

„Dar voi face asa cum spui”. Atunci au prins atât de multi pesti, ca mrejele erau gata sa se rupa. „Veniti si

ajutati-ne”, au strigat ei catre prietenii lor, Iacob si Ioan, care se aflau într-o alta barca.

Mantuitorul Hristos a inceput sa predice Împărăţia lui

Dumnezeu împreuna cu ucenicii sai pe care i-a ales din

randul celor pe care îi întâlnea în cale. Ucenicii Săi au fost:

Simon (Petru), Andrei, Ioan, Iacov, Filip, Bartolomeu, Matei,

Toma, Iacov, fiul lui Alfeu, Tadeu, Simon Canaanitul şi Iuda

Iscariotul, cel care apoi L-a vândut pe Iisus.

În drumurile Sale prin ţinuturile Israelului a săvârşit multe

minuni, dintre care amintim: transformarea apei în vin la

nunta din Cana Galileii, pescuirea miraculoasa a apostolilor

pe mare, vindecarea paraliticului, învierea fiului văduvei din

Nain, învierea fiicei lui Iair, înmulţirea pâinilor, umblarea pe

mare, schimbarea la faţă a Mântuitorului, învierea lui Lazăr,

vindecarea leproşilor, orbilor şi multe altele neconsemnate

de către evanghelişti.

INTRAREA IN IERUSALIM A DOMNULUI

Iisus şi apostolii lui se apropie dinspre Betfaghe şi Betania,

oraşe din marginea Ierusalimului. Betania era la aproximativ

două mile (3,2 km) la est de oraşul de pe Muntele Măslinilor.

Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe,

înspre Muntele Măslinilor, Iisus a trimis doi ucenici şi le-a

zis: "Duceţi-va in satul dinaintea voastră: în el veţi găsi

îndata o măgăriţă legată şi un măgăruş împreună cu ea;

dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine! Dacă vă va zice cineva ceva,

să spuneţi că Domnul are nevoie de ei, şi îndată îi va

trimite". Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se

împlineasca ce fusese vestit prin proorocul, care zice:

Spuneţi fiicei Sionului: Iată, Împaratul tău vine la tine, blând

şi călare pe un măgar. Pe un măgăruş, mânzul unei

măgăriţe.

"Ucenicii s-au dus şi au făcut cum le poruncise Iisus. Au

adus măgăriţa si măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei şi El

s-a asezat deasupra. Cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau

hainele pe drum: alţii tăiau ramuri din copaci şi le presărau

în drum.

Mulţimile care mergeau înaintea lui Iisus şi cele care veneau în urma Sa strigau: "Osana ,Fiul lui David! Binecuvântat e cel

ce vine în numele Domnului! Osana in ceruri preaînalte"! Cănd a intrat in Ierusalim toată cetatea s-a pus în mşicare şi

fiecare zicea: "Cine e acesta?" "Este Iisus. Proorocul din Nazaretul Galileei", răspundeau mulţimile. Iisus a intrat în Templul

lui Dumnezeu. I-a dat afară pe toţi cei care vindeau şi cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi

scaunele celor care vindeau porumbei, şi le-a zis: Este scris: Casa Mea se va numi o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut

din ea o peşteră de tâlhari. “Nişte orbi şi şchiopi au venit la El la Templu şi El i-a vindecat. Dar preoţii cei mai de seamă şi

invăţătorii Legii, când au vâzut minunile pe care le făcea şi pe copii strigând în Templu şi zicând: "Osana Fiul lui David!" s-

au umplut de mânie, şi I-au zis: "Auzi ce zic aceştia?" "Da“ le-a răspuns Iisus. "Oare nu aţi citit niciodată cuvintele acestea:

Tu ai scos laude şi din gura copiilor si din gura celor care sug?" şi, lăsându-i, a ieşit afară din cetate şi s-a îndreptat spre

Betania şi a rămas acolo peste noapte. (Evanghelia dupa MATEI) (21)

CINA CEA DE TAINĂ

Stând la masã cu ei, Iisus le-a spus: „Unul dintre voi Mã va vinde!”Ucenicii s-au uitat uimiti unii la altii,

neîntelegând despre cine vorbeste. Atunci Ioan, care era foarte aproape de El, L-a întrebat: „Doamne, cine

este acela?” Iisus i-a rãspuns: „Cel care va înmuia bucata de pâine cu Mine în blid”, apoi i-a zis lui Iuda:

„ceea ce vrei sã faci, fã mai repede”. Iar acesta, dupã ce a luat îmbucãtura de pâine, a plecat îndatã de la

Cinã si s-a pierdut în întuneric. Iisus le-a vorbit apoi ucenicilor despre apropiata Lui moarte. Luând pâine si

binecuvântând, a frânt si le-a dat ucenicilor zicând: „Luati, mâncati, acesta este Trupul Meu!”. Apoi, luând

paharul, a multumit lui Dumnezeu si dându-le ucenicilor, a zis: „Beti dintru acesta toti, acesta este Sângele

Meu, al Legii celei noi, care pentru voi si pentru multi se varsã, spre iertarea pãcatelor!”. Iisus S-a rugat apoi

pentru ucenici si le-a dat lor noua poruncã a iubirii: „Sã vã iubiti unul pe altul, asa cum v-am iubit Eu!”

VANZAREA LUI IUDA.

Iuda a plecat de la cina mergand direct la

mai marii preoţilor, înţelegându-se cu

aceştia să îl predea pe Iisus pentru 30 de

arginţi. A plecat împreună cu preoţii spre

grădina Ghetsimani unde Mântuitorul se

ruga în fiecare seara.

Pe drum, Iuda le spusese soldatilor: „Cel

pe care îl voi sãruta este Cel pe care vreti

sã-L prindeti”. Ajungând în grãdinã, Iuda s-

a apropiat deci de Iisus si L-a sãrutat.

Atunci Iisus i-a zis: „Prietene, pentru ce ai

venit? Cu o sãrutare vinzi tu pe Fiul

Omului?” Apoi soldatii s-au apropiat si L-au

prins. Iisus n-a încercat sã scape de

soldati, sau sã le opunã rezistentã. Petru

însã si-a scos sabia si a lovit pe unul dintre

soldati, pe slujitorul Marelui Preot, dar Iisus

i-a spus: „Întoarce sabia la locul ei, cãci toti

cei ce scot sabia, de sabie vor pieri!” Dupã

aceea, Iisus S-a întors spre cei ce veniserã

sã-L prindã si le-a zis: „Ca sã Mã prindeti,

ati iesit ca la un tâlhar, cu sãbii si cu

ciomege! În fiecare zi am fost la Templu,

dar acolo n-ati îndrãznit sã puneti mâna pe

Mine”.

În timp ce soldatii Îl legau, ucenicii L-au

lãsat si au fugit.

JUDECAREA MÂNTUITORULUI.

În casa Marelui Preot, Iisus a fost ocãrât si bãtut.

Dimineata s-a întrunit sinedriul, un consiliu-tribunal

format din conducãtori ai poporului evreu si prezidat

de Marele Preot. La toate acuzatiile aduse Lui, Iisus

nu a rãspuns si nu S-a apãrat. În cele din urmã,

Marele Preot L-a întrebat: „Spune-ne, esti Tu Mesia,

Cel promis de Dumnezeu, Cel despre Care au vorbit

profetii?” Iisus i-a rãspuns: „Dacã vã voi spune, nici

nu veti crede si nici nu Mã veti elibera! De acum însã

veti vedea cerurile deschise si pe Fiul Omului stând

de-a dreapta lui Dumnezeu!” Caiafa i-a zis: „Vrei sã

zici cã Tu esti Fiul lui Dumnezeu?” Iar El le-a

rãspuns: „Voi ziceti cã sunt!” Marele Preot a spus:

„Ati auzit?! Nu mai avem nevoie de altã mãrturie

împotriva Lui. Se face vinovat de blasfemie!” Pentru

aceastã vinã – cea mai gravã în ochii evreilor – Iisus

a fost condamnat la moarte. Era însã necesarã si

aprobarea autoritãtii romane. De aceea, Iisus a fost

condus la Pilat din Pont, guvernatorul Ierusalimului,

fiind acuzat de înaltã trãdare si revoltã contra

romanilor.

După ce a fost judecat, Mântuitorul

Hristos a fost biciuit de romani, bătut

şi torturat, punându-i pe cap o

coroană de spini în batjocură şi o

hlamidă purpurie, iar în mâna dreaptă

o trestie pe post de sceptru, râzând

de El şi adresându-i-se ca unui

împărat în timp ce-L torturau.

I-au dat o cruce mare de lemn să o

care singur până pe dealul Golgotei

unde urma să fie omorât prin

răstignire. Pe dealul Golgotei, în

afara zidurilor cetãtii Ierusalimului,

soldatii romani L-au rãstignit pe Iisus,

bãtându-i cuie în mâini si în picioare.

Cãpeteniile evreilor ce veniserã acolo

Îl batjocoreau în continuare,

spunându-I: „Dacã esti Fiul lui

Dumnezeu, salveazã-Te acum si

coboarã de pe cruce!” Împreunã cu

Iisus fuseserã rãstigniti si doi tâlhari,

unul în stânga Lui, celãlalt în dreapta.

La amiazã, dupã trei ore de rãstignire, soarele s-a

întunecat si s-a lãsat un întuneric ciudat si înfricosãtor.

În acele momente, Iisus a strigat cu glas plin de

durere: „Pãrinte, în mâinile Tale încredintez duhul Meu.

Sãvârsitu-s-a!” Si zicând aceasta, si-a dat duhul. În

acea clipã catapeteasma Templului s-a rupt de sus

pânã jos si pãmântul s-a cutremurat. Vãzând toate

aceste semne, cãpetenia soldatilor care pãzeau

crucea lui Iisus a zis: „Cu adevãrat Fiul lui Dumnezeu

a fost Acesta!” Putin mai târziu, pentru a fi sigur cã

Iisus murise, unul dintre soldati a strãpuns cu sulita

coasta lui Iisus. Apoi I-au coborât trupul de pe cruce.

Iosif din Arimateea, un apropiat al lui Iisus, s-a dus la

Pilat si a cerut permisiunea de a lua el trupul lui Iisus,

pentru a-L înmormânta. Pilat a fost de acord si Iosif,

împreunã cu un alt bãrbat drept, Nicodim, au înfãsurat

trupul lui Iisus într-un giulgiu curat de pânzã si L-au

pus într-un mormânt nou, sãpat în stâncã, peste care

au prãvãlit o piatrã grea. Maria Magdalena si celelalte

femei, care Îl urmaserã tot timpul pe Iisus, au fost si

ele de fatã. Era vineri seara si Sabatul începea la

apusul soarelui. Femeile au plecat sã pregãteascã

miruri speciale pentru ungerea trupului lui Iisus,

urmând sã se întoarcã la mormântul Sãu imediat dupã

ziua de sâmbãtã.

Era duminicã dimineata, chiar înainte de ivirea

zorilor. La un moment dat, pãmântul s-a

cutremurat. Un înger al Domnului a coborât din

cer ca un fulger si a prãvãlit piatra de pe

mormântul lui Iisus. Soldatii care pãzeau locul s-

au înspãimântat si au cãzut la pãmânt.

La putin timp dupã aceea au sosit femeile cu

mirul pregãtit pentru îmbãlsãmare. Când au

ajuns, au vãzut cã mormântul era deschis si cã

trupul lui Iisus lipsea. Atunci îngerul a apãrut în

fata lor si le-a spus: „Nu vã temeti! Stiu cã Îl

cãutati pe Iisus Cel rãstignit, dar El nu mai este

aici, cãci a înviat precum a zis mai înainte. Iatã

acesta este locul unde a fost pus! Grãbiti-vã si

spuneti ucenicilor Lui!” Ucenicilor nu le-a venit

sã creadã ceea ce le-au povestit femeile. Petru

si Ioan au plecat în grabã spre mormânt, pentru

a vedea cu ochii lor dacã este adevãrat. Ioan a

ajuns primul, a privit în mormânt dar n-a intrat.

Când a sosit si Petru, au intrat împreunã si au

gãsit în mormânt doar giulgiul de pânzã în care

fusese înfãsurat trupul lui Iisus si mahrama,

pânza care-I acoperise capul. Ceea ce

spuseserã femeile pãrea sã fie adevãrat!

Duminicã seara târziu, ucenicii se aflau împreunã

într-o casã din Ierusalim. Usile casei erau încuiate.

Deodatã, Iisus a intrat, a stat în mijlocul lor si le-a

zis: „Pace vouã!” În primele clipe ei s-au spãimântat,

crezând cã vãd un duh. Iisus însã i-a linistit si, pentru

a-i convinge de realitatea învierii Sale, le-a spus:

„Priviti semnele cuielor în mâinile si picioarele Mele.

Vedeti cã Eu sunt! Atingeti-Mã! Duhurile nu au carne

si oase, asa cum am Eu”. Ucenicilor tot nu le venea

sã creadã de uimire si bucurie. De aceea, El i-a

întrebat: Aveti aici ceva de mâncare?” Ei I-au dat o

bucatã de peste fript si o bucatã de fagure de miere,

iar El a mâncat în fata lor. Atunci au crezut si s-au

bucurat!

Toma nu fusese împreunã cu ceilalti ucenici în seara

când li s-a arãtat Iisus prima datã dupã Înviere.

Povestindu-i-se cele întâmplate, el a zis: „Dacã nu

voi vedea semnele cuielor în mâinile si picioarele

Sale, dacã nu voi atinge rana din coasta Sa, nu voi

crede!”

O sãptãmânã mai târziu, Toma era în casã împreunã

cu ceilalti. Usile erau iar încuiate si Iisus a venit

iarãsi în mijlocul lor. Apoi i-a zis lui Toma: „Pune

degetul tãu în semnul cuielor si atinge rana din

coasta Mea si nu fii necredincios ci credincios!” Iar

Toma atingând rãnile lui Iisus a zis: „Domnul meu si

Dumnezeul meu”.

Iisus si ucenicii Sãi se aflau într-o zi pe

Muntele Mãslinilor, lângã Ierusalim. Trecuserã

aproape sase sãptãmâni de la Înviere. Înainte

de a se înãlta la cer, Iisus le-a spus ucenicilor:

„Mergeti si învãtati toate neamurile,

botezându-le în numele Tatãlui si al Fiului si al

Sfântului Duh! Învãtati-i pe oameni sã

pãzeascã toate câte v-am poruncit vouã! Si

iatã Eu cu voi sunt pânã la sfârsitul veacurilor!

Veti primi putere venind Duhul Sfânt peste voi!”

Dupã ce a spus acestea, pe când ucenicii Îl

priveau, S-a înãltat spre cer si un nor L-a

ascuns de ochii lor.

Încã Îl priveau cum se înãlta la cer, când doi

îngeri în vesminte albe s-au arãtat lângã ei si

le-au zis: „ Iisus, Care S-a înãltat acum la cer,

va veni din nou pe pãmânt!”

“Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu

vine la tatal Meu decât prin Mine” (Ioan

14.6)

SFÂRŞITMuzica: Denny Schneydemesser: “Servant’s Heart” , “Sea of Cristal”

Greendjohn: “The Journey Home (2010)”