Vestigii Dacice de La Hunedoara

BIBLIOTHECA BRUKENTHAL

XII

Valeriu Sîrbu Sabin Adrian Luca Cristian Roman

Silviu Purece Dragoş Diaconescu Nicolae Cerişer

Vestigiile dacice de la Hunedoara/ The Dacian Vestiges in Hunedoara

Coperta/Cover I: Vedere generală a siturilor de la Hunedoara/Bird’s eye view of the sites in Hunedoara Coperta/Cover IV: Diverse piese descoperite în siturile de la Hunedoara/Various items found in the sites from Hunedoara SelecŃia ilustraŃiilor/Selection of the illustrations: Valeriu Sîrbu, Sabin Adrian Luca, Cristian Roman Desenele pieselor/The drawings of the items: Stela Burciu, Roberto Tănăsache, Radu Roşian Fotografii/photos: Valeriu Sîrbu, Cristian Roman, Sabin Adrian Luca, Roberto Tănăsache, Constantin Găină DTP: Dana Smaznov, Roberto Tănăsache Tehnoredactare/computer typing: Valeriu Sîrbu, Mihai Sîrbu, Dana Smaznov CoperŃile/covers: Valeriu Sîrbu, Dana Smaznov, Roberto Tănăsache Indice de nume proprii/name index: Valeriu Sîrbu, Dana Smaznov Traducere/translation: Mihai Sîrbu (p. 7-11, 19-84, 145-194), Andrei Soficaru şi

Alexandra Comşa (p. 85-106), Georgeta El Susi (p. 107-127), Magdalena DuŃescu, Dan Ştefan (p. 129-144).

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României Vestigiile dacice de la Hunedoara = The dacian vestiges in Hunedoara / Valeriu Sîrbu, Sabin Adrian Luca, Cristian Roman, ... - Alba-Iulia : Altip, 2007 ISBN 978-973-117-079-4 I. Sîrbu, Valeriu II. Luca, Sabin Adrian III. Roman, Cristian C. 902(498 Hunedoara)

ISBN 978-973-117-079-4

Editura ALTIP

Alba Iulia

© Toate drepturile asupra acestei ediŃii sunt rezervate

autorilor volumului

MINISTERUL CULTURII Ş I CULTELOR MUZ EUL NAłIONAL BRUKENTHAL MUZEUL CASTELUL CORVINILOR

BIBL IOTHECA BRUKENTHAL

XII

Valeriu Sîrbu Sabin Adrian Luca Cristian Roman

Silv iu Purece Dragoş Diaconescu Nicolae Cerişer

Vestigiile dacice de la Hunedoara / The Dacian Vestiges in Hunedoara

* Grădina Castelului : necropolă şi/sau incintă sacră ?/ The Castle’s Garden: necropolis and/or sacred enclosure? * Dealul Sânpetru : aşezarea / Sânpetru Hill: the settlement

Sibiu 2007

Summary

I. Introduction (V. Sîrbu, S. A. Luca)................................................................................ 7 II. Geological-structural description of the archaeological excavations in Hunedoara -

The Castle’s Garden/ Plateau and the paleo-geographical and paleo-morphological evolution of the area in the Quaternary (E. Orlandea)................................................. 13

III. Hunedoara – Catalogue of complexes from Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. 1. Human deposits, 2. Items deposits, 3. Agglomerations of materials, 4. Isolated items

(V. Sîrbu, S. A. Luca, C. Roman, S. Purece, D. Diaconescu, N. Cerişer)………….... 19 IV. Analysis of the human and items deposits from Hunedoara - The Castle’s

Garden/Plateau. A. Human deposits, B. Items deposits, C. Isolated items, D. General analysis of the inventory (graves, deposits, isolated items)

(V. Sîrbu, S. A. Luca, C. Roman, S. Purece, D. Diaconescu)...................................... 55 V. Anthropological analysis of the human remains from Hunedoara - The Castle’s

Garden/Plateau (A. Soficaru, A. Comşa, A. Stan)..................................................... 85 VI.a. The analysis of animal bones from Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau –

the Dacian era (G. El Susi)………………………………………............................... 107 VI.b. The analysis of the faunal remains from Hunedoara-Sânpetru Hill – the Dacian

era (G. El Susi)…………………………………………………................................ 117 VII. The statistic analysis of the deceased discovered in Hunedoara - The Castle’s

Garden/Plateau (D. Ştefan, M. DuŃescu).................................................................... 129 VIII. The Dacian settlement from Hunedoara-Sânpetru Hill (V. Sîrbu, S. A. Luca, C. Roman, D. M. Roman, S. Tincu)...................................... 145 IX. The vestiges from Hunedoara-The Castle’s Garden and Hunedoara-Sânpetru Hill

in the context of the Dacian discoveries from the Hunedoara region (V. Sîrbu, S. A. Luca, C. Roman)............................................................................... 157 X. The meaning of the vestiges from Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau for the

Geto-Dacian world (V. Sîrbu)...................................................................................... 169 XI.Miscellaneous. a). Addenda, b). References, c). List of illustrations, d). Index.......... 195 XII. Illustrations……………………………………………………………..................... 213

Cuprins

I. Introducere (V. Sîrbu, S. A. Luca)……………………………………….... 7 II. Descrierea geologico-structurală a săpăturilor arheologice de la Hunedoara-Grădina

Castelului/Platou şi evoluŃia paleogeografică şi paleomorfologică a zonei în cuaternar (E. Orlandea)................................................................................................

13 III. Catalogul complexelor de la Hunedoara-Grădina Castelului/Platou: 1). Depuneri umane, 2). Depuneri de piese, 3). Aglomerări de materiale, 4). Gropi,

5). Piese izolate (V. Sîrbu, S. A. Luca, C. Roman, S. Purece, D. Diaconescu, N. Cerişer) ………….

19 IV. Analiza depunerilor umane şi de piese de la Hunedoara-Grădina

Castelului/Platou. A. Analiza depunerilor umane, B. Analiza depunerilor de piese, C. Piese izolate, D. Analiza generală a inventarului (V. Sîrbu, S. A. Luca, C. Roman, S. Purece, D. Diaconescu) ....................................

55 V. Anthropological analysis of the human remains from Hunedoara-The Castle’s

Garden/Plateau (A. Soficaru, A. Comşa, A. Stan) .....................................................

85 VI.a. The analysis of animal bones from Hunedoara-The Castle’s Garden/

Plateau – the Dacian era (G. El Susi) .......................................................................... 107

VI.b. The analysis of the faunal remains from Hunedoara-Sânpetru Hill - the Dacian era (G. El Susi) ............................................................................................................

117

VII. The statistical analysis of the deceased discovered in Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau (D. Ştefan, M. DuŃescu) ....................................................................

129

VIII. Aş ezarea dacică de la Hunedoara-Dealul Sânpetru: a). Prezentare generală, b). Stratigrafia, c). Zidul, d). Complexele, e). Inventarul, f). ConsideraŃii finale

(V. Sîrbu, S. A. Luca, C. Roman, D. M. Roman, S. Tincu) .....................

145 IX . Vestigiile de la Hunedoara-Grădina Castelului şi Hunedoara-Dealul Sânpetru în

contextul descoperirilor dacice din zona Hunedoarei (V. Sîrbu, S. A. Luca, C. Roman) ..............................................................................

157 X. SemnificaŃia vestigiilor de la Hunedoara-Grădina Castelului/Platou în lumea geto-

dacilor (V. Sîrbu) …………………………………………………………………….

169 XI. Varia a). Addenda, b). Bibliografia, c). ExplicaŃia figurilor în limba engleză,

d). Indici .......................................................................................................................

195 XII. IlustraŃia .............................................................................................................…… 213

Abrevieri/Abreviations ActaArchBudapest = Acta Archaeologica Hungariae, Budapest ActaMN = Acta Musei Napocensis, Cluj-Napoca ActaMP = Acta Musei Porolissensis, Zalău AJA = American Journal of Archaeology, The Journal of the Archaeological

Institute of America, Boston University Angustia = Angustia, Muzeul CarpaŃilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe Apulum = Apulum, Acta Musei Apulensis, Alba Iulia Archaeologiai Értesitö = Archaeologiai Értesitö, Budapest Carpica = Carpica, Complexul Muzeal Bacău, Bacău CCAR = Cronica cercetărilor arheologice, Ministerul Culturii şi Cultelor,

Bucureşti Dacia = Dacia (N. S.). Revue d'archéologie et d'histoire ancienne,

Institute d’Archéologie "V. Pârvan", Bucarest EAIVR = Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României, Bucureşti Istros = Istros, Muzeul Brăilei, Brăila Litua = Litua, Muzeul JudeŃean Gorj, Târgu-Jiu MemAntiq = Memoria Antiquitatis, Acta Musei Petrodavensis, Piatra NeamŃ Peuce = Peuce, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale, Tulcea Sargetia = Sargetia, Acta Musei Devensis, Deva SCIV(A) = Studii şi cercetări de istorie veche (şi arheologie), Institutul de

Arheologie "V. Pârvan", Bucureşti. SCN = Studii şi cercetări numismatice, Bucureşti SlovArch = Slovenska Archeológija, Nitra Starinar = Starinar. Institut Archéologique Beograd StComSatuMare = Satu Mare. Studii şi comunicări, Muzeul JudeŃean Satu Mare Thracia = Thracia. Institute of Thracology, Sofia Thraco-Dacica = Thraco-Dacica. Institutul Român de Tracologie, Bucureşti

S = suprafaŃa/surface c = caseta/cassete a. Chr. = ante Christus/BC = before Christ p. Chr. = post Christus/AD = anno Domini MCC = Muzeul Castelul Corvinilor Hunedoara/Corvins’ Castle Museum Hunedoara Inv. = Inventar nr./Inventory no.

I. Introducere În acest volum ne propunem publicarea descoperirilor dacice de la Hunedoara-Grădina Castelului şi Hunedoara-Dealul Sânpetru, acestea reprezentând rezultatul a şase campanii de săpături arheologice (2001-2006). Colectivul de cercetare a fost format din Valeriu Sîrbu, Sabin Adrian Luca, Cristian Roman, Silviu Purece şi Dragoş Diaconescu. La săpăturile de pe Dealul Sânpetru au participat şi Delia Maria Roman şi Sorin Tincu. E necesar să evidenţiem şi eforturile depuse de studenţii de la Facultatea de istorie şi patrimoniu „Nicolae Lupu” - Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, care au efectuat săpăturile de aici, deseori sub un soare arzător, sub bătaia vânturilor şi răpăitul ploilor sau chiar în norii de praf industrial (prezent, e drept, doar în primii ani!). Interpretarea descoperirilor făcute pe platoul din Grădina Castelului prezintă dificultăţi deosebite, atât datorită caracteristicilor lor, cât şi fiindcă nu se mai cunoaşte, deocamdată, un sit similar pentru a putea compara vestigiile identificate aici. Trebuie să mărturisim că la început nimeni nu s-a aşteptat ca pe acest arid platou de dolomită, aflat în curtea castelului, deci expus la numeroase primejdii de distrugere, să se afle şi să se fi păstrat vestigii de o asemenea importanţă istorică. Poate că tocmai caracteristicile platoului dolomitic, plin de cuvete şi pereţi tectonici ascuţiţi, deci impropriu locuirii, grădinăritului ori unor evenimente sociale, au reprezentat şansele conservării vestigiilor de aici. Vestigiile de epocă dacică de aici nu sunt spectaculoase nici prin amenajări şi nici prin bogăţia pieselor, dar ele sunt deosebit de valoroase prin fenomenele de natură spirituală, cu anumite consecinţe istorice, pe

I. Introduction

It is the purpose of this volume topublish the Dacian discoveries fromHunedoara-The Castle’s Garden andHunedoara-Sânpetru Hill, the product of sixcampaigns of archaeological excavations(2001-2006). The research group consistedof Valeriu Sîrbu, Sabin Adrian Luca,Cristian Roman, Silviu Purece and DragoşDiaconescu. Delia Maria Roman and SorinTincu also participated at the excavations onSânpetru Hill. We need to emphasize thework put in by the students from the Facultyof History and Patrimony “Nicolae Lupu” –University “Lucian Blaga” of Sibiu, whomade most of the excavations here, oftenunder a scorching sun, in strong winds andrains and even amidst industrial grime (true,just in the first few years!).

The interpretation of the discoveries

made on the plateau of The Castle’s Gardenis very difficult, given both itscharacteristics and the fact that we do notknow, for the time being, of a similar sitethat would allow for comparisons of thevestiges that have been identified here. Weneed to confess that, at first, no one expectedthis barren dolomite plateau in the castle’syard, exposed to numerous destructivefactors, to hold preserved vestiges of suchhistoric importance. Perhaps the verycharacteristics of the dolomite plateau,which is full of nooks and sharp tectonicwalls, namely unfit for habitation, gardeningor social events, are behind the preservationof the these vestiges.

The Dacian remnants here are notspectacular because of their fitting outs orinventory richness, but they are extremelyvaluable because of the spiritual phenomenaand the historical consequences that they

7

care le documentează. Descoperirea unor categorii de piese cu o datare destul de restrânsă, îndeosebi fibulele, a permis o încadrare cronologică destul de precisă a vestigiilor de aici. Pe măsura avansării săpăturilor arheologice descoperirile prezentau caracteristici tot mai insolite, astfel că a fost necesar să ne facem permanent ipoteze de cercetare şi de interpretare a lor. De aceea, până la epuizarea săpăturilor şi finalizarea analizelor antropologice şi paleofaunistice, n-am putut avea o viziune coerentă asupra complexităţii descoperirilor de aici, deşi insolitul vestigiilor şi o serie de trăsături specifice au fost sesizate încă de la început (Luca et al. 2003; Sîrbu et al. 2005). Chiar şi acum concluziile nu pot fi definitive în unele aspecte, dar aceste probleme vor fi discutate la capitolul de interpretare a vestigiilor de aici. Vrem să precizăm că, până în prezent, din perioada cuprinsă între regatele lui Burebista şi Decebal (circa 70 a. Chr.-106 p. Chr.), adică din epoca de maximă dezvoltare a statului dac, nu se cunoaşte încă nici o necropolă obişnuită în vatra principală de locuire a dacilor, acest fenomen fiind evident îndeosebi pentru populaţia de rând (Sîrbu 1993, p. 39-40). În această situaţie descoperirile din Grădina Castelului reprezintă o necropolă obişnuită (doar o „necropolă de copii” în sec. I p. Chr.?) ori o incintă sacră dacică? Sau a existat o apropiere, până la identitate, în acest interval de timp, între aceste două tipuri de situri care reflectă atât lumea zeilor, cât şi pe cea a defuncţilor? Iată doar două din problemele majore ale descoperirilor de aici. Cercetările arheologice de pe platou şi din zona din jur au dus la descoperirea unor vestigii din epoci diferite, începând din neolitic până în evul mediu. Întrucât cele mai importante, pentru semnificaţia lor istorică, sunt cele din epoca dacică târzie, ele vor fi publicate în prezentul volum; celelalte vestigii, dintre care cele ale culturii

stand proof of. The discovery of categoriesof items that can be dated rather narrowly,fibulae in particular, has allowed us to havea rather narrow chronology of thesevestiges.

As the archaeological excavationswent on, the discoveries were showingevermore unusual features, which requiredconstant hypothesizing and interpreting.Hence, before the excavations and theanthropological and paleo-fauna analyseswere complete, we did not have acomprehensive view of the complexity ofwhat we found here, although the unusualcharacter of the vestiges and a number ofspecific features were visible from the verybeginning (Luca et al. 2003; Sîrbu et al.2005). Even now, the conclusions cannot befinal in some fields, but these issues will bediscussed in the chapter on interpreting thevestiges here. We would like clarify that, upuntil now, from the period between thekingdoms of Burebista and Decebal (about70 BC – 106 AD), namely the time ofmaximum flourishing for the Dacian state,we do not know of a single regularnecropolis in the Dacian heartland,something that applies mostly to thecommon people (Sîrbu 1993, p. 39-40).Under the circumstances, are the discoveriesfrom The Castle’s Garden an ordinarynecropolis (just a “children necropolis” fromthe 1st century AD) or a Dacian sacredenclosure? Or was there a near-identificationaffinity, during this period, between the twotypes of sites, which reflect both the worldof the gods and of the dead? These are justtwo of the primary questions associated withthese discoveries.

The archaeological research on theplateau and the surroundings brought to lightvestiges from different periods, from theNeolithic to the Middle Ages. Since themost important ones, historically speaking,are from the late Dacian period, they will bepublished in this volume; the other vestiges,including those of the Basarabi culture, are

8

Basarabi sunt şi ele deosebite, întrucât sunt tot depuneri votive, inclusiv cu oseminte umane, vor fi publicate în volumul următor. Importanţa deosebită a sitului de pe platoul din Grădina Castelului mai rezultă şi din faptul că în epoci diferite, fără continuitate cronologică, el a fost folosit doar pentru morminte şi depuneri votive.

De asemenea, cercetările din zonă ne-au permis compararea ansamblului vestigiilor unei comunităţi dacice, reprezentate de aşezarea de pe Dealul Sânpetru („societatea celor vii”), de mormintele („comunitatea celor care dorm”) şi de depunerile sacre din Grădina Castelului/Platou, situaţie rarisimă pentru civilizaţia dacică din această vreme.

Desigur, pentru înţelegerea semnificaţiei acestor descoperiri se vor utiliza toate informaţiile cunoscute despre dacii din zona Hunedoarei. Pe lângă descoperirile făcute de membrii colectivului deja menţionat se vor folosi şi informaţiile din săpăturile anterioare, efectuate de Tiberiu Mariş, care vor fi publicate într-un studiu separat, semnat de Valeriu Sîrbu şi Tiberiu Mariş, cât şi descoperirile fortuite mai vechi.

Am apelat la specialişti recunoscuţi pentru o serie de domenii interdisciplinare, rezultatele acestora contribuind esenţial la o cât mai completă şi complexă înţelegere şi explicare a depunerilor de aici. Astfel, Eugen Orlandea a studiat zona din punct de vedere geologic, Andrei Soficaru, Alexandra Comşa şi Adriana Stan au analizat osemintele umane, Georgeta El Susi resturile faunistice iar pentru prelucrări statistice am apelat la Dan Ştefan şi Magdalena Duţescu.

Vestigiile din Grădina Castelului/Platou, în funcţie de caracteristicile lor, vor fi prezentate şi analizate în patru categorii distincte: a) morminte şi depuneri umane, b) depuneri de piese c) aglomerări de oase de animale şi d) piese izolate.

also outstanding, because they consist ofvotive deposits too and they will bepublished in the following volume. Thespecial nature of the site from The Castle’sGarden plateau also derives from the factthat it was used only for tombs and votivedeposits during different time periods,without chronological continuity.

Also, the research in the area hasallowed us to compare the whole of thevestiges of a Dacian community, representedby the settlement on Sânpetru Hill (“thesociety of the living”) and by the tombs andsacred deposits in The Castle’sGarden/Plateau (“the community of thosethat sleep”), an extremely rare situation forthe Dacian civilization of that time.

Of course, in order to understand themeaning of these discoveries, we will use allthe information we have on the Daciansfrom the Hunedoara area. Besides thediscoveries that were made by the membersof the aforementioned group, we will alsouse data from previous excavations, whichwere made by Tiberiu Mariş and will bepublished in a separate study by ValeriuSîrbu and Tiberiu Mariş, as well fromchance discoveries.

We have used renowned specialistsfor some inter-disciplinary fields and theirresults amount to an essential contribution toan insight and an explanation of the depositsthat are as complete and complex aspossible. Namely, Eugen Orlandea studiedthe area geologically, Andrei Soficaru,Alexandra Comşa and Adriana Stananalyzed the human bones, Georgeta El Susilooked at the fauna remains and Dan Ştefanand Magdalena Duţescu handled thestatistical processing.

The vestiges from The Castle’sGarden/Plateau will be introduced andanalyzed in four distinct categories,depending on their features: a) human tombsand deposits, b) item deposits, c)agglomerations of animal bones and d)isolated items.

9

Am inclus la morminte şi depuneri umane acele complexe care prezentau caracteristicile unor amenajări intenţionate şi au conţinut oase umane, indiferent de starea lor, deci chiar şi atunci când a fost vorba doar de oase izolate, dacă acestea prezentau trăsăturile unei acţiuni intenţionate. Nu am inclus în această categorie câteva oase umane izolate, fie pierdute de daci în cadrul manipulărilor de oseminte umane, fie ulterior mişcate din unele depuneri, fără amenajări ori piese de inventar, deci ele nu aveau caracteristicile unor acte intenţionate de depunere.

Depunerile de piese includ acele complexe care au conţinut, într-o anume arie, un număr de minimum trei piese tipice de inventar, uneori alături de oase de animale.

Prin aglomerări înţelegem acele complexe ce conţineau, într-o anume arie, oase de animale şi evidenţiau o anume intenţionalitate.

În categoria piese izolate am inclus doar acele tipuri de piese care au putut proveni, ca urmare a unor bulversări ulterioare, fie de la defuncţi, fie din depunerile de piese. Fragmentele de vase dacice, destul de puţine, vor fi prezentate separat întrucât este dificil de apreciat semnificaţia lor; putem doar spune că ele au fost aduse intenţionat aici deoarece pe platou nu au existat complexe de locuire, deci ele nu se aflau întâmplător în zonă.

Prezentarea vestigiilor de aici prezintă dificultăţi şi în ceea ce priveşte terminologia. De exemplu, poate fi utilizat termenul de mormânt pentru situaţiile, destul de numeroase, unde s-au găsit doar câteva oase umane izolate?

Aşa cum vom vedea, pe parcursul a peste trei secole (circa 250/225 a. Chr.-101/106 p. Chr.) pe Platou sunt documentate atât depuneri votive, cât şi morminte obişnuite ori practici insolite (de expunere/descompunere a cadavrelor? de manipulare a osemintelor umane? de

The category of human tombs anddeposits includes those complexes thatdisplay the traits of intentional fitting outsand contained human bones, regardless oftheir state, namely even those cases of justisolated bones, if they showed thecharacteristics of intentionality. We have notincluded in this class some isolated bonesthat were either lost by the Dacians duringthe handling of the human bones or weremoved later on from other deposits, withoutany fitting outs or inventory items, meaningthey did not have any signs of intentionaldeposits.

The item deposits include thosecomplexes that contained, at some point, ina certain area, a minimum of three typicalinventory items, sometimes next to animalbones.

By agglomerations, we mean thosecomplexes that contained, in a particulararea, animal bones and showed signs ofintentionality.

By isolated items we mean onlythose types of items that could haveoriginated, as a result of dislocations lateron, either from the dead or from itemdeposits. The Dacian vessel fragments, quiterare, will be introduced separately, becauseit is difficult to give meaning to them; wecan only say they were brought here onpurpose because there had been noinhabitation complexes on the plateau, sothey were not in the area by accident.

The presentation of the vestiges fromthis site is also difficult from the viewpointof terminology. For instance, can we use theterm grave for the rather many situationswere only a few isolated human bones werefound?

As we shall see, throughout morethan three centuries (about 250/225 BC –101/106 AD), there is evidence on ThePlateau of both votive deposits and regulartombs or unusual practices (corpse exposure/ decomposing? handling human bones?human sacrifices?). The discoveries from

10

sacrificii umane?). Descoperirile de aici ar putea oferi, pentru prima dată, o documentaţie valoroasă, bogată şi variată, pentru înţelegerea profundelor schimbări petrecute în credinţele şi practicile funerare ale geto-dacilor din ultimele trei secole dinaintea cuceririi romane.

Poate că unele ipoteze avansate aici par insolite, dar e la fel de adevărat că în cursul cercetărilor trebuie să ne imaginăm explicaţii logice, coerente şi credibile pentru anumite realităţi arheologice. Suntem convinşi, însă, că acesta e drumul care duce la un progres real în cercetare, care începe cu ipoteze şi se încheie cu certitudini sau cu renunţarea la acele presupuneri.

Datorită importanţei cercetărilor arheologice de aici şi a dorinţei de a le face cunoscute pe plan internaţional textul volumului este, în cea mai mare parte, în limbile română şi engleză; având în vedere unele restricţii de ordin financiar capitolele interdisciplinare au fost publicate doar în limba engleză.

Publicarea descoperirilor de aici va reprezenta un progres important în cunoaşterea vieţii spirituale a geto-dacilor întrucât punem în circulaţie un sit cu vestigii deosebite, ceea ce va provoca dezbateri intense în rândul dacologilor, mai ales privitor la interpretarea descoperirilor de aici.

Însă, dincolo de controverse şi incertitudini, putem afirma, cu deplină convingere, că descoperirile de aici pot fi un exemplu ilustrativ pentru înţelegerea modului cum s-a procedat cu defuncţii în epoca Burebista-Decebal şi că ele vor contribui la explicarea fenomenului, încă misterios, al ocultării vestigiilor funerare obişnuite din acea perioadă.

this site could offer, for the first time,valuable, rich and varied records of theprofound changes that took place within thefunerary beliefs and practices of the Geto-Dacians in the three centuries before theRoman conquest.

Perhaps some of the hypotheses put

forward here seem unusual, but it is also truethat, in the course of research, we have todevise logic, consistent and credibleexplanations for certain archaeological facts.We are convinced that this is the way togenuine research progress, which beginsfrom hypotheses and ends with certainties ordiscarding the initial assumptions.

Because of the importance of thearchaeological research done here and of thedesire to make them known internationally,the volume is, for the most part, available inboth Romanian and English; given somefinancial limitations, the interdisciplinarychapters have been published solely inEnglish.

The publishing of the discoverieshere will represent an important steptowards comprehending the spiritual life ofthe Geto-Dacians, because we are makingknown a site with outstanding vestiges,which will generate heated debates amongthe experts on Dacians, particularly on theinterpretation of the discoveries.

However, beyond the controversiesand the uncertainties, we can say, with theutmost confidence, that the discoveries fromthis site are a good example forunderstanding the manner in which the deadwere handled during the Burebista-Decebaltime and that they will contribute toexplaining the still mysterious phenomenonof the occultation of the usual funeraryvestiges from that period.

Valeriu Sîrbu, Sabin Adrian Luca

11

12

II. Descrierea geologico-structurală a săpăturilor arheologice de la Hunedoara-Grădina Castelului şi evoluţia paleogeografică şi paleomorfologică

a zonei în cuaternar

Pentru realizarea obiectivelor propuse s-au folosit, la cartografierea în teren, următoarele instrumente de specialitate: a) ciocan geologic pentru roci sedimentare/sau tectonizate, b) busolă geologică centesimală (400g), tip Freiberg - Germania, c) lupe geologice pentru studii de detaliu, x6, x10, x16. Descrierea geologico-structurală a săpăturilor arheologice Suprafaţa S24. Săpătura a fost realizată în următoarele formaţiuni geologice, începând din talpă spre suprafaţă (Fig. 5/2): • Dolomite cenuşii cu nuanţe variabile (închise-deschise), cu numeroase venule-diaclaze de cuarţ +/- carbonaţi, afectate de un sistem de fisuri cvasiparalele, orientate N 34g E (NNE-SSV), cu căderi ezitante de 900 spre VNV sau ESE, fapt ce denotă tendinţa de verticalitate a sistemului tectonic în discuţie; • Fragmente subangulare-angulare de dolomit, rezultat al dezagregării " in situ" (tip capete de strat) a formaţiunii ce subaflorează; grosimea acestei formaţiuni este variabilă, între 5-15cm; • Sol brun-negricios ce include: stratul A - sol vegetal, stratul B - strat de tranziţie cu fragmente minuscule de rocă şi stratul C - cu fragmente de roci din subasment; grosimea acestei formaţiuni variază între 10-20cm. Suprafaţa S21. Săpătura a fost realizată în următoarele formaţiuni geologice, începând din talpă spre suprafaţă: • Dolomite masive şi/sau şistoase cenuşii cu nuanţe variabile, exfoliate, intens fisurate, relativ intens alterate în facies argilit în partea sud-vestică a săpăturii; se identifică două sisteme principale de fisuri-fracturi cvasiparalele, unul mai nou, oriental N34gE (NNE-SSV), relativ vertical şi care decroşează un sistem mai vechi, orientat N5gV (NNV-SSE), cu căderi de 90g spre E (cvasivertical); • Fragmente subangulare-angulare de dolomit-dolomit şistos exfoliat, dezagregate in situ, cu o grosime variabilă, între 5-20cm; în mod excepţional se identifică fragmente subrotunjite-rotunjite de galeţi cuarţitici, tipici formaţiunilor de paleo-terasă aluvionară şi care au fost, probabil, transportaţi antropogen în locaţia actuală; • Sol brun-negricios, care include: stratul A - sol vegetal, stratul B - de tranziţie, cu rare fragmente din subasment, şi stratul C - cu fragmente de roci dolomitice; grosimea întregului pachet variază între 5-20cm. Secţiunea S. V. Săpătura a fost realizată în următoarele formaţiuni geologice, începând din talpă spre suprafaţă (Fig. 4/1, 5-6): • Dolomit cenuşiu deschis cu striaţii erozionale superficiale caracteristice, datorate prezenţei unor vinişoare-fisuri bogate în magneziu (dolomit)+/- cuarţ, ce ies în relief; apar vizibile cele două sisteme de fisuri descrise anterior ce brăzdează roca relativ masivă, distal liniilor tectonice menţionate; • Fragmente de dolomit subangulare-angulare, dezagregate in situ la partea superioară a

13

formaţiunii, cu grosime variabilă, între 0-10cm (frecvent acest strat lipseşte); • Sol negricios-brun, ce include: stratul A - sol vegetal, bine reprezentat, stratul B - de tranziţie şi stratul C - cu fragmente de roci din subasment, ultimele două straturi slab dezvoltate sau chiar absente; grosimea acestei formaţiuni oscilează între 5-15cm; Suprafeţele S18, S30. Săpăturile au fost realizate în următoarele formaţiuni geologice, începând din talpă spre suprafaţă: • Dolomite cenuşii cu nuanţe variabile, traversate de un sistem cvasiparalel de fisuri orientat N30g E (NNE-SSV), cu căderi de 85g către ESE; în partea de vest a excavaţiilor sistemul tectonic descris anterior este intersectat de alte sisteme de fisuri cu minerale argiloase, producându-se triturarea-cataclazarea; intensa tectonizare a rocii asociată fenomenelor de argilizare sintectonică-supergenă; • Fragmente de roci dolomitice angulare-subangulare dezagregate in situ la partea superioară a formaţiunii, cu grosime extrem de variabilă, între 0-40cm; în mod excepţional se identifică galeţi subrotunjiţi-rotunjiţi cuarţitici (cuarţite albe, maronii, roşietice, cenuţii) exotici, tip "paleo-terasă", transportaţi antropogen şi, probabil, aranjaţi într-un anume mod; • Sol negricios, ce include: stratul A - sol vegetal, stratul B - de tranziţie (slab reprezentat aici) şi stratul C - cu fragmente de roci din subasment; grosimea acestei formaţiuni variază între 5-20cm. Suprafaţa S 19. Săpătura a fost realizată în următoarele formaţiuni geologice, începând din talpă spre suprafaţă: • Dolomite argilizate, albicioase sau gălbui-maronii, ce se continuă în partea de vest a excavaţiilor S18-S30, cu o neoformaţie pervazivă de minerale argiloase, oxizi de fier, ocru gălbui, asociate unei zone de fractură; compartimentul tectonic vestic este, se pare, coborât în raport cu flancul estic; • Fragmente intens argilizate, oxidate, dezagregate in situ la partea superioară a formaţiunii, cu o grosime variabilă, între 10-40cm; din nou apar fragmente exotice cuarţitice perfect rulate aici şi, probabil, transportate antropogen în locaţia curentă; • Sol negricios ce include straturile A+B (sol vegetal şi stratul de tranziţie) mediu dezvoltate, respectiv stratul C - cu fragmente de roci din subasment; grosimea acestei formaţiuni oscilează între 5-50cm; Suprafeţele S20, S26, S27. Săpăturile au fost realizate în următoarele formaţiuni geologice, începând din talpă spre suprafaţă (Fig. 4/4; 5/6; 29): • Dolomite cenuşii şistoase, cu nuanţe variabile (albicioase, cenuşii negricioase), intens fisurate în zona de influentă a fracturii descrise în S 19, S 18, S 30, direcţia predominantă tectonică fiind aici N28gE (NNE-SSV), cu căderi cvasi-verticale, corespunzând ultimului fenomen tectonic ce le estompează pe cele anterioare; sunt vizibile, de asemenea, alterări argilice şi oxidări relativ intense şi neuniforme ce produc un paleo-relief vălurit datorat intensităţii diferite a acestor fenomene; • Fragmente de dolomit angulare-subangulare, excepţional subrontunjite, dezagregate in situ la partea superioară a formaţiunii, grosimea acestei secvenţe variază între 0-5cm (partea de sud - S27) şi 45-55cm (partea de nord - S20). • Sol brun-negricios, ce include: stratul A - sol vegetal, bine reprezentat, stratul B - de tranziţie şi stratul C - cu fragmente de roci din subasment, acestea din urmă relativ slab dezvoltate; grosimea acestei formaţiuni oscilează între 10-25cm. Suprafeţele S28, S23. Săpăturile au fost realizate în următoarele formaţiuni geologice, începând din talpă spre suprafaţă:

14

• Dolomite şistoase de culoare cenuşie cu nuanţe variabile, în care partea de est (S23) corespunde zonei de fractură, marcată aici de o intensă alterare argilică (minerale argiloase, oxihidroxizi de fier, ocru gălbui), partea de vest (S28) se situează distal, fiind relativ masivă, compactă sau mediu fisurată; • Fragmente de rocă dolomitică alterată, dezagregată in situ la partea superioară a formaţiunii ce subaflorează; în S23 pachetul atinge până la 20cm grosime şi conţine în mod caracteristic galeţi cuarţitici perfect rulati "exotici'', aduşi şi, probabil, aranjaţi antropogen în locaţia curentă, iar în S28 acestă formaţiune, practic, lipseşte; • Sol brun-negricios reprezentat prin: stratul A - sol vegetal, stratui B - de tranziţie şi stratul C - cu fragmente de roci din subasment, toate straturile fiind variabil dezvoltate în cele două locaţii, grosimea acestei formaţiuni variază între 5-15cm, în S28, şi atinge 25cm, în S23. Suprafaţa S25. Săpătura a fost realizată în următoarele formaţiuni geologice, începând din talpă spre suprafaţă: • Dolomite cenuşii cu nuanţe variabile şi striaţii erozionale caracteristice, relativ masive în partea de nord a excavaţiei şi intens alterată cu striuri tectonice şi oglinzi de fricţiune în partea de sud, unde se individualizează un sistem tectonic orientat N96Vg (E-V), înclinat la 40g către sud; apare vizibilă aici stratificaţia iniţială a pachetului dolomitic orientată N4gW (N-S), bancurile de 5-50cm grosime fiind deranjate tectonic şi înclinate la 90g către vest ("'straturi în picioare"); • Orizontul dolomitic de dezagregare in situ, tip "capete de strat”, este foarte slab reprezentat sau, practic, lipseşte pe această locaţie; • Sol brun-negricios, ce include: stratul A - sol vegetal, stratul B - de tranziţie (relativ slab dezvoltat sau absent) şi stratul C - cu fragmente de roci din subasment; grosimea acestei formaţiuni oscilează între 5-25cm. Suprafaţa S29. Săpătura a fost realizată în următoarele formaţiuni geologice, începând din talpă spre suprafaţă: • Dolomite şistoase cenuşii cu nuanţe variabile, masive, relativ compacte în partea de NE şi alterate-tectonizate, respectiv cataclazate-triturate în jumătatea SV, afectată de o fractură-falie orientată N96gV (E-V), cu căderi de 80g către Sud; • Formaţiunea cu fragmente de roci dolomitice angulare-subangulare, dezagregate in situ la partea superioară a dolomitelor din subasment, în general, lipseşte; cu totul local, ea dezvoltându-se în mici cuvete de paleo-relief de până la 15cm grosime; • Sol brun-negricios, ce include: stratul A - sol vegetal şi stratul B - de tranziţie, în mod excepţional stratul C - cu fragmente de roci din subasment, care de cele mai multe ori lipseşte; grosimea acestei formaţiuni variază între 10-30cm. Suprafeţele S7-S8. Săpăturile au fost realizate în următoarele formaţiuni geologice începând din talpă spre suprafaţă: • Dolomite cenuşii-deschise, cu depuneri superficiale (tip "crustă de alterare") de minerale argiloase, relativ intens fisurate-tectonizate; direcţia principală a fisurilor este N12gV (aprox. N-S), cu căderi de 75g către vest, aici suprapunându-se în mod cert stratificaţiei iniţiale a rocii ce separă bancuri decimetrice-centimetrice; • Formaţiunea cu fragmente de roci dezagregate in situ practic lipseşte, însă se identifică în partea de nord o tranşee orientată aprox. E-V, perfect perpendiculară pe stratificaţia-fisuraţia rocilor; dimensiunile antomice ale tranşeei cu traiect rectiliniu-paralelipipedic sunt: lungime=150cm, lăţime=25cm, adâncime=20cm; ele reprezintă, probabil, o excavaţie antropogenă cu scop şi rol general de drenaj (Fig. 5/4-5);

15

• Sol negricios-brun, ce include: stratul A - sol vegetal şi stratul B - de tranziţie, grosimea acestei formaţiuni oscilând între 3-20cm; stratul C - cu fragmente de roci din subasment practic lipseşte. Suprafaţa S22. Săpăturile au fost realizate în următoarele formaţiuni geologice, începând din talpă spre suprafaţă (Fig. 5/2): • Dolomite-dolomite şistoase, tectonizate, de culoare cenuşie cu tente închise, traversate de cele două sisteme de fisuri descrise în S21; sistemul mai nou, N 34gE (NNE-SSV), prezintă în zona mediană a săpăturii evidente urme de mişcare tectonică (striuri tectonice, oglinzi de fricţiune), reprezentând traiectul unei fracturi-falii cvasi-verticale cu un compartiment vestic, coborât, şi un compartiment estic, ridicat; • Fragmente de dolomit, subangulare-angulare, dezagregate in situ la partea superioară a formaţiunii, de grosime variabilă între 0-20cm, foarte rar se identifică fragmente subrotunjite-subangulare dolomitice ce denotă un anumit grad de transport natural, acestea fiind rezultatul incipientei dezvoltări a unei formaţiuni deluviale; • Sol brun-negricios, ce include: stratul A - sol vegetal, stratul B - de tranziţie, cu rare fragmente de roci şi stratul C - cu fragmente de roci din subasment; ultimele două straturi sunt slab dezvoltate aici, grosimea acestei formaţiuni oscilând între 5-15cm.

Consideraţii de ordin structural-geomorfologic şi evoluţia paleogeografică-paleo-geomorfologică a zonei in epoca cuaternară

Formaţiunea "Dolomitelor de Hunedoara-Luncani", unde au fost executate săpăturile arheologice care fac obiectul prezentului studiu geologic, aparţine Seriei de Padeş din Cristalinul SupraGetic (Getide Austrice) al Masivului Poiana Ruscă. Vârsta K-Ar a metamorfismului de tip Sudet, stil Barrovian, în faciesul şisturilor verzi, este apreciată actualmente la cca. 320 milioane ani. Vârsta Formaţiunii Dolomitelor de Hunedoara este Carbonifer inferior, respectiv apreciată la cca. 335-345 milioane ani.

Din analiza şi interpretarea datelor de teren, precum şi a materialelor cartografice existente, se pot extrage o serie de concluzii ce vizează aspectele menţionate, şi anume: 1. Siturile arheologice din epoca dacică, cultura Basarabi, posibil chiar cultura Coţofeni, se plasează la intersecţia unor falii-fracturi, ultimele probabil Alpine, Post-Badeniene (sisteme NE-SV ce intersectează-decroşează sisteme mai vechi N-S, ce se suprapune stratificaţiei iniţiale, respectiv E-V), unde câmpurile naturale gravimetrice, magnetometrice, electrometrice şi chiar radiometrice suferă perturbaţii-anomalii importante. Astfel, fracturile mai noi, NE-SV, au fost interceptate în suprafeţele arheologice S 22, S 24, S 21, S 18, S 30, S 19, iar liniile tectonice mai vechi, în principal, în S 22, S 21, S 25, S 23, S 29. Este interesantă, în opinia noastră, corelaţia acestor fenomene-anomalii naturale cu semnificaţia şi utilitatea vestigiilor dacice sau chiar mai vechi descoperite aici, toată problematica expusă sugerând canalizarea ideilor către un locaş de practicare a cultului religios de tip sanctuar. 2. Formaţiunile Badeniene (15-13 milioane ani) au fost îndepărtate erozional aici înainte de Epoca Cuaternară (2 milioane de ani), fapt reieşit din poziţia actuală a insulelor relicte din această formaţiune ce repauzează peste Dolomitele de Hunedoara, şi care sunt plasate la distanţe apreciabile de zona săpăturilor arheologice. 3. Compartimentarea tectonică a regiunii face ca, per ansamblu, piemontul unde se situează săpăturile arheologice să fie cuprins într-un sector ridicat cu eroziune activă, fapt care a condus, de asemenea, la îndepărtarea relativ rapidă a sedimentelor în facies de molasă acoperitoare. 4. În cadrul formaţiunilor Cuaternare se observă o incipientă dezvoltare a unei secvenţe deluviale-proluviale, însă grosimea redusă (0-40cm) a dezagregărilor, practic in situ la partea superioară a Dolomitelor de Hunedoara, sugerează clar un efect de colmataj erozional extrem de

16

redus. Astfel, se apreciază că pe toata durata Holocenului (ultimii cca. 10.000 ani) s-au format în regiune luncile aluvionare ale văilor Zlaşti, respectiv Cerna, iar zona piemontului de la sud de Castelul Corvinilor avea forma unui "dom stâncos”, cu boltire largă. Pătura de sol vegetal şi, sporadic, fragmente dezagregate din subasment formau umplutura unor mici cuvete de alterare selectivă a dolomitelor, în contrast cu mici pereţi tectonici, colţi sau pene dolomitice ce străpungeau relieful boltit-arcuit. Argilizarea supergenă a zonelor de fractură, începută probabil în Cuaternar, se suprapune unei alterări-circulaţii sintectonice. 5. În unele suprafeţe arheologice s-au identificat elemente, uneori aparent naturale, dar care privite cu atenţie indică o intervenţie umană de un anumit tip, şi anume: - Galeţii cuarţitici perfect rotunjiţi, menţionaţi în suprafeţele arheologice S 18, S19, S 21, S 23, S 30, cu aspecte tipice paleo-teraselor, însă cu o poziţie "exotică" în contextul geologic descris, şi, care au fost, probabil, transportaţi antropogen şi aranjaţi într-un anumit mod. - Şanţul-tranşeea menţionată în săpăturile arheologice S7-S8, care este orientată, aprox. E-V, perfect perpendicular pe stratificaţia iniţială a rocii, practic rupea secţionarea naturală pe această direcţie, fiind cu totul improbabilă natural; în consecinţă, acesta este rezultatul unei paleo-excavaţii antropogene, posibil cu utilitate de colectare-scurgere-drenare a unor lichide pe direcţia dorită de autori.

Eugen Orlandea

17

18

III. Hunedoara-Grădina Castelului Catalogul complexelor

III.1. Depuneri umane

Complexul nr. 6 ; S.V, cas. 1; -(15-20)cm.

Defuncţii s-au găsit într-o cuvetă puţin adâncă, pe un strat de pământ amestecat cu dolomită sfărâmată, acoperiţi cu aceleaşi tipuri de materiale, în jur fiind blocuri mari de piatră; întrucât erau aproape de suprafaţă şi datorită unor bulversări ulterioare ale scheletelor, care au afectat îndeosebi craniile, nu se pot preciza anumite detalii (Fig. 6/1).

Defuncta 1a a fost depusă în decubit dorsal, întinsă, cu capul spre vest, cu mâna dreaptă pe lângă corp, cu picioarele întinse, paralele (Fig. 6/1; 30/1).

Ritul: înhumare. Vârsta:1,5-2 ani. Sexul: feminin. Inventar. Pandantiv-căldăruşă

(Î=8mm; D=11mm; MCC-Inv. A4667), găsit lângă capul defunctei, din tablă subţire de fier, cilindric, cu baza plată; tortiţa lipseşte (Fig. 34/1).

Defunctul 1b a fost depus la picioarele lui M1a, perpendicular pe acesta, cu capul spre sud, aşezat în decubit dorsal, probabil întins; datorită bulversării nu se pot preciza alte detalii, dar s-au păstrat oase din principalele părţile ale scheletului (Fig. 6/1; 30/1).

Ritul: înhumare. Vârsta: circa 2 ani. Sexul: indeterminabil.

Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr.

Complexul nr. 7; S.V, cas. 1; -(15-20)cm Defuncţii s-au găsit într-o cuvetă

III. Hunedoara-The Castle’s Garden

Catalogue of complexes

III. 1. Human deposits

Complex no. 6; S.V., cass. 1; -(15-20)cm

The dead were found in a not-so-deep nook, on a layer of soil mixed with broken dolomite, covered with the same type of materials and surrounded by large blocks of stone; due to their being close to the surface and the ulterior upheaval of the skeletons, of the skulls in particular, certain details are obscured(Fig. 6/1).

Dead 1a was deposited on her back,

laid down, with the head towards the W, right hand next to the body, the legs stretched and parallel (Fig. 6/1; 30/1).

Rite: inhumation. Age: 1.5-2 years. Sex: female. Inventory: Bucket-pendant

(H=8mm; D=11mm; MCC-Inv. A4667), found next to the dead’s head, made of thin iron sheet, cylindrical, with a flat bottom; the handle is missing (Fig. 34/1).

Dead 1b was laid down at the feet of M1a, at a right angle from it, with the head towards the S, deposited on his back, probably lying down; because of the upheaval, we cannot notice further details, but bones from the main parts of the body were preserved (Fig. 6/1; 30/1).

Rite: inhumation. Age: about 2 years. Sex: indeterminable. Dating: 1st c. BC-1st c. AD. Complex no.7; S.V., cass. 1; -(15-

20)cm The dead were found in a rather

19

puţin adâncă, pe un strat de pământ şi dolomită sfărâmată, gros de 20-25cm, probabil pentru orizontalizarea zonei, acoperiţi cu aceleaşi materiale; întrucât erau aproape de suprafaţă au suferit bulversări serioase (Fig. 6/3-4).

Defuncta 2a a fost aşezată pe stânga, cu capul spre N, cu privirea spre E, cu mâinile îndoite de la coate şi palmele aşezate pe piept, cu genunchii îndoiţi şi ridicaţi (Fig. 6/3-4; 30/2; 48).

Ritul: înhumare. Vârsta: 2 ani. Sexul: feminin. Inventar: a) pandantiv-căldăruşă

(Î=11mm, D=10mm; MCC-Inv. A4672), din tablă subţire de fier, cilindric, cu baza plată; toarta lipseşte (Fig. 34/2), b) mărgică din sticlă de culoare alb-gălbuie (Î=11mm D=15mm; MCC-Inv. A4674), bitronconică, trapezoidală în profil, orificiu larg, cu trei motive în „X” din sticlă albastră; găsită în stânga scheletului (Fig. 34/3).

Defunctul 2b a fost depus la

picioarele lui M2a, aşezat în decubit dorsal, cu capul spre S, cu palmele pe abdomen.

Ritul: înhumare. Vârsta: 3 luni. Sexul: masculin. Inventar: mărgică din sticlă de

culoare alburie, translucidă (Î=8mm, D=14mm; MCC-Inv. A4679), cu trei „ochi” circulari, formaţi dintr-un inel galben cu mijlocul albastru (Fig. 34/4).

Defunctul 2c a fost aşezat tot la picioarele lui M1a, dar fiind puternic deranjat nu se pot preciza detaliile depunerii; s-au recuperat oase din diverse părţi ale scheletului.

Ritul: înhumare. Vârsta: 3 luni. Sexul: indeterminabil. Defunctul 2d: fragmente de omoplat

şi tibie. Ritul: înhumare. Vârsta: circa 14 ani.

shallow nook, on a layer of soil and broken dolomite, 20-25cm thick, probably for making the plane more horizontal, and were covered with the same materials; since they were close to the surface, there was significant upheaval (Fig. 6/3-4).

Dead 2a was laid down on the left, the head towards N, looking towards the E, with the elbows bent from and the palms resting on the chest, knees bent and lifted up (Fig. 6/3-4; 30/2; 48).

Rite: inhumation. Age: 2 years. Sex: female. Inventory: a) Bucket-pendant

(H=11mm, D=10mm, MCC-Inv. A4672), made of a thin sheet of iron tin, cylindrical, with a flat bottom; the handle is missing (Fig. 34/2), b) one yellowish white glass bead (H=11mm, D=15mm; MCC-Inv. A4674), bi-truncated, with a trapezoidal profile, a wide orifice, with three “X” motifs made of blue glass; found left of the skeleton (Fig. 34/3).

Dead 2b was laid down at the feet of M2a, on his back, with the head towards the S and the palms on the stomach.

Rite: inhumation. Age: 3 months. Sex: male. Inventory: a bead made of whitish,

translucent glass (H=8mm, D=14mm; MCC=Inv. A4679), with three circular “eyes”, consisting of a yellow ring with a blue middle (Fig. 34/4).

Dead 2c was also laid down at the feet of M1a but, since the site was very messed up, one cannot make out the details of the depositing; bones from various parts of the body were recovered.

Rite: inhumation Age: 3 months Sex: indeterminable. Dead 2d: shoulder blade and

shinbone fragments. Rite: inhumation. Age: 14 years.

20

Sexul: indeterminabil. Defunctul 2e: fragment de

mandibulă şi molarul drept. Ritul: înhumare. Vârsta: 30-35 ani. Sexul: masculin. Inventar: sub Defunctul 2a s-a găsit

un vârf de săgeată (L=26mm, D.tub=5mm; MCC-Inv. A4659), din bronz, cu trei muchii şi orificiu de fixare a cozii din lemn, cu marginile ascuţite, bine lucrat şi păstrat; probabil că el a aparţinut acestui defunct.

Defunctul 2f: cinci dinţi de pe

maxilarul superior. Ritul: înhumare. Vârsta: circa 5 ani. Sexul: indeterminabil. Ofrandă de carne? S-au găsit oase

de animale în zona defuncţilor, între care amintim fragmente dintr-o mandibulă de oaie şi de la un animal de talie mare.

Este de remarcat numărul mare de indivizi (6), din care trei s-au păstrat întregi, toţi sub doi ani, iar de la restul de trei erau doar oase izolate, craniene sau post-craniene, şi vârsta diferită a indivizilor. Este posibilă o depunere succesivă a defuncţilor, dublată de luarea oaselor de la defuncţii anteriori, astfel explicându-se situaţia osemintelor umane: schelete întregi deasupra şi oase izolate de la alţi indivizi printre acestea. Pandantivul-căldăruşă şi mărgelele de la Defuncţii 2a şi 2b erau cu circa 20cm mai sus decât vârful de săgeată, care poate fi atribuit Defunctului 2e.

Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr. Complexul nr. 8; S.V; cas. 1; -(15-

20)cm. Defuncţii s-au găsit într-o zonă

concavă a stâncii, pe un strat gros de pământ amestecat cu dolomită sfărâmată, apoi acoperiţi cu aceleaşi materiale(Fig.6/2).

Defunctul 3a a fost depus pe stânga, cu capul la V şi privirea spre N, cu mâna

Sex: indeterminable. Dead 2e: underjaw fragments and a

right molar: Rite: inhumation. Age: 30-35 years. Sex: male. Inventory: under Dead 2a, one

found the tip of an arrow (L=26mm, D. tube=5mm; MCC-Inv. A4659), made of bronze, with three edges and an orifice for affixing the wooden handle, with the edges sharp, well made and well preserved; it probably belonged to this dead.

Dead 2f: five teeth on the upper cheekbone:

Rite: inhumation. Age: about 5 years. Sex: indeterminable. Meat offering? One found animal

bones in the area of the dead, including fragments from a sheep jawbone and from a large animal.

One interesting aspect is the large number of individuals (6), three of which were laid down whole, all under two years of age, and from the rest, we only have isolated bones, cranial or post-cranial, and the different ages. We might be dealing with successive depositing of the dead, accompanied by removing bones from the previous dead, which might account for the situation with the human bones: whole skeletons on top and isolated bones from other individuals among them. The bucket-pendant and the beads from Dead 2a and 2b were about 20cm above the arrow tip, which may be attributed to Dead 2e.

Dating: 1st c. BC-1st c. AD. Complex no. 8; S.V.; cass. 1; -(15-

20)cm. The dead were found in a concave

area of the stone, on a thick layer of soil, mixed with broken dolomite, then covered with the same materials (Fig. 6/2).

Dead 3a was put on the left side, head to the W and looking to the N, right

21

dreaptă pe corp, picioarele uşor îndoite de la genunchi şi tălpile duse spre spate (Fig. 30/3).

Ritul: înhumare. Vârsta: nou-născut. Sexul: masculin. Defunctul 3b: două fragmente de

diafiză de la un femur. Ritul: înhumare. Vârsta: circa 14 ani. Sexul: indeterminabil. Inventar: vârf de săgeată din bronz

(L=30mm, D. tub=5-6mm; MCC-Inv. A4667), cu partea activă în forma frunzei de salcie, nervură mediană, peduncul cilindric, orificiu oval de fixare; are urme de utilizare (Fig. 34/6). Întrucât piesa a fost găsită sub Defunctul 3a, ea poate fi atribuită, mai degrabă, lui 3b, dacă avem în vedere vârsta acestuia.


Complexul nr. 9; S.V, cas. 1;-(30-45)cm.

Defunctul s-a găsit într-o cuvetă adâncă, pe un strat de pământ şi dolomită spartă, relativ subţire şi inegal ca grosime, acoperit cu aceleaşi materiale (Fig. 6/5).

Defunctul 4 a fost depus pe dreapta, cu capul spre E şi privirea spre N, cu genunchii ridicaţi aproape la orizontală (Fig. 30/4).

Ritul: înhumare. Vârsta: 6 luni. Sexul: masculin. Inventar: mărgică bitronconică din

os (Î=9mm, D=11mm; MCC-Inv. A4652), cu orificiu cilindric, încrustată cu trei „ochi” din sticlă de culoare gălbuie, între care se află linii incizate (Fig. 34/7).

Ofrandă de carne (?): oase de animale la spatele defunctului.

Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr. Complexul nr. 10; S.V, cas. 1; -(25-

35)cm. Defuncţii s-au găsit într-o cuvetă

hand on the body, knees slightly bent and the soles pulled towards the back (Fig.30/3).

Rite: inhumation. Age: newborn. Sex: male. Dead 3b: two dyaphysis fragments

from a femur. Rite: inhumation. Age: about 14 years. Sex: indeterminable. Inventory: bronze arrowhead

(L=30mm, tube D=5-6mm; MCC-Inv. A4667), with the active part shaped like a willow’s leaf, median nervure, cylindrical peduncle, oval orifice for affixing; it shows signs of wear (Fig. 34/6). The item was found under Dead 3a, but it is more likely it can be attributed to 3b, given his or her age.

Dating: 1st c. BC-1st c. AD.

Complex no. 9; S.V, cass. 1;-(30-45)cm.

The dead was in a deep nook, on a layer of soil and broken dolomite, rather thin and uneven in thickness, then covered with the same materials (Fig. 6/5).

Dead 4 was put on the right side, head to the E and looking to the N, the knees lifted close to the horizontal (Fig. 30/4).

Rite: inhumation. Age: 6 months. Sex: male. Inventory: bi-truncated bone bead

(H=9mm, D=11mm, MCC-Inv. A4652, with a cylindrical orifice, encrusted with three “eyes” made of yellowish glass, with incised lines in between (Fig. 34/7).

Meat offering (?): animal bones behind the dead.

Dating: 1st c. BC-1st c. AD. Complex no. 10; S.V, cass. 1; -(25-

35)cm. The dead were found in a deep

22

adâncă, pe un strat subţire de pământ amestecat cu dolomită sfărâmată, apoi acoperiţi cu aceleaşi materiale; în jur erau câteva bucăţi mari de dolomită spartă (Fig. 7/1-2).

Defunctul 5a a fost depus în decubit dorsal, întins, cu capul spre S, cu mâinile îndoite de la coate, aproape în unghi drept, cu palmele aşezate pe abdomen, picioarele întinse, dar apropiate la tălpi (Fig.7/1-2; 30/6).

Ritul: înhumare. Vârsta: 2 luni. Sexul: indeterminabil. Inventar: pandantiv din melc de

formă conică (L=18mm, D=10mm; MCC-Inv. A4689), de culoare alburie, cu orificiu cilindric şi cu urme de finisare (Fig. 34/8).

Defunctul 5b: fragment de parietal şi arc vertebral.

Ritul: înhumare. Vârsta: sub 4 ani Sexul: indeterminabil. Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr. Complexul nr. 11; S.V, cas. 1; -(15-

25)cm. Defuncţii s-au găsit într-o cuvetă

mică, dar adâncă, pe un strat subţire de pământ amestecat cu dolomită sfărâmată, apoi acoperiţi cu aceleaşi materiale; în jur erau câteva blocuri mari de dolomită.

Defunctul 6a a fost aşezat pe dreapta, puternic chircit, cu capul spre E, privirea spre N, cu mâna stângă îndoită şi palma pusă pe abdomen, picioarele puternic chircite, genunchii ridicaţi până la abdomen, cu tălpile duse spre spate; craniul a suferit, ulterior, distrugeri (Fig. 30/5).

Ritul: înhumare. Vârsta: 1 lună. Sexul: masculin. Inventar: un os de animal perforat,

probabil folosit ca amuletă-pandantiv (Fig. 51/3).

Defunctul 6b: fragmente craniene,

nook, on a thin layer of soil mixed with broken dolomite, then covered with the same materials. One found a few large pieces of broken dolomite close by (Fig. 7/1-2)

Dead 5a was laid down on his back, stretched, head towards the S, elbows bent, almost at a right angle, palms on the stomach, legs stretched, but feet close to one another (Fig. 7/1-2; 30/6).

Rite: inhumation. Age: 2 months. Sex: indeterminable. Inventory: pendant made of conical

snail shell (L=18mm, D=10mm, MCC-Inv. A4689), whitish, with a cylindrical orifice and traces of finishing (Fig. 34/8).

Dead 5b: fragment from the parietal bone and a vertebrae arc.

Rite: inhumation. Age: under 4 years. Sex: indeterminable. Dating: 1st c. BC-1st c. AD. Complex no. 11; S.V, cass. 1; -(15-

25)cm. The dead were found in a small, but

deep nook, on a thin layer of soil mixed with broken dolomite, covered with the same material; a few large blocks of dolomite were present close by the dead.

Dead 6a was laid down on the right side, very crouched, head towards the E, looking towards the N, the left hand bent and the palm on the stomach, the legs strongly crouched, the knees lifted all the way up to the stomach, the soles towards the back; the skull suffered ulterior damage (Fig. 30/5).

Rite: inhumation. Age: 1 month. Sex: male. Inventory: a perforated animal

bone, probably used as a pendant-amulet (Fig. 51/3).

Dead 6b: skull fragments, vertebrae

23

arcuri vertebrale, fragment de diafiză de tibie şi falange găsite deasupra genunchilor Defunctului 6a.

Ritul: înhumare. Vârsta: sub 4 ani. Sexul: indeterminabil. Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr. Complexul nr. 12; S.V, cas. 2; -(35-

40)cm. Defunctul şi inventarul au fost găsiţi la adâncimea de 0,32-0,35m, pe o zonă relativ plată a stâncii, pe un strat subţire de pământ şi dolomită spartă; oasele, răspândite pe o suprafaţă de 0,35-0,40m, erau protejate de o amenajare circulară de bolovani de dolomită şi acoperite, apoi, tot cu pământ şi dolomită spartă. Inventarul s-a găsit în diverse zone ale amenajării: vârful de lance era la vest de oasele incinerate, cu vârful spre SSV, sub el aflându-se cuţitul curb de luptă; piesele din metal, os şi sticlă erau peste ori printre oasele incinerate; fragmentele de fructieră se aflau deasupra defunctului, peste un strat de pământ, gros de 4-5cm (Fig. 7/5; 31/1). Defunctul 7. Oasele incinerate recuperate provin din toate părţile corpului; s-a constatat că vertebrele sunt puţin atinse de foc, deci individul n-a fost incinerat în decubit dorsal.

Ritul: incinerare. Vârsta: 21-22 ani. Sexul: masculin. Inventar: a) vârf de lance din fier (L=310mm, L.vârf=200mm, D. orificiu =23mm; MCC-Inv. A4734), cu tub lung, uşor tronconic, cu vârful în forma frunzei de salcie şi nervură mediană (Fig. 14/13; 34/9), b) cuţit din fier/pumnal (L=134mm; MCC-Inv. A4686), cu lama curbată şi canal de scurgere aproape de muchie, triunghiulară în secţiune, mâner scurt, rectangular în secţiune, cu orificiu şi nit de prindere (Fig. 35/8), c) verigă din bronz, rotundă (D=20x19mm; MCC-Inv. A4653), cu profil rombic (Fig. 35/2), d) verigă din bronz,

arcs, a shinbone dyaphisis fragment and phalange found above the knees of Dead 6a.

Rite: inhumation. Age: under 4 years. Sex: indeterminable. Dating: 1st c. BC-1st c. AD Complex no. 12; S.V, cass. 2; -(35-

40)cm. The dead and the inventory were

found at the depth of 0.32-0.35m, on an area of the stone that was relatively flat, on a thin layer of soil and broken dolomite; the bones, spread on a surface of 0.35-0.40m, were protected by dolomite blocs arranged in a circle and were covered with soil and broken dolomite. The inventory was found in various areas of the fitting out: the spearhead was west of the cremated bones the, oriented SSW, while the curved battle knife was under it; the metal, bone and glass items were on top of or among the cremated bones; the fruit bowl fragments were above the dead, on a layer of soil 4-5 cm thick (Fig. 7/5; 31/1)

Dead 7. The recovered cremated bones are from all of the body parts; one noticed that the vertebrae are less touched by the fire, which means the dead was not cremated lying on his back.

Rite: cremation. Age: 21-22 years. Sex: male. Inventory: a) iron spearhead

(L=310mm, L. tip=200mm, D. orifice= 23mm; MCC-Inv. A4734), with a long, slightly truncated body, the tip shaped like a willow’s leaf and a median nervure (Fig. 14/13; 34/9), b) iron knife/dagger (L=134mm; MCC-Inv. A4686) with curved blade and gush channel near the edge, triangular in section, short handle, rectangular in section, with an orifice and a bolt for affixing (Fig. 35/8), c) round bronze chain link (D=20x19mmm, MCC-Inv. A4653), rhombic profile (Fig. 35/2),

24

rotundă (D=20mm; MCC-Inv. A4675), cu defecte de turnare, ovală în secţiune (Fig. 35/3), e) mărgică (D=17mm, Î=12mm; MCC-Inv. A4673) din sticlă alburie, cu orificiu cilindric, vopsită cu albastru şi decor în „coaste” (Fig. 13/15; 35/1), f) mâner/tub din os (L=70mm, D=10mm, d=8mm; MCC-Inv. A4683), cilindric, cu orificiu în interior, decorat cu motive formate din două cercuri concentrice cu punct în mijloc, realizate prin incizie, probabil trecut prin foc (Fig. 14/6; 35/7), g) fragment dintr-un mâner/tub similar, ca material, formă şi decor, dar cu diametrul mai mare (Fig. 35/6), g) piesă fragmentară din fier, probabil limbă de curea (L=43mm; MCC-Inv. A4663), cu profil rotund şi rectangular (Fig. 35/5), h) piesă fragmentară din fier, probabil limbă de curea (L=49mm; MCC-Inv. A4655), cu profil rotund şi oval (Fig. 35/4), i) cupă de fructieră (D=230mm), din argilă semifină, modelată cu mâna, arsă reducător, culoare cenuşie (Fig. 34/10), j). cupă de fructieră (D=300mm), din argilă semifină, modelată cu mâna, arsă reducător, culoare cenuşie (Fig. 34/11). Este de evidenţiat varietatea pieselor, ca tipuri, materiale şi utilizare, dar care indică inventarul unui războinic.

Ofrandă (?): oase de mamifere arse,

între care un molar de ovicaprin. Datare: 125-51 a. Chr. Complexul nr. 13; S.V, cas. 3, c.5-

7;-(20-30)cm. Defunctul, aflat într-o cuvetă superficială, aşezat pe un strat gros de bolovani de dolomită şi pământ, a fost acoperit cu aceleaşi materiale (Fig. 7/3).

Defunctul 8 era într-o împrejmuire de bolovani masivi de calcar dolomitic, în decubit dorsal, întins, cu capul spre V, privirea spre N; partea inferioară a scheletului era bulversată (Fig. 31/2). În

d) round bronze chain link (D=20mm; MCC-Inv. A4675), with defects from when the metal was cast, oval in section (Fig. 35/3), e) bead (D=17mm, H=12mm; MCC-Inv. A4673), made of whitish glass, with a cylindrical orifice, painted blue and with “ribbed” decorations (Fig13/15; 35/1), f) bone handle/tube (L=70mm, D=10mm, d=8mm, MCC-Inv. A4683), cylindrical, with an orifice on the inside, decorated with motives consisting of two concentric circles with a dot in the middle, made by incisions, probably passed through fire (Fig. 14/6; 35/7), g) fragment from a tube/handle similar, in terms of material, shape and decoration, but with a larger diameter (Fig. 35/6), g) fragmentary iron item, probably a buckle tongue (L=43mm; MCC-Inv. A4663), with a round and rectangular profile (Fig. 35/5), h) fragmentary iron item, probably a buckle tongue (L=49mm, MCC-Inv. A4655), with a round and oval profile (Fig. 35/4), i) a fruit bowl’s cup (D=230mm), made of semi-fine clay, hand-modeled, put through reducing burn, gray in color (Fig. 34/10), j) fruit bowl’s cup (D=300mm), made of semi-fine clay, hand-modeled, put through reducing burn, gray in color (Fig. 34/11). One intersting aspect is the variety of the items - types, materials and uses - but suggesting a warrior’s inventory.

Offering (?): burnt mammal bones, including the molar of a goat or sheep.

Dating: 125-51 BC. Complex no. 13; S.V, cass.3, c.5-

7; -(20-30)cm. The dead, in a shallow nook, put on

a thick layer of soil and dolomite rocks, was covered with the same materials (Fig. 7/3).

Dead 8 was in an area surrounded with massive blocks of dolomite limestone, put on his back, laid down, head to the W, looking to the N; the lower part of the skeleton was displaced (Fig. 31/2). Close

25

zona craniului şi a gâtului s-au găsit medalionul şi două mărgele, fibula şi mărgica tubulară erau în zona sternului, iar pandantivul-căldăruşă între coaste.

Ritul: înhumare.

Vârsta: 6 luni. Sexul: indeterminabil. Inventar: a) fibulă din bronz puternic

profilată (L=33mm, l. resort=23mm; MCC-Inv. A4688), prevăzută cu un nod pe arc, piciorul terminat într-un buton bitronconic, resort bilateral din opt şi nouă spire, coardă exterioară prevăzută cu cârlig, port-agrafă trapezoidală, acul întreg (Fig. 36/6); Rustoiu 1997, p. 53, fig. 61/1-17; 62/1-3, 5-8, 14-20 (tipul 20a); b) pandantiv-efigie din placă de argint aurit, de formă ovală, cu tortiţă de prindere şi o prelungire scurtă la bază (D=14x12mm; MCC-Inv. A4668), pe care s-a ştanţat în relief un cap uman, cu păr buclat şi chelie, înconjurat de motive incizate în formă de „S” (Fig. 13/9; 36/1), c) pandantiv-căldăruşă din fier (Î=15mm, D=13x12mm; MCC-Inv. A4685), cilindric, cu pereţii groşi şi baza plată, puternic oxidat; toarta lipseşte (Fig. 36/7), d) mărgică tubulară (L=14mm, D=4mm; MCC-Inv. A4676a), din sticlă alb-gălbuie de calitate inferioară, din corp păstrându-se cinci inele (Fig. 36/2), e) mărgică bitronconică (L=8mm, D=7mm; MCC-Inv. A4676b), din sticlă maronie (Fig. 36/3), f) mărgică din sticlă (L=3mm; D=5mm; MCC-Inv. A4676c), incoloră, faţetată (Fig. 36/4), g) mărgică tronconică (L=4mm, D=5mm; MCC-Inv. A4676d), din sticlă alburie (Fig. 36/5). Sunt de remarcat varietatea şi valoarea pieselor de port depuse la un copil de şase luni.

Datare: 30/40-101/106 p. Chr. Complexul nr. 14; S.V, cas. 3, c. 6;

-(30-40)cm. Defuncţii s-au aflat pe un strat destul

de gros de pământ, acoperiţi cu bolovani de

to the skull and the neck, there was the medallion and two beads, while the fibula and the tubular bead were near the sternum, and the bucket-pendant was between the ribs.

Rite: inhumation. Age: 6 months. Sex: indeterminable. Inventory: a) strongly profiled

bronze fibula (L=33mm, l. spring =23mm; MCC-Inv. A4688), with a knob on the bow, the foot finished with a bitruncated button, bilateral spring made of eight and nine spires, outside chord with a hook, trapezoidal cath-plate, the pin in one piece (Fig. 36/6); Rustoiu 1997, p. 53, 61/1-17; 62/1-3, 5-8, 14-20 (type 20a); b) effigy-pendant made of gilded silver sheet, oval in shape, with affixing handle and a short extension at the bottom (D=14x12mm; MCC-Inv. A4668), with a stamped human head on it, with curls and balding, surrounded by S-shaped incised motifs (Fig. 13/9; 36/1), c) iron pendant-bucket (H=15mm, D=13x12mm; MCC-Inv. A4685), cylindrical, thick walls and a flat base, very oxidized; the handle is missing (Fig. 36/7), d) tubular bead (L=14mm, D=4mm; MCC-Inv. A4676a), made of lower-quality white-yellowish glass; only five rings were preserved from the body (Fig. 36/2), e) bitruncated bead (L=8mm, D=7mm; MCC-Inv. A4676b), made of brownish glass (Fig. 36/3), f) glass bead (L=3mm D=5mm; MCC-Inv. A4676c), colorless, faceted (Fig. 36/4), g) truncated bead (L=4mm, D=5mm, MCC-Inv. A4676d), made of whitish glass (Fig. 36/5). It is interesting that such varied and valuable attire items would be deposited together with a six month-old baby.

Dating: 30/40-101/106 AD. Complex no.14; S.V, cass.3, c.6; -

(30-40cm)cm. The dead were on a rather thick

layer of soil, covered with more soil and

26

dolomită şi pământ. Defunctul 9a a fost aşezat în decubit

dorsal, întins, cu capul spre S, privirea uşor întoarsă spre E, mâna dreaptă pe lângă corp; scheletul era puternic degradat, astfel că nu se pot preciza alte detalii; între craniu şi corp era o verigă (Fig. 31/3).

Ritul: înhumare. Vârsta: nou-născut. Sexul: masculin. Inventar: verigă din bronz

(D=21mm; MCC-Inv. A4669), ovală în secţiune (Fig. 36/8).

Defunctul 9b: un molar. Ritul: înhumare. Vârsta: 5-6 ani. Sexul: indeterminabil. Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr. Complexul nr. 15; S.V, cas. 3, c. 6;

-(40-50)cm. Defunctul s-a aflat într-o mică

cuvetă, direct pe stânca nativă, acoperit cu bolovani de dolomită şi pământ (Fig. 8/1). Întrucât osemintele au fost pierdute nu se mai poate preciza dacă a fost unul sau mai mulţi indivizi în depunere.

Defunctul 10 a fost aşezat în decubit dorsal, probabil întins, orientat sud-nord; lipseşte capul iar o parte din oasele scheletului nu se mai aflau în ordine anatomică; în zona coastelor s-a găsit o piesă de bronz (Fig. 31/4).

Ritul: înhumare. Vârsta: 0-7ani (apreciată empiric, pe

baza mărimii scheletului). Inventar: instrument din bronz

(L=90mm, D=2-4mm; MCC-Inv. A4670), cu profil rectangular, cu un capăt subţire şi ascuţit iar celălalt plat şi ascuţit, ca la dăltiţă; probabil un instrument chirurgical ori de bijutier (Fig. 36/9).


Complexul nr. 16; S.V, cas. 3, c. 2; -(40-50)cm. Depunerea s-a aflat într-o cuvetă

dolomite rocks. Dead 9a was laid down on his back,

stretched, head to the S, looking slightly to the E, right hand next to the body; the skeleton was heavily decayed, so no further details are available; there was a chain link between the skull and the body (Fig. 31/3).

Rite: inhumation. Age: newborn. Sex: male. Inventory: bronze chain link

(D=21mm; MCC-Inv. A4669), oval in section (Fig. 36/8)

Dead 9b: one molar. Rite: inhumation. Age: 5-6 years. Sex: indeterminable. Dating: 1st c. BC-1st c. AD. Complex no. 15; S.V, cass.3, c.6; -

(40-50)cm. The dead was in a small nook,

directly on the rock, covered with soil and dolomite rocks (Fig. 8/1). Since the bones were lost, one cannot tell whether we are dealing with one or more individuals in this deposit.

Dead 10 was on his back, probably stretched, oriented S-N. There is no skull and some bones were not in anatomical order; a bronze item was found close to the ribs (Fig. 31/4).

Rite: inhumation. Age: 0-7 years (an empirical

estimate, based on the size of the skeleton). Inventory: a bronze instrument

(L=90mm, D=2-4mm; MCC-Inv. A4670), with a rectangular profile, one end thin and sharp and the other flat and sharp, like a chisel; probably a surgical instrument or a jewel-maker’s tool (Fig. 36/9).

Dating: 1st c. BC-1st c. AD Complex no. 16; S.V, cass.3, c.2; -

(40-50)cm. The deposit was in a deep nook,

27

adâncă, cu laturile de N şi E aproape verticale, pe un strat subţire de pământ şi stâncă sfărâmată, ea fiind acoperită cu aceleaşi materiale, bolovani mai mari fiind în zona bazinului (Fig. 7/4).

Defunctul 11a. Defunctul era aşezat în decubit dorsal, cu capul spre V şi faţa uşor întoarsă spre S; mâinile erau îndoite de la coate şi palmele puse în zona sternului, iar picioarele îndoite şi căzute spre stânga; fibula s-a găsit în zona gâtului, acul în zona bazinului, iar piesa din fier era în partea inferioară a cutiei toracice (Fig. 31/5).

Ritul: înhumare. Vârsta: 12-18 luni. Sexul: masculin. Inventar: a) fibulă din bronz puternic

profilată (L=25mm; l.resort=14mm; MCC-Inv. A4666), cu două noduri pe arc, piciorul terminat cu o proeminenţă bitronconică, resort bilateral din opt spire (4+4), coardă exterioară cu cârlig, port-agrafă trapezoidală, acul întreg (Fig. 13/7; 36/11); Rustoiu 1997, p. 53, fig. 61/1-17; 62/1-3, 5-8, 14-20 (tipul 20a); b) ac de cusut din fier, fragmentar (L=22mm; MCC-Inv. A4677), cu profilul şi orificiul rectangular (Fig. 36/10), c) piesă din fier (L=80mm; MCC-Inv. A4656), puternic corodată, torsionată la un capăt, cu utilizare incertă (Fig. 36/12).

Datare: 30/40 -101/106 p. Chr. Defunctul 11b: un premolar 1

inferior. Ritul: înhumare. Vârsta: 30-35 ani. Sexul: indeterminabil. Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr.

Complexul nr. 17; S.V, cas. 3, c. 6; -60cm. Defuncţii au fost depuşi într-o cuvetă, pe stânca nativă, acoperiţi cu bolovani de dolomită.

Defunctul 12a a fost depus în decubit dorsal, cu capul spre NV; scheletul era puternic degradat, astfel că nu se pot

with the N and E sides almost vertical, on a thin layer of soil and broken rock and covered with the same materials. There were larger rocks near the pelvis (Fig. 7/4).

Dead 11a. The dead was on his

back, head to the W and face slightly to the S; elbows were bent and palms were close to the sternum, while the legs were bent and fallen over to the left; the fibula was found close to the neck, the pin was close to the pelvis, and the iron item was close to the bottom of the rib cage (Fig. 31/5).

Rite: inhumation. Age: 12-18 months. Sex: male. Inventory: a) strongly profiled

bronze fibula (L=25mm; l.spring=14mm; MCC-Inv. A4666, with two knots on the bow, the foot finished with a bitruncated protuberance, bilateral spring made of 8 spires (4+4), outside chord with a hook, trapezoidal cathplate, pin in one piece (Fig. 13/7; 36/11); Rustoiu 1997, p. 53, fig. 61/1-17; 62/1-3, 5-8, 14-20 (type 20a); b) a fragmentary iron sowing needle (L=22mm, MCC-Inv. A4677), with rectangular profile and orifice (Fig. 36/10), c) iron item (L=80mm; MCC-Inv. A4656), very corroded, warped at one end, of unclear use (Fig. 36/12).

Dating: 30/40-101/106 AD. Dead 11b: lower premolar 1. Rite: inhumation. Age: 30-35 years. Sex: indeterminable. Dating: 1st c. BC-1st c. AD. Complex no.17; S.V, cass.3, c. 6; -

60cm. The dead, more than one, were

deposited in a nook, on the native rock, covered with dolomite rocks.

Dead 12a was on his back, head to the NW; the skeleton was very degraded, so no further details can be made out (Fig.

28

preciza alte detalii (Fig. 31/6); fibula era în zona pieptului, iar inelul fragmentar între coaste.

Ritul: înhumare. Vârsta: o lună. Sexul: masculin. Inventar: a) fibulă din bronz puternic

profilată (L=28mm, l. resort=23mm; MCC-Inv. A4687), cu două noduri pe arc, piciorul terminat cu o proeminenţă bitronconică, resort bilateral din 16 spire (8+8), cârlig de prindere, port-agrafă trapezoidală cu un orificiu, acul întreg (Fig. 13/6; 36/14); Rustoiu 1997, p. 53, fig. 61/1-17; 62/1-3, 5-8, 14-20 (tipul 20a), b) inel fragmentar (D=25mm, l=6mm; MCC.-Inv. A4678), din tablă de bronz, semicirculară în secţiune (Fig. 36/13).

Datare: 30/40-101/106 p. Chr.

Defunctul 12b: lipseşte capul şi partea superioară a corpului, păstrându-se doar o parte din omoplat şi din oasele picioarelor.

Ritul: înhumare. Vârsta: maxim 3 luni. Sexul: indeterminabil. Defunctul 12c: oase de la picioare. Ritul: înhumare.

Vârsta: 6 luni. Sexul: indeterminabil

Defunctul 12d: cele două humeruse. Ritul: înhumare. Vârsta: 6 luni. Sexul: indeterminabil.

Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr. Complexul nr. 18; S.V, cas. 2, c.

10; -(15-20)cm. Defuncţii, unul incinerat şi altul înhumat, au fost descoperiţi într-o cuvetă din stâncă, mărginită de bolovani de dolomită, pe un strat de pământ cu dolomită sfărâmată, acoperiţi cu aceleaşi materiale (Fig. 7/6). Deasupra oaselor incinerate s-au găsit şi câteva oase umane nearse. Fragmentul de colan din fier s-a găsit între oasele

31/6); the fibula was close to the chest, and the fragmentary ring was among the ribs.

Rite: inhumation. Age: 1 month. Sex: male. Inventory: a) strongly profiled

bronze fibula (L=28mm, l.spring=23mm; MCC-Inv. A4687), with two knots on the bow, the leg finished with a bitruncated protuberance, bilateral spring made of 16 spires (8+8), affixing hook, trapezoidal cathplate with an orifice, the pin in one piece (Fig. 13/6; 36/14); Rustoiu 1997, p. 53, fig. 61/1-17; 62/1-3, 5-8, 14-20 (type 20a), b) fragmentary ring (D=25mm, l=6mm, MCC-Inv. A4678), made of bronze sheeting, semicircular in section (Fig. 36/13)

Dating: 30/40-101/106 AD. Dead 12b: both the head and upper

part of the body are missing, because only some of the shoulder blade and leg bones are preserved.

Rite: inhumation. Age: max. 3 months. Sex: indeterminable. Dead 12c: a few bone legs. Rite: inhumation. Age: 6 months. Sex: indeterminable. Dead 12d: the two humerus: Rite: inhumation. Age: 6 months. Sex: indeterminable. Dating: 1st c. BC-1st c. AD. Complex no. 18; S.V, cass.2, c.10;

-(15-20)cm. The dead, one cremated and the

other inhumed, were discovered in a nook in the stone, bordered by dolomite rocks, on a layer of soil mixed with broken dolomite, covered with the same materials (Fig. 7/6). On top of the cremated bones, one also found a few non-burned human bones. The fragment from the iron necklace

29

incinerate, iar fibula din bronz, deasupra. Dacă avem în vedere situaţia topografică a osemintelor umane şi a pieselor, ca şi datarea lor diferită, putem aprecia că fragmentul de colan a aparţinut maturului incinerat, iar fibula nou-născutului. Deşi nu s-au observat urme evidente ale unei noi intervenţii în cuvetă, datorită structurii dolomitei sfărâmate, pe baza observaţiilor menţionate putem aprecia este vorba de două depuneri succesive: oasele copilului au fost depuse (întâmplător? intenţionat?) în cuveta în care erau osemintele individului incinerat.

Defunctul 13a. S-au recuperat relativ puţine oase arse, dar din toate părţile corpului.

Ritul: incinerare. Vârsta: adult. Sexul: indeterminabil. Inventar: brăţară fragmentară

(D=83mm; MCC-Inv. A4662), din bară rigidă de fier, rotundă în secţiune, cu o cavitate (L=13mm) (Fig. 37/2); este un tip de piesă caracteristic sec. II-I a. Chr., cu analogii îndeosebi în zona scordiscilor.

Datare: 125-51 a. Chr. Defunctul 13b: fragmente de

parietal, bază craniană şi din humerusul drept.

Ritul: înhumare. Vârsta: nou născut. Sexul: indeterminabil. Inventar: fibulă din bronz profilată

(L=41mm, L. resort= 14mm; MCC-Inv. A4664), cu un nod pe arc şi decorată prin trei inele în relief, cu piciorul terminat într-un mic buton, aproape sferic, cu resort bilateral din şapte spire (4+3), coardă exterioară, susţinută de cârlig, port-agrafa masivă, trapezoidală, acul întreg (Fig. 13/4; 37/1). Rustoiu 1997, p. 52, fig. 58, 59/1-5 (tipul 19c).

Ofrandă (?): molar de porc. Datare: 50-101/106 p. Chr.

belonged to the mature individual that was cremated, while the fibula was for the newborn. Although there were no obvious traces of intervention in the nook, the structure of the broken dolomite leads to believe, based on the aforementioned observations, that we are dealing with two successive deposits: the bones of the child were laid down (for no particular reason? on purpose?), in the nook that held the bones of the cremated individual.

Dead 13a. One found relatively few

burned bones, but from all of the body parts.

Rite: cremation. Age: adult. Sex: indeterminable. Inventory: fragmentary bracelet

(D=83mm; MCC-Inv. A4662), made of a fixed iron bar, round in section, with a cavity (L=13mm) (Fig. 37/2); this type of item is characteristic of the 2nd-1st c. BC, with analogies mostly in the Scordiscian area.

Dating: 125-51 BC. Dead 13b: fragments from the

parietal bone, the skull base and the right humerus.

Rite: inhumation. Age: newborn. Sex: indeterminable. Inventory: profiled bronze fibula

(L=41mm, W.spring=14mm; MCC-Inv. A4664), with a knot on the bow and decorated with three embossed rings, the foot finished in a small button, almost spherical, with a bilateral spring made of seven spires (4+3), external chord, supported by a hook, a massive, trapezoidal cathplate, the pin in one piece (Fig. 13/4; 37/1). Rustoiu 1997, p. 52, fig. 58, 59/1-5 (type 19c).

Offering (?): pig molar. Dating: 50-101/106 AD.

30

Complexul nr. 19; S.V, cas. 2; -28cm Depunerea s-a făcut într-o cuvetă, defunctul fiind aşezat direct pe stâncă dolomitică, puternic alterată, pe latura de nord fiind acoperit cu pământ şi, parţial, de doi bolovani mari de dolomită (Fig. 8/3-4). Întrucât osemintele s-au pierdut nu putem şti dacă în depunere au mai fost şi oase izolate de la alţi indivizi.

Defunctul 14 a fost depus pe dreapta, cu capul spre V, privirea spre S, cu mâna stângă îndoită din cot şi palma pusă pe piept, cu genunchii îndoiţi, uşor ridicaţi; fibulă în apropierea capului (Fig. 33/1).

Ritul: înhumare. Vârsta : 0-7 ani (apreciată empiric,

pe baza mărimii scheletului). Inventar: fibulă din bronz (L=31mm,

l. resort=14mm; MCC-Inv. A4682), cu arcul curbat, lăţit, piciorul rectangular în secţiune, decorat cu incizii la ambele capete, resort bilateral din nouă spire (5+4), cu coardă exterioară, înfăşurată pe picior, port-agrafa trapezoidală, decorată cu incizii verticale şi oblice (Fig. 13/3; 37/3). Rustoiu 1997, p. 92, fig. 58, 59/1-5 (tipul 19c, variantă).

Datare: 50-101/106 p. Chr.

Complexul nr. 26; S10; -23cm Defuncţii erau depuşi într-o cuvetă

din stâncă, pe o lentilă subţire de pământ de culoare brun-cenuşie, cu o grosime de cca. 2cm, care suprapunea stânca nativă, care formează aici o pantă puţin accentuată spre est (Fig. 8/2).

Defuncta 15a, orientată NNE-SSV, aşezată în pantă, pe lângă o ridicătură de stâncă, a fost depusă pe stânga, cu faţa spre E, cu picioarele paralele, dar îndoite de la genunchi, cu mâinile îndoite de la cot şi cu palmele aşezate pe bazin; părţile terminale ale oaselor picioarelor par a fi deranjate (dislocate?) din vechime (Fig. 33/2); fibula

Complex no. 19; S.V, cass. 2; -28cm The deposit was made in a nook, the dead was laid directly on the dolomite rock, which was strongly altered, covered with soil and, partially, with two large rocks of dolomite, on the northern side (Fig. 8/3-4). Since the bones were lost, we cannot know whether isolated bones from other individuals were also in the deposit. Dead 14 was laid down on the right side, head towards the W, looking towards the S, the left elbow bent and the palm on the chest, the knees also bent and slightly lifted; there was a fibula close to the head (Fig. 33/1).

Rite: inhumation Age: 0-7 years (an empirical

estimate, based on the size of the skeleton). Inventory: bronze fibula (L=31mm,

W.spring=14mm; MCC-Inv. A4682), the bow curved, widened, the foot rectangular in section, decorated with incisions at both ends, the bilateral spring consisting of nine spires (5+4), with an external chord, wrapped around the foot, trapezoidal cathplate, decorated with vertical and oblique incisions (Fig. 13/3; 37/3) Rustoiu 1997, p. 92, fig. 58, 59/1-5 (type 19c, variant).

Dating: 50-101/106 AD. Complex no. 26; S10; -23cm The dead were laid down in a nook

in the rock, on a thin layer of brown-gray soil, about 2cm thick, spread on the native rock, forming a plane slightly slanted towards the east (Fig. 8/2).

Dead 15a, oriented NNE-SSW, laid

down slanted, next to a bump in the rock, was deposited on the left side, facing E, legs parallel, but knees bent, elbows bent and palms on the pelvis; the end parts of the bones from the legs seem to have been disturbed (dislocated?) in ancient times (Fig. 33/2); the bronze fibula was under the

31

din bronz era sub clavicula umărului stâng. Ritul: înhumare. Vârsta: 5 ani. Sexul: feminin. Inventar: a) fibulă din bronz puternic

profilată (L=38mm; l. resort=22mm; MCC-Inv. A4771), cu un nod pe arc, dublat de un inel în relief, piciorul terminat într-un buton bitronconic, resort bilateral din 12 spire (6+6), coardă exterioară, cârlig de prindere, port-agrafă trapezoidală, acul întreg (Fig. 13/2; 37/4); Rustoiu 1997, p. 52, fig. 58, 59/1-5 (tipul 19c).

Datare: 50-101/106 p. Chr. Defunctul 15b: o porţiune de

claviculă dreapta şi un capăt de la stern. Ritul: înhumare. Vârsta: nou-născut. Sexul: indeterminabil. Defunctul 15c: dinţi. Ritul: înhumare. Vârsta: adult. Sexul: indeterminabil. Inventar găsit tot în zona defuncţilor:

a) fragment dintr-o fibulă din argint cu noduri (L=26mm; MCC-Inv. A4790), cu piciorul întors pe sub arc, tip specific sfârşitului sec. II - primei jumătăţi a sec. I a. Chr. (Fig. 37/5), b) fragment dintr-o piesă de fier (MCC-Inv. A4787), cu un capăt circular şi nit (Fig. 37/7), d) fragment dintr-o piesă de fier (MCC-Inv. A4795), probabil o verigă spiralică (Fig. 37/6).

Fibula fragmentară din argint a ajuns aici fie întâmplător, fie a aparţinut unuia din ceilalţi defuncţi (15b ori 15c), dar atunci acesta a fost depus cu cel puţin un secol mai înainte de 15a.


Complexul nr. 30; S13;–(25-32)cm. Defuncţii au fost găsiţi într-o cuvetă

din stâncă, marcată de blocuri mari de dolomită, pe un strat de pământ cenuşiu, granulos, amestecat cu piatră, aflat între – (0,22- 0,32)m, deasupra lor fiind alte blocuri

left collarbone. Rite: inhumation. Age: 5 years. Sex: female. Inventory: a) strongly profiled

bronze fibula (L=38mm; W.spring=22mm; MCC-Inv. A4771), with a knot on the bow, doubled by an embossed ring, the foot ending in a bi-truncated button, bilateral spring consisting of 12 spires (6+6), external chord, affixing hook, trapezoidal cathplate, the pin in one piece (Fig. 13/2; 37/4); Rustoiu 1997, p. 52, fig. 58, 59/1-5 (type 19c).

Dating: 50-101/106 AD. Dead 15b: a part of the right

collarbone and one end of the sternum. Rite: inhumation. Age: newborn. Sex: indeterminable. Dead 15c: teeth Rite: inhumation. Age: adult. Sex: indeterminable. Inventory also found in the area of

the dead: a) fragment from a silver fibula with knots (L=26mm; MCC-Inv. A4790), with the returned foot, characteristic of the end of the 2nd c. – first half of 1st c. BC (Fig. 37/5), b) fragment from an iron item (MCC-Inv. A4787), with one end circular and a bolt (Fig. 37/7), d) fragment from an iron item (MCC-Inv. A4795), probably a spiral-like chain link (Fig. 37/6)

The fragmentary silver fibula either got here by accident or it belonged to one of the other dead (15b or 15c), but then this one must have been deposited at least one century before 15a.

Dating: 1st c. BC-1st c. AD. Complex no. 30; S13; -(25-32)cm. The dead were discovered in a nook

in the rock, marked with large blocks of dolomite, put on a layer of grey, grainy soil that was mixed with rock, ranging between –0.22 and -0.32m, with more large blocks

32

mari de piatră, acoperiţi tot cu pământ şi bolovani de dolomită (Fig. 9/3-4). Majoritatea oaselor incinerate (M16a) se aflau spre baza depunerii, iar M16b a fost depus ultimul.

Defunctul 16a. S-au recuperat puţine oase incinerate, dar din diverse părţi ale corpului.

Ritul: incinerare. Vârsta: adult. Sexul: indeterminabil. Datare: 125-51 a. Chr.? Defunctul 16b a fost depus pe

dreapta, orientat NNV-SSE, cu privirea spre V, picioarele fiind puţin îndoite; oasele bazinului şi ale mâinii drepte sunt extrem de prost păstrate; în schimb, o parte dintre coaste şi femure s-au conservat relative bine; la baza părţii stângi a mandibulei s-a găsit un pandantiv-căldăruşă (Fig. 33/3).

Ritul: înhumare. Vârsta: circa 6 luni. Sexul: indeterminabil.

Inventar: pandantiv-căldăruşă (Î.totală=16mm; D=10mm; MCC-Inv.A4784) din foaie de bronz, de formă cilindrică, cu baza plată şi toartă, cu decor incizat în zigzag (Fig. 37/9). Remarcăm prezenţa unui adult incinerat şi a unui copil înhumat de 6 luni.

Ofrandă (?): câteva oase de oaie Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr. Complexul nr. 33; S15; –28cm.

Pentru acesta depunere, aflată la adâncimea 0,22-0,28m, s-a putut observa alveolarea practicată în strat, în depunerea culturii Basarabi, de culoare cenuşie, umplutura gropii fiind de culoare neagră-cenuşie, cu aspect granulos, totul fiind acoperit cu pământ şi dolomită sfărâmată.

Defuncta 17 a fost depusă în decubit

dorsal, orientată nord-sud, cu capul uşor spre

of rock on top of them, and everything covered with soil and dolomite rocks (Fig. 9/3-4). Most of the cremated bones (M16a) were at the bottom of the deposit, and M16b was the last one deposited.

Dead 16a. Few cremated bones were found, but from various parts of the body.

Rite: inhumation. Age: adult. Sex: indeterminable. Dating: 125-51 BC? Dead 16b was deposited on the

right side, oriented NNW-SSE, looking towards the W, with the legs slightly bent; the bones of the pelvis and right hand are very poorly preserved; on the other hand, some of the ribs and femurs were preserved rather well; at the bottom of the left-hand side of the jawbone, one found a pendant-bucket (Fig. 33/3).

Rite: inhumation. Age: about 6 months. Sex: indeterminable. Inventory: bucket-pendant (total

H.=16mm; D=10mm; MCC-Inv. A4784) made of bronze sheeting, cylindrical in shape, with the bottom flat and a handle, with incised, zigzagging decoration (Fig. 37/9)

One notices the presence of a cremated adult and of an inhumed six month-old child.

Offering (?): a few sheep bones. Dating: 1st c. BC-1st c. AD. Complex no. 33; S15; -28cm. In the case of this deposit, found at

the depth of 0.22m to 0.28m, one was able to observe the indentation performed in the layer, in the deposit of the Basarabi culture, which was grey in color, while the filling of the pit was black-grayish and grainy. Everything was covered with soil and broken dolomite.

Dead 17 was laid down on her back, oriented N-S, looking slightly

33

stânga, cu braţul stâng pe lângă corp; era, parţial, acoperită cu fragmente de calcar dolomitic, cu o oarecare concentrare de pietre în zona capului, a bazinului şi a picioarelor; partea inferioară a corpului a fost puternic deranjată, oasele fiind bulversate; bazinul era uşor adâncit în comparaţie cu restul corpului, iar craniul este spart din cauza tasării solului (Fig. 9/1-2; 33/4); în zona piciorului drept s-a găsit un fragment de brăţară din fier, iar în zona picioarelor existau mici fragmente de lipitură. În dreapta şi stânga defunctului erau pietre mai mari.

Ritul: înhumare. Vârsta: circa 15 ani. Sexul: feminin.

Inventar: fragment de brăţară din bară rigidă de fier (L=42mm; MCC-Inv. A4769), păstrându-se partea ce are o cavitate (Fig. 37/10). Ofrandă (?): câteva oase de mamifer de talie mare şi de porc.

Datare: 125-51 a. Chr.

Complexul nr. 34; S15; -30cm. Zona depunerii era marcată de prezenţa unor blocuri mari de calcar dolomitic, care delimitau suprafaţa cu resturi osteologice şi suprapuneau nivelul cu depuneri Basarabi, osemintele aflându-se pe un strat de pământ, gros de 8-10cm, aşezat pe dolomită fragmentată. Defunctul 18, aflat la -0,30m, s-a identificat ca o aglomerare de oase umane fărâmiţate, arse, concentrate pe o zonă restrânsă, de formă ovală, dintre care s-au recoltat două piese din sticlă puternic arse; nu s-au sesizat resturi de cărbune sau cenuşă în jur (Fig. 33/5).

Ritul: incinerare. Vârsta: adult. Sexul: indeterminabil. Inventar: a) piesă din sticlă

(Î=16mm; MCC-Inv. A4761), puternic arsă şi deformată, de culoare albastră, cu vine

towards the left, the left arm next to the body; it was partially covered with fragments of dolomite limestone, with something of a concentration of stones close to the head, the pelvis and the legs; the lower part of the body was very mixed up, as the bones were dislocated; the pelvis was slightly deeper, compared to the rest of the body, and the skull was broken because of soil sagging (Fig. 9/1-2; 33/4); close to the right leg, one found a fragment from an iron bracelet and there were small slake clay fragments in the leg area. There were larger rocks to the left and right of the dead.

Rite: inhumation. Age: about 15 years. Sex: female. Inventory: fragment from a rigid

iron bracelet (L=42mm; MCC-Inv. A4769), the part that had a cavity is the one that was preserved (Fig. 37/10).

Offering (?): a few bones from a large mammal and a pig.

Dating: 125-51 BC. Complex no. 34; S15; -30cm. The area of the deposit was marked

by the presence of large blocks of dolomite limestone, which delimited the area with oestological remains and were on top of the layer with the Basarabi deposits, as the bones were on a layer of soil 8-10cm thick, placed on broken dolomite.

Dead 18, -0.30m deep, was identified as an agglomeration of broken human bones, burnt, concentrated on a small area, oval in shape, where two pieces or highly burned glass were also found; no traces of char or ashes were found nearby (Fig. 33/5).

Rite: cremation. Age: adult. Sex: indeterminable. Inventory: a) glass item (H=16mm;

MCC-Inv. A4761), strongly burnt and warped, blue, with white veins, probably

34

albe, provenind, probabil, de la o mărgică (Fig. 37/12), b) piesă din sticlă, de culoare verzuie, opacă, puternic arsă, probabil o mărgică.

Ofrande: în depunere erau şi oase nearse de animale.

Datare: 125-51 a. Chr. Complexul nr. 35; S17; -38cm.

Depunerea, efectuată într-o cuvetă din stâncă, pe un strat subţire de pământ, a fost puternic afectată de o amenajarea unui cub de beton, astfel că majoritatea scheletului a fost dislocat (Fig. 8/5).

Defunctul 19: se păstrează mai bine zona craniului, dar lipsesc oase de la picioare.

Ritul: înhumare. Vârsta: 6 luni. Sexul: indeterminabil. Inventar: s-a recuperat doar o verigă

din fier, de mici dimensiuni (D=10mm; MCC-Inv. A4792), circulară, cu profil rotund (Fig. 37/13).


Complexul nr. 43; S20, c. A, D; -(8-16)cm.

Aglomerare de oase umane şi de animale în formă de moviliţă, aflată peste un strat de dolomită sfărâmată, de formă neregulată, pe o zonă de cca. 0,50x0,35 m, aflată la adâncimea de 0,08-0,16m (Fig. 10/1). Este de semnalat prezenţa puţinelor oase umane printre numeroase oase de animale, ultimele cu urme de spargere şi consum.

Defunctul 20: fragmente de calotă craniană şi de coaste.

Ritul: înhumare. Vârsta: 2-3 ani. Sexul: indeterminabil. Ofrandă ?: oase de la două vite şi un

porc. Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr.

from a bead (Fig. 37/12), b) glass item, greenish, opaque, strongly burnt, probably from a bead.

Offerings: there were also non-

burned human bones in the deposit. Dating: 125-51 BC. Complex no. 35; S17; -38cm The deposit, made in a nook in the

rock, on a thin layer of soil, was strongly affected by the construction of a cube of concrete, which dislocated most of the skeleton (Fig. 8/5).

Dead 19: the skull area is preserved somewhat better, but there are missing leg bones.

Rite: inhumation. Age: 6 months. Sex: indeterminable. Inventory: only an iron chain link

was recovered, small (D=10mm; MCC-Inv. A4792), circular, with a round profile (Fig. 37/13).

Dating: 1st c. BC-1st c. AD Complex no. 43; S20, c. A, D; -(8-

16)cm. Agglomeration of human and

animal bones, in the shape of a small pile, on top of a layer of broken dolomite, irregular in shape and with a surface of about 0.50x0.35m, at the depth of 0.08-0.16m (Fig. 10/1). One thing worth noticing is the presence of few human bones among many animal bones, the latter with traces of cracking and consumption.

Dead 20: fragments from the top of the skull and from ribs.

Rite: inhumation. Age: 2-3 years. Sex: indeterminable. Offering (?): bones from two

bovines and a pig. Dating: 1st c. BC-1st c. AD

35

Complexul nr. 44; S20, c.B; -41cm. Într-o amenajare de formă aproape

rectangulară, aflată peste un strat de dolomită sfărâmată (D=0,45-0,25m), formată din pietre rulate ori dolomită sfărâmată, mai mari în zona depunerii oaselor craniene, la adâncimea de 0,39-0,41m, s-au mai păstrat un fragment de parietal dreapta şi un fragment de arc vertebral de la Defunctul 21 (Fig. 10/2). Este evident vorba de o amenajare în care s-au găsit doar aceste oase de copil, deranjările ulterioare afectând doar partea superioară a complexului; în nici un caz aici n-a fost înhumare normală (la cca. 1m nord de complex s-au mai găsit două fragmente de craniu de la un copil mic - Infans I). Este unul din puţinele cazuri când amenajarea este evidentă, mai ales că multe pietre au fost aduse din albia râului.

Ritul: înhumare. Vârsta: 3-4 ani. Sexul: indeterminabil Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr.

Complexul nr. 47; S18, c. A; –42cm.

Depunerea s-a făcut într-o cuvetă, pe un strat subţire de pământ, la adâncimea de 0,37-0,42m, în jur fiind pietre masive, unele rulate, îndeosebi în zona capului şi a şirei spinării.

Defuncta 22a a fost depusă pe stânga, cu capul spre NNV, corpul uşor curbat, cu genunchii în faţă (Fig. 33/6; 49/3). A fost depusă întreagă şi în ordine anatomică, lipsa unor oase, îndeosebi din zona picioarelor, se datorează deranjărilor ulterioare. Lângă cotul drept s-a găsit o mărgică.

Ritul: înhumare. Vârsta: 6 luni. Sexul: feminin.

Inventar: mărgică din sticlă alburie (Î=6mm; D=8mm; MCC-Inv. A4714),

Complex no. 44; S20, c.B; -41cm. In a fitting out almost rectangular in

shape, on top of a layer of broken dolomite (D=0.45-0.25m), consisting of river stones or crushed dolomite that were larger around the deposit of skull bones, at the depth of 0.39-0.41m, one also found a fragment from the right-hand parietal and vertebrae arc fragment from Dead 21 (Fig. 10/2). What is obvious is that we are dealing with a fitting out where only these child bones were found, as the ulterior commotion affected only the upper part of the complex; clearly, this was not a normal inhumation (about 1m to the north of the complex, there was also a discovery of two fragments from the skull of a small child – Infans I). This is one of the few instances where the fitting out is obvious, all the more so as many rocks were brought from the river bed.

Rite: inhumation, Age: 3-4 years. Sex: indeterminable. Dating: 1st c. BC-1st c. AD. Complex no.47; S18, c. A; -42cm. The deposit was made in a nook, on

a thin layer of soil, at the depth of 0.37-0.42m, with massive stones, some of them from the riverbed, especially around the head and the spine.

Dead 22a was deposited on the left

side, with the head towards NNW, the body slightly curved, the knees in the front (Fig. 33/6; 49/3). She was deposited whole and in anatomical order, since the absence of several bones, mostly from the leg area, was the result of upheavals that took place later on. A bead was found next to the right elbow.

Rite: inhumation. Age: 6 months. Sex: female. Inventory: bead made of whitish

glass (H=6mm; D=8mm; MCC-Inv.

36

hemisferică în secţiune (Fig. 38/1). Ofrande (?): oase de ovicaprină şi

bovină. Defunctul 22b: trei fragmente

craniene, un dinte şi două falange. Ritul: înhumare. Vârsta: adult. Sexul: masculin. Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr.

Complexul nr. 50; S18, c. D; –30cm.

Depunerea s-a făcut într-o mică cuvetă existentă în platoul de dolomită la adâncimea de 0,25–0,33m, mai joasă în zona corpului, pe latura nordică fiind un colţ mai înalt de stâncă. Întrucât cuveta era mult mai mică decât defunctul, capul şi picioarele au fost aşezate pe o zonă mai stâncoasă (Fig. 9/5).

Defunctul 23 a fost depus în decubit

dorsal, cu capul spre NNE, cu privirea în sus şi picioarele întinse, paralele, cu mâna dreaptă îndoită de la cot, iar cea stângă întinsă pe lângă corp (Fig. 32/1; 50/1).

Ritul: înhumare. Vârsta: 6-9 luni. Sexul: masculin. Inventar: mărgică din sticlă

(Î=10mm; D=14mm; MCC-Inv. A4718), albastră-închisă, hemisferică în secţiune, decor incizat din linii verticale (Fig. 38/2).

Datare: sec . I a. Chr.-I p. Chr.

Complexul nr. 51; S27, c. A-B; –24cm.

Înhumarea, situată într-o cuvetă, acum la adâncimea de 0,22-0,24m, a fost puternic deranjată, îndeosebi în zona bazinului, multe oase ale scheletului fiind în zona din jur; sub schelet stânca nativă era înclinată (Fig. 10/3).

Defunctul 24 a fost depus în decubit

dorsal, cu capul spre E, probabil în ordine anatomică (Fig. 10/3).

A4714), hemispheric in section (Fig. 38/1). Offering (?): bones from sheep,

goats and bovines. Dead 22b: three cranial fragments,

one tooth and two phalanges. Rite: inhumation. Age: adult. Sex: male. Dating: 1st c. BC-1st c. AD. Complex no. 50; S18, c. D; -30cm. The deposit was made in a small

nook that was already present in the dolomite plateau, at a depth of 0.25 to 0.33m, lower in the area around the body, because there was a higher section in the stone on the northern side. Since the nook was smaller than the dead, the head and legs were placed on a rockier area (Fig. 9/5).

Dead 23 was laid down on his back, head towards the NNE, looking up, legs stretched, parallel, the right elbow bent and the left hand stretched alongside the body (Fig. 32/1; 50/1).

Rite: inhumation. Age: 6-9 months. Sex: male. Inventory: glass bead (H=10mm;

D=14mm; MCC-Inv. A4718), dark blue, hemispheric in section, decoration consisting of vertical lines (Fig. 38/2).

Dating: 1st c. BC-1st c. AD. Complex no. 51; S27, c. A-B; -

24cm. The inhumation, placed in a nook,

now at the depth of 0.22-0.24m, was strongly perturbed, in particular in the area of pelvis, as many bones from the skeleton were in the surroundings; under the skeleton, the native rock was slanted (Fig. 10/3).

Dead 24 was deposited on his back, head towards the E, probably in anatomical order (Fig. 10/3)

37

Ritul: înhumare. Vârsta: 6 ani. Sexul: indeterminabil. Inventar: canin de cerb (Î=22mm;

D=10x7mm; MCC-Inv. A4710), perforat şi bine cizelat, de culoare gălbuie, purtat ca pandantiv-amuletă (Fig. 38/3)


Complexul nr. 52; S25, c. C-D; –35cm.

Depunerea s-a făcut într-o cuvetă adâncă, existentă în platoul de dolomită, înclinată de la nord spre sud, scheletul aflându-se acum la adâncimea de 0,35–0,40m (Fig. 10/5).

Defunctul 25 a fost aşezat în decubit dorsal, direct pe stâncă, capul fiind într-o zonă mai înaltă a cuvetei, aşezat spre E şi cu privirea spre N; picioarele erau îndoite de la genunchi, tălpile fiind duse spre spate. Este evidentă aşezarea defunctului după conformaţia stâncii (Fig. 32/2; 50/2).

Ritul: înhumare. Vârsta: 12-18 luni. Sexul: masculin. Inventar: mărgică din sticlă albastră-

deschisă (D=11mm, I=9mm; MCC-Inv. A4715), hemisferică în profil, cu decor în „coaste” (Fig. 38/4).


Complexul nr. 53; S21, c. D; –17cm.

Depunerea s-a făcut într-o cuvetă superficială existentă în dolomită, mai joasă în zona corpului, acum doar la adâncimea de 0,15-0,23m, dar pe un strat foarte subţire de pământ cu dolomită fărâmiţată (Fig. 10/4).

Defuncta 26a a fost depusă în decubit dorsal, cu capul spre VNV, cu privirea în sus, mâinile, uşor îndoite din coate, aveau palmele pe şolduri, picioarele fiind aproape paralele (Fig. 32/3; 50/3). S-au descoperit două fibule, în zona umerilor, doi cercei, de-o parte şi de alta a craniului, şi trei

Rite: inhumation. Age: 6 years. Sex: indeterminable. Inventory: deer canine (H=22mm;

D=10x7mm; MCC-Inv. A4710), perforated and well shaped, yellowish, worn as an amulet-pendant (Fig. 38/3).

Dating: 1st c. BC-1st c. AD.

Complex no. 52; S25, c. C-D; -35cm.

The deposit was made in a deep nook, present on the dolomite plateau, slanted from the north to the south. The skeleton was 0.35-0.40m deep (Fig. 10/5).

Dead 25 was laid down on his back,

directly on the rock, with the head on a higher area of the nook, oriented towards the E and looking towards the N; the knees were bent and the soles were pulled back. It is obvious the dead was laid down in such a way as to follow the outline of the rock (Fig. 32/2; 50/2)

Rite: inhumation. Age: 12-18 months. Sex: male. Inventory: bead made of light-blue

glass (D=11mm, I=9mm; MCC-Inv. A4715), hemispheric in profile, with “ribbed” decoration (Fig. 38/4).

Dating: 1st c. BC-1st c. AD. Complex no. 53; S21, c.D; -17cm. The deposit was made in shallow

nook present in the dolomite, lower in area of the body, now only 0.15-0.23m deep, but on a very thin layer of soil mixed with crushed dolomite(Fig. 10/4).

Dead 26a was deposited on her

back, head towards WNW, looking up, elbows slightly bent and palms on the hips, legs almost parallel (Fig. 32/3; 50/3). One found two fibulae close to the shoulders, two earring on the left and right side of the skull, and three glass beads near the neck.

38

mărgele din sticlă, în zona gâtului. Ritul: înhumare. Vârsta: 18 luni. Sexul: feminin. Inventar: a) fibulă din bronz puternic

profilată (L=28mm; l=21mm; MCC-Inv. A4993), cu un nod din trei inele pe arc, piciorul terminat într-o mică proeminenţă, resort bilateral, coardă exterioară, port-agrafa trapezoidală, acul are vârful rupt (Fig. 37/15); Rustoiu 1997, p. 53, fig. 61/18, 62/4,9-13, 63/1-7 (tipul 20b) b) fibulă din bronz (L=29mm; l=19mm; MCC-Inv. A4713) cu două noduri pe arc şi aripioare, piciorul terminat într-o proeminenţă sferică-aplatizată, resort bilateral, port-agrafă trapezoidală, acul rupt (Fig. 13/8; 37/14), c) cercel circular (D=10x9mm; MCC-Inv. A5007) din fir subţire de bronz (Fig. 37/20), d) cercel oval (D=10x12mm; MCC-Inv. A5008) din fir subţire de bronz, cu capetele petrecute (Fig. 37/19), e) mărgică din sticlă (Î=9mm; D=9mm; MCC-Inv. A5005), tronconică, cu decor în „ochi” (Fig. 37/18), f) mărgică din sticlă (Î=9mm; D=11mm; MCC-Inv. A4722), bitronconică, cu decor în „ochi” (Fig. 37/16), g) mărgică din sticlă (Î=7mm; D=11mm; MCC-Inv. A5006), bitronconică, cu decor în „ochi” (Fig. 37/17).

Datare: 50-101/106. Defunctul 26b: femur stâng. Ritul: înhumare. Vârsta: 2-7 ani. Sexul: indeterminabil. Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr. Complexul nr. 67; S19/S31; -13cm. Defuncta a fost aşezată pe un strat

gros de pământ, aproape de suprafaţă, la doar la 0,13m adâncime; în jurul şi deasupra scheletului era un strat de pământ cu dolomită sfărâmată (Fig. 11/1).

Umplutura: pământ brun, granulat, cu pietre. Defuncta 27 a fost depusă în decubit

Rite: inhumation. Age: 18 months. Sex: female. Inventory: a) strongly profiled

bronze fibulae (L=28mm; W=21mm; MCC-Inv. A4993), with a knot consisting of three rings on the bow, the foot finished in a small protuberance, bilateral spring, exteranl chord, trapezoidal cathplate, the head of the pin broken off (Fig. 37/15); Rustoiu 1997, p. 53, fig. 61/18, 62/4,9-13, 63/1-7 (type 20b), b) bronze fibula (L=29mm; W.=19mm; MCC-Inv. A4713) with two knots on the bow and little wings, the foot finished in a spherical-flattened protuberance, bilateral spring, trapezoidal cathplate, broken pin (Fig. 13/8; 37/14), c) circular ring (D=10x9mm; MCC-Inv. A5007) made of thin bronze thread (Fig. 37/20), d) oval earring (D=10x12mm; MCC-Inv. A5008) made of thin bronze thread, the end overlaid (Fig. 37/19),e) glass bead (H=9mm; D=9mm; MCC-Inv. A5005), bitruncated, with “eye” decoration (Fig. 37/18), f) glass bead (H=9mm; D=11mm; MCC-Inv. A 4722), bitruncated, with “eye” decoration (Fig. 37/16), g) glass bead (H=7mm, D=11mm, MCC-Inv. A5006 (bitruncated, with decoration “in ochi” (Fig. 37/17).

Dating: 50-101/106 AD. Dead 26b: left femur. Rite: inhumation. Age: 2-7 years. Sex: indeterminable. Dating: 1st c. BC-1st c. AD. Complex no. 67; S19/S31; -13cm. The dead was laid down on a thick

layer of soil, close to the surface, only 0.13m deep; around and on top of the skeleton there was a layer of broken dolomite (Fig. 11/1).

Filling: brown soil, granulated, with rocks.

Dead 27 was laid down on her

39

dorsal, întinsă, cu capul la SV şi picioarele la NE, faţa uşor spre dreapta, cu mâinile întinse pe lângă corp; întrucât scheletul era aproape de suprafaţă, anumite părţi din schelet au fost deplasate (Fig. 32/4; 49/1). Doi cercei din bronz au fost găsiţi în dreapta şi stânga craniului, iar sub bărbie, probabil puse pe un şirag, s-au aflat trei verigi din bronz, de mărimi şi grosimi diferite, plus două pandantive de tip căldăruşă, unul din fier şi altul din bronz.

Ritul: înhumare. Vârsta: 45 de ani. Sexul: feminin. Inventar: a) cercel uşor oval

(D=33x27mm), din sârmă de bronz, rotundă în secţiune, cu un capăt ascuţit iar celălalt lăţit (l=3mm) prin ciocănire (Fig. 38/5), b) cercel circular (D=32x30mm), din sârmă de bronz, rotundă în secţiune, cu un capăt ascuţit iar celălalt lăţit (l=4mm) prin ciocănire (Fig. 38/6), c) verigă din sârmă de bronz (D=32mm), ovală în secţiune; lipseşte o porţiune din piesă (Fig. 38/7), d) verigă din bară masivă de bronz (D=22mm), trapezoidală în secţiune, suprafeţele prezintă neregularităţi de la turnare, nefinisată (Fig. 38/9), e) verigă din bară de bronz (D=19mm), trapezoidală în secţiune, bine cizelată (Fig. 38/8), f) pandantiv în formă de căldăruşă din tablă subţire de fier (Î. totală=9mm; D=10mm), bine păstrat (Fig. 38/10), g) pandantiv în formă de căldăruşă din tablă subţire de bronz (Î=9mm; D=10mm), cu tortiţa din bandă subţire de bronz; lipseşte fundul şi circa o treime din corp (Fig. 38/11).

Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr. Complexul nr. 68; S18/S30; –40cm.Osemintele s-au găsit într-o alveolare

din dolomită; întrucât exista o cădere a stâncii de la cap spre picioare, de circa 14cm, zona era orizontalizată prin depunere de pământ. Umplutura era formată din

back, stretched, head towards SW and legs towards NE, face slightly towards the right, hands stretched alongside the body; since the skeleton was close to the surface, certain bones were dislocated (Fig. 32/4; 49/1). Two bronze earrings were found on the left and right side of the skull and, under the skull, probably from a necklace, there were three bronze chain links, of different sizes and widths, plus two bucket pendants, one made of iron and the other of bronze.

Rite: inhumation. Age: 45 years. Sex: female. Inventory: a) slightly oval earring

(D=33x27mm), made of bronze sheeting, round in section, with one end sharp and the other flattened (W=3mm) by hammering (Fig. 38/5), b) circular earring (D=32x30mm), made of bronze sheet, round, one end sharp and the other flattened by hammering (Fig. 38/6), c) chain link made of bronze thread (D=32mm), oval in section; a part of the item is missing (Fig. 38/7), d) chain link made of a massive bronze rod (D=22mm), trapezoidal in section; the surfaces show irregularities from the casting, it is unfinished (Fig. 38/9), e) chain link made from a bronze rod (D=19mm), trapezoidal in section, well polished (Fig. 38/8), f) bucket pendant made of thin iron sheet (total H=9mm; D=10mm), well preserved (Fig. 38/10), g) bucket pendant made of thin bronze sheeting (H=9mm; D=10mm), with the handle made of a thin bronze strip; the bottom and about a third of the body is missing (Fig. 38/11).

Dating: 1st c. BC-1st c. AD Complex no. 68; S18/S30; -40cm. The bones were found in a nook in

the dolomite; since the stone was higher at the head than at the legs, by about 14 cm, the bottom was leveled by means of the soil deposit. The filling consisted of brown-

40

pământ brun-negru, pietre, oase de animale şi fragmente de vase Basarabi, antrenate la săparea gropii; deasupra scheletului nu s-a observat un nivel de piatră

Defuncta 28a era în decubit dorsal, întinsă, cu capul la ESE şi picioarele la VNV; în timp ce braţul stâng este îndoit şi palma aşezată pe piept, braţul drept este întins iar palma aşezată pe abdomen; după poziţia picioarelor („în paranteză”) defuncta a fost aşezată fie cu genunchii în sus, aceştia căzând apoi, depusă fie imediat după deces, fie mai târziu, atunci când rigiditatea cadaverică dispăruse (Fig. 11/2; 32/5; 49/2). În partea stângă a craniului s-a găsit un cercel din bronz, sub bărbie două pandantive în formă de căldăruşă din fier, iar în zona bazinului şi în lângă femurul drept s-au găsit câteva fragmente de talc.

Ritul: înhumare. Vârsta: 6 luni. Sexul: feminin. Inventar: a). pandantiv (Î=11mm;

D=8mm) în formă de căldăruşă din tablă subţire de fier, lipseşte tortiţa (Fig. 38/13), b). pandantiv (Î=10mm; D=9mm) în formă de căldăruşă din tablă subţire de fier, lipseşte tortiţa (Fig. 38/14), c). cercel din sârmă de argint (D=11mm), patrulater în secţiune, cu un capăt lăţit prin ciocănire, îndoit (Fig. 38/12).

Defunctul 28b: două vertebre toracice, două fragmente de arc neural şi un metacarpian.

Ritul: înhumare. Vârsta: 10-14 ani. Sexul: indeterminabil. Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr. Complexul nr. 69; S19/S15; –35cm.

Osemintele au fost găsite într-o groapă, probabil de formă ovală, la adâncimea de 0,30-0,35m, pe un strat de pământ de culoare brună, deci nu pe stâncă. Umplutura era formată din pământ brun, granulat, pietre, plus fragmente de vase

black soil, rocks, animal bones and fragments of Basarabi vessels, involved when the pit was dug; one did not observe a stone level above the skeleton.

Dead 28a was laid down on her back, head towards the ESE and legs towards the WNW; while the left arm is bent and the palm is on the chest, the right arm is stretched and the palm is placed on the abdomen; based on the position of the legs – “parentheses” – the dead woman was deposited either with the knees up, and they fell afterwards, or it was laid down later, when rigor mortis had gone (Fig. 11/2; 32/5; 49/2) One found a bronze earring on the left side of the skull, two iron bucket pendants under the chin and a few talc fragments around the pelvis and the right femur.

Rite: inhumation. Age: 6 months. Sex: female. Inventory: a) pendant (H=11mm;

D=8mm), shaped like a bucket, made of thin iron sheet; the handle is missing (Fig. 38/13), b) pendant (10mm, D=9mm), shaped like a bucket, made of thin iron sheet, the handle is missing (Fig. 38/14), c) an earring made of silver thread (D=11mm), square in section, with one end flattened by hammering and bent (Fig. 38/12).

Dead 28b: two thoracic vertebrae, two neural-arc fragments and a meta-carpal bone.

Rite: inhumation. Age: 10-14 years. Sex: indeterminable. Dating: 1st c. BC-1st c. AD. Complex no. 69; S19/S15; -35cm. Bones were found in a pit, probably

oval in shape, at the depth of 0.30-0.35m, on a layer of brown soil, not on the stone. The fillings consisted of brown, granulated soil, rocks, plus fragments of Basarabi vessels, involved when the pit was dug;

41

Basarabi, antrenate la săparea gropii; în jur erau rare pietrele.

Defuncta 29a era în decubit dorsal, întinsă, cu capul la VSV şi picioarele la ENE, cu faţa spre S, mâinile uşor curbate la coate şi cu palmele lângă bazin; picioarele, la genunchi, erau, de asemenea, îndoite spre exterior (Fig. 11/3; 32/6). Fibulă între humerusul drept şi coloana vertebrală, plus un cercel sub humerusul drept.

Ritul: înhumare. Vârsta: 12 luni. Sexul: feminin. Inventar: a) fibulă din bronz

(L=28mm; l. resort=17mm), cu corpul profilat, cu resort bilateral (6+5 spire), coardă exterioară, înfăşurată pe arc, port-agrafă trapezoidală, acul întreg (Fig. 38/15); Rustoiu 1997, p. 43, fig. 40/9-11 (tipul 10c) b) cercel din sârmă de argint (D=13x14mm), rotund în secţiune, cu capetele suprapuse (Fig. 38/16).

Defunctul 29b: fragment de tibie din

dreapta. Rit: înhumare. Sexul: indeterminabil. Vârsta: adult. Datare: 50-101/106 p. Chr. Complexul nr. 45; S20, c. C; -

20cm. Aglomerare de oase de animale şi patru fragmente craniene umane, de la Defunctul 30, aflate pe un strat de dolomită sfărâmată şi pământ, de formă neregulată (D=0,30x0,25m), aflată la adâncimea de 0,20-0,25m.

Ritul: înhumare. Vârsta: circa 3 ani. Sexul: indeterminabil. Ofrandă (?): câteva oase de

mamifere de talie mare şi mijlocie. Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr.

there were not many rocks around. Dead 29a was on her back,

stretched, with the head towards the WSW and the legs towards the ENE, face towards the S, elbows slightly curved and the palms alongside the pelvis; the knees were also bent to the outside (Fig. 11/3; 32/6). There was a fibula between the right humerus and the spine, plus an earring under the right humerus.

Rite: inhumation. Age: 12 months. Sex: female. Inventory: a) bronze fibula

(L=28mm; W.spring=17mm), profiled body, bilateral spring (6+5 spires), external chord, wound onto the bow, trapezoidal cathplate, the pin in one piece (Fig. 38/15); Rustoiu 1997, p. 43, fig. 40/9-11 (type 10c), b) earring made of silver thread (D=13x14mm), round in section, the end overlaid (Fig. 38/16).

Dead 29b: fragment from the right

tibia. Rite: inhumation. Sex: indeterminable. Age: adult. Dating: 50-101/106 AD. Complex no. 45; S20, c. C; -20cm. An agglomeration of human bones

and four human skull fragments, from Dead 30, were found on a layer consisting of crushed dolomite and soil, which was irregular in shape (D=0.30x0.25m), at a depth of 0.20 to 0.25m .

Rite: inhumation. Age: about 3 years. Sex: indeterminable. Offering (?): a few bones from mid-

sized and large mammals. Dating: 1st c. BC-1st c. AD.

42

III.2. Depuneri de piese Complexul C20, Depunerea nr. 1 (SV, cas. 2 – 35cm) Pe o zonă de circa 1,20x0,40m, pe direcţia est-vest, s-au găsit numeroase oase nearse de animale şi 4 piese de port (Fig. 12/5 ; 41/1-4). Analiza paleozoologică a identificat 50 de oase, de la 17 indivizi: 14 vite (17 astragale!), un porc, un ovicaprin şi un cerb. Remarcabil este numărul mare al vitelor - 14 indivizi, ca şi al astragalelor de la acestea – 17! (Fig. 51/2). Inventar: a) mărgică din sticlă albastră (L=13mm, D=9mm; MCC-Inv. A4660), ovală, cu orificiu tubular, decorată prin încrustare cu alb cu un motiv în formă de spirală (Fig. 13/17; 41/1), b) pandantiv din marmură (D=35mm; MCC-Inv. A4654), aproape semicircular, rectangular în secţiune, cu orificiu de prindere (acum parţial rupt), polizat cu multă fineţe (Fig. 41/2), c) cercel din argint (D=35mm; MCC-Inv. A4680), rotund în secţiune, cu un capăt conic („cap de şarpe”) (Fig. 41/3), d) verigă din bronz (D=19mm; MCC-Inv. A4658), romboidală în secţiune, bine şlefuită şi păstrată (Fig. 41/4). Depunerea conţine, deci, patru tipuri diferite de piese de port care au putut aparţine unui defunct depus aici. Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr. Complexul nr. 21, Depunerea nr. 2 (S24; – (15-30) cm). La adâncimea de –(15-20)cm, pe o zonă cu un perimetru de circa 1,00m2, s-au găsit: un fragment de teacă i un ac de cusut, ambele din bronz, apoi o verigă şi o piesă în formă de „S”, amândouă din fier. Răspândirea pieselor din această zonă s-a datorat unor intervenţii din evul mediu, între care ridicarea unui mic val. Inventar: a) partea inferioară a unei teci de sabie, din foaie subţire de bronz (L=71mm, l=33mm; MCC-Inv. A 4711), cu marginile arcuite spre interior pentru fixare

III. 2. Item deposits Complex C20, Deposit no. 1 (SV,

cass. 2 – 35cm) On an area of about 1.20x0.40m, on

the east-west axis, one found many unburntanimal bones and 4 wearable items (Fig.12/5; 41/1-4). The paleozoological analysishas identified 50 bones, from 17 animals: 14were cattle (17 ankle bones!), one pig, onesheep or goat and one deer. The high numberof cattle – 14 animals – and of ankle bones –17 – is remarkable ! (Fig. 51/2).

Inventory. a) blue glass bead(L=13mm, D=9mm; MCC-Inv. A4660), ovalwith a tubular orifice, decorated, byencrusting, with a white, spiral-shaped motif(Fig. 13/17; 41/1), b) marble pendant(D=35mm; MCC-Inv. A4654), almostsemicircular, rectangular in section, with anaffixing orifice (partially broken now),polished very carefully (Fig. 41/2), c) silverearring (D=35mm; MCC-Inv. A4680), roundin section, with a conic termination (“snakehead”), (Fig. 41/3), d) bronze chain link(D=19mm, MCC-Inv. A4685), rhombic insection, well polished and preserved (Fig.41/4).

The deposit contained, hence, fourdifferent types of wearable items that mighthave belonged to the dead deposited here.

Dating: 1st c. BC-1st c. AD. Complex no. 21, Deposit no. 2 (S24;

- (15-30) cm). At the depth of –(15-20)cm, on an

area of about 1 square meter, one found thefollowing: a fragment from a bronzescabbard, a bronze sowing needle, an ironchain link and an iron S-shaped item. Thepresence of the items in this area is the resultof interventions in the Middle Ages, whichincluded raising a small vallum.

Inventory: a) the underside of a swordscabbard, made of a thin bronze sheet(L=71mm, W=33mm, MCC-Inv. A4711),with the margins arched towards the inside,

43

şi capătul rotunji (Fig. 14/3; 41/10). Este o teacă de tip „penar” întrucât una din părţi culisa peste cealaltă, care îşi găseşte analogii în lumea celtică (Zachar 1974, fig. 5/2,7; Tab. 1), îndeosebi în sudul Galiei, b) ac de cusut din bronz (L=56mm; MCC-Inv. 4712), masiv, cu capătul bont; o parte din gămălie este ruptă (Fig. 14/5; 41/11); după masivitate, probabil că era folosit la asamblarea unor piese din piele, după ce acestea fuseseră anterior perforate cu altceva, c) piesă în formă de „S” (L=35mm; l=4mm; MCC-Inv. A4719), din fier, cu reversul plat, dar cu două mici proeminenţe de prindere, folosită pentru fixarea tecii, în apropierea gărzii (Zachar 1974, fig. 5/3,5; Tab. III/4; Łukiewicz 2006, p. 36, fig. 5/3) (Fig. 41/12), d) verigă din fier (D=24mm; MCC-Inv. A4699), masivă, cu capetele libere, rotundă în plan, dar trapezoidală în profil (Fig. 41/13). Aceste piese au făcut parte din inventarul unui războinic. Datare: sfârşitul sec. II-sec. I a. Chr. Complexul nr. 23, Depunerea nr. 3 (S6-C; -35cm) Pe stânca uşor înclinată spre sud, pe o suprafaţă cu diametrul de circa 1,00m, fără vreo amenajare şi uşor dispersate, s-au găsit 8 piese din fier şi bronz (inel, cercel, verigi, brăţări), plus un pandantiv dintr-un canin, deci toate piese de port (Fig. 40/1-8). Inventar: a) inel din sârmă subţire de bronz (D=23x20mm; MCC-Inv. A4772), de formă uşor ovală, cu două înfăşurări pe corp, de câte şapte spire, plus ale două circulare, din câte două spire, tip „ochelari” (Fig. 13/21; 40/1), b) verigă din bronz (D=19mm; MCC-Inv. A4767), ovală în secţiune, bine finisată şi păstrată (Fig. 13/11; 40/2), c) pandantiv (L=22mm; MCC-Inv. 4762) din canin de cerb, perforat, bine lustruit, de culoare gălbuie, cu nuanţe verzui (Fig. 40/3), d) piesă din fier, fragmentară (D=21mm; MCC-Inv. A4766), puternic oxidată, cu utilizare incertă (Fig. 40/4), e) piesă (cercel? inel?) din sârmă de fier

for affixing, and the end rounded (Fig. 14/3;41/10). This is a “pen case” scabbard, sinceone of the sides would slide over the other,similar to some items in the Celtic world(Zachar 1974, fig. 5/2,7; Tab. 1), particularlysouthern Gallia, b) bronze sowing needle(L=56mm; MCC-Inv. A4712), massive, witha blunt end; part of the pin-head is broken(Fig. 14/5; 41/11); given its massive nature, itcould have been used for assembling leatherpieces, after they had been pierced withsomething else, c) S-shaped item (L=35mm;W=4mm; MCC-Inv. A4719), made of iron,with the reverse flat, but with two smallprotuberances for affixing, used to attach thescabbard close to the guard (Zachar 1974, fig.5/3,5; Tab. III/4; Łukiewicz 2006, p. 36, fig.5/3) (Fig. 41/12), d) iron chain link(D=24mm; MCC-Inv. 4699), massive, withthe ends free, round in plane but trapezoidalin profile (Fig. 41/13). These items were partof a warrior’s inventory.

Dating: end of 2nd-1st c. BC. Complex no. 23, Deposit no. 3 (S6-

C; -35cm) On the stone slightly slanted to the

south, on an area of about 1 sqm, without anyfitting out and slightly dispersed, there were 8bronze items (ring, earring, chain links,bracelets), plus a pendant made from a fang,namely all wearable items (Fig. 40/1-8).

Inventory: a) ring made of thin bronzewire (D=23x20mm; MCC-Inv. A4772),slightly oval, with two twists on the body,consisting of seven spires each, plus twocircular ones, made of two spires each, of the“eyeglasses” type (Fig. 13/21; 40/1), b)bronze chain link (D=19mm, MCC-Inv.A4767), oval in section, well finished andpreserved (Fig. 13/11; 40/2), c) pendant(L=22mm, MCC-Inv. A4762) made of a deerfang, perforated, well polished, yellowishwith green hues (Fig. 40/3), d) fragmentaryiron item (D=21mm; MCC-Inv. A4766), veryoxidized, of unclear use (Fig. 40/4), e) item(earring? ring?) made of iron wire (D=31mm;

44

(D=31mm; MCC-Inv. A5009), de grosime diferită, rotundă în secţiune, având la un capăt o protuberanţă sau o înfăşurare (Fig. 40/5), f) colan fragmentar din bară de fier (D=93mm; MCC-Inv. A4763), de grosime diferită, rotundă în secţiune (Fig. 40/6), g) brăţară fragmentară din bară de fier (D=73mm; MCC-Inv. A4764), de grosime diferită, rotundă în secţiune (Fig. 40/7), h) împungător din fier (L=60mm; MCC-Inv. A4768), oval în secţiune, cu un capăt bont şi celălalt ascuţit, puternic oxidat (Fig. 40/8). Cele 8 piese formează o garnitură variată de piese de port care provin, foarte probabil, de la unul din defuncţii depuşi aici. Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr. Complexul nr. 24, Depunerea nr. 4; S6-D; -30cm. Pe stânca nativă, într-o cuvetă puţin adâncă, s-a amenajat o lentilă de lut de formă circulară (D=0,35m), cu o grosime de 2,0-2,5cm, cu loess adus din altă parte; pe latura vestică a complexului s-a găsit partea inferioară a unui vas dacic de mici dimensiuni, probabil borcan, iar în apropiere era un vârf de suliţă şi unul de săgeată, ambele din fier (Fig. 12/3). Fragmentele ceramice din jurul complexului aparţin culturii Basarabi şi epocii dacice. Inventar: a) vârf fragmentar de lance din fier (L=88mm; D.tub=16mm; MCC-Inv. A4752), cu partea activă triunghiulară (vârful rupt), nervură mediană, tub lung, rotund, cu orificiu pentru cuiul de fixare a cozii (Fig. 40/10), b) vârf de săgeată (?), din fier (L=25mm; MCC-Inv. A4789), cu partea activă în forma frunzei de salcie, pedunculul rupt (Fig. 40/9). Cele două piese de armament ar sugera faptul că ele provin de la unul din defuncţii maturi, probabil războinic. Este de evidenţiat atât amenajarea cu loess, cât şi prezenţa unui vas fragmentar, singurul descoperit în vreo depunere.

Datare: sec. I a. Chr.

MCC-Inv. A5009), of different thickness,round in section, with a protuberance or twistat the end (Fig. 40/5), f) fragmentarynecklaces made of an iron rod (D=93mm;MCC-Inv. A4763), of a different thickness,round in section (Fig. 40/6), g) fragmentarybracelet made from an iron rod (D=73mm;MCC-Inv. AA4764), of different thickness,round in section (Fig. 40/7), h) ironinstrument (L=60mm; MCC-Inv. A4768),oval in section, with one end blunt the othersharp, strongly oxidized (Fig. 40/8).

The 8 items make up a varied set ofwearable items that are, most likely, from oneof the dead deposited here.

Dating: 1st c. BC-1st c. AD. Complex no. 24, Deposit no. 4; S6-

D; -30cm. On the native rock, in a shallow nook,

one arranged a circular layer of clay(D=0.35m), 2.0-2.5cm thick, with loessbrought from elsewhere; on the western sideof the complex, one found the lower part of asmall Dacian vessel, probably a jar, and,nearby, there was a spearhead and anarrowhead, both of them made of iron. Theclay fragments (Fig. 12/3) from around thecomplex belong the Basarabi culture and theDacian era.

Inventory: a) fragmentary iron lancehead (L=88mm; D. tube=16mm; MCC-Inv.A4752), with the active part triangular(broken tip), median nervure, long tube,round, with an orifice for the nail that wouldaffix the tail (Fig. 40/10), b) arrow head (?),made of iron (L=25mm; MCC-Inv. A4789),with the active part shaped like a willow’sleaf, the peduncle broken (Fig. 40/9). Thetwo weaponry items suggest that they arefrom one of the mature dead, probably awarrior. Things worth mentioning include theloess fitting out and the presence of afragmentary vessel, the only one found in adeposit.

Dating: 1st c. BC.

45

Complexul C25, Depunerea nr. 5; S8-A; -(35-42)cm. Pe marginea unei mici falii antropice, ce traversa suprafaţa săpată, direct pe blocurile de dolomit calcaros ale stâncii native, fără să se observe vreo amenajare, s-au găsit 17 piese din bronz, fier şi sticlă, podoabe şi accesorii vestimentare (brăţări, cercei, verigi, aplice, mărgele). Cea mai mare parte a pieselor se aflau în interiorul a două brăţări spiralice din bronz, aşezate una peste alta, dar câteva piese mai mici erau şi jur (trei cercei, mărgica de bronz), probabil ulterior deplasate de la locul lor iniţial (Fig. 12/1-2). Inventar: a) brăţară cu două spirale şi capetele libere, nepetrecute unul peste altul (D=65mm, l.max.=6mm; MCC-Inv. A5004), din bandă de bronz ce se îngustează treptat, de la un capăt spre celălalt, semiovală în secţiune (Fig.14/9b; 39/16), b) brăţară cu două spirale şi capetele libere, dar petrecute unul peste altul (D=65mm, l.max.=6mm; MCC-Inv. A4771), din bandă de bronz ce se îngustează treptat, de la un capăt spre celălalt, semiovală în secţiune, cu o bandă de linii incizate în interior, aproape de capătul mai lat (Fig. 14/9a; 39/17), c) aplică din fier (D=35x34mm; MCC-Inv. A4736), rotundă în plan şi concavă în profil, prevăzută cu o tortiţă din bandă pentru prindere (Fig. 39/12), d) aplică din bronz (D=22mm; MCC-Inv. A4739), circulară în plan şi conică în profil, cu toartă de prindere din bandă subţire, cu patru orificii, simetrice, la capetele diametrelor, decorată cu trei cercuri concentrice (Fig. 14/14 ; 39/13), e) aplică din bronz (D=28mm; MCC-Inv. A4733), circulară în plan şi semiovală în profil, cu tortiţă de prindere, prevăzută cu şase butoni circulari pe margine, decorată cu un cerc marginal şi altul central, ultimul cu patru liniuţe, toate incizate (Fig. 14/8 ; 39/14), f) aplică similară cu cea anterioară (MCC-Inv. A4747) (Fig. 39/15), g) brăţară fragmentară (D=60mm; MCC-Inv. A4749), din bară de

Complex C25, Deposit no. 5; S8-A;-(35-42)cm.

On the edge of a small man-madefault, traversing the excavated area, directlyon the blocks of limestone dolomite of thenative rock, without any visible fitting out,there were 17 bronze, iron and glass items,adornments and clothing accessories(bracelets, chain links, appliqués, beads).Most of the items were inside two bronzespiral bracelets, placed one on top of theother, but several smaller items were alsoaround (three earrings, the bronze bead),probably displaced from the their initiallocation afterwards (Fig. 12/1-2).

Inventory: a) bracelet with two spiralsand the ends free, not overlapped (D=65mm,W.max.=6mm; MCC-Inv. A5004), made of abronze strip that is gradually narrower fromone end to the other, semi-oval in section(Fig. 14/9b; 39/16), b) bracelet with twospirals and the ends free, but overlapped oneover the other (D=65mm, W. max.=6mm;MCC-Inv. A4771), made of a bronze stripthat is gradually narrower from one end to theother, semi-oval in section, with a band ofincised lines on the inside, near the wider end(Fig. 14/9a; 39/17), c) iron appliqué(D=35x34mm; MCC-Inv. A4736), round inplane and concave in profile, endowed with alittle handle made of a strip, for affixing (Fig.39/12), d) bronze appliqué (D=22mm; MCC-Inv. A4739), circular in plane and conic inprofile, with an affixing handle made from ofa thin strip, with four symmetric orifices, atthe end of the diameters, decorated with threeconcentric circles (Fig. 14/14; 39/13), e)bronze appliqué (D=28mm; MCC-Inv.A4733), circular in plane and semi-oval inprofile, with an affixing handle, endowedwith six circular buttons on the side,decorated with a marginal circle and anotherone central, the latter with four incised lines(Fig. 14/8; 39/14), f) appliqué similar to theone before (MCC-Inv. A4747) (Fig. 39/15),b) fragmentary bracelet (D=60mm; MCC-Inv. A4749), made of an iron rod, round in

46

fier, rotundă în secţiune, puternic oxidată (Fig. 39/11), h) verigă din bronz (D=18mm; MCC-Inv. A4735), ovală în secţiune (Fig. 39/8), i) mărgică din bronz (D=19mm; MCC-Inv. A4738), rotundă în plan şi semicirculară în secţiune, cu orificiu cilindric (Fig. 39/9), j) mărgică fragmentară din sticlă albastră (D=15mm; MCC-Inv. A4737) (Fig. 39/10), k-r) cercei sau verigi de mărimi diferite, (D=11-19mm; MCC-Inv. A4743-4748), din sârmă subţire de bronz, cu capetele subţiate, uşor petrecute, acolo unde piesele s-au păstrat întregi (Fig. 39/1-7). Este cea mai bogată şi mai complexă depunere de piese de port, condiţiile descoperirii evidenţiind un anume ritual: cele două brăţări au fost aşezate una peste alta iar in interiorul lor s-au aşezat aplicele şi câţiva cercei. De asemenea, depunerea s-a aflat pe marginea singurei amenajări umane observate în stâncă - un şanţ de scurgere, săpat perpendicular pe direcţia naturală de fracţionare a dolomitei (Fig. 5/5). Dacă este vorba de cercei, cele şapte exemplare indică faptul că piesele puteau proveni fie de la o depunere unde au fost mai mulţi defuncţi, fie de la mai multe depuneri care s-au făcut simultan. Descoperirea unei mici fâşii de pânză în aplica conică din fier (Fig. 39/12) sugerează faptul că aceasta a fost cusută pe un veşmânt şi a fost smulsă de pe unul din defuncţi, înainte de a fi depus. Aplicele din bronz provin, foarte probabil, de la harnaşament. Inventarul acestei depuneri, sau cel puţin o parte din el, provine de la un cavaler. Datare: sec. I a. Chr. Complexul nr. 46, Depunerea 6; S22-D; -(20-30)cm. Într-o zonă de circa 0,25x0,20m, aproape de stânca nativă, dar pe un strat de pământ gros 2-3 cm, la adâncimea de 0,25-0,20m, s-au găsit : o fibulă şi trei verigi din fier, apoi un fragment de brăţară şi un altul, de la o piesă greu de identificat, din bronz; în apropiere, aproape sigur mişcate ulterior

section, strongly oxidized (Fig. 39/11), h)bronze chain link (D=18mm; MCC-Inv.A4735), oval in section (Fig. 39/8), i) bronzebead (D=19mm; MCC-Inv. A4738), round inplane and semicircular in section, with acylindrical orifice (Fig. 39/9), j) fragmentaryblue glass bead (D=15mm; MCC-Inv.A4737) (Fig. 39/10), k-r) ring or chain linksof various sizes (D=11-19mm, MCC-Inv.A4743-4748), made of fine bronze wire, withthe ends thinned, slightly overlapped, wherethe items were preserved whole (Fig. 39/1-7).

This is the richest and most complex

deposit of wearable items and thecircumstances of the discovery point to acertain ritual: the two bracelets were put oneon top of the other and the appliqués and afew rings were placed inside them. Also, thedeposit was bordering the only human fittingout observed in the rock – a drain, dugperpendicular to the natural fragmentingorder of the dolomite (Fig. 5/5). Whenspeaking of the earrings, the seven itemsindicate that they could be from either adeposit where several dead were present orfrom several deposits that were madesimultaneously. The discovery of a small stripof sheet in the conic iron appliqué (Fig.39/12) suggests that it was sowed on aclothing item and then ripped away from oneof the dead before depositing. The bronzeappliqués are, most likely, from the harness.The inventory of this deposit, or at least someof it, is from a knight.

Dating: 1st c. BC. Complex no. 46, Deposit 6; S22-D;

-(20-30)cm. In an area of about 0.25-0.20m, close

to the native rock but on a layer of soil 2-3cmthick, one found the following: a fibula andthree iron chain links, one fragment from abracelet and another from a bronze item thatis more difficult to identify; other items fromthis complex found close by, almost certainly

47

din acest complex, s-au mai găsit o fibulă, de acelaşi tip, şi două verigi, ambele din fier. Inventar: a) fibulă din fier (L=45mm; MCC-Inv. A4721), cu arcul curbat, piciorul întors şi prins deasupra arcului, ornamentat cu două noduri, cu resort bilateral, coardă exterioară (Fig. 41/5), b) fibulă din fier (L=52mm; MCC-Inv. A4706), cu arcul curbat, piciorul întors şi prins deasupra arcului, ornamentat cu două noduri, cu resort bilateral şi coardă exterioară (Fig. 41/6), c) piesă din bronz (L=33mm; MCC-Inv. A4717), cu orificiu la mijloc, puternic arsă şi deformată (Fig. 41/7), d) verigă din fier (D=25mm; MCC-Inv. A4720), masivă, ovală în secţiune (Fig. 41/8), e) verigă din fier, ovală în secţiune (MCC-Inv. A4690), f) verigă din fier, ovală în secţiune (MCC-Inv. A4691), g) verigă din fier (MCC-Inv. A4692), h) verigă din bronz (MCC-Inv. A4704). Nu pot exista dubii că este vorba de o depunere de piese, deşi este, deocamdată, singura ce poate fi datată la pragul sec. III- II a. Chr. Complexul 70, Depunerea nr. 7; martor S22-S24; -(28-30)cm. Groapa: cuvetă naturală în dolomită (A=0,28-0,30m), de formă neregulată, în care s-au descoperit două zone cu fragmente arse de cămaşă de zale, sabie şi scut, plus oase arse de la un cal şi un porc. Cavitatea avea urme puternice de incendiere, de culoare neagră, ce contrastau puternic cu albul natural al dolomitei (Fig. 12/4). Umplutura: pământ negru ce conţinea multă cenuşă şi cărbune de lemn. Inventar: S-au identificat resturile incendiate ale unei cămăşi din zale, ale unei spade în teacă şi ale unui scut, toate din fier ; dacă incendierea ar fi avut loc în cavitate atunci tot fundul şi pereţii ar fi trebuit să aibă urme de ardere, nu numai zonele care au intrat în contact cu materialele arse şi cu resturile focului, aruncate încă fumegând. Inventar: a) cămaşă de zale, din fier,

upset later on, are a fibula, of the same type,and two chains link, made of iron.

Inventory: a) iron fibula (L=45mm;MCC-Inv. A4721), with the bow curved, thefoot returned and attached above the bow,ornamented with two knobs, bilateral spring,outside chord (Fig. 41/5), b) iron fibula(L=52mm; MCC-Inv. A4706), with bowcurved, the foot returned and attached abovethe bow, ornamented with two knobs,bilateral spring and external chord (Fig.41/6), c) bronze item (L=33mm; MCC-Inv.A4717), with an orifice in the middle,strongly burned and warped (Fig. 41/7), d)iron chain link (D=25mm; MCC-Inv.A4720), massive, oval in section (Fig. 41/8),e) iron chain link, oval in section (MCC-Inv.4690), f) iron chain link, oval in section(MCC-Inv. 4691), g) iron chain link (MCC-Inv. A4692), h) bronze chain link (MCC-Inv.A4704).

Undoubtedly, this is an item depositalthough, for the time being, it is the only onethat can be dated back to the thresholdbetween 3rd and 2nd centuries BC.

Complex 70, Deposit no. 7; S22-

S24; -(28-30)cm. Pit: natural nook in the dolomite

(D=0.28-0.30m), irregular in shape, whereone found two areas with burned fragmentsfrom a mail shirt, sword and shield, plusburned bones from a horse and a pig. Thenook showed intense black traces of fire,which were in strong contrast to the whitedolomite (Fig. 12/4).

Filling: black soil, containing plentyof ash and wood charcoal.

Inventory: One has identified theburned remains of a mail shirt, one sword inthe scabbard and a shield, all of them made ofiron; if the cremation had taken place in thenook, then the bottom and walls should havehad traces of burning too, not just the areasthat came in contact with the burned materialsand the remains of the still-smoking fire.

Inventory: a) mail shirt, made of iron,

48

puternic incendiată; s-au păstrat doar zeci de fragmente, formate din zale rotunde, plus o serie de alte tipuri de piese de legătură etc. (Fig. 42-44). După modul cum se prezintă fragmentele păstrate, cămaşa a fost pusă pliată pe rug, b) din sabia de fier, pusă în teacă, s-au găsit foarte puţine fragmente, dar ele sunt reprezentative întrucât provin din diferite părţi ale piesei (Fig. 42/9 ; 44/13-14). Pe unul din fragmente (L=50mm, l=25mm) se observă clar cele două părţi ale piesei, bordura de la teacă, cu cele două laturi, şi lama din interior (Fig. 44/13). Este vorba de o sabie cu lama dreaptă, lungă, probabil similară cu alte exemplare contemporane, aşa cum este şi cea găsită la Călan, nu departe de Hunedoara (Rustoiu, Sîrbu, Ferenczi 2001-2002, p. 93-109), c) umbones de scut, câteva mici fragmente de tablă din fier, curbată, şi niturile de prindere, toate arse puternic, par a proveni de la un umbones (Fig. 44/15-16). Ofrandă: s-au identificat oase incinerate de la un cal şi câteva de la un porc. Este de evidenţiat incinerarea calului, probabil cel folosit de cavaler, şi a principalelor arme ale cavalerului (cămăşa de zale, sabia şi scutul). După cum arată zona de depunere şi modul cum s-au păstrat piesele este evident că incinerarea a avut loc în altă parte, separat de defunct, şi că numai o parte din osemintele de cal şi porc, ca şi din piese, s-au depus aici. Datare: sec. I a. Chr.

III.3. Aglomerări de materiale Complexul 40 Aglomerarea 1; S20-C; –16cm. Aglomerare de oase de animale, de mamifere mici şi mari, unele cu urme de tăiere, aflate într-o amenajare de dolomită spartă, de formă aproape rotundă (D = 0,80 m), aflată la adâncimea de 0,23-0,26m. Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr.

strongly burned; only dozens of fragmentssurvived, consisting of round chain links, plusa number of other types of connection itemsetc. (Fig. 42-44). Based on the aspect of theitems preserved, the mail shirt must havebeen placed folded on the pyre, b) sword.Also, of the iron sword, in its scabbard, onefound very few fragments, but they areillustrative because they are from variousparts of the item (Fig. 42/9; 44/13-14). Onone of the fragments (L=50mm, W=25mm),one clearly notices the two sides of the item,the edge of the scabbard, with the two sides,and the blade inside (Fig. 44/13). We aretalking about a sword with a long, straightblade, probably similar to other contemporaryitems, such as the one found in Călan, not farfrom Hunedoara (Rustoiu, Sîrbu, Ferenczi2001-2002, p. 93-109), c) shield umbones. Afew small fragments of iron tin, curved, andthe affixing bolts, all of them strongly burned,seem to be from an umbones (Fig. 44/15-16).

Offering: one has identified crematedbones from a horse and a few others from apig.

Things worth mentioning include thecremation of the horse, probably the one usedby rider, and the main weapons of the rider(mail shirt, sword and shield).

Based on the aspect of the depositingarea and the manner in which the items werepreserved, the cremation obviously took placeelsewhere, separate from the dead, and onlysome of the horse and pig bones, as well as ofthe items, were deposited here.

Dating: 1st c. BC. III. 3. Agglomerations of materials Complex 40 Agglomeration 1; S20-

C; -16cm. Agglomeration of animal bones, from

small and large mammals, some of them withtraces of cutting, in a fitting out made ofcrushed dolomite, almost round in shape(D=0.80m), at the depth of 0.23-0.26m.

Dating: 1st c. BC - 1st c. AD.

49

Complexul 58 Aglomerarea 2; S32-A-B; –36cm. Aglomerare de oase de mamifere mici şi mari, unele sparte, de la coaste şi membre. Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr. Complexul 59 Aglomerarea 3; S31 c. A-B; –19cm. Aglomerare de mai multe oase de animale, nearse, în diverse poziţii, unele rupte ori sparte, de la mamifere mici, îndeosebi din zonele postcraniene; printre ele două fragmente de vase ale culturii Basarabi, dar şi unul dacic. Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr. Complexul 60 Aglomerarea 4; S31 c. A-D; –21cm. Aglomerare de oase de animale, nearse, îndeosebi de la membre, în poziţii diverse, majoritatea de la mamifere mici, dar unul şi de la un mamifer mare. Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr. Complexul 61 Aglomerarea 5; S33; –30cm. Aglomerare de oase de mamifere, mari şi mici, îndeosebi de la membre şi coaste, multe sparte, plus doi dinţi. Datare: sec. I a. Chr.-I p. Chr. III.4. Gropi Complexul 3, Groapa 1; SV, c. 5-6. Groapă de formă neregulată, aproape rectangulară (D=0,67x0,36m, A=0,35m), săpată într-un nivel brun-cenuşiu, granulos, până pe stânca nativă. Umplutura gropii, mai afânată decât nivelul în care aceasta se adâncea, conţinea un vas ceramic depus direct pe stânca nativă. Pe marginea gropii au fost depuse blocuri masive de calcar dolomitic, urmând o formă uşor circulară, partea superioară a acestora fiind vizibilă de la adâncimea de 20cm de la actualul nivel de călcare.

Complex 58 Agglomeration 2; S32-A-B; -36cm.

Agglomeration of animal bones, fromsmall and large mammals, some of thembroken, from ribs and limbs.

Dating: 1st c. BC-1st c. AD. Complex 59 Agglomeration 3; S31

c. A-B; -19cm. Agglomeration of several animal

bones, unburned, in various positions, somebroken or crushed, from small mammals,particularly from post-cranial areas; amongthem, two fragments from vessels of theBasarabi culture, but also a Dacian one.

Dating: 1st c. BC-1st c. AD. Complex 60 Agglomeration 4; S31

c. A-D; -21cm. Agglomeration of animal bones,

unburned, mostly from the limbs, in variouspositions, the majority of them from smallmammals, but also from a large one.

Dating: 1st c. BC-1st c. AD. Complex 61 Agglomeration 5; S33;

-30cm. Agglomeration of bones from small

and large mammals, mostly from limbs andribs, many of them broken, plus two teeth.

Dating: 1st c. BC-1st c. AD. III.4. Pits Complex 3, Pit 1; SV, c. 5-6 Pit of irregular shape, almost

rectangular (D=0.67x0.36m, Depth=0.35m),dug in a brown-grayish layer, grainy, down tothe native rock. The filling of the pit, fluffierthan at the level where the pit got deeper,contained a clay vessel deposited directly onthe native rock. On the edge of the pit, oneput massive blocks of dolomite limestone, ina somewhat circular pattern. Their upper sideis visible at the depth of 20cm from the actualwalking level.

50

Vas bitronconic (H=180mm; DG=150mm; DB=98mm), din argilă comună, modelat cu mâna, ars oxidant, prevăzut cu patru butoni pentru manevrare şi decorat cu patru brâuri, oblice, alveolate. Este un vas caracteristic sec. IV-III a. Chr., dar având în vedere cele mai timpurii piese din acest sit, apreciem că depunerea s-a făcut în a doua jumătate a sec. III a. Chr. (Fig. 41/14).

III.5. Piese izolate 1). Monedă din bronz. S V, cas. 2. (D=26mm; MCC-Inv. A4661); avers – cap de bărbat laureat spre dreapta şi inscripţia IMP(ERATOR) CAES(AR) NERVA TRAIAN(US) AUG(USTUS) GER(MANICUS) IMP(ERATOR); revers - Victoria mergând spre stânga, cu scut în dreapta şi inscripţia TR POT [COS III] PP S C; este un as emis la Roma, în iunie 100 p. Chr. (BMC, III, p. 153, no. 740) (Fig. 14/7; 38/18). 2). Fibulă din argint. S10 -28cm; (L=26mm; MCC-Inv. A4790); fragment dintr-o fibulă din argint cu două noduri, cu piciorul întors şi prins pe arc (Fig. 37/5). 3). Fibula masivă din bronz. S18 -20cm; (L=68mm; L.resort=21mm; MCC-Inv.A4774); puternic profilată, cu un nod pe arc, piciorul lung, cu o proeminenţă sferică la capăt, resort bilateral din opt spire (4+4), coardă exterioară, cârlig de prindere, port-agrafă trapezoidală cu două orificii, ac întreg; nu prezintă urme de ardere (Fig. 13/5; 37/11); Rustoiu 1997, p. 52, fig. 58, 59/1-5) (tipul 19c), databilă între 30/40-106 p. Chr. 4). Fibulă (S. V. cas. 2). Piesă din bronz (L=24mm; MCC-Inv. A4671), puternic profilată, cu două noduri pe arc, databilă între 50-101/106 p. Chr. (Fig. 38/17). Rustoiu 1997, p. 53, fig. 61/18; 62/4, 9-13; 63/1-7 (tip 20b). 5). Fibulă (S21, c. D., în zona lui M26); fragment de picior din bronz, cu nod

Bitruncated vessel (H=180mm;DS=150mm; DB=98mm), made of commonclay, hand modeled, put through oxidizingburn, endowed with four knobs for handlingand decorated with four oblique, alveolategirdles. This vessel is characteristic of the 4th-3rd c. BC but, given the age of the earliestitems of this site, we believe the deposit wasmade in the second half of the 3rd c. BC (Fig.41/14).

III. 5. Isolated items 1). Bronze coin. S V, cass. 2,

(D=26mm; MCC-Inv. 4661); head – manhead with laurels, looking to the right, and theinscription IMP(ERATOR) CAES(AR)NERVA TRAIAN(US) AUG(USTUS)GER(MANICUS) IMP(ERATOR); tail –Victoria walking to the left, shield in the righthand, and the inscription TR POT [COS III]PP S C; it is an as coined in Rome in June,100 AD (BMC, III, p. 153, no. 740) (Fig.14/7; 38/18).

2). Silver fibula. S10 -28cm;(L=26mm; MCC-Inv. A4790); fragment froma silver fibula with two knots, foot returnedand attached to the bow (Fig. 37/5).

3). Fibula made of massive bronze.S18 -20cm; (L=68mm; L.spring=21mm;MCC-Inv. A4774); strongly profiled, with aknob on the spring, long foot, sphericalprotuberance at the end, bilateral springconsisting of eight spires (4+4), outsidechord, attachment hook, trapezoidal cathplatewith two orifices, the pin in one piece; thereare no signs of burning (Fig. 13/5; 37/11);Rustoiu 1997, p. 52, fig. 58, 59/1-5) (type19c), dating back to 30/40 – 106 AD.

4). Fibula (S. V. cass. 2). Item madeof bronze (L=24mm; MCC-Inv. A4761),strongly profiled, with two knobs on thespring, dating back to 50-101/106 AD (Fig.38/17). Rustoiu 1997, p. 53, fig. 61/18; 62/4,9-13; 63/1-7 (type 20b).

5). Fibula (S21, c. D., close to M26);fragment from a bronze foot, with a knob and

51

şi cârlig de prindere. Aparţine unui tip de fibulă puternic profilată, databilă în sec. I p. Chr. (Fig. 37/21) 6). Ac de fibulă (SVII, c. 7, -20cm; MCC-Inv. A4905). Piesă din bronz de la o fibulă destul de masivă, bine păstrată; după masivitate şi formă pare a proveni de la o fibulă de tip roman, probabil din sec. I p. Chr. 7). Inel (S5-S13, martor; -20cm). Piesă circulară din sârmă de bronz (D=16mm; MCC-Inv. A5014), rotundă în secţiune, cu două înfăşurări, de câte două spire (Fig. 40/15). 8). Aplică (S30-S31, martor; -35cm). Piesă din bandă de bronz (L=20mm; l=6mm; MCC-Inv. A5025), cu capetele întoarse şi ascuţite, cu decor „în coaste” (Fig. 14/4; 40/16). 9). Cercel (S13, -25cm; MCC-Inv. A4781). Piesă din fir subţire de argint, cu capetele ascuţite, libere, cu secţiune rotundă (L=12mm) (Fig. 40/18). 10). Verigă (SVII, c. 8, -32cm; MCC-Inv. A4885); piesă circulară din bară ovală de bronz. 11). Verigă (SVII, c. 7, -17cm; MCC-A. 4884); piesă ovală din bronz, cu capetele libere, rotundă în secţiune. 12). Verigă (SV, c.2, -30cm; MCC-Inv. A4681); piesă din bronz, rotundă în plan şi romboidală în secţiune, bine păstrată 13). Verigă din bronz (S24, c.B, -15cm; MCC-A. 4699), circulară în plan, dar romboidală în secţiune, fisurată. 14). Lamă de cuţit din fier (L=55mm, l=10-12mm; MCC-A. 4782), puternic oxidată şi fragmentată, păstrându-se şi o porţiune de mâner (Fig. 40/13). 15). Fragment dintr-o piesă din fier (cuţit? brici?) (L=37mm, l=8mm ; MCC-A. 4779), cu lama dreaptă, cu profil aproape rectangular, puternic oxidată (Fig. 40/12). 16). Piesă din bronz în forma literei „Ω”(S8; L=13mm; l=1mm; MCC-A. 4760), probabil folosită ca aplică decorativă (Fig.

an affixing hook. It belongs to a type ofstrongly-profiled fibula that is dated back to1st c. AD (Fig. 37/21).

6). Fibula pin (SVII, c. 7, -20cm;MCC-Inv. A4905). Bronze piece from arather massive fibula, well preserved; basedon its massive nature and the shape, it seemsto be from a fibula of the Roman type,probably from the 1st c. AD.

7). Ring (S5-S13, witness; -20cm).Circular item made of bronze wire(D=16mm; MCC-Inv. A5014), round insection, with two twists, each consisting oftwo spires (Fig. 40/15).

8). Appliqué (S30-S31, witness;-35cm). Item made of a bronze strip(L=20mm; W=6mm; MCC-Inv. A5025), withthe ends returned and “ribbed” decoration(Fig. 14/4; 40/16).

9). Earring (S13, -25cm; MCC-Inv.A4781). Made of a thin silver wire, with theends sharp and free, round in section(L=12mm) (Fig. 40/18).

10). Chain link (SVII, c. 8, -32cm;MCC-Inv. A4885); circular item made of anoval bronze rod.

11). Chain link (SVII, c.7, -17cm;MCC-A. 4884); oval bronze item, with theends free, round in section.

12). Chain link (SV, c.2, -30cm;MCC-Inv. A4681); bronze item, round inplane in rhombic in section, well preserved. 13). Bronze chain link (S24, c.B, -15cm; MCC-A. 4699), round in plane butrhombic in section, fissured.

14). Iron knife blade (L=55mm,W=10-12mm; MCC-A.4782), stronglyoxidized and fragmented, as only some ofthe handle was preserved (Fig. 40/13).

15). Fragment of an item made ofiron (knife? razor?) (L=37mm, W=8mm;MCC-A.4779), with the blade straight, theprofile almost rectangular, strongly oxidized(Fig. 40/12).

16). Ω-shaped bronze item (S8;L=13mm; W=1mm; MCC-A. 4760),probably used as a decorative appliqué (Fig.

52

40/11). 17). Piesă din fier (S24, c. D, -25cm; MCC-Inv. A4681); din bară de fier, rectangulară în secţiune; are forma a două trapeze prinse la mijloc cu un colier; utilizare incertă. 18). Verigă din fier (S12, -26cm; MCC-A. 4783), de formă circulară (D=20mm), fracturată, capetele uşor deplasate (Fig. 40/14). 19). Verigă din fier (S20), de formă circulară (D=25mm), ovală în secţiune (Fig. 40/17). 20). Verigă spiralică din fier (S10; D=11mm; MCC-A. 4773), rotundă în secţiune (D=9mm), parţial păstrată (Fig. 40/19). 21). Piesă din bronz (S17-C, -22cm; MCC-A. 4791), liniară, cu orificiu circular la mijloc, semiovală în secţiune, cu spatele plat şi prevăzut cu două proeminenţe, probabil pentru ataşare, decor în „coaste” (Fig. 40/20). 22). Verigă din bronz (S28, c. C, -15cm; D=17x10mm; l=4mm; MCC-A. 4701), din bară de formă rectangulară, în plan şi secţiune, cu decor incizat punctat, în zigzag (Fig. 40/24). 23). Vârf de săgeată din bronz (passimus; L=18mm), cu trei muchii; întrucât vârful şi majoritatea pedunculului sunt rupte nu se pot da detalii în plus. 24). Verigă plurispiralică din aur, păstrată fragmentar (Fig. 13/20; 40/25).

40/11). 17). Iron item (S24, c.D, -25cm;

MCC-Inv. A4681); made of an iron rod,rectangular in section; it is shaped like twotrapezes attached in the middle with a collar;unclear use.

18). Iron chain link (S12, -26cm;MCC-A. 4783), circular (D=20mm),fractured, heads slightly out of place (Fig.40/14).

19). Iron chain link (S20), circular inshape (D=25mm), oval in section (Fig.40/17).

20). Spiral-like chain link made ofiron (S10; D=11mm; MCC-A. 4773), roundin section (D=9mm), partially preserved(Fig. 40/19).

21). Bronze item (S17-C, -22cm;MCC-A. 4791), linear, with a round orificein the middle, semi-oval in section, with theback flat and endowed with two knobs,probably for affixing, with “ribbed”decorations (Fig. 40/20).

22). Bronze chain link (S28, c. C,-15cm; D=17x10mm; W=4mm; MCC-A.4701), made of a rod rectangular in planeand in section, with dotted inciseddecoration that is zigzagging (Fig. 40/24).

23). Bronze arrowhead (passimus;L=18mm), with three edges; since the tipand most of the peduncle are broken, noother details are available.

24). Golden multi-spiral chain link,fragmentary (Fig. 13/20; 40/25).

Valeriu Sîrbu, Sabin Adrian Luca, Cristian Roman,

Silviu Purece, Dragoş Diaconescu, Nicolae Cerişer

53

54

IV. Analiza depunerilor umane şi de piese

IV.A. Analiza depunerilor umane

IV.1. Amplasamentul şi

răspândirea depunerilor umane. Pentru o delimitare şi o înţelegere cât mai precisă a situaţiei arheologice din Grădina Castelului am denumit Platou zona cea mai înaltă de pe masivul de dolomită şi Terasă pe cea de jos, rezultată din depunerea unor aluviuni, aflată la întâlnirea râurilor Cerna şi Zlaşti. Aceste denumiri diferite reflectă nu numai diferenţe de natură geologică şi înălţime, dar şi tipuri diferite de complexe.

Pe baza săpăturilor efectuate pe o

suprafaţă de circa 800m2, cercetându-se, astfel, o mare parte a Platoului din Grădina Castelului, se pot face o serie de aprecieri privind răspândirea şi structura internă a depunerilor cu oseminte umane.

Prima problemă: s-a cercetat toată zona cu depuneri umane? După cum se observă, depuneri umane s-au găsit doar pe Platou, pe o suprafaţă de circa 450m2, ele repartizându-se, pe direcţia SV-NE, pe o lungime de aproape 30m şi o lăţime de circa 15m (Fig. 21); în afara aceste zone, în toate suprafeţele cercetate, nu s-au mai găsit oseminte umane ci, pe margini, doar depuneri de piese ori de oseminte de animale, plus piese izolate (Fig. 21). Bazându-ne pe litografiile vechi (Fig. 2) şi pe forma actuală a Platoului (Fig. 3) se poate aprecia că în antichitate el nu era mult diferit de suprafaţa păstrată, excavaţiile de pe laturile nord, pentru diverse amenajări, şi est, pentru ridicarea castelului, neafectând serios partea lui cea mai înaltă şi mai plată. Pe latura de est, spre castel, săpăturile din secţiunile S.V (partea de est), S.VII, S.VIII

IV. Analysis of the human and artifact deposits

IV.A. Analysis of the human deposits

IV. 1. The position and diffusion of human deposits. For a delimitation and understanding of the archaeological situation in The Castle’s Garden that is as precise as possible, we have named The Plateau the highest area on the dolomite massive and The Terrace the one below it, resulted from accumulation of alluvium, located at the junction of the rivers Cerna and Zlaşti. The different names reflect differences not just of geological nature and height, but also of type of complexes.

Based on the excavations performed on an area of around 800 sqm, namely most of The Plateau from The Castle’s Garden, we can make a series of estimates concerning the distribution and internal structure of the deposits of human bones.

Here is the first problem: has the entire area with human deposits been researched? As one can see, human deposits were found only on The Plateau, on an area of around 450 sqm, distributed along the SW-NE axis, about 30m long and 15m wide (Fig. 21); in none of the sections excavated outside these areas did one find human bones, but only deposits of items or animal bones, plus isolated items, at the fringes (Fig. 21). Based on the old litographies (Fig. 2) and the current shape of The Plateau (Fig. 3), we can estimate that it was not that different from the area preserved, as the excavations on the northern side, for various structures, and on the eastern side, for erecting the castle, did not affect much the tallest and flattest part. On the eastern side, towards the castle, the excavations in the S.V (eastern side),

55

şi S14 nu au mai evidenţiat înhumări umane ori depuneri votive, ci numai câteva piese izolate (Fig. 20-21), astfel că sunt şanse reduse ca aici să mai descoperim asemenea complexe.

Posibilitatea existenţei unor depuneri spre nord, acum distruse de excavaţii, este destul de redusă întrucât în săpăturile din S28 şi S33 nu s-au găsit oseminte umane (Fig. 21); spre sud începe o pantă accentuată astfel că e puţin probabil ca aici să fi fost înhumări ori depuneri de piese, fapt dovedit şi de lipsa acestora din S.VI, S12, S29, S34. Ar mai fi, în acest sens, şi un argument de natură arheologică: foarte probabil că depunerile umane erau delimitate cu depuneri de piese, ca pe laturile de sud şi vest, ori de oase/ofrande de animale, ca în zona de nord-est (Fig. 20-21); din această situaţie topografică ar rezulta, deci, că doar pe mijlocul Platoului au fost depuneri umane. Prudenţa ne obligă, desigur, să nu excludem, aprioric, posibilitatea existenţei altor depuneri în alte zone ale platoului, încă nesăpate.

Nu s-a observat vreo delimitare în

teren - prin şanţ, val ori gard - a zonei cu depunerile umane ori de piese, dar sacralizarea terenului putea fi făcută şi prin mijloace care nu lasă urme arheologice.

Dacă avem în vedere toate aceste date şi argumente putem aprecia, cu un grad înalt de probabilitate, că aceasta era aria cu depuneri umane ori de piese. E aproape sigur, însă, că au fost distruse o serie de depuneri din interiorul acestei zone. Deoarece depunerile erau destul de aproape de suprafaţă ele au fost afectate mai târziu, atât cu prilejul ridicării castelului şi a efectuării amenajărilor adiacente, cât şi cu ocazia unor lucrări moderne (de ex., zona cubului de beton). Lipsa unor depuneri în secţiunea SV, chiar în zona centrală, nu exclude ca unele complexe să fi fost distruse cu ocazia săpăturilor mai vechi; faptul este

S.VII, S.VIII and S14 sections did not find human inhumations or votive deposits, but only a few isolated items (Fig. 20-21), so there is little chance of finding any more such complexes.

The possibility of some deposits to the north, now destroyed by excavations, is quite low, given that excavations in S28 and S33 did not find human bones (Fig. 21); to the south is the start of a strong incline, so it is unlikely there were any inhumations or item deposits here, as also proven by the lack thereof from S.VI, S12, S29 and S34. There is also an archaeological argument supporting that claim: the human deposits were most likely delimited by deposits of items, the way it is on the southern and western sides, or by animal bones/offerings, the way it is on the north-eastern side (Fig. 20-21); this topographical situation means, therefore, that that inhumations took place took place only in the middle of The Plateau. Hence, caution prevents us from excluding, beforehand, the possibility that deposits may exist in other parts of the plateau that have not yet been excavated.

There is no delimitation in the field – by ditch, ripple or fence – of the area with human or item deposits, but the field’s sacred nature could have been visible by means that leave no archaeological traces.

Based on all this data and arguments, this is the area most likely to contain human or item deposits. However, a series of deposits inside this area were almost certainly destroyed. Because the deposits were quite close to the surface, they were affected later on, when the castle and the adjacent annexes were erected, as well as by modern works (e.g. the area of the concrete cube). The lack of deposits in SV section, right in the central area, does not rule out the possibility that some complexes were destroyed by older excavations, all the more so if we take into account the dynamic of the deposits and the

56

plauzibil dacă avem în vedere dinamica depunerilor şi situaţia izolată a Depunerilor 25 şi 26 (Fig. 21). Descoperirea unor piese izolate în aria cercetată, rezultate din dislocarea unor depuneri umane ori de piese, este o dovadă arheologică în acest sens. In ansamblu, însă, se poate aprecia că cea mai mare parte din complexele dacice s-au păstrat, astfel că şi aprecierile noastre au un înalt grad de probabilitate.

IV.2. Stratigrafia. Este dificil de vorbit, datorită configuraţiei şi structurii platoului, de o stratigrafie verticală propriu-zisă. Aşa cum au arătat analizele geologice şi propriile noastre observaţii, Platoul se prezinta ca un dom stâncos cu boltire largă, cu mici pereţi tectonici, colţi şi pene dolomitice ce străpung stratul vegetal, între care se află numeroase cuvete ori zone de stâncă înclinate (Fig. 5). Din punct de vedere geologic s-au putut observa trei straturi diferite: a) strat vegetal actual, inclusiv de praf industrial, destul de subţire (5-15cm), ce acoperea cea mai mare parte a Platoului, b) strat format din fragmente mici şi mijlocii de dolomită fărâmiţată, amestecată cu un sediment brun-negricios, cu o grosime variabilă (10-30cm) şi c) strat format din numeroase roci fărâmiţate, ca urmare a alterării stâncii dolomitice, cu o grosime variabilă; acest strat lipseşte din unele suprafeţe (Fig. 27-29). În unele suprafeţe cercetate s-au identificat depuneri ale culturii Basarabi, caz în care gropile pentru depunerile din epoca dacică au străpuns acest strat. Cuvetele erau umplute cu stâncă fărâmiţată, sol vegetal ori depuneri Basarabi. Datorită structurii platoului şi a faptului că este o zonă cu eroziune activă aici nu s-a putut forma un strat vegetal gros. Acolo unde au fost şi vestigii ale culturii Basarabi, stratul arheologic este mai gros, observându-se clar succesiunea depunerilor.

IV.3. Amenajările. Motivul principal pentru care aici nu există vestigii de locuire este reprezentat de faptul că era o zonă foarte accidentă şi ar fi fost necesare,

isolated of Deposits 25 and 26 deposits (Fig. 21). The isolated items found outside the researched area, the result of dislocations of human or item deposits, constitute archaeological proof to that end. Overall, however, we believe that most of the Dacian complexes survived, making our consideration most feasible.

IV.2. Stratigraphy. It is difficult to

speak of an actual vertical stratigraphy, because of the configuration and structure of the plateau. As shown by the geological analyses and our own observations, The Plateau is a rocky dome with a large curve, small tectonic walls, dolomite extensions and wedges that pierce the vegetal layer and have many recesses or slanted areas of rock between them (Fig. 5). Geologically speaking, there are three different layers: a) the actual vegetal layer, including the industrial dust, rather thin (5-15 cm), covering most of The Plateau, b) a layer consisting of small and medium-sized fragments of crushed dolomite, mixed with a brown-blackish sediment, varying in thickness (10-30 cm) and c) a layer consisting of many crushed rocks, from changes in the dolomite stone, varying in thickness; this layer is absent in some areas (Fig. 27-29). On some of the surfaces researched, one found deposits of the Basarabi culture, where the pits for the deposits from the Dacian era penetrated this layer. Crushed rock, vegetal soil or Basarabi deposits filled the recesses. The structure of the plateau and the active erosion in the area prevented a thick vegetal layer from forming here. In those places with vestiges of the Basarabi culture, the archaeological layer is thicker and the succession of the deposits is clear.

IV.3. Fitting outs. The main reason for the lack of inhabitation vestiges here is that the very uneven area required ample works to make it habitable, namely cutting

57

în acest scop, ample lucrări de amenajare, anume tăierea stâncii şi aducerea de pământ pentru acoperirea asperităţilor. Ca urmare a dezintegrării dolomitei, a vântului şi a depunerilor din epoca Basarabi (sec. IX-VII a. Chr) zonele înclinate şi unele cuvete puteau fi deja umplute în epoca dacică, dar nu se poate vorbi de prezenţa unui strat vegetal propriu-zis, gros şi compact, care să acopere întreg platoul. Studiul geologic al zonei şi săpăturile arheologice au evidenţiat faptul că niciodată nu s-au săpat gropi în stâncă, depunerile umane şi de piese făcându-se, deci, în cuvetele existente, încă bine observabile în antichitate, ori în zonele unde stânca era înclinată. Doar în puţine cazuri s-a putut observa, probabil şi datorită structurii geologice a zonei, că s-a săpat o groapă în depunerile naturale de dolomită sfărâmată ori în cele ale culturii Basarabi; în rest, a fost vorba doar de curăţirea cuvetei ori a stâncii înclinate în zona viitoarei depuneri.

Nu putem vorbi de amenajări deosebite. De obicei, defuncţii au fost depuşi pe un strat de pământ şi dolomită sfărâmată, cu această ocazie realizându-se doar orizontalizarea terenului; câteodată, însă, aceştia au fost aşezaţi chiar pe stânca nativă (ex., C15, C19). Întotdeauna, însă, defuncţii au fost acoperiţi, în final, cu dolomită sfărâmată şi/ori pământ; uneori, peste ei s-au aşezat bolovani mari de calcar (ex., C19) ori depunerea a fost marcată prin pietre (ex., C30). Unele depuneri umane au fost marcate prin galeţi rulaţi, aduşi din albia râului, aşa cum este cazul la C44 (Fig. 10/2). Din faptul că niciodată depunerile din aceeaşi perioadă nu se suprapun putem conchide că ele aveau unele semne distinctive, vizibile la suprafaţă (de ex., moviliţă ori marcaje din pietre), fapt sugerat de observaţia că, în multe cazuri, era evidentă aglomerarea de pietre peste zonele cu depuneri (Fig. 4; 8/3-4; 9/3; 10/2). Nu excludem nici posibilitatea ca în depunerile unde au fost, împreună, atât indivizi cu schelete întregi, cât şi oase izolate de la alţii,

into the rock and hauling earth in to cover the potholes. As a result of the disintegration of the dolomite, the action of the wind and the deposits from the Basarabi area (9th-8th centuries BC), the slanted area and some recesses may have been already filled in the Dacian area, but we cannot speak of an actual vegetal layer, one that is thick and compact and would cover the entire plateau. The geological study of the area and archaeological excavations revealed that no pits were dug in the rock, meaning the human and item deposits were made in the recesses already there, very visible in ancient times too, or in areas where the stone was slanted. There are only a few cases where one can notice that, probably also due to the structure of the rock, a pit was dug in the natural accumulation of crushed dolomite or in those of the Basarabi culture; other than that, they only cleaned up the recess or the slanted stone to make a deposit.

There are no special fitting outs. Most of the dead were put on a layer of soil and broken dolomite and the ground was just made horizontal on this occasion. Sometimes, however, the dead were put directly on the native rock (e.g. C15, 19). Nevertheless, the dead were always covered afterwards with crushed dolomite and/or soil; sometimes, large limestone blocks were put on top of them (e.g. C19) or the deposit was marked with stones (e.g. C30). Some stones from the river bed, marked human deposits, such as C44 (Fig. 10/2). Given that the deposits from this period are never on top of one another, we can conclude that they had some distinctive signs visible on the surface (e.g. a little mound or stone markings), an assumption also supported by the many cases of obvious piles of stones on top of areas with deposits (Fig. 4; 8/3-4; 9/3; 10/2) It could be that, in the deposits were we find, together, whole skeletons and isolated bones from other individuals, which points

58

ce sugerează intervenţii succesive, o acoperire serioasă să se fi făcut doar în final, o anumită vreme peste cadavre fiind aşezate mai puţine pietre. În două cazuri înhumările s-au efectuat peste morminte de incineraţie mai vechi (C18, C30). Prezenţa unui strat de dolomită sfărâmată pe aproape toată suprafaţa cu depuneri umane ar sugera o acoperire generală a zonei (Fig. 4), dar faptul s-ar putea datora şi unor nivelări ulterioare, deşi ipoteza este mult mai puţin probabilă.

IV.4. Riturile. În total, au fost 30 de depuneri umane, cu minimum 52 de indivizi (osemintele din C15 şi C19, pierdute, n-au fost analizate de antropologi, astfel că nu ştim dacă în ele a fost doar câte un individ); dacă în 26 de depuneri erau doar înhumaţi, cu 46 de indivizi, în alte două depuneri (C12, C34) a fost doar câte un individ incinerat; în depunerile C18 şi C30 au fost câte doi indivizi, un matur incinerat şi un copil foarte mic înhumat (Fig. 69; 71/1). Doar pentru sec. II-I a. Chr. putem vorbi de biritualism, întrucât în sec. I p. Chr. nu putem data, cu certitudine, vreun mormânt de incineraţie. De aici rezultă că ritul incineraţiei a fost doar sporadic folosit şi, probabil, numai într-o perioadă anterioară (cu siguranţă la sfârşitul sec. II - prima jumătate a sec. I a. Chr.). Faptul că s-au descoperit, împreună, indivizi înhumaţi şi incineraţi în două complexe (C18, C30) poate să aibă două explicaţii: a) este posibil să fie rezultatul întâmplării (înhumările s-au făcut fără să se ştie că acolo sunt morminte de incineraţie) şi, b) se poate ca depunerile în acelaşi loc să fie consecinţa rudeniei dintre defuncţi, iar riturile diferite să se datoreze vârstei ori schimbărilor intervenite în practicile funerare. Precizăm că, foarte probabil, a existat un decalaj cronologic între depuneri.

Mormintele de incineraţie se află, două câte două, relativ apropiate, în partea sud-vestică şi, respectiv, central-nordică a depunerilor umane. De semnalat că în zona

to successive interventions, a serious cover up happened only in the end and fewer stones were put on top of the corpses for a while. In two cases, the cremations took place on top of older cremation tombs (C18, C30). The presence of a layer of crushed dolomite on almost all of the surface with human deposits could mean a general cover up of the entire area (Fig. 4), but it could also be the result of ulterior leveling works, although that is considerably less likely.

IV.4. Rites. All in all, there were 30 human deposits, with at least 52 individuals (the bones from C15 and C19, which were lost, were not analyzed by anthropologists, so we do not know if they were from just one individual); whereas 26 deposits were with several inhumations (46 individuals), another two deposits (C12 and C34) had just one cremated individual each; deposits C18 and C30 had two individuals each, a cremated adult and a very small inhumed child (Fig. 69; 71/1). The bi-ritualism is limited to the 2nd-1st centuries BC, because no cremation tomb can be clearly dated as being from the 1st century AD. Hence, the cremation rite must have been used rarely and, probably, only during a previous period (definitely at the end of 2nd – first half of 1st century BC). The discovery of cremated and inhumed individuals together in two complexes (C18 and C30) can mean two things: a) coincidence - the inhumations did not know of the cremation tombs already there or b) some sort of kin relation between the dead, with the rites different because of age or changes in the funerary practices. We need to add that there was a time delay between the deposits.

The cremation tombs are two by

two and relatively close, southwest and centre-north of the human deposits. Interestingly, the central-southern area has

59

central-sudică se află un grup masiv, 14 depuneri, doar de înhumaţi, care se individualizează, aşa cum vom vedea, şi prin alte trăsături (Fig. 21).

IV.4.1. Indivizii înhumaţi. Dacă 48 de indivizi, din 52, sunt neincineraţi atunci rezultă că ritul preferenţial a fost înhumarea, iar într-o anume perioadă (sec. I p. Chr.) aceasta a fost, foarte probabil, exclusivă. Desigur, se pot evidenţia o serie de trăsături specifice doar ritului înhumaţiei. Astfel, toţi copiii sub 7 ani, adică 38 de indivizi, ceea ce reprezintă circa 80% din totalul defuncţilor, au fost înhumaţi (Fig. 69). Acest fapt denotă că înhumaţia a fost ritul specific pentru depunerea copiilor. Indivizii înhumaţi se află răspândiţi în toate zonele şi includ persoane de toate vârstele şi de ambele sexe (Fig. 20).

O problemă de terminologie: putem

folosi noţiunea de înhumare atunci când în depunere s-au găsit doar oase umane izolate? Dacă a fost vorba de o înhumare normală, ca o consecinţă a unei ideologii funerare, urmată de manipularea oaselor, atunci termenul e corect (Sîrbu 2003, p. 18-19). Dar dacă oasele umane izolate provin de la practici funerare de expunere/descompunere a cadavrelor, deci nu de la depunerea lor în gropi, atunci nu mai putem întrebuinţa termenul de înhumare. Din aceste considerente am folosit, deseori, în cazul comentariilor despre depunerile cu oase umane izolate, noţiunile de „oseminte neincinerate”, de „indivizi neincineraţi” şi nu de „indivizi înhumaţi”.

IV.4.1.a. Orientarea. S-au putut avea în vedere 27 de indivizi, din care 7 au avut capul spre nord, 6 spre sud, 5 spre est, iar 7 spre vest; în două cazuri nu s-a putut preciza orientarea (repere pentru orientare au fost coloana vertebrală şi capul defuncţilor) (Fig. 20). Desigur, este vorba de determinarea unei poziţii de bază spre un anumit punct cardinal întrucât, pe de o parte, unele schelete au suferit dislocări şi, pe de

a massive group, 14 deposits, of just inhumations, and it stands out due to other features too, as we shall see later on (Fig. 21)

IV.4.1. Inhumed individuals. If 48 of 52 individuals are non-cremated, then inhumation must have been the rite of choice and, for a certain period of time (1st century AD), the sole rite. Of course, some features characteristic of the inhumation rite can be highlighted. Namely, all children under the age of 7, namely 38 individuals, accounting for 80% of the total number of dead, have been inhumed (Fig. 69). Therefore, inhumation was the rite for depositing children. The inhumed individuals are spread in all of the areas and include persons of all ages and both sexes (Fig. 20).

There is one more terminology issue: can we use the notion of inhumation when only isolated bones are found in the deposit? If we are talking about a normal inhumation, a consequence of funerary ideology, followed by handling the bones, then the term is correct (Sîrbu 2003, p. 18-19). If the isolated human bones are from corpse exposure/decomposing funerary practices, then we cannot use the term of inhumation. For these reasons, we have often used, in the case of comments on deposits of isolated human bones, the terms “non-cremated bones” and “non-cremated individuals”, and not “inhumed individuals”.

IV.4.1.a. Orientation. The analysis

includes 27 individuals, 7 of which had their heads pointing towards the north, 6 to the south, 5 to the east and 7 towards the west. The orientation could not be made out in two cases (the spine and head of the dead were used to determine the orientation) (Fig. 20). Of course, this is about determining a basic orientation towards a certain cardinal point, because,

60

altă parte, au existat mici deviaţii de la punctele cardinale menţionate. Chiar dacă avem în vedere aceste situaţii este indiscutabil faptul că nu se poate vorbi de vreo preferinţă spre un anume punct cardinal, orientarea fiind uneori determinată de forma cuvetei naturale din stâncă pentru că, aşa cum am menţionat deja, nu s-au săpat gropi, ci s-au folosit denivelările deja existente. Mai mult, nu există vreo grupare de morminte, indiferent de zonă, unde să se poată determina vreo orientare preferenţială a defuncţilor (Fig. 20). Precizăm că nici în situaţiile în care orientarea defuncţilor nu a fost determinată de forma cuvetelor, deci când groapa a fost săpată în stratul de rocă sfărâmată, nu s-a putut sesiza vreo regulă în depunerea defuncţilor.

IV.4.1.b. Poziţia. Din cele 27 de

situaţii determinabile, în 17 cazuri defuncţii au fost aşezaţi în decubit dorsal, marea majoritate întinşi, 4 erau chirciţi pe stânga şi 4 pe dreapta, în alte 2 cazuri nu s-au putut stabili poziţiile datorită dislocării scheletelor (Fig. 20; 69). Deşi peste 60% dintre defuncţi erau în decubit dorsal, ceea ce denotă o anume preferinţă, trebuie remarcat şi numărul mare al indivizilor aşezaţi pe stânga ori pe dreapta (8 cazuri). Uneori, copiii par a fi fost aşezaţi „pachet” (ex., Defuncţii 1b, 4, 9, 29a). Degradarea avansată a unor schelete n-a permis, în multe cazuri, stabilirea altor detalii; totuşi, nu s-au putut observa norme privitoare la poziţia mâinilor ori a picioarelor, acestea fiind într-o diversitate de situaţii (Fig. 6-10; 30-33). Capul defuncţilor era fie aşezat pe ceafă (ex., Defuncţii 5, 16), fie întors spre stânga (ex., Defuncţii 2a, 4) ori spre dreapta (ex., Defunctul 6). Mâinile erau fie întinse pe lângă corp, fie îndoite din coate şi aşezate pe abdomen (ex., Defuncţii 5, 29a); de asemenea, poziţia picioarelor era extrem de variată.

IV.4.1.c. Starea scheletelor. Vârsta

fragedă a defuncţilor, ce a dus la degradarea

on the one hand, some skeletons were dislocated and, on the other, there are slight deviations from the actual cardinal points. Even if we take into account these situations, it is clear that we cannot speak of a preference for a specific cardinal point, as the orientation is often determined by the shape of the natural recess in the stone since, because, as previously mentioned, no pits were dug and only the pre-existing recesses were used. Moreover, there is not one grouping of tombs, regardless of the area, where one could observe some preference for the orientation of the dead (Fig. 20). There is no rule in depositing the dead visible even when the shape of the recesses in the stone did not determine the orientation of dead, namely when the pit was dug in the layer of crushed rock.

IV.4.1.b. Position. Of the 27 analyzable situations, in 17 the dead were laid down on their backs, most of them stretched, 4 were crouched on the left side and 4 on the right side, while the position could not be made out in 2 cases because of skeleton dislocation (Fig. 20; 69). Although over 60% of the dead were on their backs, which constitutes a pattern, we also need to consider the many individuals laid down on their left or right side (8 cases). Sometimes, the children seem to have been laid down “packed” (e.g. Dead 1b, 4, 9, 29a). In many cases, the advanced skeleton degradation obscured further details; however, one could notice norms regarding the position of the hands or legs, which present us with a wide range of situations (Fig. 6-10; 30-33) The back of the head was either pulled back (e.g. Dead 5, 16) or turned towards the left (e.g. Dead 2a, 4) or the right (e.g. Dead 6). The hands were either stretched along the body or had the elbows bent and were laid on the abdomen (e.g. Dead 5, 29a); also, the position of the legs is very varied.

IV.4.1.c. State of skeletons. The young age of the dead, leading to

61

şi dispariţia unor părţi ale scheletului (35 de indivizi aveau sub 6 ani!), şi numeroasele bulversări suferite de-a lungul timpului, întrucât depunerile erau aproape de suprafaţă, n-au permis o serie de observaţii de detaliu. Întrucât în 25 de cazuri s-au găsit oase din principalele părţi corpului se poate aprecia, cu destulă probabilitate, că aceşti defuncţi au fost depuşi întregi, deşi poziţia unora este anormală; în cazul acestora putem vorbi, cu certitudine, de înhumare. Totuşi, nu putem fi siguri dacă lipsa unor oase ori părţi din schelete se datorează doar factorilor de mediu şi nu situaţiei iniţiale, adică înainte de acoperirea acestora. Există doar opt depuneri, cu nouă indivizi, unde s-au găsit doar defuncţi depuşi întregi, atât copii, cât şi maturi, dar care sunt dispersate în toată zona. Dacă, însă, avem în vedere pe toţi defuncţii depuşi întregi, atunci vom constata că 23 sunt copii sub şapte ani, unul are circa 15 ani (Defuncta 17), plus o matură (Defuncta 27)! (Fig. 69; 71/2); această constatare ar sugera o preferinţă pentru depunerea copiilor mici întregi, dar această situaţie s-ar putea explica şi prin faptul că majoritatea dintre ei se datează în sec. I p. Chr., deci ei au fost depuşi ultimii, iar scheletele lor n-au mai fost manipulate în vederea unor noi înhumări.

Cele mai numeroase depuneri – 12,

cu 31 de indivizi, includ atât schelete întregi, cât şi oase umane izolate, observându-se o concentrare a acestora în partea centrală (opt depuneri cu 23 de indivizi). În patru depuneri s-au găsit doar oase izolate, toate situate în nord-estul platoului.

Pe de altă parte, prezenţa în depuneri

doar a unor oase izolate, craniene ori post-craniene, ridică o serie de probleme. Astfel, într-un caz (Def.30) s-au găsit doar oase izolate craniene, în şapte cazuri oase craniene şi post-craniene (Def.5b, Def.6b, Def.13b, Def.19, Def.20, Def.21, Def.22b), în zece situaţii doar oase izolate post-

degradation and disappearance of skeleton parts (35 individuals were under the age of 6!) and the many dislocations suffered in time, due to being close to the surface, have obscured some details. Since bones from the main body parts were found in 25 of the cases, it is safe to assume that these dead were deposited whole, although the position of some is abnormal; in their cases, we can be sure that they were inhumed. However, we cannot be certain that the lack of bones or skeleton parts is the result just of environmental factors and not of the initial situation as well, namely from before they were covered. There are only eight deposits, with nine individuals, where all of them, children or adults, were found in one piece, but these are spread out over the entire area. If, however, we consider all of the dead deposited whole, 23 of them are children under the age of 7 and just one is about 15 years old (Dead 17, a girl), plus an adult (Dead 27, a woman)! (Fig. 69; 71/2); this observation points to a preference for depositing small children whole, but the situation could also be the result of the fact that most of them are from the 1st century AD, namely, they were deposited last and their skeletons did not undergo handling in view of new inhumations.

The most numerous deposits – 12, with 31 individuals, include both whole skeletons and isolated human bones, clustered in the central area (8 deposits with 23 individuals). Just isolated bones were found in 4 deposits, all of them in the northeastern section of the plateau.

On the other hand, the presence of

deposits with just isolated bones, cranial or post-cranial, raises a number of issues. For instance, one found solely isolated skull bones in one such case (Def.30), cranial and post-cranial bones in 7 cases (Dead 5b, Dead 6b, Dead 13b, Dead 19, Dead 20, Dead 21, Dead 22b), just isolated post-

62

craniene (Def.2d, Def.2f, Def.3b, Def.12b, Def.12c, Def.12d, Def.15b, Def.26b, Def.28b, Def.29b), în trei cazuri doar dinţi (M9b, M11b, M15c), în altul un fragment de mandibulă şi dinţi (M2e); în plus, Def.10 n-avea craniu (Fig. 69); Numărul descoperirilor de oase izolate din diverse părţi ale corpului se ridică la 22 de cazuri, ceea ce reflectă intenţionalitate şi nu poate fi pusă doar pe seama întâmplării ori a descompunerii osemintelor. În plus, s-au mai găsit alte câteva oase umane izolate şi în afara depunerilor. Doar în puţine situaţii oasele izolate ar putea proveni din bulversări ale depunerilor, întrucât oasele se aflau sub amenajările de pietre, astfel că este evident că asta era situaţia înainte de acoperirea lor.

Pe de altă parte, analizele antropologice n-au evidenţiat urme violente pe schelete. Prezenţa, în aproape jumătate din cazuri, a oaselor izolate poate fi explicată fie prin manipularea osemintelor, la o anumită perioadă de la înhumare, fie prin faptul că ele sunt rezultatul unor practici de expunere/descompunere a cadavrelor ori a unor sacrificii umane care nu lasă urme evidente pe schelete (sugrumare, otrăvire etc.).

Vrem să precizăm că există şi două depuneri din epoca Basarabi, unde sunt resturi de schelete umane, dar de maturi, astfel că prezenţa oaselor umane izolate din epoca dacică, marea majoritate de copii mici, nu poate fi pusă doar pe bulversarea unor complexe mai vechi.

Problemele de interpretare a resturilor umane izolate vor fi discutate în final.

IV.4.1.d. Numărul de indivizi din

depuneri. În depuneri s-a găsit un număr variat de indivizi, depuşi întregi ori prezenţi doar prin oase izolate. Astfel, în 13 situaţii era câte un singur individ (C9, C12, C13, C33, C34, C35, C43, C44, C50, C51, C52, C67, C45), în 12 cazuri câte doi indivizi (C6, C8, C10, C11, C14, C16, C18, C30,

cranial bones in 10 cases (Dead 2d, Dead 2f, Dead 3b, Dead 12b, Dead 12c, Dead 12d, Dead 15b, Dead 26b, Dead 28b, Dead 29b), just teeth in three cases (M9b, M11b, M15c), a fragment from a jawbone and teeth in one case (M2e) and, furthermore, Dead 10 did not have a skull (Fig. 69) Thus, the number of isolated human bones from various parts of the body reaches 22 cases, which denotes intent and cannot be the result of accidents or of the bones’ decomposing. It is only in a few situations that one found other isolated human bones, which could be from dislocated deposits, because the bones were under fitting outs consisting of stones, which shows that this was their status before they were covered.

On the other hand, the anthropological analysis did not find traces of violence on the skeletons. The presence, in almost half of the cases, of isolated bones could be the result of the bones’ being handled some time after the inhumation, of exposure/decomposing practices or of human sacrifices that do not leave signs of violence on the skeletons (strangling, poisoning etc.)

We would like to mention that we

also have two deposits from the Basarabi age, with remains of human skeletons, but from adults, which eliminates the possibility that the presence of isolated human bones from the Dacian period, most of them from small children, is the result of upsetting older complexes.

The problems related to interpreting the isolated human bones will be addressed towards the end.

IV.4.1.d. The number of individuals in deposits. The number of individuals laid down in deposits, whole or just bones from them, varies. For instance there are 13 cases with just one individual (C9, C12, C13, C33, C34, C35, C43, C44, C50, C51, C52, C67, C45), 12 cases with two individuals (C6, C8, C10, C11, C14,

63

C47, C53, C68, C70) şi, în câte un caz, câte trei (C26), patru (C17) şi şase (C7) indivizi (Fig. 69). Cea mai complexă situaie este în C7: de la trei indivizi erau oase din toate părţile corpului, toţi copii de maximum 2 ani, plus oase izolate de la alţi trei indivizi, de vârste diferite; dacă avem în vedere faptul că depunerea se află în sud-estul zonei, oarecum izolată (Fig. 21), se poate aprecia că aceasta era situaţia iniţială, deci oasele izolate n-au ajuns aici mai târziu, ca urmare a bulversării unor schelete din apropiere. În depunerile comune de înhumaţi şi incineraţi erau: în C18, un incinerat adult şi un nou-născut înhumat, în C30 un adult incinerat şi un copil înhumat de şase luni; dar, aşa cum vom vedea, incineraţii şi înhumaţii aparţin, probabil, unor perioade diferite. Atunci când este câte un singur individ în depunere există atât situaţii când s-au depus indivizi întregi şi în ordine anatomică (Defuncţii 4, 8, 17, 23, 24, 25, 27) sau doar oase izolate (Defuncţii 19, 20, 21, 30).

IV.4.1.e.Vârsta. În ansamblu, cei 48

de indivizi identificaţi se repartizează pe următoarele categorii de vârstă: a) sub un an, 20 indivizi, b) 1-2 ani, 6 indivizi, c) 2-6 ani, 9 indivizi, d) 0-7 ani, 3 indivizi, e) 7-14 ani, 1 individ, f) peste 14 ani, 9 indivizi (Fig. 69; 71/3). Aşa după cum se poate observa, copiii sub un an – 20 de indivizi, reprezintă peste 40% din total, ceea ce este un procent extrem de ridicat. Dacă avem în vedere pe toţi copii sub 6 ani – 35 de indivizi, toţi înhumaţi, atunci situaţia este şi mai relevantă. Doar un defunct are vârsta cuprinsă între 7-14 ani (Def. 28b)! De asemenea, există doar 9 indivizi peste 14 ani, ceea ce reprezintă un număr extrem de redus în comparaţie cu totalul defuncţilor. Există şi situaţii în care au fost depuşi numai copii mici, chiar în cazul când au fost mai mulţi indivizi (C6, C11, C14, C17), dar şi altele în care s-au aflat defuncţi de diverse vârste (C7, C47, C69).

C16, C18, C30, C47, C53, C68, C70) and one case with three (C26), another with four (C17) and another with six (C7) (Fig. 69). The most complex situation is C7: bones from all the body parts of three individuals, all of them children under the age of 2, plus isolated bones from another three persons, of various ages; based on the fact that the deposit is southeast of the area, somewhat isolated (Fig. 21), we can assume this was the initial situation, that the isolated bones did not get here later on, as a result of dislocated skeletons nearby. The deposits with both inhumed and cremated individuals are as follows: C18 holds an adult and an inhumed newborn, C30 has a cremated adult and a cremated six month-old baby. However, as we shall see, the cremated and the inhumed individuals probably belong to different periods. Some of the deposits with one person contained the dead whole and in anatomical order (Dead 4, 8, 17, 23, 24, 25, 27) or just isolated bones (Dead 19, 20, 21, 30).

IV.4.1.e. Age. These are the age categories for the 48 identified individuals: a) under one year, 20 persons, b) 1-2 years, 6 persons, c) 2-6 years, 9 persons, d) 0-7 years, 3 persons, e) 7-14 years, 1 person, f) over 14 years, 9 persons (Fig. 69; 71/3). As one can see, the children under one year, 20 individuals, account for over 40% of the total, which is a large portion. If we take into account all of the children under the age of 6, 35 individuals, all of them inhumed, then the picture is clearer. Only one dead is between 7 and 14 years old (Dead 28b)! Also, there are just 9 individuals over 14 years old, which is extremely low compared to the total number of dead. There are also situations where only small children were laid down, even when several individuals are present (C6, C11, C14, C17), as well as cases where dead of different ages are present (C7, C47, C69).

64

Deşi defuncţi de toate vârstele se întâlnesc în toată zona cu depuneri se pot observa, totuşi, anumite concentrări în funcţie de acest criteriu. Astfel, în partea central-sudică a platoului se află nouă depuneri de copii mai mici de şapte ani (Infans I): Depunerile 1, 4, 5, 6 în sud, toate fără fibule, iar în partea nordică Depunerile 8, 9, 10, 12, 14, din care trei au fibule de la mijlocul-a doua jumătate a sec. I p. Chr. (Fig. 20).

IV.4.1.f. Sexul. Din păcate, sexul defuncţilor a putut fi determinat doar în 22 de cazuri, din care 12 sunt de sexul masculin, iar 10 de sexul feminin (Fig. 69). Ambele sexe sunt reprezentate prin indivizi de diverse vârste. Astfel, indivizii de sexul masculin sunt reprezentaţi atât de copii (Defuncţii 2b, 3a, 4, 6a, 9a, 11a, 12a, 23, 25), cât şi de adulţi (Defuncţii 2e, 22b). De asemenea, există copii de sexul feminin (Defuncţii 1a, 2a, 12c, 15a, 22a, 26a, 28a, 29a), plus o adolescentă (Def.17) şi o adultă (Def.27). S-a putut observa că persoanele de sex feminin, determinate antropologic, sunt asociate cu garnituri de piese de podoabă ce conţin pandantive, îndeosebi de tip căldăruşă, cercei şi mărgele, ca la Defuncţii 2a, 26a, 27, 28a (Fig. 26; 69); se poate aprecia, deci, că Defuncţii 8 şi 16b au fost de sex feminin, poate şi Defuncţii 5a, 16b, 17. Cert e faptul că în toate cazurile unde s-au găsit pandantive de tip căldăruşă şi s-a putut determina sexul defuncţilor a fost vorba de persoane de sex feminin (ex., Defuncţii 1a, 2a, 27, 28a). Mărgele s-au găsit, însă, şi la defuncţi de sex masculin (ex., Defuncţii 2b, 4, 23, 25).

IV.4.1.g. Inventarul. În cele 26 de depuneri s-au descoperit 55 de piese, din următoarele categorii: fibule - 9 ex., pandantive - 12 ex., din care opt de tip căldăruşă, cercei - 5 ex., brăţări - 1 ex., inele - 2 ex., verigi - 4 ex., mărgele - 13 ex., vârfuri de săgeţi - 2 ex., ace - 1 ex., instrumente - 1 ex., diverse - 5 ex. În ansamblu, se pot face următoarele observaţii

Although dead of all ages are encountered in the entire area with deposits, we can notice some degree of clustering, following certain criteria. In the southern-central part of the plateau, we have nine deposits with children below the age of 7 (Infans I): Deposits 1, 4, 5, 6 in the south, all of them without fibulae, and Deposits 8, 9, 10, 12, 14, three of which have fibulae from the middle and the second half of the 1st century AD (Fig. 20).

IV.4.1.f. Gender. Unfortunately, the sex of the dead was determined in only 22 cases, 12 of which are male and 10 female (Fig. 69). Both sexes included individuals of various ages. Namely, the males include both children (Dead 2b, 3a, 4, 6a, 9a, 11a, 12a, 23, 25) and adults (Dead 2e, 22b). There are girls as well (Dead 1a, 2a, 12c, 15a, 22a, 26a, 28a, 29a), plus a teenager (Dead 17) and an adult woman (Dead 27). One thing we notice is that the females, as determined by the anthropological analysis, are associated with sets of adornments that include pendants, especially of the bucket type, earrings and beads, such as with Dead 2a, 26a, 27, 28a (Fig. 26; 69); based on this, we believe that Dead 8 and 16b were females and, perhaps, Dead 5a, 16b and 17 too. One sure thing is that in all the cases where bucket pendants were found and the sex of the dead was determined, we are dealing with females (e.g. Dead 1a, 2a, 27, 28a). Beads, however, were also found next to males (e.g. Dead 2b, 4, 23, 25).

IV.4.1.g. Inventory. The 26 deposits yielded 55 items, in the following categories: fibulae – 9 items, pendants – 12 items, 8 of which of the bucket type, earrings – 5 items, bracelets – 1 item, rings – 2 items, chain links - 4 items, beads – 13 items, arrowheads – 2 items, needles – 1 item, instruments – 1 item, various – 5 items. Several general observations can be

65

de ordin general: a) predomină evident piesele de port - 46 de exemplare, b) prezenţa majorităţii tipurilor de piese de port, din diverse materiale, c) număr mare de fibule – 9 ex., d) lipsa vaselor ceramice, e) vârfuri de săgeţi – 2 ex., sunt doar în depuneri care au avut cel puţin un adult (Fig. 72/1). La scheletele întregi piesele de port au fost descoperite, de obicei, la locul lor: cerceii la tâmple, mărgelele şi pandantivele în zona gâtului, fibulele în partea superioară a corpului, verigile atât la gât, cât şi la mijlocul corpului etc.

Există o mare varietate şi în privinţa

materialelor de confecţionare a pieselor de port, dar este de reliefat raritatea exemplarelor din argint – un pandantiv (Def. 8), un inel (Def. 12a) şi doi cercei (Defuncţii 28a şi 29a), marea majoritate fiind din bronz şi fier; la mărgele, predomină piesele din sticlă (15 ex.).

Există câteva depuneri unde inventarul indivizilor era destul de bogat şi de variat, aşa cum sunt Defuncţii 8, 26a, apoi 27 şi 28a, dar şi altele care au avut doar câte o mărgică, o verigă, un pandantiv, ca, de exemplu, Defuncţii 1a, 2b, 4a, 5a, 9a, 17, 24 etc. Doar în trei depuneri (C43, C44, C45) nu s-au găsit piese de inventar la defuncţi, dar trebuie să ţinem seama că aici erau doar câteva oase umane izolate. Din totalul de 48 de defuncţi, la 21 dintre ei (1b, 2c, 2d, 2f, 3a, 5b, 6b, 9b, 11b, 12b, 12c, 12d, 15b, 15c, 20, 21, 22b, 26b, 28b, 29b, 30) nu s-a găsit inventar, ceea ce reprezintă aproape jumătate; e de precizat, însă, că doar în trei cazuri e vorba de schelete întregi (1b, 2c, 3a), în rest fiind vorba doar de oase izolate, astfel că aici lipsa inventarului este explicabilă.

Există unele diferenţe în repartiţia tipurilor de piese pe anumite zone ale depunerilor umane.

Deşi cele 9 fibule, din opt depuneri, s-au găsit în diferite zone ale platoului, se

made: a) wearable items dominate – 46 items, b) most of the types of wearable items, made from various materials, dominate, c) the large number of fibulae – 9 items, d) the lack of pottery, e) the arrow heads – 2 items – are solely in deposits that contained at least one adult (Fig. 72/1). In the case of the whole skeletons, the wearable items were usually found where they were supposed to be: the earrings were next to the skull’s temples, the beads and pendants were close to the neck, the fibulae were near the upper body, the chain links were both next to the neck and the middle of the body.

The wearable items are also made out of many types of materials, but very few are silver– one pendant (Dead 8), one ring (Dead 12a) and two earrings (Dead 28a and 29a), as most of the are items are bronze and iron; in the case of beads, the glass items prevail (15 items).

There are a few deposits where the

inventory of the individuals was quite rich and varied, such as with Dead 8, 26a, then 27 and 28a, but there are others that contained just a bead, a chain link, a pendant, such as, for instance, Dead 1a, 2b, 4a, 5a, 9a, 17, 24 etc. It is only in three deposits (C43, C44 and C45) that we did not find inventory items accompanying the dead, but we have to take into account that only isolated human bones were present there. Out of the total 48 dead, almost half - 21 (1b, 2c, 2d, 2f, 3a, 5b, 6b, 9b, 11b, 12b, 12c, 12d, 15b, 15c, 20, 21, 22b, 26b, 28b, 29b and 30) - did not have inventory. We need to add, though, that in only three cases are we dealing with whole skeletons (1b, 2c and 3a) and that the rest are isolated bones, so there is no inventory.

There are some differences in terms of the distribution of the types of items, in certain areas with human deposits.

Although the 9 fibulae, from 8 deposits, were found in different sections

66

poate observa că toate provin de la copii mici, iar cinci dintre ele s-au găsit la defuncţi concentraţi într-o zonă restrânsă (Defuncţii 8, 11a, 12a, 14, 15a), pe când în partea central-sudică a zonei ele lipsesc (Fig. 20). Cu excepţia Defunctei 26a, care avea două fibule, în celelalte cazuri s-a găsit câte un singur exemplar (n-am luat în considerare fibulele fragmentare din zona Defuncţilor 15a şi 26a, care au ajuns întâmplător acolo).

Mărgelele, cele mai numeroase piese (15 exemplare din sticlă şi doar una din os cu incrustaţii din sticlă), s-au găsit la opt defuncţi, răspândite în toate zonele cu depuneri umane, atât la persoane de sex feminin, cât şi la cele de sex masculin (Fig. 20).

Cele 8 pandantivele de tip căldăruşă, răspândite în diferite zone ale mormintelor, erau, cu o excepţie (Defuncta 27), doar la copii (cinci cazuri); unde s-a putut determina sexul defuncţilor erau persoane de sex feminin (Fig. 20; 26).

Piese de armament au apărut doar în mormintele din partea sudică, faptul fiind confirmat de prezenţa acestora şi în depunerile votive ori ca piese izolate în această zonă.

De asemenea, se pot face o serie de observaţii şi în privinţa originii pieselor. Este de remarcat numărul mare de pandantive de tip căldăruşă – 8 ex., al fibulelor puternic profilate de tip răsăritean (Defuncţii 8, 11a, 12a, 26a) – 6 ex., şi al cerceilor cu capul conic – 3 ex., ultima categorie prezentă doar în depuneri.

De provenienţă cert romană sunt câteva fibule (Defuncţii 13b, 14, 18b, 26a, fibula cu aripioare), pandantivul din argint cu cap uman şi moneda de la Traian.

Brăţările din fier cu capetele libere şi cu o mică cavitate (Def.13a, Def.17) provin, probabil, din zona scodiscilor.

Se pot face şi unele observaţii privind asocierea inventarelor cu sexul defuncţilor. Acolo unde s-au găsit vârfuri de

of the plateau, one notices that they are all from small children, and that 5 of them were found next to dead clustered in a small area (Dead 8, 11a, 12a, 14, 15a), whereas there aren’t any in the central-southern section (Fig. 20). Except for Dead 26a, who had two fibulae, only one item was found in each of the other cases (the fragmentary fibulae found in the area of Dead 15a and 26a were not taken into account, since they got there by accident).

The beads, the most numerous items (15 of them made of glass and only one of bone, with glass inlays), were found next to 8 dead, both male and female, present in all the sections with human deposits (Fig. 20).

Save for one case (Dead 27), the 8

pendants of the bucket type, spread in various areas of the tombs, were next to children exclusively (5 cases); where the sex could be determined, they were females (Fig. 20; 26).

War-gear items shows up only in the tombs in the southern section, as confirmed by their presence also in votive deposits or as isolated items in this area.

Also, a number of observations can

be made on the origin of the items. One thing worth noticing is the high number of bucket pendants – 8 items, of strongly profiled fibulae of the eastern type (Dead 8, 11a, 12a, 26a) – 6 items and of earrings with conical heads – 3 items; the last category is present solely in deposits.

Definitely Roman are a few fibulae (Dead 13b, 14, 18b, 26a, the winged fibulae), the silver pendant with a human head and the coin from Traian.

The iron bracelets with free ends and a small cavity (Dead 13a and Dead 17) are probably from the Scordiscian region.

One could make a few observations on the associations between inventories and the gender of the dead. Where arrowheads

67

săgeţi, printre defuncţii din acea depunere (C7, C8) s-au aflat şi indivizi maturi. De asemenea, persoanele de sex feminin au avut piese de port caracteristice, aşa cum sunt cerceii şi pandantivele, deseori asociate cu mărgele ori verigi; mărge şi fibule s-au găsit atât la persoanele de sex masculin, cât şi la cele de sex feminin (Fig. 20; 26; 69).

IV.4.1.h. Cronologia. În ansamblu, inventarul din toate aceste morminte aparţine sec. I a. Chr/eventual sfârşitului sec. II a. Chr.- sec. I p. Chr (Fig. 69). Desigur, se pot face şi aprecieri de detaliu pe baza cronologiei generale a unor categorii de piese ori a asocierilor dintre diferitele categorii de artefacte.

Brăţările din bară circulară de fier, ca

cele de la Defuncţii 13a şi 17, se datează în sec. II-I a. Chr. şi par a avea originea în zona scordiscilor (Popović 1999, p.51, fig. 3/6-7,9). Fibula fragmentară cu noduri din argint este un artefact tipic sfârşitului sec. II-primei jumătăţi a sec. I a. Chr. (Horedt 1973, p. 131, tip A1; Rustoiu 1997, tip 1a-b, p. 31, fig. 12).

Pandantivele-căldăruşă pot fi datate, cel mai devreme, la mijlocul/a doua jumătate a sec. I a. Chr., dar majoritatea pieselor aparţin sec. I p. Chr.

Desigur, cele mai clare repere cronologice sunt fibulele găsite la defuncţi; fără excepţie, indiferent de tip şi provenienţă, ele se datează la mijlocul-a doua jumătate a sec. I p. Chr.

Dacă avem în vedere cronologia unor categorii de piese atunci am putea conchide că Def. 17 se datează în sec. I a. Chr., Defuncţii 1a, 2a, 16b, 27 şi 28a, toţi cu pandantive de tip căldăruşă, din a doua jumătate a sec. I a. Chr.-până la 106 p. Chr., iar Defuncţii 8, 11a, 12a, 13b, 14, 15a, 26a şi 29a, la care s-au găsit fibule, între 30/40-106 p. Chr (Fig. 69). Celelalte morminte, care nu conţin piese cu o datare mai restrânsă, se pot data, în general, în sec. I a. Chr.-I p. Chr.

were found, among the dead from the deposit in question (C7, C8), there are adults present as well. Also, the females had characteristic wearable items, such as earrings and pendants, often associated with beads or chain links; beads and fibulae were found next to both males and females (Fig. 20; 26; 69).

IV.4.1.h. Chronology. Overall, the inventory from all these tombs belongs to the 1st century BC, maybe the end of 2nd century BC-1st century AD (Fig. 69). Of course, one can make a number of observations based on the general chronology of certain categories of items or on the association between various categories of artifacts.

The bracelets made of round iron rods (e.g. from Dead 13a and 17), date back to the 2nd-1st centuries BC and seem to be from the Scordiscian region (Popović 1999, p.51, fig. 3/6-7,9). The fragmentary fibula with silver knots is an item specific of the end of 2nd century-first half of 1st century BC (Horedt 1973, p. 131, tip A1; Rustoiu 1997, tip 1a-b, p. 31, fig. 12).

The bucket-pendants can be dated, at the earliest, to the middle / second half of 1st century BC, but most of the items are from the 1st century AD.

Of course, the best chronological markers are the fibulae found next to the dead; without any exception, regardless of the type and origin, they date back to the middle and second half of 1st century AD.

Based on the chronology of larger categories of items, we could conclude that Dead 17 is from 1st century BC, Dead 1a, 2a, 16b, 27 and 28, all of them with bucket pendants, from the second half of 1st century BC – 106 AD, and Dead 8, 11a, 12a, 13b, 14, 15a, 26a and 29a, with fibulae found next to them, from 30/40 – 106 AD (Fig. 69). The other tombs, which do not include items with a narrow dating, are usually from the 1st century BC - 1st century AD.

68

Dacă avem în vedere doar complexele cu indivizi înhumaţi, atunci nu se poate observa vreo anume direcţie evidentă de depunere a defuncţilor, întrucât piese cu datări similare s-au descoperit în diferite zone de pe platou; se poate, totuşi, observa că piesele şi depunerile mai timpurii se concentrează în sud, iar în mijloc există un nucleu de copii înhumaţi cu fibule care par a se data doar la/după mijlocul sec. I p. Chr.

IV.4.2. Indivizi incineraţi. Există două complexe ce conţin doar doi indivizi incineraţi (C12 şi C34) şi alte două (C18 şi C30), unde sunt atât indivizi incineraţi, cât şi înhumaţi. Incinerarea s-a făcut în afara zonei, iar în nici una din depuneri nu s-au găsit resturi ale focului, ceea ce denotă o selecţie atentă a resturilor de pe rugul funerar.

IV.4.2.a. Starea scheletului.

Analizele antropologice au evidenţiat faptul că s-au descoperit resturi incinerate din toate părţile corpului. În cazul Defunctului 7 se poate presupune că individul nu a fost aşezat în decubit dorsal pe rug întrucât vertebrele erau mai slab arse decât oasele din restul corpului. De evidenţiat şi faptul că Defunctul 7, evident mormântul unui războinic, n-a avut tumul, depunerile umane şi de piese fiind tot într-o alveolare superficială.

IV.4.2.b. Număr de indivizi în depuneri. În C12 şi C34 a fost câte un singur defunct, ambii maturi şi incineraţi, pe când în C18 şi C30, pe lângă maturii incineraţi, s-a mai aflat şi un nou-născut ori un copil de circa şase luni, ambii înhumaţi (Fig. 69).

IV.4.2.c. Vârsta. Toţi incineraţii au fost maturi, ceea ce indică practicarea acestui rit doar pentru indivizii de această vârstă.

IV.4.2.d. Sexul. Deocamdată, doar pentru Def.7a s-a putut preciza că este vorba de un bărbat de 21-22 de ani, fapt confirmat

If we take into consideration just the complexes with inhumed individuals, then there is no obvious pattern of depositing the dead, since items dated to similar periods are found in different sections of the plateau; nevertheless, one does notice that the earlier items and deposits are concentrated in the south, while the center holds a cluster of children inhumed with fibulae seeming to date back to just mid-1st century BC or afterwards.

IV.4.2. Cremated individuals. There are two complexes that contain only two cremated individuals (C12 and C34) and another two (C18 and C30) that have both cremated and inhumed individuals. The cremation took place outside the area and none of the deposits yielded any leftovers from the fire, which suggests the remains were carefully picked from the fragmentary pyre.

IV.4.2.a. State of skeleton. The anthropological analyses show that one found cremated remains from all of the body parts. In the case of Dead 7, we can assume the individual was not laid down on its back on the pyre, because the vertebrae were not as burnt as the bones from the rest of the body. Interestingly, Dead 7, obviously the tomb of a warrior, did not have a tumulus, as human and item deposits are also in a shallow recess.

IV.4.2.b. Number of individuals

in the deposits. C12 and C34 had only one person each, both of them cremated adults, whereas C18 and C30, besides the cremated adults, also had a newborn or a child about six months old, both inhumed (Fig. 69).

IV.4.2.c. Age. All of the cremated individuals are adults, which shows that this rite was practiced just in the case of mature individuals.

IV.4.2.d. Gender. For the time being, only the sex and age of Dead 7a was determined – male, 21-22 years of age, as

69

şi de prezenţa unor arme în mormânt (vârf de lance, pumnal); inventarul din celelalte morminte de incineraţie nu este reprezentativ pentru a se putea determina, arheologic, sexul defunctului.

IV.4.2.e. Inventarul. Inventarul Defunctului 7, bărbat, cuprinde atât piese tipice pentru un luptător, cum sunt vârful de lance şi cuţitul curb, cât şi piese de port; tot aici s-au descoperit două cupe fragmentare de fructiere, singurul caz când s-au găsit vase ceramice la defuncţi (Fig. 34/10-11); de menţionat că s-a depus numai vârful de lance, nu şi partea din lemn. Defunctului 13a i se poate atribui o brăţară din fier (Fig. 37/2), iar Defunctului 18a două mici piese din sticlă puternic arse, probabil mărgele (Fig. 37/12); la Def.16a nu s-au găsit piese de inventar.

Pe baza unor observaţii stratigrafice

şi a inventarului se pot face câteva observaţii privitoare la depunerile unde au fost doar morminte de incineraţie sau, împreună, atât morminte de incineraţie, cât şi înhumaţie.

La Def.7, vârful de lance şi cuţitul curb sunt piese caracteristice orizontului de morminte tumulare dacice ori grupului Padea-Spahii, deci el se poate data la sfârşitul sec. II-prima jumătate a sec. I a. Chr. (Sîrbu, Rustoiu 1999, p. 88).

În C18 s-a identificat un individ incinerat matur (Def.13a) şi oase nearse de la un nou-născut (Def.13b), iar ca inventar o brăţară fragmentară din fier, din sec II-I a. Chr., şi o fibulă din bronz, din a doua jumătate a sec. I p. Chr.; apreciem, bazaţi şi pe observaţiile din depunere, că brăţara din fier aparţine individului incinerat, iar fibula copilului înhumat.

În C30, la incinerat (Def.16a) nu s-a

găsit inventar, doar copilul înhumat a avut un pandantiv-căldăruşă, din sec. I p. Chr. (Def.16b). În C34 s-a aflat un individ incinerat, de la care s-au păstrat două mărgele, puternic arse.

confirmed by the presence of weapons in the tomb (lance head, dagger); the inventory from the other cremation tombs is not representative enough to establish, by archaeological means, the sex of the dead.

IV.4.2.e. Inventory. The inventory of Dead 7, male, includes both items of a warrior, such as the lance head and the curved knife, and wearable items: it is also here that two fragmentary fruit-bowl cups were found, the only case of pottery found next to the dead (Fig. 34/10-11); one interesting thing is that only the lance head was deposited, an not the wooden part. An iron bracelet can be attributed to dead 13a (Fig. 37/2), while two small glass items, very burned, probably beads, can be attributed to Dead 18a (Fig. 37/12); no inventory items were found with Dead 16a.

The stratigraphy and inventory can

be the basis of some comments on the deposits containing just cremation tombs or both cremation and inhumation tombs.

At Dead 7, the lance head and the

curved knife are characteristic of the type of Dacian tumular tombs or of the Padea-Spahii group, meaning it can dated back to the end of 2nd century – first half of 1st century BC (Sîrbu, Rustoiu 1999, p.88).

In C18, a cremated adult was (Dead 13a) and the non-cremated bones of a newborn (Dead 13b) were identified, while the inventory consists of a fragmentary iron bracelet from the 2nd-1st centuries BC and a bronze fibula, from the second half of 1st century AD. Considering the observations from the deposit too, the iron bracelet belongs to the non-cremated individual, while the fibula is from the inhumed child.

In C30, the cremated individual (Dead 16a) had no inventory and only the inhumed child had a bucket-pendant, from the 1st century AD (Dead 16b). There was a cremated individual in C34, where one found two strongly burned beads.

70

Dacă ne bazăm pe observaţiile stratigrafice şi pe cronologia unor piese de inventar putem aprecia că mormintele de incineraţie, toate de maturi, se datează la sfârşitul sec. II-prima jumătate/mijlocul sec. I a. Chr., pe când defuncţii înhumaţi, în marea lor majoritate, aparţin sec. I p. Chr. Astfel, acolo unde au fost doar indivizi incineraţi cu inventar (C12) ori depuneri de piese incinerate (Dep. 7), acestea se datează doar în a doua jumătate a sec. II-prima jumătate a sec. I a. Chr., iar înhumaţii cu fibule, toţi copii, aparţin doar mijlocului-celei de a doua jumătăţi a sec. I p. Chr.

IV.B. Analiza depunerilor de piese . IV.5.1. Depuneri din sec. III-II a.

Chr. În C22 Groapa 1 s-a descoperit un vas bitronconic, modelat cu mâna, prevăzut cu patru butoni pentru manevrare şi decorat cu patru brâie alveolare, oblice (Fig. 41/14); săparea gropii, marcarea gurii acesteia prin blocuri masive de dolomită şi poziţia vasului indică intenţionalitate rituală; adăugăm faptul că pe Platou nu există complexe de locuire ori cu scop menajer. Este un tip de vas caracteristic dacilor din sec. IV-III a. Chr. (Crişan 1969, fig. 24-26; Moscalu 1983, pl. XVIII/3).

C46 Depunerea 6 a inclus două fibule din fier de tip La Tène mijlociu, patru verigi masive din fier şi alta din bronz, plus o piesă tubulară din bronz, deformată de foc (Fig. 41/5-8). Pe baza fibulelor complexul poate fi datat la sfârşitul sec. III-începutul sec. II a. Chr.

Descoperirea acestor complexe şi

piese implică, pe de o parte, prezenţa unor comunităţi în apropiere şi, pe de altă parte, utilizarea Platoului ca zonă pentru depuneri rituale şi în această perioadă.

Considering the stratigraphy and the chronology of some of the inventory items, we posit that the cremation tombs, all of them adult tombs, date back to the end of 2nd century – first half / middle of 1st century BC, while most of the inhumed individuals belong to the 1st century AD. Thus, when we find just cremated individuals with inventory (C12) or deposits of cremated items (Dep. 7), they are from the second half of 2nd century – first half of 1st century BC, while the inhumed with fibulae, all of them children, belong to the middle – second half of 1st century AD.

IV.B. Analysis of item deposits

IV.5.1. Deposits from 3rd-2nd

centuries BC. C22 Pit 1 contained a hand-

modeled bi-truncated vessel, with three buttons for handling and decorated with four bridled oblique girdles (Fig. 41/14); the way the pit was dug and marked with massive dolomite blocks and the position of the vessel show ritual intention; moreover, The Plateau does not have any inhabitation or household complexes. The vessel found was specific of the Dacians from the 4th-3rd centuries BC (Crişan 1969, fig. 24-26; Moscalu 1983, pl. XVIII/3).

C46 Deposit 6 had two iron fibulae of the middle La Tène type, four massive iron chain links and another made of bronze, plus a tubular bronze item, warped by fire (Fig. 41/5-8). Based on the fibulae, the complex can be dated back to the end of 3rd century – beginning of 2nd century BC.

The discovery of these complexes and items shows that there must have been communities nearby and that The Plateau was used for ritual deposits throughout this period as well.

71

IV.5.2. Depuneri din sec. I a. Chr.-I p. Chr.

Vom analiza aici cele şase depuneri de piese contemporane cu cele umane, adică D1, D2, D3, D4, D5, D7.

IV.5.2.a. Aria de răspândire. Aşa după cum se poate observa, toate depunerile de piese se află pe laturile de sud şi sud-vest ale zonei, ele delimitând, astfel, pe cele umane (Fig. 20-21), fapt ce nu poate fi întâmplător. Avem, astfel, suficiente argumente pentru a considera că este vorba de o mentalitate rituală.

IV.5.2.b. Amenajări. Piesele se aflau, în majoritatea cazurilor, mai mult sau mai puţin grupate, răspândite pe o anumită arie, fără nici o amenajare; doar la Depunerea 4 zona a fost marcată de o amenajare cu loess (Fig. 12/3). În Depunerea 5 cele două brăţări erau suprapune şi multe piese s-au găsit în interiorul lor (Fig. 12/1-2), ele aflându-se pe marginea unui canal săpat în dolomită; întrucât este singurul caz de pe Platou în care s-a săpat un canal, perpendicular pe fisurile naturale ale rocii, iar aceasta este cea mai bogată depunere de piese de podoabă putem presupune efectuarea unor anumite ritualuri aici (Fig. 39). Este de semnalat şi faptul că în Depunerea 1 şi Depunerea 7 se aflau, împreună, piese şi oase de animale, neincinerate, în primul caz, şi incinerate, în al doilea caz.

IV.5.2.c. Categorii de piese. S-au descoperit, în total, 39 de piese, din următoarele tipuri: aplice de harnaşament - 4, pandantive - 2, colane - 2, mărgele - 3, cercei/verigi - 9, brăţări - 3, inele - 1, verigi -4, ace - 3, piese de echipament militar - 6, vase - 1, diverse – 1. Cu excepţia, notabilă, a aplicelor de harnaşament, a cămăşii de zale şi a sabiei, restul categoriilor de piese sunt similare cu cele descoperite ca inventar la defuncţi; ca tipuri diferite, în cadrul unor categorii de piese cunoscute la defuncţi, menţionăm brăţările multispiralice (Fig. 39/16-17). Predomină, evident, podoabele

IV.5.2. Deposits from the 1st century BC - 1st century AD.

We will analyze the six deposits with items contemporary with the human ones, namely D1, D2, D3, D4, D5 and D7.

IV.5.2.a. Diffusion area. As one can notice, all of the item deposits are on the south and southwestern sides, thus delimiting the human ones (Fig. 20-21), which cannot be a coincidence. Thus, we have enough arguments to argue in favor of ritual mentality.

IV.5.2.b. Fitting outs. Most of the

items were more or less clustered, spread out over a certain area, without any fitting out; it is only in the case of Deposit 4 that the area was marked by a loess fitting out (Fig. 12/3). In Deposit 5, the two bracelets were on top of one another, close to the wall of a canal dug in the dolomite, and several items were found inside them (Fig. 12/1-2); since this is the only case on The Plateau where a canal was dug, perpendicular to the natural cracks in the rock, and this is the richest deposit of adornment items (Fig. 39), we can assume certain rituals were performed here. One thing worth mentioning is that both Deposit 1 and Deposit 7 contained items and animal bones together – non-cremated for the former, cremated for the latter.

IV.5.2.c. Categories of items. One

found, all in all, 39 items, of the following types: harness appliqués – 4, pendants – 2, necklaces – 2, beads – 3, earrings/chain links – 9, bracelets – 3, rings – 1, chain links – 4, needles – 3, military gear – 6, vessels – 1, various – 1. With the notable exception of the harness appliqués, the mail shirt and the sword, the rest of the categories of items are similar to those associated with dead, such as the multi-spiral bracelets (Fig. 39/16-17). Obviously, the adornments (23 items) dominate, but the weaponry items are also worth

72

(23 ex.), notabile fiind şi piesele de armament. Din analiza tipurilor de piese - îndeosebi a garniturilor de port - se poate aprecia că ele au fost bunuri ale unor defuncţi.

IV.5.2.d. Cronologia. Toate piesele descoperite pot fi încadrate de la sfârşitul sec. II a. Chr. până la cucerirea romană, deci ele sunt contemporane cu cele din morminte, dar se pot face unele departajări.

Astfel, Depunerea 4, pe baza vârfului

de lance şi a vasului fragmentar, poate fi datat în sec. I a. Chr., poate chiar în prima lui jumătate (Fig. 40/9-10); nu este exclus ca aceste piese să fie asociate cu Defunctul 13a, aflat în apropiere (Fig. 21); şi bogata Depunere nr. 5 conţine unele piese (brăţări, aplice) ce pot fi datate tot în sec. I a. Chr. (Fig. 39); de altfel, prezenţa aplicelor de harnaşament se asociază, mai degrabă, cu Defunctul 7 şi cu Depunerea 7, evident aparţinând unor războinici, decât cu înhumările de copii din sec. I p. Chr. De asemenea, piesele de armament din Depunerea 2 se pot data la sfârşitul sec. II-sec. I a. Chr. (Fig. 41/10-13).

Piesele de podoabă din Depunerea 1, prin cercelul cu capăt conic, s-ar putea data în sec. I p. Chr. (Fig. 41/1-4). Pentru celelalte depuneri nu se pot face departajări, întrucât ele conţinând piese caracteristice sec. I a. Chr.-I p. Chr.

E necesar să mai evidenţiem o

situaţie. Din cele 8 depuneri de piese, două se datează în sec. III-II a. Chr., iar alte patru în sec. I a. Chr. Acest fapt ar sugera ipoteza că aceste piese ar putea proveni de la defuncţii depuşi în această perioadă, probabil cei de la care s-au găsit doar oase izolate. Un argument, în plus, în acest sens e faptul că aproape la toţi defuncţii aflaţi întregi şi în ordine anatomică s-au găsit piese de inventar. Acest fapt ar sugera deposedarea de bunuri a defuncţilor cu ocazia manipulării osemintelor. Dacă în C25

highlighting. The analysis of the types of items – of the sets of wearable items in particular – we can assume they are goods that belonged to dead.

IV.5.2.d. Chronology. All of the

items discovered date back to the period between the end of 2nd century BC and the Roman conquest, meaning they are from the same period as the items from the tombs, but some lines can be drawn.

Namely, based on the lance head and the fragmentary vessel, Deposit 4 is from the 1st century BC, perhaps even the first half of it (Fig. 40/9-10); it may be that these items are associated with Dead 13a, close by (Fig. 21); rich Deposit 5 also contains some items (bracelets, appliqués) from the 1st century BC (Fig. 39); in fact, the appliqués present are more likely to be associated with Dead 7 and Deposit 7, which obviously belong to warriors, than with the child inhumations from the 1st century AD. Also, the harness items from Deposit 2 can be dated back to the end of the 2nd century -1st century BC (Fig. 41/10-13).

Because of the earring with a conic end, the adornment items from Deposit 1 could be pinned down to 1st century (Fig. 41/1-4). No borderlines can be drawn for the other deposits, since they contain items characteristic of the 1st century BC - 1st century AD.

We need to draw attention to one more issue. Of the 8 item deposits, two date back to the 3rd-2nd centuries BC, while another four are from the 1st century BC. This could mean that these items are from dead laid down during this time, probably those which have left behind only isolated bones. Another argument in favor of this is the fact that almost all of the dead that are whole and in anatomical order were accompanied by inventory. This could mean that the items were taken away when the dead were handled. Since in C25

73

Depunerea 5 sunt şapte cercei (Fig. 39/1-7), deci de la mai mulţi defuncţi, atunci acest fapt s-ar constitui într-un serios argument în susţinerea unei asemenea ipoteze.

IV. C. Piese izolate

IV.6. Piese izolate. În diferite zone

ale cercetărilor s-au găsit 26 de piese izolate, din următoarele categorii: fibule - 5, cercei -1, inele - 1, monedă - 1, verigi - 8, pandantive - 1, aplice - 1, cuţite - 3, arme - 1, diverse - 4. După cum se poate observa, cu excepţia monedei, ele sunt tipuri de piese descoperite la defuncţi ori în depuneri, deci este logic să presupunem că ele provin din acestea, fie ca urmare a unor bulversări ulterioare, fie că au fost depuse intenţionat în zonă. Cea mai timpurie piesă este fibula fragmentară din argint cu noduri (Fig. 37/5), găsită în C26, care este un artefact tipic sfârşitului sec. II-primei jumătăţi a sec. I a. Chr. (Horedt 1973, p. 131, tip A1; Rustoiu 1997, tip 1a-b, p. 31, fig. 12), iar cea mai târzie este moneda de la Traian, din 100 p. Chr. (Fig. 14/7; 38/18).

Evidenţiem prezenţa unei verigi

multispiralate din aur, a unei monede şi a unui cercel din argint (Fig. 13/20; 14/7; 38/18; 40/18, 25).

Nu s-a putut observa vreo zonă anume cu o aglomerare deosebită de piese izolate, ceea ce dovedeşte clar că prezenţa lor se datorează întâmplării, anume în urma distrugerii şi dispersării unor depuneri umane ori de piese.

Este de precizat, de asemenea, că pe Platou, în afara complexelor şi a depunerilor, s-au găsit doar câteva zeci de fragmente de vase dacice. Ele provin de la diverse tipuri de vase, modelate cu mâna ori cu roata, aşa cum sunt: borcanele, ceştile-opaiţe, fructierele, străchinile, cănile etc (Fig. 45), tipuri caracteristice sec. I a. Chr.-I p. Chr.; câteva fragmente pot fi şi mai vechi, aşa cum este cel de la un vas cu brâu

Deposit 5 there are seven earrings (Fig. 39/1-7), namely from more than one dead, than this could be a serious argument in favor of this hypothesis.

IV.C. Isolated items IV.6. Isolated items. The various

sections that were excavated have yielded 26 isolated items, falling in the following categories: fibulae – 5, earrings – 1, rings – 1, coin – 1, chain links – 8, pendants – 1, appliqués – 1, knives – 3, weapons – 1, various – 1. As one can see, save for the coin, these are items found together with dead or in deposits, meaning it makes sense to assume that is where they’re coming from, or that they are the result of ulterior dislocations, or that they were deposited in that area on purpose. The earliest item is the fragmentary silver fibula with knots (Fig. 37/5), in C26, an artifact typical of the end of 2nd century – first half of 1st century BC (Horedt 1973, p. 131, tip A1; Rustoiu 1997, tip 1a-b, p. 31, fig. 12), while the latest is the coin from Traian, from 100 AD (Fig. 14/7; 38/18).

We would like to draw attention to the presence of a multi-spiral gold chain link, a coin and a silver earring (Fig. 13/20; 14/7; 38/18; 40/18, 25).

There is no particular section with a higher concentration of isolated items, which clearly shows that their presence is the result of chance, of the destruction and scattering of human or item deposits.

It is also worth noticing that, save

for the complexes and the deposits, only a few dozen fragments of Dacian vessels were found on The Plateau. They are from various types of vessels, hand- or wheel-modeled, such as: jars, rushlight-cups, fruit-bowls, plates, mugs etc. (Fig. 45), characteristic of the 1st century BC - 1st century AD; a few fragments may be older, such as the one from a vessel with an

74

alveolar şi proeminenţe (Fig. 45/3). Probabil că aceste fragmente de vase provin de la recipientele utilizate cu prilejul unor ritualuri efectuate cu prilejul depunerilor, întrucât aici nu s-au identificat complexe de locuire ori gospodăreşti.

IV.D. Analiza generală a inventarului (morminte, depuneri, piese izolate).

Cronologia mai restrânsă a unor categorii de piese de pe Platou, din a doua epocă a fierului, evidenţiază trei etape.

IV.7.1. Sec. III-II a. Chr. Pentru această perioadă nu dispunem decât de două complexe, anume C22Gr.1, cu un vas dacic tipic sec. IV-III a. Chr. (Fig. 41/4), şi C46Dep. 6, cu 9 piese (fibule-2, verigi-5, fragment de brăţară-1, diverse-1), din care se remarcă fibulele din fier de schemă La Tène mijlociu, databile la cumpăna sec. III-II a. Chr. (Fig. 41/5-8). Deşi aceste depuneri nu pot fi asociate, deocamdată, cu morminte, prezenţa lor aici sugerează existenţa unor comunităţi dacice în jur şi, poate, chiar a unor morminte, dacă avem în vedere situaţia din secolele următoare.

IV.7.2. Sfârşitul sec. II-sec. I a.

Chr. În această perioadă pot fi încadraţi, cu certitudine, Defuncţii 7, 13a, 17 (Fig. 34/9-11; 35; 37/2, 10) şi Depunerile 2, 7 (Fig. 40/9-10; 42-44;), apoi, cu mare probabilitate, Defuncţii 16a, 18 şi Depunerile 4, 5 (Fig. 40/9-10; 41/10-13); dintre piesele izolate menţionăm fibula de argint cu noduri, din C26 (Fig. 37/5), o „relicvă” ajunsă întâmplător în acest mormânt. După cum se poate observa, este un orizont bine documentat, atât prin morminte de incineraţie, toate de maturi, şi un mormânt de înhumaţie de adolescent (Def.17), cât şi prin depuneri votive de piese valoroase. Sunt de evidenţiat Def.7 (vârf de lance, cuţit de luptă, alte piese valoroase) şi

bridled girdle and bumps (Fig. 45/3). Perhaps these pottery fragments are from the recipients used during rituals performed on the occasion of the depositing, since no inhabitation or household complexes were identified on this site.

IV.D. General analysis of the

inventory (tombs, deposits, isolated items)

The narrower chronology of some

categories of items on The Plateau, from the second iron age, reveals 3 categories.

IV.7.1. 3rd-2nd centuries BC. We only have two complexes from this period, namely C22 Pit 1, with a typical Dacian vessel of the 4th-3rd centuries BC (Fig. 41/4) and C46 Deposit 6, with 9 items (fibulae–2, chain links–5, bronze bracelet-1, various–1), with the iron fibulae of mid-La Tène type standing out, dated back to the threshold between 3rd and 4th centuries BC (Fig. 41/5-8). Although these deposits cannot be associated, for the time being, with tombs, their presence here points to the existence of Dacian communities nearby and, perhaps, even of tombs, given the situation in the following centuries.

IV.7.2. End of 2nd century-1st century BC. Definitely from this period are Dead 7, 13a and 17 (Fig. 34/9-11; 35; 37/2,10) and Deposits 2 and 7 (40/9-10; 42-44) and, most likely, Dead 16a and 18 and Deposits 4 and 5 (Fig. 40/9-10; 41/10-13); of the isolated items, we have the silver fibula with knots, from C26 (Fig. 37/5), a “relic” that got in this tomb by accident. As one can see, this is a well-documented horizon, by cremation tombs, all of them from adults and a teenager’s inhumation tomb (Dead 17), as well as by votive deposits of valuable items. Cases worth highlighting are Dead 7 (lance head, fighting knife, other valuable items) and Deposit 7 (chain mail shirt, sword, shield);

75

Depunerea 7 (cămaşă de zale, sabie, scut); e posibil ca ele să provină de la un singur defunct întrucât sunt piese complementare în panoplia unui cavaler-aristocrat al elitei dacice din această perioadă. Prin inventarul descoperit în unele morminte sau depuneri se evidenţiază o aristocraţie locală războinică, ce dispunea de resurse importante, şi practicarea ritualuri incineraţiei, specific elitei dacice (Vulpe 1976, p. 193-213; Babeş 1988, p. 5-7 ; Sîrbu 1994, p. 123-160).

IV.7.3. Sec. I p. Chr. Fibulele de la Defuncţii 8, 11a, 12a, 13b, 14, 15a, 26a şi 29a documentează înhumări în intervalul 40/50-101/106 p. Chr. (Fig. 26; 69). Este vorba de opt morminte, toate de înhumaţie şi de copii, din care şapte indivizi au fost depuşi întregi, dar fără a se observa norme unitare de orientare şi depunere. Alături de aceştia, în aceleaşi depuneri, s-au mai aflat alţi 19 defuncţi, majoritatea copii, dar şi defuncţi maturi, înhumaţi, atât întregi, cât şi numai oase izolate (Defuncţii 11b şi 29b). Tot în sec. I p. Chr. pot fi încadraţi, cu multă probabilitate, şi Defuncţii 1a, 2a, 16b, 27 şi 28a, la care s-au găsit pandantive de tip căldăruşă; piesa de la Def.8, prin asociere cu fibula şi pandantivul roman, aparţine celei de-a doua jumătăţi a sec. I p. Chr. Se pot adăuga C20 Depunerea 1 ori câteva piese izolate (trei fibule puternic profilate, moneda de la Traian).

Pentru o serie de alte depuneri nu se

pot face datări mai restrânse, inventarul din ele datându-se, în general, în sec. I a. Chr.-I p. Chr. (de ex., C8, C9, C10, C14, C15, C35, C47, C50, C51, C52) (Fig. 69), ca să nu mai vorbim de acelea în care nu s-au găsit artefacte (C43, C44, C45)

Se poate observa că dacă în prima etapă (circa 250-175 a. Chr.) sunt doar două depuneri, iar în a doua etapă (circa 125-50 a. Chr.) există atât morminte obişnuite de incineraţie, plus unul de înhumaţie, cât şi depuneri votive, din cea de a treia etapă

they may be from a single dead, since they are items complementing the panoply of an aristocrat-rider of the Dacian elite from this period. The inventory found in some tombs or deposits is showing us a warrior local aristocracy, one that had significant resources at its disposal, and is also showing us that cremation rituals were performed, characteristic of the Dacian elite (Vulpe 1976, p. 193-213; Babeş 1988, p. 5-7; Sîrbu 1994, p. 123-160).

IV.7.3. 1st century AD. The fibulae

from Dead 8, 11a, 12a, 13b, 14, 15a, 26 and 29a document inhumations from between 40/50 and 101/106 AD (Fig. 26; 69). We are dealing with eight tombs, all of them inhumations of children, seven of which were deposited whole, but without observing an orientation and depositing norm. Next to them, in the same deposits, there were another 19 dead, most of them children, but also adult dead, inhumed, both whole and present in just isolated bones (Dead 11b and 29b). Also from 1st century AD are, most likely, Dead 11, 2a, 16b, 27 and 28a as well, where bucket pendants were found; the item from Dead 8, by means of association with the Roman pendant, belongs to the second half of the 1st century AD. One can add C20 Deposit 1 or a number of isolated items (three strongly profiled fibulae, the coin from Traian).

A narrower dating is not available for a number of other deposits, as the inventory from them is usually from the 1st century BC - 1st century AD (e.g. C8, C9, C10, C14, C15, C35, C47, C50, C51, C52) (Fig. 69), not to mention those where no artifacts were found (C43, C44, C45).

Whereas there are only two deposits from the first period (circa 250-175 BC) and there are both standard cremation tombs, plus an inhumation tomb and votive deposits from the second period (circa 125-50 BC), one has identified only

76

(circa 40/50-101/106 p. Chr.) s-au identificat numai înhumări fără norme unitare de orientare şi depunere, marea majoritate de copii; în plus, circa jumătate din indivizi sunt reprezentaţi doar prin oase izolate. De aici rezultă că singurul complex comun între cele trei etape sunt, deocamdată, depunerile votive.

Este de evidenţiat şi Depunerea 1 unde, alături de piesele de port, s-au găsit 17 astragale de vite (de la 14 indivizi!), piese un rol cultual consacrat în numeroase depuneri din lumea tracilor (Tonkova 2005, p. 175, fig. 15).

La defuncţi, în depuneri ori izolat s-au descoperit 134 de piese, din următoarele tipuri: fibule - 16, aplice de harnaşament - 4, cercei - 15, pandantive - 15, din care opt de tip căldăruşă, colane - 2, mărgele - 18, brăţări - 5, inele - 4, verigi - 18, ace de cusut - 3, ac de păr (?) - 1, aplice decorative - 2, piese de armament - 11, cuţite - 2, mânere sau tuburi - 2, instrumente - 1, monede - 1, vase ceramice - 3, piese cu utilizare incertă -11. În ansamblu, se pot face următoarele observaţii: a) predominarea evidentă a pieselor de port - 95 ex., b) extrema raritate a vaselor ceramice - 3 ex., şi acelea în stare fragmentară, c) categorii similare de artefacte la defuncţi, în depunerile de piese ori la piesele găsite izolat, d) toate piesele aparţin unor tipuri ce pot fi datate în Dacia preromană, deci înainte de 106 p. Chr.

***** Desigur, se pot face şi numeroase

constatări privitoare la anumite categorii de piese ori la asocierile dintre ele.

Deosebit de importante sunt fibulele, atât prin număr (16 ex.) şi prin faptul că au apărut în toate cele trei etape, cât şi pentru că ele constituie repere cronologice decisive în datarea vestigiilor de aici.

Cele două fibule din fier cu piciorul lipit de arc (Fig. 41/5-6), de tip la Tène mijlociu, caracteristice lumii celtice, asigură datarea celor mai vechi vestigii de aici la cumpăna sec. III-II a. Chr.

inhumations without any shared orientation and depositing norms, mostly children, from the third period (40/50-101/106 AD); moreover, about half of the individuals are present via only isolated bones. Therefore, the only complex that crosses the three periods consists, so far, of the votive deposits.

Also interesting is Deposit 1 where, besides the wearable items, there were 17 cattle ankles, from 14 individuals!, namely items with a cult role consecrated in many deposits from the Thracian world (Tonkova 2005, p. 175, fig. 15).

With the dead, in deposits or isolated, there were 134 items of the following types: fibulae – 16, harness appliqués – 4, earrings – 15, pendants – 15, 8 of which bucket pendants, necklaces – 2, beads – 18, bracelets – 5, rings – 4, chain links – 18, sowing needles – 3, hair pin (?) – 1, decorative appliqués – 2, harness items – 11, knives – 2, handles or tubes – 2, instruments – 1, coins – 1, pottery – 3, items of unclear use – 11. Some general observations can be made: a) the wearable items dominate – 95 items, b) there are extremely few pottery items – 3, and even those are fragmentary, c) there are similar types of items next to the dead, in item deposits or isolated, d) all of the items fall in categories that can be dated to pre-Roman Dacia, namely before 106 AD.

***** Of course, many observations can

be made on particular categories of items or the associations between them.

The fibulae are very important, due to their numbers (16 items) and their showing up in all three stages, as well to their being chronological markers, essential to dating the vestiges here.

The two iron fibulae with the foot stuck to the bow (Fig. 41/5-6), of the mid-La Tène type, characteristic of the Celtic world, mean that the oldest vestiges here are from close to the frontier between 3rd

h

77

Din a doua etapă avem doar o fibulă

de argint, fragmentară (Fig. 37/5), de la sfârşitul sec. II-prima jumătate a sec. I p. Chr., ajunsă întâmplător în C26 care, pe baza fibulei de bronz descoperit la Def.15a, se datează la mijlocul-a doua jumătate a sec. I p. Chr. (Fig. 37/4).

Din a treia etapă avem un număr

mult mai mare de fibule - 13, dar destul de unitare tipologic. Astfel, majoritatea sunt fibule de tip roman cu resort bilateral, puternic profilate, ca la Defuncţii 13b, 14 şi 15a (Rustoiu 1997, tipurile 19b şi 19b-c) şi fibule puternic profilate de tip răsăritean, la Defuncţii 8, 11a, 12a, 26a, plus două exemplare izolate (Rustoiu 1997, tipurile 20a şi 20b). La acestea se adaugă o fibulă de schemă La Tène D, la Defunctul 29a (Rustoiu 1997, tipul 10c) şi una romană cu aripioare şi arcul plin, la Defunctul 26a (Rustoiu 1997, tipul 30), plus două fibule izolate (Rustoiu 1997, tip 19c).

Aceste tipuri de fibule se datează în

intervalul 30/50-101/106 p. Chr., astfel că ele asigură datarea precisă a vestigiilor acestei etape. Toate aceste fibule s-au găsit la copii înhumaţi sub vârsta de şapte ani (Fig. 26). Este de menţionat şi faptul că la Defunctul 26a, copil de circa 18 luni, s-au găsit două fibule, una de tip roman cu aripioare şi alta de tip răsăritean, puternic profilată (Fig. 37/14-15). Deseori aceste fibule s-au găsit cu alte tipuri de piese, ceea ce asigură şi datarea acestora în intervalul menţionat. Deşi înhumări de copii cu fibule s-au găsit în toate zonele, totuşi se poate observa că ele se concentrează într-un anumit loc (Fig. 26).

Pandantivele-căldăruşă, prin numărul mare de exemplare - 8, reprezintă un alt tip de piese cu semnificaţie deosebită. Astfel, piese din fier s-au găsit la Defuncţii 1a, 2a, 8 şi 28a (2 ex.), din bronz la Def. 16c, iar din fier şi bronz la Def. 27 (Fig. 69). Cu

and 4th century BC. From the second period we have

only a fragmentary silver fibula (Fig. 37/5), from the end of 2nd – mid-1st century AD, which got in C26 by accident. Based on the bronze fibula and the silver medallion, found with Dead 15a, it can be dated back to the middle – second half of 1st century AD (Fig. 37/4).

The third period has a much higher number of fibulae – 13, but rather similar typologically. Most of them are Roman fibulae with a bilateral spring, strongly profiled, as in the case of Dead 13b, 14 and 15a (Rustoiu 1997, types 19b and 19b-c), and strongly profiled fibulae of the eastern type, such as with Dead 8, 11a, 12a, 26a, plus two isolated items (Rustoiu 1997, types 20a and 20b). There is also a fibula from the La Tène D scheme, with Dead 29a (Rustoiu 1997, type 10c) and a Roman one with little wings and a non-perforated bow, with Dead 26a (Rustoiu 1997, type 30), plus two isolated ones (Rustoiu 1997, type 19c).

This type of fibulae is from to 30/50-101/106 AD, meaning vestiges from this time can be dated exactly. All of these fibulae were found with inhumed children under the age of 7 (Fig. 26). It is worth mentioning that Dead 26a, a child of about 18 months, had two fibulae with him, one of the Roman type with wings and another of the eastern type, strongly profiled (Fig. 37/14-15) Often, these fibulae are found together with other types of items, meaning they too are from the aforementioned period. Although inhumations of children with fibulae are present in all the areas, they are clustered in a particular place (Fig. 26)

Because of their large number – 8, the bucket pendants are another category of items with special meaning. That is, iron items were found with Dead 1a, 2a, 8 and 28a (2 items), bronze ones next to Dead 16c, and iron and bronze ones next to Dead

78

excepţia Defunctului 28a, în toate cazurile a fost vorba de copii foarte mici (sub 2 ani), iar acolo unde s-a putut determina sexul, a fost vorba de cel feminin (Fig. 26; 69). Înhumări cu astfel de pandantive au apărut în toate zonele, dar ele nu s-au găsit şi în depunerile votive de piese. Faptul că astfel de piese s-au găsit doar la defuncţi, de regulă în zona gâtului, deseori şi cu altfel de tipuri de piese (Defuncţii 2a şi 8 cu mărgele, la Def.27 cu verigi), sugerează caracterul lor apotropaic, de protecţie a defunctului; probabil că în ele au fost diverse arome ori plante. Înhumările umane de aici cu pandantivele de tip căldăruşă, uneori şi prin asocierile cu alte categorii de piese, pot fi datate, în marea lor majoritate, în sec. I p. Chr.

În lumea dacică pandantivele de tip căldăruşă s-au găsit atât în epoca preromană, cât şi la dacii liberi ori la cei din Provincia Dacia. Cele mai vechi exemplare sunt piesele din fier găsite în mormântul tumular de incineraţie nr. 2 de la Popeşti şi în cel de la Piscu Crăsani (Vulpe 1976, p. 198, 214, fig. 6/24), care pot fi datate în a doua jumătate a sec. I a. Chr.; exemplarul din tumulul 4 de la Poiana aparţine sec. I p. Chr. (Teodor 2005, p. 131, fig. 2/10). În gropile cu schelete de la Brad, aproape toate de copii, s-au găsit 10 pandantive de tip căldăruşă din fier; de evidenţiat şi faptul că în două cazuri acestea se asociază cu fibule puternic profilate, ceea ce asigură datarea acestora în a doua jumătate a sec. I-începutul sec. II p. Chr. (Ursachi 1986, pl. XVII/5-10, pl. XXI/4-5, pl. XXIII/4-5). De asemenea, la Ocniţa s-au găsit pandantive din fier, la un copil mic dintr-o groapă, aflat împreună cu o femeie, ambii înhumaţi (Berciu 1983, p. 71, pl. 95/4-5), cât şi în Groapa 19, cu resturile unui atelier de bijutier, plus alt exemplar din aşezare (Berciu 1981, p. 106, pl. 91/4-5). Între alte descoperiri menţionăm pe cele din aşezările de la Răcătău (Căpitanu 1989, p. 103, fig. 11/16-19) ori Mereşti (Crişan 2000, pl. 111/12). După cum se observă, la dacii

27 (Fig. 69). Save for Dead 28a, all the cases are very small children (under two years of age) and, where sex could be determined, they were girls (Fig. 26; 69). Inhumations with such pendants show up in all of the areas, but they were not present in the votive item deposits. The fact that such items were found only accompanying the dead, usually close to the neck, oftentimes joined by other types of items (Dead 2a and 8 had beads, Dead 27 had chain links) points to their apotropaic function, to protect the dead; they probably held various scents or plants. Most of the human inhumations here, with bucket-pendants, are from the 1st century AD, sometimes based on the associations with other categories of items.

In the Dacian world, the bucket-pendants were found both in the pre-Roman period and from the free Dacians or those from the Dacia Province. The oldest items are the iron items found in tumular cremation tomb no. 2 from Popeşti and the one from Piscu Crăsani (Vulpe 1976, p. 198, 214, fig. 6/24), from the second half of 1st century BC; the one from tumulus 4 in Poiana is from the 1st century AD (Teodor 2005, p. 131, fig. 2/10). The pits with skeletons from Brad, almost all of them with children, yielded 10 iron bucket pendants; it is interesting that, in two of these cases, they are associated with strongly profiled, fibulae, meaning they are from the second half of 1st century AD – beginning of 2nd century AD (Ursachi 1986, ill. XVII/5-10, ill. XXI/4-5, ill. XXIII/4-5). Also, one found iron pendants in Ocniţa, next to a small child in a pit, together with a woman, both of them inhumed (Berciu 1983, p. 71, pl. 95/4-5), and in Pit 19, together with the remains of a jeweler workshop, plus another similar item from the settlement (Berciu 1981, p. 106, pl. 91/4-5). Among other discoveries, we note the ones from Răcătău (Căpitanu 1989, p. 103, fig. 11/16-19) or Mereşti

79

din epoca preromană pandantive de tip căldăruşă s-au descoperit, din a doua jumătate a sec. I a. Chr., atât în morminte tumulare de incineraţie, cât şi în gropile cu schelete ori în aşezări.

Numeroase pandantive de tip căldăruşă s-au descoperit în necropola de la Zemplin, aşa cum sunt M22 (12 ex.!), M48 (4 ex.) ori M159 (1 ex.) (Budinský-Krička, Lamiova-Schmiedlová, 1990, pl. III/9-20, pl. VI/3-4, 8-9; pl. XX/25).

Din necropolele carpilor est-carpatici, din sec. II-III p. Chr., se cunosc peste 40 de pandantive de tip căldăruşă, marea majoritate din fier, celelalte din bronz, atât la mormintele de incineraţie, cât şi la cele de înhumaţie; cel mai mare număr de piese (7 ex.) s-a găsit în mormântul 281 de la Bărboasa–Gălăneşti (Bichir 1973, p. 119; Ioniţă, Ursachi 1988, p. 65, cu bibliografia).

Câteva piese de acest tip s-au găsit şi în necropolele daco-romane din cadrul Provinciei Dacia, aşa cum este cazul la Soporul de Câmpie (Protase 1976, p. 68, pl. XXX/2), Obreja (Protase 1976, p. 155) ori Locusteni (Popilian 1980, p. 93, pl. XXIV/5-10). Din păcate, nu se cunoaşte contextul descoperirii pentru unele piese din sud-estul Transilvaniei (Pop 1966, p. 175-179).

Astfel de piese s-au descoperit şi în

mormintele sarmatice de la est de Prut ori din nordul Mării Negre, datate la sfârşitul sec. I a. Chr.-sec. II p. Chr. (Bârcă 2006, p. 133-134, cu bibliografia).

Un număr mare de pandantive de tip căldăruşă s-au descoperit în aria culturii Przeworsk (Bichir 1973, p. 119; Babeş 1993).

Nu este cazul să rediscutăm aici originea acestor piese de port „supraregionale”, dar faptul că cele mai vechi exemplare de pandantive de tip căldăruşă din mediul dacic, de la mijlocul/a doua jumătate sec. I a. Chr., s-au descoperit în morminte tumulare de la sud de Carpaţi

(Crişan 2000, pl. 111/12). As one can see, there are bucket pendants from the pre-Roman Dacians of the second half of the 1st century BC, both in tumular cremation tombs and in skeleton pits or settlements.

Many bucket-pendants were found in the necropolis from Zemplin, such as M22 (12 items), M48 (4 items) or M159 (1 item). (Budinský-Krička, Lamiova-Schmiedlová, 1990, pl. III/9-20, pl. VI/3-4, 8-9; pl. XX/25).

From the necropolises of the east-Carpathian Carpians, 2nd-3rd c. AD, we know of over 40 bucket pendants, most of them made of iron, the rest made of bronze, in both cremation and inhumation tombs; the highest number of items (7) was found in tomb 281 from Bărboasa–Gălăneşti (Bichir 1973, p. 119; Ioniţă, Ursachi 1988, p. 65, with bibliography).

A few of the items of this type were

also found in Dacian-Roman necropolises in the Dacia province, such as Soporul de Câmpie (Protase 1976, p. 68, pl. XXX/2), Obreja (Protase 1976, p. 155) or Locusteni (Popilian 1980, p. 93, pl. XXIV/5-10). Unfortunately, the context of the discovery of some items from south-eastern Transylvania is not available (Pop 1966, p. 175-179).

Such items were also found in the Sarmatian tombs east of Prut or north of the Black Sea, dated back to the 1st century BC-2nd century AD (Bârcă 2006, p. 133-134, with bibliography).

A large number of bucket pendants were found in the area of the Przeworks culture (Bichir 1973, p. 119; Babeş 1993).

There is no point in re-discussing

the origin of these “supra-regional” wearable items, but the fact that the oldest cases of bucket pendants in the Dacian environment, from the middle/second half of 1st century BC, are from tumular tombs south of the Carpathians (Popeşti, Piscu

80

(Popeşti, Piscu Crăsani) face puţin probabilă preluarea lor de la sarmaţi ori din cultura Przeworsk.

Cele două brăţări din bară de fier cu capetele libere, descoperite la Def.13a şi Def.17 (Fig. 37/2, 10), piese caracteristice lumii scordiscilor, se datează în sec. II-I a. Chr. (Popović 1999, p. 51, fig. 3). Întrucât din aria locuită de daci mai cunoaştem doar un singur exemplar, descoperit la Costeşti (Rustoiu 1996, p. 95, fig. 42/5), putem conchide că acest tip de piese a fost sporadic utilizat de aceştia. Pe baza analogiilor putem data piesele de la Hunedoara în sec. I a. Chr., mai probabil în prima lui jumătate, ele ajungând aici de la scordisci.

Pandantivul din argint aurit cu

redarea unui chip uman masculin, cu păr buclat şi chelie, înconjurat de motive în formă de „S” (Fig. 13/9; 36/1), descoperit la Defuncta 8, este un import roman; nu cunoaştem o piesă identică, dar medalioane ori figurine cu figuri asemănătoare se întâlnesc în provinciile romane din estul Mediteranei şi se datează în sec. I-II p. Chr. (Gramatopol 1991).

O altă categorie de piese importante sunt reprezentate de arme - 10 ex., atât ofensive (lănci, săgeţi, sabie, cuţit), cât şi defensive (cămaşă de zale, scut). Ele s-au descoperit atât la defuncţi (Def. 1e, 3b şi 7), în depuneri (Depunerile 4 şi 7), cât şi izolat. Ele s-au găsit, în toate cazurile, acolo unde au fost şi maturi, înhumaţi (C6, C8) ori incineraţi (C12). Ne vom referi, mai detaliat, doar la cămaşa de zale, la sabie şi la teacă. Este probabil ca şi unele zale masive din fier să fi fost accesorii la unele piese de armament.

În Depunerea 7 s-au găsit puţine fragmente din cămaşa din fier, atât zone cu zale, cât şi elemente de legătură (Fig. 42-44). Cămăşi de zale din fier, de tipul celei găsite aici, s-au găsit în tumulii dacici de la Cugir-T2 (Crişan 1980, p. 81-87), Popeşti-

Crăsani) means it is unlikely they were taken over from the Sarmatians or the Przeworsk culture.

The two bracelets, made of iron rods, with the ends free, discovered at Dead 13a and Dead 17 (Fig. 37/2, 10), two items characteristic of the Scordiscian world, date back to the 2nd-1st centuries BC (Popović 1999, p. 51, fig. 3). Since, from the area inhabited by the Dacians, we have only another case, found in Costeşti (Rustoiu 1996, p. 95, fig. 42/5), we can conclude that this type of items was used by them on an irregular basis. Based on the analogies, the items in Hunedoara can be dated back to the 1st century BC, most likely the first half, and it is from here that they got to the Scordiscians.

The gilded silver pendant showing a male person’s head, with curly hair and bald spot, surrouned by “S” shaped motives (Fig. 13/9; 36/1), found at Dead 8, is a Roman import; we do not know of an identical item, but there are cases of medallions or figurines with similar faces at the Roman provinces east of the Mediterranean, dating back to the 1st-2nd centuries BC. (Gramatopol 1991).

Weapons are another important category – 10 items, both offensive (lances, arrows, sword, knife) and defensive (chain mail shirt, shield). They were found next to the dead (Dead 1e, 3b and 7), in deposits (Deposits 4 and 7), but also isolated. In all the cases, they were in the same areas that adults were inhumed (C6, C8) or cremated (C12). We will talk in detail only about the chain mail shirt, sword and shield. It could be that some of the massive iron chain links were accessories for some of the weaponry items.

Deposit 7 had a few fragments from the chain mail shirt, some with chain links, others with connecting elements (Fig. 42-44) Iron chain mail shirts of the type found here were also unearthed in the Dacian tumuli from Cugir-T2 (Crişan 1980, p. 81-

81

T2, T3 şi T4, Radovanu, Poiana-Gorj, apoi, probabil, şi la Cetăţeni (Vulpe 1976, p. 201, 208, fig. 15/1, 18/6-8). Aceste morminte se datează în a doua jumătate a sec. II-sec. I a. Chr., perioadă în care trebuie încadrată şi piesa de la Hunedoara. Numeroase exemplare, din aceeaşi perioadă, s-au descoperit în mormintele grupului Panaghiurski Kolonii din nord-vestul Bulgariei (Torbov 2004, p. 57-69). În necropola de la Zemplin, în Tumulul 3, mormântul de incineraţie 78, ce aparţine unui adult, s-a găsit o cămaşă de zale din fier (Budinský-Krička, Lamiová-Schmiedlova 1990, p. 255, fig. 20a-b); a fost, probabil, mormântul unui războinic dac, datat în ultimele decenii ale sec. I a. Chr-primele decenii ale sec. I p. Chr. Întrucât cronologia şi răspândirea acestui tip de piesă la celţi şi daci au fost recent abordate de Aurel Rustoiu (2006, p. 49-52) apreciem că nu mai e cazul să le discutăm şi noi, astfel că ne-am limitat la câteva observaţii.

Tot în D7 s-au identificat, cel puţin, trei fragmente dintr-o sabie din fier, aflată în teacă, observându-se bine cele trei straturi diferite de metal, ale tecii şi lamei (Fig. 42/9; 44/13); întrucât fragmentele sunt de la mijlocul piesei, nu se pot preciza alte detalii. Totuşi, se poate aprecia că este o sabie de tip celtic, destul de des întâlnită şi în descoperirile din nord-vestul Bulgariei şi nord-estul Serbiei, în aria Panaghiurski Kolonii (Wozniak 1974, p. 87-97), dar şi în sud-vestul României şi al Transilvaniei, în aria Padea-Spahii (Sîrbu, Rustoiu 1999, p. 80, fig. 2), exemplare datate în sec. II-I a. Chr. Un exemplar similar s-a găsit, chiar în apropiere, într-un mormânt tumular dacic de la Călan (Rustoiu, Sîrbu, Ferenczi 2001-2002, p. 93-109).

Fragmentul de teacă spadă din bronz

provine de la o piesă celtică de tip “penar” (Fig. 41/10), denumită aşa deoarece o parte culisa în cealaltă, datată în La Tène D (Zachar 1974, fig. 5/2,7; Tab. 1); numeroase

87), Popeşti-T2, T3 şi T4, Radovanu, Poiana-Gorj, and, probably, in Cetăţeni as well (Vulpe 1976, p. 201, 208, fig. 15/1, 18/6-8). These tombs are from the second half of 2nd century BC – 1st century BC, a period that also includes the item from Hunedoara. Many items of the same type and period were found in the tombs of the Panaghiurski Kolonii group in northwestern Bulgaria (Torbov 2004, p. 57-69). One found an iron chain mail shirt at the necropolis from Zemplin, Tumulus 3, cremation tomb 78, belonging to an adult (Budinský-Krička, Lamiová-Schmiedlova 1990, p. 255, fig. 20a-b); this was, probably, the tomb of a Dacian warrior, from the last decades of the 1st century BC -first decades of 1st century AD. Aurel Rustoiu (2006, p. 49-52) recently approached the chronology and diffusion of this type f item at the Celts and Dacians, so it is no longer the case to discuss them and we stuck to a few observations.

It is also in D7 that one identified at least three fragments from an iron sword, in its scabbard, which offers a good look at the three different layers of meta, of the scabbard and sword (Fig. 42/9; 44/13); since the fragments are from the middle of the item, no other details are available. However, it looks like a Celtic sword, found quite often in the discoveries from northwestern Bulgaria and northeastern Serbia, in the Panaghiurski Kolonii area (Wozniak 1974, p. 87-97), but also in the southwestern part of Romania and of Transylvania, in the Padea-Spahii area (Sîrbu, Rustoiu 1999, p. 80, fig. 2), items from the 2nd-1st centuries BC. A similar item was actually found nearby, in a Dacian tumular tomb from Călan (Rustoiu, Sîrbu, Ferenczi 2001-2002, p. 93-109).

The iron sword fragment is from a Celtic item of the “pen case” type (Fig. 41/10), called that way because one part of it would slide in the other; it is from the La Tène D (Zachar 1974, fig. 5/2, 7; Tab. 1);

82

exemplare similare se cunosc în sudul Galiei, dar şi în zone mai apropiate, aşa cum este mormântul 108 din necropola de la Zemplin (Budinský-Krička, Lamiová-Schmiedlova 1990, p. 260, pl. XV/30).

Şi piesa din fier în formă de „S” provine de la armătura unei teci de sabie (Fig. 41/12), folosită pentru renforsarea piesei în apropiere de gardă, cu analogii numeroase la piesele datate în La Tène C2-D (Zachar 1974, fig. 5/3, 5; Tab. III/4; Łuczkiewicz 2006, p. 36, fig. 5/3).

Putem concluziona că toate piesele de armament cu datare mai restrânsă aparţin celei de a doua jumătăţi a sec. II-sec.I a. Chr., s-au găsit la defuncţi maturi ori în câteva depuneri i ele documentează prezenţa unor războinici.

***** În final, dorim să mai enunţăm doar

trei trăsături esenţiale ale vestigiilor databile în sec. I a. Chr.-I p. Chr. .

a). Procentul extrem de ridicat al copiilor – aproape 80%: dintr-un total de 48 de defuncţi, toţi neincineraţi, 38 de indivizi au avut sub şapte ani. Studiile asupra cimitirelor normale, indiferent de epocă şi de zona geografică, au evidenţiat faptul că ponderea copiilor este cuprinsă între 15-30% (Scott 1999, p. 89-90), deci situaţia din Grădina Castelului este excepţională şi atipică pentru un cimitir obişnuit.

Această situaţie ar putea fi explicată prin: a) producerea unei molime care a ucis un număr mare de copii, dar această ipoteză nu este credibilă deoarece, în acest caz, nu se poate explica de ce aproape jumătate dintre defuncţi sunt reprezentaţi doar prin oase izolate, b) sacrificarea unor copii, din motive greu de identificat; chiar dacă nu s-au observat urme violente pe schelete trebuie să ţinem cont că la această vârstă fragedă copiii puteau fi ucişi prin mijloace care nu lasă urme pe oseminte (sugrumare, otrăvire etc.), c) înhumarea copiilor în necropole separate, dar aici s-au găsit şi maturi înhumaţi, chiar dacă numărul lor este

scores of similar items are known in southern Galia, but also in areas closer to us, such as tomb 108 in the necropolis from Zemplin (Budinský-Krička, Lamiová-Schmiedlova 1990, p. 260, pl. XV/30).

The S-shaped iron item is also from the armor of a sword scabbard (Fig. 41/12), used to reinforce the item close to the guard, with many analogies among the items from La Tène D (Zachar 1974, fig. 5/3, 5; Tab. III/4; Łukiewicz 2006, p. 36, fig. 5/3).

We can conclude that all weaponry items with a narrower dating belong to the second half of 2nd century – 1st century BC, were found together with adults or in a few deposits and they are signs of warriors being buried there.

***** Finally, we would like to list just

three essential features of the vestiges from the 1st century BC - 1st century AD.

a). The extremely high percentage of children – almost 80%: of the total 48 dead, all non-cremated, 38 individuals were under seven years of age. The studies on the normal cemeteries, regardless of the age and geographical area, have shown that the percentage of children is 15-30% (Scott 1999, p. 89-90), meaning the situation from The Castle’s Garden is exceptional and atypical of a regular cemetery.

This situation can have one of the following causes: a) the appearance of an epidemic that killed a large number of children, but that is unlikely, as it does not explain why almost half of the dead are present via just isolated bones, b) children sacrifices, for reasons difficult to comprehend; even if no traces of violence were found on the bones, we need to take into account the fact that, at this early age, the children could be killed by means that leave no traces on the bones (straggling, poisoning etc.), c) the inhumation of the children in separate necropolises, but one has found inhumed adults here too, even

83

mult mai mic. b). Aproape 50% dintre înhumaţi au

fost reprezentaţi fragmentar: din 48 de indivizi, în 22 de cazuri s-au găsit doar oase umane izolate, situaţie care sugerează expunerea/descompunerea cadavrelor, sacrificii umane ori manipularea post-mortem a osemintelor umane.

c). Nici în cazul scheletelor întregi nu s-au evidenţiat norme unitare de depunere ori de orientare.

Siturile care prezintă asemenea caracteristici nu pot fi considerate necropole normale întrucât ele nu reflectă credinţe şi practici rezultate dintr-o ideologie funerară obişnuită a comunităţilor umane, care impune norme comune de înmormântare a defuncţilor. Cronologia unor categorii de piese sugerează o anumită dinamică a practicilor rituale pe parcursul celor două secole de utilizare a Platoului pentru depuneri umane. Astfel, dacă pentru sfârşitul sec. II şi din sec. I a. Chr. există şi morminte normale, aproape toate de incineraţie, înhumările cu fibule, toate de copii mici şi databile numai în sec. I p. Chr., par a indica o schimbare esenţială în practicile funerare ale comunităţii.

De asemenea, este anormal caindivizii cu vârsta cuprinsă între 7-14 ani(Infans II) să fie reprezentaţi doar printr-unsingur defunct, faţă de 38 de defuncţi cuvârsta între 0-7 ani (Infans I). Acest faptindică, indubitabil că, de regulă, s-a procedatdiferit cu indivizii decedaţi de la vârsta depeste 7 ani.

though their numbers are small. b) Almost half of the inhumed

individuals were fragmentary: of the 48 individuals, 22 cases were just isolated human bones, which could mean corpse exposure/decomposing, human sacrifices or post-mortem handling of the bones.

c) There are no unifying orientation

or depositing norms in the case of the whole skeletons either.

The sites displaying such characteristics do not fall into the category of standard necropolises, because they are not the result of beliefs and practices derived from the usual funerary ideology of human communities, which asks for unifying norms for burying the dead. The chronology of some categories of items points to a certain dynamic of the ritual practices along the two centuries of using The Plateau for human deposits. Namely, whereas there are normal tombs, almost all of them of the cremation type, from the end of the 2nd century and the 1st century BC, the inhumations with fibulae, all of them containing small children and from the 1st century AD exclusively, seem to indicate a fundamental shift in the community’s funerary practices.

Also, it is abnormal for individualsaged 7 to 14 (Infans II) to be present bymeans of just one individual, compared to 38dead aged 0 to 7 (Infans I). This shows,beyond any doubt, that the dead over the ageof 7 were treated differently.

Valeriu Sîrbu, Sabin Adrian Luca, Cristian Roman, Silviu Purece, Dragoş Diaconescu

84

V. Anthropological analysis of the human remains from Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau

I. Foreword This study was possible due to the kindness of Dr. Valeriu Sîrbu. Brief anthropological data

was published in the archaeological report of the 2004 fieldwork (Sîrbu et al. 2005, p. 178; Sîrbu et al. 2006, p. 187-207). Compared with that analysis, this study contains new information regarding, for example, the ages of children.

II. Materials and method Forty-nine complete or incomplete skeletons were analyzed. First, the bones were cleaned with water and dried in the open. There are many fragments of

different sizes and some of them were restored. For the bones’ description and siding, we used the anatomic atlases of Papilian (1974), Ifrim

& Niculescu (1988), Ranga (1990), Cerbulescu & Ifrim, Maroş, Niculescu, (1983), Pasat (1995), and the osteological one of White (1991). Also, because the most of the skeletons are from children, we have consulted the books of Baker, Dupras & Tocheri (2005) and Scheuer & Black (2004).

For the age estimation of children skeletons we have used three methods: eruption of teeth (Ubelaker 1980), measurements of long bones (Stloukal & Hanakova 1978, Ferembach & Schwidetzky, Stloukal 1980), and measurements of basiocciput (Tocheri & Molto 2002).

For the sex determination of children skeletons, we applied the discriminant functions of decidual teeth (De Vito & Saunders 1990) and mandibular morphology (Loth & Henneberg 2001) or morphognostic features (Schutkowski 1993).

The stature of children was calculated by measuring the humerus, femur or shinbone (Visser 1998).

In the case of adult bones, the age was established by teeth attrition and we also considered the face of the pubic symphysis, the union degree of the epiphyses to the diaphysis of the bones, as well as the cranial sutures. The sex of those individuals has been established by morphoscopic estimations of the features to the female and male sexes (Brothwell 1981; White 1991).

III. Osteological analysis

Skeletal inventory 1 – present complete; 2 – present fragmentary; 3 – absent (postmortem); 4 – postmortem loss.

C .6

, S 1

.a

C.6

, S 1

.b

C.7

, S 2

.a

C.7

, S 2

.b

C.7

, S 2

.c

C.7

, S 2

.d

C.7

, S 2

.e

C.7

, S 2

.f

C.8

, S 3

.a

C.8

, S 3

.b

C.9

, S.4

C.1

0, S

5.a

C.1

0, S

5.b

C.1

1, S

6.a

C.1

1, S

6.b

skull & mandible 2 2 1 2 2 4 2

2 2 4 2 2 2 2 2

85

vertebral column 2 2 2 4 2 4 4

4 2 4 2 2 2 2 2

Ribs 2 2 2 2 2 4 4 4 2 4 2 2 4 4 4

Sternum 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 2 4 4 4 4

Clavicle 2 2 1 2 4 4 4 4 1 4 2 4 4 2 4

Scapula 2 2 2 2 4 2 4 4 2 4 2 2 4 2 4

Humerus 2 2 2 4 2 4 4 4 2 4 2 2 4 1 4

Radius 2 2 2 2 4 4 4 4 2 4 4 2 4 1 4

Ulna 2 2 1 2 4 4 4 4 2 4 4 2 4 1 4

hand bones 2 4 2 4 2 4 4 4 2 4 2 4 4 2 2

os coxae 2 2 2 2 4 4 4 4 2 4 2 4 4 2 4

Sacrum 2 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4

Femur 2 2 2 2 2 4 4 4 2 2 2 2 4 1 4

Tibia 2 2 2 4 2 2 4 4 1 4 2 2 4 1 2

Fibula 4 2 2 2 4 4 4 4 4 4 2 4 4 2 4

foot bones 4 4 2 4 4 4 4 4 2 4 4 4 4 4 4

C.1

2, S

.7

C.1

3, S

8

C.1

4, S

9.a

C.1

4, S

9.b

C.1

5, S

10

C.1

6, S

11.

a

C.1

6, S

11.

b

C.1

7,S

12.a

C.1

7, S

12.

b

C.1

7, S

12.

c

C.1

7, S

.12.

d

C.1

8, S

13.

a

C.1

8, S

13.

b

C.1

9, S

14

C.2

6, S

15.

a

skull & mandible 2 2 2 2 4 2 2

2 4 4 4 2 2 4 2

vertebral column 2 2 2 4 4 2 4

2 4 4 4 2 4 4 2

Ribs 2 2 2 4 4 2 4 2 4 2 4 2 4 4 2

Sternum 4 4 4 4 4 2 4 4 4 4 4 4 4 4 4

Clavicle 4 2 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 2

Scapula 4 2 2 4 4 2 4 2 2 4 4 2 4 4 2

Humerus 2 2 4 4 4 2 4 1 4 4 2 2 2 4 2

Radius 2 4 2 4 4 2 4 2 2 4 4 2 4 4 2

Ulna 2 4 2 4 4 2 4 4 2 4 4 2 4 4 2

hand bones 4 4 2 4 4 4 4 4 4 4 4 2 4 4 4

os coxae 2 4 2 4 4 2 4 1 4 2 4 2 4 4 2

Sacrum 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4

Femur 2 2 2 4 4 2 4 4 1 2 4 2 4 4 2

Tibia 2 2 4 4 4 2 4 4 2 4 4 2 4 4 2

Fibula 4 4 2 4 4 4 4 4 4 4 4 2 4 4 4

foot bones 4 4 4 4 4 4 4 2 4 4 4 2 4 4 4

86

C 4

3, S

20

C 4

4, S

21

C 4

7, S

22a

C 4

7, S

22b

C 5

0, S

23

C 5

1, S

24

C 5

2, S

25

C 5

3, S

26a

C 5

3, S

26b

C 6

7, S

27

C 6

8, S

28a

C 6

8, S

28b

C 6

9, S

29a

C 6

9, S

29b

skull & mandible 2 2 2 2 2 2 2 2 4 2 3 4 2 4

Vertebral column 3 2 2 4 2 4 4 2 4 2 2 2 3 4

Ribs 3 3 2 4 2 3 2 2 4 2 2 4 2 4

Sternum 3 3 3 4 1 4 4 4 4 4 3 4 3 4

Clavicle 3 3 2 4 2 2 4 1 4 2 2 4 3 4

Scapula 3 3 2 4 2 4 4 2 4 2 2 4 2 4

Humerus 3 3 2 4 1 4 4 2 4 2 1 4 1 4

Radius 3 3 2 4 1 4 4 2 4 2 2 4 1 4

Ulna 3 3 2 4 1 4 4 1 4 2 2 4 1 4

hand bones 3 3 3 2 3 4 4 4 4 4 3 2 3 4

os coxae 3 3 2 4 1 4 4 1 4 2 2 4 3 4

Sacrum 3 3 3 4 3 4 4 2 4 4 3 4 3 4

Femur 3 3 2 4 2 4 1 1 2 4 2 4 2 4

Tibia 3 3 2 4 2 4 1 2 4 4 2 4 3 2

Fibula 3 3 3 4 2 4 2 2 4 4 2 4 3 4

foot bones 3 3 3 4 3 4 4 4 4 4 3 4 3 4

Complex no. 6, Skeleton no. 1a Teeth inventory:

On the mandible, the segment between the medial incisor and the first deciduous molar on the mentioned side were preserved. All of the teeth are preserved in their alveoli.

From the maxilla, the segment between the medial incisor on the left half and the second molar on the same side have been recovered. Just molar 1 and 2 were found in their alveoli. Another segment of the maxilla was represented by the area between the medial incisor and the first deciduous molar. Separately, the second deciduous molar was found as an isolated tooth. Some other isolated teeth have been also found: both upper medial incisors and a lateral incisor from the same maxillary, 1 lower deciduous first molar, 1 lower deciduous second molar and the first upper deciduous second molar, 2 dental crowns of the permanent first molar and 1 of a lower permanent molar. Age at death:

According to the dentition and dimensions of the basiocciput (sagittal length = 16 mm, maximal width = 21 mm; maximal length = 21 mm) and clavicle (maximal length = 59 mm), the age of the individual could be assessed at 18-24 months (Tocheri & Molto 2002, p. 360, tab. 3; Black & Scheuer 1996, p. 425 – 434). Sex determination:

Considering the features of the ilium bone, the individual was probably a female (Schutkowski 1993, p. 201, fig. 2 A). The sex of the individual has been confirmed using the method of measuring the size of the canines (equation values: A = -6.545; B = -6.495, D = - 6.407) on the mandible (Saunders 1992, p. 6, tab. 2).

87

Measurements (just for the full preserved bones): No measurements are available. Stature: Impossible to establish based on the preserved bones. Pathology:

The presence of the cribra orbitalia could be observed on the orbit roof. Complex no. 6, Skeleton no. 1b

Teeth inventory: A mandible fragment was present, represented by the right half, preserving the

deciduous molar 1 in its alveolus, but also a small fragment of the maxilla, delimited by the medial incisor on the left side and the eruption area of the permanent first molar.

The right broken part of the maxilla was also recovered between the alveoli of the medial incisor and the canine. As for isolated teeth, the following were found: maxillary central deciduous incisor, the lateral incisor, and the deciduous canine, first deciduous molar and first deciduous molar. Age at death: Considering the dentition and long bones dimensions, we believe that the mentioned skeleton reached the age of about 2 years (Ubelaker 1980, p. 47, fig. 2; Black and Scheuer, 1996, p. 427, table 3). Sex determination: The sex of the individual was unknown. Measurements (just for the full preserved bones):

Value (mm) Bone Dimension Left Right

Length - 88.1 Width - -

Ulna

Diameter - 4 Length 62?* - Clavicle Diameter - -

Stature: Impossible to establish based on the preserved bones. Pathology:

On the orbit roof, the presence of the cribra orbitalia could be observed. *The question mark is there to point out the approximate value of the measurement, as

the edge of the bone end is partly eroded. Complex no. 7, Skeleton no. 2a (Fig. 48)

Teeth inventory: In the dental alveoli, the first and second deciduous molars were found on the right half

of the maxilla. On the left half, there were the first and second deciduous molars, the canine and the lateral incisor. The mandible was complete restored. The following teeth were present in the alveoli: the first and second deciduous molars, but also the lateral incisor on the right half, the lateral incisor, the canine, first and second milk deciduous on the left one. Age at death:

For age estimation it was measured the maximum length of the left femur and the value indicate a child of 2 years old (Stloukal & Hanakova 1978, p. 53-69). Sex determination:

The sex of the individual was probably female, given that the angle of the greater sciatic notch has a value of +90o (Schutkowski 1993, p. 201, fig. 2 A). Measurements (just for the full preserved bones):

88


Length 118 - Width - -

Humerus

Diameter 11 - Length - 65 Clavicle Diameter - Length 100 100 Ulna Diameter 6 6 Length 156 - Width - -

Femur

Diameter 12 - Length 123 - Fibula Diameter - -

Stature: The stature calculated for the humerus is about 825.3±125 mm and for femur it is

826.162±124 mm (Visser 1998, p. 415). Complex no. 7, Skeleton no. 2b

Teeth inventory: From the mandible, the left half was recovered, with the coronoid process and the

condyle completely destroyed. To all these, a part of the right half could be added, comprising the region between the medial incisor and the first deciduous molar. Preserved in their alveoli, there was the medial incisor on the left half of the mandible, on the verge of erupting. There also was the crown of the first and second deciduous molars, and the first deciduous molar on the right half of the mandible was found as an isolated tooth, given that its alveolus was partly broken. Age at death:

The dimensions of basiocciput (sagittal length = 13 mm, maximum length = 16 mm) indicated an age about 3 months (Tocheri & Molto 2002, p. 360, tab. 3). Sex determination:

By the features of the ilium bones, the sex of the individual could be established as male (Schutkowski 1993, p. 201, fig. 2 A). Measurements (just for the full preserved bones):


Length 16 Basilar part of occipital Width - Length - 64 Ulna Diameter - 3

Stature: Impossible to establish based on the preserved bones. Complex no. 7, Skeleton no. 2c

Teeth inventory: no teeth were preserved. Age at death:

The maximum length of right humerus and left femur indicated an age of maximum 3 months (Kósa 1989, p. 45, tab. 2.7). Sex determination: The sex of this individual was unknown. Measurements (just for the full preserved bones):

89

Value (mm) Bone Dimension

Left Right

Length - 70 Width - -

Humerus

Diameter - 7 Length - 83 Width - -

Femur

Diameter - 8 Stature:

The stature calculated for the humerus is 601.00±125 mm and for femur is 613.73±124 mm (Visser 1998, p. 415).

Complex no. 7, Skeleton no. 2d From this individual, a small fragment of scapula and fragment of a long bone, probably a tibia, were preserved. They have belonged to an individual who had gotten over the childhood stage.

Complex no. 7, Skeleton no. 2e A right zygomatic arch and mandible fragment from the left half, both robust and

probably belonging to a male. According to the tooth wear, the age is about 30-35 years. The third permanent molar was preserved in its alveolus and the second and first molar also existed. From the mandible, the segment between the right canine on the left half and the third molar on the same side was recovered. The ascending ramus is missing.

Complex no. 7, Skeleton no. 2f Isolated teeth have been recovered: a medial incisor, a lateral incisor, a crown of a canine

and two molars of the permanent teeth from the maxilla, possibly belonging to an individual whose age was established around 5 years.


Out of the mandible, the horizontal ramus and the ascending right one have been recovered. The left half was complete, while the right one preserved the portion between the medial incisor and the alveolus of the first deciduous molar. Those two components of the mandible were unfused together. As isolated teeth have been found crowns from two incisors, two canines and both first molars, all of them belonging to the decidual dentition. Age at death:

Considering the dimensions of the long bones, but also the data provided by the dentition found, it could be established that the individual was a new-born infant or about 1 month (Kósa 1989, p. 44, tab. 2.6; p. 45, tab. 2.7). Sex determination: By the features of mandible could be a male (Schutkowski 1993, p. 201, fig. 1) Measurements (just for the full preserved bones):


Length 44 44 Clavicle Diameter - - Length 68 Humerus Diameter 5 Length - 63 Ulna Diameter - 4

90

Length - 57 Radius Diameter - 4 Length 76 - Width - -

Femur

Diameter 5 - Length 67 67 Tibia Diameter 6 -

Stature: The stature calculated for the tibia is 628.60±97 mm and for femur is 586.80±124 mm

(Visser 1998, p. 415). Complex no. 8, Skeleton no. 3b

Together with the aforementioned bones, two small fragments from a diaphysis of a femur with a more advanced age were found. The possible age of that individual could not be established but, taking into account the thickness of the bones, it must have been older than a child.

Complex no. 9, Skeleton no. 4 (Fig. 47/2) Teeth inventory: The right body of mandible was broken at the level of the second deciduous molar alveolus. The dental crowns were still preserved in their alveoli. As isolated teeth were found: the crowns of medial and lateral upper incisors, upper first molars, the second molar, maxillary canine, and one medial and one lateral mandible incisors. Age at death: The maximum length of right humerus and left femur established an age of 6 months (Stloukal & Hanakova 1978, p. 53-69). Sex determination:

By the features of the ilium bones, the sex of the individual could be established as being male (Schutkowski 1993, p. 201, fig. 2 A). Measurements (just for the full preserved bones):


Length - 81 Humerus Diameter - - Length - 6 Width 98 -

Femur

Diameter - - Stature:



Both halves of the mandible could be also found, being unfused together and preserving on the left side the crowns of the first and second deciduous molars. Age at death:

The age, established on the long bones and teeth, it was 2 months (Kósa 1989, p. 45, tab. 2.7). Sex determination: The sex of the individual was unknown. Measurements (just for the full preserved bones):

91



Humerus

Diameter 6 - Length 55 - Radius Diameter 4 - Length - 79 Width - -

Femur



Complex no. 10, Skeleton no. 5b It was identified a temporal bone fragment and a vertebral arch. Considering the dimensions of the vertebral arch, it could belong to an Infans I, under 4 years of age, given that the mentioned piece of bone bore no traces of fusion with the vertebral body.

Complex no. 11, Skeleton no. 6a (Fig. 47/3) Teeth inventory:

The maxilla was partly present and damaged, without teeth crowns preserved in the alveoli. The mandible, with its unfused halves, contained just the crown of the second deciduous molar. As isolated “teeth”, crowns of the first and second lower deciduous molars and one of the upper medial deciduous incisors have been found. Age at death:

The age, established on the long bones, basioocciput dimensions (sagittal length = 13 mm; maximum width = 15 mm, maximal length = 16 mm) and teeth, it was maximum 1 month (Ubelaker 1980, p. 47, fig. 2; Kósa 1989, p. 37, tab. 2.3; p. 44, tab. 2.6; p. 45, tab. 2.7). Sex determination:

The angle of the greater sciatic notch has a value of ~ 90o (Schutkowski 1993, p. 201, fig. 2 A), typical for a male. Measurements (just for the full preserved bones):


Length 16 Basilar part of occipital Width 15 Length 64 64 Width - -

Humerus

Diameter 4 4 Length 58 58 Ulna Diameter 3 3 Length - 52 Radius Diameter - 3 Length 74 74 Width - -

Femur

Diameter 5 5 Length - 64 Tibia Diameter - 5 Length - 60 Fibula Diameter - 3

92

Stature: The stature calculated for the humerus is 572.96±125 mm, for tibia is 618.06±97 mm

and for femur is 580.82±124 mm (Visser 1998, p. 415). Complex no. 11, Skeleton no. 6b

For this skeleton was identified: three cranial fragments (parietal and occipital), two parts of vertebral arches, two vertebral bodies, a rib fragment, and a diaphysis fragment of a femur, one of a humerus, metatarsals and phalanges. They belonged to an individual under 4 years, given that the vertebral arches were not fused together with the vertebral bodies.

Complex no. 12, Skeleton no. 7 The skeleton was cremated. The femoral wall has a maximal thickness of about 8 mm and a very well outlined linia aspera, so it is possible that the individual could have been a male.

Cranial fragments (parietal, temporal, occipital) could not be identified, some of them being distorted due to the action of fire. The maxilla could be also recovered and reconstructed. The margins of the anthropin aperture have been destroyed. On its right half, a part of the first permanent molar was preserved. The palate was deepened. Together with that bone there were the ascending ramus of the mandible, partly destroyed. Out of the spine four fragmentary vertebrae and vertebral apophyses have been found. Rib fragments and metacarpals were also found. The hip bone was represented just by small fragments. In depth, it could be observed that the bone was not highly affected by the action of the fire, maintaining its natural appearance and color. From the long bones just diaphysis of the humeri, radiuses, ulnae, femora and tibiae could be recovered. Separately, two epiphyses have been identified, one of them of a humerus and the other one of a radius. One of the pubic symphysis which was preserved in good conditions indicated an age of about 21-22 years. It is interesting to mention here that the vertebrae were hardly affected by fire, so we can infer that the individual was not laid on its back while being burnt on the pyre.

Complex no. 13, Skeleton no. 8 Teeth inventory: As an isolated tooth it was found an upper deciduous lateral incisor. Age at death:

Considering the maximum length of right femur, an age of 6 months was established (Stloukal & Hanakova 1978, p. 53-69). Sex determination:

The sex could not be established because the relevant elements were missing. Measurements (just for the full preserved bones):


Length - 105 Width - -

Femur


The stature calculated by femur is 673.57±124 mm (Visser 1998, p. 415). Complex no. 14, Skeleton no. 9a

Teeth inventory: Maxilla and mandible were not represented. Age at death:

93

The dimensions of basiocciput (sagittal length = 13 mm, maximum width = 14 mm, maximum length = 16 mm) indicated an age about 40 fetal weeks (Tocheri & Molto 2002, p. 360, tab. 3) or 9 fetal months (Kósa 1989, p. 45, tab. 2.7). Sex determination:



Length 16 Basilar part of occipital Width 14 Length 71 - Width - -

Femur

Diameter 6 - Stature:

The stature calculated femur is 571.84±124 mm (Visser 1998, p. 415). Complex no. 14, Skeleton no. 9b

Together with the bones of the above individual, a first molar of the permanent dentition with incompletely developed root, belonging to a child aged at about 5-6 years, was found.

Complex no. 15 = missing Complex no. 16, Skeleton no. 11a

Teeth inventory: The mandible has been also found. Some of the decidual teeth in eruption could be

observed. They were: one lateral incisor, one canine, both medial incisors, one first molar. As isolated teeth have found: the maxillary medial incisors, one maxillary lateral incisor, one canine, and one maxillary first molar, all of them belonging to the decidual dentition. Two second molars of the permanent dentition, were also recovered, as crowns. Age at death:

The dimensions of the basiocciput (sagittal length = 16 mm, maximum width = 23 mm, maximum length = 20 mm) and the dimensions of the left humerus, as well as the eruption stage of the dentition, indicate an age of 12 – 18 months (Tocheri & Molto 2002, p. 360, tab. 3; Stloukal & Hanakova 1978, p. 53-69; Ubelaker 1980, p. 47, fig. 2). Sex determination:



Length 20 Basilar part of occipital Width 23 Length 102 - Width - -

Femur


The stature calculated for femur is 664.59±124 mm (Visser 1998, p. 415).

94

Complex no. 16, Skeleton no. 11b A lower anterior premolar was also found. It belonged to an adult individual (the root

apex was closed, had a wear of second degree by Périer (Chira 1981, p. 160-161). Yet, considering the dental schemes of Lovejoy (Piontek 1996, p. 172) and Zubov (Kislyi & Kapricyn 1994, p. 49), we could say that the individual had an age of 30-35 years or 25-35 years, the most probable age being of 30-35 years.


The right half of the mandible was recovered, upon which the lateral incisor was found, which was close to eruption, but also the crown of the first deciduous molar. Age at death: The dimensions of the long bones and the characteristics of the dentition show a new born infant of 1 month (Kosa 1989, p. 45, fig. 2.7; Ubelaker 1980, p. 47, fig. 2). Sex determination:



Length 67 67 Width - -

Humerus

Diameter 5 5 Length 56 - Radius Diameter 4 -

Stature: The stature calculated for humerus is 591.65±125 mm (Visser 1998, p. 415).

Complex no. 17, Skeleton no. 12b Teeth inventory: No teeth were preserved. Age at death:

The dimensions of the long bones show an age of maximum 3 months (Kósa 1989, p. 45, tab. 2.7). Sex determination: The sex was unknown, due to the lack of the specific elements. Measurements (just for the full preserved bones):


Length 61 - Radius Diameter 3 - Length 68 - Ulna Diameter 4 - Length 78 78 Width - -

Femur

Diameter 6 6 Stature:

The stature calculated for femur is 589.79±124 mm (Visser 1998, p. 415). Complex no. 17, Skeleton no. 12c

Teeth inventory: No teeth were preserved. Age at death:

95

Based on the dimensions of the bones and a visual comparison with the previous skeleton, it was closer to 6 months. Sex determination:

The angle of the greater sciatic notch has a value of >90o, typical for a female (Schutkowski 1993, p. 201, fig. 2 A). Measurements (just for the full preserved bones): No measurements are available. Stature: Impossible to establish based on the preserved bones.

Complex no. 17, Skeleton no. 12d Teeth inventory: No teeth were preserved. Age at death:

Considering the dimensions of the left humerus, it could be established an age of 6 months (Stloukal & Hanakova 1978, p. 53-69). Sex determination: Sex could not be determined. Measurements (just for the full preserved bones):



Humerus


The stature calculated for humerus is 638.38±125 mm (Visser 1998, p. 415). Complex no. 18, Skeleton no. 13a As one could be easily observe, the bones have been cremated. They were white, with a

nuance of blue here and there. Skull was not entirely present, but there are fragments from the frontal, parietal,

temporal, occipital, sphenoid bones. From some parts, only the outer, or the inner table were preserved. On some bone areas, verdigris traits could be detected, from the contact with the inventory items of the dead.

The postcranial skeleton was represented by fragments of ribs, scapula, humeri, radiuses, ulnae, femurs, tibiae, fibulae, phalanges. The hips bone was also presented but, mostly as spongy pieces, whose outer “cover” was missing.

The individual we are referring to was an adult. Its sex could not be determined. Complex no. 18, Skeleton no. 13b

Teeth inventory: No teeth were preserved. Age at death:

The postcranial skeleton was represented just by the fragmentary right humerus, which, by comparison to other skeletons of the series, belonged to a new born infant. Sex determination: Sex could not be determined. Measurements (just for the full preserved bones): No measurements were available. Stature: Impossible to establish based on the preserved bones.

Complex no. 19 = missing Complex no. 26, Skeleton no. 15a (Fig. 47/1)

Teeth inventory: From the maxilla, the segment between the lateral incisor and the second deciduous

molar on the left half was preserved. As isolated teeth, the medial and lateral incisors have been recovered.

96

The mandible was fully restored. The entire decidual dentition was preserved in its alveoli. The eruption of the permanent first molar was started. As isolated teeth have been found the following ones, belonging to the decidual dentition: two medial incisors, two lateral incisors, one canine (from the right half), two upper first molars. Also, as crowns of the permanent dentition existed: two medial incisors, two canines, two upper first molars and two second molars. Age at death:

The age of the individual, established by dentition was about 5 years (Ubelaker 1980, p. 47, fig. 2). Sex determination:

Its sex was female (Saunders 1992, p. 6, tab. 2). This last estimate was made by measuring the dimensions of the canine on the mandible (values of discriminate functions: A = -0.387, B = -0.393; D = -0.407). Measurements (just for the full preserved bones): No measurements were available. Stature: Impossible to establish based on the preserved bones. Pathology: On a parietal fragment, there were obvious traces of cribra cranii, close to the lambdoid suture.

Complex no. 26, Skeleton no. 15b Bone fragments belonging to an infant smaller than the previous one, probably a new

born. It was represented by six cranial fragments, probably from the frontal and parietal bones a vertebral process, a fragmentary zygomatic arch, but also by the ascending ramus of the mandible on the right side.

Complex no. 26, Skeleton no. 15c Two petrous bone from a temporal, possibly belonging to an adult, were identified.

Complex no. 30, Skeleton no. 16a The skeleton belongs to a cremated individual. No skull fragments were identified.

From the postcranial skeleton there were fragments of ribs, humerus, radius, ulna, femur, tibia, but also a portion of a hip bone, with the acetabular area, upon which it could be observed that those three components of the bone were fused together. This fact points to the adult age of the individual.

Complex no. 30, Skeleton no. 16b Teeth inventory:

From the maxilla, as isolated teeth, one has recovered the crowns of a medial incisor, but also one first and one second deciduous molar. A part of the mandible has been found, with the entire left half and the right one up to the alveolus of the second deciduous molar. Age at death:

According to the dimensions of the long bones, the basiocciput (sagittal length = 16 mm, maximum width = 19 mm, maximum length = 20 mm) and based on the dentition as well, the age of the individual could be established at around 6 months (Tocheri & Molto 2002, p. 360, tab. 3; Stloukal & Hanakova 1978, p. 53-69; Ubelaker 1980, p. 47, fig. 2). Sex determination: Sex could not be determined. Measurements (just for the full preserved bones):


Length 20 Basilar part of occipital Width 19

97


Humerus

Diameter 6 - Length - 112 Width - -

Femur

Diameter - 8 Length 90 - Tibia Diameter 7 -

Stature: The stature calculated for the humerus is 689.79±125 mm, for tibia is 709.42±97 mm

and for femur is 694.51±124 mm (Visser 1998, p. 415). Complex no. 33, Skeleton no. 17

Fragments of the parietal, temporal, occipital and basilar part of the cranium could be recovered. The mastoid process is small (1st degree). From the maxilla it could be found the segment between the medial incisor and the second molar of the permanent dentition from the left half, with the posterior premolars, first and second molars contained in their alveoli. The second molar had the apex of the root not developed, a process which ends around the age of 15 years. As isolated teeth, both anterior premolars and a crown of a third molar were found. The mandible was preserved in a fragmentary state. On its right half, the ascending ramus was entirely preserved. The horizontal ramus was broken right at the level of the alveolus of the anterior premolar, with the posterior premolar, the first and second molars preserved in their alveoli. All those teeth belonged to the permanent dentition. They showed superficial wear and no traces of cavities. The ascending ramus on the left side was complete. In fact, the mandible could be almost fully reconstructed, without a very small missing part, between the medial incisor and the anterior premolar, where the bone was broken. Dimensions of mandible: - Id-gn = 28 mm; - Height at the level of the mental foramen = 28 mm - Thickness at the level of the mental foramen = 10 mm; - Width at the level of the incisura mandibularis = 32 mm; - Depth at the level of the incisura mandibularis = 11 mm. From the spine, the atlas, axis, complete cervical vertebrae, and other vertebral arches and bodies have been found. All of them bore traces of the growth cartilages. There were also both fragmentary scapulae, with traces of the growth cartilages, both clavicles and ribs segments. From the hip bones, the left ilium has been recovered. It bore traces of the growth cartilages. From the long bones there found the diaphysis fragments, in rather small segments. The right humerus was fragmented with almost a third of the proximal part missing and bearing traces of the growth cartilages. Separately, the humeral epiphyses were found. One also found diaphysis of the radiuses and ulnae, a diaphysis segment from the femur, a portion from a proximal end of a tibia, all of them bearing traces of the growth cartilages, a small part from a fibula. There were also found two phalanges, one of them being broken. By considering the dentition, but also the long bones, all bearing traces of the growth cartilages, the individual was determined to be a 15-year old female.

98

Complex no. 34, Skeleton no. 18 It contained the cremated bones of an adult. The skull was represented by small fragments of the frontal, parietal and occipital bones,

but also a part from the lingual wall of the mandible, without any teeth. The postcranial skeleton was represented by the body of a cervical vertebra, ribs, a small

scapula fragment, and ilium portions. From the long bones, small fragments from the humerus, radius, ulna, femur and tibia

were foun. Given that the components of the coxae bones were fused together, the individual was an

adult. The small fragments of diaphysis, which were evidently united with their epiphyses, are further proof of that.

Complex no. 35, Skeleton no. 19 A few small cranial fragments of the parietal and temporal have been recovered.

From the postcranial skeleton, a fragmentary vertebral arch was found. From the long bones, both humeri have been discovered. The right one was complete, but with a broken piece on its distal end. The length of the bone is 95 mm, meaning the individual was around 6 months old (Stloukal & Hanakova 1978, p. 53-69). The left humerus was represented by just the diaphysis. The sex could not be established, due to the lack of specific elements. The stature calculated for the humerus is 711.83±125 mm (Visser 1998, p. 415). Complex 43, Skeleton 20

Nine skull fragments have been identified (one could recognize a fragment of frontal, one of occipital and another one from parietal), 2 fragments of ribs and 3 fragments of animal bones. All the bones belong to the same individual, a child with age within range of Infans I.

Complex 44, Skeleton 21 It has preserved a left parietal bone and a fragment of vertebral arch. On the parietal it could

recognize coronal suture but the sphenoidal angle, parietal striae and the area between frontal and occipital angle are missing.

In the right side, parallel with the lambdoidal suture there is a trace of a blunt force trauma; that was produced perimortem.

Without any features for age estimation, we have compared this parietal bone with skull no. 36 from “Rainer Osteological Collection” who belongs to Radu Ilie State, deceased at 18.02.1940 in the Children Hospital due to the pleurisy at the age of 3.6 years. So, it is very probable that our parietal to belongs to a child with age at death of 3 – 4 years.

Complex 47, Skeleton 22a (Fig. 49/3) Teeth inventory: central incisor, mandibular left; second incisor, mandibular right; canine, mandibular right; molar 1, mandibular left; molar 3, mandibular left; molar 3, mandibular right; central incisor, maxillary right; lateral incisor, maxillary right; canine, maxillary, left; molar 1, maxillary left; molar 1, maxillary right. Age at death:

To estimate age, the maximum length of the left humerus was measured and the value obtained, 88.7 mm, indicated a child 6 months of age (Stloukal & Hanakova 1978, p. 53-69). Sex determination:

To determine the sex, we used discriminant functions for the mandibular right canine (Saunders 1992, p. 6, tab. 2) and all the values have shown a female (for 1 mandibular variable, function A = -1,92; B = -1,91; D = -1,90). The features of the symphyseal region of mandible sustain same result (Loth & Henneberg 2001, fig. 1, p. 181; p. 182). Also, the angle of the

99

greater sciatic notch has a value of > 90o (Schutkowski 1993, p. 201, fig. 2 A), typical for a female. Measurements (just for the full preserved bones):


Length 25.8 26.1 Zygomatic bone Width 23.1 23.1 Length - 88.7 Width - -

Humerus

Diameter - 8.6 Stature:

The stature calculated for the humerus is about 688.39±125 mm (Visser 1998, p. 415). Complex 47, Skeleton 22b:

Among the bones of this child, one identified 3 cranial fragments (one of them from occipital bone and another one from sphenoid), 2 phalanges (3rd proximal phalanx left and 5th proximal phalanx right) and a tooth (mandibular second left incisor), all from an adult male.

Complex 50, skeleton 23 (Fig. 50/1) Preserved dentition

/ / / / / / / / / / / M1 c i2

/ / i2 c m1 M2 Teeth inventory: central incisor, mandibular right; central incisor, mandibular left; central incisor, maxillary left; second incisor, maxillary left; canine, maxillary right; canine, maxillary left; molar 1, maxillary right; molar 1, maxillary left; molar 2, maxillary right; molar 2, maxillary left. Age at death:

For the basilar part of occipital, 3 measurements were taken: maximum width (MW = 18.5 mm), sagittal length (SL = 14.0 mm) and maximum length (ML = 19.2 mm); all these indicate an age at death of 6 – 9 months (Scheuer & Maclaughlin-Black 1994, p. 378, tab. 2; Tocheri & Molto 2002, p. 360, tab. 3). Sex determination:

For sex determination were used discriminant functions for the mandibular right canine (Saunders 1992, p. 6, tab. 2) and all the values have shown a male (for 1 mandibular variable, function A = 1,76; B = 1,74; D = 1,69). The features of the symphyseal region of mandible sustain same result (Loth & Henneberg 2001, fig. 1, p. 181; p. 182). Also, the angle of the greater sciatic notch has a value of ~ 90o (Schutkowski 1993, p. 201, fig. 2 A), typical for a male. Measurements (just for the full preserved bones):


Length - 38.0 Petrous and mastoid of temporal Width - 18.2 Length 14.0 Basilar part of occipital Width 18.5 Length 50.5 - Clavicle Diameter 4.7 - Length (height) - - Width - -

Scapula

Length of the spine - -

100

Length 40.2 - Ilium Width 43.2 - Length 23.4 - Ischium Width 15.5 - Length 75.9 - Width - -

Humerus

Diameter 7.6 7.6 Length 70.5 68.9 Ulna Diameter 5.2 5.2 Length 62.1 62.4 Radius Diameter 4.8 5.1 Length - - Width - -

Femur

Diameter 9.3 8.9 Length - - Tibia Diameter 8.7 -

Stature: The stature calculated for the humerus is about 628.57±125 mm (Visser 1998, p. 415).

Complex 51, Skeleton 24 Teeth inventory: central incisor, mandibular right, decidual; central incisor, mandibular left, decidual; second incisor, mandibular right, decidual; central incisor, maxillary right, permanent; central incisor, maxillary left, permanent; second incisor, maxillary left, permanent; canine, maxillary right, permanent; central incisor, right, permanent. Age at death: Teeth preserved show an age of 6 years old (± 24 months) (Ubelaker 1980, p. 47, fig. 2). Sex determination:

Impossible to establish based on the preserved bones. Measurements:

No measurements are available. Stature:

Impossible to establish based on the preserved bones. Complex 52, Skeleton 25 (Fig. 50/2)

Dentition preserved: - - - - - - - - - - / / / / / i1 / / m1 m2 / m1 C / / / / / m1 /

M2 M1 - - I1 I1 - - M1 / Teeth inventory: canine, mandibular right, decidual; molar 2, mandibular right, permanent; molar 2, maxillary right, permanent; second incisor, mandibular right, decidual; second incisor, mandibular left, decidual; second incisor, maxillary left, decidual; central incisor, maxillary left, decidual. Age at death:

The maximum length of femurs and tibias and the dimensions of the basiocciput: maximum width (MW = 21.4 mm), sagittal length (SL = 15.1 mm) and maximum length (ML = 20.2 mm) indicate an age at death about 12 to 18 months (Stloukal & Hanakova 1978, p. 53-69; Tocheri & Molto 2002, p. 360, tab. 3). Sex determination:

For sex determination, we used discriminant functions for the mandibular right canine (Saunders 1992, p. 6, tab. 2) and all the values have shown a male (for 1 mandibular variable,

101

function A = 1,76; B = 1,74; D = 1,69). The features of the symphyseal region of mandible sustain same result (Loth & Henneberg 2001, fig. 1, p. 181; p. 182). Measurements (just for the full preserved bones):


Length 45.8 - Greater wing of the sphenoid Width 27.9 - Length 15.1 Basilar part of occipital Width 21.4 Length 30.1 - Zygomatic bone Width 26.1 - Length 132.7 130.3 Width 32.8 31.3

Femur

Diameter 10.9 11.0 Length 106.2 106.9 Tibia Diameter 9.5 9.6

Stature The stature was calculated by the measurements of femurs and tibias and value obtained is

about 760.21±97 mm (Visser 1998, p. 415). Complex 53, Skeleton 26a (Fig. 50/3)

Preserved dentition / / pm3 C i2 i1 / / / / / /

M2 m1 pm3 C i2

i1 i1 i2 c pm3 / /

Teeth inventory: molar 2, mandibular left, is alveolar; central incisor, maxillary right, deciduous; second incisor, maxillary right, deciduous; molar 2, maxillary left, deciduous; canine, maxillary right, deciduous; premolar 3, maxillary right, deciduous; molar 1, maxillary right, deciduous; molar 1, maxillary left, deciduous; molar 2, maxillary right, deciduous; molar 2, maxillary left, deciduous. Age at death:

Right femur shows an age at death of 18 months (Stloukal & Hanakova 1978, p. 53-69). Sex determination:

In order to determine the sex, we used discriminant functions for 4 maxillary and 1 mandibular variables (A = -0.022; B = 0.2175), 3 maxillary and 1 mandibular variables (D = 0.0485), 4 maxillary variables (A = -8.1951; B = -9,9404), 3 maxillary variables (D = -0.4903), 1 mandibular variable (A = -0.6949; B = -0.6981; D = -0.707) (Saunders 1992, p. 6, tab. 2) and most of the values pointed to a female. The features of the symphyseal region of mandible support the same conclusion (Loth & Henneberg 2001, fig. 1, p. 181; p. 182). Also, the angle of the greater sciatic notch has a value of > 90o (Schutkowski 1993, p. 201, fig. 2 A), typical for a female. Measurements (just for the full preserved bones):


Length 40.7 41.2 Petrous and mastoid of temporal Width 19.3 19.4 Length 14.4 Basilar part of occipital Width 19.5

Zygomatic bone Length - 29.3

102

Width - 28.5 Length of the body 48.8 - Width of the arc - -

Mandible

Full length half mandible 71.2 - Length 62.0 62.1 Clavicle Diameter 5.2 5.3 Length 27.1 - Ischium Width - - Length - - Width - -

Humerus

Diameter 8.9 9.0 Length 86.6 - Ulna Diameter 7.1 - Length - - Radius Diameter 6.4 - Length 129.8 - Width 29.6 -

Femur

Diameter 11.0 11.1 Length - - Tibia Diameter 9.4 -

StatureŞ The stature was calculated by the measurements of femur and the value obtained is

747.77±124 mm (Visser 1998, p. 415). Complex 53, Skeleton 26b

Among the bones of this child, there is a left femur. It belongs to a child, too, but is bigger. Complex 67, Skeleton 27 (Fig. 49/1)

Teeth inventory: central incisor, maxillary left; second incisor, maxillary right; central incisor, mandibular, left; second incisor, mandibular left; canine, maxillary, left; canine, maxillary, right; canine, mandibular, left; molar 1, maxillary, right; molar 1, mandibular, right; molar 1, mandibular, left; molar 2, mandibular left, is alveolar; molar 2, mandibular, right. Age at death: Dental attrition indicates an age of 45 years (Brothwell 1981, p. 72, fig. 3.9). Sex determination: The large mastoid process points to a male. Measurements: No measurements were available. Stature: It not was possible due to the lack of state of preservation of bones.

Complex 68, Skeleton 28a (Fig. 49/2) Teeth inventory: molar 1, mandibular left, is alveolar; molar 2, mandibular left, is alveolar; canine, maxillary right, is alveolar; molar 1, maxillary left, is alveolar; molar 2, maxillary right, is alveolar. Age at death:

The right humerus indicates 6 months (Stloukal & Hanakova 1978, p. 53-69). Sex determination:

The angle of the greater sciatic notch has a value of > 90o (Schutkowski 1993, p. 201, fig. 2 A), typical for a female.

103

Measurements (just for the full preserved bones): Value (mm) Bone Dimension

Left Right

Length 45.5 - Petrous and mastoid of temporal Width 16.5 - Length 30 - Zygomatic bone Width 26.2 - Length - 93.5 Width - -

Humerus

Diameter - 9.4 Stature:

The stature was calculated by the measurement of humerus and the value obtained is 710.82±125 mm (Visser 1998, p. 415).

Complex 68, Skeleton 28b Among the bone was identified 2 thoracic vertebra, 2 fragments of neural arch and a 1

metacarpal; all these belong to a child with an age at death about 10 – 14 years. Complex 69, Skeleton 29a

Teeth inventory: first and second incisor, mandibular right, is alveolar; canine, mandibular right is alveolar; canine, mandibular left is alveolar; molar 1, mandibular right, is alveolar; molar 1, mandibular left; molar 2, mandibular right; molar 2, mandibular left. Age at death:

The right and left humerus show point to an age of 12 months (Stloukal & Hanakova 1978, p. 53-69). Sex determination:

In order to determine the sex, we used discriminant functions for the mandibular right canine (Saunders 1992, p. 6, tab. 2) and all the values are pointing to a female (for 1 mandibular variable, function A = -1,0028; B = -1,0032; D = -1,007). Also, the angle of the greater sciatic notch has a value of > 90o (Schutkowski 1993, p. 201, fig. 2 A), typical for a female. Measurements (just for the full preserved bones):


Length 40.0 - Petrous and mastoid of temporal Width 16.4 15.3 Length 16.1 Basilar part of occipital Width 22.5 Length - 55.4 Ilium Width - 49.3 Length - 31.0 Ischium Width - 19.0

Pubis Length Length 98.3 97.7 Width 32.6 32.1

Humerus

Diameter 9.5 9.3 Length 84.9 85.2 Diameter 7.5 7.8 Length - 76.3 Radius Diameter - 6.7 Length 120.2 Width - -

Femur

Diameter - 11.3

Ulna

104

Stature: The stature was calculated by the measurements of humeri and the values obtained are

731.844±125 mm (Visser 1998, p. 415). Complex 69, Skeleton 29b During the analysis was identified a fragment of right proximal tibia from an adult, sex

unknown. IV. Results The funerary discovery from Hunedoara is very important in the context of the Romanian

findings of this kind, being the only one that consists, almost exclusively, of infant of child skeletons. Whereas some individuals were buried here fore sure and their skeleton is entirely represented, even if not complete, the situation of others, which were represented by just few bones, is not clear. Their interpretations might differ. Either those bones were brought there from somewhere else, or the site was reused. Anyway, one must also mention the customs of this community, which imposed a clear differentiation, in death, between infants, children and the rest of the community. Yet, we have no details about that, since this cases is unique in Romania.

Notation Age Sex Stature (mm) Complex 6, Skeleton 1a 18-24 months Female - Complex 6, Skeleton 1b 2 years - - Complex 7, Skeleton 2a 2 years Female 826.162±124 Complex 7, Skeleton 2b 3 months Male - Complex 7, Skeleton 2c 3 months - 613.73±124 Complex 7, Skeleton 2d 14 years - - Complex 7, Skeleton 2e 30-35 years Male - Complex 7, Skeleton 2f 5 years - - Complex 8, Skeleton 3a New-born Male 586.80±124 Complex 8, Skeleton 3b Over 14 years - - Complex 9, Skeleton 4 6 months Male 652.63±124 Complex 10, Skeleton 5a 2 months - 595.78±124 Complex 10, Skeleton 5b 4 years - - Complex 11, Skeleton 6a 1 month Male 580.82±124 Complex 11, Skeleton 6b Under 4 years - - Complex 12, Skeleton 7 21-22 years Male - Complex 13, Skeleton 8 6 months - 673.57±124 Complex 14, Skeleton 9a 9 fetal months Male 571.84±124 Complex 14, Skeleton 9b 5 – 6 years - - Complex 15, Skeleton 10 - - - Complex 16, Skeleton 11a 12 – 18 months Male 664.59±124 Complex 16, Skeleton 11b 30-35 years - - Complex 17, Skeleton 12a 1 month Male 591.65±125 Complex 17, Skeleton 12b 3 months - 589.79±124 Complex 17, Skeleton 12c 6 months Female - Complex 17, Skeleton 12d 6 months - 638.38±125 Complex 18, Skeleton 13a Adult - - Complex 18, Skeleton 13b New born - -

105

Complex 19, Skeleton 14 - - - Complex 26, Skeleton 15a 5 years Female - Complex 26, Skeleton 15b New born - - Complex 26, Skeleton 15c Adult - - Complex 30, Skeleton 16a Adult - - Complex 30, Skeleton 16b 6 months - 694.51±124 Complex 33, Skeleton 17 15 years Female - Complex 34, Skeleton 18 Adult - - Complex 35, Skeleton 19 6 months - 711.83±125 Complex 43, Skeleton 20 Infans I - - Complex 44, Skeleton 21 3 – 4 years - - Complex 45, Skeleton 30 3 years - Complex 47, Skeleton 22a 6 months Female 688.39±125 Complex 47, Skeleton 22b Adult Male Complex 50, Skeleton 23 6 – 9 months Male 628.57±125 Complex 51, Skeleton 24 6 years - - Complex 52, Skeleton 25 12 – 18 months Male 769.21±97 Complex 53, Skeleton 26a 18 months Female 747.77±124 Complex 53, Skeleton 26b Infans I - - Complex 67, Skeleton 27 45 years Female - Complex 68, Skeleton 28a 6 months Female 710.82±125 Complex 68, Skeleton 28b 10 – 14 years - - Complex 69, Skeleton 29a 12 months Female 731.844±125 Complex 69, Skeleton 29b Adult - -

Acknowledgements

We are grateful to our archaeologist colleague, Dr. Valeriu Sîrbu, from the Museum of Brǎila, for giving us the opportunity to work on such an interesting set of skeletons.

Some of the books and articles used for this study were obtained by Andrei D. Soficaru, with the help of a Library Residency Fellowship from Wenner – Gren Foundation, in 2006, at the University of Arkansas in Fayetteville, U.S.A.

Andrei D. Soficaru∗, Alexandra Comşa∗∗, Adriana M. Stan∗∗∗

∗ “Fr. J. Rainer” Institute of Anthropology ∗∗ “V. Pârvan” Institute of Archaeology ∗∗∗ Genetic Lab S.R.L.

106

VI.a. The analysis of the animal bones from Hunedoara – The Castle’s Garden/Plateau.

- The Dacian era -

The faunal sample totaled 404 animal remains, 178 of which were collected from the cultural stratum and 226 from ritual deposits (Sîrbu et alli 2006, p. 187-209).

At first, we will refer to the remains unearthed in complexes, given their significance, then we will deal with other bones from the stratum.

Complex 7 Dead 2: three splinters from a sheep’s left mandible, belonging to a specimen slaughtered at the age of 26-30 months, and a fragment from a long bone belonging to a large animal (cattle / horse?).

Complex 12 Dead 7: tooth belonging to an immature (probably) caprovines. Complex 17 Dead 12: fragment from the lateral side of a shoulder blade, suggesting a

large animal (cattle/deer, at any rate horse). Complex 18 Dead 13: third molar from a pig killed around the age of 16 or 17 months. Complex 30 Dead 16: three fragments from a sheep killed shortly after the age of 2.5

years: an incisive, a fragmentary mandible with the premolars just erupted and a distal tibia. Complex 33 Dead M 17: two diaphyses splinters from on or several large animals and a

lower tusk from a pig male, possibly killed after reaching adulthood. Complex 43 Dead 20: eighteen inhumed bones, ten of which are indeterminable

remains. The seven cattle fragments suggest two individuals: a sub-adult exemplar (a chip from a horn core wall and a metapodius not epiphysed distal) and a mature one killed at the age of 7-9 years. To the second exemplar belong two molars, a distal humerus, two parts from a distal tibia. A proximal radius from a pig killed before the age of 3 years was found in the same complex.

Complex 47 Dead 22: five inhumed bones, one of them matched to a small ruminant (part of a mandible, age uncertain), the others belonging to a cattle (rib, second phalanx, two femur fragments; the age of death is imprecise, but the animal reached 2 years for sure).

In the vicinity of Dead 2 and 3, one found about ten remains from three species, as follows: from a mature cattle specimen, a left mandible, parts of the proximal humerus and radius, also diaphyses of tibia and metacarpus. No anatomical connection was established. A complete 2nd and a fragmentary 3rd metatarsal from a horse were also found; from a red deer a fragmentary distal metatarsus preserved. Two other undeterminable bones complete the sample in that location.

Complex 20 Deposit 1 contained fifty mammal bones from the following species: cattle – 39 bones from at least fourteen individuals. The estimate is based on seven right and ten left astragals. Out of fourteen animals, just one of them is young; the others had reached maturity. An animal killed around the age of 9 or 10 years was identified. Phalanges, vertebrae, parts of ribs and metapodii were also determined to be from cattle; we usually talk about bones pointing to no-meat or dry body parts. At least an animal was large and had a robust conformation, suggesting a bull. From that exemplar we have an astragal reaching the maximum length of 77.2 mm and having proximal anterior phalanx widened, (smallest diaphyses – 34.6 mm), which suggests a bulky animal with a big meat amount. Three bones from a pig killed before the age of 3 years were found (a calcaneus, an ulna and a rib). From a sheep come six fragments (a

107

mandible, a proximal metatarsal, a fragmentary acetabular, a tibia proximal not epiphysed and two thoracic vertebrae, all of them belonging to an animal killed between the ages of 14 and 18 months). An adult red deer is the source of two bones (a zygomathic and a proximal metatarsal). Consequently, in that agglomeration one identified faunal remains from at least seventeen animals (fourteen cattle, one pig, one sheep and one deer). The astragals could have been used to arrange the ground, given their morphology. The sample from that deposit is not cremated.

Complex 70 Deposit 7 demands special attention. The sample contains about 130 burnt remainders, with slightly different coloring. Thus, from a former grouping that includes thirty fragments of black color, six pieces are clearly from two or three thoracic horse vertebrae. The other twenty four bones are also from a horse skeleton, given the same pigmentation as the six pieces. Unfortunately, the heavy damage inflicted by fire was an impediment to establishing their appurtenance to spine as well; as a result, the twenty five fragments were included in a group - bones from a large-size species - in our case, quite probably, horse. It looks like the vertebrae suggest an animal slaughtered over the age of 4-5 years (given the bone compactness). The second grouping of fifteen burnt fragments, ashen-white in color, suggests a small animal. Among them, one identified just one pig rib. It could be that the other fourteen are also from a pig; in any case, they were included in the category – bones of a small-sized species.

On the whole, of 226 bones from deposits, 87 fragments were identified, belonging to domestic mammals (96.5 % - 84 fragments). Cattle record the highest frequency – 63.2 % (55 bones), followed by caprovines – 16.1 % (14 bones), horse – 9.2 % (8 bones) and pig – 8 % (7 bones). The game is represented by three fragments from a red deer specimen – 3.5 %. Considering the minimum number individuals estimated (MNI) (Table 2), the interspecies proportions fluctuate at an insignificant level. As a result, cattle dominate with 51.4 %, followed by pig and small ruminants with 14.3 % each other, the horse ranking third with just 5.7 %,. Overall, the domestic mammals constitute 85.7% of the total estimated individuals.

Referring to body-part distribution of the bones in deposits (Table 4), the following observations can be highlighted: the elements’ ratio suggesting meaty regions of the body is reduced to 16.1 %, compared to 83.9 % that is the percentage of elements from low-meat (spine) or dry regions (skull, distal parts of the legs)1. Therefore, the bones from meaty regions total 14.5 % in the case of cattle and 28.5 % in the case of pig and caprovines. The horse and red deer samples contain bones from meaty regions of the body. In case of sample from C 69 Deposit 7, it seems that all the bones are from the same part of the skeleton, the spine; so in a single case we talk about bones in anatomical connection.

As for kill-off patterns (Table 6) the following data was obtained. In the case of cattle, just two animals are sub-adults and three are matures: one of them was slaughtered around the age of 4-5 years, another one between 7-9 years and the third one before 10 years; the other thirteen presumed animals (marked by „?” in the table) reached adulthood. No further details could be specified on the basis of the astragals. As for pigs, four animals were killed as young/ sub-adults and a single animal reached the adulthood. Out of five sheep, three were killed at a young/sub-adult age and two reached adulthood. The two horse specimens had reached the adult stage when they were killed. Accordingly, in case of small-size animals, pig and small ruminants, the animals slaughtered as young or sub-adults prevail. In case of cattle and horse the individuals were killed after they reached the body maturity. Undoubtedly, economic reasons played an important part in the slaughtering of the animals.

1 In the Tables 4, 5 these bones are represented by Aldine characters

108

Dating. Save for complex C70 Deposit 7, dated to the end of the 2nd century BC-first part of the1st century BC, they all belong to the period the 1st century B.C- 1st century AD, with most part of them from the 1st century of the Christian era.

Fauna from stratum. About 178 bones were collected from the stratum, 97 of which were clearly determined as belonging to six domesticated species (cattle, pig, sheep/goat, horse and dog) and to five wild mammals (red deer, roe deer, wild boar, badger and wolf) (Table 3). The cattle sample includes 36 bones (37.1 %) suggesting at least seven animals (22.6 %). Out of these, just three were killed a long time after they reaching body maturity. The other ones were killed between the age of 1-3 years. The percent of elements originating in meaty regions of the body stands at 27%, dominating the elements from the distal part of the legs and from the skull. The suids account for 24.7 % as fragments and 29 % as individuals. Out of nine presumed animals, two went beyond the age of 3-3.5 years, five were killed before reaching six months and two animals were killed between the ages of 17 and 24 months. In case of pig dominate the bones from low-meat regions (75 %), too. The withers height of 80.4 cm was estimated for pig, a higher value, connected to the wild swine range size. The caprovines amount to 20 remains (20.6 %) from six presumed speciments (19.3 %). Five of them were slaughtered as juveniles or sub-adults (below the age of two years) and the sixth reached that age. In the case of small ruminants, also the bones from low or no-meat regions total 75 %. From horse derives a fragmentary pelvis, a mandible fragment and an unfused ulna. The three bones amount to 3.1 %, from at least two animals; one was killed as a sub-adult, while the age of the other one could not be determined. A left maxillary fragment was determined as belonging to a dog.

The wild species sample does not exceed 13 bones (13.4 %) from six animals (19.4 %), as follows. Nine fragments (9.4 %) belong to a red deer captured at the age of 18-24 months and to another one that had reached 3-4 years. The bones are exclusively from low-meat regions of the body. A third phalanx belongs to a roe deer and an unephysed distal femurus suggests a wild boar. A fragmentary femurus was assigned to a badger and a broken pelvis to a wolf.

Some hen bones were colleted from the stratum too, from adult specimens. We are dealing with a distal humerus, a rib, a coracoid and metacarpals 3-4.

The few measurements of the bones suggest small animals in the case of cattle, sheep/goats and more robust in the case of pig, all the metric date falling into the range size variation of the La Tène era in Transilvania (El Susi 2000, p. 299-315; 1996a, p. 511-524) and Banat (El Susi 1996b, p. 162-165).

Dating The faunal remains belong to the 1st century B.C- 1st century AD. The possibility that some bones had been moved from an earlier layer (Basarabi Culture), on the occasion of Dacian arrays, cannot be ruled out, but their number is unimportant, so they would not affect the results.

109

Table 1 – The distribution of faunal remains (as fragments) in complexes

S20/CA/2004

S18/CA/2004 2006 2006

SV/2001

SV/2001

SV/2001-2002

SV/2001-2002

C. 43/0.13

m

C. 47/0.36-0.41 m

C. 69/0.15-0.20 m C. 20 M. 2

Nearby M2/M3 M. 7 M. 12

Bos taurus 7 4 39 5 Sus s. domesticus 1 1 3 Ovis/Capra 1 6 3 1 Equus caballus 6 2 Domestics 8 5 7 48 3 7 1 Cervus elaphus 2 1 Wilds 2 1 Determined 8 5 7 50 3 8 1 Big-sized animal splinters 24 1 1 Small-sized animal splinters 15 Splinters 10 84 2 Total sample 18 5 130 50 4 10 1 1

Table 1 (continued)

SV/2001-

2002 2003 2003 Total % M. 13 M. 16 M. 17 Frgm. Bos taurus 55 63.2 Sus s. domesticus 1 1 7 8 Ovis/Capra 3 14 16.1 Equus caballus 8 9.2 Domestics 1 3 1 84 96.5 Cervus elaphus 3 3.5 Wilds 3 3.5 Determined 1 3 1 87 100 Big-sized animal splinters 2 28 Small-sized animal splinters 15 Splinters 96 Total sample 1 3 3 226

110

Table 2 – The minimum number individual distribution in complexes

S20/CA/2

004 S18/CA/2

004 2006 2006 SV/2001-

2002 SV/2001-

2002 2003

C. 43/0.13 m

C. 47/0.36-0.41 m

C. 69/0.15-0.20 m C. 20 M. 12 M. 13 M. 16

Bos taurus 2 1 14 Sus s. domesticus 1 1 1 1 Ovis/Capra 1 1 1Equus caballus 1 Domestics 3 2 2 16 1 1Cervus elaphus 1 Wilds 1 Undetermined individual 1 Total individuals 3 2 2 17 1 1 1

Table 2 (continued)

2003 SV/2001 SV/2001

SV/2001-

2002 Total % M. 17 M. 2 Nearby M2/M3 M. 7 MNI Bos taurus 1 18 51.4 Sus s. domesticus 1 5 14.3 Ovis/Capra 1 1 5 14.3 Equus caballus 1 2 5.7 Domestics 1 1 2 1 30 85.7 Cervus elaphus 1 2 5.7 Wilds 1 2 5.7 Undetermined individual 1 1 3 8.6 Total individuals 2 2 3 1 35 100

Table 3 – The faunal remains distribution (fragments and MNI) in stratum

S16A/200

3 S12/2003 S7/2003 S10/2003 S11/2003 S15/2003

0.20-0.30

m 0.30-0.40

m 0.10 m 0.10-0.25

m 0.20-0.40

m 0.00-0.20

m Bos taurus 1 2 6 8 2 8 Sus s. domesticus 1 2 2 10 4 1 Ovis/Capra 1 3 6 2 4 Equus caballus 1 Canis familiaris Domestics 3 4 11 24 8 14 Cervus elaphus 3 2 4 Capreolus c. 1 Sus s. ferrus 1 Castor fiber Canis lupus

111

Wilds 3 4 4 Determined 3 7 15 28 8 14 Big-sized animal splinters 3 1 Small-sized animal splinters 24 9 Splinters 2 19 Total Mammals 3 7 20 53 17 33 Gallus domesticus 1 1 2 Total sample 3 7 21 54 19 33

Table 3 (continued) S17/2003 Total Total

0.20-0.30

m Frgm. % MNI % Bos taurus 9 36 37.1 7 22.6 Sus s. domesticus 4 24 24.7 9 29 Ovis/Capra 4 20 20.6 6 19.3 Equus caballus 2 3 3.1 2 6.5 Canis familiaris 1 1 1 1 3.2 Domestics 20 84 86.6 25 80.6 Cervus elaphus 9 9.4 2 6.5 Capreolus c. 1 1 1 3.2 Sus s. ferrus 1 1 1 3.2 Castor fiber 1 1 1 1 3.2 Canis lupus 1 1 1 1 3.2 Wilds 2 13 13.4 6 19.4 Determined 22 97 100 31 100 Big-sized animal splinters 4 Small-sized animal splinters 33 Splinters 19 40 Total Mammals 41 174 31 Gallus domesticus 4 2 Total sample 41 178 33

112

Table 4 – The anatomical elements’ distribution in complexes

Complexes Cattle Pig Sheep/Go

at Horse Red deer Total Maxilla+isolated teeth 3 1 4 Mandibula+isolated teeth 3 2 7 12 Humerus 2 2 Radius 1 1 1 3 Ulna 1 1 Metacarpus 2 2 Pelvis 1 1 2 Femur 1 1 Tibia 3 2 5 Metatarsus 4 1 2 2 9 Calcaneus 1 1 Talus 17 17 Phalanx I 3 3 Phalanx II 1 1 Phalanx III 1 1 Vertebrae+Costae 13 2 2 6 23 Total 55 7 14 8 3 87

Table 5 – The anatomical elements’ distribution in stratum

Cattl

e Pig Sheep

Horse Dog

Red deer

Roe deer

Wild boar

Badger Wolf Total

Maxilla+isolated teeth 2 3 4 1 10 Mandibula+isolated teeth 5 6 1 1 2 15 Scapula 1 1 1 3 Humerus 2 1 1 4 Radius 2 1 1 4 Ulna 1 1 1 3 Metacarpus 6 3 2 2 13 Pelvis 2 1 1 1 5 Femur 2 1 1 4 Tibia 2 1 3 Metatarsus 4 1 2 7 Calcaneus 1 1 2 Talus 1 1 1 1 4 Phalanx I 5 1 3 1 10 Phalanx II 1 1 2 Vertebrae+Costae 2 2 4 8 Total 36 24 20 3 1 9 1 1 1 1 97

113

Table 6 – Kill-off patterns of domestic mammals

Complexes Stratum

Sub-adult Adult+Mat. Total indiv.

Infans+Juvenile Sub-adult

Adult+Mat.

Total indiv.

Cattle 2 3+13 (?) 18 2 2 3 7 Pig 4 1 5 5 1 3 9 Sheep 2+1? 2 5 3 1 2 6 Horse 2 2 1+1? 2

Measurements cf. Von den Driesch, 1976

Maxilla Scapula

M3 SLC GLP LG 18 Ovis S15/ 48 69 54 Bos t. S17/

Mandible Humerus M3 P2-P4 Bd Dd

32 Bos t. S15/ 40 40Sus dom. S17/

33 Bos t. S17/ Pelvis LA 21,3 Ovis M2/ 52 Equus S17/ 24 Ovis S17/ 32 C. lupus S17/ Radius Tibia

Bp Dp Bd Dd 72.2 30.8 Bos t. M2/M3 23.1 17 Ovis M16/

40 Bos t. S17/ 29 21.5 Ovic S17/ 21.5 15.5 Sus dom. C43/ 69 48 Bos t. S15/

Metacarpus Mc. IV

Bd Dd GL

63 32 Bos t. S17/ 76.5Sus dom. S12/

Metatarsus PHI

Bp Dp GL BP Sd 44 47 Bos t. S15/ 67.6 37.8 34.6 Bos t. C71/

53.5 Bos t. C71/ 67.8 33.9 29.2 Bos t. C71/ 66 32.2 27.2 Bos t. C71/

Talus GLl GLm Bd

77.2 70.7 49 right Bos t. C71/ 66.3 61.2 43 right Bos t. C71/ 63.6 59.5 39.5 right Bos t. C71/ 68.9 63 43.3 right Bos t. C71/ 70.3 65.4 42.1 right Bos t. C71/ 68.2 41.8 right Bos t. C71/

114

67.6 61.5 42,8 right Bos t. C71/ 67.9 62.5 43.3 left Bos t. C71/ 66.5 60.7 44.5 left Bos t. C71/ 66.5 62.5 40 left Bos t. C71/

64 58.2 43 left Bos t. C71/ 73 66.5 48.7 left Bos t. C71/

68.6 64.4 44.3 left Bos t. C71/ 68.3 63.3 41 left Bos t. C71/ 70.7 66.1 46.6 left Bos t. C71/ 66.1 60.6 40.7 left Bos t. C71/ 64.6 59.5 39.6 left Bos t. C71/

63 59.5 41.5 left Cervus S10/ 26 26 left Ovis S11/

46 31 left Sus dom. S12/

0

5

10

15

20

25

Maxilla

+isola

ted te

eth

Mandib

ula+is

olated

teeth

Scapu

la

Humeru

s

Radius Ulna

Metaca

rpusPelv

is

Femur

Tibia

Metatar

sus

Calcan

eusTalu

s

Phalan

x I

Phalan

x II

Phalan

x III

Verteb

rae+C

ostae

ComplexesStratum

Fig.1 The distribution of body elements

115

02468

1012141618

Sub-adult

Adult+Mature

Infans+Juvenile

Sub-adult

Adult+Mature

Complexes Stratum

CattlePigSheep

Horse

Ovis/Capra

Canis familiaris

Cervus elaphus

Other species

Fig. 2 Kill-off patterns

0

20

40

60

80

100

Stratum Complexes

Bos taurus

Sus s. domesticus

Equus caballus

Fig. 3. Species frequencies as fragment at Hunedoara- The Castle’s Garden/Plateau.

Georgeta El Susi

116

VI.b. The analysis of the faunal remains from Hunedoara- Sânpetru Hill - The Dacian era -

From the Dacian level (1st c. BC - 1st c. AD1), one collected and analyzed 533 animal

bones, 100 fragments of which are from the cultural layer and 433 from pits. One hundred bones found outside the pits were included in „the cultural layer”. The faunal assemblage exemplifies solely the mammal grouping, according to statistics. The repartition of taxoni and interspecies relations (Table 1) suggests equal values in stratum and pits; these values put forward the dominance of domestic swine (32 %), followed by bovines (16 %) and small ruminants. Just the caprinae percent is lesser in stratum than in the pits, having the same value (9 %) as that of the horse. The percent of domesticates (82.7 %) is identical in both cases. There were no other major discrepancies registered. In the case of the stratum sample, the number of individuals was not estimated, on account of the small assemblage; it is possible that some bones from stratum originate in presumed individuals from pits as well. Some remains are from the oldest levels-Hallstatt epoch, possibly having gotten in touch with the Dacian material2. Unfortunately, the color of the bones didn’t help us separate them. The statistics of the distribution of anatomical parts (Table 3) point toward 55.6 % elements, originating in low meat regions (skull, column), 11.1 % in the distal legs’ parts (dry, not-meaty) and only 33.3 % in fleshy body parts.

The most interesting sample was collected from eleven pits; its distribution as fragments and individuals is introduced in Tables 1, 2. There are some complexes (nr. 2, 15, 18, 19) containing numerous samples (between 50-114 fragments) versus other pits (nr. 5, 17 and 20) containing few bones, just 20-30 fragments. Pits 3, 21 and 38a, containing 3 to 6 remains each, were included in another category. The material from pits is particularly fragmented (the unidentified sample is sizeable), randomly spared, no bones in anatomical connections were identified and it is from many taxoni and individuals (see Tables 1, 2). So it seems that those pits did not serve a special function. The first two types of pits have been considered to be garbage pits. Overall, the bones’ share, according to body parts (Table 3), indicates equal percents of different body parts as it follows: skull parts - 23.5 %, spine - 22.8 %, distal parts of the legs - 21.1%, the most meaty parts - 32.6 %. The 433 faunal remains from pits belong mainly to domestic mammals (84.6 %), such as pig, cattle, sheep, goat, horse and dog. The wild species, such as red deer, wild boar, roe deer, brown bear, brown hare and badger, total only 15.4 %.

The domestic swine dominates the statistics both in terms of fragments (36.6 %) and as presumed individuals (27.3 %), a characteristic of most of the La Tène sites on Romanian territory (Bălăşescu et alli 2003, see bibliography). The 9 % difference between the two frequencies (in the case of pig) is caused by the small quantity of maxillary elements (29.4 %), which offers the best data to appreciate the minimum number individuals (MNI). Out of twenty-seven presumed animals, 70.4 % were killed as juveniles and sub-adults, the adults totaled 18.5 % and just 11.1 % were mature (Table 5). This is a normal distribution for a species farmed

1 Information V. Sîrbu 2 Information V. Sîrbu

117

mainly for meat, as the optimal weight is reached at the age of 1-2 years. One also identified some mature specimens, kept for reproduction; one of them had the dentition worn, with an inflammation below the third molar, due to a dental abscess. The mature animals are mostly males. An average of the wither height of 75.4 cm (73.5-78.6 cm) was estimated based on several complete bones. A few examples are convincing: pig’s tail from Augustin-Tipia-Ormenişului is 71.9 cm (66.2-78.7) (El Susi 2006, p. 271), , Sighişoara – 74.1 cm (68.6-79.8) (El Susi 1996, p. 514), Şimleul Silvaniei-Cetate – 71 cm (63.6-76.4) (El Susi 2000, p. 302).

An index of 1.85 was evaluated, based on a lachrymal bone; this is a value very close to that of the boar, suggesting the appurtenance of that animal to a primitive type with a long and tiny skull, so a crossbreeding with the wild species is possible.

Cattle rank second, with 19.8 % as fragments and 17.2 % as individuals. Their bones represent all body parts equally; as a consequence, discrepancies between the two frequency estimation methods were not noted. The few measurements suggest small size exemplars. Of the twenty seven presumed animals, the young and sub-adults total 35 %, the adults just 23.6 % and beyond mature - 40%. As it stands, few cattle were slaughtered before reaching maturity, but mostly after their economic output went down. The household cattle farming focused primarily on milk production, but also reproduction and, why not, for pulling means of transportation. In this respect, a proximal phalanx broaden was found in pit 9a.

As fragments, the caprovines account for 18.4 %, value similar that of cattle, as individuals they reach 26.3 % as the suids’ rate. The statement is the result of a great quantity of maxillary fragments. Of fifty-five bones, twenty-five bones (43.6 %) originate in sheep and ten fragments (18.2 %) in goat. Of twenty-six presumed individuals of caprinae, five are goats and eight are sheep. For the other thirteen exemplars were not established the taxon. It seems that goats were numerous in small ruminants’ flocks; the environments favored numerous effectives. Aging-related the next picture was suggested: 73 % is the proportion of juveniles and sub-adults and just 27 % that of the adult-matures. Therefore, the sheep was primarily employed as meat source, the goat for milk. Some measurements of complete sheep bones suggest withers heights of 57-62,7cm, an average - 61 cm. These small values are normal for the Romanian La Tène epoch. For example, at Augustin - Tipia Ormenişului (Transylvania) was registered a variation of 59-61.2cm (El Susi 2006, p.272), , 58-65 cm (El Susi 1996, p. 516), at Sighişoara and 62-63 cm (El Susi, personal data), at Şimleul Silvaniei – Cetate; overall the Dacian sheep from Transylvanian settlements are more robust and taller then that exploited during Iron Age in the Pannonian Plain (Bökönyi, 1981, p. 107) and the central and western Europe (Audoin-Rouzeau 1991, p. 68).

The equines rank fourth among mammals, with 9.1% as fragments and 8.1 % as presumed animals. Their sample is highly fragmented, from almost all of the body parts, save for the hind legs; the fact suggests the diet of the community included this specie. In that regard, the proportion of the bones from the meaty regions in the sample is 33.3 %. Manny maxillary fragments (41%) were found, with eight animals presumed to be the source. Half of them were killed before the age of four. A left mandible with a reduced canine suggesting a geld exemplar was collected from pit 19. Estimates of the horses’ size and conformation were not possible due to small sample; in a single case, a complete proximal phalanx was determined as belonging to a small animal belonging to „ordinary” type. That grouping includes animals with modest conformation and not so tall, common in the Dacian epoch, with multiple uses in household activities (Haimovici 1971, p. 180; 1993, p. 173).

118

Specimens of this type were found in numerous Transylvanian Iron Age settlements in Sighişoara, Porolissum-Măgura Moigradului (El Susi 1999, p. 390), Mereşti (Bindea 1999, p. 96) and many sites in southeastern Romania (Udrescu 1982, p. 142; Haimovici 1989, p. 311).

A metapodius (found in pit 17) and a distal tibia (pit 2) were determined to be from dogs; they must be from two individuals, given the disparate locations and depths of the bones.

Wild species account just 46 faunal remains (15.4 %), of which 21 fragments (7%) are from the wild swine; the sample was from four matures and one sub-adult. A wither height of 101.8 cm was estimated for an adult boar. As fragments and individuals, the red deer ranks second with 5.7% - 7.1 %. Of seven specimens, only two are sub-adults, as the others reached full maturity. With just a few remains, next comes the roe deer (3 bones - 1%), brown hare and brown bear, with two items each (0.7%), and the beaver, with one fragment. The badger bone (a burnt humerus) found in pit 15 represents an important element in the landscape depiction and attests the species at that moment and in that place. Inside pit 19, one found a proximal humerus and a neurocraniu splinter, all of them from an adult brown bear. Two humerii, from two sub-adult brown hares, were collected from pits 15 and 19.

A parallel between the compositions of the fauna from the Dacian pits located on Sânpetru Hill and those uncovered in The Castle’s Garden/Plateau reveals some interesting aspects: from the very beginning, we notice significant discrepancies between the specie frequencies in the two locations. These consist primarily of cattle – 61.5%, followed by caprinae – 15.4%, equines – 9.9 % and suids – 7.7% in the second sample. The suids dominate in the first case – 36.6 %, followed by cattle – 19.8 %, caprinae – 18.4 % and equids – 9.1 %. On the other hand, similarities between the species composition from the stratum in The Castle’s Garden/Plateau and the pits in Sânpetru Hill were established as number of individuals. In both cases, the suids prevail, being 25 % and beyond, followed by cattle, caprinae. A glance at the body-part distribution in complexes in The Castle’s Garden/Plateau and Sânpetru Hill reveals some interesting results. That is to say, a higher percent of bones originating in no-meat/low meat body parts was estimated for The Castle’s Garden/Plateau (83.9 % - pits), compared with Sânpetru Hill (67 % - pits); therefore, we can speak of selection for the former.

By and large, the animal husbandry of the Sânpetru Hill community was sustained by pig and sheep using primarily for meat and cattle-goat for dairy products. Hunting was occasional, playing a small part in the food supply. In light of the faunal data already amassed, the Sânpetru Hill settlement could be integrated in the Transylvanian La Tène sites grouping, with an economy focused on pig exploitation as a source of food. That grouping also includes sites such as Şimleul Silvaniei - Cetate, Sighişoara-Wietenberg, Mereşti. According to these evaluations (see bibliography), the pig rate varies between 32 and 40%, followed by cattle and small ruminants with close values, 16-26%; their management had in sight by-products such as milk, hides, wool, and pulling power. The horse was rarely used in consumption, recording 1-8% in those sites. The contribution of the wild mammals in the diet is uneven, as it was connected to the environmental placement of the site. The same large proportion of the pig (30-47%), followed by small-scale cattle exploitation (8-19%) characterizes the fauna from the Banat sites as Ziridava (Haimovici 1969, p. 403-409), Divici and Stenca-Liubcovei (El Susi 1997, p. 630).

119

Table 1 – The species frequencies (as fragments) in pits at Hunedoara – Sânpetru Hill

Pit 2

Pit 3

Pit 5

Pit 9a

Pit 15

Pit 17

Pit 18

Pit 19

Pit 20

Pit 21

Pit 38a

S1 S3 Bos taurus 19 3 16 3 7 2 4 4 1 Sus s. dom. 26 6 2 23 2 26 16 4 3 1 Ovis/Capra 15 1 4 9 3 12 9 1 1 Equus caballus 10 1 1 6 7 2 Canis familiaris 1 1 DOMESTICS 71 5 27 5 45 8 49 31 5 3 3 Cervus elaphus 3 7 6 1 Sus s. ferrus 5 2 1 10 2 1 Capreolus c. 1 1 1 Lepus timidus 1 1 Ursus arctos 2 Castor fiber 1 WILDS 9 2 1 20 7 6 1 Total determined 80 5 29 6 65 8 56 37 5 4 3 Bos/Cervus 2 1 1 2 1 2 Splinters 32 2 4 22 8 22 16 14 T O T A L 114 5 31 10 88 17 78 55 20 6 3

Table - 1 continued Total frgm. Total frgm. Total MNI pits % stratum % pits % Bos taurus 59 19,8 16 19,8 17 17,2 Sus s. dom. 109 36,6 32 39,5 27 27,3 Ovis/Capra 55 18,4 9 11,1 26 26,3 Equus caballus 27 9,1 9 11,1 8 8,1 Canis familiaris 2 0,7 1 1,2 2 2 DOMESTICS 252 84,6 67 82,7 80 80,9 Cervus elaphus 17 5,7 7 8,7 7 7,1 Sus s. ferrus 21 7 4 4,9 5 5,1 Capreolus c. 3 1 3 2,9 Lepus timidus 2 0,7 3 3,7 2 2 Ursus arctos 2 0,7 1 1 Castor fiber 1 0,3 1 1 WILDS 46 15,4 14 17,3 19 19,1 Total determined 298 100 81 100 99 100 Bos/Cervus 9 1 Splinters 126 18 T O T A L 433 100

120

Table 2 – The NMI distribution in pits at Hunedoara – Sânpetru Hill

Pit 2 Pit 3 Pit 5 Pit 9a

Pit 15

Pit 17

Pit 18

Pit 19

Pit 20

Pit 21

Pit 38a

S1 S1 S1 S1 S3 S3 S3 S3 S3 S3 S3 Bos taurus 1 2 2 2 3 1 3 2 1Sus s. dom. 6 2 1 5 1 4 4 1 2 1Ovis/Capra 5 1 3 4 1 6 4 1 1Equus caballus 1 1 1 1 2 2 Canis familiaris 1 1 DOMESTICS 7 11 8 3 13 4 15 12 2 2 3Cervus elaphus 1 2 2 1 1 Sus s. ferrus 1 1 1 1 1 Capreolus c. 1 1 1 Lepus timidus 1 1 Ursus arctos 1 Castor fiber 1 WILDS 3 1 6 3 4 1 1 Total determined 10 11 9 3 19 4 18 16 3 3 3

Table 3 – The anatomical elements’ distribution in pits

Cattle Pig Sheep/G

oat Horse Dog Red deer

Wild swine

Skull 2 7 5 3 1 Maxilla+isolated teeth 3 13 6 3 1 Mandibula+isolated teeth 2 12 1 5 4 Scapula 3 4 2 2 3 1 Humerus 1 7 4 4 1 1 Radius 3 4 4 2 2 Ulna 2 3 1 1 1 Metacarpus 3 4 4 1 1 Pelvis 3 3 2 2 Femur 3 3 1 1 1 Tibia 4 6 5 1 1 Fibula 1 Metatarsus 5 4 4 1 3 2 Calcaneus 2 2 4 Talus 4 2 1 Phalanx I 4 2 1 1 1 1 Phalanx II 1 2 Phalanx III 1

121

Vertebrae+Costae 14 31 12 5 6 Total 59 109 55 27 2 17 21

Table 3 - continued Roe deer Hare Bear Badger Total Skull 1 18 Maxilla+ isolated teeth 26 Mandibula+isolated teeth 1 25 Scapula 15 Humerus 2 1 22 Radius 1 16 Ulna 8 Metacarpus 13 Pelvis 10 Femur 9 Tibia 17 Fibula 1 Metatarsus 19 Calcaneus 1 9 Talus 7 Phalanx I 10 Phalanx II 1 4 Phalanx III 1 Vertebrae+Costae 68 Total 3 2 2 1 298

Table 4 – The anatomical elements’ distribution in stratum

Stratum Cattle Pig SheepGoat Horse Dog

Red deer

Wild swine Hare Total

Skull 2 4 1 7 Maxilla+isolated teeth 2 1 3 Mandibula+isolated teeth 1 2 2 5 Scapula 3 3 Humerus 2 1 3 Radius 1 3 1 1 1 7 Ulna 2 1 3 Metacarpus 2 1 3 Pelvis 1 1 1 3 Femur 1 2 1 1 1 6 Patella 1 1 Tibia 1 1 Metatarsus 2 2 Calcaneus 1 1 2 Phalanx II 1 1 Phalanx III 1 1

122

Vertebrae+Costae 5 9 7 4 2 3 30 Total 16 32 9 9 1 7 4 3 81

Table 5 – Kill-off patterns of domestic mammals in pits

infans-juvenile

sub-adult adult mature total

Bos taurus-MNI 3 3 4 7 17 % 17,6 17,6 23,6 41,2 100 Sus s. domesticus 5 14 5 3 27 % 18,5 51,9 18,5 11,1 100 Ovis/Capra 6 13 3 4 26 % 23,1 50 11,5 15,4 100

Measurements cf. Von den Driesch, 1976

Maxilla Scapula M1-M3 M3 SLC GLP LG

64,2 32,4 Bos

t. 61,1 75,2 Bos t. 16,7 Ovic. 50 64,5 53 Bos t. 18,3 Ovic.

Mandible Humerus

M3 P2-P4 BT Bd Dd 35,5 Bos t. 33,4 34,9 21,5 Capra

92 Equus 65,5 64,5 Cervus 13,7 11 Lepus

Radius

GL Bp BFp Dp Sd Bd Dd 142 25,1 16,1 27,7 20 Ovis

29,4 16,2 Ovis 28,5 29,9 15,6 Capra

Metacarpus Mc. IV

GL Bp Dp Sd Bd Dd GL

127,3 23,7 17 13,5 25 15,4 Ovis 74,7 Sus dom.

52,8 32,4 Bos t. Mt. III GL

109 Sus

ferrus Metatarsus Tibia

Bp Dp Bd Dd Bd Dd 49,7 27,2 Bos t. 23,7 17,8 Canis

27,7 24,1 Ovis Femur 24,5 16,2 Ovis Bd 28 Canis 89 Equus

123

Talus Calcaneus Pelvis GLl GLm Bd GL LA 64,7 58,8 41,2 Bos t. 54 Ovis 55,5 Cervus

56,8 42 Bos t. 55,1 Ovis 58,1 Cervus 57,7 Bos t. Centrotars

57 53,6 36,4 Bos t. GL

41,5 38 24,8 Sus dom. 53 Bos t.

42,1 37,5 26,4 Sus dom. 44,5 Cervus

48,8 Cervus

PH I GL BFp Bp Dp BFd Bd 74,3 52,3 47,4 32,4 41 45,1 Equus

Fig. 1 – Species distribution in pits as fragments at Sânpetru Hill Fig. 2

Fig S SânpetruPit 2 P P P Pit 15 Pi Pit 18 Pit 19 Pi. 2 – pecies distribution in pits as individuals at Hill 0%

20%

40%

60%

80%

100%

it 3 it 5 it 9a t 17 t 20 Pit 21 Pit38a

Bos taurus Ovis/CapraCanis familiaris Sus s. ferrusLepus timidus Ursus arctos

Sus s. dom. Equus caballus

Cervus elaphus Capreolus c.Castor fiber

Fig. 1. Species distribution in pits as fragments at Sânpetru Hill.

124

60%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%70%

80%

90%

100%

Bos taurus Sus s. domesticus Ovis/Capra

mature

infans-juvenile

adult

sub-adult

Sus s. dom. Equus caballusCervus elaphus Capreolus c.

Lepus timidus Castor fiber

0%

20%

40%

80%

100%

Pit 2 Pit 3 Pit 5 Pit 9a Pit 15 Pit 17 Pit 18 Pit 19 Pit 20 Pit 21 Pit38aBos taurus Ovis/Capra

Canis familiaris Sus s. ferrusUrsus arctos

Fig. 2. Species distribution in pits as individuals at Sânpetru Hill.

Fig. 3. Kill-off patterns.

125

0%

20%

40%

60%

80%

100%

Sânpetru-pits, MNI Sâmpetru-pits,frgm Sânpetru-stratum,frgm

Bos taurus Equus caballusCanis familiaris

Castor fiber

Sus s. dom. Ovis/CapraCervus elaphus Sus s. ferrus Capreolus c.

Lepus timidus Ursus arctos

DOMESTICS

Fig. 4. Bones frequencies in Sânpetru Hill.

80,9

19,1

84,6

15,4

82,7

17,3

MNI-pits Frgm-pits. Frgm-stratumWILDS

Fig. 5. Domestic\wild ratio in Sânpetru Hill.

126

Frgm-pits.

Frgm-pits.

Frgm-stratumSâ

npet

ru H

illPl

atea

uPl

atea

u

Bos taurus Sus s. dom. Ovis/CapraCanis familiaris Cervus elaphus

Fig. 6. Bones frequencies in Sânpetru Hill and The Castle’s Garden/Plateau.

Equus caballusOther sp.

Complexes-Hill

010203040506070

Maxilla

+isola

ted te

eth

Mandib

ula+is

olated

teeth

Metaca

rpus

Metatar

sus

Calcan

eus

Talus

Phalan

x I

Phalan

x II

Phalan

x III

Verteb

rae+C

ostae

Complexes-Plateau Stratum-Plateau Stratum-Hill

Fig. 7. Body-part frequencies at Sânpetru Hill and The Castle’s Garden/Plateau.

Georgeta El Susi

127

VII. The statistical analysis of the deceased discovered from

Hunedoara-The Castle’s Garden /Plateau

Archaeology, due to different reasons, more or less objective, does not have, when studying the past, the totality of its elements. Regardless of this fault, the archaeologists assemble generalizing interpretations from incomplete information. The science of statistics may represent a responsible solution to these situations. Thus, statistics becomes a valuable instrument tested in many other instances and fields of research1. In the case of the Hunedoara-The Castle’s Garden archaeological site, we had to deal with a specific context represented by the difficulty of working with a very small sample of human inhumations suitable for a statistic analysis2.

Anticipating a discussion that will take place further in this chapter, we may claim that, at first sight, the general conclusion could be that there was no norm or set of norms to govern the deponent s’ intentions or, at least, if there were, they do not reveal themselves in the features of the archaeologically documented discoveries. Of course, the group of deceased individuals selected for the analysis represents, entirely, the result of inhumation rites, but furthermore, few coherent features can be established for sure.

For the statistic investigation presented in this chapter, we selected from the entire collection of discoveries only the deceased that were found anatomically complete and in the last archaeological layer3. We also considered the absolute chronology, based on the inventory items (brooches and pendants) of this last stratigraphic level (generally dated between 1st century BC and 1st century AD) 4. From the 48 buried individuals, only 25 were uncovered complete5. From these 25 individuals, two were excluded when performing the statistical analysis: deceased 1b, for which we do not know at least 2 features to be associated with, and deceased 17, which belongs to another chronologic level. The sample to be investigated with statistical means will contain 23 individuals (1a, 2a, 2b, 3a, 4, 5a, 6a, 8, 9a, 11a, 12a, 13b, 14, 15a, 16b, 22a, 23, 24, 25, 26, 27, 28a, 29) and the proposed conclusions will refer only to this group. Only in their case can one find enough essential features, documented more clearly archaeologically and anthropologically, also suitable for a statistic analysis. For the rest of the situations, a statistic investigation is redundant.

The particular composition of our sample has generated the first consequence. None of the observed relations, investigated with statistical means, would submit to chronology. However, we consider the sample as a singular moment in time and the arguments for this

1 Probably the first statistic exercise in archaeology was the seriation performed by Flindon Petrie of 900 Egyptian tombs, which contained more than 800 types of wares (Petrie 1899, p. 295-301). The last three decades witnessed the abuse of sophisticate quantitative archaeology. An entire literature (especially British and American) debates the role of statistic in archaeology. For the earlier references, one may check out Clark, G. A. and C. R. Stafford 1982. For a later phase of the use of multivariate statistics in archaeology at that time, one should see Delicado 1998. About use and abuse of statistics in archaeology see Thommas 1978 (further data and answer to reviews in Thomas 1980). 2 Statistic has specific analytic methods to deal with small samples. 3 The information was taken from Chapter III – The Catalogue of Human and Items Deposits p. 19-42. 4 The selection of the deceased and interpretation of data was performed together with V. Sîrbu. 5 See, Chp. III and Fig. 69.

129

statement can be found in the archaeological analysis6. The models to be enhanced may originate in the deponents’ behavior.

The individuality of this site seemed to be the repeated use of the places for depositing human remains, for several individuals, at succeeding moments in time, accompanied (directly or indirectly) by a previous clearing out of the earlier deposits. The last stratigraphic level is relatively undisturbed and contains those individuals uncovered complete, which provided a larger collection of anthropological data and a more clear connection with the inventory items7.We will investigate the statistical relevancy of such a sample, testing the confidence level for each of the explored relations.

Because there are no strict rules for establishing apriori the size and composition of a statistic sample, a logic analysis based on a broad understanding of the studied subjects becomes mandatory. Thus, for the statistic investigation of an archaeological context, one should understand the core signification of archaeological data. That is why we believe that an exclusively technical approach is completely futile. Nevertheless, a sample resulted from archaeological research may be a probabilistic sample8?

In the case under study, certain aspects are surely nonprobabilistic. For example, if we try to answer the question do the discovered individuals belong unfiltered to the community/communities (for simplicity, we will use the singular) which produced the necropolis? The answer is, as we will further see, certainly no. That is why we will not be able to answer any question regarding some demographic aspects of the certain community based on the study of the deceased individuals (for example the life expectancy, the sex composition). However, some features can be considered probabilistic. For example, the attitude and behavior of the members of that community, regarding certain categories of dead and certain causes that led to their death, may be considered unitary. According to this, the statistic investigation may unveil aspects connected with these beliefs and practices.

Methods of Analysis The analytic methods used in the case of the dead uncovered in Hunedoara-The Castle’s

Garden/Plateau resulted from the specific methodology of statistic investigation and compose a series of successive episodes, interconnected, of inductive logic.

1. The objective of the analysis will be phrased as questions. Some of these questions can be tested, others cannot.

2. The testable questions will be rephrased as hypotheses. In this stage, the hypotheses represent simple suppositions stated by researchers regarding a given system.

3. The hypotheses will be transformed in null-hypotheses in order to test them with statistical means. The statistical techniques permit us to accept or reject these null-hypotheses (however, they cannot allow a direct acceptance of the hypotheses; testing them is an indirect exercise).

4. Finally, the result of this process will let us return to the initial questions and formulate probable answers9.

6 See, Chp. IV- The Analysis of Human and Items deposits. p. 55-84. 7 See, Chp. III 8 For the entire problematic of sampling based on archaeological results Hole 1980, Orton, C.R., 2000. 9 When we described the analysis performed for the deceased in Hunedoara-Grădina Castelului /Platou, we could not present the complete sequence of stages as stated here due to the lack of space and aiming a more accessible expression.

130

In the aforementioned process, one may notice the importance given to choosing those questions relevant about the studied system (in our case the group of discoveries from Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau) to which we may find at some point, answers. The science of statistics is only the instrument for enhancing relations between elements contained in the analysis and it will never answer questions about ethnic, ritual or chronological differences inside the group of dead individuals, and the archaeologist is the one who brings meaning to mathematically expressed models10.

More clearly, the statistic analysis of the Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau necropolis followed three stages:

I. The enhancement of possible differences, correlations and/or associations11 between the features of the deposits (exploratory statistics).

II a. The calculus of intensity for the observed differences, correlations and/or associations.

II b. Validation tests for establishing the significance of differences and similarities between the deposits (the calculus of probability that the observed differences, correlations and/or associations between the dead individuals may express a reality).

III. Interpretation of the results.

Exploratory statistics. Emphasizing relations. A deductive logic exercise starts from a set of hypotheses; the data is collected in order

afterwards to validate or reject the hypotheses. The inductive logic starts from a given collection of data from which one may imagine statistical studies and then develop hypotheses or theories in order to explain the results of the statistical investigations. The last one is usually the case with archaeological research. One can control a large and heterogenic group of data resulted from a statistic documentation by means of exploratory statistics (Baxter 1994). This field of statistics has developed along with the refining of techniques of multivariate analysis and intensive use of informatics. The method allows the management of a large number of variables beginning with testing the models visually observed. For our case, we will use the following methods of multivariate statistics (the results will be presented in a graphical form in order to permit a careful exploration of the possible relations):

Seriation/ Combinatory Analysis – through this technique, the deceased are arranged in a table after an algorithm that follows the maximal similarity between two successive positions. The relations between the studied individuals will become visible when analyzing the table in diagonal.

Cluster Analysis – the individuals are organized in groups with similar features following a similarity relation among all the members of the group.

Correspondence Analysis - this is another descriptive/exploratory technique designed to analyze, in a geometric manner, simple two-way and multi-way tables containing some measure of correspondence between the rows and columns. Thus, Correspondence Analysis

10In the bibliography, one can find numerous attempts to calm down the uncontrolled enthusiasm in using statistics in social sciences in general, and in archaeology in particular. For example: “It is important to emphasize that none of these methods in itself 'interprets' the material. What they are intended to achieve is an objectively controlled re-presentation of data so that interpretation becomes more straightforward”, Hodson 1969, p. 103. 11 We will use correlation when we analyze relations between numeric variables (numeric age, number of deposited items, number of items from a certain category) and association in the case of qualitative features (binary age, sex, orientation).

131

determines which categories are closer together. This is visualized on the correspondence map, which plots points (categories) along the computed factor axes.

In order to use the power of the multivariate analysis methods, some simple operations of data transformation were required. The qualitative variables (Position, Orientation, and Sex) were transformed into binary variables. The age, which is a nominal variable (numeric), was accompanied by two binary variables A1 < 0.7 years and A2 > 1.4 years. The space between 0.7 years and 1.4 years was considered an incertitude interval. The reasons regarded when choosing these limits will be further explained in this chapter.

A first organization of the dataset can be observed in the following table (Fig. 7/1).This table was obtained after performing a Seriation algorithm for the entire group of features in the given sample.

Dec

ease

d

Mas

culin

e

Sout

h N

orth

Cro

uche

d R

ight

A<

0.7

year

s

East

Wes

t

Bead

s

Nor

th

Sout

h

Deu

bitu

s

Pend

ant

Cro

uche

d L

eft

Bro

oche

s

Wes

t Ea

st

Fem

inin

e A

> 1

.4

year

s

Ear

ring

s

Age

(yea

rs)

6a 1 1 1 1 0.10 9a 1 1 1 1 0.00 4 1 1 1 1 1 0.50 2b 1 1 1 1 1 0.25 25 1 1 1 1 1.25 23 1 1 1 1 1 0.66 16b 1 1 1 1 0.50 5a 1 1 1 1 0.00 12a 1 1 1 1 1 0.10 3a 1 1 1 1 0.00 13b 1 1 0.00 11a 1 1 1 1 1.25 22a 1 1 1 1 1 0.50 8 1 4 1 2 1 1 0.50 28a 1 1 1 2 1 1 0.50 24 1 1 1 1 6.00 2a 1 1 1 1 1 1 2.00 14 1 1 1 1 3.50

27 1 1 2 1 1 2 45.00 15a 1 1 1 1 1 5.00 1a 1 1 1 1 1 1.75 26a 3 1 2 1 1 1 2 1.50 29 1 1 1 1 1 1.00

Fig. 7/1 The Cluster Analysis for the deceased individuals in Hunedoara-Grădina Castelului/Platou

On the diagonal of the table, there are visible possible relations between certain groups of deceased. However we have good reason to consider that no pattern (at least for now observable) dictates the Orientation and Position of the deceased. The practice of successive inhumation of dead in previously dug stone cavities or pits excavated in the archaeological layer suggest a rather opportunistic choice of the Orientation and Position of the dead and not a ritual selection. Anyway, this problem cannot be solved through statistic means because the analyzed

132

sample is too small for the observed configuration of the two variables (Orientation and Position)12.

After the exclusion from the analysis of the Orientation and Position of the deceased, we obtain in the Table 7/2 a new arrangement of the individuals after performing a Seriation. We added to the table two columns: Inventory a – sum of deposited items contained in the Seriation Analysis (Pendant, Beads, Earrings, and Brooches) and Inventory b - includes deposited items from all the categories.

Dec

ease

d

Mas

culin

e

A<0

.7 y

ears

Bead

s

Pend

ant

Bro

oche

s

Fem

inin

e

A>1

.4 y

ears

Ear

ring

s

Age

(yea

rs)

Inve

ntor

y a

Inve

ntor

y b

3a 1 1 0.00 0 0 9a 1 1 0.00 0 1 6a 1 1 0.10 0 1 2b 1 1 1 0.25 1 1 25 1 1 1.25 1 1 4 1 1 1 0.50 1 1 23 1 1 1 0.66 1 1 12a 1 1 1 0.10 1 2 16b 1 1 0.50 1 1 5a 1 1 0.20 1 1 11a 1 1 1.25 1 2 13b 1 1 0.00 1 1 8 1 4 2 1 0.50 7 7 22a 1 1 1 0.50 1 1 2a 1 1 1 1 2.00 2 2 28a 1 2 1 1 0.50 3 3 24 1 1 6.00 1 1 1a 1 1 1 1.75 1 1 26a 3 2 1 1 2 1.50 7 7 15a 1 1 1 5.00 1 2 14 1 1 3.50 1 1 27 2 1 1 2 45.00 4 6 29 1 1 1 1.00 2 2

Fig 7/2 Seriation Analysis with a small number of features

The general aspect of the data in the present table suggests a certain association between some features of the deceased. These relations will be further defined and analyzed in detail. We recall that the arrangement in the Table showed in Fig. 7/2 does not suggest a chronological development. The relatively contemporaneous dating of the individuals was established as one of the criteria for sampling.

Another method of arranging the relations between archaeologically documented features of the studied individuals is to run a Correspondence Analysis. The result is shown in Fig. 7/3.

12 The validation tests regarding this matter will not be further described because of their irrelevancy and lack of space. The problem is debated with archaeological arguments. (See, Chap. IV and X)

133

Fig. 7/3 Correspondence Analysis between the archaeological documented features of the

studied deceased individuals. In both analyses, one can notice masculine extremities (upper extremity in the Seriation table

showed in Fig. 7/2 and left extremity in the Correspondence Analysis showed in Fig. 7/3) and feminine extremities (lower extremity in table showed in Fig. 7/2 and right extremity in Fig. 7/3). The rigorous exploration of the two graphics points to possible relations between the features of the deceased, organized as follows13:

- The masculine extremity is related with young ages (mainly < 0.7 years) and with deposits of beads;

- The feminine extremity is related with older ages (mainly > 1.4 years) and with deposits of earrings and pendants;

- The space between these two limits is considered a shifting area; - The deposits of brooches appear in the shifting area and in the feminine extremity;

The delimitation of these two spaces (masculine and feminine) in a certain point of the series, moreover, a better understanding of the shifting area, will be achieved after the examination of another multivariate analysis, the Clustering Analysis (Fig. 7/4). Within this inquiry, one can notice three groups of registrations. Group A matches the masculine extremity from the previous other two analyses (Seriation and Correspondence). Group B matches the feminine extremity, also previously defined, and Group C relates with the shifting area earlier discussed. The inclusion of some registration from the shifting area into the feminine space, subsequent to the Clustering Analysis, has certain grounds. The mathematical explanation 13 The constraints imposed by the publisher lead to a sketchy valorization of all the noticeable relations, which may be observed in the multivariate statistical analysis. In general, we emphasized the most visible relations, but many other interesting facets imply a more complex examination. We recommend to the interested reader an iterative itinerary in which the results of the first examinations become raw data for further analyses.

134

implies the use of different algorithms14. There are, however, additional reasons to link this group with the feminine space, as is further explained.

Fig 7/4. Multivariate Clustering Analysis.

The Intensity of the observed similarities and differences. Validation tests. Even if the relations between features and the arrangement of the deceased in statistical

groups has already became visible in the previously performed multivariate analyses (Seriation table showed in Fig. 7/2, Correspondence Analysis in Fig. 7/3 and Clustering in Fig 7/4), sequences of important information remain unknown. The intensity of similarities and especially the significance level (confidence level) of these relations cannot be specified. In the next sections of this chapter, we will further explore and describe in detail, the statistical nature of these aspects. In order to do this, we will use specific statistical methods and elements of probabilistic calculus.

The Intensity of similarities indicates us the strength of the obscured relation. This pointer may range from 0 to 1 and is noted as F² (F square).

The Significance (or confidence level, signification level) is a term used in statistics in order to point us out how sure can we be that an observed relation within the features of our sample really exists in the population from which the sample comes from. This concept highlights the probability that the certain observed similarity or difference may be real, but it does not show the Intensity of this model. The statistical signification depends by the size of the studied sample and by the Intensity of the observed relation. The intensity of the observed relation depends only by the absolute value of the difference or similarity level, which describes

14 The algorithm used by the Seriation Analysis organizes the registrations after a geometrical feature of the values (Euclidian Distance). For the Clustering Analysis we used intentionally a different technique, in order to emphasize new aspects of the relations established between the deceased. This last algorithm arranges the values in such a way that a cluster has a minimal variance of its values (Ward’s Method).

135

that certain relation. The statistical significance can be tested out using particular algorithms: Chi square accompanied by the Yates’ Correction (also known as Continuity factor) for small sized samples and the Fisher test, specific only for small sized samples.

The Chi square test (noted as X²) is one of the most frequently used statistical tests because is quite easy to calculate (by computer or manually) and to read. The test indicates in what way, the manifestation frequency of some values of the studied variables is different in comparison with the cases generated by pure chance. The greater the difference, the more probable the studied phenomenon is real. For small-size samples, one usually employs used an additional correction called Yates’ Correction. Finally, to the calculated value of X,² we add a probability (noted p). P is the probability that the observed relation was caused by chance.

The Fisher Test. The Chi square test is completed or replaced in the case of bivariate analysis on samples smaller than 30 (or 50 after other recommendations) with the Fisher Test. The results of this test illustrate a good probability that the hypothetical difference or similarities exist.

For the validation of these observations, a statistic limit has to be established. The guides of good practice indicate a magic limit of 5% of the probability for pure chance. Nevertheless, is this sharp limit suitable? In the social sciences, one usually follows the maximum value of 5%, but in medical sciences or in pharmaceutical industry, the accepted limit ranges between 5% and 1% or even lower, while in ecology this can be 20% or even 25%. Different approaches in establishing such limits of statistical validation appear due to the different goals in running the tests. While in pharmaceutical industry the goal is to be sure that a phenomenon exist (e.g. a drug effect) in ecology we often do not want to ignore any possible relation (e.g. human activity affecting the environment). The use of statistical validation techniques in archaeology would rather aim for a good balance between learning about possible relations and proving some of these relations, than dealing with a specific limit. The suitable limit for small samples resulted from archaeological documentation represents a different debate.15

Further, we will analyze in detail the possible relations defined by the multivariate analyses presented until now. In general, in the investigated system, we will block the variation of all the variables except for two, maximum three. The analysis will be then continued, with another group of free variables and the rest will be blocked. Therefore, it will become possible to successively explore a small number of relations with maximum precision.

Relation between the sex of the studied individuals and the deposits of pendants and earrings The multivariate exploration immediately points out that the deposits of earrings appear

exclusively in connection with the feminine individuals and the pendants appear either in the case of anthropological identified girls or in the case of individuals with uncertain sex. We will check if this observation was caused by pure chance or by a real phenomenon, in the context of a small studied sample. In order to do this, we will arrange the data in the following tables:

Sex (anthropological determination) Earrings Masculine 0 Feminine 4 Uncertain 0

15 “… the significance level considered somehow "suggestive" or "interesting" can be related to sample size. A level of 10% or even 20% might be suitable for small samples, while 1% or even lower might be required for large samples.” Cowgill 1977, p. 359

136

The Intensity of the association is F2 = 0.5625. The statistic significance of the

association will be given by the Chi square test as X2 (with Yates’ correction) = 2.25 and p = 0.13.

Sex (anthropological determination) Pendant Masculine 0 Feminine 4 Uncertain 4

The Intensity of the association is also F2 = 0.5625. This amplitude can be considered as

important, which can mean a relevant association between pendants and feminine deceased individuals. The statistic significance of the association will be given by the Chi square test as X2 (with Yates’ correction) = 2.25 and p = 0.13.

Thus, the probability of a hazardous association is 13% in both situations. Even if this value overlaps the magical limit of 5%, we will keep in mind, as an important suggestion, the fact that the two categories of items (Pendants and Earrings) had been deposited only in the case of feminine individuals.

The use of pendants as an analytical sex indicator will lead as a first consequence to an archaeological argument of establishing the sex (feminine) for the deceased 5a, 8, 16b and 24. This possibility is furthermore sustained by the inclusion of the Group C in the feminine space in the Clustering Analysis showed in Fig. 7/4.

Relation between sex and age

Sex (anthropological determination) A1 A2 Masculine 7 0 Feminine 2 5 Uncertain 4 2

A1 – age younger or equal to 0.7 years A2 – age older or equal to 1.4 years The intensity of the association is F2 = 0.48; X2 (with Yates’ correction) is 5, which leads to a probability of a hazardous association

of p = 0.0257. For more certitude, we will execute the Fisher test. In this case the probability of a hazardous association is p = 0.021.

Therefore, we observe that, in both cases, the probability of the deduced association between sex and age to be produced by chance is extremely small (2.57% or 2.1%), depending of the considered test. This leads to accepting a high probability that the observed imbalance is real.

The inclusion of the sex and age of the individuals 5a, 8, 16b and 24 considered feminine (as resulted from the earlier investigation) will set out the following values:

X2 = 3.3; p = 0.068. We will admit as sufficiently probable the existence of a real phenomenon, even if the

probability that the studied association was produced by chance has slightly a higher value (than the conventional limit of 5%). There is also a possibility that the females follow at lower amplitude the general distribution of the entire group of dead individuals related to age.

137

Fig. 7/5 The histogram of frequencies and distribution curves for boys and girls related to

age From the above presented histogram, we can notice that the boys’ age is concentrated

homogenously towards the lower limit, as the girls have older ages. A possible interpretation may state that there was a clear intention of populating this plateau with younger boys and older girls, or that a particular phenomenon led to the death of these children in the aforementioned configuration of ages (for example a child sacrifice completed with regard to their age).

The identification limit is visible at the intersection between the two normal distribution curves and is about 1.25 years. The minimal probability for establishing a separation limit (acceptance limit versus exclusion limit) will be in the points ¾ (75% probability) comparing with ¼. (25% probability).

Following this logic exercise, we will notice: A1 – age below or equal to 0.7 years – a limit of acceptance for boys and exclusion for girls A2 – age above or equal to 1.4 years – a limit of acceptance for girls and exclusion for boys The interval between A1 and A2 is an uncertainty interval.

These limits explain the choice we made when we composed the Table showed in Fig. 7/1.

The analysis of age related to deposited beads and brooches The deposits of beads and brooches seem to have no distribution criteria. In the

Correspondence Analysis (Fig 7/3), these items are arranged without direct connection to the rest of the features. In the Seriation Analysis (Fig 7/2), the beads appear somehow dispersed, in the upper part of the table and the brooches in its lower section. In the context in which we do not have a clear association between these inventory categories and the sex defined by

138

anthropologists, we can try to validate a possible association between the items and the individuals’ age.

The Histogram showed in Fig. 7/6 represents the relations between the age of all the deceased individuals (distribution curve a) and the ages of the deceased for which beads were deposited as funerary inventory (distribution curve b) and brooches (distribution curve c)16

Fig. 7/6. The frequency histogram for the distribution of beads and brooches related with

age.

One can notice that the beads cluster homogenous for the young aged deceased. The brooches follow at lower amplitude the distribution of the entire group of dead individuals related to age. The same conclusion may be established from the following table:

Distribution of deceased according to age Mean Standard deviationAll the individuals (curve a) 1.23 1.62 Deceased with beads (curve b) 0.825 0.67 Deceased with brooches(curve c) 1.69 1.88

We save the suggestion for an association between the deposits of beads and the young

aged deceased children. The statistical validation Chi square remains difficult to perform because of the difficulty in establishing limits (necessary in the transformation of numeric values in qualitative values).17 16 We excluded the individual 27 with age considered as a statistical aberrant value. 17 The use of the accepting/excluding limits of 0.7 and 1.2 (limits suggested by the previous analysis for association between Sex and Age) leads to a relation of 5 to 3, insufficient for a proper validation. On the other hand, one may

139

The quantitative analysis of the deposited inventory items The deceased were grouped in Fig 7/2 by the number of deposited items (Column

Inventory b). The result of this grouping operation is represented in the next table Fig. 7/7.

Number of deposited items 0 1 2 3 4 5 6 7 Frequency 1 13 5 1 0 0 1 2

It is not recommended to consider this series one modal distribution due to the high

dispersion of its values. Therefore, the following possibilities of statistical description become possible:

One modal distribution and aberrant values. In this case, the distribution represented with continuous line in Fig. 7/7 indicates deposits without any item or with one, two or three items. The one-item deposits make the rule. Two item deposits are less frequent. Deposits of six or seven items represent statistically aberrant values and were eliminated. The statistical description of this frequency distribution is:

Average = 1.3 Standard deviation = 0.64 Two modal distribution. The first modal distribution designates deposits without any

items or with 1, 2 or 3 items (curve a. in Fig. 7/7). The second distribution points out six or seven items deposits (curve c. in Fig. 7/7). The statistical description of this frequency distribution is shown in the next table:

Mean Standard deviation Proportion 1.3 0.64 0.87

6.67 0.47 0.13

Three modal distribution. The first modal distribution shows deposits without any item or with one item (curve a. in Fig. 7/7). The second modal distribution indicates deposits with two or three items (curve b. in Fig. 7/7). The third modal distribution (curve c. in Fig. 7/7) indicates six or seven items deposits. The statistical description of this frequency distribution is represented in the next table:

Mean Standard deviation Proportion 0.92 0.26 0.60 2.16 0.38 0.27 6.67 0.47 0.13

notice that the beads deposits stop at the age of two years, fact that gives sufficient confidence for validating (8 to 0) the relation between deposits and ages younger than 2 years old.

140

Fig 7/7 The frequency histogram for the number of deposited items related to age The result of the aforementioned analysis points towards the existence of certain

preferences, within the community, regarding the assembly of studied individuals. Can one identify a differentiation of these preferences in relation to particular features?

Fig.7/8. The totality of deposited items in the case of the studied individuals. We

considered the deceased’s arrangement from Seriation in Fig. 7/2; grey = items from the following categories: Pendant, Beads, Earrings, Brooches (column Inventory a); white = items from the other categories; (white + grey = column Inventory b).

141

The visual analysis of the features studied for the deceased organized by the Seriation algorithm, (Fig. 7/2) suggests a cluster of deposits with a higher number of items in the lower part of the table. The same thing can be observed in the columns which total the deposited items for each individual (Inventory a – Pendant, Beads, Earrings, Brooches and Inventory b – all the categories of items). This increase in the number of items is represented on the vertical in Fig. 7/8. We will test the confidence level of these last statements. In order to do this, we will split in two the series of deceased from Fig. 7/2.

Secondary series of deceased (as in. Table 7/2) Total of deposited items Superior 12 Inferior 33

X2 = 8.89; p = 0.0029 The result points out a very small probability (0.29%) that this increased abundance of

items in the lower part of the table showed in Fig. 7/2 was produced by pure chance. In the same time, the lower part of the table is specific to the women. In order to verify an association relation between the individuals’ sex and the quantity of deposited items as funerary inventory, we will work on a new set of data, which totals all the items deposited for the masculine and feminine individuals (anthropological determination). The results are presented in the next table:

Sex (anthropological determination) Total of deposited items Masculine 10 Feminine 24

X2 = 4.97; p = 0.025

There is only 2.5% chance that the imbalance in the number of items related to sex was produced by chance. A sum of results from all the analyses related to the deponents’ preferences in the case of the studied individuals leads to the next interpretations:

- Modal distribution a (curve a) is specific to young boys; - Modal distribution b (curve b) is specific to older girls; - Modal distribution c (curve c) may be specific to older girls or may be considered as

statistical aberrant and explained with archaeological arguments for each particular context;

Interpretation of results. Conclusions. The constructions and expositions, which will be further pointed out, represent a possible

result of the statistical investigations comprised in this chapter and are related only with the group of studied individuals.

The statistic analysis of some of the discoveries registered in Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau proved to be a difficult task. The main difficulty was generated by the small number of archaeological contexts suitable for such an investigation, in conditions in which the observed similarities and differences were at the limit of sampling errors. This is usually the common reality produced by archaeological research. We will frequently have a small number of archaeological contexts with tens of descriptive features. The documentation of hundreds of archaeological contexts easy to group by a small number of features will be a much uncommon

142

occasion (For example: the case of great necropolises). In all the situations in which we wish to analyze the significance of a very large number of features, registered during archaeological studies, the multivariate statistic analysis will allow us a good control of all these variables.

It is not possible to achieve such a control through a simple inspection or general grouping of values in tables and percentage graphics. Moreover, every time when the number of available cases is small, the test for sampling errors becomes mandatory.

The test for the confidence level of the observed similarities and differences in the multivariate analysis performed in Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau, allowed us to define three types of observations: - The probability that the observed similarities/differences were caused by pure chance

p > 25%. In this case, the studied statistic sample proved to be too small to establish if the observed associations were produced by chance or by real phenomena.

- The probability that the observed similarities/differences were caused by pure chance 25% > p > 5%. In this case, the obtained results must be taken mainly as simple suggestions. Their value must be verified through associations with other similar archaeological sites. Example: the association between Pendants and Earrings and feminine deceased individuals.

- The probability that the observed similarities/differences were caused by pure chance p < 5%. In this case, the suggestion may be considered strong enough to regard the noticed associations as caused by behavioral features or distinct phenomena that should be explained. Example: the association between younger ages and the masculine individuals; older ages related to feminine individuals; the association between the increased number of inventory items and the feminine sex of the deceased. Also in this case, a comparison of the statistical results with others from different sites, remains necessary, but the obtained data in this last case, may be used as a future investigation etalon. The site of Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau proves to be a certain space were

some individuals were deposited accordingly to one basic filtering criteria. This condition concerned the age of the deceased. With a single exception, all of the studied individuals were children no older than seven years. A supplementary condition grouped the boys in the younger age interval and the girls into the older age interval. The funerary inventory reflects the same polarization. Boys had inventory with a small number of items, with a certain preference for beads. The girls had a larger number of items (pendants and earrings appeared exclusively associated with girls). In addition, boys and girls were deposited in different spatial areas: the boys were discovered mainly in the centre and the girls on the edges of the plateau (fig. 23). Why were these children deposited in this special relation?

A first possibility could sustain that the studied community had an assemblage of funerary norms according to which the deceased were differentiated based on sex and age. In this case, we may expect other categories of deceased to imply different and specific funerary behaviors completed by their originating community (specific rituals).

There is also a possibility that the studied individuals died during a short time interval and that the deposits located on the plateau reflect this phenomenon. The cause for this rather homogenous group of children may be either natural or caused by man. In this last case, one may imagine multiple scenarios, including a children ritual sacrifice.

The aforementioned conclusions represent the most obvious results of the entire analytical investigation. A further refining process of this exercise may lead to new hypotheses or to more solid statements. The analytical determination of sex and/or age, the completion of data referring

143

to deceased or the investigation of behavioral models are still only a few of the possible future directions.

On the other hand, we must mention that the applied validation mechanism attempted to control, mainly, the sampling errors. Such a validation may indicate us only if a certain observation has a statistic probability reasonably low to be caused by pure chance, in which case we should suppose the existence of a real phenomenon that must be explained. This phenomenon might be the result of the deponents’ behavior or of another category of errors like the errors generated in the assembling process of the basic collection of data. There could be numerous sources for these (nonstatistical) errors: disturbances of archaeological features that cannot be detected archaeologically or even the relative certitude of feature delimitation may generate changes in the original set of data. The anthropological analyses generate remarkable results but have still their own variation in the certainty level. In fact, any human error appeared during the complicated process of archaeological documentation may add new uncertainty to the entire mechanism.

The continuous refining activity of the analytical exploration and validation means certainly needs new data. As the archaeological exploration of the Hunedoara-The Castle’s Garden site was finished; one realizes that new data may be obtained only through future research of similar sites or from reevaluating older research18.

All of the elements presented suggest (with all the previously stated reservations), the existence of a community, which acted differently in relation with certain deposited individuals. The main criteria were their age and then, their sex. All the other categories of features (categories of inventory, quantity of deposited items) were organized according to these conditions. Orientation and body position did not play an important role or their role cannot be identified for now.

18 For ex., the researches from Brad (Ursachi 1986, p. 112-116, 122-123, pl. XIV-XXIX), Sighişoara-

Wietenberg (Horedt, Seraphim 1971, p. 18-19, 67-69; Sîrbu 1993, p. 98-99, fig. 58-59; Andriţoiu, Rustoiu 1997, p. 71-76) and Zemplin (Budinský-Kriča, Lamiova-Schmiedlová 1990, p. 245-354).

144

VIII. Aşezarea dacică de la Hunedoara-Dealul Sânpetru

VIII.1. Prezentare generală.

Analizarea vestigiilor arheologice de pe Dealul Sânpetru, inclusiv a celor dacice, prezintă numeroase dificultăţi.

În primul rând, este vorba de distrugerile serioase pe care le-a suferit situl cu prilejul ridicării unui impresionant val de apărare, probabil în prima jumătate a mileniului II, şi a unor fortificaţii adiacente pentru Castelul Corvinilor, care au afectat, îndeosebi, marginile şi latura sa de nord.

În al doilea rând, sunt distrugerile provocate de excavaţiile pentru funicularul Combinatului siderurgic, pentru bazinul de apă al oraşului şi pentru drumurile de acces, apoi de înmormântările pentru cimitirul Bisericii Reformate şi instalarea unor antene de telecomunicaţii.

Descoperirile fortuite şi cercetările arheologice au evidenţiat faptul că pe acest piemont se află vestigii din numeroase epoci istorice, începând din perioada culturii Tiszapolgár şi până în evul mediu târziu (Luca 2005, p. 87).

Instalarea a numeroase comunităţi umane aici se explică prin poziţia sa strategică, prin condiţiile prielnice de viaţă din jur şi prin resursele, îndeosebi de fier, din vecinătate (Fig. 1).

Geomorfologic, Dealul Sânpetru, cu o altitudine medie de 306m, este alcătuit din roci dolomitice ce au aspectul unui piemont de eroziune, datorat cursurilor de apă ale râurilor Cerna şi Zlaşti; el se prezintă ca o culme îngustă şi prelungă, cu un profil uşor înclinat, afectat de procese naturale de eroziune, alunecare şi intervenţii antropice (cariere pentru obţinerea dolomitei) (Fig. 52).

Este dificil de afirmat dacă versanţii

VIII. The Dacian settlement from Hunedoara- Sânpetru Hill

VIII.1. General introduction. The

analysis of the archaeological vestiges fromSânpetru Hill, including the Dacian ones, isriddled with difficulties.

First of all, there is the issue of themajor damage inflicted on the site by theerection of an impressive defensive vallum,probably in the first half of the secondmillennium, and of adjacent fortificationsfor the Corvins Castle that have affected, forthe most part, the north side and edges.

Second, we have to deal with thedestruction wreaked by the excavations forthe cable way of the Steel Plant, the town’swater tower and the access roads, as well asby the burials in the cemetery of theReformed Church and the installation oftelecommunication antennas.

The chance discoveries and thearchaeological research have shown that thispromontory is the site of vestiges from manyhistorical periods, starting with the late partof the Tiszapolgár culture and all the way tothe late Middle Ages (Luca 2005, p. 87).

The settling of many humancommunities here is a result of its strategicposition, the favorable environment and theresources, mostly of iron, that were close by(Fig. 1).

From the geo-morphologicalstandpoint, Sânpetru Hill, with an averagealtitude of 306m, consists of dolomite rocksthat look like an erosion promontory causedby watercourses Cerna and Zlaşti; it lookslike a long and narrow ridge, with a slightlyslanted profile, affected by the naturalprocesses of erosion, mud slides and humanintervention (quarries for obtainingdolomite) (Fig. 52).

It is difficult to say whether the

145

actuali ai dealului, foarte abrupţi pe laturile de nord, vest şi sud, sunt doar rezultatul unor intervenţii antropice, legate de exploatarea minereului de fier, încă din sec. XIX, pentru furnalele de la Teliuc, ori aceştia erau la fel şi în antichitate (Chirică, Răceanu 1976, p. 11). Şaua care leagă Dealul Sânpetru de Dealul Căpruţa poate fi legată, genetic, de paleoevoluţia zonei, forma acesteia fiind determinată de pârâul Zlaşti, care se varsă în râul Cerna. Zonele de est şi sud-vest, din cauza pantelor mai domoale, îndeosebi şaua spre Dealul Căpruţa, sunt sectoarele cele mai expuse din punct de vedere defensiv, astfel că prezenţa unor structuri de fortificaţie în această zonă este explicabilă.

Dealul Sânpetru se află la bifurcaţia drumurilor care urmăresc văile cursurilor de apă Cerna şi Zlaşti, căi de comunicaţie cu acces direct spre zonele cu minereu de fier (Fig. 19). Cu înălţimea sa de 306m, Dealul Sânpetru are, privit din toate direcţiile, aspectul unui bloc muntos înalt ce domină întreaga depresiune a Hunedoarei (de exemplu, Grădina Castelului/Terasă are 245m iar Grădina Castelului/Platou 262m) (Fig. 1).

Aici s-au desfăşurat săpături arheologice în mai multe etape.

În primul rând, au fost cercetările efectuate de Tiberiu Mariş, în anii ‘80, care a secţionat şi valul de apărare, dar rezultatele acestora vor fi prezentate în cadrul unui studiu separat (Sîrbu, Mariş 2008).

În anii 2003-2004, autorii prezentului volum au efectuat două mici sondaje, prin două suprafeţe de 4x4m, dar rezultatele n-au fost prea concludente, întrucât nu s-au descoperit complexe reprezentative.

În fine, cele mai importante rezultate s-au obţinut cu ocazia săpăturilor preventive din toamna anului 2006, prilejuite de montarea unui stâlp metalic pe Dealul Sânpetru de către S.C. Cosmote Romanian Mobile Telecomunications S.A.

Colectivul de cercetare a fost format din Cristian Constantin Roman, Sabin

current sides of the hill, very steep to thenorth, west and south, are the just the resultof human interventions in connection to theiron-ore exploitation of the 19th century forthe furnaces in Teliuc or they looked thesame in ancient times (Chirică, Răceanu1976, p. 11). The ridge connecting SânpetruHill to Căpruţa Hill could be the result ofthe paleo-evolution of the area, as its shapeis determined by the Zlaşti stream, whichmerges with Cerna. The gentler slopes, inparticular the ridge to Căpruţa Hill, meanthat the eastern and south-western sectionsare the most exposed, from a defensiveviewpoint, so the presence of fortificationstructures there makes sense.

Sânpetru Hill is the fork in the roadthat follows the watercourses of Cerna andZlaşti, which are means of communicationwith direct access to the iron-ore areas (Fig.19). Anyway you look at it, with a height of306m, Sânpetru Hill looks like a mountainthat is dominating the entire valley ofHunedoara (for instance, The Castle’sGarden/The Terrace has 245m, while TheCastle’s Garden/The Plateau has 262m)(Fig. 1).

This is where the several stages ofarchaeological excavations took place.

First, there was the research done byTiberiu Mariş in the ‘80s, which sectionedthe defense vallum as well, but the resultswill be published in a separate study (Sîrbu,Mariş 2008).

Between 2003 and 2004, the authorsof this volume dug two small probes, on4x4m surfaces, but the results were notconclusive because no illustrative complexeswere found.

Finally, the most important resultswere yielded on the occasion of the salvageexcavations performed in the fall of 2006,required by the installation of a metal poleon Sânpetru Hill by S.C. CosmoteRomanian Mobile Telecomunications S.A.

The research group consisted ofCristian Constantin Roman, Sabin Adrian

146

Adrian Luca, Sorin Tincu şi Delia Maria Roman. Cu acest prilej s-au excavat 327,5 m2, prin suprafeţele: S1 (56x2m), S2 (28x4m) şi S3 (34,5x3m) (Fig. 15; 52).

Întrucât abundentele materiale arheologice descoperite în această ultimă campanie se află încă în curs de prelucrare ne vom limita a prezenta, succint, câteva informaţii despre sit şi complexe, plus cele mai semnificative piese pentru epoca dacică, îndeosebi cele cu relevanţă cronologică.

Suprafaţa platoului, cu o înclinare uşoară de la nord spre sud, este diferită, ea prezentând zone de stâncă dolomitică foarte accidentate, cu piscuri, cuvete şi suprafeţe înclinate, plus zone mai aplatizate, rezultate din dezintegrarea dolomitei. Săpăturile arheologice de până acum au evidenţiat complexe dacice doar în aceste ultime sectoare, deci acolo unde terenul era mai propice (Fig. 15).

VIII.2. Stratigrafia. Deşi s-a

cercetat o suprafaţă destul de mare, prezentarea stratigrafiei prezintă numeroase dificultăţi întrucât doar în câteva zone s-au mai păstrat depunerile.

În primul rând, este vorba de structura geologică a dealului care are zone compacte de dolomită accidentată, câteodată ajungând chiar la suprafaţă (Fig. 15/2-3).

În al doilea rând, aşa cum am precizat deja, numeroase zone au fost distruse, atât prin excavarea unor părţi din platou, cât şi prin dislocarea stratului arheologic, îndeosebi pentru ridicarea, la începutul mileniului II p. Chr., a impresionantului val de pământ ce a înconjurat situl (Fig. 1; 52).

Din aceste motive s-au păstrat, de regulă, doar complexele adâncite ori cele care s-au aflat în zonele accidentate ale dolomitei. Astfel se explică faptul că din epoca dacică nu s-a descoperit, in situ, nici o locuinţă de suprafaţă, deşi resturi de pereţi arşi ori de vetre s-au găsit în stratul arheologic ori în gropi.

Luca, Sorin Tincu and Delia Maria Roman.On this occasion, 327.5 m2 were excavatedon the following surfaces: S1 (56x2m), S2(28x4m) and S3 (34.5x3m) (Fig. 15; 52).

Since the rich archaeologicalmaterial found during this last campaign isstill being processed, we will only introduce,in short, a few pieces of information on thesite and the complexes, as well as the itemsmost significant for the Dacian period, inparticular those chronologically relevant.

The surface of the plateau, slightlyslanted from the north to the south, is not thesame all over, given the very uneven areasof dolomite, with peaks, nooks and slopes,and the flatter areas resulted from the breakdown of the dolomite. The archaeologicalresearch done so far has found Daciancomplexes only in the latter type of surface,namely where the terrain was morehospitable (Fig. 15).

VIII.2. Stratigraphy. Although a

rather large surface has been excavated,coming up with a stratigraphy is riddledwith problems because there are only a fewareas where the deposits were preserved.

First of all, there is the issue of thehill’s geological structure, with compactareas of uneven dolomite which, sometimes,even pierces the surface (Fig. 15/2-3).

Secondly, as we already said, manyareas had already been destroyed, by theexcavation of parts of the plateau, as well asby the upsetting of the archaeological layer,mostly for raising the impressive vallum ofearth, at the beginning of the 2nd millenniumAD, which used to encircle the site (Fig.1;52).

For these reasons, it is usually just thedeeper complexes or those in the roughdolomite areas that are preserved. Thisexplains the lack of in situ discoveries, fromthe Dacian period, of any surface dwellings,although one did found remains from wallsor fireplaces in the archaeological layer or inthe pits.

147

Segmente din stratul arheologic de epocă dacică s-a păstrat doar în zonele unde stânca prezenta cuvete ori spaţii înclinate; materialele arheologice descoperite în strat sunt caracteristice sec. II a. Chr-I p. Chr.

VIII.3. Zidul din piatră Pe latura nord-vest, în S2, aproape de

şaua ce leagă platoul de Dealul Căpruţa, s-a identificat baza unei structuri din piatră, care ar putea reprezenta fundaţia unui zid din epocă dacică. Este vorba de o structură, cu o lăţime de aproape 2,00m, formată din blocuri de piatră nefasonată (Fig. 16; 53-54). Ea a fost ridicată spre marginea platoului, într-o zonă cu dolomită dezintegrată, de culoare gălbuie-roşiatică. Pentru a se obţine un teren plat şi solid pentru fundaţia zidului s-a săpat până la stânca dezintegrată, iar cavităţile din aceasta au fost umplute cu stâncă spartă, ca liant folosindu-se pământ galben. Pe latura exterioară a zidului s-au aşezat blocuri masive de piatră pentru a-i asigura o mai mare rezistenţă (Fig. 16/1-2; 54). De asemenea, zona exterioară din apropierea fundaţiei a fost curăţată până la stânca dezintegrată, aici depunându-se pământ galben, dur, evident adus din altă parte; peste acesta există alte straturi de pământ, gălbui sau brune, plus urme de galerii datorate rozătoarelor. În acest sector s-au identificat câteva gropi de stâlpi, paralele cu linia zidului din piatră, săpate de la nivelul de amenajare al structurii din piatră, cam la 0,80-1,00m de la actualul nivel de călcare, adâncimea păstrată a gropilor fiind de 0,25-0,30m (Fig. 16/3-6; 54); e necesar de precizat că gropile de stâlpi nu se observau în stratul medieval, deci au fost săpate într-o epocă anterioară. Probabil că aceşti stâlpi aveau menirea de a da un plus de soliditate fundaţiei zidului, aflat aproape de marginea platoului.

Deşi s-a cercetat un segment de doar 4m din această structură de piatră observaţiile stratigrafice şi materialul

Segments of the archaeological layerfrom the Dacian period have survived onlyin those areas where the rock had nooks orslopes; the archaeological materials found inthe layer are specific to the 2nd-1st c. AD.

VIII.3. The stone wall On the north-western side, in S2,

close to the black ridge connecting theplateau to Căpruţa Hill, one has identifiedthe base of a stone structure that could bethe foundation of a wall from the Dacianperiod. This structure is about 2m wide,consisting of unpolished blocks of stone(Fig. 16; 53-54). It was erected at the edgeof the plateau, in an area with disintegrated,yellow-reddish dolomite. In order to obtainthe flat and solid area required for thefoundation, they dug through the brokenrock and filled the cavities with crushedrock, using yellow soil as the bonder. On theoutside of the wall, they placed massivestones in order to make it more resilient(Fig. 16/1-2; 54). Also, the outside area nearthe foundation was cleaned all the waydown to the disintegrated stone and hard,yellow soil, which was obviously broughtfrom elsewhere, was put in place; on top ofit there are other layers of soil, yellowish orbrown, plus traces of galleries from therodents. In this sector, one has identifiedsome pits for pillars, parallel to the stonewall and dug at the fitting out level of thestone structure, about 0.80-1.00m from thecurrent walking level, while the depth of thepits is 0.25-0.30m (Fig. 16/3-6; 54); weneed to add that the pits for the pillars werenot showing in the layer from the MiddleAges, meaning they had been dug sometimebefore. Perhaps these pillars were meant toadd extra strength to the foundation of thewall, which was close to the edge of theplateau.

Although just 4m of this structure

have been researched so far, the stratigraphyobservations and the archaeological material

148

arheologic descoperit în zonă sugerează ipoteza că el a fost ridicat în epoca dacică: de la nivelul de amenajare al fundaţiei sale nu s-au descoperit decât materiale dacice, din sec. I a. Chr. - I p. Chr., ori din epoci mai vechi. Fragmente de vase din evul mediu s-au identificat doar în stratul de cultură al acestei epoci, plus câteva, răzleţe, în partea superioară a nivelului dacic, până la adâncimea de 0,30-0,40m, evident ajunse aici întâmplător (Fig. 53).

Această structură de piatră n-a fost identificată în Secţiunea S2, dar aici săpătura n-a ajuns până la marginea platoului, astfel că e posibil ca ea să fi fost în această porţiune, dacă nu cumva a fost distrusă de excavaţiile pentru exploatarea dolomitei.

Nici la secţionarea valului de pământ de pe latura de est, ridicat în prima jumătate a mileniului II p. Chr., sub el nu s-au identificat urmele vreunei structuri din piatră, dar e posibil ca acesta să fie la exterior de acesta.

Rămâne de văzut, prin cercetările viitoare, dacă această structură din piatră provine de la un zid care înconjura tot platoul ori bara doar latura de nord-vest, spre Dealul Căpruţa, unde accesul era mult mai uşor, iar încadrarea sa în epoca dacică trebuie să fie confirmată.

VIII.4. Complexele Deşi în strat sau în gropi s-au găsit

urme de pereţi arşi de construcţii încă nu s-a identificat nici o locuinţă in situ şi nici nu s-au descoperit bordeie. În schimb, s-au cercetat numeroase gropi, din rândul cărora vom prezenta, succint, pe cele mai reprezentative.

C10 (S. 1, c. 21). Reprezintă un complex adâncit, de dimensiuni relativ mari, parţial cercetat. Umplutura conţinea material ceramic şi osteologic, precum şi galeţi de râu ori blocuri de calcar dolomitic. După poziţia stratigrafică şi inventar acest complex aparţine epocii dacice.

found in the area suggest that it was raisedin the Dacian period: from the fitting outlevel of its foundation, there are nodiscoveries of Dacian material of the 1st c.BC - 1st c. AD or before that. Vesselfragments from Middle Ages have beenidentified only in the culture layer of thisperiod, plus a few isolated ones in the upperpart of the Dacian layer, as deep as 0.30-0.40m, obviously there by accident (Fig.53).

This stone structure has not beenidentified in Section S2, but the excavationshere have not reached the edge of theplateau, which means it could be in thatarea, unless it was destroyed by theexcavations that were exploiting thedolomite.

No traces of a stone structure werefound under the earth vallum when it wassectioned either. The vallum is on theeastern side and it was raised in the first halfof the second millennium AD.

It remains to be seen, by future

research, whether this stone structure is froma wall that surrounded the entire plateau orjust denied access to the north-western side,to Căpruţa Hill, which was much moreaccessible, and its dating back to the Dacianperiod needs to be confirmed.

VIII.4. Complexes Although remains of burnt walls from

constructions were found in the layer or pits,we have yet to identify a single in situdwelling or hut. On the other hand,numerous pits have been researched and themost representative ones will be describedhere.

C10 (S.1, c. 21). It is a deep, twistedcomplex that is rather large and waspartially researched. The filling containedceramic and osteological material, as well asriverbed rocks or blocks of dolomite. Basedon the stratigraphical position and theinventory, this is a Dacian-period complex.

149

C13 (S. 3, c. 39). Groapă de formă circulară, identificată la adâncimea de 0,55m, de la nivelul actual de călcare. Umplutura acesteia a fost de culoare brună-cenuşie, afânată, cu multă piatră măruntă, puţinul materialul arheologic fiind reprezentat, în special, din fragmente ceramice dacice; ca piesă individuală menţionăm o verigă din bronz (Fig. 18/10; 60/10).

C15 (S. 3, c. 31-33). Complex identificat la adâncimea de 0,45m, de la nivelul actual de călcare, compus din două gropi alăturate (denumite C15A, cea dinspre vest, şi C15B, cea dinspre est), despărţite, în partea de jos, de un prag, păstrat din steril, pereţii ambelor gropi fiind arcuiţi (Fig. 17/1-2). Umplutura gropilor a conţinut pietre şi relativ multe resturi osteologice şi fragmente ceramice, plus piese din metale, os, corn şi piatră.

Din C15A (Fig. 55/1) menţionăm câteva unelte - împungător din os, tub din corn pentru pus cutea, plus o cute masivă din piatră (Fig. 56/7, 8, 10), apoi fragmente de borcane, unele cu brâuri crestate, de bol, modelate cu mâna, ori de vase cenuşii, modelate cu roata, de la fructiere, căni, castron, plus alte tipuri de recipiente greu de identificat (Fig. 56/1-6, 9, 11-15; 57/5-6).

Din C15B reţin atenţia fragmentele

de la o râşniţă de tip elenistico-roman, plasate la partea inferioară a ultimului nivel de umplere al gropii, cât şi la partea superioară a celui următor (Fig. 57/11), apoi cele de borcane modelate cu mâna, unele cu decor incizat ori plastic, plus un fragment de fructieră cenuşie, modelată cu roata, ornamentată prin lustruire, atât in interior, cât şi în exterior, cu linii orizontale ori în relief (Fig. 57/7-10).

Se adaugă lamele a două cuţite şi a unui dorn, din fier (Fig. 18/2-3; 57/2-4), plus o fibulă romană din bronz, întreagă, de tip lunulă (Fig.18/1; 57/1)(Rustoiu 1997, tip 31a). Astfel de fibule în arealul dacilor s-au

C13 (S.3, c. 39). Circular pit,identified at the depth of 0.55m from thecurrent walking level. Its filling was brown-grayish, fluffy and with plenty of smallpebbles. The little archaeological materialthat is there is represented, mostly, byDacian pottery fragments; in terms ofindividual items, we would like to mention abronze chain link (Fig. 18/10; 60/10).

C15 (S.3, c. 31-33). Complex

identified at the depth of 0.45m from thecurrent walking level, consisting of two pitsside-by-side (the one to the west is C15Aand the one to the east is C15B), separated,in the lower part, by a threshold preserved inthe sterile. The walls of both pits are arched(Fig. 17/1-2). The filling contained rocksand a great deal of osteological remains andpottery fragments, plus items made of bones,metal horns and stone.

From C15A (Fig. 55/1), we wouldlike to mention a few tools – a bone piercer,a tube made from a horn for whetstone, plusa massive whetstone (Fig. 56/7, 8, 10), thenfragments from jars, some with notchedgirdles, from hand-modeled bowls or fromwheel-modeled gray vessels, from fruitbowls, mugs, a porringer, plus other types ofrecipients that are difficult to identify (Fig.56/1-6, 9, 11-15; 57/5-6).

From C15B, one’s attention is drawnto the fragments from a grinder of theHellenistic-Roman type, present in the lowerpart of the last filling level of the pit and inthe upper part of the following one (Fig.57/11), as well as by the hand-modeled jars,some with incised or plastic decoration, plusa fragment from a wheel-modeled gray fruit-bowl that was ornamented by polishing boththe inside and the outside, with horizontal orembossed lines (Fig. 57/7-10).

There are also blades from two knivesand a drift, made of iron (Fig. 18/2-3; 57/2-4), plus a Roman bronze fibula, in one piece,of the lunule type (Fig. 18/1; 57/1) (Rustoiu1997, type 31a). Other instances of this type

150

mai găsit la Poiana (Vulpe, Vulpe 1927-1932, p. 327, fig. 106/23) şi la Covasna-Cetatea Zânelor (Săpături V. Sîrbu, V. Crişan, C. Popescu). Pe baza acestei fibule complexul poate fi datat la mijlocul/a doua jumătate a sec. I p. Chr.

C17 (S. 3, c. 27-28). Groapă, parţial cercetată, identificată la adâncimea de 0,35m, faţă de la actualul nivel de călcare, de formă circulară, cu pereţii uşor arcuiţi şi fundul plat (Fig. 17/4; 55/2). Pe baza fragmentelor de vase, complexul poate fi atribuit epocii dacice (Fig. 59/4 ).

C18 (S. 3, c. 25, 27). Groapă, parţial cercetată, identificată la adâncimea de 0,40m, de la actualul nivel de călcare, de formă circulară, cu pereţii uşor arcuiţi, cu o zonă de acces în partea estică, puţin adâncă, cu fundul acoperit cu lut brun-gălbui, dens. Au putut fi distinse mai multe momente de umplere, ultimele două (în ordine cronologică), conţinând multă dolomită calcaroasă în compoziţie, precum şi fragmente ceramice, resturi osteologice etc. În umplutură s-au găsit un vârf de lance, o seceră, împreună cu inelul de prindere de mâner, lama unui cuţit şi un piron, toate din fier, un fragment masiv dintr-o râşniţă, o fusaiolă, plus fragmente de vase dacice, dintre care menţionăm borcane cu butoni şi incizii în „X” ori cu decor plastic, ceaşcă-opaiţ, modelate cu mâna, apoi căni, castroane şi alte tipuri de recipiente, greu de identificat, modelate cu roata (Fig. 18/4-5; 58).

C19 (S. 3, c. 24, 26). Groapă cu un contur, probabil, circular, puţin adâncă şi fundul plat, descoperită la adâncimea de 0,40m, de la actualul nivel de călcare, adâncită în dolomita alterată (Fig. 17/5). Groapa are două momente principale de umplere, în cel superior, cu sediment brun-închis, cu aspect nisipos, fiind identificat un fragment de râşniţă. Fragmentele ceramice dacice includ atât recipiente modelate cu mâna, între care borcane cu brâuri alveolate şi butoni cu motive incizate în „X” ori

of fibulae in Dacian territory are also inPoiana (Vulpe, Vulpe 1927-1932, p. 327,fig. 106/23) and Covasna-Cetatea Zânelor(Săpături V. Sîrbu, V. Crişan, C. Popescu).Given these fibulae, the complex is frommid-/second half of 1st c. AD.

C17 (S. 3, c. 27-28). Pit, partiallyresearched, identified at the depth of 0.35mfrom the current walking level, circular inshape, with the walls slightly arched and thebottom flat (Fig. 17/4; 55/2). Based on thevessel fragments, the complex can beattributed to the Dacian period (Fig. 59/4).

C18 (S. 3, c. 25, 27). Pit, partiallyresearched, identified at the depth of 0.40mfrom the current walking level, circular inshape, with the wall slightly arched and anaccess area to the east, shallow, with thebottom covered with dense, brown-yellowish clay. Several filling stages couldbe distinguished and the final two (inchronological order) contain a great deal oflimestone dolomite in their composition, aswell as clay fragments, osteological remainsetc. One found in the filling a lance head, asickle and the ring for affixing it to thehandle, a knive’s blade and a large nail, allof them made of iron, a massive fragmentfrom a grinder, a spindle-whorl, plusfragments from Dacian vessels, includinghand-modeled jars with buttons and X-shaped incisions or plastic decoration, rush-light cup and wheel-modeled mugs, bowlsand other types of containers difficult toidentify (Fig. 18/4-5; 58).

C19 (S. 3, c. 24, 26). Pit with acontour that is, probably, round, not so deepand with a flat bottom, found at the depth of0.40 from the current walking level,deepened in the alterated dolomite (Fig.17/5). The pit has two main filling stages,the upper one consisting of dark-brownsediment with a sandy look, identified as agrinder fragment. The Dacian clayfragments include hand-modeled recipients,such as jars with alveolate girdles andbuttons with X-shaped incised motives or

151

alveole, cât şi boluri, căni ori pitoi, modelaţi cu roata, de culoare cenuşie ori cărămizie (Fig. 60/1-8).

C20 (S. 3, c. 23, 25). Groapă de mici dimensiuni, cercetată integral (Fig. 17/6), situată în imediata apropiere a complexului C18. În umplutura gropii au fost descoperite puţine fragmente ceramice dacice, dar şi preistorice, plus lama unui cuţit curb din fier şi o verigă din bronz (Fig. 60/9, 14).

C21 (S. 3, c. 19-22). Groapă, în formă de pişcot, identificată la adâncimea de 0,38m, de la actualul nivel de călcare, săpată în calcarul dolomitic, umplutura ei conţinând şi fragmente de vase dacice, între care unele de fructieră cenuşie, cu decor lustruit, şi vase mari de provizii, modelate cu roata (Fig. 59/7-8).

C26 (S. 3, c. 22). Groapă cu un contur, probabil, circular, şi fundul uşor alveolar, identificată la adâncimea de 0, 40m, de la actualul nivel de călcare, săpată în dolomita alterată (Fig. 17/7). În umplutură au fost descoperite, între alte materiale, un fragment de râşniţă, plus numeroase fragmente de vase dacice, între care borcane ori vase mari, modelate cu mâna, apoi de fructiere cenuşii, modelate cu roata (Fig. 59/5-6).

C29 (S.3, c.1). Groapă, cercetată parţial, cu un contur circular, identificată la adâncimea de 0,45m, de la actualul nivel de călcare, ce avea pereţii uşor arcuiţi, săpaţi în structura dolomito-calcaroasă (Fig. 17/3). Primul moment de umplere (brun-roşcat, dens) este suprapus de un alt nivel (brun-cenuşiu), cu multă piatră în compoziţie, oase de animale, fragmente de vase dacice. Dintre tipurile de vase ceramice dacice, variate ca tipuri, ardere, modelare şi decor, amintim borcanele, vasele mari de provizii ori fructierele, modelate cu mâna, apoi fructiere, pithoi şi castroane, modelate cu roata (Fig. 59/1-3).

VIII.5. Inventarul. Pentru epoca

dacică inventarul, deşi nu prea numeros, este

alveolitis, as well as wheel-modeled grayishor brick-red bowls, mugs or pitoi (Fig. 60/1-8).

C20 (S. 3, c. 23, 25). Small pit,researched in its entirety (Fig. 17/6), rightnext to complex C18. The pit’s fillingcontained a few Dacian clay fragments, butalso prehistoric ones, plus the blade of acurved iron knife and a bronze chain link(Fig. 60/9, 14).

C21 (S. 3, c. 19-22). Pit shaped like achampagne-biscuit, identified at the depth of0.38m from the current walking level, dug inthe dolomite rock. Its filling includedDacian vessel fragments, some of them froma gray fruit-bowl, with a polisheddecoration, and large storage vessels, wheel-modeled (Fig. 59/7-8).

C26 (S. 3, c. 22). Pit with a contourthat is, probably, round, and the bottomslightly alveolate, identified at the depth of0.40m from the current walking level, dug inthe adulterated dolomite (Fig. 17/7). Thefilling contained, among other materials, afragment from a grinder, plus manyfragments from Dacian vessels, includinghand-modeled large jars or other largevessels, and wheel-modeled gray fruit bowls(Fig. 59/5-6).

C29 (S. 3, c. 1). Pit, partiallyresearched, with a circular contour,identified at the depth of 0.45m from thecurrent walking level, the walls slightlyarched, dug in the limestone-dolomitestructure (Fig. 17/3). The first filling stage(brown-reddish, dense) is topped by anotherlevel (brown-grayish), with a great deal ofstones, animal bones and Dacian-vesselfragments in the composition. Of the typesof Dacian pottery, varied in terms of types,we would like to mention the hand-modeledjars, large storage vessels or fruit bowls andthe wheel-modeled fruit-bowls, pithoi andbowls (Fig. 59/1-3).

VIII.5. Inventory. The inventory

from the Dacian period is not very

152

destul variat. Uneltele şi ustensilele sunt

reprezentate de râşniţe şi cute din piatră, de împungătoare şi tuburi din os, de fusaiole din lut, de cuţite, un dorn, piroane şi o seceră din fier, plus un instrument din bronz (Fig. 18/2-6; 56/8, 10; 57/2-4, 11; 58/11-13).

La piese de armament putem include doar un vârf de lance din fier (Fig. 58/10).

Piesele de port sunt reprezentate de

două fibule şi o verigă din bronz, de o aplică decorativă din fier şi de o mărgică din sticlă (Fig. 18/1, 8-10; 57/1; 60/9-11, 13).

Ca de obicei, cele mai numeroase vestigii sunt reprezentate de vasele ceramice.

Se poate afirma că aici au fost descoperite numeroase forme ale olăriei dacice din sec. I a. Chr.-I p. Chr., între care enumerăm borcanele de diverse capacităţi, vasele de provizii, ceştile-opaiţ, fructierele, cănile; prin mai puţine exemplare sunt reprezentate bolurile şi străchinile. Este de remarcat un fragment de bol cu decor în relief, piesă rarisimă în jumătatea vestică a spaţiului intracarpatic (Fig. 18/11; 59/9). Pentru tipurile de vase geto-dacice caracteristice acestei perioade amintim doar aşezările de la Pecica (Crişan 1978), Brad (Ursachi 1995), Grădiştea (Sîrbu 1996), Sighişoara-Wietenberg (Andriţoiu, Rustoiu 1997) ori monografia despre dacii din estul Transilvaniei (Crişan 2000).

Dacă avem în vedere ansamblul

inventarului locuirea de aici se poate data de la sfârşitul sec. II/începutul sec. I a. Chr. până la războaiele daco-romane (101-106 p. Chr.).

Cea mai veche piesă, cu o cronologie mai restrânsă, este fragmentul de bol geto-dacic cu decor în relief (Fig. 18/11; 59/9), tip caracteristic intervalului 150-50 a. Chr. (Casan-Franga 1967, p. 7-35; Glodariu 1974); descoperirea acestui tip de vas aici este surprinzătoare, cunoscută fiind raritatea

numerous, but it is varied. The tools and utensils are represented

by grinders and stone whetstone, piercersand bone tubes, clay spindle-whorls, knives,a drift, large nails and an iron sickle, plus abronze instrument (Fig. 18/2-6; 56/8, 10;57/2-4, 11; 58/11-13).

In terms of weaponry items, the onlyitem we can mention is an iron lance head(Fig. 58/10).

The wearable items consist of twofibulae and a bronze chain link, a decorativeiron appliqué and a glass bead (Fig. 18/1, 8-10; 57/1; 60/9-11, 13).

As usual, the majority of vestigesconsist of pottery.

One can say that many types of the

Dacian pottery of the 1st c. BC - 1st c. ADwere found here, such as jars of variouscapacities, storage containers, rush-lightcups, fruit-bowls, mugs; there are fewerbowls and plates. One item worthhighlighting is a fragment from a bowls withembossed decoration, which is extremelyrare for the western half of the intra-Carpathian space (Fig. 18/11; 59/9). Insofaras the types of Geto-Dacian vessels fromthis period are concerned, we need onlyrecall the settlements from Pecica (Crişan1978), Brad (Ursachi 1995), Grădiştea(Sîrbu 1996), Sighişoara-Wietenberg(Andriţoiu, Rustoiu 1997) or the monographon the Dacians from eastern Transylvania(Crişan 2000).

Taking into account the entirety of theinventory here, we can say the inhabitationlasted from the end of 2nd c. / beginning of1st c. BC until the Dacian-Roman wars (101-106 AD).

The oldest item, with a narrowerchronology, is the fragment from a Geto-Dacian bowl with embossed decoration (Fig.18/11; 59/9), characteristic of the 150-50BC interval (Franga-Cassan 1967, p. 7-35;Glodariu 1974); the discovery of this type ofvessel here is surprising, given how rare

153

lor în Transilvania (Andriţoiu, Rustoiu 1997, p. 89, fig. 101-102; Popescu 2000, p. 235-264).

Piesele cele mai târzii sunt fibulele din bronz, caracteristice mijlocului/celei de a doua jumătăţi a sec. I p. Chr. (Fig. 18/1, 9; 57/1; 60/11).

VIII.6. Consideraţii finale Deşi o bună parte din sit, din stratul

arheologic şi din complexe au fost distruse se poate afirma că pe Dealul Sânpetru a existat o aşezare dacică importantă. Începutul locuirii poate fi estimat, pe baza vestigiilor descoperite până acum, la sfârşitul sec. II-prima jumătate a sec. I a. Chr.

Sfârşitul locuirii dacice s-a datorat, foarte probabil, războaielor daco-romane de la începutul sec. II p. Chr. (101-106). Faptul este dovedit atât de cronologia inventarului dacic, cât şi de descoperirea unei construcţii romane, în Secţiunea S2, evidenţiată prin cărămizi, vase ceramice şi piese din bronz şi sticlă; poate fi vorba de un post roman de supraveghere, dacă avem în vedere poziţia strategică a Dealului Sânpetru.

Complexele de locuire sunt ilustrate de resturile de pereţi arşi de locuinţe, iar activităţile gospodăreşti de numeroasele gropi.

Rămâne de văzut, prin cercetările viitoare, dacă structura de piatră identificată în S2 reprezintă un zid ori un complex de altă natură.

Inventarul descoperit indică o serie de activităţi pe care le-au desfăşurat membrii comunităţii dacice de aici.

Economia animalieră a comunităţii se axa, aşa cum a arătat analiza resturilor faunistice (vezi Cap. VI.b.), pe creşterea porcinelor şi a ovicaprinelor pentru carne, pe cea a vitelor şi a caprelor pentru produsele lactate. Vânătoarea se practica ocazional, ea fiind o componentă cu importanţă alimentară redusă.

Prosperitatea comunităţii s-a bazat,

they are in Transylvania (Andriţoiu, Rustoiu1997, p. 89, fig. 101-102; Popescu 2000, p.235-264).

The youngest items are the bronzefibulae, characteristic of the mid-/secondhalf of 1st c. AD (Fig. 18/1, 9; 57/1; 60/11).

VIII.6. Final observations Although a considerable portion of the

site, archaeological layer and complexeswere destroyed, one can say Sânpetru Hillwas the site of an important Daciansettlement. Based on the vestiges found sofar, the beginning of the in inhabitation canbe placed at the end of 2nd c. – first half of1st c. BC.

The end of the Dacian inhabitationwas brought about, most likely, by theDacian-Roman wars from the beginning of1st c. AD (101-106). This is proven by boththe chronology of the Dacian inventory andthe discovery of a Roman construction inSection S2, as evidenced by bricks, potteryand bronze and glass items; this could be aRoman observation post, given the strategicposition of Sânpetru Hill.

The inhabitation complexes are shownby the remains of burnt dwelling walls,while the household activities have leftmany pits behind.

It remains to be established, by futureresearch, whether the stone structureidentified in S2 is a wall or a complex ofanother nature.

The inventory that was found pointsto a number of activities that the members ofthis Dacian community have performed.

The animal-based economy of thecommunity relied, as shown by the analysisof the fauna remains (see Chap. VI.b.), onraising pigs and sheep or goats for meat andraising cattle and goats for milk. Huntingwas an occasional exploit, as it played aminor alimentary role.

The prosperity of the community

154

probabil, şi pe supravegherea exploatării importantelor minereuri de fier existente în zonă.

Este de precizat şi faptul că atunci când vorbim de comunitatea dacică de aici nu trebuie să avem în vedere doar locuirea de pe Dealul Sânpetru, ci şi pe cele din jurul promontoriului (Fig. 61-62). Descoperirile fortuite de la baza platoului au evidenţiat, pe lângă vestigii din alte epoci, numeroase materiale dacice ceea ce demonstrează existenţa unor complexe de locuire pe terasa stângă a râului Cerna (Luca 2006, p. 86-90; Sîrbu, Mariş 2008).

relied, probably, on overseeing theexploitation of the important iron-oredeposits in the area.

We need to mention that, whenspeaking of this Dacian community, wemust consider not just the inhabitation ofSânpetru Hill, but also the one around thepromontory (Fig. 61-62). The chancediscoveries at the bottom of the plateau haveunearthed, besides vestiges from otherperiods, a great deal of Dacian materials,proof of the existence of inhabitationcomplexes on the left bank of the river(Luca 2006, p. 86-90; Sîrbu, Mariş 2008).

Valeriu Sîrbu, Sabin Adrian Luca, Cristian Roman Delia Maria Roman, Sorin Tincu

155

156

IX. Vestigiile din Grădina Castelului şi Dealul Sânpetru în contextul descoperirilor dacice din zona

Hunedoarei Pentru a înţelege mai bine rolul şi

rostul vestigiilor dacice descoperite pe Dealul Sânpetru şi în Grădina Castelului e necesar să avem în vedere toate descoperirile similare din zonă; în plus, pentru o analiză mai profundă a evoluţiei istorice a comunităţilor din zonă vom prezenta, succint, atât mediul geografic şi climateric, cât şi resursele solului şi subsolului, pe baza unei bibliografii minime de specialitate (Chirică, Răceanu 1976; Hunedoara. Monografie 1980; Mutihac, Ionesi 1974; Ghinea 2005).

Ne vom referi doar la vestigiile dacice din municipiul Hunedoara şi la zona din jurul acestuia, plus un teritoriu ce are ca limite locurile care dispun de importante minereuri de fier, adică Cinciş şi Găvojdie, spre sud, Cerbăl şi Arănieş, spre vest, Călan, spre est; acesta este şi teritoriul din care avem mai multe descoperiri de epocă dacică, e drept multe fortuite (Fig. 19). Datorită văii Cernei, care se lărgeşte, treptat, spre nord, comunităţile din această zonă aveau acces la valea Mureşului, una din cele mai importante artere de comunicaţie din antichitate.

Depresiunea Hunedoarei, situată la est de masivul Poiana Ruscă, este înconjurată de un relief predominant montan, nivelat în trepte, cu altitudini cuprinse între 400-1000m, fiind brăzdat de văi adânci şi înguste care formează, uneori, defilee şi chei; culmile prelungi, cu pante line şi însorite, sunt zone prielnice pentru comunităţile umane.

Acest teritoriu este străbătut de râul

IX. The vestiges from The Castle’s Garden and Sânpetru Hill in the context of the Dacian discoveries

from the Hunedoara region

In order to better understand the role

and meaning of the Dacian vestiges foundon Sânpetru Hill and in The Castle’sGarden, we need to take into account all ofthe discoveries from the area; moreover, fora deeper analysis of the historical evolutionof the communities in the area, we willintroduce, in short, the geographical andclimate context as well as the resources ofthe soil and the underground, based on aminimum specialized bibliography (Chirică,Răceanu 1976; Hunedoara. Monografie1980; Mutihac, Ionesi 1974; Ghinea 2005). We will only speak of the Dacianvestiges in the Hunedoara city area and thearea around it, plus a territory that isbordered by places with important suppliesof iron ore, namely Cinciş and Găvojdie tothe south, Cerbăl and Arănieş to the westand Călan to the east; this is the also theterritory with the most Dacian discoveries –true, most of them by chance (Fig. 19).Because of the valley of Cerna, whichgradually widens to the north, thecommunities in this area had access to theMureş valley, one of the most importantancient communication routes.

The Hunedoara valley, east of thePoiana Ruscă massive, is surrounded by apredominantly mountainous environment,leveled in rungs, with altitudes ranging from400 to 1000 meters, lined with deep andnarrow valleys, sometime forming gorgesand ravines; the long ridges, with easy andsunny sides, are favorable environments forhuman communities.

This territory is crossed by the Cerna

157

Cerna, cu un bazin de colectare de circa 740km2, dintre afluenţii acesteia noi amintind acum doar pe Bătrâna, Zlaşti şi Bunila.

Clima este temperat continentală, moderată, cu o medie anuală de 9-100C, în zona depresionară, şi de 2-80C, în cea montană. Solurile depind de altitudine, în regiunile montane dominând cele brune, iar în zonele depresionare cele podzolice.

O mare parte din această regiune este

acoperită de păduri, cele mai răspândite specii de foioase fiind fagul, carpenul, stejarul şi gorunul. Datorită bogăţiei pădurilor şi păşunilor aici a existat o faună variată, dintre mamifere menţionând ursul brun, mistreţul, râsul, lupul, vulpea, cerbul, iepurele etc.

Indiscutabil, principala bogăţie a zonei o reprezintă minereurile de fier (limonit, siderit, ankerit, hematit) de la Teliuc, Ghelari, Alun, Vadu Dobrii, Arănieş, Bătrâna etc., acestea constituind una din sursele esenţiale ale prosperităţii comunităţilor dacice de aici.

O dovadă privitoare la exploatarea şi prelucrarea în zonă a minereurilor din fier este descoperirea în Grădina Castelului/Terasă a unei gropi în care s-a aflat un borcan dacic, modelat cu mâna, decorat cu brâu alveolat, pe gura căruia s-a depus o bucată de minereu de fier, parţial prelucrată (Ioan 2000, p. 46), în interiorul recipientului fiind şi o fibulă de argint puternic profilată, pe baza căreia complexul poate fi datat în a doua jumătate a sec. I p. Chr. (materiale inedite ce vor fi publicate, în 2008, de V. Sîrbu şi T. Mariş).

Nu ştim dacă în epoca dacică au fost exploatate şi minereurile de plumb şi zinc de la Muncelu Mic ori cele de mangan de la Bătrâna. În evul mediu există numeroase informaţii privitoare la exploatarea aurului aluvionar, expresiv fiind, în acest sens, chiar numele pârâului Zlaşti. La acestea se pot adăuga calcarele şi marmora; sunt de

river, with a gathering basin spanning some740 km2; of its tributaries, we would like toname, for now, just Bătrâna, Zlaşti andBunila.

The climate is temperate-continental,moderate, with a yearly average of 9-100C,in the lower regions, and 2-80C in themountainous area. The soil depends on thealtitude, as the brown ones dominate themountainous area and the podzol-like onesthe valleys.

A large part of this region is coveredby woods, the most widespread type of leafytrees being the spruce, hornbeam, oak andcommon oak. Because of the rich forests andpastures, the fauna here was varied, withmammals such as the brown bear, the boar,the lynx, the wolf, the fox, the deer, the hareetc.

Undoubtedly, the main resource ofthe area is made up of the iron ores(limonite, siderite, ankerite, hematite) fromTeliuc, Ghelari, Alun, Vadu Dobrii, Arănieş,Bătrâna and others, as these are one of themain sources of the prosperity of the Dacianlocal communities.

One piece of evidence on theexploitation and processing of iron ore in theregion is the discovery in The Castle’sGarden/The Terrace of a pit whichcontained a Dacian jar, hand modeled anddecorated with a alveolate girdle, on whosemouth there is a deposit of partially-processed iron ore (Ioan 2000, p.46); inside,there was a strongly-profiled silver fibula,meaning the complex can be dated back tothe second half of 1st century AD (theseitems will be published, in 2008, by V. Sîrbuand T. Mariş).

We do not know if the lead and zincore deposits in Muncelu Mic, or those ofmangane from Bătrâna, were also mined inthe Dacian period. There are many sourcesfrom the Middle Ages on the exploitation ofriverbed gold, a sign of this being the nameof the watercourse Zlaşti. There is alsolimestone and marble, deposits of talcum

158

evidenţiat şi depozitele de talc şi steatit, de la marginea vestică a Hunedoarei, ori cele fosilifere de la Buituri, în nord-vestul oraşului, materiale descoperite în cercetările arheologice din Grădina Castelului.

De la Hunedoara în aval, până la vărsarea în Mureş, Cerna a creat o vale fertilă, propice agriculturii.

Din prezentarea condiţiilor geografice şi microclimatice, a vegetaţiei şi a faunei, a resurselor solului şi subsolului, rezultă că zona Hunedoarei era prielnică vieţii, iar bogatele zone cu minereuri de fier puteau asigura prosperitatea comunităţilor, mai ales într-o vreme când metalurgia fierului a luat un avânt deosebit la geto-daci (Daicoviciu, Ferenczi, Glodariu 1989; Glodariu, Iaroslavschi 1979; Iaroslavschi 1997).

Apropierea de valea Mureşului, destul de intens locuită în acea vreme (Gheorghiu 2005), permitea un schimb facil de produse cu Europa Centrală şi Balcanii de vest.

Întrucât spre est se învecina cu zona Munţilor Orăştiei, ce conţinea cea mai mare concentrare de monumente dacice şi unde se afla centrul puterii dacice (Glodariu et al. 1996), este de presupus că regalitatea impunea un control strict asupra resurselor de minereuri de fier din această regiune.

De asemenea, prin depresiunea Haţegului se putea comunica atât spre sud, pe valea Jiului, cât şi spre vest, pe valea Bistrei.

Din păcate, până de curând n-a existat o strategie de cercetare a acestei regiuni şi, ca atare, informaţiile erau reduse. Se poate chiar afirma că, până în urmă cu două decenii, informaţiile privitoare la civilizaţia dacică proveneau aproape numai din descoperiri fortuite.

Primele cercetări intense privitoare la civilizaţia dacică s-au efectuat abia după 1970, de către Tiberiu Mariş, la care au mai participat Ioan Andriţoiu şi Florin Draşovean, dar rezultatele lor sunt încă

and steatite at the western edge ofHunedoara or the fossil deposits in Buituri,north-west of the city, all of them materialsfound by the archaeological researchperformed in The Castle’s Garden.

Downstream from Hunedoara, untilmerging with the Mureş, Cerna has created afertile valley, favorable to agriculture.

From the presentation of thegeography, climate, vegetation, fauna,resources of the soil and underground, onegets that the Hunedoara region is a placewhere life thrives, while the areas rich iniron ore could ensure the prosperity of thecommunities, especially in a time whenblacksmithing was on the rise with the Geto-Dacians (Daicoviciu, Ferenczi, Glodariu1989; Glodariu, Iaroslavschi 1979;Iaroslavschi 1997).

The closeness to the Mureş valley,which was seeing dense habitation at thetime (Gheorghiu 2005), meant that it couldtrade products easily with Central Europeand the Western Balkans.

Since the neighbors to the east werethe Orăştie Mountains, which have thehighest concentration of Dacian monumentsand the center of the Dacian power(Glodariu et al. 1996), we can assume theroyalty exerted a tight control over the iron-ore resources of the region.

Also, the Haţeg valley allowed forcommunication with the south, via the Jiuluivalley, and with the west, on the Bistra’svalley.

Unfortunately, up until recently,there has not been a strategy for researchingthis area and, as a result, there was littledata. One can even say that, until twodecades ago, the data on the Daciancivilization was primarily from chancediscoveries.

The first intense research on theDacian civilization only happened after1970, by Tiberiu Mariş, with theparticipation of Ioan Andriţoiu and FlorinDraşovean, but their results are still

159

inedite (aşa cum am mai afirmat, ele vor fi publicate, în 2008, de Valeriu Sîrbu şi Tiberiu Mariş).

Astfel, pe baza unor cercetări de suprafaţă ori a descoperirilor fortuite, la Hunedoara-Buituri, Cinciş-Cerna-Casa Albă, Arănieş Găvojdie (cetate dacică?) şi Zlati s-a presupus existenţa unor aşezări dacice (Luca 2005, p. 22, 47, 59, 172).

Cea mai importantă descoperire, din păcate fortuită, cunoscută încă din 1874, o reprezintă tezaurul de la Cerbăl (Fig. 64), cu 491 de monede republicane din argint, emise între 196-150 şi 44-43 a. Chr., şi o serie de piese de port din argint, depuse într-un vas de bronz şi, apoi, în altul de lut: circa jumătate dintr-o brăţară multispiralică cu terminaţiile în forma capului de şarpe, un fragment dintr-un lanţ, două fibule cu scut rombic, şapte verigi spiralice, trei brăţări (una din sârme împletite, alta din dintr-o bandă decorată cu bobiţe, iar ultima dintr-o bandă cu incizii punctate), trei inele din bandă subţire, şase pandantive-cui spiralate (Finály 1874, p. 44-46; Pârvan 1926, p. 537, 542-543, fig. 379-380; Róska 1942, p. 57, fig. 39; Fettich 1953, p. 155-156, pl. 24; Popescu 1937-1940, p. 198; Horedt 1973, p. 132, tab.1, p. 146, tab. 2). Pe baza cronologiei monedelor şi a unor tipuri de piese se poate aprecia că tezaurul a fost îngropat spre sfârşitul sec. I a. Chr.

Tot la Cerbăl s-au mai descoperit, tot fortuit, toartele unei oenochoe italo-campaniene, cu figuri în relief şi aplicaţii în argint (Rusu 1974-1975, p. 351).

Probabil că un alt tezaur de piese din argint a fost descoperit, pe la începutul sec. XIX-lea, la Nădăştia (Róska 1942, p. 199, nr. 92).

Tot în epoca preromană se încadrează câteva tezaure monetare descoperite pe raza municipiului Hunedoara ori în apropierea acestuia.

Primul din ele, găsit în 1904, se compune din 1117 monede, din care 1093 sunt denari romani republicani, 19 drahme

unpublished (as mentioned before, they willbe published, in 2008, by Valeriu Sîrbu andTiberiu Mariş).

Other than that, based on surfaceresearch or chance discoveries, one assumedthe existence of Dacian settlements inHunedoara-Buituri, Cinciş-Cerna-CasaAlbă, Arănieş Găvojdie (Dacian fortress?)and Zlati (Luca 2005, p. 22, 47, 59, 172).

The most important discovery –unfortunately, a chance one – is from asearly as 1874 and consists of the treasurefrom Cerbăl (Fig. 64), with 491 republicansilver coins, issued between 196-150 and44-43 BC, and of several wearable silveritems placed in a bronze vessel and then in aclay one: about half of a multi-spiralbracelet with the ends shaped like a snake’shead, a chain fragment, two rhombic-shieldfibulae, seven spiral-like chain links, threebracelets (one made of intertwined wire,another from a strip decorated with littleseeds and the last from a strip with dottedincisions), three thin-strip rings, six spiral-like nail-pendants (Finály 1874, p. 44-46;Pârvan 1926, p. 537, 542-543, fig. 379-380;Róska 1942, p. 57, fig. 39; Fettich 1953, p.155-156, pl. 24; Popescu 1937-1940, p. 198;Horedt 1973, p. 132, tab.1, p. 146, tab. 2).Based on the coin chronology and the typesof some items , we estimate the treasure wasburied towards the end of 1st century BC.

Also in Cerbăl and by chance, onefound the handles of an Italo-Campanianoenoche, with embossed figures and silverappliqué (Rusu 1974-1975, p. 351).

It is possible another treasuresconsisting of silver items was found aroundthe beginning of the 19th century, inNădăştia (Róska 1942, p. 199, nr. 92).

Also from the pre-Roman period area few coin treasures found in themunicipality of Hunedoara or close to it.

The first of them, found in 1904,

consists of 1117 coins, 1093 of which arerepublican Roman dinars, 19 are drachmas

160

din Dyrrhachium şi 5 drahme din Apollonia (Winkler 1960, p. 443-444).

Al doilea tezaur, găsit prin 1911, conţine 41 de denari republicani şi o tetradrahmă din Macedonia Prima; nu este cert dacă un denar de la Vespasian aparţine acestui tezaur (Winkler 1958, p. 403-404). Al treilea tezaur, găsit în împrejurimile oraşului, a conţinut 42 de denari republicani romani şi 35 de drahme din Apollonia (EAIVR 1996, p. 243).

Descoperirile numeroase de monede dacice din regiunea Hunedoara, de data aceasta înţeleasă în senul geografic al noţiunii, au condus la evidenţierea unui tip specific, denumit Răduleşti - Hunedoara (Floca 1945-1947, p. 71-104; Preda 1973, p. 300-307). Aria de răspândire a acestui tip monetar, cu cea mai mare concentrare în judeţul Hunedoara, a dus la ipoteza că ele au fost emise în această zonă, probabil în acelaşi atelier (Preda 1973, p. 307).

Tot din zona municipiului Hunedoara mai provin o toartă de vas din bronz greco-italică, decorată cu motive animaliere, şi o brăţară dacică din argint (Rusu 1974-1975, p. 351).

Descoperiri izolate de materiale dacice se mai cunosc de la Cinciş-Cerna-Motel, Izvoarele, Zlaşti, ca şi din unele peşteri, ca cea de la Ciulpăz-Peştera Bulgărelu, Dumbrava-Peştera cu apă, Runcu Mare-Peştera Mare (Luca 2005, p. 47, 49, 65, 66, 91, 172).

De asemenea, s-a presupus că la Ghelari-Mina Ghelari şi Teliucu Inferior-Mina Ploţca sunt indicii pentru a presupune exploatarea minereurilor de fier în epoca preromană (Téglás 1908, p. 67; Floca 1963, p. 166-167).

După 1996, sub conducerea lui Sabin Adrian Luca, săpăturile au devenit intense, aceasta şi datorită tinerilor arheologi Cristian Constantin Roman şi Dragoş Diaconescu, de la Muzeul „Castelul Corvinilor”, plus Silviu Purece, de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu; din

from Dyrrhachium and 5 are drachmas fromApollonia (Winkler 1960, p. 443-444).

The second treasure, found around1911, contains 41 republican dinars and onetetra-drachma from Macedonia Prima; it isunclear if a dinar from Vespasian is fromthis treasure (Winkler 1958, p. 403-404).

The second treasure, found in theoutskirts of the city, had 42 republicanRoman dinars and 35 drachmas fromApollonia (EAIVR 1996, p. 243).

The numerous discoveries of Daciancoins in the region of Hunedoara, in thegeographical sense, has led to the emergenceof a specific type, called Răduleşti -Hunedoara (Floca 1945-1947, p. 71-104;Preda 1973, p. 300-307). The diffusion areaof this type of coin, with the highestconcentration in the county of Hunedoara,has generated the hypothesis that the coinswere issued in this area, probably in thesame workshop (Preda 1973, p. 307).

Also from the city of Hunedoara arethe handle of a bronze vessel from theGreek-Italic period, decorated with animalmotives, and a silver Dacian bracelet (Rusu1974-1975, p. 351).

Isolated discoveries of Dacianmaterials also took place in Cinciş-Cerna-Motel, Izvoarele and Zlaşti and in some ofcaves, such as the one from Ciulpăz-PeşteraBulgărelu, Dumbrava-Peştera cu apă andRuncu Mare-Peştera Mare (Luca 2005, p.47, 49, 65, 66, 91, 172).

Also, one assumed that there isevidence pointing towards the exploitationof the iron ore in the pre-Roman period inGhelari-Mina Ghelari and Teliucu Inferior-Mina Ploţca (Téglás 1908, p. 67; Floca1963, p. 166-167).

After 1996, under Sabin AdrianLuca, the excavations became intense, partlydue to young archaeologists CristianConstantin Roman and Dragoş Diaconescufrom the Museum “Castelul Corvinilor”,plus Silviu Purece from the University“Lucian Blaga” in Sibiu; starting with 2003,

161

2003, acestora li s-a adăugat Valeriu Sîrbu. Astfel, prin eforturi deosebite, au fost

acumulate informaţii suficiente pentru prezentarea unei prime sinteze asupra a două situri importante: Grădina Castelului şi Dealul Sânpetru. Întrucât aceste două situri au fost prezentate exhaustiv în capitolele dedicate special lor, acum vom reaminti doar câteva date esenţiale.

Grădina Castelului/Platou. Vestigiile de aici prezintă câteva caracteristici insolite (Fig. 6-14; 20-44).

Mai întâi, trebuie precizat aici că nu s-au găsit vestigii de la nici un tip de complexe de locuire şi nici de la activităţi gospodăreşti ori meşteşugăreşti.

Analiza descoperirilor sugerează ipoteza că se pot distinge schimbări importante în evoluţia depunerilor umane de aici, iar pentru evidenţierea acestora vom prezenta, în acest sens, doar câteva trăsături esenţiale ale acestora.

Nu a existat o normă unitară nici în privinţa orientării defuncţilor şi nici a poziţiei acestora; chiar dacă majoritatea defuncţilor au fost depuşi în decubit dorsal (17 indivizi), numărul semnificativ de indivizi depuşi chirciţi, pe stânga ori pe dreapta (8 cazuri), ca şi poziţia diversă a mâinilor ori a picioarelor, nu indică o anume normă rituală stabilă.

În depuneri s-a găsit un număr variat de indivizi, de la unu la şase, reprezentaţi prin schelete întregi ori doar prin oase izolate.

Şi în privinţa vârstei defuncţilor situaţia este insolită. Astfel, 35 de defuncţi, dintr-un total de 52, au mai puţin de 6 ani (din care 20 au mai puţin de un an!), doar unul are între 7-14 ani şi numai 13 indivizi, din care nouă înhumaţi şi patru incineraţi, au peste 14 ani. Toate cele patru morminte de incineraţie aparţin unor maturi, deci este evident că acest rit era destinat doar acestei vârste.

Cronologic, pot fi sesizate clar două etape. Prima etapă, datată între sfârşitul sec.

they were joined by Valeriu Sîrbu. Thus, because of intense effort,

enough data was accumulated to come upwith a first synthesis on two important sites:The Castle’s Garden and Sânpetru Hill.Since these two sites have been presentedcomprehensively in the chapters dedicatedto them, we will only recall some of theessential aspects here.

The Castle’s Garden/Plateau. Thevestiges here are displaying a number ofunusual traits (Fig. 6-14; 20-44).

First of all, we need to make clearthat no vestiges of any kind of inhabitationcomplex, household or workshop activitieshave been found here.

The analysis of the discoveriessuggests that important changes can bediscerned in the evolution of the humandeposits here and, in order to highlight them,we will introduce just their essentialfeatures.

There is no unifying norm in termsof orientation of the dead or their position;even if most of the dead were deposited ontheir backs (17 individuals), the significantnumber of individuals that are crouched,either on the left or the right (8 cases), aswell as the various positions for the handsand feet indicate the lack of a stable ritualnorm.

Varying numbers of individuals werefound in the deposits, ranging from one tosix, present in the form of whole skeletonsor just isolated bones.

The situation is unusual when itcomes to the age of the dead too. Namely,35 of the dead, out of a total of 52, are under6 years of age (and 20 have less than ayear!), only one is between 7 and 14 andonly 13 individuals, 9 of which are inhumedand the rest cremated, are over 14. All of thefour cremation tombs belong to adults,which means this rite was reserved for thisage group.

Chronologically speaking, one canclearly distinguish two periods. The first

d

162

II-mijlocul sec. I a. Chr., include cele patru morminte de maturi incineraţi, plus o adolescentă înhumată (Defuncta 17). În cea de a doua etapă, clar evidenţiată, pot fi incluse opt morminte de copii mici cu fibule, datate la mijlocul-a doua jumătate a sec. I p. Chr. Restul depunerilor umane includ piese care pot fi datate într-un interval mai larg, anume din a doua jumătate a sec. I a. Chr. până la cucerirea romană.

Pe latura sudică şi sud-estică a depunerilor umane se aflau depuneri de piese, iar pe cea nord-estică aglomerări de oase de animale, câteodată cu fragmente de vase dacice.

Dacă avem în vedere ansamblul depunerilor umane de aici putem presupune că iniţial au avut loc înmormântări normale, majoritatea de incineraţie şi de maturi (circa 125-50 a. Chr.), dar că pe parcurs au avut loc schimbări esenţiale în credinţele şi practicile funerare ale comunităţii care au condus spre final (în sec. I p. Chr.) la înhumarea, aproape în exclusivitate, numai de copii mici. Nu este clar dacă a existat un interval de timp când nu s-au mai efectuat depuneri ori schimbările rituale s-au făcut lent, pe parcurs.

Nu putem şti cum s-a procedat cu marea majoritate a defuncţilor maturi ai comunităţii în primul secol al erei creştine.

Aşa cum se cunoaşte deja, lipsa mormintelor obişnuite este un fenomen caracteristic întregului teritoriu locuit de geto-daci (Sîrbu 1986, p. 108-113; 1993, p. 21-40; Babeş 1988, p.3-32 ), fenomen ce va fi discutat în detaliu într-un alt capitol.

Prezenţa unor depuneri (Depunerea 2 şi Groapa 1) cu piese din a doua jumătate a sec. III-începutul sec. II a. Chr. indică prezenţa unor comunităţi dacice în zonă chiar din acea perioadă.

Grădina Catelului/Terasă. Tot în Grădina Castelului, dar în sectorul denumit Terasă (Fig. 3/4), situat mai jos decât Platoul şi aproape de confluenţa Cernei cu pârâul Zlaşti, cercetările arheologice au dus

one, from the end of 2nd c. – beginning of 1st

c. BC, includes the four tombs of crematedadults, plus one inhumed teenage girl (Dead17). The second period, which stands outclearly, includes eight tombs of smallchildren with fibulae, from mid- and secondhalf of 1st c. AD. The rest of the humanremains include items that are dated to alarger time interval, namely from secondhalf of 1st c. BC until the Roman conquest.

On the southern and south-easternside of the human deposits, one finds itemdeposits, while the north-eastern side yieldsagglomerations of animal bones and,sometimes, fragments from Dacian vessels.

Based on the whole of the humandeposits from this site, we can assume that,at first (125-50 BC), normal burials tookplace, most of them consisting of crematedadults, but that essential changes in thefunerary beliefs and practices of thecommunity took place along the way, whichfinally led (in the 1st c. AD) to theinhumation, almost exclusively, of smallchildren. It is unclear whether there was atime interval when no deposits were made orthe changes in the ritual took placesgradually.

We cannot know what happened tomost of the adult dead of the community inthe first century of the Christian era.

As one already knows, the lack ofregular tombs is something presentthroughout the entire territory inhabited bythe Geto-Dacians (Sîrbu 1986, p. 108-113;1993, p. 21-40; Babeş 1988, p.3-32 ) andwill be discussed in a another chapter.

The presence of deposits (Deposit 2and Pit 1) with items from the second half ofthe 3rd c.-beginning of 2nd c. BC points tothe existence of Dacian communities in thearea from even that period.

The Castle’s Garden/Terrace. Alsoin The Castle’s Garden, but in the sectionnamed The Terrace (Fig. 3/4), placed belowThe Plateau and closer to where Cernameets the Zlaşti stream, the archaeological

163

la identificarea unor numeroase gropi cu materiale dacice (Luca 1999, p. 48-51; 66-67, pl. VII/1,7; VIII-IX). Deocamdată, aici nu s-au identificat complexe certe de locuire (locuinţe de suprafaţă, bordeie), ci doar gropi cu materiale dacice, unele cu probabile caracteristici rituale (Luca 1999, p. 48). Întrucât săpăturile anterioare anului 1996 vor fi publicate cu alt prilej (Sîrbu, Mariş 2008) acum ne vom limita la a afirma că inventarul arheologic, aproape în exclusivitate descoperit în gropi, se datează în sec. II a. Chr. - I p. Chr. (Fig. 46).

Dealul Sânpetru. Săpăturile arheologice sistematice ori preventive, ca şi descoperirile fortuite, atestă faptul că pe Dealul Sânpetru a existat o aşezare dacică importantă, probabil fortificată, al cărei început a avut loc spre finele sec. II ori în prima jumătate a sec. I a. Chr. (Fig. 15-18; 52-61). Încetarea locuirii dacice s-a datorat, foarte probabil, războaielor daco-romane de la începutul sec. II p. Chr. (101-106); descoperirea unei construcţii romane, evidenţiată prin cărămizi, vase ceramice, piese din bronz şi sticlă, ca şi datarea inventarului dacic, sunt dovezi concludente în acest sens.

Este de precizat şi faptul că atunci când vorbim de comunitatea dacică de aici nu trebuie să avem în vedere doar locuirea de pe Dealul Sânpetru, ci şi pe cele din jurul promontoriului. Descoperirile fortuite de la baza platoului au evidenţiat, pe lângă vestigii din alte epoci, numeroase materiale dacice, ceea ce demonstrează existenţa unor complexe de locuire pe terasa stângă a râului Cerna (Luca 1999, p. 66-67; Sîrbu, Mariş 2008).

Pe baza descoperirilor de pe platou şi din jurul lui am putea presupune că aici a existat un centru dacic important, format dintr-o acropolă pe Dealul Sânpetru, probabil fortificată, şi o aşezare nefortificată pe terasa Cernei.

Prin poziţia sa dominantă, aflată aproape de confluenţa râului Cerna cu pârâul

research has found many pits with Dacianmaterials (Luca 1999, p. 48-51; 66-67, pl.VII/1,7; VIII-IX). For the time being, nocertain inhabitation complexes have beenidentified here (surface dwellings or huts),but only pits with Dacian materials, somewith probable ritual characteristics (Luca1999, p. 48). Since the previous excavations,from 1996, will be published separately(Sîrbu, Mariş 2008), we will only say thatthe archaeological inventory, found almostentirely in pits, is from the 2nd c. BC – 1st c.BC (Fig. 46).

Sânpetru Hill. The systematic orpreventive archaeological excavationsperformed here, as well as the chancediscoveries, stand proof of the existence ofan important Dacian settlement, probablyfortified, here, starting towards the end of2nd c. or in the first half of 1st c. BC (Fig. 15-18; 52-61). The Dacian inhabitationprobably stopped because of the Dacian-Roman wars from the beginning of 2nd c.AD (101-106); the discovery of a Romanconstruction, evidenced by bricks, clayvessels, bronze and glass items, as well asthe dating of the Dacian inventory, are clearevidence of that.

We need to add that, when speakingof the local Dacian community, we must notlimit ourselves to the inhabitation ofSânpetru Hill, but also mention the onearound the promontory. The chancediscoveries at the bottom of the plateau haveyielded, besides vestiges from other eras,many Dacian materials, proof of inhabitationcomplexes on the left bank of the Cernariver (Luca 1999, p. 66-67; Sîrbu, Mariş2008).

Based on the discoveries on theplateau and around it, we could assume thatthis was the site of an important Daciancenter, consisting of an acropolis onSânpetru Hill, probably fortified, and anunfortified settlement on Cerna’s terrace.

Given its dominating position, at theconfluence of the Cerna river and the Zlaşti

164

Zlaşti, comunitatea de pe Dealul Sânpetru controla accesul spre minereurile de fier de pe ambele văi, iar prosperitatea comunităţii s-a bazat, probabil, şi pe această bogăţie a subsolului (Fig. 19).

***

Descoperirile arheologice documentează prezenţa unei/mai multor importante comunităţi dacice pe teritoriul actual al municipiului Hunedoara, evidenţiată prin aşezarea de pe Dealul Sânpetru şi din jurul lui, prin necropola şi locul de cult din Grădina Castelului/Platou şi prin aglomerarea de gropi din Grădina Castelului/Terasă, plus numeroasele tezaure monetare ori piese din argint găsite fortuit. Marea majoritate a inventarului descoperit în ele se datează de la sfârşitul sec. II a. Chr. până la cucerirea romană; totuşi, prezenţa unor vase ceramice dacice ori a unor fibule de la sfârşitul sec. III-începutul sec. II a. Chr. indică prezenţa dacilor în zonă încă din acea perioadă.

Descoperirea a trei tezaure de monede romane şi greceşti doar pe raza municipiului Hunedoara, probabil îngropate în sec. I a. Chr., indică prosperitatea comunităţilor dacice de aici.

De asemenea, tezaurul de monede şi piese de port de la Cerbăl, unul din cele mai bogate din lumea geto-dacilor, este o dovadă elocventă despre bogăţia dacilor din zonă.

Concentrarea în regiunea Hunedoara a numeroase tezaure de monede elenistice, romane şi dacice, ca şi a unor tezaure de piese de port din argint, reprezintă o dovadă clară că prosperitatea comunităţilor de aici s-a datorat bogatelor minereuri din fier.

De altfel, descoperirea unor piese din variate zone geografice, în săpăturile din Grădina Castelului, apoi tezaurele monetare şi descoperirile izolate, indică schimburi comerciale cu lumea greco-romană, cu celţii şi cu dacii extracarpatici.

Lipsa vestigiilor celtice şi

stream, the community on Sânpetru Hillcontrolled the access to the iron ore depositson both valleys, and the prosperity of thecommunity could have relied on thisresource too (Fig. 19).

***

The archaeological discoveries show that one or more important Dacian communities did exist on the what is currently the city of Hunedoara, as shown by the settlement on Sânpetru Hill and around it, by the necropolis and cult site from The Castle’s Garden/The Plateau and by the pit agglomeration inside The Castle’s Garden/The Terrace, plus the many coin treasures or silver items found by chance. Most of the inventory found in them is from the end of 2nd c. BC until the Roman conquest; however, the presence of Dacian clay vessels or fibulae from the end of 3rd c. – beginning of 2nd c. BC shows that the Dacians had been in the region from that time.

The discovery of three treasures made up of Roman and Greek coins in the area of the Hunedoara municipality alone, probably buried in the 1st c. BC, shows the wealth of the local Dacian communities.

Also, the coin and wearable-item treasure found in Cerbăl, one of the richest from the Geto-Dacian world, is definite proof of the affluence of the Dacians here.

The concentration in the Hunedoara region of many treasures of Hellenistic, Roman and Dacian coins, as well as of silver wearable-item treasures, is clearly showing that the riches of the local Dacian communities relied on the iron ore.

In fact, the discovery of items from various geographical areas by the excavations in The Castle’s Garden, plus the coin treasures and the isolated findings, show the trade relations established with the Greek-Roman world, the Celts and the extra-Carpathian Dacians.

The lack of Celtic vestiges and the d d

165

descoperirea unor piese dacice din sec. III-II a. Chr. indică prezenţa, în această vreme, a unor comunităţi dacice în depresiunea Hunedoarei.

Cu siguranţă, însă, din a doua jumătate a sec. II a. Chr. dacii sunt prezenţi aici prin variate tipuri de monumente, probabil şi datorită intensificării exploatării minereurilor de fier din zonă. Mormintele de războinici de la Hunedoara-Grădina Castelului (vezi Defunctul 7 şi Depunerea 7) şi de la Călan (Rustoiu, Sîrbu, Ferenczi 2001-2002, p. 93-109), tezaurele de la Cerbăl şi din municipiul Hunedoara indică prezenţa unei elite războinice şi, poate, sacerdotale. Pe Dealul Sânpetru s-a aflat un important centru dacic, în jurul căruia „pivotau” alte comunităţi. Dată fiind bogăţia şi necesitatea protejării bogatelor minereuri de fier este de aşteptat şi descoperirea unor cetăţi dacice în zonă.

Sfârşitul locuirii pe Dealul Sânpetru

şi încetarea practicării ritualurilor sacre din Grădina Castelului au avut loc, foarte probabil, cu prilejul războaielor daco-romane şi a instalării trupelor romane în zonă.

Construcţia romană de pe Dealul Sânpetru şi inventarul descoperit în ea sunt dovezi concludente despre instalarea unor trupe romane acolo, acestea sesizând importanţa strategică a platoului în depresiunea Hunedoara.

Vila rustica şi cele 17 morminte tumulare de incineraţie de la Cinciş, databile în sec. II-III p. Chr., sunt o dovadă clară privitoare la interesul major al romanilor în exploatarea minereurilor de fier din zonă (Floca, Valea 1963, p. 163-193). Descoperirea unui procent important de vase modelate cu mâna, cu decor tipic dacilor, şi depunerea unor bulgări de minereu de fier (limonit) în morminte oferă indicii importante privitoare atât la ocupaţia defuncţilor, cât şi la atestarea populaţiei dacice în zona Cinciş. Importanţa vestigiilor

discovery of Dacian items form the 3rd-2nd c. BC points to the presence of Dacian communities in the Hunedoara valley during that time.

However, it is clear that, starting with the second half of 2nd c. BC, the Dacians are present here via varied types of monuments, probably also due to the intensification of the iron-ore exploitations in the area. The warrior tombs from Hunedoara-The Castle’s Garden (see Dead 7 and deposit 7) and from Călan (Rustoiu, Sîrbu, Ferenczi 2001-2002, p. 93-109), the treasures from Cerbăl and the city of Hunedoara stand proof of the presence of a warrior and, probably, sacerdotal, elite. An important Dacian center was on Sânpetru Hill and other communities “gravitated” around it. Given its wealth and the need to protect the rich iron ore, we should expect to find Dacian fortresses in the area.

Most likely, the inhabitation of

Sânpetru Hill and the sacred rituals from The Castle’s Garden ceased on the occasion of the Dacian-Roman wars and the settling of Roman troops in the area.

The Roman construction on Dealul

Sânpetru and the inventory found in it are conclusive proof of the settling of Roman troops there, as they saw the strategic importance of the plateau in the Hunedoara valley.

Vila rustica and the 17 tumular cremation tombs from Cinciş, from the 2nd-3rd c. AD, clearly evidence the Romans’ major interest in exploiting the iron ore in the region (Floca, Valea 1963, p. 163-193). The discovery of an important percent of hand-modeled vessels, with decoration characteristic of the Dacians, and the depositing of lumps of iron ore (limonite) in the tombs shed some light on the occupation of the dead and also documents the presence of the Dacian population in the Cinciş region. The importance of the

166

de la Cinciş, aşa cum remarcau O. Floca şi M. Valea (1963, p. 191), constă atât în atestarea prezenţei dacilor sub stăpânirea romană, cât şi în utilizarea lor la extragerea zăcămintelor feroase din zonă. Indirect, acest fapt se constituie într-un argument serios privitor la extragerea minereurilor de fier şi în Dacia preromană: romanii i-au folosit pe dacii de aici întrucât erau o forţă de muncă calificată, existentă în zonă, în exploatarea şi prelucrarea minereurilor de fier. Descoperirea unei inscripţii romane la Teliuc, ce menţionează doi arendaşi ai exploatării minereurilor de fier, de origine dalmată, şi vestigiile arheologice atestă faptul că în zona Teliuc se afla centrul administraţiei exploatărilor miniere (Floca, Valea 1963, p. 165).

vestiges from Cinciş, as noticed by O. Floca and M. Valea (1963, p. 191), is not just about documenting the presence of the Dacians under the Roman administration, but also about their being used to extract the ferrous deposits from the area. Indirectly, this constitutes a serious argument in favor of the exploration of iron ore in pre-Roman Dacia: the Romans used the local Dacians because they constituted a local labor forced qualified in exploiting and processing the iron ore. The finding of Roman inscriptions in Teliuc, mentioning two lessors, of Dalmatian origin, of the iron-ore exploitation and the archaeological vestiges prove that Teliuc was the site of the central administration of the mining operations (Floca, Valea 1963, p. 165).

Valeriu Sîrbu, Sabin Adrian Luca, Cristian Roman

167

168

X. Semnificaţia vestigiilor de la Hunedoara-Grădina

Castelului/Platou în lumea geto-dacilor

E necesar, mai întâi, să reamintim datele esenţiale ale descoperirilor de la Hunedoara–Grădina Castelului/Platou, descrise pe larg în Cap. III-IV.

S-au descoperit 30 de depuneri cu oase umane, în care s-au aflat doar 4 indivizi incineraţi, osemintele de la ceilalţi 48 de defuncţi fiind fără urme de ardere.

Nu se poate vorbi de reguli stricte în orientarea scheletelor defuncţilor, în funcţie de vârstă ori sex, spre anumite puncte cardinale.

Nu a existat o normă unitară nici în privinţa poziţiei defuncţilor, deşi majoritatea au fost depuşi în decubit dorsal, întinşi (17 indivizi); numărul semnificativ de indivizi depuşi chirciţi, pe stânga ori pe dreapta (8 cazuri), ca şi poziţia diversă a mâinilor ori a picioarelor, nu indică o anume normă rituală.

În depuneri s-a găsit un număr variat de indivizi, de la unu la şase, depuşi întregi ori prezenţi doar prin oase izolate.

Treizeci şi cinci de indivizi, din 52 de defuncţi, au mai puţin de 6 ani (din care 20 n-au împlinit nici măcar un an!), doar unul are între 7-14 ani şi numai 13 indivizi, din care 9 înhumaţi şi 4 incineraţi, au avut peste 14 ani.

Nu se observă vreo regulă strictă, de ansamblu, în repartiţia depunerilor pe Platou în funcţie de vârstă, sex, starea scheletului ori inventar.

Dacă avem în vedere repartiţia tipurilor de piese de inventar ori de ofrande se pot face, de asemenea, o serie de observaţii. Prima remarcă esenţială este lipsa vaselor ceramice din depunerile umane, cu

X. The meaning of the vestiges from Hunedoara-The Castle’s

Garden/The Plateau for the Geto-Dacian world

First, we need to review the essentialdata on the discoveries from Hunedoara–The Castle’s Garden / The Plateau,introduced at length in chapters III- IV.

One has found 30 deposits withhuman bones, containing just 4 crematedindividuals, while the bones from the other48 dead did not show traces of burning.

There are no strict rules as toorienting the skeletons of the dead, based onthe ages or sex, towards particular cardinalpoints.

There was no single norm regardingthe position of the dead either, althoughmost of them were laid on their backs,stretched (17 individuals); the large numberof individuals deposited crouched, on theleft or the right (8 cases), and the diversepositions of hands or legs do not point to aparticular ritual norm.

A varied number of individuals, fromone to six, deposited whole or present as justisolated bones, were found.

Thirty-five individuals, out of 52dead, are under six years of age (20 of whichwere not even one year old!), only one hasbetween 7 and 14 years and only 13individuals, 9 of which are inhumed and 4cremated, were over 14 years.

There is no overall strict rule as tothe distribution of the deposits on ThePlateau, based on age, sex, state of theskeleton or inventory.

Taking into consideration the waythe inventory items or offerings were spread,there are a few observations that can bemade. The first calls attention to the absenceof the clay vessels from the human deposits,

169

excepţia Defunctului 7, matur incinerat, unde s-au găsit două fructiere fragmentare (Fig. 34/10-11). Trebuie evidenţiat numărul mare de piese de port, câteodată în garnituri complexe (fibule, cercei, pandantive, mărgele). De obicei, persoanele de sex feminin au cercei şi pandantive de tip căldăruşă, pe când mărgelele şi fibulele sunt caracteristice ambelor sexe (Fig. 26). Se pot observa anumite trenduri în repartiţia tipurilor de piese, pe nuclee, în funcţie de sexul ori vârsta defuncţilor, dar acestea nu sunt exclusive.

Toate cele patru morminte de incineraţie aparţin unor maturi, deci este evident că acest rit este asociat acestei vârste.

În privinţa datării, se evidenţiază clar două etape (Fig. 22; 69). În prima etapă, sfârşitul sec. II-mijlocul sec. I a. Chr., pot fi datate cele 4 morminte de maturi incineraţi, plus o adolescentă (Defuncta 17). În cea de a doua etapă, clar evidenţiată prin fibule datate la mijlocul/a doua jumătate a sec. I p. Chr, pot fi incluse 8 morminte de copii mici. Deşi celelalte depuneri umane conţin piese care nu pot fi datate decât într-un interval mai larg, din a doua jumătate a sec. I a. Chr. până la cucerirea romană, ponderea artefactelor datate cu precădere în primul veac al erei creştine este mult mai mare. Nu putem aprecia dacă a existat sau nu un interval de timp (a doua jumătate a sec. I a. Chr.-începutul sec. I p. Chr.) când aici nu s-au mai depus defuncţi, dar lipsa unor fibule din această perioadă este o realitate.

O discuţie separată, mai amplă,

necesită starea scheletelor. Aşa după cum rezultă din analiza generală a depunerilor umane, doar în 25 de cazuri erau oase din aproape toate părţile scheletului, pe când în alte 22 de cazuri s-au găsit doar oase izolate (unui defunct îi lipsea craniul) (Fig. 69; 71/2). Sugestivă este următoarea situaţie: numai în 8 depuneri, cu 9 defuncţi, sunt doar schelete întregi, în alte 12 depuneri, cu 31 de

except for Dead 7, a cremated adult, wheretwo fragmentary fruit bowls were found(Fig. 34/10-11). We need to highlight thelarge number of wearable items, sometimespresent in complex sets (fibulae, earrings,pendants, beads). Usually, the women haveearrings and bucket pendants, while thebeads and fibulae accompany both sexes(Fig. 26). One can also observe certaintrends in the repartition of the types ofitems, by clusters, depending on the sex orage of the dead, but they do not applyexclusively.

All of the four cremation tombs arethe graves of adults, which makes it obviousthat this rite is associated with this agegroup.

As for the dating, two stages can bedistinguished clearly (Fig. 22; 69). The firstone, from the end of 2nd c. until mid-1st c.BC, is where the 4 tombs of cremated adults,plus one inhumed teenager girl (Dead 17)are from. The second stage, clearlydelimitated due to the fibulae from themiddle and second half of 1st c. AD,contains just 8 tombs of small children.Although the other human deposits haveitems that can only be dated to a longerinterval, from the second half of 1st c. BCuntil the Roman conquest, the proportion ofartifacts that are mainly from the firstcentury of the Christian era is much higher.We cannot tell whether there was a period(the second half of 1st c. BC – beginning of1st c. AD) when no dead were depositedhere, but the absence of any fibulae fromthis period is a fact.

A separate, ampler discussion isrequired for the state of the skeletons. As thegeneral analysis of the human depositsshows, there are only 25 cases where bonesfrom all of the skeleton parts are present,whereas 22 cases consist of just isolatedbones (one dead had no skull) (Fig. 69;71/2). The following situation is also telling:only 8 deposits, with 9 dead, have wholeskeletons, whereas 12 other deposits, with

170

indivizi, sunt atât schelete întregi, cât şi oase izolate, pe când în alte 4 cazuri sunt doar oase izolate (Fig. 69).

Cum se poate explica această situaţie? Analizele antropologice n-au relevat urme violente pe schelete ori pe oasele izolate. Dacă pentru copiii mici moartea putea fi provocată prin mijloace care nu lasă urme pe schelete (ex., sugrumare, otrăvire), mai dificil de explicat este situaţia în cazul puţinilor maturi înhumaţi. Repartiţia complexelor cu oase umane izolate, în toată zona depunerilor şi alături de schelete întregi, nu poate fi explicată prin deranjamente ulterioare (Fig. 20-21); reamintim faptul că depunerile erau acoperite cu un strat de dolomită sfărâmată şi pământ.

Pot exista trei posibilităţi principale pentru explicarea acestei situaţii.

a). Prima ipoteză ar presupune îngroparea temporară a defuncţilor aici, urmată de luarea, după o anumită perioadă, a osemintelor şi depunerea/aruncarea lor în altă parte, probabil însoţită de deposedarea lor de inventar. Acest obicei ar presupune efectuarea ritualurilor funerare într-o anumită perioadă, după care osemintele umane nu mai erau considerate sacre şi puteau fi depuse/aruncate în alte locuri (Sîrbu 1993, p. 31-36); precizăm că pe Platou nu s-a găsit restul oaselor lipsă din schelete, deci acestea au fost duse în altă parte. O astfel de practică ar putea explica de ce în unele depuneri sunt atât schelete complete, de la ultimele înhumări, cât şi oase izolate, rămase pe loc de la mormintele anterioare. Este important să precizăm că oasele umane izolate provin din toate părţile corpului - fragmente mici de cranii ori de maxilare, dinţi, fragmente de tibii, de arcuri vertebrale, de humerus, de claviculă, de stern, apoi coaste, femure etc. (vezi, Cap. V; Fig. 69), astfel că nu e vorba de vreo selecţie, ci, pur şi simplu, ele au rămas întâmplător acolo la manipularea scheletelor. Astfel s-ar putea înţelege şi de

31 individuals, have both whole skeletonsand isolated bones and another 4 cases havejust isolated bones (Fig. 69).

What is the explanation for thissituation? The anthropological analyses havenot come up with any traces of violence onthe skeletons or the isolated bones. Whereassmall children could have been killed bymeans that do not leave any traces (e.g.strangling, poisoning), it is more difficult toexplain what happened to the few adults thatare inhumed. The distribution of thecomplexes with isolated human bones in thearea of the deposits and next to wholeskeletons cannot be the result of disruptionslater on (Fig. 20-21); we need to recall thatthe deposits were covered with a layer ofcrushed dolomite and soil.

There are three main possibleexplanations for this situation:

a). The first hypothesis assumes thatthe dead were buried here temporarily and,after some time, they were deposited /dumped elsewhere and, probably, strippedof their inventories. This would require thatthe funerary rituals take place over a certainperiod of time, after which the human boneswere no longer considered sacred and couldbe deposited/dumped elsewhere (Sîrbu1993, p. 31-36); we would like to mentionthat the remaining missing bones from theskeletons were not found on The Plateau,meaning they were taken elsewhere. Thissort of practice would explain why somedeposits have so many whole skeletons,from the latest inhumations, as well asisolated bones, left behind from the previoustombs. It is important that we mention thatthe isolated human bones are from all of thebody parts – small skull or jaw fragments,teeth, fragments from shinbones, vertebrae,humerus, collarbones, sternums, ribs, femursetc. (see Chap. V; Fig. 69), meaning there isno selection involved but they simplyremained behind when the skeletons werehandled. This would also explain thedeposits with items from different periods

171

ce în unele depuneri erau piese din epoci diferite (vezi, de ex., C18 şi C26).

Prezenţa multor schelete întregi s-ar putea explica prin dislocarea comunităţii dacice de aici de către romani, astfel că osemintele ultimilor defuncţi îngropaţi n-au mai fost manipulate; ipoteza pare susţinută de observaţia că scheletele întregi se aflau la partea superioară a depunerilor şi că defuncţii care au avut fibule se datează în ultima perioadă de îngropări: mijlocul-a doua jumătate a sec. I p. Chr. Precizăm că manipularea oaselor defuncţilor n-a fost determinată doar de înhumarea unor noi indivizi întrucât există câteva cazuri când s-au găsit doar oase umane izolate în depuneri.

b). A doua ipoteză ar presupune practici de expunere/descompunere a cadavrelor, anterioară manipulării osemintelor umane.

Faptul că pe schelete nu sunt urme de muşcături de carnivore indică că eventuala expunere a defuncţilor a avut loc în zone/locuri/spaţii care nu erau accesibile acestora. Întrucât pe Platou nu s-au identificat urme de construcţii şi nici de la vreun şanţ ori vreo îngrădire rezultă că, dacă această operaţiune s-a făcut aici, atunci cadavrele au fost acoperite cu pietre. Existenţa unor practici funerare de expunere/descompunere a cadavrelor este atestată la o serie de popoare antice, fenomen sugerat de locul unde s-au descoperit şi de modul în care s-au găsit resturile umane (schelete cu părţi lipsă, oase izolate) (Wilson 1981, p. 127-169).

În ambele situaţii locul depunerii anterioare era precis cunoscut, fapt evidenţiat atât de nesuprapunerea complexelor, cât şi de separaţia netă dintre depunerile umane şi cele de piese.

c). Practicarea unor sacrificii umane din motive greu de identificat. Evident, ne referim doar la primul secol al erei creştine, atunci când avem doar înhumaţi, marea majoritate copii mici. Informaţiile scrise şi descoperirile arheologice indică practicarea

(see, for instance, C18 and C26). The presence of many whole

skeletons could be the result of thedislocation of the local Dacian communityby the Romans, meaning the bones of thelast dead to be buried were not handled; thishypothesis also relies on the fact the wholeskeletons were in the upper part of thedeposits and that the dead that had fibulaeare from the last inhumation period: middleand second half of 1st c. AD. The handlingof the bones of the dead was not connectedexclusively to the inhumation of new deadsince there are a few cases where one founddeposits with just isolated human bones.

b). The second hypothesis wouldinvolve corpse exposure / decomposingpractices prior to the handling of the humanbones.

The fact that the skeletons do notshow any traces of bites from carnivoresmeans the exposure, if there was one, of thedead took place in areas/places/spacesinaccessible to the animals. Since one hasnot identified any traces of constructions ora ditch or enclosures on The Plateau, if thepractice did indeed take place here, then thebodies were covered with rocks. Theexistence of corpse exposure / decomposingfunerary practices is a documented fact for anumber of ancient peoples and it alsosuggested by the state in which the humanremains were found (incomplete skeletons,isolated human bones) (Wilson 1981, p.127-169).

In both situations the site of theprevious deposit was known exactly, asshown by the absence of overlappingcomplexes and the clear separation betweenthe human and the item deposits.

c). It is difficult to tell whetherhuman sacrifices were made. Sure, we referonly to the first century of the Christian era,when there were only inhumations, mostlyof small children. According to written andarchaeological data, the Geto-Dacians

172

unor sacrificii umane la geto-daci (Eliade 1980, p. 62-64; Sîrbu 1993, p. 31-36; 1997, p. 196-200), surprinzător la Hunedoara fiind doar numărul foarte mare de copii mici, grija cu care au fost depuşi defuncţii şi inventarul destul de bogat.

Deşi toate aceste ipoteze pot explica situaţia atât de diversă a reprezentării scheletelor în depuneri, ideologic ele au un fundament diferit, reflectat în modul cum membrii comunităţilor îşi imaginau post-existenţa pământeană şi cum se raportau la unele divinităţi. E posibil, în evoluţia depunerilor, să fie vorba de toate situaţiile sugerate.

Intervenţiile succesive în aceeaşi depunere n-au putut fi clar observate datorită structurii uniforme a stratului subţire de pietre şi pământ care le acoperea. Dar nu există nici o îndoială în privinţa unor intervenţii succesive în depunerile cu oseminte de la mai mulţi indivizi, fapt evidenţiat atât de succesiunea stratigrafică şi de starea osemintelor, cât şi de datarea diferită a unor piese de inventar.

Prezenţa oaselor umane izolate din depuneri nu poate rezulta din existenţa pe Platou a unor morminte de înhumaţie complete care, apoi, au fost deranjate, întâmplător, de înmormântările ulterioare întrucât în zonă nu s-au găsit părţile lipsă de la acele schelete.

Această situaţie se întâlneşte doar de la mijlocul/sfârşitul sec. I a. Chr. până la cucerirea romană, perioadă din care nu mai avem morminte de incineraţie iar numărul copiilor mici înhumai devine covârşitor.

Nici structura pe vârste a defuncţilor nu exprimă o situaţie normală. Aşa după cum s-a precizat deja, numărul extrem de mare al copiilor sub 6 ani (35 indivizi) contrastează evident cu faptul că există doar un individ între 7-14 ani ori cu al persoanelor de peste 14 ani (9 înhumaţi şi 4 incineraţi) (Fig. 71/3).

Numărul mare al copiilor mici nu poate rezulta din decesul acestora ca urmare

practiced human sacrifices (Eliade 1980, p.62-64; Sîrbu 1993, p. 31-36; 1997, p. 196-200). What is surprising in Hunedoara is thevery high number of small children, the carewith which they were deposited and therather rich inventory.

Although all these hypotheses canexplain the very diverse situation of theskeletons in the deposits, ideologicallyspeaking, they have a different background,which shows in the manner in which thecommunities imagined the afterlife and theirrapport with some of the gods. It is possible,as the deposits changed, to have had all ofthe situations posited.

The successive interventions in thesame deposit were not obvious because ofthe uniform structure of the thin layer ofrocks and soil covering them. However,there is no doubt as to the existence ofsuccessive interventions in the deposits withbones from sever individuals, visible in thestratigraphy succession and state of thebones, as well as in the different dating ofsome of the inventory items.

The presence of isolated human bonesin the deposits cannot be the result of theexistence on the The Plateau of completeinhumation tombs that were disrupted, byaccident, by ulterior tombs, because themissing parts of those skeletons were notfound in the area.

This situation is encountered just fromthe middle/end of 1st c. BC until the Romanconquest, a period with no cremation tombsand an overwhelming number of smallchildren.

The age structure of the dead is notthe result of a normal situation either. As wealready mentioned, the extremely highnumber of children under the age of 6 (35individuals) is in obvious contrast to the factthat there is only one individual aged 7 to 14or to the number of persons over the age of14 (9 inhumed and 4 cremated) (Fig. 71/3).

The large number of small childrencannot be the result of their deaths following

173

a unor molime deoarece, în acest caz, nu se poate explica starea fragmentară a scheletelor. Vârsta copiilor exclude şi posibilitatea decesului acestora la naştere.

Acest fapt indică o evidentă selecţie în depunerea defuncţilor comunităţii, în sensul că în această incintă au fost depuşi, de obicei, copiii până la vârsta de 6 ani, cel puţin în sec. I p. Chr.

Dacă se iau în considerare doar scheletele păstrate întregi care, stratigrafic, reprezintă ultimul nivel de depuneri, vom observa că, exceptând Defuncta 27, este vorba doar de copii care au mai puţin de 6 ani! (Fig. 24). Mai mult, se constată şi o anume repartizare spaţială diferită, copiii de sex masculin se află în mijloc, în timp ce cei de sex feminin sunt de jur-împrejur (Fig. 23). De asemenea, numărul de copii de sex masculin care au mai puţin de şase luni este semnificativ mai mare decât al celor de sex feminin (Fig. 24). Desigur, eşantionul luat în discuţie este redus şi se referă la ultima perioadă de utilizare a incintei, dar e greu de crezut că este vorba de hazard şi nu de o selecţie rituală (Fig. 26).

Faptul că nu s-au găsit vase ceramice la indivizii înhumaţi este iarăşi o situaţie insolită întrucât sugerează lipsa unor tipuri ofrande alimentare (mâncăruri şi lichide).

Descoperirea unor grupuri de piese pe laturile de sud şi sud-vest ale depunerilor umane, cu tipuri de artefacte similare cu cele de la defuncţi, indică certe acte rituale, asociate cu acestea (Fig. 20-21). Este posibil ca unele depuneri de artefacte să provină de la defuncţii dislocaţi, ipoteză sugerată de datarea mai timpurie a majorităţii pieselor din acestea.

Prezenţa unor ofrande de animale, grupate în aglomerări separate în partea nord-estică ori găsite împreună cu defuncţii, sugerează acte rituale ce implicau ofrande de carne (Fig. 20-21); faptul că marea majoritate a oaselor provin de la părţi seci ori cu puţină carne indică o evidentă selecţie (vezi, Cap. VIa).

an epidemic either because that would notaccount for the fragmentary state of theskeletons. The age of the children also rulesout the possibility they were stillborn.

This points to an obvious selection ofthe dead that were deposited, in that theenclosures usually holds the deposits ofchildren under the age of 6, at least until the1st c. AD.

If we take into account only the wholeskeletons that, from a stratigraphyviewpoint, are the last layer of deposits, wewill notice that, except for Dead 27, we aredealing exclusively with children under theage of 6! (Fig. 24). Moreover, we are alsoseeing a different spatial distribution, as themale children are the in the middle and thefemale ones are around (Fig. 23). Also,when it comes to babies less than six monthsold, the girls outnumber the boys by far(Fig. 24). Of course, the sample underdiscussion is small and includes just the lastperiod in which the enclosures was used, butit is difficult to believe this is merely acoincidence and not a matter of ritualselection (Fig. 26).

The absence of clay vessels next tothe inhumed dead is another unusualsituation because it suggests there were noalimentary offerings (food and beverages).

The discovery of groups of items onthe south and south-west sides of the humandeposits, with artifacts that are similar tothose accompanying the dead, indicates thatcertain ritual acts took place that wereassociated with them (Fig. 20-21). Perhaps,some of the artifact deposits are from thedislocated dead, an idea supported by theearlier dating of most of the items in them.

The presence of animal offerings,clustered in separate agglomerations in thenorth-eastern section or found together withthe dead, suggests ritual acts involving meatofferings (Fig. 20-21); the fact that most ofthe bones are from the parts that have littleor no meat is obvious evidence that someselection took place (see, Chap. VIa).

174

Aceste caracteristici esenţiale ale depunerilor umane de pe Platou sunt total diferite de toate necropolele cunoscute la geto-daci în perioada anterioară (sec. V-III a. Chr) ori posterioară (sec. II-III p. Chr.), în Provincia Dacia ori la dacii din afara graniţelor romane (Sîrbu 1993, p. 41-45). De asemenea, din perioada sec. I a. Chr.-I p. Chr. nu se cunoaşte, încă, nici o descoperire similară pentru a putea face comparaţii. Această situaţie creează dificultăţi deosebite în aprecierea caracterului vestigiilor de aici.

Pentru a înţelege mai corect importanţa descoperirilor de la Hunedoara-Platou este necesară, deci, o succintă prezentare a documentaţiei existente privitoare la practicile funerare ale geto-dacilor din aceste epoci.

De asemenea, trebuie precizate sensurile exacte ale termenilor esenţiali din domeniul funerar şi sacrificial pe care-i vom utiliza.

Practicile funerare reprezintă unul din cele mai conservatoare domenii, iar schimbarea sau bulversarea lor se petrece numai din cauze profunde, observându-se chiar perpetuarea, o anume vreme, a unor tradiţii mai vechi, chiar după reformele religioase.

Practicile funerare reprezintă un set de norme, bazate pe o anume ideologie funerară, privind locul şi modul de depunere al defunctului, ritul şi ritualurile de îndeplinit, structura şi starea mobilierului funerar etc. (La mort, les morts... 1982; Breuiller 1991-1992; Sîrbu 1993 p. 252-253; 2001, p. 22-23). Bunurile găsite în mormânt, atâtea şi aşa cum s-au mai păstrat ele, nu au ajuns acolo ocazional, deoarece ele sunt rezultatul unei selecţii şi poartă anumite mesaje. Ele exprimă, astfel, nu numai identitatea defunctului, ci şi o parte din valorile morale şi religioase ale comunităţii din care provine defunctul.

Mormântul reprezintă spaţiul/locul amenajat atribuit defunctului/defuncţilor, el este elementul fondator şi constitutiv al unui

These essential characteristics of thehuman deposits on The Plateau are entirelydifferent from the all of the known Geto-Dacian necropolises of the previous period(5th-3rd c. BC) or the one afterwards (2nd-3rd

c. AD) in the Province of Dacia or theDacians outside the Roman borders (Sîrbu1993, p. 41-45). Also, from the period of 1st

c. BC - 1st c. AD there is no knowndiscovery, yet, of a similar nature, to makecomparisons. This makes it very difficult toanalyze the nature of these vestiges.

In order to better grasp the importanceof the discoveries in Hunedoara-TheCastle’s Garden/The Plateau we need tohave a brief review of the existing literatureon the funerary practices of the Geto-Dacians from those times.

We also need to specify the exactmeanings of the essential terms from thefunerary and sacrificial field that we will beusing.

Funerary practices are among themost conservative fields and changes ordisruptions in them can only take place as aresult of profound causes, because we cansee that certain older traditions persist for awhile even after religious reforms havetaken place.

The funerary practices are a set ofnorms, rooted in a particular funeraryideology, regarding the site and manner ofdepositing the dead, the rite and rituals to beperformed, the structure and state of thefunerary furniture etc. (La mort, les morts...1982; Breuiller 1991-1992; Sîrbu 1993 p.252-253; 2001, p. 22-23). The goods foundin the tomb, in the numbers and state thatthey were preserved, did not get there bychance because they are the result of aselection meant to convey certain messages.Therefore, they express not just the identityof the dead but also moral and religiousvalues of the community of the dead.

The tomb is the fitted out space/sitethat is attributed to the dead, be it one ormultiple, it is the founding and constitutive

175

cimitir şi trebuie să conţină anumite elemente: a) depunere într-un loc consacrat (de regulă, în cimitir), b) să conţină o amenajare cu oseminte umane şi c) de obicei, inventar şi ofrande (Sîrbu 2003, p. 21). Mormântul este, în esenţă, ritualizarea morţii, deci expresia unei sarcini colective a familiei/comunităţii care încearcă, astfel, să depăşească pierderea unui membru al său. Doar o motivaţie foarte puternică de ordin cultual a putut determina familia/comunitatea să renunţe/să sacrifice anumite bunuri în favoarea defuncţilor fără a crea un puternic sentiment de frustrare la cei rămaşi în viaţă.

Din aceste motive apreciem că nu pot fi considerate morminte anumite depuneri unde nu se pot depista aceste norme funerare. Mai mult decât atât, nici chiar toate descoperirile de oseminte umane nu pot fi considerate morminte dacă ele nu reflectă o anume ideologie funerară şi normele concrete ale acesteia, întrucât s-ar putea să fie vorba de sacrificii umane sau, pur şi simplu, comunitatea s-a debarasat de anumiţi defuncţi (paria societăţii, condamnaţi, străini, prizonieri etc.)(Sîrbu 2001, p. 21-22). Aceste norme nu sunt stabile decât într-o anume secvenţă cronologică întrucât practicile funerare au o anumită dinamică în timp şi spaţiu, schimbările datorându-se atât unor evoluţii interne ale ideologiei funerare, cât şi unor influenţe externe.

Desigur, credinţele eschatologice şi “proiecţia” despre postexistenţă a unui popor/comunităţi impun o anume ideologie funerară şi, în consecinţă, practicarea anumitor norme funerare, dar modul concret cum se procedează cu defuncţii poate depinde şi de categoria socială, vârsta, sexul şi de felul cum s-a produs decesul (La mort, les morts... 1982; Breuiller 1991-1992; Sîrbu 2003, p. 15-25).

De la geto-dacii din sec. V a. Chr.-I p. Chr. se cunosc circa 200 de descoperiri, cu oseminte umane de la peste 2300 de

element of the cemetery and it needs toinclude certain elements: a) to be a depositin a consecrated place (usually, a cemetery),b) to contain a fitting out with human bonesand c) to hold, usually, inventory andofferings (Sîrbu 2003, p. 21). The tomb is, inessence, the ritualizing of death, namely theexpression of a collective task on the part ofthe family/community that is trying, in thismanner, to get over the loss of a member.Only a very strong cult-related motivationcould determine the family / community togive up/sacrifice certain goods in favor ofthe dead without creating a strong sentimentof frustration among those alive.

For these reasons, we believe that thedeposits that are not displaying thesefunerary norms cannot be classified astombs. Moreover, not even the all thediscoveries of human bones fall in thecategory of tombs if they do not display thesigns of a particular funerary ideology andthe concrete norms connected to it, becausethey could just be human sacrifices or thecommunity simply got rid of certain dead(the pariahs, the condemned, the strangers,the prisoners etc.) (Sîrbu 2001, p. 21-22).These norms are only stable in a particularchronological sequence because the funerarypractices have a certain dynamic in time andspace, with changes caused by the internalevolution of the funerary ideology, as wellas by outside influences.

Of course, the eschatological beliefs

and the “projection” of an afterlife of acommunity/people require a certain funeraryideology and, as a result, practicing certainfunerary norms, but the actual manner ofhandling the dead can also be a matter of thesocial category, age, sex of the dead and theway in which death occurred (La mort, lesmorts... 1982; Breuiller 1991-1992; Sîrbu2003, p. 15-25).

From Geto-Dacians of the 5th c. BC –1st c. AD we have about 200 discoverieswith human bones from approximately 2300

176

indivizi, care, însă, trebuie apreciate diferenţiat, atât din punctul de vedere al semnificaţiei, cât şi pe etape cronologice şi zone geografice, întrucât există diferenţe enorme între ele.

În domeniul funerar pot fi incluse peste 150 de necropole şi morminte izolate, cu aproape 2100 de morminte, iar circa 45 de descoperiri, cu 210-220 de indivizi, pot fi incluse în categoria « oseminte umane în contexte nefunerare » (Sîrbu 1997, p.197, fig. 1; 2002, p. 376-378).

Descoperirile funerare din cele şase secole pot împărţite în două perioade, ambele de circa trei veacuri, ce se disting nu numai prin diferenţa enormă a numărului de morminte, ci şi prin impresionanta varietate de rituri, ritualuri şi mobilier funerar.

Astfel, dacă din sec. V-III a. Chr. se cunosc circa 110 descoperiri cu circa 1900 de morminte, din care peste 1600 sunt de incineraţie, din sec. II a. Chr.-I p. Chr. se cunosc aproape 50 de descoperiri cu doar 180 de morminte, din care doar 6 sunt de înhumaţie!

Dintre cele circa 1900 de morminte geto-dacice din sec. V-III a. Chr. cam 1600 provin din regiunea Dunării de Jos, aproape 300 din zona est-carpatică, pe când din Transilvania şi vestul Munţilor Apuseni se cunosc doar câteva zeci de morminte ! Diferenţele acestea enorme de informaţie reflectă, după opinia noastră, atât realităţi istorice, cât şi stadiul cercetării şi lipsa unor strategii adecvate în cercetarea ultimelor zone.

Trăsăturile esenţiale ale mormintelor de incineraţie din sec. V-III a. Chr, care reprezintă aproape 85% din total, sunt următoarele : a) incinerarea s-a făcut, de regulă, în afara necropolei, b) majoritatea sunt în urne, de obicei cu « capac » (folosindu-se fie alt vas, fie o piatră ori materiale perisabile), c) s-au depus puţine oase, de obicei din toate părţile corpului, d) s-a observat o atentă selecţie a oaselor, doar câteodată fiind prezente resturile rugului, e)

individuals. However, these need to betreated differently, based on the meaning,the chronological stages and thegeographical areas, since there are enormousdifference among them.

The funerary field includes over 150necropolises and isolated tombs, with almost2100 tombs and about 45 discoveries, with210-220 individuals, that fall in the categoryof «human bones in non-funerary contexts»(Sîrbu 1997, p.197, fig. 1; 2002, p. 376-378).

The funerary discoveries from the sixcenturies can be separated in two periods,some three centuries each, standing out dueto the enormous difference in the number oftombs and to the impressive variety of rites,rituals and funerary inventory.

Thus, whereas, from the 5th-3rd c. BCwe know of some 110 discoveries withabout 1900 tombs, over 1600 of which arecremated, from the 2nd c. BC – 1st c. AD wehave almost 50 discoveries with just 180tombs, only 6 of which are of theinhumation type!

Of the some 1900 Geto-Dacian tombsfrom the 5th-3rd c. BC, about 1600 are fromthe Lower Danube region, almost 300 fromthe east-Carpathian region, whereasTransylvania and the west of the WesternMountains only hold a few dozen tombs!The enormous differences in the informationavailable reflect, in our opinion, bothhistorical realities and the point at which theresearch is, but also the lack of adequatestrategies in researching the latter areas.

The essential features of the cremationtombs from the 5th-3rd c. BC, which accountfor almost 85% of the total, are as follows:a) the cremation usually took place outsidethe necropolis, b) most of them are in urns,usually with a “lid” (or another vessel, arock or perishable materials), c) few boneswere deposited, generally from all of thebody parts, d) a careful selection of thebones is visible as, sometimes, just theremains of the pyre are there, e) there are

177

rareori s-au găsit ofrande animale, f) inventarul este destul de sărac şi puţin variat, g) vasele ceramice, câteodată numeroase şi variate ca tipuri, indică depunerea de ofrande alimentare, h) cenotafele sunt rare (Sîrbu 2002, p. 380-382).

Descoperirile arheologice ne atestă, fără dubiu, că în prima jumătate a sec. II a. Chr. este sesizabilă o schimbare fundamentală în ideologia funerară a geto-dacilor şi, în consecinţă, în modul cum s-a procedat cu defuncţii (Sîrbu 1986, p. 91-108; 1993, p. 31-36; 86-100; 1997, p. 196-301; Babeş 1988, p. 13-16). Mai mult decât atât, aceste ultime trei secole înaintea cuceririi romane (106 p. Chr.) pot fi împărţite, la rândul lor, în două etape distincte: a) ± 200-±50 a. Chr., cu 46 de descoperiri şi circa 170 de morminte, şi b) ± 50 a. Chr.-106 d. Chr., cu doar 3 descoperiri şi 9 morminte, din care 8 sunt tumulare (Brad – 3, Răcătău – 4, Poaiana – 1 (T1) şi doar unul plan (la Brad)! (Vulpe 1976, p. 193-215; Ursachi 1986, p. 105-151; Sîrbu 1994, p. 123-160).

După cum se observă, din epoca regatului dacilor (circa 60 a. Chr.-106 p. Chr.) numărul descoperirilor de oseminte umane din contexte nefunerare (aşezări, gropi izolate, locuri de cult de tipul “câmpurilor de gropi”) este de câteva ori mai mare decât al mormintelor obişnuite, situaţie neîntâlnită nici în perioada anterioară, nici în cea posterioară, ceea ce reflectă profunda bulversare din domeniul credinţelor şi practicilor funerare (Sîrbu 1993, p. 126). În apropierea nici uneia din aşezările importante ale geto-dacilor, aşa cum sunt Brad, Răcătău, Poiana, Piscul Crăsani, Popeşti, Ocniţa, Sighişoara, Covasna, Sarmizegetusa Regia, Pecica, deci din toată aria lor de locuire, nu s-au descoperit necropole ale populaţiei de rând.

Se poate constata cum în perioada Burebista – Decebal, deci în epoca de maximă dezvoltare a civilizaţiei daco-getice, de când se cunosc numeroase cetăţi, aşezări

few animal offerings, f) the inventory isquite poor and not very varied, g) the clayvessels, sometimes in high numbers andshowing variety in terms of types, indicatethe food offerings were deposited, h) thecenotaphs are rare (Sîrbu 2002, p. 380-382).

The archaeological discoveries prove,beyond any doubt, that a fundamental shiftin the funerary ideology of the Geto-Daciansand, consequently, in the manner ofhandling the dead, took place in the first halfof the 2nd c. BC (Sîrbu 1986, p. 91-108;1993, p. 31-36; 86-100; 1997, p. 196-301;Babeş 1988, 13-16). Furthermore, the lastthree centuries before the Roman conquest(106 AD) can also be separated in twodistinct stages: a) + 200 - + 50 BC, with 46discoveries and about 170 tombs, and b) +50 BC – 106 AD, with just 3 discoveries and9 tombs, 8 of which are tumular (Brad – 3,Răcătău – 4, Poaiana – 1 (T1) and only oneflat (in Brad!) (Vulpe 1976, p. 193-215;Ursachi 1986, p. 105-151; Sîrbu 1994, p.123-160).

As one can see, from the time of the

Dacian kingdom (about 60 BC – 106 AD),the number of discoveries of human bonesin non-funerary contexts (settlements,isolated pits, cult sites of the “field of pits”type) is several times larger than the numberof regular tombs, a situation that we are notseeing in the previous or ulterior period, areflection of the profound upset that tookplace in the field of funerary beliefs andpractices (Sîrbu 1993, p. 126). Nonecropolises of the common people werediscovered close to any of the importantGeto-Dacian settlements, such as Brad,Răcătău, Poiana, Piscul Crăsani, Popeşti,Ocniţa, Sighişoara, Covasna, SarmizegetusaRegia, Pecica, namely all of theirinhabitation area.

One can see how, from the Burebista-Decebal period, namely the time ofmaximum development for the Geto-Daciancivilization, the time for many fortresses,

178

şi sanctuare (Daicoviciu 1975; Glodariu 1983; Sîrbu 2006, p. 21-86), noi nu cunoaştem decât câteva morminte, aproape toate situate pe valea Siretului! Chiar dacă se vor mai adăuga câteva descoperiri, incerte sau inedite, situaţia generală nu ar indica o schimbare semnificativă.

N-am inclus în calcul necropola de la Zemplin, de pe Tisa Superioară (Budinský-Krička, Lamiova-Schmiedlová 1990, p. 245-354), şi nici grupul Lipica, din bazinul superior al Nistrului (Čigilik 1975, p. 70-78), pe care le vom analiza mai târziu, deoarece ele se află în zone periferice şi includ şi morminte ale altor etnii – celţi şi germani, în primul caz, şi doar germani în al doilea caz. Desigur, n-am luat în calcul nici necropola de la Enisala, jud. Tulcea, din a doua jumătate a sec. I-sec. II p. Chr. (Babeş 1971, p. 19-45; Mănucu-Adameşteanu 1984, p. 31-39, 435-444), întrucât aici revenirea la practici funerare normale a dacilor se datorează prezenţei şi influenţelor romane.

Vom trece în revistă, succint,

principalele caracteristici ale descoperirilor funerare din zonele periferice ale lumii dacice.

Din lunca Dunării, de la Porţile de Fier până la Olteniţa, apoi din Oltenia şi din sud-vestul Transilvaniei se cunosc peste 40 de descoperiri certe, majoritatea fortuite, cu circa 80 de morminte, izolate ori în mici grupuri, de o necropolă veritabilă fiind vorba într-un singur caz – Spahii (Gherghe 1978, p. 15-31). Toate sunt morminte plane de incineraţie, marea majoritate în groapă, mobilierul funerar fiind format din vârfuri de lănci şi suliţe, spade, pumnale, scuturi, zăbale, podoabe şi accesorii vestimentare, rareori recuperându-se vase ceramice (Nicolăescu-Plopşor 1948, p. 17-33; Sîrbu, Rustoiu 1999, p. 77-91; Sîrbu, Arsenescu 2006, p. 163-186). După inventar, aceste morminte sunt tipice pentru războinici, majoritatea cavaleri, şi se datează între 180/160-50 a. Chr., astfel că nu avem decât

settlements and sanctuaries (Daicoviciu1975; Glodariu 1983; Sîrbu 2006, p. 21-86),we have only a few tombs, almost all ofthem on the Siret valley! Even if morediscoveries show up, uncertain orunpublished, it would not change the largerpicture in any significant way.

We have not included in our figuresthe necropolis from Zemplin, on the UpperTisa (Budinský-Krička, Lamiova-Schmiedlová 1990, p. 245-354) or the Lipicagroup, in the upper basin of Dniestr (Čigilik1975, p. 70-78), which we will analyze lateron, because they are in peripheral areas andalso have tombs from other ethnic groups –Celts and German and just Germans,respectively, etc. Sure, we have not takeninto account the necropolis from Enisala,Tulcea county, either, from the second halfof 1st c. BC – 2nd c. AD either (Babeş 1971,p. 19-45; Mănucu-Adameşteanu 1984, p. 31-39, 435-444), because the Dacians’ return toregular funerary practices here is the resultof Roman presence and influences.

We will briefly review the maincharacteristics of the funerary discoveriesfrom the peripheral areas of the Dacianworld.

From the Danube marsh to the IronGates to Olteniţa, and then from Oltenia andsouth-western Transylvania, we have over40 sure discoveries, mostly chance ones,with about 80 tombs, isolated or in smallclusters, and there is only one instance of agenuine necropolis – Spahii (Gherghe, 1978,p. 15-31). All of them are flat cremationtombs, mostly in the pit, with the funeraryinventory consisting of lance and spearheads, swords, daggers, shields, bridle bits,clothing adornments and accessories, andthere are few findings of clay vessels(Nicolăescu-Plopşor 1948, p. 17-33; Sîrbu,Rustoiu 1999, p. 77-91; Sîrbu, Arsenescu2006, p. 163-186). Based on the inventory,these tombs are typical for warriors, mostlyriders, and date back to 180/160-50 BC, sowe have very little data on what happened to

179

extrem de puţine date despre modul cum se proceda cu restul populaţiei. E necesar să precizăm că pentru circa un secol şi jumătate după aceea (circa 50 a. Chr.-106 p. Chr.) din această zonă nu mai avem morminte! Din analiza vestigiilor funerare, coroborate şi cu inventarul din aşezări, aceste morminte pot fi atribuite războinicilor daci, fără a se exclude şi prezenţa, izolată, a unor scordisci. Putem presupune că perpetuarea unor obiceiuri funerare obişnuite la războinicii daci din această zonă se datorează şi unor influenţe ale scordiscilor, consecinţă a convieţuirii lor în zona Porţilor de Fier şi a expediţiilor comune de jaf spre sud. De altfel, mormintele din zona nord-dunăreană prezintă multe caracteristici comune, dar şi unele diferite, faţă de cele din sudul marelui fluviu (grupul Panaghiurski Kolonii), unde au convieţuit daci şi scordisci (Wozniak 1974; Sîrbu, Rustoiu 1999, p. 77-91; Theodossiev 2000; Sîrbu, Arsenescu 2006, p. 163-186).

De asemenea, în necropola de la Zemplin există mormintele tumulare şi plane de incineraţie unde dacii şi-au continuat obiceiurile funerare tradiţionale în toată această perioadă de „penurie de morminte”, dar aici există şi morminte ale germanicilor culturii Przeworsk (Budinský-Krička, Lamiova-Schmiedlová 1990, p. 245-354; Sîrbu, Rustoiu 2006, p. 207, fig. 12-15), astfel că acest fapt se datorează şi influenţei acestora.

Şi în nord-estul spaţiului dacic, în bazinul Nistrului superior, la grupul Lipica, în sec. I-II p. Chr., defuncţii continuă să fie îngropaţi după norme tradiţionale, în morminte plane ori tumulare, de incineraţie ori de înhumaţie, ultimele majoritar de maturi; şi aici, însă, există un număr important de morminte ce aparţin culturii Przeworsk (Čigilik 1975, p. 70-78).

Desigur, e normal ca această convieţuire a dacilor cu alte neamuri (scordisci, germanici, sarmaţi) să aibă consecinţe asupra tuturor, inclusiv în

the other people. We need to add that, for acentury and a half after that (about 50 BC –106 AD), there are no more tombs from thisarea! The analysis of the funerary vestiges,corroborated with that of inventory from thesettlements, tell us that these tombs can beattributed to the Dacian warriors, withoutruling out the isolated presence ofScordiscians. We can assume that thecontinuation of some regular funerarycustoms by the Dacian warriors is also theresult of Scordiscian influence, given theirco-habitation in the region of the Iron Gatesand their joint pillaging expeditions to thesouth. In fact, the tombs from the north-Danube areas are showing a lot of sharedcharacteristics, but also some differences,with those from the south of the great river(the Panaghiurski Kolonii group), where theDacians and the Scordiscians lived together(Wozniak 1974; Sîrbu, Rustoiu 1999, p. 77-91; Theodossiev 2000; Sîrbu, Arsenescu2006, p. 163-186).

Also, in the necropolis from Zemplin,there are tumular and flat cremation tombswhere the Dacians continued theirtraditional funerary customs throughout allof this period of “tomb shortage”, but herethere are also tombs from the Germanics ofthe Przeworsk culture (Budinský-Krička,Lamiova-Schmiedlová 1990, p. 245-354;Sîrbu, Rustoiu 2006, p. 207, fig. 12-15), sothat aspect is a consequence of theirinfluence too.

North-east of the Dacian space aswell, in the basin of the upper Dniestr, at theLipica group, in the 1st-2nd c. AD, the deadkeep being buried following traditionalnorms, in flat or tumular cremation orinhumation tombs, the latter containtingmainly of adults; however, here as well,there is a significant number of tombs of thePrzeworsk culture (Čigilik 1975, p. 70-78).

Of course, it is only normal that thisco-habitation by the Dacians with otherpeoples (Scordiscians, Germanics,Sarmatians) would have effects on

180

domeniul funerar. Putem afirma că singurele vestigii

funerare atestate în toată această perioadă sunt mormintele tumulare de incineraţie ce au aparţinut, după amenajare şi inventar, aristocraţiei războinice dacice, dar şi aici se constată schimbări importante. Are loc o permanentă degradare a normelor funerare şi sărăcire a inventarului, până spre dispariţia acestuia, ca şi o „migrare” a tumulilor dinspre sud-vest (sec. I a. Chr.) spre nord-est (sec. I p. Chr.) (Vulpe 1976, p. 193-215; Moscalu 1977, p. 329-340; Babeş 1988, p. 5-8; Ursachi 1986, p. 106-110; Sîrbu 1993, p. 22-23, 71-74).

Lipsa sau extrema raritate a vestigiilor funerare din sec. II a. Chr.-I p. Chr., şi în special din perioada Burebista – Decebal, impun câteva întrebări: a) cum s-a procedat cu cele câteva milioane de defuncţi, în special, cu populaţia de rând? b) ce cauze au declanşat acest fenomen? c) când a început şi când încetează această bulversare funerară? d) ce arie geografică a cuprins? e) această bulversare a practicilor funerare poate fi asociată şi cu alte fenemene spirituale? f) fenomenul este local sau european? (Sîrbu 1993 p. 129-130; 2006, p. 164-165).

Zona fără morminte, pentru toate cele trei secole înaintea cuceririi romane sau numai pentru o anume perioadă, a cuprins toată aria locuită de geto-daci, din nordul Balcanilor până la Nistru şi vestul Munţilor Apuseni. Desigur, lipsa vestigiilor funerare nu mai poate fi pusă pe insuficienţa cercetărilor după o jumătate de secol de săpături intense în toată aria locuită de geto-daci.

Scăderea drastică a numărului de morminte începe, în mod indubitabil, din prima jumătate a sec. II a. Chr., iar din a doua jumătate a sec. I a. Chr. ocultarea lor devine generală, îndeosebi pentru populaţia de rând.

Practicile funerare normale vor reveni în lumea geto-dacică doar pe măsura

everything, including the funerary domain. We can say that the only funerary

vestiges attested throughout this wholeperiod are the tumulus cremation tombs thatbelonged, based on the fitting out and theinventory, to the Dacian warrior aristocracy,but one sees important changes here too.The funerary norms keep degrading and theinventory is getting poorer and eventuallydisappears, and there is also a “migration” ofthe tumuli from the south-west (1st c. BC) tothe north-east (1st c. AD) (Vulpe 1976, p.193-215; Moscalu 1977, p. 329-340; Babeş1988, p. 5-8; Ursachi 1986, p. 106-110;Sîrbu 1993, p. 22-23, 71-74).

The absence or extreme scarceness offunerary vestiges from the 2nd c. BC – 1st c.AD and, particularly, from the Burebista-Decebal period, raises several questions: a)what happened to the several millions ofdead, especially the common people? b)what triggered this phenomenon? c) whendid this funerary disruption begin and whendid it stop? d) what geographical area has itcovered? e) can this upset of the funerarypractices be associated with other spiritualphenomena? f) is the trend local orEuropean? (Sîrbu 1993 p. 129-130; 2006, p.164-165).

The area with no tombs, throughoutall of the three centuries before the Romanconquest or just for some of it, spanned theentire region inhabited by the Geto-Dacians,from the northern Balkans to the Dniestr andwest of the Western Mountains. Clearly, thelack of funerary vestiges can no longer beattributed to the deficient research, after halfa century of intense excavations in the entireexpanse inhabited by the Geto-Dacians.

The drastic drop in the number oftombs starts, without any doubt, in the firsthalf of the 2nd c. BC and the occultationgeneralizes beginning with the second halfof the 1st c. BC, especially for the commonpeople.

Regular funerary practices return tothe Geto-Dacian world only as the Roman

181

impunerii puterii romane, mai întâi în Dobrogea şi, apoi, în Provincia Dacia. De asemenea, de pe la mijlocul sec. II p. Chr., s-au descoperit necropole obişnuite şi la dacii liberi din estul, sudul şi vestul Munţilor Carpaţi (Sîrbu 1993, p. 42-44, 129). Aşadar, ocultarea mormintelor la geto-daci şi reapariţia lor la daco-romani şi la dacii liberi se petrece pe parcursul uneia sau a două generaţii.

Cauzele care au determinat aceste prefaceri profunde din ideologia şi practicile funerare ale daco-geţilor sunt, deocamdată, greu de identificat cu certitudine.

După opinia noastră, pot fi două explicaţii principale.

Prima ipoteză ar implica schimbări esenţiale despre ”lumea de dincolo „ la nivelul populaţiei, deci existenţa unei faze “populare„ a reformei, pentru ca după constituirea regatului dac sub Burebista, cândva în al doilea sfert al sec. I a. Chr., noile credinţe să fie impuse şi de jure de către o influentă autoritate religioasă (Sîrbu 1985, p.112; 1993, p.127).

Cea de-a doua ipoteză ar presupune o reformă religioasă la nivelul elitelor, religioase şi laice, care au impus-o, de facto, întregii societăţi.

În ambele cazuri, fără o autoritate religioasă centrală, puternică şi ierarhizată, indiferent de originea fenomenului, ar fi greu să ne imaginăm impunerea şi respectarea unei anume ideologii funerare, practic pe toată aria locuită de daco-geţi, şi reapariţia mormintelor tradiţionale numai după cucerirea romană, deci după distrugerea statului şi a clerului dacic (Sîrbu 1993, p.127).

O serie de schimbări esenţiale sunt sesizabile în societatea geto-dacică cândva la mijlocul/a doua jumătate a sec. II a. Chr, care se manifestă prin: a) reducerea drastică a numărului de morminte obişnuite, concomitent cu creşterea prezenţei osemintelor umane neincinerate în contexte nefunerare, b) depunerile de tezaure din

power sets up, first in Dobrogea and then inthe Province of Dacia. Also, starting witharound mid-2nd c. AD, one has found regularnecropolises at the free Dacians in theeastern, southern and western CarpathianMountains (Sîrbu 1993, p. 42-44, 129).Therefore, the occultation of the tombs atthe Geto-Dacians and their re-emergence atthe Dacian-Romans and the free Dacianstakes places over one generation or two.

The causes behind these profoundchanges in the funerary ideology andpractices of the Geto-Dacians are, for now,difficult to pinpoint.

In our opinion, there can be two mainexplanations.

The first hypothesis implies crucialchanges, among the common people,concerning the ”afterworld”, namely, a“popular” stage of the reform and, after theappearance of the Dacian kingdom underBurebista, sometime in the second quarter ofthe 1st c. BC, the new beliefs were imposedde jure as well, by an influential religiousauthority (Sîrbu 1985, p.112; 1993, p.127).

The second hypothesis assumes areligious reform at the level of elites,religious and lay, that have imposed it, defacto, upon the entire society.

In both cases, without a strong andhierarchical central religious authority, itwould be difficult to imagine any funeraryideology, regardless of its origin, put intopractice throughout the entire area inhabitedby the Geto-Dacians, as would be the re-emergence of traditional tombs only afterthe Roman conquest, namely, after thedestruction of the Dacian state and clergy(Sîrbu 1993, p.127).

A number of crucial shifts are visiblein the Geto-Dacian society of themiddle/second half of 2nd c. BC, in the: a)drastic drop in the number of regular tombs,concomitant with the increase in thepresence of non-cremated human bones innon-funerary contexts, b) the treasuredeposits consisting of silver items, coins and

182

argint, de monede şi de piese de port, devin tot mai numeroase, c) creşte semnificativ numărul pieselor cu reprezentări figurative, în metale ori în lut, d) apar noi tipuri de locuri de cult (edificiile cu absidă) ori se generalizează altele deja cunoscute la sudul Dunării (de ex., sanctuarele de tipul „câmpurilor de gropi”) (Sîrbu 1993, p. 130; 2006, p. 164-165). Toate aceste tipuri de descoperiri evidenţiază o deosebită efervescenţă spirituală care a implicat schimbări profunde ale societăţii dacice.

Trebuie să remarcăm că aceste schimbări se petrec cu circa un secol mai devreme decât ceea ce s-a presupus a fi ”reforma lui Deceneu” din timpul regatului lui Burebista (Lica 1980, p. 177-182; Babeş 1988, p. 21-22).

Dacă analizăm toate descoperirile funerare cunoscute până acum din lumea geto-dacilor, din sec. II a. Chr.-I p. Chr., putem face următoarele observaţii de ordin general: a) înhumaţia în necropole şi morminte obişnuite nu este documentată pentru aproape toată perioada şi toată aria locuită de ei; b) aristocraţia a practicat exclusiv incineraţia în morminte tumulare, constatându-se, însă, o degradare continuă a normelor funerare obişnuite şi o sărăcire, până la dispariţie, a mobilierului funerar; c) necropole obişnuite, în anume perioade, se cunosc numai la periferiile nord-estice (grupul Lipica), nord-vestice (necropola de la Zemplin) şi sud-vestice (grupul Padea-Spahii) ale arealului locuit de daco-geţi, zone unde aceştia au locuit ori au luat contact cu alte etnii (celţi, bastarni, sarmaţi), d) pentru anumiţi indivizi este probabilă practica expunerii/descompunerii cadavrelor ori a manipulării osemintelor; e) sacrificiile umane sunt atestate atât de sursele scrise, cât şi de cele arheologice (Sîrbu 1993, p. 39-40).

Pe baza documentaţiei actuale este evident că nu se cunosc vestigii suficiente care să ilustreze modul cum s-a procedat cu marea majoritate a populaţiei dacice, de pe

wearable items grow in number, c) thenumber of items with figurativerepresentations, made of metal or clay, isspiking, d) new types of cult sites appear(edifices with apse) or others already knownsouth of the Danube are spreading (e.g.,sanctuaries of the “field of pits” type) (Sîrbu1993, p. 130; 2006, p. 164-165). All thesetypes of discoveries stand proof of anextraordinary spiritual effervescenceinvolving profound changes in the Daciansociety.

We need to draw attention to the factthat these changes are taking place about acentury before what is assumed to be the“reform of Deceneu” during the kingdom ofBurebista (Lica 1980, p. 177-182; Babeş1988, p. 21-22).

Looking at all the funerary discoveriesknown so far from the Geto-Dacian world ofthe 2nd c. BC – 1st c. AD, we can make thefollowing general remarks: a) theinhumation in necropolises and regulartombs is not documented for the entireperiod and all the area inhabited by them; b)the aristocracy has practiced cremation intumular tombs exclusively, but there is aconstant degradation of the regular funerarynorms and the inventory gets poorer, to thepoint of disappearance; c) during certainperiods, standard necropolises are knownonly at the peripheries in the north-east (theLipica group), north-west (the necropolis inZemplin) and south-west (the Padea-Spahiigroup) region inhabited by the Geto-Dacians, areas where they lived or came incontact with other ethic groups (Celts,Bastarns, Sarmatians), d) the practice ofcorpse exposure/decomposing or of bonehandling may have been applied to certainindividuals; e) there is both written andarchaeological evidence of human sacrifices(Sîrbu 1993, p. 39-40).

Based on the current documentation,we obviously do not have sufficient vestigesto illustrate what happened to most of theDacian population throughout its

183

aproape toată aria ei de locuire, din ultimele trei secole anterioare cuceririi romane.

Este dificil de răspuns, cu certitudine, la întrebarea dacă este vorba de un „fenomen geto-dacic”, deci dacă el are rădăcini proprii, sau se manifestă în urma unor influenţe străine întrucât îşi găseşte „corespondenţe” într-o parte a lumii celtice, din Europa centrală până în sud-vestul Angliei (Waldhauser 1979, p. 124-156; Wilson 1981, p. 127-169, Babeş 1988, p. 23-28; Sîrbu 1993, p. 37-38, 127-130). Apreciem, însă, că e puţin probabil să fie vorba de influenţe celtice deoarece cele mai vechi manifestări ale fenomenului sunt observabile de la pragul sec. III-II a. Chr. în zona Dunării de Jos, teritoriu de unde nu cunoaştem descoperiri celtice reprezentative (aşezări, necropole), ci doar piese izolate.

Un sit de o importanţă deosebită pentru înţelegerea începutului procesului de schimbări din domeniul practicilor funerare la geto-daci este cel cercetat la Sboryanovo-Novite Korenezhi, în nord-estul Bulgariei, databil, pe baza inventarului descoperit, în sec. II-I a. Chr. (Vulcheva 2000, p. 213-224). Întrucât acest aspect a fost abordat mai pe larg cu alt prilej (Sîrbu 2006, p. 136-138), acum vom aminti doar că aici se află o incintă unde s-au identificat 38 de structuri din pietre, din care s-au cercetat 12, în gropile de sub patru din ele descoperindu-se schelete de bărbaţi maturi, multe cu urme de violenţă (tăieri, segmentări, dislocări), toate lipsite de inventar şi de ofrande (Vulcheva 2000, p. 213-224). Este un sit unde se observă, pe de o parte, schimbări majore faţă de caracteristicile obişnuite ale necropolelor geţilor din sec. V-III a. Chr., cunoscute în nord-estul Balcanilor (Gergova 1996, p. 76-109), şi, pe de altă parte, încep să se manifeste elemente ale practicilor cultuale care vor deveni dominante în sec. I a. Chr.-I p. Chr.

Concomitent cu acest fenomen de scădere drastică a vestigiilor funerare obişnuite se constată o creştere

inhabitation area during the three centuriesbefore the Roman conquest.

It is difficult to give a definite answerto the question of whether we are dealingwith a “Geto-Dacian phenomenon”, namelysomething with roots of its own, or amanifestation of foreign influences, given its“matches” in a part of the Celtic world, fromCentral Europe to south-western England(Waldhauser 1979, p. 124-156; Wilson1981, p. 127-169, Babeş 1988, p. 23-28;Sîrbu 1993, p. 37-38, 127-130). However,we believe the Celtic influence are lesslikely, because the oldest manifestations ofthis trend are seen in the Lower Danuberegion at the threshold between 3rd and 2nd c.BC, a region without any representativeCeltic discoveries (settlements,necropolises), just isolated items.

Of special value to understanding thebeginning of the process of change in thefunerary practices at the Geto-Dacians is thesite researched in Sboryanovo-NoviteKorenezhi, in north-eastern Bulgaria, datedby its inventory to the 2nd-1st c. BC(Vulcheva 2000, p. 213-224). Since we havealready analyzed this aspect in more detail(Sîrbu 2006, p. 136-138), we will only recallthat this is an enclosure with 38 stonestructures, 12 of which were researched, andthat, under 4 of them, one has found theskeletons of adult males, many with tracesof violence (cuts, sectioning, dislocations)and that they all lacked inventory orofferings (Vulcheva 2000, p. 213-224). Onthis site, we can see, on the one hand, majorchanges from the usual characteristics of theGetae necropolises of the 5th-3rd c. BC,known in north-eastern Balkans (Gergova1996, p. 76-109) and, on the other, the initialmanifestations of elements of cult practicesthat will become dominant in the 1st c. BC-1st c. AD.

At the same time as the amount of

regular funerary vestiges was plummeting,the findings of non-cremated human bones

184

semnificativă a descoperirilor de oseminte umane neincinerate în contexte nefunerare (aşezări, gropi izolate, „câmpuri de gropi”). Este vorba de vreo 30 de descoperiri sigure, cu circa 180 de indivizi, copii, adolescenţi şi maturi, bărbaţi şi femei (Sîrbu 1997, p. 196, fig. 1; 2007). Aproape toate aceste descoperiri se află în zona extracarpatică ori în sud-estul Transilvaniei; rămâne de văzut dacă această situaţie reflectă o realitate istorică ori doar un stadiu al cercetării.

Este de menţionat şi faptul că analizele de specialitate ale resturilor de oase din aşezările acestei epoci au dus la identificarea unor oase umane izolate, din diverse părţi ale corpului, dar mai ales de la părţile terminale ale membrelor ori de la cranii şi maxilare (Sîrbu 1993, p. 31-33).

Întrucât la Hunedoara-Grădina Castelului marea majoritate a defuncţilor sunt copii atenţia noastră se va concentra asupra prezenţei acestora în lumea dacilor. Dacă excludem descoperirile de la Hunedoara, cele mai multe schelete de copii provin din aşezări – 48 de indivizi, din „câmpuri de gropi” – 21 indivizi şi, apoi, din gropi izolate – 9 indivizi (Sîrbu 2007) (Fig. 67; 68). În locuinţe ori bordeie din aşezări s-au găsit 6 copii, depuşi în gropi, sub trepte ori sub podeaua acestora. Cel mai mare număr de copii - 35, s-a găsit, însă, în gropile din aşezări; de obicei, s-a depus câte un individ, dar nu lipsesc nici situaţiile cu mai mulţi copii, aşa cum este cazul celor de la Brad (Ursachi 1986, p. 112-116, 122-123) ori Celei (Sîrbu 1993, p. 88-89).

În marea majoritate a cazurilor s-a depus câte un singur schelet – 46 de indivizi, în 7 situaţii câte 2, iar în alte 5 câte 3-4 indivizi (Fig. 68). Uneori, însă, alături de copii sunt adolescenţi şi maturi, astfel că numărul indivizilor din groapă este mult mai mare, ca la Sighişoara-Wietenberg – 7 (Horedt, Seraphim 1971, p. 18-19, 67-69; Sîrbu 1993, p. 98-99, fig. 58-59; Andriţoiu, Rustoiu 1997, p. 71-76), Orlea – 8 (Comşa 1972, p. 65-78), Berea – 16 (Zirra 1980, p.

in non-funerary contexts (settlements,isolated pits, “field of pits”) is growingsignificantly. We are talking about some 30certain discoveries, with about 180individuals – children, adolescents andadults, men and women (Sîrbu 1997, p. 196,fig. 1; 2007). Almost all of these discoveriesare in the extra-Carpathian area or south-western Transylvania and it remains to beseen whether this situation is a result ofhistorical fact or the state of research.

It is also worth mentioning that thespecialized analyses of the bone remainsfrom the settlements of this era haveidentified isolated human bones fromvarious parts of the body, particularly skulls,jawbones or the ends of the limbs (Sîrbu1993, p. 31-33).

Since most of the dead in Hunedoara-The Castle’s Garden are children, we will befocusing on their presence in the Dacianworld. If we discount the discoveries inHunedoara, the most numerous childrenskeletons are from settlements – 48individuals, from “field of pits” – 21individuals and from isolated pits – 9individuals (Sîrbu 2007) (Fig. 67; 68). In thedwellings or huts from settlements, one hasfound 6 children, deposited in pits, under thestairs or the floor. The highest number ofchildren, 35, was found, though, in pits inthe settlements; in most cases, there was oneindividual in each, but there are cases ofmore than one, such as in Brad (Ursachi1986, p. 112-116, 122-123) or Celei (Sîrbu1993, p. 88-89).

In most of the cases, just one skeletonwas deposited – 46 individuals, in 7instances, there were 2 and, in another 5,there were 3-4 individuals (Fig. 68).Sometimes, though, next to the children wehave adults, so the number of individuals inthe pit is much higher, such as in Sighişoara-Wietenberg – 7 (Horedt, Seraphim 1971, p.18-19, 67-69; Sîrbu 1993, p. 98-99, fig. 58-59; Andriţoiu, Rustoiu 1997, p. 71-76),Orlea – 8 (Comşa 1972, p. 65-78), Berea –

185

68-69, fig. 56/1-2). Cei mai mulţi indivizi au fost aşezaţi

în decubit dorsal, dar şi numărul celor chirciţi, pe stânga ori dreapta, este mare; de semnalat trei situaţii în care copiii au depuşi, ghemuiţi, vertical. Nu s-a observat vreo preferinţă de orientare a defuncţilor spre vreun anume punct cardinal. Atunci când este câte un singur individ în groapă el este depus, de obicei, pe fund, iar când sunt mai mulţi ei se află la diverse adâncimi în umplutura acesteia. Unii copii au fost aşezaţi cu grijă, dar alţii par, pur şi simplu, aruncaţi în gropi.

Cele mai multe schelete au fost întregi – circa 40, unele însă au fost depuse în poziţii anormale. Există şi situaţii în care lipsesc părţi întregi ale corpului, care nu pot fi puse pe seama deteriorării ulterioare, ca să nu mai vorbim de cazurile în care s-au găsit doar oase umane izolate, craniene ori post-craniene (Sîrbu 2007). Uneori, însă, nu este clar dacă lipsa unor părţi din schelet se datorează factorilor ulteriori de mediu ori depunerii iniţiale.

În aproape toate cazurile a fost vorba de Infans I (0-7 ani) – 69 indivizi, doar în două situaţii fiind Infans II (7-14 ani) (Fig 68); mai mult, deseori s-a constatat că au fost sugari, câteodată chiar gemeni, ca în două cazuri la Orlea (Nicolăescu-Plopşor, Rişcuţia 1969, p. 69-73). În aşezări, de obicei, sunt doar copii, pe când în „câmpurile de gropi” sunt şi adolescenţi ori maturi în aceeaşi groapă.

Peste 60% din scheletele găsite în

contexte nefunerare aparţin copiilor, ceea ce sugerează un tratament diferit aplicat acestora, întrucât e greu de crezut că acest procent reflectă mortalitatea normală care, după cum arată studiile de specialitate, reprezintă doar 15-30% din numărul defuncţilor în cimitirele normale (Scott 1999, p. 89-90); este de evidenţiat numărul extrem de mic al copiilor cu vârsta între 7-14 ani, faţă de cei de până la 7 ani.

16 (Zirra 1980, p. 68-69, fig. 56/1-2). Most of the people were deposited

lying on their backs, but the numbers ofthose crouched on the left or the right-handside is high; there are three interesting casesof children deposited crouched vertically.There is no indication of a preference fororienting the dead towards a particularcardinal point. When there is only oneperson in a pit, he is usually on the bottomand, when there are more, they are at variousdepths in the pit’s filling. Some childrenwere laid down carefully but others seem tohave been simply dumped in the pits.

Most of the skeletons were whole –about 40 of them, but some were depositedin abnormal positions. There are alsoinstances where entire skeleton parts aremissing, but this cannot be accounted for byulterior disruptions, not to mention the casesin which just isolated human bones, cranialor post-cranial, were found (Sîrbu 2007).Sometimes, however, it is unclear whetherthe absence of skeleton parts is the result ofenvironment factors or the initial deposit.

In almost all cases we are dealing withInfans I (0-7 years) - 69 individuals - andthere are just two cases of Infans II (7-14years) (Fig. 68); furthermore, one oftenfound cases of newborns, sometimes eventwins, such as in two cases in Orlea(Nicolăescu-Plopşor, Rişcuţia 1969, p. 69-73). Usually, in the settlements there are justchildren, whereas the “fields of pits” alsoinclude adolescents and adults in the samepit.

Over 60% of the skeletons found innon-funerary contexts belong to children,suggesting they were treated differently,because it is difficult to believe that thispercentage reflects the actual death rate that,according to specialized studies, is just 15-30% of the number of dead in the normalcemeteries (Scott 1999, p. 89-90). One thingworth highlighting is the extremely lownumber of children aged 7 to 14, comparedto those under the age of 7.

186

De obicei, la aceste schelete de copii nu s-au găsit inventare care să poată fi clasificate după anumite criterii, ca în cazul mormintelor obişnuite. Doar în rare cazuri s-au găsit piese de port ori vestimentaţie (fibule, pandantive, cercei, mărgele) şi, cu totul excepţional, alte categorii de piese ori ofrande (Sîrbu 1985, p. 91-108; 1993, p. 32, 86-100; Babeş 1988, p. 13-16).

La nordul Dunării descoperirile cu schelete de copii se datează pe tot parcursul sec. IV a. Chr.-I p. Chr., dar se observă deosebiri importante, atât în privinţa numărului indivizilor, cât şi a contextelor în care ele s-au găsit. Astfel, dacă din sec. IV-III a. Chr. sunt doar 6 descoperiri, cu 13-14 indivizi, din sec. II a. Chr.-I p. Chr. există 18 descoperiri, cu peste 60 de indivizi (Sîrbu 2007). Deşi descoperirile timpurii provin din variate zone geografice, trebuie remarcat că ele sunt fie din aşezări, fie din gropi de la marginea aşezărilor, lipsind cele din „câmpurile de gropi” (Fig. 67).

Dacă avem în vedere trăsăturile caracteristice ale acestor vestigii din lumea dacilor apreciem că este dificil de încadrat aceste descoperiri în categoria mormintelor obişnuite întrucât trăsăturile lor sunt evident diferite: nu s-au descoperit în necropole, nu s-au sesizat norme unitare de depunere şi orientare, există un procent ridicat de părţi de schelete ori oase izolate, chiar dintre scheletele întregi unele sunt în poziţii anormale, majoritatea sunt copii mici şi lipsesc indivizii vârstnici, nu s-au depus inventare tradiţionale etc. (Sîrbu 1986, p. 91-108 ; 1993, p. 31-36; 1997, p. 196-198; 2007; Babeş 1988, p. 13-16 ).

Dificultăţile serioase apar atunci

când încercăm să identificăm cauzele care au determinat aceste schimbări majore din credinţele şi practicile funerare şi care au dus la acest comportament diferit faţă de anumiţi defuncţi.

În unele situaţii există argumente serioase pentru a vorbi de sacrificii umane,

In most cases, these children skeletonsare not accompanied by inventories that canbe classified based on particular criteria, theway it is with regular tombs. It is only inrare cases that we found wearable orclothing items (fibulae, pendants, earrings,beads) and, only exceptionally, other typesof items or offerings (Sîrbu 1985, p. 91-108;1993, p. 32, 86-100; Babeş 1988, p. 13-16).

North of the Danube, the discoveriesof children skeletons are from the entireperiod between 4th - 1st c. BC, but there areimportant differences in the number ofindividuals and the contexts in which theywere found. Thus, whereas from the 4th-3rd

c. BC we have only 6 findings, with 13-14individuals, from the 2nd c. BC - 1st c. ADwe have 18 discoveries with over 60individuals (Sîrbu 2007). Although the earlydiscoveries are from varied regions, we needto highlight that they are either fromsettlements or from pits at the edge ofsettlements, but no “field of pits” (Fig. 67).

Based on the specific traits of thevestiges of the Dacian world, we believethese discoveries are difficult to put in thecategory of regular tombs because theirfeatures are obviously distinctive: they werenot found in necropolises, no unifyingnorms of depositing and orientation werefound, there is a high percent of skeletonparts or isolated bones and even some of thewhole skeletons are deposited in abnormalpositions, the majority of the dead are smallchildren, there are no elders and notraditional inventories were deposited etc.(Sîrbu 1986, p. 91-108 ; 1993, p. 31-36;1997, p. 196-198; 2007; Babeş 1988, p. 13-16 ).

Serious problems arise when we aretrying to identify the causes that are behindthese major changes in the funerary beliefsand practices and that have led to thisbehavior that is different for some of thedead.

In some cases, there is strongevidence of human sacrifices or ritual

187

în altele de înhumări rituale, dar alte resturi umane par a fi rezultatul unor practici de expunere/descompunere a cadavrelor ori de manipulare a osemintelor (oasele umane izolate ori părţile de schelete, fără urme violente pe ele, din cadrul aşezărilor, a gropilor de la marginea lor ori din „câmpurile de gropi”). Doar observaţiile atente din teren şi analizele antropologice de mare fineţe vor putea clarifica aceste probleme.

Şi în cazul copiilor, care reprezintă peste 60% din cadrul acestor înhumări, cauzele pot fi diferite.

Atunci când sunt schelete de copii întregi, în ordine anatomică, cu piese de port şi depuşi cu grijă sub locuinţe ori în gropi din apropierea lor, putem aprecia că este vorba de înhumări rituale, credinţe cu rădăcini străvechi şi în lumea tracică (Sîrbu 2001, p. 323-334). Grija faţă de copiii mici morţi prematur şi îngroparea lor sub ori în apropierea locuinţelor este un fenomen ce a cunoscut o largă răspândire, în diferite epoci şi la diferite popoare, descoperirile din lumea dacică confirmând acest fenomen.

Dacă, însă, este vorba de un număr mai mare de copii într-o singură groapă, câteodată împreună cu maturi, cu urme violente pe schelete ori în poziţii anormale, putem considera că este vorba de sacrificarea indivizilor. Dacă ţinem cont de faptul că este vorba de bebeluşi ori de copii foarte mici atunci violenţele sunt greu observabile întrucât ei puteau fi uşor ucişi prin mijloace ce nu lasă urme pe schelete – sugrumare, otrăvire, înecare etc.

E dificil de spus, însă, cine erau cei care au fost descoperiţi în aceste contexte nefunerare. Dacă aceste înhumări de copii provin din locuinţe, atunci putem presupune că este vorba de membri ai familiei decedaţi prematur. În cazul gropilor „macabre”, cu mai multe schelete, cu defuncţi de vârste diferite, se poate presupune că este vorba de paria comunităţii ori de indivizi de alte etnii ori din alte comunităţi, capturaţi în urma

inhumations, whereas other human remainsseem to be the result of practices of corpseexposure/decomposing or of bone handling(the isolated human bones or the skeletonparts, without any traces of violence onthem, from within the settlements, the pits atthe edge or settlements or the “field ofpits”). Only careful observations in the fieldand highly-skilled anthropological analyseswill be able to shed light on all theseproblems.

The causes can also be different in thecase of the children, which account for over60% of these inhumations.

When we have whole childrenskeletons, in anatomical order, withwearable items and deposited carefullyunder dwellings or in pits close by, we cansay we are dealing with ritual inhumations,beliefs that have ancient roots in theThracian world as well (Sîrbu 2001, p. 323-334). Caring for small children dead beforetheir time and burying them under dwellingsor nearby was encountered widely in varioustimes and at various peoples and thefindings from the Dacian world confirm it.

If, however, we are seeing a largenumber of children in a single pit,sometimes together with adults, with tracesof violence on their skeletons or in abnormalpositions, we can assume we are dealingwith human sacrifices. Considering thatthese are newborns or very small children,then the violent acts are difficult to observebecause the children could have been killedeasily by means that do not leave traces onskeletons – strangling, poisoning, drowning.

Nevertheless, it is difficult to say whoare the individuals found in these non-funerary contexts. If these childreninhumations are from dwellings, then wecan assume that we are dealing with familymembers deceased prematurely. In the caseof the “macabre” pits with multipleskeletons, with dead of different ages, wecan assume they are the community pariahsor people from other ethnic groups or other

188

unor conflicte. Mai este necesară o precizare

importantă: nu se cunosc copii incineraţi depuşi în gropi din aşezări, ori din afara lor, cu umplutură de tip menajer.

Înhumările de copii din necropolele anterioare (sec. V-III a. Chr.) ori posterioare (sec. II-III p. Chr.) perioadei pe care o analizăm au cu totul alte caracteristici.

Înhumarea este un rit foarte puţin utilizat, în sec. V-III a. Chr., în necropole populaţiei de rând (sub 5% din total), iar marea majoritate a înhumaţilor aparţin maturilor, puţinele morminte de copii fiind găsite în necropole plane, cu un inventar sărac (atunci când el există) (Protase 1971, p. 76-82; Sîrbu 1993, p. 41-42). Trebuie menţionat că se cunosc şi copii incineraţi în aceste necropole, dar fiind puţine analize antropologice nu se poate preciza numărul lor şi dacă ei reflectă, procentual, mortalitatea infantilă şi motivele pentru are unii din ei au fost au fost, totuşi, depuşi în contexte nefunerare (în aşezări ori în gropi din afara lor).

În schimb, în sec. II-III p. Chr. situaţia este mult mai clară, atât pentru Provincia Dacia, cât şi pentru dacii liberi.

În primul rând, cu o excepţie - Şeuşa (Sonoc, Ciută, Gall 2005, p. 121-138), nu se mai cunosc înhumări de copii în afara necropolelor şi nici „gropi macabre”.

În al doilea rând, înhumarea este un

rit folosit, aproape în exclusivitate, pentru copii. Edificator, în acest sens, este faptul că, într-o statistică anterioară anului 2000, dintr-un total de circa 250 de morminte de înhumaţie cunoscute la dacii liberi din estul Carpaţilor doar 10 aparţin maturilor! (Bichir 1973, p. 29-44; Ioniţă, Ursachi 1988, p. 84-89; Sîrbu 1993, p. 43-44). Procentul este asemănător şi la populaţia autohtonă de sub stăpânirea romană, din 116 morminte de înhumaţie, 112 fiind de copii! (Sîrbu 1993, p. 45)

Deşi înhumări de copii au mai existat

communities, captured in conflicts. We need to make another thing clear:

there are no known cases of crematedchildren in pits inside settlements or, outsidethem, in pits with household filling.

The children inhumations fromnecropolises predating (5th-3rd c. BC) orsucceeding (2nd-3rd c. AD) the period underanalysis are entirely different.

Inhumation is a rite used very littlethroughout 5th-3rd c. BC in the necropolisesof the common people (under 5% of total),and the large majority of the inhumed areadults, as the few children tombs were foundin flat necropolises, with a poor inventory(when there is any) (Protase 1971, p. 76-82;Sîrbu 1993, p. 41-42). We need to mentionthat there are also cremated children in thesenecropolises, but the low number ofanthropological analyses prevents us fromknowing their number and whether theirpercentage reflects the infantile death rateand the reasons some were deposited,nevertheless, in non-funerary contexts(inside settlements or in pits outside them).

On the other hand, things are muchclearer in the 2nd-3rd c. AD, both in theProvince of Dacia and for the free Dacians.

First of all, save for one exception -Şeuşa (Sonoc, Ciută, Gall 2005, p. 121-138),there are no known cases of childreninhumations outside necropolises or in“macabre pits”.

Second, the inhumation is a rite usedalmost exclusively for children. Edifying tothat end is the fact that, in a statistic frombefore 2000, out of a total of 250inhumation tombs known for the freeDacians in the eastern Carpathians, only 10belong to adults! (Bichir 1973, p. 29-44;Ioniţă, Ursachi 1988, p. 84-89; Sîrbu 1993,p. 43-44). The proportion is similar for thelocal population that got under the Romanrule as, out of 116 inhumation tombs, 112contain children (Sîrbu 1993, p. 45).

Although there have been children

189

atât în epocile anterioare, cât şi în cele posterioare sec. II a. Chr.-I p. Chr., niciodată însă ele nu au avut caracteristicile acestei perioade, nu s-au aflat în contexte atât de variate şi nu au corespuns cu o lipsă, aproape totală, de morminte obişnuite.

Pe baza cercetărilor arheologice de până acum se poate constata că pe măsura înaintării cuceririi romane neamurile dacice revin la practici funerare normale, atât cei din interiorul Provinciei Dacia, cât şi cei din jurul ei, şi, totodată, dispar descoperirile ce pot fi puse pe seama sacrificiilor umane ori a unor înhumări rituale (Sîrbu 1993, p. 35-36).

Din analiza acestor vestigii pare clar că preoţimea dacică, cea care le-a patronat, a fost decapitată de către romani, fapt ilustrat şi de distrugerea, fără excepţie, a tuturor sanctuarelor şi lipsa oricăror urme de cult în zona lor în perioada ulterioară cuceririi Daciei (Sîrbu 2006, p. 80-82).

Acum putem reveni la Hunedoara-Grădina Castelului pentru a încerca să plasăm vestigiile de aici în mozaicul descoperirilor de oseminte umane din Dacia preromană.

Descoperirile de aici prezintă doar câteva caracteristici similare cu al mormintelor obişnuite din epoca anterioară: a) practicarea ritului incineraţiei pentru unele persoane mature şi depunerea de piese de inventar, cel puţin pentru sfârşitul sec. II-sec. I a. Chr., b) prezenţa câtorva morminte normale de înhumaţie de maturi, cu inventar caracteristic (Def.17, Def.27), c) existenţa unor morminte de înhumaţie de copii, întregi, în ordine anatomică şi cu piese de inventar, îndeosebi piese de port.

Mult mai multe trăsături comune au, însă, descoperirile de aici cu acea categorie de vestigii denumită „oseminte umane în contexte nefunerare”: a) numărul extrem de mare al copiilor (aproape 80%), în comparaţie cu al adulţilor, b) lipsa unor norme unitare de depunere şi orientare, c) procentul extrem de ridicat al prezenţei oaselor umane izolate în depuneri (aproape

inhumations in the centuries both before andafter 2nd c. BC – 1st c. AD, they neverdisplayed the characteristics of this period,were not in such varied contexts and werenot accompanied by an almost total absenceof regular tombs.

Based on the archaeological researchso far, we see that, as the Roman conquestadvanced, the Dacian peoples returned to thenormal funerary practices, both inside theProvince of Dacia and around it, at the sametime as the discoveries consisting of humansacrifices or ritual inhumations aredisappearing (Sîrbu 1993, p. 35-36).

From the analysis of these vestiges, itseems clear that the Romans decapitated theDacian clergy watching over the practices,as also illustrated by the destruction, with noexceptions, of all sanctuaries and the lack ofcult sites in their area after the conquest ofDacia (Sîrbu 2006, p. 80-82).

Now, we can return to Hunedoara-TheCastle’s Garden in order to try and find theplace of these vestiges in the puzzle ofdiscoveries of human bones from pre-Roman Dacia.

The discoveries here have only a fewtraits similar to those of regular tombs fromthe previous period: a) practicing the rite ofcremation for some of the adults anddepositing inventory items, at least insofaras the end of 2nd – 1st c. BC are concerned,b) the presence of some normal inhumationtombs for adults, with a specific inventory(Dead 17, Dead 27), c) the existence ofinhumation tombs for children, whole and inanatomical order, with inventory items, inparticular wearable ones.

One finds many more similaritiesbetween the discoveries here and thatcategory of vestiges called “human bones innon-funerary contexts”: a) the extremelyhigh number of children (almost 80%),compared to adults, b) the lack of unifyingdepositing and orientation norms, c) theextremely high percentage of isolatedhuman bones in deposits (almost 50%),

190

50%), d) lipsa vaselor ceramice, e) depuneri separate de piese de inventar, probabil de la defuncţi, care marchează laturile de sud şi de sud-vest ale depunerilor umane, şi a unor aglomerări de oseminte de animale în zona de nord-est (Fig. 20-21).

Cum putem considera descoperirile de aici, pe baza caracteristicilor evidenţiate: a) necropolă? b) incintă sacră?

Mormintele de incineraţie, prin rit, ritualuri şi inventar, prezintă caracteristicile obişnuite ale unor vestigii funerare normale; ele se datează în a doua jumătate a sec. II-sec. I a. Chr. De asemenea, câteva înhumări de maturi pot fi încadrate în categoria mormintelor de înhumaţie normale, deşi acest rit nu mai este documentat, pentru sec. I a. Chr.-I p. Chr., în aria principală de locuire a geto-dacilor.

Probleme deosebite de interpretare pun depunerile de copii, care formează marea majoritate a descoperirilor, îndeosebi în cazul prezenţei doar a oaselor izolate, care reprezintă, la rândul lor, aproape jumătate din indivizii înhumaţi.

După opinia noastră, aceste ultime vestigii prezintă mult mai puţine caracteristici comune cu o necropolă obişnuită, fie din sec. IV-III a. Chr., fie din sec. II-III p. Chr, decât cu o zonă sacră. Doar descoperirile viitoare ne vor aduce argumente pentru a putea plasa astfel de descoperiri într-o categorie ori alta.

Depunerile de la Hunedoara-Grădina Castelului au o serie de elemente comune cu defuncţii descoperiţi în aşezarea nefortificată de la Brad (jud. Neamţ); aici, în 12 gropi, au fost găsiţi 17 indivizi înhumaţi, unii în poziţii neanatomice ori cu părţi din schelet lipsă, din care 12 aveau sub un an, unul circa 7 ani, plus 2 femei mature; umplutura gropilor era de tip menajer, conţinând fragmente de vase şi vetre, oase de animale, cenuşă etc. (Ursachi 1986, p. 112-116, 122-123, pl. XIV-XXIX; 1995, p. 258-263, fig. 357-364). Defuncţii s-au aflat în gropi rotunde ori tronconice, pe fund ori la diverse

d) the lack of clay vessels, e) separatedeposits of inventory items, probably fromdead, marking the south and south-westsides of the human deposits, and ofagglomerations of animal bones in the north-eastern section (Fig. 20-21).

Based on these features that we havehighlighted, how can we sort these findings:a) necropolis? b) sacred enclosure?

In terms of rite, rituals and inventory,the cremation tombs are displaying the usualfeatures of regular funerary vestiges; theyare from the second half of 2nd–1st c. BC.Also, several adult inhumations can becatalogued as regular inhumation tombs,although there is no more evidence of thisrite in the interval 1st c. BC - 1st c. AD in themain inhabitation area of the Geto-Dacians.

Particular explaining problems are

raised by the children deposits, which makeup most of the discoveries, in particular inthe case of just isolated bones which, in turn,account for almost half of the inhumedindividuals.

In our opinion, these last vestiges areshowing significantly fewer features sharedwith a common necropolis, be it from the4th-3rd c. BC or the 2nd-3rd c. AD, than with asacred area. Only future findings willprovide more arguments in favor of puttingsuch discoveries in one category or theother.

The deposits from Hunedoara-TheCastle’s Garden are displaying somesimilarities with the dead found in theunfortified settlement from Brad (NeamţCounty); here, 17 inhumed individuals werefound in 12 pits, some in non-anatomicalorder or with missing skeleton parts, 12 ofwhich were under one year of age, one wasabout 7 and two females were adults; the pitfilling was household stuff, containingfragments of vessels, fireplaces, animalbones, ash etc. (Ursachi 1986, p. 112-116,122-123, pl. XIV-XXIX; 1995, p. 258-263,fig. 357-364). The dead were in round or

191

adâncimi, cu orientări diverse, 7 au fost depuşi în decubit dorsal iar 6 chirciţi, la ceilalţi 4 neprecizându-se poziţia; la 4 copii s-au găsit 10 pandantive de tip căldăruşă din fier, plus alte piese de port, în două cazuri găsindu-se fibule puternic profilate, ceea ce asigură datarea vestigiilor la mijlocul ori în a doua jumătate a sec. I p. Chr. (Ursachi 1986, pl. XVII/5-10, pl. XXI/4-5, pl. XXIII(4-5). Concentrarea majorităţii gropilor pe nuclee şi faptul că acestea nu au fost întretăiate de complexe de locuire ori de gropi menajere sugerează ipoteza că zona cu înhumări umane nu trebuie integrată spaţiului destinat locuirii dacice propriu-zise. În şanţul de apărare s-a mai găsit un maxilar inferior de matur.

Procentul extrem de mare de copii mici, lipsa unor reguli unitare în poziţia şi orientarea defuncţilor, existenţa mai multor defuncţi în acelaşi complex, lipsa unor părţi de schelet, prezenţa unor piese de port (pandantive-căldăruşă, cercei, fibule) şi datarea lor în sec. I p. Chr. constituie caracteristici comune ale vestigiilor de la Hunedoara-Grădina Castelului/Platou şi Brad.

Importanţa vestigiilor de la Hunedoara-Grădina Castelului este deosebită, din mai multe puncte de vedere.

Mai întâi, este pentru prima dată când avem un numeros material osteologic uman, mai ales de la înhumaţi, pentru o epocă din care asemenea vestigii aproape lipsesc, situaţie ce va oferi preţioase informaţii în viitor; nu putem decât regreta, de exemplu, că n-am putut face analize de ADN.

Apoi, faptul că majoritatea defuncţilor de aici au fost copii mici va aduce informaţii valoroase despre modul cum s-a procedat cu aceşti decedaţi în societatea dacică.

Aşa după cum se cunoaşte, tratamentul deosebit al copiilor, în comparaţie cu al maturilor, este un fenomen intens dezbătut în istoriografie, fapt

truncated pits, on the bottom or at variousdepths, with diverse orientations; 7 were ontheir backs, 6 were crouched and theposition of another 4 was not specified; theitems found with 4 of the children included10 iron bucket pendants, 2 cases hadstrongly profiled fibulae, which puts thevestiges in the middle or second half of 1st c.AD (Ursachi 1986, pl. XVII/5-10, pl.XXI/4-5, pl. XXIII(4-5). Since most of thepits were clustered and not crisscrossed byinhabitation complexes or household pits,maybe the area with human inhumationsmust not be merged with the Dacians’inhabitation space. In the defense vallum,there was also an adult’s lower jawbone.

The extremely high percentage of

small children, the absence of unifying rulesregarding the position and orientation of thedead, the multiple dead in the samecomplex, the lacking skeleton parts, theexistence of wearable items (bucketpendants, earrings, fibulae) and their datingto 1st c. AD are the traits shared by thevestiges in Hunedoara- The Castle’sGarden/Plateau and Brad.

The importance of the vestiges inHunedoara-The Castle’s Garden isexceptional, for several reasons.

To begin with, this is the first time wehave a great deal of human bone material,especially from the inhumed, from a timewhen such vestiges are almost absent, asituation that will provide precious data inthe future; we can only but regret, forinstance, that we could not do any DNAanalyses.

Then, the fact that most of the deadhere used to be small children will generateuseful information regarding on the mannerin which the Dacian society handled thesedead.

As one knows, the special treatmentfor the children, compared to adults, is aphenomenon widely debated inhistoriography, as proven by the rich

192

demonstrat de bogata bibliografie existentă pe plan mondial (Mahieu 1982-1983, p. 137-154; Fabre 1995, p. 403-414; Duday et al. 1995; Scott 1999; Blaizot et al. 2003, p. 49-77; Norman 2002, p. 302-323; 2003, p. 36-47). Putem conchide, dintr-o perspectivă mai largă, că descoperirile de aici au adus un plus de informaţie şi de înţelegere a diferenţelor dintre tratamentul funerar aplicat copiilor ori maturilor.

Este una din rarele ocazii când avem posibilitatea să comparăm vestigiile din aşezarea de pe Dealul Sânpetru („societatea celor vii”) cu cele ale defuncţilor din Grădina Castelului/Platou („comunitatea celor care dorm”).

De asemenea, prin faptul că toţi copii mici de aici au fost înhumaţi se poate întrevedea perpetuarea unor asemenea mentalităţi şi practici la populaţia locală din Provincia Dacia ori la dacii liberi de la est de Carpaţi, unde, aşa cum arată descoperirile, aproape toţi înhumaţii sunt copii.

În plus, prezenţa unor numeroase şi variate categorii de piese de port ne-a permis o serie de observaţii privitoare la cronologia şi provenienţa diverselor tipuri de artefacte, de asocieri între inventarele de la defuncţi şi din depunerile separate de piese etc.

Este de remarcat utilizarea acestui dom stâncos pentru depuneri sacre în diferite epoci istorice.

În concluzie, este indiscutabil că descoperirile de aici se constituie într-o „fereastră” importantă pentru înţelegerea profundelor schimbări din ideologia funerară şi din modalităţile concrete de tratare a defuncţilor, în funcţie de vârstă, sex şi statut social în societatea dacică.

Descoperirea şi cercetarea unor situri similare ne va da posibilitatea să înţelegem şi să ne explicăm profundele schimbări din viaţa spirituală a geto-dacilor şi în ce tip de sit putem încadra vestigiile din Grădina Castelului: incintă sacră ori necropolă? Sau poate că în această perioadă de schimbări

bibliography available worldwide (Mahieu1982-1983, p. 137-154; Fabre 1995, p. 403-414; Duday et al. 1995; Scott 1999; Blaizotet al. 2003, p. 49-77; Norman 2002, p. 302-323; 2003, p. 36-47). Assuming a largerperspective, we can conclude that thesediscoveries have generated additional dataand comprehension on the differences in thefunerary treatment for children and foradults.

This is one of those rare opportunitiesto compare the vestiges from the settlementon l Sânpetru Hill (“the society of theliving”) with those of the dead from TheCastle’s Garden/The Plateau (“communityof those that sleep”).

Also, the fact that all of the smallchildren here have been inhumed shows ushow such beliefs and practices havepersisted in the local population in theProvince of Dacia or the free Dacians east ofthe Carpathians, where, as shown bydiscoveries, almost all of the inhumed arechildren.

Moreover, the presence of many andvaried types of wearable items has allowedus to make a number of observations on thechronology and origin of the various typesof artifacts, of associations in the inventoriesfrom the dead or the separate deposits etc.

It is remarkable how this rocky domewas used for sacred deposits throughoutseveral historical eras.

In conclusion, it is beyond any doubtthat these discoveries constitute an“window” that is important forcomprehending the profound changes in thefunerary ideology and actual manner ofhandling the dead, based on their age, sexand status in the Dacian society.

The discovery and research of similarsites will allow us to better understand andexplain the deep shifts in the Geto-Dacians’spiritual life and to decide what the vestigesin The Castle’s Garden are: sacred enclosureor necropolis? Or, perhaps, this period ofprofound changes in the spiritual life of the

193

profunde în viaţa spirituală a geto-dacilor se constată o întrepătrundere/unificare între cele două tipuri de situri, care reflectă noile mentalităţi ale comunităţilor despre lumea zeilor şi a defuncţilor.

Geto-Dacians is seeing an intertwining /unification of the two types of sites,reflecting the new beliefs of thecommunities on the world of the gods and ofthe dead.

Valeriu Sîrbu

194

XI. Varia XI.a. Addenda

Complexul s-a descoperit în august

2007, atunci când volumul era deja pregătit pentru tipar; deşi el va va face obiectul unui studiu separat, totuşi, datorită importanţei lui, am decis să prezentăm datele primare ale mormântului în această Addenda de la sfârşitul volumului. Complexul nr. 71 Def. 31; S. X, c. 4; -(24-36)cm

Într-o cuvetă naturală din dolomită, peste un strat subţire de sol negru-cenuşiu, între adâncimile de 0,24-0,36m, s-au descoperit o cana-urnă şi inventarul defunctului (Fig. 73); în umplutura cuvetei s-au găsit şi fragmente mici de cărbune din lemn. Datorită presiunii pământului cana s-a spart iar o parte din oase au ajuns spre nord-est de ea. Totul a fost acoperit cu un strat de sol negru-cenuşiu, în care erau fragmente mici de dolomită sfărâmată.

Pe baza poziţiei stratigrafice se poate reconstitui o parte din ritual: mai întâi s-a depus vârful de lance, fără partea din lemn, deasupra lui s-a aşezat centura dintr-un material organic, de care era ataşat pumnalul, uşor scos din teacă, apoi, s-a pus cana, în poziţie verticală, cu gura în sus, cu oasele incinerate ale defunctului. Pe marginea cuvetei s-a găsit o pafta de centură care, evident, aparţine lui C71.

Vârful de lance are dulia lungă,

tronconică, cu partea activă în forma frunzei de salcie şi nervură mediană (Fig. 74/4). Pumnalul curb cu teacă are canal de scurgere a sângelui şi este triunghiular în secţiune (Fig. 74/1). De la centură s-a păstrat catarama, de formă dreptunghiulară (Fig. 74/2) şi o pafta tipică orizontului dacic din sec. II-I a. Chr. (Babeş 1983, p. 196-

XI. Miscellaneous XI.a. Addenda

The complex was found in august

2007, when the volume was already prepared for publishing; although it will be analyzed in a different study, its importance convinced us to introduce the primary data in this Addenda at the end of the volume.

Complex no. 71 Dead 31; S.X, c. 4; -(24-36)cm

In a natural nook in the dolomite, on a thin layer of black-grayish soil, at the depth of 0.24-0.26m, one found the urn-mug and the deads inventory (Fig. 73); the nooks filling also contained small fragments of wood coal. Because of soil sagging, the mug broke and some of the bones shifted north-east of it. Everything was covered with a layer of black-grayish soil, that had in it small fragments of crushed dolomite.

Based on the stratigraphic position, we can imagine how the ritual unfolded: first, the lance head was deposited, without the wooden part, on top of it one placed the belt made from organic matter, which had the dagger, slightly out of the sheath, attached to it, then came the mug, placed vertically, mouth up, with the cremated bones of the dead. On the edge of the nook, there was a belt ornamental plaque which belonged, obviously, to C71.

The lance head has a long, truncated tube, with the active part shaped like a willow leaf and a median nervure (Fig. 74/4). The curved dagger has a blood spill conduit and is triangular in section (Fig. 74/1). From the belt, the buckle was preserved, rectangular (Fig. 74/2) and o belt plaque typical to Dacian horizon 2nd-1st c. BC (Babeş 1983, p. 196-221)(Fig.

195

221)(Fig. 74/3). Urna este reprezentată de o cană de formă bitronconică, modelată cu roata, din argilă fină, arsă inoxidant, de culoare cenuşie (Fig. 73/2), formă tipică olăriei dacice din această epocă.

Pe baza inventarului funerar se poate

conchide că este vorba de mormântul unui luptător, datat între 150-51 a. Chr.

Dacă avem în vedere relativa apropiere de C70 Depunerea 7, unde s-au găsit resturile unei cămăşi din zale, unei spade şi ale unui scut, toate din fier (Fig. 42-44), plus oase incinerate de la un cal şi un porc, putem asocia complexele C70 şi C71 ca reprezentând mormântul unui cavaler cu panoplia sa de luptă

Vom releva, succint, doar câteva din datele care evidenţiază importanţa acestui mormânt.

Prin ritul incineraţiei, tipologia şi cronologia unor piese de inventar el se adaugă celorlalte morminte dacice din sec. II-I a. Chr. descoperite pe Platou (C12 Def. 7, C18 Def. 13a, C30 Def. 16a, C34 Def. 18), ceea ce evidenţiază un orizont de înmormântări bine documentat pentru această perioadă (Vulpe 1976, p. 193-215; Ursachi 1986, p. 105-151; Babeş 1988, p. 5-8; Sîrbu 1994, p. 123-160).

Inventarul său bogat şi variat documentează panoplia de luptă a unui cavaler dac: cămaşă din zale şi scut, ca arme defensive, lance, spadă şi pumnal, ca arme ofensive; nu putem exclude şi prezenţa unor fragmente de la un coif de fier, printre resturile din C70.

În privinţa elementelor de ritual, incinerarea a avut loc în altă parte, inventarul a fost divizat şi depus în două locuri (C70 şi C71), mormântul n-a avut tumul; de semnalat depunerea oaselor în cana-urnă, acesta fiind unul din puţinele cazuri de astfel de morminte din această perioadă.

74/3). The urn consists of a bi-truncated mug, wheel-modeled, made of fine clay, put through non-oxidizing burn, grey in color (Fig. 73/2), with a shape characteristic of the Dacian pottery of that time.

Based on the funerary inventory, wecan conclude that we are dealing with awarriors tomb, from 150-51 BC.

Based on the relative closeness toC70 Deposit 7, where one found the remainsof a chain mail shirt, a sword and a shield,all of them made of iron (Fig. 42-44), pluscremated bones from a horse and a pig, wecan posit complexes C70 and C71 are thetomb of a rider, accompanied by his fightinggear.

We will introduce, briefly, just someof the data that stresses the importance ofthis tomb.

The cremation rite, typology and chronology of some of the inventory items mean that this tomb can join the other Dacian tombs of the 2nd-1st c. BC found on The Plateau (C12 Dead 7, C18 Dead 13a, C30 Dead 16a, C34 Dead 18), which highlights a well-documented horizon of burials from that period (Vulpe 1976, p. 193-215; Ursachi 1986, p. 105-151; Babeş 1988, p. 5-8; Sîrbu 1994, p. 123-160).

The rich and varied inventorydocument the fighting gear of a Dacianrider: chain mail shirt and a shield, asdefensive weapons, lance, sword anddagger, as offensive ones; we cannot ruleout the presence of fragments from an ironhelmet, among the remains from C70.

As for the ritual elements, thecremation took place somewhere else, theinventory was split and put in two places(C70 and C71), the tomb did not have atumulus; one aspect worth mentioning is thedepositing in the urn-mug, as this is one ofthe rare such cases among the tombs fromthis period.

Valeriu Sîrbu, Sabin Adrian Luca, Cristian Roman, Silviu Purece

196

XI.b. Bibliografie Audoin-Rouzeau, F. 1991. La taille du mouton en Europe de lAntiquité aux temps modernes, Fiches dosteologie animale pour larchéologie. Serie B: Mammifères, 3, Centre de Recherches Archéologiques du CNRS, p. 3-36. Andriţoiu, I., Rustoiu, A. 1997. Sighişoara-Wietenbereg. Descoperirile preistorice şi aşezarea dacică. Bucureşti: Bibliotheca Thracologica XXIII. *** Antique Bronzes in Romania. Exhibition Catalogue. Bucureşti, 2003. Babeş, M. 1971. Necropola daco-romană de la Enisala, SCIV 22, 1, p. 19-45. Babeş, M. 1983. Paftalele Latène târzii din sud-estul Europei, SCIVA 34, 3, p. 196-221. Babeş, M. 1988. Descoperirile funerare şi semnificaţia lor în contextul culturii geto-dace clasice, SCIVA 39, 1, p. 3-32. Babeş, M. 1993. Die Poieneşti-Lukaevka-Kultur. Ein Beitrag zur Kulturgeschichte im Raum östlich Karpaten in der letzten Jahrhunderten vor Christi Geburt. Bonn. Babeş, M., Motzoi-Chicideanu, Măgureanu, D., Sîrbu, D., Matei, S. 2005. Cârlomăneşti, com. Verneşti, jud. Buzău. Punct: Cetăţuie, p.107-109, în/in Angelescu M. V., Oberlander-Târnoveanu I., Vasilescu, F. (eds.), CCAR 2004. Bucureşti : S.C.DAIM P.H. s.r.l. Baker B. J., Dupras T. L., Tocheri, M. W. 2005. The Osteology of Infants and Children. Texas A & M University Press. Baxter, M. J., 1994. Exploratory multivariate analysis in archaeology. Edinburgh: Edinburgh University Press. Bălăşescu, A., Udrescu, M. St., Radu, V., Popovici, D. 2003. Archéozoologie en Roumanie. Corpus de données. Târgovişte : Editura Cetatea de Scaun. Bârcă, V. 2006. Istorie şi civilizaţie. Sarmaţii în spaţiul est-carpatic (sec. I a. Chr.-începutul sec. II p. Chr.). Cluj-Napoca: Argonaut. Berciu, D. 1981. Buridava dacică, I. Bucureşti: Editura Academiei R. S. R. Berciu, D.1983. Morminte de înhumaţie la Ocniţa, Thraco-Dacica IV, p. 32-38. Bichir, M. 1973. Cultura carpică. Bucureşti: Editura Academiei. Bindea, D. 1999. Studiul arheozoologic asupra aşezării dacice de la Mereşti (jud. Harghita), Angustia 4, p. 83-103. Blaizot, F., Alix, G., Ferber, E. 2003. Le traitement funéraire des enfants décédés avant un an dans lAntiquité: études de cas, Bulletins et Mémoires de la Société dAnthropologie de Paris, n.s., t. 15, 1-2, p. 49-77. Black, S., Scheuer, L. 1996. Age change in the clavicle: from the early neonatal period to the skeletal maturity, I. Journal of Osteoarchaeology, 6, p. 425 434. Breuiller J.-F. 1991-1992. Organisation sociale/Organisation spatiale. Société et nécropole. Paris : Université de Paris I - Panthéon/Sorbonne. Brothwell, D.R. 1981. Digging up bones The excavation, treatment and study of human skeletal remains, third edition. Oxford. Budinský-Krička, V., Lamiova-Schmiedlová, M. 1990. A Late 1st Century B.C. 2nd Century A.D. Cemetery at Zemplin, SlovArh 38, 2, p.245-354. Casan-Franga, I. 1967. Contribuţii cu privire la cunoaşterea ceramicii geto-dacice. Cupele « deliene » getice de pe teritoriul României, ArhMold 5, p. 7-35.

197

Căpitanu, V. 1989. Obiecte de podoabă şi piese vestimentare descoperite în dava de la Răcătău, judeţul Bacău, Carpica XX, p. 97-124. Cerbulescu, C., Ifrim M., Maroş T., Niculescu, Gh. 1983. Atlas de anatomie umanǎ, vol. I. Bucureşti. Chira, I. 1981. Morfopatologia funcţionalǎ a aparatului dento-maxilar. Bucureşti. Chirică, N., Răceanu, V. 1976. Sub cerul purpuriu al Hunedoarei. Hunedoara. Čigilic V. M. 1975. Naselennja Verhogo Podnistrovja pershv stolitnčesoj ery. Kiev: Naukova Dumka. Clark, G. A., C. R. Stafford 1982. Quantification in American Archaeology: A Historical Perspective. World Archaeology 14 (1, Quantitative Meth), p. 98-119. Comşa, E. 1972. Contribuţie la riturile funerare din secolele III î.e.n. din sud-estul Olteniei (Mormintele de la Orlea), Apulum 10, p. 65-78. Cowgill, G. L. 1977. The Trouble with Significance Tests and What We can do about It. American Antiquity 42 (3, Essays on Archaeo), p. 350-368. Crişan I. H. 1978. Ziridava. Arad Crişan I. H. 1980. Necropola dacică de la Cugir (jud. Alba). Consideraţii preliminare, Apulum 18, p.81-87. Crişan, V. 2000. Dacii din estul Transilvaniei. Sfântu Gheorghe: Editura Carpaţii Răsăriteni. Daicoviciu, H. 1972. Dacia de la Burebista la cucerirea roman. Cluj: Editura Dacia Daicoviciu, H., Ferenczi, Şt., Glodariu, I. 1989. Cetăţi şi aşezări dacice în sud-vestul Transilvaniei. Cluj-Napoca. Delicado, P. 1998. Statistics in Archaeology: New directions. CAA 1998. Duday, H., Laubenheimer, F. Tillier A.-M 1995. Sallèles-dAude. Nouveau-nés et nourrissons Gallo-Romains, Annales Littéraires de lUniversité de Besançon, Centre de Recherches dHistoire Ancienne, volume 144, p. 9-146. Paris : Les Belles Lettres. Eliade, M. 1970. De la Zalmoxix la Genghis-Han. Bucureşti: Editura ştiinţifică şi enciclopedică. El Susi, G. 1996. Fauna din aşezarea dacică de la Sighişoara-Wietenberg, jud. Mureş, ActaMN 33/1, p. 511-524. El Susi, G. 1996b. Vânători, pescari şi crescători de animale în Banatul mileniilor VI î. Chr.- I d. Chr. Studii arheozoologice. Bibliotheca Historica et Arheologica, T 3. Timişoara: Editura Mirton, 2000. El Susi, G. 1997. The evolution of animal husbandry during Iron Age in Banat. Archaeozoological researches in SW of Romania, p. 628-641, în The Thracian World at the Crossroads of Civilisations, I. Bucharest. El Susi, G. 1999. Archaeozoological Report on the Animal Bones at Porolissum-Măgura Moigradului. A Dacian Settlement in NW of Transilvania, Thraco-Dacica XX, 1-2, p. 387-396. El Susi, G. 2000. Studiu preliminar asupra resturilor de faună din aşezarea dacică de la Şimleul Silvaniei- Cetate judeţul Sălaj, ActaMP 23/1, p. 299-315. El Susi, G. 2006. Studiul resturilor de faună, p. 265-295, în Fl. Costea, Augustin-Tipia Ormenişulu. Monografie Arheologică, I, Braşov. *** Enciclopedia Arheologiei şi Istoriei Vechi a României. vol. I, 1994 ;Vol. II, 1996. Bucureşti : Editura Enciclopedică.

198

Fabre, V. 1995. Linhumation des enfants en milieu domestique comme critère didentification culturelle, p. 403-414, în/in Duday, H. and Laubenheimer, F. (eds), LIdentité des populations archéologiques, Actes de XIV Rencontre Internationale dArchéologie et dHistoire dAntib. Besançon: Édition APDCA, Sophia Antipolis. Ferembach D., Schwidetzky, I., Stloukal, M. 1980. Recommendations for Age and Sex Diagnoses of Skeletons, Journal of Human Evolution 9, p. 517-549. Fettich, N. 1953. Archäologische Beiträge zur Geschichte der sarmatisch-dakischen Beziehungen, ActaArchBudapest 3, p. 127-178 Finaly, H. 1874. Kiadatlan érmek az erdélyi muzeum gyüjteményéből, Erdélyi Muzeum I, p. 144-146. Floca, O. 1945-1947. Monnaies daciques du type Hunedoara. Dacia XI-XII, p. 71-104. Floca , O., Valea, M. 1965. Vila rustica şi necropola daco-romană de la Cinciş, ActaMN 2, p. 163-194. Gergova, D. 1996. Obredăt na obezsmărtiavaneto v drevna Trakija. Sofia: Agató Izdatelstvo. Gheorghiu, G. 2005. Dacii pe cursul mijlociu al Mureşului (sfârşitul sec. II a. Chr.-începutul sec. II p. Chr.). Cluj-Napoca : Editura Mega. Gherghe, P. 1978. Cercetările arheologice de salvare efectuate în necropola şi aşezarea geto-dacică de la Turburea-Spahii, Litua 1, p. 15-31. Ghinea 2005. Enciclopedia geografică a României. Bucureşti. Glodariu, I. 1974. Relaţii comerciale ale Daciei cu lumea elenistică şi romană. Cluj : Editura Dacia Glodariu, I. 1983. Arhitectura dacilor - civilă şi militară - (sec. II î. e. n.-I e. n.). Cluj-Napoca: Editura Dacia. Glodariu, I., Iaroslavschi, E. 1979. Civilizaţia fierului la daci (sec. I î. e. n.-I e. n. ). Cluj-Napoca: Editura Dacia Glodariu, I., Iaroslavschi, E., Rusu-Pescaru, A., Stănescu, F. 1996. Sarmizegetusa Regia, capitala Daciei preromane. Deva. Gramatopol, M. 1991. Artele miniaturale în antichitate. Bucureşti: Editura Meridiane. Haimovici, S. 1969. Date cu privire la fauna descoperită într-o aşezare dacică (Oppidum Ziridava?), Analele Ştiinţifice ale Univ. Al. I. Cuza Iaşi, S.II, a. Biologie, T. XV, F. 2, p. 403-409. Haimovici, S. 1971. Les caractéristiques des cheveaux découverts dans la nécropole Gète de Zimnicea, Analele Ştiinţifice ale Univ. Al. I. Cuza Iaşi, S.II, a. Biologie, T. XVII, F. 1, p. 169-185. Haimovici, S. 1989. Materialul faunistic de la Răcătău, Carpica XX, p. 309-314. Haimovici, S. 1993. Materialul provenit din dava de la Piatra Şoimului, Studiu arheozoologic, Thraco-Dacica, 14, 1-2, p. 169-177 Hansen, L. 2003. Die Panzerung der Kelten. Eine diachrone und interkulturelle Untersuchung eisenzeitlicher Rüstungen. Kiel. Hodson, F. R. 1969. Searching for Structure within Multivariate Archaeological Data, World Archaeology 1 (1, Recent Work and N), p. 90-105. Hole, B. L. 1980. Sampling in Archaeology: A Critique. Annual Review of Anthropology 9, p. 217-234. Horedt, K. 1973. Die Dachischen Silberfunde, Dacia, N. S. XVII, p. 127-167. Horedt, K., Seraphim, C. 1971. Die prähistorische Ansiedlung auf Wietenberg, bei Sighişoara-Schaburg. Bonn. *** Hunedoara. Monografie. Bucureşti.

199

Iaroslavschi, E. 1997. Tehnica la daci. Cluj-Napoca: Bibliotheca Musei Napocensis XV Ifrim, M. Niculescu, Gh. 1988, Compendiu de anatomie. Bucureşti. Ioan, V. R. 2000. Istoria metalurgiei fierului în Ţinutul Hunedoarei. I. Antichitatea. Hunedoara: Bibliotheca Archaeologica et Historica Corvinensis. Ioniţă, I., Ursachi, V. 1988. Văleni. O mare necropolă a dacilor liberi. Iaşi: Editura Junimea. Johnston, F. E., Zimmer, L.O. 1989. Assessment of Growth and Age in the Immature Skeleton, p. 11-21, în/in M.Y. Işcan & K.A.R. Kennedy, Reconstruction of Life from Skeleton. New York. Kislyj, A. E., Kapricyn, I. Y. 1994. Paleodemografija: teorija i metodika, problemy i reenija. Kósa, F. 1989. Age Estimations from the Fetal Skeleton, p. 21-54, în/in M.Y. Işcan, Age Markers in the Human Skeleton. Springfild, Illinois. Krogman, W. M. 1962. The Human Skeleton in Forensic Medicine. Illinois: Charles C. Thomas Publisher, Springfield, U.S.A. *** La mort, les morts dans les sociétés anciennes. Edts.G.Gnoli, J.-P. Vernant. Paris : 1982. Lica, V. 1980. Reforma sacerdotal-religioasă a lui Deceneu, Istros I, p. 177-182. Loth, S.R., Hennerberg, M. 2001. Sexually Dimorphic Mandibular Morphology in the First Few Years of Life, American Journal of Physical Antropology 115, p. 179-186. Luca, S. A. 1999. Contribuţii la istoria veche a Hunedoarei. Săpăturile arheologice sistematice din Grădina Castelului Campaniile anilor 1996-1998. Hunedoara. Luca, S.A. 2005. Repertoriul arheologic al judeţului Hunedoara. Editura Altip, Alba Iulia. Luca, S. A. 2006. Descoperiri arheologice din Banatul românesc. -Repertoriu-.Sibiu: Editura ALTIP. Luca, S. A., Sîrbu, V., Roman, C., Purece, S., Diaconescu, D. CCAR 2003, p.143-144, pl. 64; CCAR2004, p.142-144, pl. 29 (sub voce Hunedoara, jud. Hunedoara. Punct: Grădina Castelului). Łuczkiewicz, P. 2006. Uzbrojenie ludności ziem Polski w Młodszym okresie Przedrzymskim. Lublin. Mahieu, E. 1982-1983. Foetus et nouveau-nés préhistoriques: études et problèmes dinterprétation, Bulletin du Musée danthropologie préhistorique de Monaco 28, p. 137-154. Mănucu-Adameşteanu, M. 1984. Necropola daco-romană de la Enisala, com. Sarichioi, jud. Tulcea, Peuce VIII, p. 31-39, 435-444. Moscalu, E. 1977. Sur les rites funéraires des Géto-Daces de la Plaine du Danube. Dacia N.S. 21, p. 329-40. Mutihac, V., Ionesi. 1974. Geologia României. Bucureşti. Nicolăescu-Plopşor C. S. 1948. Antiquités celtiques en Olténie. Répertoire, Dacia 11-12, p. 17-33. Nicolăescu-Plopşor, D., Rişcuţia, C. 1969. Caracterizarea antropologică şi morfologică a scheletelor din complexul funerar de la Orlea, Revista Muzeelor 1, p. 69-73. Norman, N. 2002. Death and burial of Roman children: the case of the Yasmina Cemetery at Carthage - Part I, setting the stage, Mortality, vol. 7, no. 3, p. 302-323. Norman 2003. Death and burial of Roman children: the case of the Yasmina Cemetery at Carthage - Part II, The Archaeological evidence, vol. 8, no. 1, p. 36-47. Orton, C.R., 2000. Sampling in Archaeology. Cambridge: Cambridge University Press. Papilian, V. 1974. Anatomia omului, vol. I Aparatul locomotor, ediţia a V-a. Bucureşti. Pasat, I. 1995. Anatomia capului şi gâtului. Bucureşti. Pârvan, V. 1926. Getica. O protoistorie a Daciei. Bucureşti : Cultura Naţională.

200

Pearson, K.1899. On the reconstruction of the stature of prehistoric races, Phylosofical Transactions of the Royal Society, ser. A, 192, p. 169-244. Petrie, W.M Flinders 1899. Sequences in prehistoric remains. Journal Anthrop. Instit. 29, p. 295-301. Piontek, J. 1996. Biologija populacji pradziejowych. Poznan. Pop, I. I. 1966. Pandantive în formă de căldăruşă din sud-estul Transilvaniei, SCIV 17, 1, p. 175-179. Popescu, C. 2000. Original şi imitaţie în cultura materială a geto-dacilor. Boluri cu decor în relief, Angustia 5, p. 235-264. Popescu, D. 1937-1940. Objets de parure géto-dace en argent, Dacia VII-VIII, p. 183-2002. Popilian, Gh. 1980. Necropola daco-romană de la Locusteni. Craiova. Popović P. 1989-1990. The Late Age on the Territory of Djerdap, Starinar XL- XLI, p.165-176. Preda, C. 1973. Monedele geto-dacilor. Bucureşti: Editura Academiei. Protase, D. 1971. Riturile funerare la daci şi daco-romani. Bucureşti: Editura Academiei. Protase, D. 1976. Un cimitir dacic din epoca romană la Soporu de Câmpie. Bucureşti. Ranga, V.1990. Tratat de anatomia omului, vol. I, partea I. Bucureşti. Róska, M. 1942. Erdély Régészeti Repertoriuma, I..Kolozsvár. Rustoiu, A. 1996. Metalurgia bronzului la daci. Bucureşti. Rustoiu, A. 1997. Fibulele din Dacia preromană. Bucureşti. Rustoiu, A. 2006. A Journay to Mediterranean. Peregrinations of a Celtic Warrior from Transylvania, în Studia Universitatis « Babeş-Bolyai », Historia vol. 51, nr. 1, p. 42-85. Rustoiu, A., Sîrbu V., Ferencz, I.V 2001-2002. Mormântul tumular dacic de la Călan (Jud. Hunedoara), Sargeţia XXX, p.93-109. Rusu, A. 1974-1975. Vestigii dacice şi romane în zona Hunedoarei, Sargetia XI-XII, p. 351-352. Saunders, S.R. 1992. Subadult Skeletons and Growth Related Studies, p. 1-20, în S.R. Saunders & M.A. Katzenberg, Skeletal Biology of Past Peoples: Research Methods. New York. Scheuer, L., Maclaughlin-Black, S. 1994. Age estimation from the pars bailaris of the fetal and juvenile occipital bone, I, Journal of Osteoarcheol., 4, p. 377-380. Scheuer, L. Black, S. 2004. The Juvenile Skeleton. Elsevier Academic Press. Schutkowski, H. 1993. Sex determination of infant and juvenile skeletons: I. Mophognostic features, AJPA, 90, p. 199-205. Scott, E. 1999. The Archaeology of Infancy and Infant Death. BAR International Series 819. Oxford: Hadrian Books Ltd. Sîrbu, V. 1985. Ritualuri şi practici funerare la geto-daci, Istros 4, p. 89-126. Sîrbu, V. 1986. Rituels et pratiques funéraires des Géto-Daces (IIe siècle av. n. è.-Ier siècle de n. è.), Dacia N.S. 30, p. 91-108. Sîrbu, V. 1993. Credinţe şi practici funerare, religioase şi magice în lumea geto-dacilor. Brăila-Galaţi: Editura Porto-Franco. Sîrbu, V. 1994. Mormintele tumulare din zona carpato-dunăreană (sec.I î.Chr.-I d.Chr.), Istros 7, p.123-160. Sîrbu, V. 1996. Dava getică de la Grădiştea, judeţul Brăila (I). Brăila: Editura Istros. Sîrbu, V. 1997. Sacrifices humains et pratiques funéraires insolites dans laréal thrace du Hallstatt et La Tène, p.193-221, în Simion, G., Jugănaru, G. (ed.), Actes du Colloque International « Premier âge du Fer aux bouches du Danube et dans les régions autour de la Mer Noire », Tulcea, 1993 (1997). Bucureşti : Arti Grafiche Giacone Romania SA

201

Sîrbu, V. 2001. Sacrifices et dépôts dhommes et danimaux dans/sous les demeures dans le monde thrace, p. 323-334, în Draşovean, F. (ed.), Festchrift für Gheorghe Lazarovici, Zum 60. Geburtstag. Timişoara. Sîrbu, V. 2002. Funeral and Sacrificial Beliefs and Practices with the Geto-Dacians (5th c. BC 1st c. AD), p. 374-93, în Boşnakov, K., Boteva, D. (ed.), Sbornic v čest na Prof. Margarita Tačeva. Sofia: Sv. Kliment Ohridski. Sîrbu, V. 2003. Arheologia funerară şi sacrificiile: o terminologie unitară/Funerary Archaeology and Sacrifices: an Unifying Terminology (dictionary, lexis, branching). Brăila: Editura Istros. Sîrbu, V. 2006. Oameni şi zei în lumea geto-dacilor/Man and Gods in the Geto-Dacian World. Braşov: Editura C2 Design. Sîrbu, V. 2007. Ritual Inhumations and Deposits of Children among the Geto-Dacians, sub tipar/forthcoming: BAR International Series, 2007. Sîrbu, V., Rustoiu, A. 1999. Découvertes funéraires géto-daces du sud-ouest de la Roumanie (±150 - ±50 av. J.- C.), p. 77-91, în Vasić, M. (ed.), Le Djerdap/Les Portes de Fer à la deuxième moitié du premier millénaire av. J.- Ch. jusquaux guerres daciques. Kolloquium in Kladovo-Drobeta-Turnu Severin (September-October 1998). Beograd: Grafomarket. Sîrbu, V., Luca, S. A., Roman, C., Purece, S. and Diaconescu, D. CCAR 2005, p.178-179 ; CCAR 2006, p. 176-177 (sub voce Hunedoara, jud. Hunedoara. Punct: Grădina Castelului). Sîrbu, V., Luca, S. A., Roman, C., Purece, S., Diaconescu, D. 2006. Dacian settlement and children necropolis of Hunedoara. An unique discovery in the Dacian World. Archaeological approach, p. 187-207, în/in Luca, S. A, Sîrbu,V. (eds.), Proceedings of the 7th International Colloquium of Funerary Archaeology, Sibiu, 17-17 October 2005. Sibiu: Editura ALTIP. Sîrbu, V., Arsenescu, M. 2006. Dacian settlements and necropolises in Southwestern Romania (2nd c. B.C.-1st c. A.D.), p. 163-186, în/in Luca, S. A, Sîrbu,V. (eds.), Proceedings of the 7th International Colloquium of Funerary Archaeology, Sibiu, 17-17 October 2005. Sibiu: Editura ALTIP. Sîrbu, V., Rustoiu, A. 2006. Funerary Practices at the Geto-Dacians (2nd c.BC 1st c. AD, p. 199-228, în/in V. Lungu, G. Simion, Fl. Topoleanu(eds.), Pratiques funéraires et manifestations de lidentité culturelle (Âge du bronze et Âge du Fer), Actes du IVe Colloque International dArchéologie Funéraire, Tulcea, 22-28 mai, 2000, tome 3, Tulcea. Sîrbu,V., Mariş, T. 2008. Descoperiri din epoca fierului de la Hunedoara-Grădina Castelului şi Hunedoara-Dealul Sânpetru (jud. Hunedoara (studiu în pregătire). Sonoc, Al. Gh., Ciută, M.-M., Gall, S. S. 2005. Eine Kindesbeerdigung im Fundort von Şeuşa-La cărarea morii (Gem. Ciugud, Kr. Alba), p. 121-138, în/in Gaiu, C., Găzdac, C. (eds), Fontes Historiae. Studia in Honorem Demetrii Protase. Bistrita-Cluj-Napoca: Accent. Stloukal, M., Hanakova, H. 1978. Die Länge der Längsknochen alt slawischer Bevölkerungen unter besonderer Berücksichtigung von Wachtstumsfragen, Homo 26, p. 53-69. Téglás, G. 1892. Emlékek és leletek a történelemelötti Dáciáról, Archaeologiai Értesitö XII, p. 409-410. Teodor, S. 2005. Necropola tumulară de la Poiana, judeţuil Galaţi, p. 129-136, în/in Petre Roman, Doina Ciobanu (ed.), In memoriam Ion Nestor. Buzău : Alpha MDN. Theodossiev, N. 2000. Northwestern Thrace from the Fifth to First Centuries BC. Oxford : BAR 859. Thomas, D. H. 1978. The Awful Truth about Statistics in Archaeology, American Antiquity 43 (2, Contributions to), p. 231-244.

202

Thomas, D. H. 1980. The Gruesome Truth about Statistics in Archaeology, American Antiquity 45 (2), p. 344-345. Tocheri, M.W., Molto, J.E. 2002. Aging Fetal and Juvenile Skeletons From Roman Period Egypt Using Basiocciput Osteometrics, I. Journal of Osteoarchaeol, 12, p. 356-363. Tonkova, M. 2005. Les depôts dofrandes du deuxième âge du Fer dans les sanctuaires thrace de Babjak, le Rhodope occidental, p. 163-185, în/in Proceedings of the International Symposium in Memory of Prof. Mieczyslaw Domaradzki, with a Round Table Archaeological Map of Bulgaria (Ed. J. Bouzek, L. Domaradyka), BAR 1350. Torbov, N. 2004. Chain-mails from Northern Bulgaria (III-I c. B.C.), Archaeologia Bulgarica 8, 2, p. 57-69. Ubelaker, D.H.1980. Human Skeletal Remains. Washington, D.C. Udrescu, M. St. 1982. Date despre creşterea animalelor şi vânătoarea la geto-dacii de la Radovanu. Studiu arheozoologic, Thraco-Dacica III, p. 139-143. Ursachi, V. 1986. Rituri şi ritualuri de înmormântare la populaţia dacică din cetatea de la Brad, com. Negri, judeţul Bacău, MemAntiq 12-14, p. 105-151. Ursachi, V. 1995. Zargidava. Cetatea dacică de la Brad. Bucureşti. Visser, E. P. 1998. Little Waifs: Estimating Child Body Size from Historic Skeletal Material, Int. J. Osteoarchaeol. 8, p. 413-423. Vito, C. De, Saunders, S.R.1990. A Discriminant Function of Deciduous Teeth to Determine Sex¸ Journal of Forensic Science, JFSCA, 35, 4, p. 845-858. Vulcheva, D. 2000. Burials at Novite Korenezhi Cult Place in Sboryanovo Archaeological Reservation, p. 213-224, în/in Tombes tumulaires de lÂge du Fer dans Sud-Est de lEurope, Actes du IIe Colloque International dArchéologie Funeraire. organisé à Tulcea, Brăila, Călăraşi et Slobozia, 18-24 septembre 1995, nr.1, Tulcea, 2000. Vulpe, Al. 1976. La nécropole tumulaire gète de Popeşti. Thraco-Dacica 1, p. 193-211. Vulpe, Ec., Vulpe, R. 1927-1932 (1933). Les fouilles de Poiana. Campagne 1927. Dacia III-IV, p. 253-351 Waldhauser, I. 1979. Beitrag zum studium der keltischen Siedlungen oppida und Gräbefelder in Böhmen, p.117-156, în/in Les mouvements celtiques du Ver au Ier sièle avant notre ère. Paris. White, T.D. 1991. Human osteology. San Diego. Winkler, J. 1958, Descoperiri de monede antice în Transilvania, SCN II, p. 401-412. Wozniak, Z. 1974. Wschodnie pogranicze kultury Latènskej. Wroclaw-Warszawa-Krakow- Gdansk. Wilson, C. E. 1981. Burials within Settlements in Southern Britain during the Pre-Roman Iron Age. Bulletin of the Institute of Archaeology, London 18, p. 129-69. Zachar, L. 1974. K chronologickému postavenoi pośiev mečov s esovitou svorkou ûstia, Zbornik Filozofickej Fakulty Univerzity Komenského XXV (XIV), p. 63-94. Zirra, V. 1980. Locuiri din a doua epocă a fierului în nord-vestul României (Aşezarea contemporană cimitirului La Tène de la Ciumeşti şi habitatul indigen de la Berea, jud. Satu Mare), StComSatuMare 4, p. 39-84.

203

204

XI.c. Illustrations Fig. 1. Hunedoara. The Castle’s Garden and Sânpetru Hill Sites. Fig. 2. Hunedoara. Corvins Castle. 1-3 Perspective views, including the Castle Garden (after Arány 1867). Fig. 3. Hunedoara. 1. Corvins Castle. 2. The Castle’s Garden and Sânpetru Hill. 3 The Castle’s Garden/Terrace, 4 Perspective view over the sites on the Sânpetru Hill, The Castle’s Garden/Plateau and The Castle’s Garden/Terrace Fig. 4. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. 1, 5-6 Section V; 2 S9; 3 S22; 4 S20. The broken dolomite (1-5) and graves (6) level. Fig. 5. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Excavated surfaces - native dolomite (1-5) and southern profile of S20 (6). 1 S6; 2 S24, S22; 3 S7; 4-5 S8; 6 S20. Fig. 6. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Complexes nos. 6 (1), 8 (2), 7 (3-4), 9 (5) and 10 (6). Fig. 7. Hunedoara- The Castle’s Garden/Plateau. Complexes nos. 10 (1-2), 13 (3), 16 (4), 12 (5), 18 (6). Fig. 8. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Complexes nos. 15 (1), 26 (2), 19 (3-4) and 35 (5). Fig. 9. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Complexes nos. 33 (1-2), 30 (3-4) and 50 (5). Fig. 10. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Complexes nos. 43-44 (1-2), 53 (4), 51 (3) and 52 5). Fig. 11. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Complexes nos. 67 (1), 68 (2) and 69 (3). Fig. 12. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Deposits nos. 5 (1-2), 4 (3), 7 (4) and no. 1 (5). Fig. 13. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Items from the Dead 8 (1,9), 15a (2), 14 (3), 13b (4), 12a (6), 11a (7), 26a (8, 14), 24 (10), 7 (15), 2a (16), 27 (19) and Deposits 1 (17), 3 (11, 21) and 5 (18); 5, 20 isolated objects. 1-8, 11-13, 18-19, 21 bronze, 9 gilded silver, 10 canine tooth, 14-17 glass, 20 gold Fig. 14. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Items from the Dead 2e (1), 3 (2), 7 (6, 13), 26a (11-12) and Deposits 2 (3, 5) şi 5 (8-9, 14); 4, 7, 10 isolated objects. 1-5, 7-12, 14 bronze, 6 bone, 13 iron. Fig. 15. Hunedoara-Sânpetru Hill. 1 Sânpetru Hill, general view; 2-3 Section S3; Section S1, view from the East (4) and West (5). Fig. 16. Hunedoara-Sânpetru Hill. Section S2. Stone fortification. 1-2 Basement of the stone wall; 3-4 S2- northern side; 5-6 S2- Southern side. Fig. 17. Hunedoara-Sânpetru Hill. Section S3. Dacian complexes nos. 15A-B (1), 15A (2), 29 (3), 17 (4), 19 (5), 20 (6), 26 (7). Fig. 18. Hunedoara-Sânpetru Hill. Items from the Complexes C15B (1-3), C13 (10), C18 (4-5) and from the layer (6-9, 11). Fig. 19. Finds from the 2nd century B.C.-1st century A.D. in the Hunedoara area. Legend: 1 settlements, 2 discoveries in the caves, 3 graves, 4 cult places, 5 coins treasures, 6 items and coins treasures, 7 isolated items, 8 iron ore. Fig. 20. General plan Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau Legend: 1 male dead laid on the back; 2 female dead laid on the back; 3 female dead crouched on the left; 4 female dead crouched on the right; 5 male dead crouched on the left; 6 male dead crouched on the right; 7 dead of undefined gender crouched on the right; 8 dead of undefined gender laid on the back (N.B. The arrowhead indicates the head), 9 pendant, 10 beads, 11 earrings, 12 fibulae, 13 items deposit, 14 pits, 15 animal bones deposits, 16 cremated dead, 17 limit of the plateau, 18 dead number (statistic pattern), 19 age of the dead - expressed in years (Statistic pattern). Fig. 21. Hunedoara-The Castle’s Garden /Plateau. General topographic plan. Types of complexes. Legend: 1 inhumed dead, 2 cremated dead, 3 inhumed and cremated dead, 4 deposits of objects, 5 animal bones deposits, 6 pits, 7 steep edge.

205

Fig. 22. Hunedoara-The Castle’s Garden /Plateau. Space distribution of the dead according to chronology and rite. Legend: 1 inhumed dead, 2 cremated dead, 3 dead dated 1st c. BC – 1st c. AD, 4 dead dated 1st c. AD, 5 dead dated 2nd-1st c. BC. Fig. 23. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Space distribution of the dead according to gender (statistic pattern). Legend: 1 male dead, 2 female dead, 3 limit of the plateau, 4 dead number. Fig. 24. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Space distribution of the dead according to age (statistic pattern). Legend: 1 age of the dead (in years), 2 limit of the plateau, 3 dead number. Fig. 25. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Space distribution of the inventory of the dead from the pattern statistically analyzed. Legend: 1 pendant, 2 beads, 3 earrings, 4 fibulae, 5 limit of the plateau, 6 dead number. Fig. 26. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Space distribution of the pattern characteristics statistically analyzed (age, gender, inventory). Legend: 1 pendant, 2 beads, 3 earrings, 4 fibulae, 5 limit of the plateau, 6 age of the dead, 7 gender of the dead, 8 dead number. Fig. 27. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Surface S13, southern profile (1) and Surface S15, southern (2) and northern (3) profiles. Legend: 1 present vegetal layer, 2 black, granulated layer, 3 gray stoned layer, 4 gray-whitish layer, 5 native rock, 6 broken stone, 7 pottery fragments. Fig. 28. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Surface S17, northern (1) and eastern (2) sides. Legend: 1 present vegetal layer, 2 black, granulated layer, 3 gray stoned layer, 4 gray-whitish layer, 5 black soil with a lot of stones, 6 native rock, 7 broken stone, 8 ceramic fragments. Fig. 29. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Surface S20, south-eastern side. Legend: 1 present vegetal layer, 2 soil and broken dolomite layer, 3 gray soil layer and broken dolomite, 4 native rock Fig. 30. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Dead 1a-b (1), 2a (2), 3a (3), 4 (4), 6 (5), 5a (6). Fig. 31. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Dead 7 (1), 8 (2), 9 (3), 10 (4), 11a (5), 12a (6), 13 (7). Fig. 32. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Dead 23 (1), 25 (2), 26a (3), 27 (4), 28a (5), 29a (6). Fig. 33. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Dead 14 (1), 15a (2), 16b (3), 17 (4), 18 (5), 22a (6). Fig. 34. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Objects from the Dead 1a (1), 2a (2-3), 2b (4), 2e (5), 3 (6), 4 (7), 5 (8) and 7 (9-11). 1-2, 9 iron, 3-4 glass, 5-6 bronze, 7 bone and glass, 8 snail, 10-11 ceramic. Fig. 35. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Objects from the Dead 7. 1 glass, 2-3 bronze, 4-5, 8 iron, 6-7 bone. Fig. 36. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Objects from the Dead 8 (1-7), 9a (8), 10 (9), 11a (10-12), 12a (13-14); 1. gilded silver, 2-5 glass, 6, 8-9, 11, 14 bronze, 7, 10, 12 iron, 13 silver. Fig. 37. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Objects from the Dead 13a (2), 13b (1), 14 (3), 15a (4, 6-8), 16b (9), 17 (10), 18 (12), 19 (13), 26a (14-20); 5, 11, 21 isolated. 1, 3-4, 9, 11, 14-15, 19-21 bronze; 2, 6-8, 10, 13 iron; 5 silver; 12, 16-18 glass. Fig. 38. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Objects from the Dead 22a (1), 23 (2), 24 (3), 25 (4), 27 (5-11), 28a (12-14), 29a (15-16); isolated items (17-18). 1-2, 4 glass; 3 canine tooth; 5-9, 11, 15-17 bronze; 10, 13-14 iron; 12,16 silver. Fig. 39. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Objects from C25 Deposit 5. 1-9, 13-17 bronze, 11-12 iron, 10 glass Fig. 40. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Objects from C23 Deposit 3 (1-8) and C24 Deposit 4 (9-10); isolated items from S8 (11-13) S12 (14), S13-S5 (15), S30-S31 (16), S20 (17), S13 (18), S10 (19), S17 (20), S14 (21), S22 (22), S28 (23-24), S17-S13 (25). 1-2, 11, 15-16, 20, 22, 24 bronze; 3 canine tooth; 4-10, 12-14, 17, 19, 21, 23 iron; 18 silver; 25 gold.

206

Fig. 41. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Objects from C20 Deposit 1 (1-4), C 46 Deposit 6 (5-8), C22 Pit 1 (11), C21 Deposit 2 (10-13) and S13 (9). 1 glass, 2 marble, 3-4, 7, 10, 11, 13 bronze, 5-6, 8, 12 iron, 4 ceramic. Fig. 42. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Iron objects from C70 Deposit 7. Fig. 43. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Complex 69 Deposit 7. Fragments of the iron mail shirt. Fig. 44. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Fragments of the mail shirt, sword (13-14) and umbones of shield (12, 15-16). Fig. 45. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Fragments of hand made (1-3) and wheel (4-10) Dacian vessels. Fig. 46. Hunedoara-The Castle’s Garden/Terrace. Hand made (1-2) and wheel made (3-8) Dacian vessels (after V. Sîrbu, T. Mariş 2008). Fig. 47. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Mandible from Dead 15a (1), mandible fragment from Dead 4 (2) and long bones from Dead 6a (3). Fig. 48. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Skull (1), mandible fragment (2) and illium from Dead 2a (3). Fig. 49. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Fragments of the skull and the post cranial bones from Dead: 27 (1), 28a (2) and 22a (3). Fig. 50. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Fragments of the skull and the post cranial bones from Dead: 23 (1), 25 (2) şi 26a (3). Fig. 51. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Fauna from the Deposits 1 (1), 2 (2) and pendant from Dead 6a (3). Fig. 52. Hunedoara-Sânpetru Hill. Topographical survey marking the archaeological xcavations. Fig. 53. Hunedoara-Sânpetru Hill. S2, c. 23-26, southern profile. Stone structure. Fig. 54. Hunedoara-Sânpetru Hill. S2, c. 23-26. Plan of the stone structure. Legend: block of stone, burnt beam, pillar pit. Fig. 55. Hunedoara-Sânpetru Hill. 1 S3, C15A, 2 S3 C17. Fig. 56. Hunedoara-Sânpetru Hill. Items made of bone (10), horn (8), stone (7) and pottery (1-6, 9, 11-15) from Complex C15A. Fig. 57. Hunedoara-Sânpetru Hill. Iron objects and pottery fragments from Complexes C15A (5-6) and C15 B (1-4, 7-11). Fig. 58. Hunedoara-Sânpetru Hill. Whirl (1), pottery fragments (2-8) and iron items (9-13) from Complex C18. Fig. 59. Hunedoara-Sânpetru Hill. Pottery fragments from Complexes C29 (1-3) C17 (4), C21 (7-8) şi C26 (5-6); fragment of a Dacian bowl with in relief decoration found in the layer (9). Fig. 60. Hunedoara-Sânpetru Hill. Pottery fragments and iron objects from Complexes C19 (1-8), C13 (10), C20 (9,14) and from the layer (11-15). Fig. 61. Hunedoara-Sânpetru Hill. Hand made (1-2) and wheel made (3-9) Dacian vessels (after V. Sîrbu, T. Mariş 2008). Fig. 62. Hunedoara. Hand made (3, 5) and wheel made (1-2, 4) Dacian vessels from Liliacului (1-2) and Pomilor (3-5) Streets; (1-2, after V. Sîrbu, T. Mariş 2008). Fig. 63. Hunedoara-Sânpetru Hill. Animal bones. Fig. 64. Items from the Cerbăl treasure, Hunedoara County (after M. Roská 1942). Fig. 65. Children inhumations in the settlements of Căscioarele (1), Ocniţa (2) and Brad (3-4) (after V. Sîrbu 1993; D. Berciu 1981; V. Ursachi 1986). Fig. 66. Children inhumations in the settlement of Grădiştea (1), the „pit fields” from Sf. Gheorghe-Bedehaza (2) and Orlea (3) (after V. Sîrbu 1993; K. Horedt 1959; E. Comşa 1972). Fig. 67. Children inhumations and rituals deposits at the Geto-Dacians (4th century BC.-1st century AD.). Legend: a) in the settlements – in the houses-1, in pits-2, unspecified-3, b) in isolated pits-4, c) in the „pit fields”-5, d) Hunedoara-6.

207

Localities: 1 Berea, 2 Bâzdâna, 3 Borduşani, 4 Brad, 5 Căscioarele, 6 Căţelu Nou, 7 Celei, 8 Cetăţeni, 9 Chirnogi, 10 Cândeşti, 11 Dulceanca, 12 Grădiştea, 13 Ocniţa, 14 Orlea, 15 Orlovka, 16 Ostrovul Şimian, 17 Piscu Crăsani, 18 Poiana, 19 Popeşti, 20 Răcătău, 21 Sf. Gheorghe 22 Sighişoara/Albeşti, 23 Sighişoara/Wietenberg, 24 Unirea, 25 Hunedoara. Fig. 68. Ritual inhumations and ”deposits„ of children at the Geto-Dacians. Fig. 69. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Human deposits. Fig. 70. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Items and bones deposits and agglomerations. Fig. 71.1. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. 1. Graphic distribution of the dead according to the rite. Legend: 1 Inhumed dead, 2 cremated dead. Fig. 71.2. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Graphic distribution of the dead according to the skeleton condition. Legend: 1 complete skeletons, 2 isolated bones, 3 headless dead; Isolated bones: 22 dead, Headless dead: 1,2%, Complete skeletons, 29 (4 cremated with bones from all the parts of the body). Fig. 71.3. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Graphic distribution of the dead according to their age: 0-7 years – 38 individuals (38%), 7-14 years old -1 individual (2%), more than 14 years old - 13 individuals (25%). Fig. 71.4. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau . Graphic distribution of the items Dead: 69 items, 52%; deposits of items: 39, 29%; isolated items: 26, 19% Fig. 72.1 Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Categories of inventory objects at the dead. Jewelry and clothing accessories: beads, pendants, bracelets, rings, fibulae, earrings, links; military gear and weapons: arrowheads, spearhead, dagger; pottery vessels Fig. 72.2. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau Categories of inventory objects in the deposits of items. Jewelry and clothing accessories: beads, pendants, bracelets, rings, necklaces, earrings, links; military gear and weapons: mail shirt, sword, scabbard, arrowhead, spearhead, links; pottery vessels Fig. 73. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau.1-3 Complex 71, Dead 31. Fig. 74. Hunedoara-The Castle’s Garden/Plateau. Items from the Complex 71 Dead 31. 1 Dagger with scabbard, 2 Belt, 3 Belt ornamental plaques, 4 Lance head.

208

XI.d. Index de nume proprii

A Alun: 158 Andriţoiu, I: 153-154, 159, 185 Anglia: 184 Apollonia: 161 Arănieş: 157-158, 160 Arkansas (SUA): 106 Arsenescu, M: 179, 180 Audin-Rouseau, F: Augustin-Tipia Ormenişului: 118

B

Babeş: 76, 80, 163, 178-179, 181, 183-184, 187, 196 Baker, B. J: 85 Banat: 109, 119 Basarabi, cultura: 9, 16, 33-34, 41-42, 45, 50, 109 Bălăşescu, A: 117 Bărboasa: 80 Bătrâna: 158 Berciu, D: 79 Berea: 185 Bârcă, V: 80 Bichir, Gh: 80, 189 Bindea, D: 118 Bistra: 159 Black: 85, 87, 88, 100 Blaga, L: 7 Blaizot, F: 193 Bökönyi: 118 Brad: 79, 153, 178, 185, 191-192 Breuiller, J-F: 175-176 Brothwell: 85, 103 Budinský-Krička, V: 80, 82-83, 179-180 Bunila: 158 Bulgaria: 82, 184 Burebista: 8, 11, 178, 181-183

C Casan-Franga, I: 153

Călan: 49, 82, 157, 166 Căpitanu, V: 79 Căpruţa, Dealul: 146, 148-149 Celei: 185 Cerbăl : 160, 165 Cerna: 17, 55, 145-146, 155, 157-159, 164 Cerbulescu, C: 85 Cerişer, N : 53 Cetăţeni: 82 Chirică, N: 146, 157 Čigilik, V. M: 179-180 Cinciş: 157, 166, 167 Cinciş-Cerna-Casa Albă: 160 Cinciş-Cerna-Motel: 161 Ciulpăz-Peştera Bulgărelu: 161 Ciută, M: 189 Comşa, A: 9, 106 Comşa, E: 185 Costeşti: 81 Coţofeni, cultura: 16 Covasna : 151, 171 Crişan, I.H: 71, 81, 153 Crişan, V: 79, 151, 153 Cugir: 77, 79, 80, 167, 189-190

D Dacia: 77, 199 Daicoviciu, H: 159, 179 Decebal: 8, 11, 178, 181 Deceneu: 183 Diaconescu, D: 7, 53, 84, 161 Divici : 119 Dobrogea: 182 Draşovean, Fl: 159 Duday, H: 193 Dumbrava-Peştera cu Apă: 161 Dunărea de Jos: 183 Dupras, T. L: 85 Duţescu, M: 9, 144 Dyrrhachium: 161

209

E

Eliade, M: 173 Enisala: 179 Europa Centrală: 159

F Fabre, V: 193 Fayetteville (SUA): 106 Ferembach, D: 85 Ferenczi, I. V: 49, 82, 166 Ferenczi, Şt: 159 Fettich, N: 160 Finaly, H: 160 Floca, O: 161, 166-167 Freiberg: 13

G Gallia: 44, 83 Gall, M.-M: 189 Gălăneşti: 80 Găvojdie: 157, 160 Gergova, D: 184 Germania: 13 Gherghe, P: 179 Gheorghiu, G: 159 Ghelari: 158 Ghelari-Mina Ghelari: 161 Ghinea: 157 Glodariu, I: 153, 159, 179 Gramatopol, M: 81 Grădiştea: 153

H Hanakova, H: 85, 88, 91, 93-94, 96-97, 99, 101-104 Haimovici, S: 118-119 Hallstatt: 117 Haţegului, Ţara: 159 Hennenberg, M: Horedt, K: 68, 74, 160, 185 Hunedoara: 9, 16-17, 49, 81-82, 85, 105, 146, 157, 159-161, 165-166, 173, 185 Hunedoara-Buituri: 159, 160 Hunedoara-Grădina Castelului/Platou (Grădina Castelului; Platou): 7-9, 13, 19, 55-57, 71, 72, 74, 75, 83-85, 107, 116- 117,

119, 127, 129-132, 142-144, 146, 157-159, 162-163, 165-166, 169, 171-173, 175, 185, 190-193 Hunedoara-Dealul Sânpetru (Dealul Sânpetru): 7, 9, 117, 119-121, 129, 145-146, 154-155, 157, 162, 164-166, 193

I

Iaroslavschi, E: 159 Ifrim, M: 85 Ionesi: 157 Ioniţă, I: 80, 182 Izvoarele: 161

K Kapricyn, I. Y: 95 Kislyj, A. E: Kossa, F:

L Lamiová-Schmiedlová, M: 80, 179-180 La Tène: 109, 118 Lica, V: 183 Lipica: 179-180, 183 Locusteni: 80 Loth, S. R: 85, 99, 100, 102 Lovejoy: 95 Luca, S. A: 7-8, 11, 53, 84, 145, 147, 155, 160-161, 164, 167, 196 Łuczkiewicz, P:83 Luncani: 16 Lupu, N: 7

M Macedonia Prima: 161 Maclaughlin-Black, S: 100 Mahieu, E: 193 Marea Neagră: 80 Marea Mediterană: 81 Mariş, T: 9, 146, 155, 158-160, 164 Maroş, T: 85 Mănucu-Adameşteanu, M: 179 Mereşti: 79, 118, 119 Molto, J. E: 85, 87, 89, 94, 97, 100, 101 Moscalu, E: 71, 181 Munţii Balcani: 159, 181, 184 Munţii Apuseni: 177, 181

210

Munţii Carpaţi: 80, 182, 189, 193 Munţii Orăştiei: 159 Munţii Poiana Ruscă: 16, 157 Mureş: 157, 159 Mutihac, V: 157

N Nădăştia: 160 Nicolăescu-Plopşor, D: 179, 186 Niculescu, Gh: 85 Nistru: 179-181 Norman, N: 193

O Obreja: 80 Ocniţa: 79, 178 Oltenia: 179 Olteniţa: 179 Orlandea, E: 9, 17 Orlea: 185, 186

P Padea-Spahii: 70, 82, 183 Padeş: 16 Panaghiurski Kolonii: 82, 180 Papilian, V: 85 Pasat, I: 85 Pârvan, V: 106, 160 Pecica (Ziridava): 119, 153, 178 Piontek, J: 95 Piscu Crăsani: 79, 81 Poiana: 79, 151, 178 Poiana-Gorj: 82 Pop, I: 80 Popescu, D: 160 Popescu, C: 151, 154 Popeşti: 79, 81, 178 Popilian, Gh: 80 Popovici, D: Popović, P: 68, 81 Porolissum-Măgura Moigradului: 118 Porţile de Fier: 179 Preda, C: 161 Protase, D: 80, 189 Prut: 80 Provincia Dacia: 79, 175, 182, 189, 193 Przeworsk, cultura: 80, 81, 180

Purece, S: 7, 53, 84, 161, 196

R Radovanu: 82 Radu, V: 99 Ranga, V: 85 Răcătău: 79, 178 Răceanu, V: 146, 157 Răduleşti-Hunedoara: 161 Rişcuţia, C: 186 Roma: 51 Roman, C: 7, 53, 84, 146, 155,161, 167, 196 Roman, M. D: 7, 147, 155 România: 118 Róska, M: 160 Runcu Mare-Peştera Mare: 161 Rusu A: 160-161 Rustoiu, A: 26, 28-32, 39, 42, 49, 51, 68, 70, 74, 78, 81-82, 150, 153-154, 166, 179, 180, 185

S Sarmizegetusa Regia (Grădiştea de Munte): 178 Saunders, S. R: 85, 87, 97, 99-102, 104 Sboryanovo-Novite Korenezhi: 184 Scheuer, L: 85, 87, 88, 100 Schwidetzky, I: 85 Schutkowski, H: 85, 87-82, 94-96, 100, 102-104 Scott, E: 83, 186, 193 Seraphim, C: 185 Sibiu: 7, 161 Sighişoara-Wietenberg: 118, 119, 153, 178, 185 Siret: 179 Sîrbu, V: 7-9, 49, 53, 60, 70, 76, 82, 85, 106-107, 117, 129, 133, 146, 151, 153, 155, 158, 160, 162-164, 166, 171, 173, 175-190, 194, 196 Soficaru, A: 9, 106 Soporu de Câmpie: 80 Sonoc, Al. Gh: 189 Stan, A: 9, 106 Stenca Liubcovei: 119

211

Stloukal, M: 85, 88, 91, 93, 94, 96-97, 99, 101-104 Susi, G. El: 9, 109, 116, 118-119, 127

Ş

Şimleul Silvaniei-Cetate: 118 Ştefan, D: 9, 144

T La Téne: Teliuc: 146, 158, 167 Teliucu Inferior-Mina Ploţca: 161 Teodor, S: 79 Theodossiev, N: 180 Tincu, S: 7, 147, 155 Tiszapolgár, Cultura: 145 Tocheri, M. W: Tonkova, M: 77 Torbov, N: 82 Traian (imperator): 51, 67, 74, 76 Transilvania: 109, 154, 177, 179 Tulcea: 179

U Ubelaker, D. H: 85, 88, 92, 94, 95, 101 Udrescu, M. Şt: 118 Ursachi, V: 79, 80, 153, 178, 181, 185, 189, 191, 192, 196

V Vadu Dobri: 158 Valea, M: 166-167 Vespasian: 161 Visser, E. P: 85, 89-96, 98-105 Vito, C. de: 85 Vulcheva, D: 184 Vulpe, Al: 76, 79, 82, 178, 181, 196 Vulpe, Ec: 151 Vulpe, R: 151

W Waldhauser, I: 184 White, T. D: 85 Wilson, C. E: 172, 184 Winkler, J: 161 Wozniak, Z: 82, 180

Z Zachar, L: 44, 82, 83 Zemplin: 80, 82, 83, 179-180, 183 Zirra, V: 185, 186 Zlaşti: 17, 55, 145, 146, 158, 160, 161, 163, 165 Zubov: 95

212

XII. Ilustraţie / Illustrations

213

214

Date post:	13-Apr-2015
Category:	Documents
Upload:	xszeitgeber
View:	129 times
Download:	15 times

Vestigii Dacice de La Hunedoara

Documents