+ All Categories
Home > Documents > Viata Cotidiana in Comunism

Viata Cotidiana in Comunism

Date post: 09-Aug-2015
Category:
Upload: bastarnul
View: 1,698 times
Download: 7 times
Share this document with a friend
19
REFERAT ISTORIE VIAŢA COTIDIANA ÎN PERIOADA COMUNISMULUI Stanciu Ancuţa Ionela Cls a10a C 1
Transcript
Page 1: Viata Cotidiana in Comunism

REFERAT ISTORIE VIAŢA COTIDIANA ÎN PERIOADA

COMUNISMULUI

Stanciu Ancuţa Ionela Cls a10a C

1

Page 2: Viata Cotidiana in Comunism

Introducere

Mi-am ales această carte deoarece mi s-a părut că are un subiect foarte interesant şi uşor de abordat.Chiar dacă nu am trăit în perioada aceea mi-am putut imagina toate momentele grele si mai puţin grele de atunci. Mi-am dorit să aflu şi eu cum au trăit părintii si bunicii mei. Unele persoane spuneau că era mai bine in perioada aceea insa cele mai multe au negat acest lucru spunand ca era foarte greu.Din această carte am aflat foarte multe lucruri care nu mi le imaginam ca se pot intampla.

Nu cadrele existenţei de zi cu zi si nici structura de adâncime a cotidianului sunt cele care intereseaza, actualmente, istoria vieţii cotidiene , ci biografia oamneilor simplii a celor ‘de jos’, in toate laturile ei esenţiale, fie ca este vorba despre munca,timp liber,vestimentaţie, alimentaţie, relaţii intracomunitare, sensibilitaţi colective sau de specificul rememorării trecutului(ce pare a fi devenit între timp un domeniu independent de cercetare, graţie tocmai abordării sale din acest unghi.

Persistenţa unei asemenea teorii si forţa ei de sugestie sunt pe deplin explicabile.Dupa ani indelungi de falisificare a trecutului apropiat si a regimului comunist, despre crimele comise in numele ideologiei sale si suferinţele îndurate de ataţia oameni nu este numai fireasca, ci si absolut necesară , daca dorim ca ceea ce a ramăs din această zestre să nu se sterargă pentru totdeauna, o data cu extinţia biologică a celor care înca o mai poarta. Restituirea chipului adevarat al istoriei este o datorie a prezentului.

Orice istorie işi are, desigur, sursele ei. În cazul în care ne interesează aici, nu există decât dificultatea alegerii. De la memorii,jurnale, corespondenţa pana la mărturii directe culese, organizate si interpretate dupa procedeele istoriei orale-, totul poate servi la reconstruirea microistoriilor cotidiene. Un alt izvor important ar putea fi arhivele juridice (mai deloc explorate de noi, indiferent de epoca la care se refera), deosebit de instructive putem banui- atat pentru procesele instruite, cat si pentru legile sub incidenţa cărora intrau verdictele de comandare.La fel dosarele fostei poliţii politice(aflate in prezent in custodia SRI) ar putea fi deosebit de preţioase(poate cele mai preţioase !) pentru un asemenea gen de istorie, întrucat ne-ar putea dezvălui tratate statistic si interpretate sociologic si psihologic, amploarea unui fenomen care a făcut,si el, parte din strategia colectivă a adaptarii la context, cu scopul de a-i folosi mai bine posibilitaţile :colaboraţionismul interesat.

Acestea sunt doar cateva dintre modalitaţile unei posibile reconstruiri-fie si fragmentară- a vieţii cotidiene in comunism, ce ar imbogaţi, neindoielnic,imaginea noastra despre o lume părăsita pt totdeauna, dar care continuă insă să ne urmarească.

Din perspectiva perioadei de tranziţie este anevoios de calificat existenţa din timpul regimului comunist. Motiv pentru care un curent de opinie consideră că era mai bine la vremea aceea. Ideea este de a înţelege mai bine realitatea vieţii cotidiene din perioada comunistă.

2

Page 3: Viata Cotidiana in Comunism

Viaţa cotidiana in Comunism

Dupa ce situaţia de dupa război a condus,in condiţii ştiute, la venirea la putere a unui nou regim, proaspeţii instalaţi au constatat că nu li se mai recunoaşte legitimitatea,că nu se pot revendica dintr-o tradiţie si dintr-o identitate ‘obiective’ ;că ruptura cu vechea identitate , pe care o decreteaza fără ezitare,in numele schimbării vechii alcătuiri si al unui nou proiect social, a generat un vid ce nu mai putea fi umplut uşor. Trebuia construit un nou mod de organizare si interacţiune, trebuiau identificate sau inventate noi sisteme de referinţe, dar mai ales trebuiau convinşi actorrii sociali să utilizeze in practiă socială aceste noi repere.

O noua societate, un nou contextEste interesant -dar si îndeajuns de curios- de constatat ca ceea ce antropologia

istorica a câstigat in autoritate temtică si rigoare analitica a pierdut pe de altă parte,-si în mod cu totul paradoxal-,este estomparea prezenţei efective, a umanului in cadrul subiectelor cercetării.Sensibila la grupuri si la reprezentările lor ,istoria vieţii de zi cu zi, s-a dezinteresat tot mai mult de indivizi si de existenţa acestora.

Controlul invăţământului si formăriiDupa schimbările din 1989, in Polonia s-a găsit şi pubilcat un document deosebit

de important, purtănd sigla ‘Strict secret’.In numai trei pagini si 45 de aliniate este sistematizată intreaga filozofie a preluării controlului total in economie, politaică, armată, cultură, viaţa socială si invaţământ : ‘Din şcolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee si facultăţi trebuie sa fie înlaturaţi profesorii care se bucură de popularitate.Să se analizeze diferenţele dintre materii, sa fie redusa cantitatea de material documentar, iar în licee să se oprească predarea limbilor latină si greacă veche, a filozofiei generale, a logicii si geneticii.Cu ocazia predării istoriei nu trebuie amintit care dintre domnitori a servit sau a vrut sa servească binele ţarii, ci trebuie arătată mişelia regilor si lupta popoarelor asuprit. In şcolile de specialitate trebuie introdusă specialitatea îngustă ….Trebuie ca la facultaţi sa ajungă cu prioritate cei ce provin din cele mai joase categorii sociale,cei care nu sun interesaţi să se perfecţioneze la nivel inalt, ci doar sa obţină o diplomă‘ Aceste instrucţiuni au fost aplicate in România întocmai.Din şcoli au fost expulzate disciplinele care formau gândirea independentă, liceele s-au specializat(în România existau licee metalurgice,textile,de telecomunicaţii.etc), cultura umanistă a fost drastic îngustă, existau instrucţiuni precise pentru politizarea tuturor lecţiilor, manualele unice erau total subordonate propagandei partidului unic. Din facultaţi au fost inlaturaţi profesori de valoare, directorii de constiinţe au fost total reduşi la tăcere sau chiar exterminaţi în închisori, selecţia s-a făcut apoi pe baza dosarelor de cadre, verificându–se

3

Page 4: Viata Cotidiana in Comunism

puritatea originii sociale. Rezultatele nu au întârziat să apară :comportament aservit şi birocratic, depersonalizarea relaţiilor între actorii sociali, limitarea sau anularea iniţiativelor individuale şi a comportamentului creativ. Memorizarea mecanică, mimetismul, reproducerea impersonală au devenit singurele răspunsuri posibile ale studenţilor.

Derapajul unor directori de conştiinţăAlături de universitari, scriitorii, artiştii, oamenii de cultură au fost supuşi

aceloraşi presiuni, pentru a se alinia. Mulţi dintre ei au intrat rapid în slujba noii puteri. Doar unii au rezistat pentru un timp.

Tribuni ai ‘noii ordini culturale’, în numele noilor idealuri şi al ’aşteptărilor maelor populare’, îşi denunţau confraţii, pentru ideile lor solicitând interzicerea acestora, demascarea lor publică, distrugerea carierei lor. Li se solicita acum intelectualilor să părasească ‘tunul de fildeş’, să păţească în arena socială să scrie o literatură pentru mase. Polemicii se desfăşurau sub semnul intoleranţei, al urii, al cuvântului care îl nimiceşte. Se anunţau vremuri teribile pentru scriitorii care nu s-au orientat la timp spre noua putere. Începând anexarea întregii culturi la noua ideologie. Se utilizau metode de atac încrucişat, de la combaterea ideilor şi taxarea lor ca inadegvate momentului până la denunţul grosolan. Rezultatul a fost cel scondat : unii scriitori au fost interzişi, alţii bagaţi în închisori, o parte au aderat, intrând în corul celor ce cântau osanele.

Iar consecinţa, pe plan sociopsihologic, a fost mai mare : s-a pierdut speranţa într-o intrate în normalitete, s-a înradăcinat credinţa că alt drum nu mai exită. Efectul pentru conştiinţa pubilcă, a fost devastator : s-a acreditat convingerea unei ‘imposibile întoarceri’.

Formare noii elite După distrugerea elitei intelectuale, a cadrelor de valoare aparţinând vechiului

regim, noii dirigenţi şi-au dat seama că au nevoie de o nouă elită, care sa pună pe picioare un alt tip de societate. În cultură, învăţământ, economie etc. era nevoie de un nou corp de specialişti. Aparatul administrativ şi economic se recruta după ‘originea socială’ şi în numele ‘luptei de clasă’- toţi fii de ’exploratori’ sau aparţinând ‘clasei burgheze’(aici intrau la un loc micii comercianţi, intelectuali, liberi profesionişti ; chiar si un fiu de învăţător rural era etichetat ca fiind mic burgez) erau blocaţi în încercările lor de a pătrunde în facultăţi ăndeosebi în cele care formau noii ideologi(filozofie, istorie, litere, drept.

Cadrele aveau misiunea de a ‘milita’ pentru politica partidului în orice sector de activitate, de a implementa ‘conştiinţa socialistă’, comportamentele valorizate fiind cel paternist şi cel autoritar. Cadrele de partid girau ‘propaganda’ de partid, conduceau ‘învăţământul indeologic’ sau ‘de partid’, supravegheau activitatea specialiştilor, organizau şedinţe de ‘critică şi autocritică’, dirijau manifestările festive(mitingurile) şi dovedeau ‘vigilenţa revoluţionară’.

4

Page 5: Viata Cotidiana in Comunism

Experimentul PiteştiUn caz cu totul deosebit de schimbare prin teroare a structurii interioare a

personalitaţii este acela al ‘reeducării’ studenţilor deţinuţi politici în închisoarea Piteşti în perioada comunismului stalinist. Pe scurt, se recrutau colaboraţionişti din rândul deţinuţilor studenţi, iar aceştia erau apoi utilizaţi ca instrumente pentru a-i ‘convinge’ pe ceilalţi să se ‘autodemaşte’. Bineînţeles terţionarii treceau ei însuşi, mai întâi, prin operaţiunea de reeducare. Apoi cu sprijinul şi la îndemâna conducerii închisorii, îşi asumau răspunderea sa-i convingă pe ceilalţi. Metodele? Obţinerea unui climat de neîncredere şi suspiciune, surparea totală, ‚modificarea interiorului’ în atât de mare măsura , încât cei supuşi experimentului erau de nerecunoscut. Se instalase, în rândul deţinuţilor, o asemenea frică, de toate şi de toţi, încât cei mai mulţi nu şi-au mai putut reveni la normal. Într-un cuvânt scopul final era distrugerea valorilor interioare ale individului.

Specificul acestui experiment - pe care l-am putea numi şi psihosociologic – este acela al parcurgerii unor proceduri deosebit de elaborate , mergând pană la dărâmarea personalităţii ‘duşmanilor regimului’, transformându-i în nişte roboţi ascultători.

„Orice ai fi spus, oricâte infamii ai fi inventat , Ţurcanu (torţionarul-şef) nu era niciodată mulţumit. De tortură nu puteai scăpa. Era doar posibil ascunzându-te de acela mai mari mârşăvii, să scurtezi perioada de schingiuiri.”1 Întregul proces cuprindea patru faze prima se numea „demascarea externa” şi se solda cu afirmarea loialităţii faţă de partid din partea deţinutului, acesta fiind obligat să-şi demaşte toate legăturile pe care la avusese şi pe care nu le dezvălui-se la anchetă; a doua, „demascarea internă” , îl solicita să-i denunţe pe cei ce-l ajutaseră să reziste ăn interiorul închisorii; „demascarea morală publică”, a treia fază, însemna un pas mai departe pe linia distrugerii individualităţii: deţinutul trebuia să calce în picioare tot ce avea mai scump – soţia, familia, prietenii, credinţa. În faza a patra, primit fiind în grupul „Organizaţia deţinuţilor cu convingeri comuniste”, el trebuia să demonstreze că este „reeducat”, fiind silit să conducă procesul de reeducare a celui mai bun prieten al său.

Pin asemenea metode, orice fost adversar eliberat din închisoare devenea incapabil să se mai opună, să-şi păstreze individualitatea şi independenţa de gândire. Nu era afectat numai el, ci şi cei din jurul său.

1.(Baciu, 1993)

5

Page 6: Viata Cotidiana in Comunism

Psihologia coziiMotivul cozii a dominat conversaţiile cotidiene, îndeosebi în timpul dictaturii lui

Ceauşescu. În preocupările actorilor sociali, aşteptatul la coada juca un rol important. Pentru societăţile de care ne ocupăm, coada reprezintă simbolul alinierii , al transformării individului în ‘insectă umana’, a renunţării la individualitate şi al cufundării în anonimat.

6

Page 7: Viata Cotidiana in Comunism

Contextul socialŞi în România colectivizarea s-a realizat, cel puţin pe alocuri, cu ajutorul

foametei. Cotele impuse ţăranilor independenţi erau atât de mari, încât nu permiteau păstrarea de produse pentru uzul familial şi satisfacerea nevoilor de gospodărie proprii. Evident că folosirea foamei ca instrument de dominare în anii ’80, când majoritatea populaţiei acceptase regimul comunist, pare mai dificil de acceptat. Mai ales ca prima fază a regimului Ceauşeascu adusese o anumită doză de relaxare şi de confort material. Oricum arma foametei a fost folosită de o manieră diferită – ceea ce a funcţionat a fost mai ales pericolul foamei. Absenţa victimelor este pozitivă, dar ea nu diminua dificultatea procurării alimentelor, nici frica subiacentă.

Frica de zi cu zi

Existenţa cotidianăDincolo de atitudinile posibile faţă de regimul comunist şi de reprezentanţii săi,

viaţa cotidiană nu era tocmai uşoara in anii ’80. Motivul principal, acceptat de cam toată lumea, era o penurie generalizată de bunuri de consum, inclusiv de hrană. Încet-încet, magazinele alimentare erau tot mai de goale, iar spre sfârşitul perioadei respective erau goale mai tot timpul. Cu toate acestea, produsele alimentare se mai găseau, şi nu numai pe piaţa negară. Comerţul de stat le punea în vânzare, periodic – avea această obligaţie, căci se reintroduseseră cartelele alimentare. Dar cumpărarea presupunea ore întregi la coada, acceptate cu resemnare pe fondul preocupării obsedante de a avea ce pune în farfurie. Evident că familiile cu copii mici, bătrâni sau persoane suferinde erau cu atât mai marcate de această preocupare. Căci de obicei era mai simplu când te puteai mulţumi cu ceea ce găseai şi nu aveai nevoi speciale sau restricţii. Bolnavii ridicau probleme deosebite din acest punct de vedere, impunând familiilor eforturi deosebite pentru a găsi

7

Page 8: Viata Cotidiana in Comunism

alimentele necesare dietei care li se recomanda. Uneori lucrurile luau proporţii dramatice, însă drama friza comicul, daca nu nebunia, când pacienţii respectivi refuzau să mănânce produse obţinute cu mari sacrificii de cei apropiaţi lor. Momentele de acest tip, imposibil de evitat, au un caracter revoltător al potenţialului de stabilizant pentru echilibrul personal şi familial al dificultăţilor de aprovizionare cu alimente. Şi acestea chiar dacă, aşa cum s-a spus imediat după ’89 , nimeni nu a murit de foame în România în perioada anilor ’80.

O alta dificultate a perioadei respective, la fel de greu de şters din memorie, a fost frigul din apartamente, începând mai ales cu iarna anilor 1984-1985. De fapt, a fost şi momentul cel mai dificil al confruntării cu frigul. Pe de o parte, a fost o iarnă grea, pe de alta parte, până la momentul respectiv, încălzirea apartamentelor din blocurile de locuinţe fusese cel puţin acceptabil. Daca penuria alimentară se instalase relativ treptat, confruntarea cu frigul din case a fost ca un şoc. În pofida spiritului de „descurcăreală”

puţină lume a găsit soluţii cu adevărat eficiente la această dificultate. Recursul la folosirea gazelor naturale, destiante doar bucătăriilor în unele blocuri, era foarte raspândit, aşa încât nimeni nu mai avea presiunea necesară pentru folosirea acestui conbustibil. Consumul de curent electric era şi el excesiv in pofida costului ridicat. Dar întreruperile în furnizarea sa complicau şi mai mult lucrurile. Secundar, apa caldă, igiena personală, gatitul mancâncarii erau afectate de lipsa de caldură. Efectul asupra sănătaţii personale fragile a fost

important. Se vorbea de creşterea alarmantă a mortalitaţii persoanelor în varstă pe durata iernii. Unele categorii de bolnavi somatici plăteau, de asemenea, un greu tribut pentru acelaşi motiv. În anii ce au urmat, preocuparea pentru asigurarea încălzirii locuinţelor a generat soluţii mai eficiente. Ele nu funcţionau decât din punct de vedere individual, nu şi colectiv. Astfel, nesiguranţa mai ocupase durabil un alt segment al vieţii cotidiene.

Hrana şi căldura răspund unor trebuinţe umane fundamentale, de natură biologică. Este deci firesc să fie tratate cu cea mai mare importanţă. Dificultatea găsirii produselor necesare sau desfacerilor nu puteau sa aiba alt efect decat preocuparea permanenta, obsedantă uneori, pentru a le procura. În pofida coeziunii care exista în familii, între prieteni şi colegi de serviuciu pentru rezolvarea acestui tip de problemă, nimeni nu avea siguranţa zilei de mâine. De fapt, toată lumea se confrunta cu o anumita doză de frică, din pricina pericolului care putea surveni : cel de a nu găsi cele necesare hranei şi încălzirii. Ori, această frică nu este întâmplătoare, ea e caracteristică tipului de societate care a existat in România. Cum este vorba despre un fenomen colectiv, prezentarea ei cere o strategie mai complicată. În general, frica presupune o situaţie particulară pentru a fi resimţită, care este facturată specific de unele dimensiuni sociale, ce o pot spori sau diminua.

8

Page 9: Viata Cotidiana in Comunism

Problematica friciiDin această perspectivă, confruntarea cu perspectiva foametei şi a frigului aduce

câteva elemente diferite. Avem efectiv de a face cu pericole exterioare, dar situate la limita registrului fricii. Căci, în acest caz, mai curând absenţa a provocat frica, şi nu prezenţa imediată a unui anumit pericol. În speţă, e vorba despre absenţa produselor alimentare sau a combustibililor. Prin urmare, e discutabil ca frica e reductibilă la pericolul extern, căci ameninţarea poate fi anticipată. Cu alte cuvinte, trăirea internă este la fel de importantă şi in absenţa unei cauze clare.

În acest sens, în faţa unui pericol nu toată lumea se teme sau nu toata lumea se tem în aceeaşi manieră.

9

Page 10: Viata Cotidiana in Comunism

Forme de teroareDincolo de detalii, ceea ce contează în acest joc de elemente este şi

particularitatea terorii de a fi înregistrată, de a lăsa urme la nivel colectiv. O populaţie care a cunoscut teroarea necesită timp pentru a nu mai fi dominată de ea. Procesul este mai simplu când agentul care a produs teroarea, o catastrofă naturală, de pildă,a dispărut. Dar în cazul regimului comunist agentul este puterea însăşi, care are poziţiile întărite tocmi exercitării terorii. O data acceptată aceasta asumpţie, se poate infera o anumita continuitate intre violenţa deschisă din prima parte a regimului comunist şi confruntarea cu foamea şi frigul din ultima sa perioada istorică.

“Teroarea devine esenţa guvernării doar atunci când este dirijată contra unor victime ce sunt inocente,chiar din punctul de vedere, din punctul de vedere al regimului persecutor, şi când segmente importante ale populaţiei sunt pedepsite nu pentru crimele de care sunt bănuite ci pentru cele pe care le-ar putea comite ” 2

Astfel, foamea şi frigul din anii ’80 apar ca forme specifice de exercit,re a terorii. Evident, nu sunt singurele: în aceeaşi perioadă, demolările unor biserici sau cartiere de

2.(Hannah Arendt,1972)

10

Page 11: Viata Cotidiana in Comunism

locuinţe au avut acelaşi rol. În paralel, formele clasice de teroare, arestările, internările psihiatrice abuzive continuau să se adreseze mai mult indivizilor consideraţi periculoşi, fără sa capete proporţii de mase, ca în prima perioada a regimului. Problema evoluţiei istorice a formelor de exercitare a terorii este, evident, mult mai complexă şi nu face subiect la articolul de faţă. Mai dificilă este izolarea unor forme mai puţin clare de teroare, căci este vorba despre n fenomen înzestrat cu mecanisme psihologice. Or, în general, fenomenele psihice sunt prin natura lor instabile, dificil de observat şi uşor transformabile.

Concluzii

În concluzie, nu numai că frica de natură externă este supusă refulării sau, în general, prelucrată ăn interiorul aparatului psihic, ci chiar socieratea poate influenţa o astfel de transformare. Riscurile evocării şi mai ales cele ale criticării problemelor de alimentaţie şi încălzire erau mai mari decât cele ale foamei şi frigului. Dar, pentru a susţine acest punct de vedere, trebuie desigur, analizatraportul acestor două probleme cu tipul de societate care le genera.

Deci, teroarea presupune părăsirea confruntării, căci persoana nu încearca nici să se bată, nici să se îndepărteze de pericol, depunând, practic, armele. Or, această atitudine nu pare să caracterizeze comportamentul tipic în faţa pericolului foamei. Poate în mai mare măsură frigul impune o anumită pasivitate, dar mai ales în condiţiile în care se poate obţine o situaţie care oferă un anumit confort termic. De exemplu statul în pat, învelit tinde spre aşa ceva. În schimb, teama de foame impune mai ales mult activism, echivalând cu confruntarea cu pericolul – suntem mai curând în registrul mâniei dacă rămâne în cadrul schemei lui Diel. Dar această interpretare are valoare la nivel individual. La nivel social activismul de căutare a hranei nu deranjează puterea. Dimpotrivă, o persoana preocupată să supravieţuiască, activă pentru a-şi asigura existenţa are disponibilităţi reduse de implicare in viaţa socială, de apreciere critică a manierei în care este guvernat-ă. Pasivitatea sau depunerea armelor se manifestă în raporturile cu puterea de stat. Prin urmare , din punct de vedere social, frica de zi cu zi este o formă de teroare, generată în mod voluntar de puterea totalitară.

În concluzie, fica de zi cu zi din ultima perioadă a regimului comunist, deşi cumva limitată în proporţii, era o formă de teroare tipică pentru sistemul totalitar, putând avea consecinţe grave. Prezenţa sa este de regăsit la nivelul individual, putănd avea consecinţe grave. Dar acceptarea capătă mai mult sens prin luarea în considerare a contextului social deosebit al acestei perioade istorice. Căci fenomenele psihice colective nu pot fi înţelese fără o astfel de raportare la caracteristicile sociale.

Toate aceste lucruri mi-au aratat căt de greu era în acea perioada facându-ma să-mi para bine că nu am trăit atunci. Cu ajutorul acestei cărţi am putut să intru în acea perioadă şi să o înţeleg mult mai bine tot ce se întâmpla. Mi-am dat seama că cei care zic că era mult mai bine atunci nu îşi dau seama de viaţa de acum.Cred ca mi-ar fi fost foarte greu sa traiesc în acele vremuri grele. Să ştiu că orinde se poate afla un securist şi ma

11

Page 12: Viata Cotidiana in Comunism

poate aresta. Ca să nu fi luat în seama de securişti trebuia să încerci să te abtii sa-ţi spui parerea în public despre răutaţile de atunci.

Cuprins

1- Introducere 2-Viaţa cotidiana in Comunism 1-O noua societate, un nou context

2- Controlul invăţământului si formării 3- Derapajul unor directori de conştiinţă 4- Formarea noii elite 5- Experimentul Piteşti 6- Psihologia cozii 7- Contextul social

3- Frica de zi cu zi 1- Existenţa cotidiană

2- Problematica fricii 3- Forme de teroare 4- Concluzii

12

Page 13: Viata Cotidiana in Comunism

Bibliografie

Adreian Neculau – Viaţa cotidiană în comunism

13


Recommended