Într-un aprilie încã friguros, cu urme hibernalevãdit simþite, pãtrund pe poarta unei case dinMehadia, Cartierul Prosec, o casã cochetã, cu uninterior, începând de la poartã, cu gust estetic, culuminãtor ºi viþã de vie, ce denotã hãrnicie, ordineºi curãþenie.

Bãrbatul tânãr din faþamea, cu alurã sportivã,plãcutã, este feciorul uneimai vechi cunoºtinþe de-amea, un om al muntelui,pe care zilnic îl vãd cãtrece pe uliþa Pãdurii,urcând în Munte, e vorbade domnul Ion Bardac,pãdurarul Ocolului Silvicdin Mehadia. Nu ºtiam cãGrigore este feciorul sãu,cum nu ºtiam cã estenepotul domnului IonAchimescu, prin mamaIuliana, ºi nepotul luiGrigore Achimescu, unalt om de vazã dinMehadia, despre care amscris în „Vestea”.

Mã opresc la Ion A-chimescu, de pe MalaMicã (pleonasm, „Mala” înseamnã „Micã” pesârbeºte), care ne-a dat avizul, mie ºi domnuluiprimar Iancu Panduru, ca sã putem monta pefaþada casei placa comemorativã dedicatãcãrturarului (profesor ºi diplomat) Grigore Ion. Mãopresc ºi asupra numelui „Bardac”, nume vechi ºispecific la Mehadia, despre care regretatulprofesor Nistor Dop zicea cã este de origine dacã,în limba dacilor „bardacã” – vas din lemn, cucoadã, circa douã oche. (DEX-ul zice cã ar fi deorigine turcã, mai greºeºte ºi DEX-ul!). ProfesorulDop îl folosise cu pseudonim literar în articolelesale despre pãdure ºi alte locuri feerice, montate,din arealul Mehadiei.

Dar sã revin la interlocutorul meu: inginerGrigore Bardac.

- Domnule inginer, de când dateazã ladumneavoastrã pasiunea pentru silviculturã?

Socot cã e o pasiune...- ªi încã una mare, domnule Petniceanu. În fa-

milia noastrã eu reprezint a doua generaþie de sil-vicultori. Tata, Ion Bardac, reprezintã prima gene-raþie. Pasionat a fost ºi este ºi tatãl meu, pentrucare pãdurea, cu farmecul ei, înseamnã, dupã casã

ºi familie, totul. Aceastãpasiune, dragoste inefabi-lã pentru pãdure, mi-a fosttransmisã de tata ºi mie.De mic copil, am urcat cutata în pãdure, cu el demânã sau în urma sa oriînaintea sa pe cãrare amstrãbãtut drumeagurile pã-durii, am trecut pe lângãizvoare cristaline, ascul-tând susurul ºi gâlgâitullacrimilor ce izvorãsc dinrana muntelui, am ascultatglasul miraculos al pãsã-rilor din codru ºi chiar ºiboncãluitul cerbilor toam-na când prinde frunza a ru-gini. Într-un ochi de pãdu-re, când soarele se înalþãde-o suliþã pe cer, te apucãfoamea ºi tata întindea

ºtergarul ºi pe el punea pituca, bucata de brânzã ºide slanã, tata mai spãrgea o ceapã ºi înfulecam dezor, apoi ne ostoiam sufletul cu o gurã de apã deizvor, suptã de pe buza unui jghiab, mirosind acetinã de brad. Ce sã vã mai spun?! Pãdurea în-seamnã ºi poezie pentru un silvicultor, ºi, cred cãºi pentru un scriitor. Încercaþi ºi urcaþi mãcar pânãla Suiac.

- Ce este acest Suiac?! fac mirat.- E un punct de agrement în Munþii Almãjului,

din perimetrul Ocolului Silvic Mehadia. E un pei-saj ancestral fascinant, cãlcat ºi de piciorul omu-lui, pe lângã laba ursului brun. La Suiac sunt oa-meni care au fâneþe ºi dumbrãvi, aºa cum are fa-milia prietenului dumneavoastrã, Gore Gro-zãvescu.

vesteaPERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA PERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA

(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANAT(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANATFONDATORI: IANCU PANDURU ºi NICOLAE DANCIU PETNICEANU

Adresa redacþiei: Mehadia, str. Pãdurii nr. 389, tel. 0255 / 523204, 523121 ºi 523193; 0742 070514, 0749 495972 ºi 0720 025844e-mail : vestea.de.mehadia@gmail.com pagina web: http://vestea.wordpress.com

NUMÃRUL 5 (40). ANUL V. MAI 2010. PERIODIC LUNAR. PAGINI: 20. PREÞ: 2 LEIRedactor responsabil: NICOLAE DANCIU PETNICEANU; Redactor ºi editor on line: CONSTANTIN VLAICU;

Consilier: prof. doctor IULIAN LALESCU; REDACTOR CORESPONDENT: DANA OPRESCU, studentã

CEL MAI TÂNÃR ªEF DE OCOL DIN BANAT ESTE DINCEL MAI TÂNÃR ªEF DE OCOL DIN BANAT ESTE DINMEHADIA – DOMNUL INGINER SILVIC GRIGORE BARDACMEHADIA – DOMNUL INGINER SILVIC GRIGORE BARDAC

Mi se pare ca fiind una dintre marile misii,aceea de-a evoca chipul înaintaºilor, chipuleroilor neamului românesc, prin aceasta evo-cãm trecutul nostru istoric. Socot cã în acestmod ne proiectãm viitorul.

Pornind de la un asemenea deziderat, amîmbrãþiºat eu ºi Consiliul Local al comuneiMehadia ideea de-a face ceva deosebit pentruoamenii de odinioarã care au scrijelat pe foide piatrã istoria meleagurilor noastre. Acestimpuls cultural a demarat confecþionarea,montarea ºi sfinþirea cu ritual creºtin a maimultor plãci comemorative dedicate unornume cu rezonanþã istoricã: preot CoriolanBuracu, diplomat Ion Grigore, scriitorul IonFlorian Panduru ºi Nicolae Mãrgeanu,dascãlul de excepþie Ioan Bãcilã ºi, nu în celedin urmã, omului de sport românesc IonCornianu, cãruia i s-a ridicat ºi un monumentîn satul Plugova, cu participarea AcademieiOlimpicede Sport – Filiala Reºiþa, personal adomnului preºedinte, om de radio, Doru DinuGlãvan. Fusese la Plugova o mare sãrbãtoare,una cum fusese ºi în septembrie 2009, cândam realizat Simpozionul Presei din Banatul deMunte, prefaþat cu dezvelirea plãcii „Grãnice-rul”, închinatã întâiului ziar rustic din aceastãparte a Banatului Montan.

Prin urmare, au fost evenimente dedicateînaintaºilor noºtri care au semãnat acte deculturã, de eroism în vremuri grele. Ceea ceam fãcut noi, aici, pe raza comunei Mehadia,le-am fãcut în chip de omagiere, de readucereîn actualitate a imaginilor înaintaºilor noºtri,ºi, în acelaºi timp, le-am proiectat în viitor, cageneraþiile viitoare sã nu uite, cum noi nu amuitat.

E trist cã nu toþi factorii culturali de pe razaCaraºului gândesc la fel, e trist cã teatrul dinReºiþa ºi-a schimbat numele din „Petcules-cu”, în teatrul de vest. George Augustin Pet-culescu înseamnã un nume de referinþã în tea-trologia românã, cu care actorii reºiþeni ar fitrebuit sã se mândreascã.

Cultul înaintaºilor… cultulCultul înaintaºilor… cultuleroilor neamului românesceroilor neamului românesc

Primar IANCU PANDURU

ing. Grigore Bardac

„Pãdurea înseamnã viaþã” – subliniazã domnul inginer Grigore Bardac

continuare în pagina 2

Personalitate remarcabilã a comunei Mehadia,Nicolae Stoica de Haþeg a fost preot, protopop,director al ªcolilor Româneºti neunite, istoriograf,numismat, arheolog amator, culegãtor de folclorºi difuzor de carte.

Ca semn de mulþumire adusã activitãþii sale învederea dezvoltãrii culturii, ºcoala din centrul co-munei Mehadia, începând cu anul 2001, poartãnumele de Liceul Tehnologic „Nicolae Stoica deHaþeg” - Mehadia.

Pe lângã activitatea sa, pentru propãºirea cul-turalã a românilor bãnãþeni, prin cele douã insti-tuþii pe care le conducea, biserica ºi ºcoala,Nicolae Stoica de Haþeg a elaborat mai multelucrãri din domeniul istoric, didactic ºi literar. Intoate scrierile sunt amintite 11 lucrãri a lui NicolaeStoica de Haþeg în timp ce domnul profesor doctorNicolae Magiar, aminteºte în lucrarea sa intitulatã„Nicolae Stoica de Haþeg: Preocupãri istorio-grafice”, 12 lucrãri.

Ultima lucrare amintitã este un manuscris:„Protocolul din Protoprezviteratul Mehadiei”Scurtã cuprindere a poruncilor început de la 1 mai1792, scris între anii 1792-11832 în limba românã,sârbã, germanã ºi latinã.

În cadrul manuscrisului predominã informaþiareferitoare la protopopiatul Mehadiei, EpiscopiaVârºeþului. Conþinutul acestuia ne arata faptul cãmanuscrisul a fost redactat într-o proporþie de celpuþin 90% pentru uz propriu ºi doar restul pentrucei care voiau eventual sã-l controleze peprotopop.

Argumentele ce sprijinã aceste afirmaþii sunt:a) Redactarea este în mai multe limbi, cea mai

mare parte în româneºte ºi sârbeºteb) Se folosesc prescurtãrilec) Nu are introducere ca la alte lucrãri.Un alt aspect care trebuie remarcat este stilul

de prezentare, într-un limbaj specific epocii, ocombinaþie de limbã românã, vorbitã în zonã depopor ºi particularitãþile limbii slavone bisericeºti,iar în afarã de cele 6 pagini de la început ºi de lasfârºit, manuscrisul a fost scris fãrã legãturãdirectã între pasaje, ci folosindu-se un sistem derubrici conceputã de autor pentru a-l ajuta maibine în urmãrirea datelor ºi a evenimentelor.

În cadrul manuscrisului sunt incluse nume-roase pasaje ce reflectã diverse aspecte:

a) Aspecte ale vieþii religioase: Biserica Orto-doxã nu permite rãspândirea cãrþilor religioasecare fãceau propagandã religiei greco-catolice:„15 iulie 1813. Excelenþa Sa Domnul Episcop,[anunþã] cã o carte unitarã în limba românã s-atipãrit ºi în eparhia noastrã s-a rãspândit, cu toþide ea sã se pãzeascã.

b) Cadrul social-ppolitic: Nicolae Stoica de Ha-þeg nu a fost de acord niciodatã cu nemulþumirilesociale exprimate prin violenþã: „12 iulie 1808 [...]pentru acea faptã urâtã în faþa lui Dumnezeu caparohul din Crucitã Dimitrie Gheorghievici cuniºte grãniceri au îndrãznit sã facã tulburãri înpopor, cã au fost predaþi judecãtoriei, ca eu prinprotoprezviterat a merge”.

c) Culturã – tradiþie – obiceiuri: În acea pe-rioadã dacã nu era un învãþãtor în localitate, dia-conul era cel care trebuia sã îndeplineascã atribu-þiile de învãþãmânt, preoþii, nu permiteau împã-mântenirea unor obiceiuri în familie, în afara regu-lilor bisericeºti. Nicolae Stoica de Haþeg, menþio-neazã în manuscrisul sãu ºi despre activitãþi eco-nomice care erau recomandate precum creºtereaviermilor de mãtase: „15 iulie 1822. CinstitaConsistorie: de plãmãdirea bubiþelor de mãtase,de plantarea duzilor, iagozi”.

Personajele prezentate în acest manuscris deNicolae Stoica de Haþeg vin din lumi diferite, au

un statut ºi rang social diverse, de la lotrii ºi preoþiosândiþi la moarte pânã la episcopi ºi prinþi primiþicu omagii. Evenimentele prezentate de NicolaeStoica de Haþeg în cadrul acestui manuscris suntrelatate cronologic, pe ani, în funcþie de impor-tanþa lor, ce s-au desfãºurat între 1795-1812.

Aceastã perioadã istoricã europeanã în care apredominat personalitatea împãratului Napoleon,a fost contemporanã cu cronicarul de la Mehadia,menþionând evenimentele ca un martor indirect,dar atent la ce se petrece în Europa acelor vremuri.

Prin natura funcþiei sale, Nicolae Stoica de Ha-þeg, a avut posibilitatea sã fie aproape atât faþã deomul de rând cât ºi lângã monarhul atotputernic,a fost lângã haiducii hãituiþi de autoritãþi lângã ge-neralii imperiali ºi reprezentanþi ai autoritãþilor, atrãit alãturi de tineri ºcolari dar ºi lângã cei vârst-nici.

Concepþia sa despre istorie are un accentuatcaracter umanist, influenþat pe deoparte de me-seria sa de preot iar pe de alta parte de ideile ilu-ministe.

Implicarea sa în evenimentele socialeculturale, religioase, politice ºi militare ale vremiil-a transformat într-o figurã umanã, într-o perso-nalitate respectatã, iubitã ºi admiratã nu numai deromânii bãnãþeni dar ºi naþionalitãþile din zonã, înspecial sârbi ºi croaþi.

prof. DOMILESCU IONELA-MIHAELA,Liceul Tehnologic Mehadia

Bibliografie:Nicola Gabrilovici - „Srbi Rumuni, 1997"Nicolae Magiar - „Nicolae Stoica de Haþeg:

Preocupãri Istoriografice”, Ed. Învierea ArhiepiscopiaTimiºoarei 2008

I. D. Suciu - „Literatura Bãnãþeanã de la începutpânã la Unire. 1528-1818", 1940

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã2

- A, da, da... Am urcat cu familia ºi cu tractorullui Gore, într-o varã, cu ani în urmã. Nu ºtiam cã-i zice la Suiac... Aºadar, de mic iubiþi pãdurea cutot ce are ea frumos, totuºi intereseazã drumul par-curs de omul Grigore Bardac pe bãncile ºcolii, dela alfabet pânã la diploma de inginer. Ce aveþi dezis?

- Multe am de spus, domnule Petniceanu.- Vã ascult, sunt interesaþi ºi cititorii noºtri. Vã

rog...- Evoc cu nostalgie anii de curs primar ºi gim-

nazial, de la ºcoala din Mehadia. Îmi amintesc cuprofund respect de doamna învãþãtoare NinaDãescu, zisã a lui Grelu, care cu rãbdare, cu simþpedagogic, dar ºi cu multã dãruire mi-a pus pixulîn mânã, m-a învãþat sã scriu ºi sã socotesc, sãdezleg tainele manualelor dintr-un început... Apoi,la gimnaziu m-am bucurat de prezenþa unor cadredidactice cu talent pedagogic ºi cu multã compe-tenþã profesionalã, aº enumera, între altele câtevanume ce mi s-au întipãrit în suflet: profesoara Ani-ºoara Zeicu, profesorul Tiberiu Lalescu, profesorulTulean Domilescu ºi, nu în cele din urmã, doamnaprofesoarã Haidy Bochiº, profesoarã de chimie ºidirectoarea ºcolii... Dupã gimnaziu, am urmat Li-ceul Silvic de la Pãdurea Verde din Timiºoara, oinstituþie ºcolarã neegalatã în Banat, poate mici înþarã, un liceu rânduit în inima unei pãduri, mereuverde, cu tihnã ºi cadre didactice, mai toþi inginericu doctorate, de marcã, unde se face carte ºi edu-caþie civicã, unde dragostea pentru pãdure ºi viaþace sãlãºluieºte în pãdure, þi se strecoarã în suflet

picãturã cu picãturã ºi nu mai este chip sã dai îna-poi. Între minunaþii oameni de la Liceul Silvic a-mintesc pe domnii profesori Cociº ºi Laudoniu,ultimul fost ºef de ocol la Anina, ne-a predat den-drologia – ºtiinþa care se ocupã cu studiul arbo-rilor, cea mai frumoasã parte a ºtiinþei silvice... Laisprãvirea liceului am susþinut o lucrare pentruatestat (diplomã), intitulatã „Amenajãri silvice”, cea fost notatã cu maxim, apoi am urmat Facultateade Silviculturã de la Braºov, timp de cinci ani, ampãstrat o relaþie permanentã de student – profesorcu domnul decan doctor inginer Gheorghe Abru-dan, decanul facultãþii, iar lucrarea de licenþã a fost„Protecþia pãdurilor. Factori biotici ºi factori abio-tici”, conducãtor de lucrare prof. dr. ing. Marcu,soþie de universitar braºovean. Dupã absolvireafacultãþii mi-am fãcut ucenicia ca inginer, rodajulcum s-ar zice, din 2005 ºi pânã în 2009, la OcolulSilvic Sasca Montanã, din Caraº-Severin. De aiciam fost promovat la Ocolul Silvic Bãile Herculane,unde funcþionez ºi în prezent.

- Domnule inginer Grigore Bardac, vã rog vor-biþi despre „Protecþia pãdurilor”, despre ceea ceînseamnã „factorii biotici” ºi despre ceea ceînseamnã „factorii abiotici”.

- Sunt sintagme specifice literaturii de specia-litate, muncii în silviculturã. Cuvântul „biotic” sau„biotica”, îºi are etimonul în francezul „biotique” ºise referã la viaþã, prin urmare factori cu viaþã, carepot pune în pericol viaþa arborilor, inclusiv omulrãuvoitor cu faptele sale, iar în cea de-a doua cate-gorie sunt factori fãrã viaþã, factori externi, precumvântul, furtuna, viitura, eroziunea solului etc. Or-

ganele silvice duc o permanentã luptã cu aceºtifactori pentru protejarea pãdurii. Pentru cã, vedeþidumneavoastrã, pãdurea înseamnã viaþã, ea nu în-seamnã doar lemn fie pentru foc, fie pentru con-strucþie, ea înseamnã ceva mai mult: faunã, florã,ozon, un echilibru între ecosisteme, un echilibru,metaforic vorbind, între pãmânt ºi cer, lanþul demunþi contribuie la o normalitate a vieþii omului ºiatunci acest lanþ trebuie ocrotit de mâna omului ºinu distrus.

- Domnule inginer, vorbiþi despre ce fel decopaci se gãsesc în zona noastrã silvicã...

- Pardon, domnule Petniceanu. Copacii seregãsesc doar în parcuri, în pãdure se regãsescdoar arbori...

- Mulþumesc, domnule inginer, omul învaþãpânã moare, prin urmare ce fel de arbori cresc înzona silvicã a Mehadiei, zonã pe care aþi cercetat-o pentru licenþã?

- Fagul e dominant, apoi molidul, bradul. ÎnBanatul Montan se merge pe regenerare naturalã afagului, el regenereazã din sãmânþa sa, din jir, carecade, intrã în sol ºi germineazã, apar puieþii, ce vorforma un nou arboret, care trebuie condus prinvaria lucrãri silvice: curãþire, degajãri etc. ca sãcreascã, sã se dezvolte ºi sã ajungã la maturitate(100 – 110 ani) ca sã devinã capabil pentru ex-ploatare, pentru folosul omului.

- În afarã de silviculturã, ce alte pasiuni aveþi?- Vânãtoarea... care este legatã tot de pãdure ºi

de izvoare...

A consemnat: N.D.P.

urmare din pagina 1

PROF. DR. NICOLAE MAGIAR: “NICOLAE STOICA DE HAÞEG –PREOCUPÃRI ISTORIOGRAFICE”

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 3

Personalitate emblematicã a istorieinoastre naþionale, cu un rol politic, militar ºisocial determinant în forþarea ImperiuluiOtoman de a renunþa la impunerea unordominatori numiþi de cãtre Înalta Poartã,aleºi din rândul bancherilor fanarioþi, a avutparte de atenþia mai multor generaþii succe-sive de istorici realizatori ai uneiimpresionante bibliografii careînsumeazã câteva zeci de mii depagini.

Cu toate cã, datã fiind situaþiamai sus enunþatã, devine de-adreptul neverosimil faptul cã armai fi posibilã aflarea unor detaliineºtiute pânã în prezent referi-toare la Tudor Vladimirescu, iatãcã a apãrut un titlu „surprizã”,anume acesta al comunicãriiprezentã aici ºi acum.

Fapt de asemenea curios,pleiadei de istorici moderniºti le-a scãpat din vedere, sau poateau ignorat cu bunã ºtiinþã detaliulcã, aidoma oricãrui purtãtor al unui rang deboierie, ºi Tudor din Vladimiri, despre careo jumãtate de secol nu s-a scos o ºoaptãcã a aparþinut clasei boiereºti de mijloc, îºicãuta de sãnãtate, frecventând din când încând staþiuni balneo-climaterice. Cum sta-þiunea de la Mehadia – aºa cum era cunos-cutã în secolele din finalul perioadei medie-vale – avea un bun renume nu doar în Ba-nat ci chiar ºi în sud-estul continentului eu-ropean, ºi Tudor Vladimirescu era în rândcu lumea sa frecventând bãile de la Me-hadia.

Dar sã vedem adevãratul portret al luiTudor, fãcut fãrã opreliºti politice, în faþaunui grup de numai 25 persoane, la unuldin seminariile profesorului academicianDavid Prodan, poate cel mai titrat medie-vist din România secolului al XX-lea.

„Lui Tudor nu i se cunoaºte data naºte-rii. Era din Vladimirii Jiului de Munte ºi înmomentul ridicãrii sale armate avea în jurula 40 de ani. Tatãl sãu era moºnean carecumpãra pãmântul spre a-ºi rotunji moºte-nirea. Acelaºi interes de a acumula alte ºialte suprafeþe de teren agricol îl avea încãdin prima tinereþe ºi fiul sãu Tudor. Ba chiarmai mult, în curând îºi întrece pãrintele înadunarea de avuþii. Avea o moarã în a cã-rei vecinãtate ºi-a deschis o cârciumã. Pelângã propriul teren arabil a luat în arendãºi alte suprafeþe de teren, ocupându-sepersonal de vânzarea cerealelor, fiind unuldin principalii „en-grosiºti” ai Olteniei.

Era ºtiutor de carte ºi cunoscãtor al mai

multor limbi strãine, dar nu se ºtie unde adobândit învãþãtura.

A încercat sã câºtige ºi ca slujbaº civil,dar ºi ca militar, ajungând ca ofiþer lefe-giu (plãtit în armata ruseascã, avândgradul de porucic (locotenent) ºi a fostrecompensat cu ordinul „Sfântul Vladi-

mir”, pentru faptul cã în calitate de co-mandant al unui corp de 6000 oºteni aoprit o invazie de turci în zona Golenþi ºiCiuperceni, în anul 1811.

Adevãrat „om de lume” luase act de celemai variate abuzuri, înºelãtorii, judecãþi tru-cate, furturi ºi jafuri. El însuºi a fost implicatîn o serie de procese, iar slujbele îl impu-neau în contact chiar cu marii dregãtori aþãrii ºi chiar cu domnitorul.

Reuºeºte sã devinã în vremea lui Con-stantin Ipsilanti, în prima domnie a acestuiamare comis, iar în a II-a domnie, a fost vã-taf de plai. Ca principal responsabil cu pazagraniþelor obþinea venituri foarte importantedin judecãþi, vãmuire de mãrfuri ºi din ne-gustoria pe care o practica el însuºi. Pentrunumirea sa ca vãtaf de plai dãdu 3500 detaleri, iar în 1812 dispunea de 12000. nu secunoaºte cât a plãtit pentru a fi ridicat larangul de sluger (boier care aprovizionacurtea domneascã ºi oastea þãrii cu carneproaspãtã ºi cu lumânãri pentru banchetelede searã de la curtea domneascã).

Purta veºminte specifice clasei de mijloca boierimii din Þara Româneascã, clasãcare în ridicarea ei ierarhicã se lovea demarea boierime”.

Evident cã la o asemenea situaþiematerialã ºi poziþie socialã îºi permiteasã efectueze o curã întremãtoare asãnãtãþii la bãile de la Mehadia.

Iatã relatarea succintã, e adevãrat,dar plinã de miez, a cronicarului proto-pop al Mehadiei, Nicolae Stoica de Ha-

þeg: „De la Beci (Viena, n.n.) în Bucu-reºti, de acolo în Ruºava. În Mehadia,cvartir (locuinþã închiriatã, n.n.) 6 septe-mâni ºezu, la mine în toate zilele venea,bine sã pãzea (era în anul 1814 n.n.).

1816, în sâmbãta mare, de dimineaþã,iatã-l în bisericã. Îl întreb: Ce-i?

- Iar nu mã lasã în Ruºava!Mã duc (protopopul Nicolae

Stoica, n.n.) la gheneral coman-da pentru slobozenie în Ruºava.

- ªi cãpãtã!ªi iar la Bucureºti s-a dus

(fãrã sã se precizeze durataacestui „sejur”, n.n.).

...............................................[Tot în 1816] Toamna, în

septembrie, cãlare din Ardealla mine veni, cu o slugã cãlare.

Caii în grajdi bãgarã.Am prânzit.Ceru Istoria Rumâneascã,

calendare, c-o sã ºadã la bãi, sãceteascã, sã-ºi petreacã.

ªi pãn în noiemvre, 9 sãptãmâni labãi ºezu. Venea, ne întâlneam aici ºi labãi”.

Din cele relatate rezultã cu deplinã clari-tate faptul cã Tudor din Vladimiri era o per-soanã cultivatã care îl preþuia pentru cunoº-tinþele-i multiple istorice pe cronicarul dinMehadia. Cu toate cã Nicolae Stoica nuface referiri la conversaþiile avute e de pre-supus cã în cea mai mare parte a acestorase refereau la istorie, ºi mai cu seamã la tre-cutul românilor. Putem deduce acest interesaparte a lui Tudor din faptul cã în toamna lui1816 îi ceruse o anume carte, IstoriaRumâneascã, care la acea vreme nu puteafi alta decât Hronica românilor ºi a maimultor neamuri, opera de cãpetenie a frun-taºului ªcolii Ardelene, Gheorghe ªincai.

Nu este nicidecum exclus nici presupu-nerea cã fundamentul ideologic al progra-mului revoluþiei române de la 1821 sã fi fostpus aici în Mehadia, cules treptat din dis-cuþiile pe teme de istorie naþionalã româ-neascã avute în nenumãrate rânduri cuNicolae Stoica de Haþeg. De la acest raþio-nament bazat pe fapte reale consemnatede cronicarul bãnãþean am mai puteaavansa ºi ipoteza, surprinzãtoare la primavedere, cã indirect, ºi evident fãrã voia sa,învãþatul protopop al Mehadiei a fostunul dinre artizanii vestitei Proclamaþiide la Padeº, din 23 ianuarie 1821.

Academician LIVIU MÃRGHITAN

* Comunicare prezentatã la Simpozionul Cetãþii, Ediþia a II-a

Mehadia ºi Tudor din Vladimiri*Mehadia ºi Tudor din Vladimiri*

Primarul ºi invitaþii sãi la Simpozionul Cetãþii (ediþia a II-a).Primul din dreapta, jos pe scaun: academician LIVIU

MÃRGHITAN

Visul dement al tuturor ºi fiecãreiadintre puteri ºi, încã mai vârtos, ocupaþii, afost ºi a rãmas cel al „unanimitãþii”. Reali-zarea unui sistem în care o singurã ideolo-gie sã fie acceptatã, un singur sistem devalori,o singurã structurã de împãrþire în„bine” ºi „rãu”. Acest vis a însemnat încer-carea de a face cutare sistem de puteresau ocupaþie veºnic, fãrã putinþã de a ficlintit. Este fãrã îndoialã cã orice om cu mi-nimal bun simþ ar trebui sã suspecteze în-cercãrile de aºezare a unei „unanimitãþi” ºiar trebui sã ºtie bine cã în spatele ºi la ca-pãtul oricãrei încercãri de „unanimitate” varãsuna sinistrul cor al celor încãtuºaþi, uncor care în secolul care a trecut. întune-catul ºi sângerosul veac douãzeci, a zbie-rat ba „Sieg Heil”, ba „Stalin, Stalin”, ba„Ceauºescu, PCR”. La capãtul campaniilorde impunere a „unanimitãþii”, a ideologieiunice, ne aºteaptã puºcãriile ºi lecþiile deîndoctrinare.

Prin „unanimitate” de gând „puteri-le” ºi „ocupaþiile” decãzute, cel maiadesea având în frunte zugravi, panto-fari, marinari dubioºi ºi întotdeauna cre-tini, au neputincioasa îndrãznire de acrede cã vor putea obþine legitimitate.Aplauzele susþinãtorilor sunt consideratede aceste „puteri” sentimente naþionale. Înlumina celor spuse mai sus cu atât maisinistrã apare „unanimitatea” ideologicãimpusã în România prin „elita de mahala”,condeierii mercenari, fripturiºtii din vocaþie,mediocritãþile patente, al cãror singur viseste accesul la bugetul de stat. Cei caredau nume rãu, prin asociere, intelectualitã-þii româneºti, sunt cei care, pur ºi simplu,au pãstrat sloganele comuniste: insultatradiþiilor româneºti, insulta Ortodoxieiºi au înlocuit lauda Uniunii Sovietice culauda noului „imperiu” ºi a celor ce iireprezintã, „Piaþa Comunali NATO.(Felicitãri, domnule Doctor - N.D.P.)

Ispita unanimitãþii este una dintre celemai degradante încercãri datã fiecãrei ge-neraþii. În aceastã privinþã, încã în veacul alIII-lea d. Hr. limpede avertiza SfântulAntonie cel Mare, „va veni o vreme cândoamenii vor înnebuni, iar pe cel care nu vaînnebuni îi vor urî, cãci nu va fi ca dânºii”.

dr. ALEXANDRU NEMOIANU - S.U.A.

Din paginile publicaþiei VESTEA(Nr. 3, martie 2010, Mehadia), amaflat de schimbarea denumirii tea-trului din Reºiþa cu „TEATRUL DEVEST” în locul pur-tat de pânã atuncide “George Au-gustin Petcules-cu”. În anumite îm-prejurãri nu poþidecât sã-þi pui în-trebarea de ce fel?De Comisii, Comi-tete º.m.d., de cul-turã ale unui þinutbine determinatcultural, precum,acela al judeþuluiCaraº-SSeverin, potfi acelea care sãrenunþe în a-ººipreþui înaintaºi ºiintrã în derizoriu.„TEATRUL DE VEST” ce nume so-nor ºi-or fi spus cei ce vor sã fie ºiD-lor mari ºi când, parcã, dintr-adins sã nu ai nimic a spune. Cuce? I-ar fi deranjat pe reformatoriivremii de faþã, decât sã-ºi satisfacãdorinþa fãrã a ºtirbii nimic din nu-mele istoriei teatrului bãnãþean,prin atribuirea titulaturii de „TEA-TRUL DE VEST” - George AugustinPetculescu”, cu nimic altceva de-cât sã fie onoraþi pe mai departede imaginea acestui nume. Nu potsã vãd aici decât faptul de a fi fostluatã o decizie în repezealã la caremoment se pierde orice noþiune deºtiinþã sau neºtiinþã, din care motivnu poþi iarãºi sã nu crezi cã teatrul

reºiþean îºi va reveni în fireascãfire, cât mai curând posibil cu titlulde referinþã ºi de mândrie actori-ceascã de a slujii pe un asemenea

altar al Thaliei.George Augus-

tin Petculescu, fiual Reºiþei, nu afost un mare ac-tor. A fost însã unmare animator alartei teatrale ºipromotor al dez-voltãri teatrului înBanat, prin careºi-aa câºtigat unloc de cinste îngaleria oamenilorde seamã, în con-diþiile vitrege desecularã domina-þie strãinã ºi frus-trarã, ale dezvol-

tãri culturii în limba maternã, iarteatrul, fie acesta ºi de amatori, afost unul din principali susþinãtori aiidentitãþii naþionale. Acesta a fostactorul ºi rolul principal jucat pescena vieþii, pe care spectatoriiiubitori de teatru ai Reºiþei de azi,în amintirea celor de ieri, îi vorputea reda demnitatea vechii de-numiri a teatrului cu participareaDomniilor lor, prin tot ceea ce îileagã de acesta, cu atât mai multcu cât nu se cere nimic a se dadecât ceea ce a fost luat, în modnedemn printr-uun afront adusistoriei culturii cãrãºene, implicitcelei bãnãþene.

IOAN BULIGAN

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã4

IspitaunanimitãþiiDe ce?De ce?

G.A. Petculescu

O carte rarã!O carte rarã!„A sosit domnul Eminescu” (monografie)

Cartea înseamnã peste 700 (ºapte sute) de pagini, format A4 (coalã ministe-rialã), cu facsimile ºi o bogatã iconografie. Costã 100 (una sutã) lei.

Cu prilejul lansãrii, profesorul universitar doctor Iulian Negrilã, din Arad, aspus: „Cartea nu e cu nimic mai prejos decât „Istoria literaturii de Cãlines-cu”. Cartea are un tiraj limitat!

Dacã „A sosit Domnul Eminescu” prezintã interes pentru dumneavoas-trã, comunicaþi ºi vã va fi expediatã cu ramburs. Tel. 0255 / 523 204 sau 0749495972.

SSeerrggeennttuull IIoonn BB.. GGhheerraassee ddee ooddiinniiooaarrãã,,ccoolloonneell îînn rreezzeerrvvãã aassttããzzii,, eessttee uunnaa ººii aacceeeeaaººiippeerrssooaannãã ccuu ddoommnnuull iinnggiinneerr GGhheerraassee,, ccuunnoossccuuttddee ooaammeenniiii MMeehhaaddiieeii ººii nnuu nnuummaaii,, ccaa ffoossttuull ººeeffddee OOccooll ssiillvviicc MMeehhaaddiiaa..

Astãzi, trãieºte în municipiul Timiºoara, pestrada Al. Odobescu, în deplinã sãnãtate,locuieºte în aceeaºi vilã cu fiica sa, cunoscutafarmacistã Rodica Vlad. Totuºi este tristdeoarece recent doamna sa, originarã dinDomaºnea, a trecut la cele veºnice.

Domnul inginer Ion B. Gherase are o

frumoasã vârstã, dar a rãmas acelaºi om cuinimã tânãrã, jovial, lucid ºi volubil în discuþii.Mi-a rememorat episoade de luptã ale Deta-ºamentului Pãuliº, Detaºament intrat în istorie,graþie jertfelor aduse pentru eliberarea ultimeipalme de pãmânt din Transilvania, în luptã cuhoardele hortyste, în Al Doliea Rãzboi Mondial.

Detaºamentul Pãuliº era format în exclusivi-tate din elevii de la ªcoala de subofiþeri de in-fanterie de rezervã de la Radna, subunitate co-mandatã de locotenentul colonel AlexandruPetrescu. Elevii erau tineri, unii doar trecuþi demajorat, alþii în prag de majorat, cu toate aces-tea au dovedit curaj, bãrbãþie ºi o dârzenie ne-maipomenitã pe câmpul de luptã.

Acolo, la Pãuliº, în Defileul Mureºului, tine-rii au plecat la moarte sigurã, luptând cu infan-teria ºi blindatele hortyste, mult mai numeroaseºi mult mai bine dotate. ÎÎnn lluuppttee aauu ppiieerriitt:: 1100ooffiiþþeerrii,, 1100 ssuubbooffiiþþeerrii ººii 114488 ddee eelleevvii.. DDaarr aauu pprroo-vvooccaatt ddaauunnee iinnaammiiccuulluuii:: 990099 mmoorrþþii,, 338877 pprriizzoo-nniieerrii,, aauu ccaappttuurraatt oo ccaannttiittaattee îînnsseemmnnaattãã ddee aarr-mmaammeenntt ººii tteehhnniiccãã ddee rrããzzbbooii..

Între luptãtorii din Detaºamentul Pãuliº s-aevidenþiat în mod deosebit sergentul Ion B.Gherase, astãzi colonel în retragere.

GGlloorriiee vveeººnniiccãã vveetteerraanniilloorr ddee rrããzzbbooii!!

Lt. colonel (r)NICOLAE DANCIU

Pãuliºul, pânã în septembrie 1944 o micãlocalitate unde o mânã de oameni îºi duceauviaþa paºnicã, a intrat în istorie prin faptele dearme ale detaºamentului de i-a preluatnumele ºi care a scris cu sânge o nouã paginãde eroism în cartea de glorie a istoriei patriei.

Nu aniversãm astãzi victoria unei armateîmpotriva alteia, ci un moment din viaþa unoroameni care ºi-au adus modesta lorcontribuþie la înfrângerea fascismului, cea maineagrã perioadã din istoria omenirii în careviolenþa, opresiunea ºi crima organizatã aufost ridicate la rangul de virtute.

La poarta defileului Mureºului, trufiafascistã s-a izbit de zidul de netrecut alluptãtorilor din Detaºamentul Pãuliº care auarãtat cã „NNiiccii ppee aaiiccii nnuu ssee ttrreeccee!!”.

Frânturã din insurecþia armatã de la 23August 1944 luptele de la Pãuliº s-au bucuratde sprijinul populaþiei civile: muncitori, þãraniºi intelectuali, care s-au pus în slujba patriei.

Media de vârstã a luptãtorilor nu depãºea21 de ani, astfel încât Detaºamentul Pãuliº afost un detaºament al tinereþii maturizate deimportanþa zilelor ºi evenimentelor pe care letrãiau ºi greaua rãspundere ce le-a revenit.

Impozantul monument de la Pãuliº, ridicatîn amintirea celor cãzuþi aici pentru libertateapatriei va fi mãrturie peste veacuri cã aici, lapoarta þãrii, niºte tineri înflãcãraþi ºi-au fãcutdatoria.

Vor trece anii ºi amintirile ne vor copleºi.Din noianul de aduceri aminte cele legate dezilele Pãuliºului ne vor înduioºa cel mai mult.

Vom privi înapoi cu mândrie ºi poate olacrimã va fi jertfitã unui trecut frumos.

SLT. VÎRLAN AUREL(Din cuvântul rostit în 1974)

Ministerul de RãzoiuCabinetul Ministrului

Ordin de ziNr. 15 din 14 noiembrie 1944

ªcoala de subofiþeri de rezervãInfanterie-Radna, comandatã deColonelul Petrescu Alexandru, s-aacoperit de glorie, cu ocazia luptelordintre 14 ºi 20 Septembrie 1944, înregiunea Pãuliº – Ghiroc – Cuvin.

Datoritã rezistenþei îndârjite aelevilor ºi conducerii pricepute, s-areuºit, timp de o sãptãmânã, sã sesfarme puternicele atacuri inamice,sprijinite de care de luptã, carecãutau sã pãtrundã pe valea Mure-ºului, spre inima Ardealului.

Alãturi de elevii ªcolii de subofiþeris-au bãtut cu aceiaºi bravurã, Bata-lionul I/R 96 I ºi Divizionul 61 Art.Grea.

Pentru exemplul strãlucit de bra-vurã ºi spirit de sacrificiu de care audat dovadã, elevii ºcolii de subofiþeride rezervã Infanterie Radna ºiunitãþile de întãrire, se citeazã prinordin de zi pe Armatã.

În faþa eroilor cãzuþi ne închinãmcu adâncã reculegere.

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 5

9 MAI – ZIUA VICTORIEI 9 MAI – ZIUA VICTORIEI (65 DE ANI DE LA ULTIMUL RÃZBOI MONDIAL)(65 DE ANI DE LA ULTIMUL RÃZBOI MONDIAL)

ªI-AU FÃCUTDATORIA

Eroul de la Pãuliº – domnulsergent Ioan Gherase

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã6

Monumentele eroilor sovieticiMonumentele eroilor sovieticiAflãm din presã cã domnul profesor Francisc

Boldea, primarul municipiului Lugoj, sepreocupã ºi pretinde protejarea monumentelorostaºilor sovietici, fapt îmbucurãtor, un gestpropriu unui conducãtor cu vederi europene.

Desigur, domnul primar Francisc Boldea ºtiecã în Al Doilea Rãzboi Mondial U.R.S.S.-ul apierdut 25 de milioane de cetãþeni.

Punem o întrebare retoricã: Oare câþi ruºi aupierit pentru eliberarea Banatului ºi câþi pentrueliberarea Transilvaniei de sub ocupaþiahortystã? Putea oare armata românã sã eliberezeultima palmã de pãmânt pânã la 25 octombrie1944? Ajutorul Armatei Roºii i-a fost de folos?

Primim rãspunsuri din partea combatanþilorde odinioarã. TOMA OSTRIª

SE STING VETERANIIPriveºte, copile, cum trec veteranii În ºiruri tãcute, bãtrâni luptãtori, Se duc! Se topesc ºi-odatã cu anii Dispar în neant, anonimi cãlãtori.

Se sting veteranii, albiþi tot mai tare, Încet, în tãcere ºi-n tainã se sting, Imaginea lor slabã dispare Ei nu se vaitã ºi nici nu se plâng.

Priveºte-i! Respirã, mai sunt încã vii ªi-aºteaptã sã sune... un ultim atac, Cãci astãzi sunt iarãºi în linia-ntâi ªi-aºteaptã semnalul! ªi rabdã ºi tac!

Priveºte-i trecând împãcaþi spre vecie, Pãºind maiestuos, ca lumea sã ºtie C-au fost demni, nu s-au plâns,

n-au crâcnit! Au luptat, au muncit, au tãcut...

ºi-au murit!De-aceea, copile, când trec veteranii Cu feþele supte, de sfinþi bizantini, Opreºte-te-n loc, cãci ei sunt titanii Istoriei noastre ºi lor sã te-nchini!

Sunt candele sfinte! Cât pâlpâie încã, Mai dã-le onorul, c-aºa slãbiþi ºi modeºti, Þi-au clãdit viitorul în piatrã ºi-n stâncãªi-au murit pentru þara în care tu sã trãieºti!

GHEORGHE LÃCÃTUªU- veteran de rãzboi -

Având în vedere cã în acest an, în luna iunie se va

împlini o sutã de ani de la potop, ce a demolat 22 de

case ºi au pierit, afirmativ, nouã locuitori ai Mehadiei,

propun ca acest eveniment nefast, trist, sã nu treacã

neobservat din partea Executivului ºi din partea

Consiliului Local. În acest sens propun urmãtoarele:

- Identificarea urmaºilor victimelor din iunie 1910,

prin lecturarea celor douã cronici ale Mehadiei

(Coriolan Buracu ºi Ion Bãcilã);

- Realizarea unui parastas la Biserica Ortodoxã

Românã din localitate, prin grija preacucernicilor

pãrinþi Ciprian ºi Gabriel;

- Ridicarea unui monument funerar într-un loc

vizibil, cât mai aproape de Râul Belareca, vizibil ºi

circulat, se preteazã zona Pieþei Agro-alimentare;

- Dezvelirea ºi sfinþirea monumentului funerar, prin

alocuþiuni ºi evocarea evenimentului trist, soldat cu

pagube materiale ºi victime umane;

- Realizarea unui pliant gen fotomontaj pe panoul-

vitrinã din preajma Primãriei, cu imagini ºi texte

evocatoare despre potop;

- Gazeta „Vestea” sã consacre câteva pagini, texte

ºi imagini, acestui eveniment de neuitat de cãtre

locuitorii ºi urmaºii Mehadiei. Societatea noastrã

dispune de cele douã cronici, de texte în manuscris

lãsat zestre de generalul Nicolae Cena ºi preotul

Coriolan Buracu, precum ºi de câteva imagini. Totuºi,

în scopul unei mai bune ducomentãri ºi în vederea

realizãrii unui Centenar de marcã, propun sã fie atras

în aceastã acþiune insolitã ºi domnul Ion Ionescu-

Bloju, care dispune de materiale inedite.

Cu respectul cuvenit,

Preºedinteprof. N.D. PETNICEANU

Societatea literar-artisticã „Sorin Titel” din Banat

Mehadia, str. Pãdurii 289

Tel. 0255 523 204

Nr. 105 din 15.04.2010

CÃTREPRIMÃRIA ªI CONSILIUL LOCAL

MEHADIA

(Din arhiva N.D.P.)

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 7

Cu puþinã vreme în urmã s-a inaugurat ºisfinþit Piaþa Agro Alimentarã din Mehadia,una ultra-modenã, dotatã cu strictul necesar,cu condiþii de funcþionare în spirit european.Primãria Mehadia ºi Consiliul Local au fãcuteforturi în realizarea acestui obiectiv, impe-rios necesar pentru cetãþenii Mehadiei, pen-tru locuitorii din zonã ºi, inclusiv, cãlãtoriiaflaþi în tranzit.

La propunerea primarului Iancu Panduru,am realizat reportajul de mai jos, primãria ºiConsiliul Local fiind interesate de modul cumfuncþioneazã aceastã piaþã ºi ce propuneri facoamenii muncii, atât vânzãtorii, cât ºicumpãrãtorii. Iatã cele consemnate dereporterul gazetei într-o zi de duminicã (25aprilie 2010);

1. IANCU PEPªILA, producãtor, dinPlugova nr. 1, prezent la piaþã cu cartofi,miere de albine, caº, brânzã. S-a mãrturisit:

„Aceastã piaþã, în care ne prezentãm noi,vânzãtorii de produse agro-alimentare, estefãcutã de Primãria Mehadia, de ConsiliulLocal ºi, personal, de domnul primar IANCUPANDURU, consãteanul meu. Îl cunosc decopil, a fost un copil bun ºi acum este un ombun, care se gândeºte la binele oamenilor. Îimulþumim cã a fãcut un lucru bun. Aici, înaceastã piaþã, nu plouã, nu ninge, nu batevântul. Dincolo, în piaþa veche, ne bãteavântul ºi stam în ploaie, plecam acasã mai

mult beteji decât sãnãtoºi. Aici avem cãldurã,avem apã, veceu, avem pânã ºi prosop, avemtot ce ne trebuie. E rãu cã îs puþini clienþi,oamenii nu au bani, mai dãm ºi pe datorie laoameni cunoscuþi. E curãþenia de pe lume, sevede cã fac curat oamenii primãriei, cei de lacurãþenie, iar noi avem obligaþia sã pãstrãmcurãþenia, mobilierul, mesele ºi scaunele.

- Domnule Pepºilã, eºti rudã cu dãscãliþaStana Pepºilã?

- E neamul meu, doda Stana. ªi ea faceparte din neam de stupari. Acum e înGermania. Rar vine pe acasã...

- Pe Ion Florian Panduru l-ai cunoscut?

- Au, doamne, ia-mã, e vecin cu mine, areun loc, un pãmânt lângã mine plin cu merigroºi cã nu-i poþi cuprinde în braþe, dar nu

are cine sã-i grijeascã., merele putrezesc pejos...

- Un gând pentru Primar?- Domnului Primar îi mulþumim frumos

pentru ceea ce a fãcut pentru noi... Ne-a pusla punct ºi cãminul cultural la Plugova, aschimbat þigla, mobilierul, avem pânã ºitelevizor. Îi doresc sãnãtate ºi sã facã tot aºa,cum a fãcut pânã acum.

2. ADELINA MIZA, timiºoreancã, vânzã-toare de haine ºi încãlþãminte (la mâna adoua), cãsãtoritã cu Iosif Banaduc, cu casa încartierul „Maier” din Mehadia. Intervievatã cuprivire la piaþa agro-alimentarã, a declarat:

„Este o piaþã super! Avem condiþiiexcelente, de la cãldurã la apã potabilã, avemcondiþii dar piaþa nu merge! Cumpãrãtorii nuprea ºtiu de aceastã piaþã, mai ales cei strãini.Rugãm primãria, personal pe domnul primarIancu Panduru, sã punã un anunþ, unindicator, ceva de genul acesta, din carelumea de aici ºi din alte pãrþi sã afle cã piaþas-aa mutat în altã parte. Dacã face ºi treabaaceasta, este super. Precizez: Piaþa dinMehadia este mult superioarã faþã de piaþadin Bãile Herculane, unde adesea merg cumãrfuri.”

- Adelina, un gând pentru primarul IancuPanduru...

- Sãnãtate!...

3. ANA MIHAN, agricultoare, din satul

Valea Bolvaºniþa, mama celor doi inspectoride finanþe, Ilie ºi Ion, oameni de vazã ºidemnitate.

- Dodo Ano, cu ce te lauzi?- Domnule, mã laud cu lapte, caº, brânzã,

ouã. Împart masa cu Elena Molan, ea stã degivan cu o consãteanã, eu grijesc de marfã.

- Cum e în piaþa nouã, doda Ano?- E bine ºi frumos, e cald ºi avem de toate,

dar e un bai: nu avem cumpãrãtori, oameniinu au bani, iar meginþii se scol mai târziu, eiîs cam domnoºi, se scoalã mai târziu, cutoate cã-i trecut de zece!

- Despre Iancu Panduru ce zici?- Sã-i dea Cel de Sus sãnãtate, cã ce face,

face bine...

4. CÃLINA COSTESCU, zis Bleoarcã,din Mehadia

- Cu ce te prezinþi, Cãlina Costescu?- Cu verdeþuri, cu trufandale ºi cu

rãsaduri, cã este vremea. Eu am pus roºiiletimpuriu, luna viitoare vor fi roºiile detoamnã. Cu astea mã prezint deocamdatã.Mai târziu voi fi ºi cu altele, produse sutã lasutã ecologice, aºa cum se cer astãzi...

- Cum þi se pare piaþa nouã?- Super, domnule Petniceanu. Totul e

super! Cu toate acestea, în piaþa veche, lastradã, fãceam vânzare mai bunã, oprealumea, aici e în dos ºi lumea ºtie ºi nu preaºtie cã ne-am mutat... Ar fi bine dacã s-aaranunþa în presã ºi pe o tãbliþã cã piaþa s-aamutat de la strada mare, aici în dosul uliþei...

Vã rog, faceþi ceva.- Îl voi informa pe domnul primar

Panduru.- Slavã Domnului! Dacã el va ºti, va face

sã fie bine. Dumnezeu sã-l þinã în sãnãtate...Desigur, propunerile vânzãtorilor sunt

pentru primarul Iancu Panduru ºi pentruConsiliul Local, ºi, nu în cele de pe urmã,pentru personalul care deserveºte Piaþa Agro-Alimentarã.

Deocamdatã „Vestea” ºi-a fãcut misia.(CARABINÃ)

PIAÞA AGRO-ALIMENTARÃ DIN MEHADIAPIAÞA AGRO-ALIMENTARÃ DIN MEHADIA

Primarul, Episcopul ºi enoriaºii în faþaPrimãriei Mehadia

Excelenþa Sa Episcop Lucian deCaransebeº înalþã o rugãciune pentruPiaþa Agro-Alimentarã din Mehadia

În final, Episcopul ºi Primarul Mehadiei,cu protopopul Pereº s-au fotografiat cu

enoriaºii

Mã adresez în acest fel tuturor consãtenilormei din Megie, Bãile Herculane, Plugova ºi ValeaBolvaºniþa, foºtilor elevi ºi mai târziu colegi cudãscãliþa lor.

Acum dãscãliþa noastrã nu mai este decât îninima ºi sufletul nostru. A trecut la cele veºnice la

14.03.2010la Timiºoara, unde ºi-a petrecut

ultimii 15 ani din viaþã alãturi de fiulºi nepoþii ei dragi, Florina ºi Ionuþ.

Ne amintim cu drag deînvãþãturile primite dar ºi deobservaþiile care ne-au fost de marefolos în viaþã.

Am avut-o învãþãtoare începândcu clasa a II-a (1947) iar apoidirigintã pânã în clasa VII-a. Îmiamintesc cu bucurie prima zi deºcoalã ºi cu durere în sufletdespãrþirea pentru totdeauna dedãscãliþa mea dragã, sclipitor defrumoasã ºi inteligentã.

În prima zi de ºcoalã a clasei aII-a, d-na învãþãtoare ne-a cerut sãscriem pe tãbliþã cum se cheamãsatul nostru. Unii au scris Mehadia,iar cei mai mulþi „Megia”. Mihãiþã Lalescu (copiluldoctorului) a spus cã þãranii spun Megie iardomnii spun Mehadia.

Dãscãliþa noastrã ne-a spus cã satul nostru aredouã denumiri: una oficialã, Mehadia, ºi a douadenumire, popularã, „Megia”. Mihãiþã a fostapostrofat cu blândeþe ºi atenþionat sã nu mai facãdiferenþã între domn ºi þãran.

Am amintiri multe ºi frumoase despre dãscãliþamea, dar acum doresc sã fac o scurtã biografie adãscãliþei

Drãgãlina Floarea

Cu 98 de ani în urmã, la 17 august 1912, senãºtea la Megia (aºa cum îi plãcea sã spunã) dinpãrinþii Dumitru ºi Marta Þepeneag, d-na noastrãînvãþãtoare.

A absolvit în anul 1933 ºcoala normalã deînvãþãtori din Tr. Severin.

La 4 august 1935 s-a cãsãtorit du Dragalina

Ion, învãþãtor la ºcoala din Mehadia, care amoºtenit de la strãmoºi dragostea de patrie, curajºi spirit de sacrificiu. În timpul celui de al doilearãzboi mondial, în calitate de ofiþer al armateiromâne, la primele lupte este rãnit, iar dupãvindecare a fost trimis din nou pe front. Este rãnita doua oarã, urechea fiindu-i sfârtecatã de oschijã. Ia parte la luptele din Ungaria ºi Cehoslo-vacia iar la 23 februarie 1945, un glonþ îl rãneºtegrav ºi moare pe masa de operaþie. A fost înmor-mântat în comuna Seley, la poalele munþilor Tatradin Cehoslovacia.

A rãmas singurã cu fiul sãu, dobândind cali-

tatea de vãduvã de rãzboi ºi nu s-a mai cãsãtorit.În perioada celui de Al Doilea Rãzboi Mondial,

în calitate de învãþãtoare la ºcoala din Mehadia, s-a îngrijit de hrana unor elevi a cãror familii eraustrâmtorate datoritã plecãrii la rãzboi a taþilor. Adat dovadã de responsabilitate ºi mult suflet,dãruind copiilor nevoiaºi atât hranã cât ºi dragoste

maternã.A continuat activitatea la ºcoalã

ca învãþãtoare ºi dirigintã a multorgeneraþii de elevi care îºi amintesccu drag de învãþãturile primite.

Dupã terminarea rãzboiului ºi in-staurarea noii dictaturi, dãscãliþanoastrã ne-a spus cã rugãciunea„Tatãl nostru” trebuie sã o spunemîn gând iar nou salut este „Bunã di-mineaþa” ºi „Bunã ziua”. Eram preamici sã înþelegem de ce. S-a pensio-nat dupã 35 de ani la catedrã im-punând întotdeauna respect ºiiubire.

Suferinþa pricinuitã de demolareacasei în care ºi-a petrecut 53 de anidin viaþã, urmatã de pierderea

unicului fiu în anul 2005, rãpus de o cruntã ºinemiloasã boalã, a marcat-o pe tot restul vieþii.

Am condus-o pe ultimul drum la 16 martie2010, unde se odihneºte lângã fiul ei cel drag pecare l-a crescut cu dragoste ºi responsabilitate ºiunde nepoþii ei, Florina ºi Ionuþ, împreunã cufamilia rãmasã îndureratã, îi pun mereu flori aºacum îi era ºi numele, „Floarea”.

Sã ne amintim mereu cu dragoste ºi nostalgiede sufletul mare, cald ºi rãbdãtor al dãscãliþeinoastre dragi ºi sã ne rugãm pentru odihnaveºnicã.

NELY FENEªAN

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã8

Acum doi ani, doi ani ºi mai bine, am fost invitatul grãdiniþei de copii dinMehadia, personal al doamnei educatoare Elisabeta Vlaicu, alintatã de ceidragi cu apelativul de „Tuþa”.

În mijlocul grãdinei de copii, spun „grãdinã”, cum spuneau odinioarãbãtrânii, educatoarea ardea flacãrã spiritualã, se vedea pe chipul ei bãlaidragoste pentru copii, radia din întreaga ei fãpturã cãldurã maternã ºi pasiunepentru ceea ce fãcea ºi fãcea bine.

Le-a vorbit copiilor despre poetul Mihai Eminescu, iar eu avusesem misiasã-i învãþ pe omuleþi o strofã, douã, dintr-o poezie, douã, de Poetul Naþional.ªi i-am învãþat câte ceva din „Somnoroase pãsãrele” ºi din „Revedere”.

Între puºti, copilul Marian, de pe uliþa mea,prinsese cel mai repede primele ºaseversuri din „Revedere”.

Acum, Marian este elev înclasa a II-a, stã pe uliþa mea ºi,când mã vede, o datã pe zi, înloc de „salut”, îmi recitãversurile:

„Codrule, codruþule,Ce mai faci, drãguþule,Cã de când nu ne-am

vãzutMultã vreme a trecutªi de când ne-am

depãrtatMultã lume am umblat.”Mã apropii de el ºi-i strâng

mâna în chip de felicitare ºi-l întrebde când ºtie poezia. Rãspunde:

- De când aþi fost la „grãdinã” cuDoamna noastrã care nu mai e... A urcat la cer, aºa mi-a spus mama..

- Aºa-i, Marian, Doamna a urcat la cer, sã-i înveþe ºi pe alþii poeziile luiEminescu. Þi-e dor de Doamna?

- Mi-e dor...- Pe unde?- Pe la ochi...

(N.D.P.)

Doamna educatoare Elisabeta Vlaicu ºi micuþul MarianDoamna educatoare Elisabeta Vlaicu ºi micuþul Marian

Dãscãliþa mea, dãscãliþa noastrã!Dãscãliþa mea, dãscãliþa noastrã!

Grãdiniþa din Mehadia, la un concurs susþinut la HerculaneÎn mijlocul copiilor, Elisabeta Vlaicu (*)

În 6 august 1984 am fãcut o cãlãtorie cu au-tobuzul din Berzovia pânã la Duleu. Eram îm-preunã cu fiicã-mea, Simona-Monica ºi cu oprietenã de-a ei, Carmen Suriþescu. Am plecatcu gândul sã-i fac o vizitã învãþãtorului DorelTeodorescu, prietenul meu. În staþia de autobuzdin Duleu ne-au întâmpinat Dorel Teodorescu,soþia sa, Doina, fata lor Cristina ºi un cetãþeanmai în vârstã, pe care l-am vãzut atunci întâiadatã. Prietenul meu mi l-a prezentat pe IosifCireºan-Loga.

Dupã ce am fost oaspeþii familiei Teodo-rescu, am vizitat ºcoala ºi apoi ne-am deplasatla casa pãrinteascã a lui Uica Iosâm. Aici eraamenajat un adevãrat muzeu etnografic. Obiectealese, vechi sau mai noi, adunate cu migalã deUica Iosâm, constituiau zestrea spiritualã a sa-tului Duleu. Am scris atunci în Carte de onoarea Muzeului urmãtoarele: „Atâta culturã ºi valoa-re încap în casa poetului Cireºan, încât am rã-mas miºcaþi, impresionaþi de pasiunea omuluicare le-a adunat ºi le pãstreazã cu atâta pietate.Duleu, 6 august 1984.”

De atunci, pe Uica Iosâm l-am simþit tot maiaproape de sufletul meu. Iar din anul când s-astabilit la Bocºa Vasiovei, ne-am întâlnit tot maides, fie acasã, la dumnealui, fie la mine, la Ber-zovia. A venit însoþit de prietenul sãu mai tânãr,Tiberiu Popovici, uneori ºi de poetul DimitrieAcea din Doclin. Uica Iosâm ºi cu dl. TiberiuPopovici au pus bazele Cenaclului „Aurel No-vac” din Bocºa, editând ºi revista „ValeaBârzavei”. Revista a apãrut, în prima serie, încasa lui Uica Iosâm din Vasiova, apoi sub pa-

tronajul Bibliotecii orãºeneºti „Tata Oancea”(director, d-na Gabriela ªerban), pânã la sfâr-ºitul anului 2006, când ºi-a încetat apariþia. Su-fletul acestei reviste ºi al Cenaclului „Aurel No-vac” a fost Iosif Cireºan-Loga, condeierul þãran,autor a mai multor volume de prozã ºi versuri.Omul Iosif Cireºan-Loga a trecut prin momentedramatice: anii de rãzboi, de prizonierat, decondamnare la canal. Experienþa sa de viaþã astat la baza cãrþilor sale care impresioneazã prinsimplitate, patriotism ºi sinceritate. Cunoºtin-þele sale de istorie, de literaturã, de religie, aurezultat dintr-o asiduã muncã de autodidact,dintr-o pasiune perseverentã puse în slujbaadevãrului ºi dreptãþii.

Statura dreaptã, fizicã ºi moralã a lui IosifCireºan-Loga a consemnat-o cunoscutul scrii-tor bucureºtean Ion Meiþoiu în cuvinte emoþio-nante: „Cãtre final, pe când îmi odihneam ochiiîn mijlocul apelor colorate ale costumelorpopulare cãrãºene de pe scenã ºi pe cândpoetul aflat în prim plan îºi recita ultimelestrofe, mi s-a pãrut cã el însuºi – el, condeierulþãran strãbãtãtor prin apele timpului – era unadevãrat ºi neclintit „stâlp de þarã”.

Acum, dupã 95 de ani de viaþã tumultoasã ºibogatã în cãrþi ºi sfaturi pentru urmaºi, poetulIosif Cireºan-Loga ne-a pãrãsit, intrând îneternitate, dar lãsând ºi un gol între noi pestecare dominã un profund sentiment de tristeþe.Dumnezeu sã-l odihneascã pe Uica Iosâm ºisã-l aºeze între aleºii Sãi.

ION ALBU, BERZOVIA

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 9

CCrreedd ccãã aa ffoosstt îînn iiuunniiee 11999966,, ddeeooaarreeccee îînn aa-cceesstt aann ii-aa aappããrruutt lluuii SSoorreessccuu uullttiimmuull vvoolluumm ddiinncceellee ppaattrruu aappããrruuttee ssuubb ggeenneerriiccuull „„LLaa LLiilliieeccii””((ssaauu îînn 11999977??!!))..

FFuusseessee aannuunnþþaattãã llaannssaarreeaa ccããrrþþiiii llaa LLiibbrrããrriiaa„„EEmmiinneessccuu”” ddiinn TTiimmiiººooaarraa,, ssee aannuunnþþaassee ccãã ppooee-ttuull MMaarriinn SSoorreessccuu ((ººii ccaarrtteeaa ssaa)) vvaa ffii pprreezzeennttaattddee ccrriittiiccuull lliitteerraarr CCoorrnneell UUnngguurreeaannuu,, pprreeººee-ddiinntteellee FFiilliiaalleeii UUnniiuunniiii SSccrriiiittoorriilloorr ddiinn BBaannaatt.. SSeeaadduunnaassee lluummee,, ee ddrreepptt nnuu pprreeaa mmuullttãã ººii nnuu aammzzããrriitt ddeeccââtt ddooii,, ttrreeii ssccrriiiittoorrii ccuu ppaattaallaammaa,, îînnttrree eeiipprreezzeennttuull „„vveeººnniicc ttâânnããrr ººii ffeerriiccee””,, IIoonn MMaarriinn AAll-mmããjjaann,, vveenniissee,, ccuumm vveenniisseemm ººii eeuu ººii îînnccãã ddooii,,ttrreeii gguurrãã ccaassccãã,, ssãã-ll vveeddeemm ppee SSoorreessccuu,, ddaarr ººii

ppee UUnngguurreeaannuu,, ccuumm îîll vvaa pprreezzeennttaa.. AAmm aaººtteeppttaattnnooii,, ccuumm aaººtteeppttaassee ººii bbiieettuull MMaarriinn SSoorreessccuu,, ttrree-ccuussee cceevvaa vvrreemmee ººii CCoorrnneell UUnngguurreeaannuu ssee aaººtteepp-ttaa.. CCiinneevvaa ddiinnttrree nnooii îîll vvããzzuussee ppee UUnngguurreeaannuuccuumm ttrreeccuussee ccuu oocchhiiii îînn ttrroottuuaarr,, ppee ppaarrtteeaaooppuussãã,, ssee îînnddrreeppttaassee sspprree ccaassãã,, eell ssttãã uunnddeevvaa îînnuummbbrraa LLuuppooaaiicceeii ddiinn PPiiaaþþaa OOppeerreeii.. NNuu aa vveenniitt......

MMii-aamm ddaatt sseeaammaa ccãã UUnngguurreeaannuu nnuu aa vveenniittssãã-ll pprreezziinnttee ppee SSoorreessccuu ddeeooaarreeccee ppooeettuull oolltteeaannffuusseessee mmiinniissttrruu ccuullttuurriiii,, ffuunnccþþiiee ppee ccaarree oo ppããrrãã-ssiissee îînn mmaaii 11999955,, ppee mmoottiivvee ddee ssããnnããttaattee.. IInnttuuii-sseemm bbiinnee ggeessttuull rreepprroobbaabbiill aall lluuii UUnngguurreeaannuu,,ººttiiiinndd ccãã eell rreeffuuzzaassee ººii mmeeddaalliiaa ddee „„ccaavvaalleerr aallccuullttuurriiii”” ooffeerriittãã ssuubb sseemmnnããttuurraa lluuii IIlliieessccuu.. ªªii ccâânnddmmãã ggâânnddeesscc ccãã ffoossttuull sseeccrreettaarr aall oorrggaanniizzaaþþiieeiiPPCCRR ((ddee llaa RReevviissttaa „„OOrriizzoonntt””)),, ttoovvaarrã㺺uull UUnn-gguurreeaannuu,, ccuumm ssee mmaaii bbuuccuurraa ((gguudduurraa)) ooddiinniiooaa-rrãã ppee llâânnggãã IIoonn IIlliieessccuu,, ffoossttuull sseeccrreettaarr ccuu pprroo-bblleemmee ddee pprrooppaaggaannddãã llaa JJuuddeeþþeeaannaa TTiimmiiºº!! CCuummssee mmaaii sscchhiimmbbãã lluummeeaa!! MMaammaa eeii ddee lluummee!!......

LL-aamm rruuggaatt ppee AAllmmããjjaann ssãã ssuupplliinneeaassccãã ppeeUUnngguurreeaannuu ººii ssãã-ll pprreezziinnttee ppee MMaarriinn SSoorreessccuu..ªªii AAllmmããjjaann ffããccuussee uunnaa ddiinnttrree cceellee mmaaii ffrruummooaasseepprreezzeennttããrrii ddiinn vviiaaþþaa ssaa..

N.D. PETNICEANU

Almãjan ºi Sorescu,Almãjan ºi Sorescu,acasã la „Eminescu”acasã la „Eminescu”

Cum l-am cunoscut pe Iosif Cireºan-LogaCum l-am cunoscut pe Iosif Cireºan-Loga

MetanoiaMetanoiaLumea e un sãrut cu moarteaLacrimã înecatãDe flori uscatã prin frigiderele

tehnologieiOchi pentru ochi ºi dinte pentru dinteUn abator sângerând amurgulca un surâs de semilunãLumeao mare ºi înfuriatã minciunãcare vorbeºte singurã dreptateaîn Casa Domnului

Vin de toamnãVin de toamnãDragã toamnã Vin de vie îngheþatã dor pelin nemãsuratã

Toamnã arsã la cuptoare Pâine frântã - trup de carne Brumãrel de sânge-n zori Vin ce fumegã prin sori

Toamnã de Crãciun bronzatã la meseni cupã pe masã

ToamnãFiu de DumnezeuCinã frântã-n ciot din miel

Omul de carbidOmul de carbidCerul a rãmas sigur de ElA plecat de mult sã însereze dimineþilesã uitãm singurãtatea crucii

Cerul a rãmas greu de lacrimile LuiAtât de apãsat îi simt tãlpileGreu ca tãcerea CuvântuluiCerul de penumbrã îºi spalã singurãtatea Luidin tine frate în frate

Omule de carbid candelã arzând ferestrele tristeþii oraºul acesta de câine adormit

IONUÞ ÞENE

Marin Sorescu, ultima lansare la Timiºoara

Curba de sacrificiu - 2010Aminteºte de Curba de sacrificiu din 1929

- 1933, de morþii de la Lupeni ºi de morþii dinAtelierele C.F.R. Griviþa Roºie - Bucureºti. A-minteºte cã profesorii ºi învãþãtorii nu au luatleafa timp de ºase luni, tot aºa ºi funcþionariipublici.

Domnule preºedinte Bãsescu, puteþiscoate Þara din marasm aplicând prevederileLegii 18, confiscarea averilor celor îmbogãþiþiprin fraudã; aplicarea Legii 18 trebuie începutãcu Dumneavoastrã.

De unde nu, demisia Dvs. ºi a GuvernuluiBoc ar fi o mãsurã imperios necesarã ºi inteli-gentã în actuala crizã financiarã.

REDACÞIA “VESTEA”

- Înainte de-a aborda miezul pro-blemei - „EMINESCU ªI BANATUL” -,propun, domnule Gheorghe Jurma, sãvorbiþi despre începuturile literare,culturale în sens mai larg, în acest colþde pãmânt românesc - BANATUL. În a-ceastã problemã, profesorul Traian To-pliceanu în a sa Istorie a literaturii româ-ne (manual pentru elevii de liceu, Timi-ºoara, 1936), reþine pentru faza de pio-nierat câteva nume: Mihai Roºu Mar-tinovici, Paul Iorgovici, Dimitrie Þichin-deal, C. D. Loga, Damaschin Bojincã, Ef-timie Murgu ºi Victor Vlad Delamarina.Un alt cãrturar bãnãþean însemnat, isto-riograful I. D. Suciu, merge spre alterãdãcini spirituale ºi în Literatura Veche -de la origini ºi pânã în 1918 evocã în fazade pionierat pe Ivul ºi Haliciu. Care estepãrerea dumneavoastrã, de om luminatºi cunoscãtor al fenomenului culturalbãnãþean, dintotdeauna?

- Impresionat de întrebãrile Dvs., carevãdesc o documentare ºi o cunoaºtere bo-gatã a trecutului Banatului, trebuie sã mãrtu-risesc, de la început, cã-mi vine greu ca încâteva clipe sã dau un rãspuns riguros ºiconvingãtor... De-a lungul anilor, am cãutatºi eu sã-mi explic niºte lucruri legate de is-toria literaturii, de rãdãcinile ºi evoluþiile ei,dar nu am ajuns sã cunosc în detalii toateproblemele. Din punctul meu de vedereamândoi cãrturarii citaþi, Topliceanu ºi I. D.Suciu, au dreptate parþialã în sensul cã Ba-natul are niºte tradiþii culturale, dar toateaceste încercãri, aceste schiþe, în ghilimele,nu pot fi comparate cu ceea ce literatura dedincolo de Carpaþi, din Principate, oferãpentru acelaºi segment de timp. Existã unmoment bun al Evului Mediu, în care ceicitaþi, în primul rând Halici ºi Ivul, sunt re-marcabili, dar, precizez ºi subliniez, în altesectoare decât ale literaturii. Desigur pentruperioadele mai vechi existã lucruri necunos-cute încã de noi.

Evul Mediu Bãnãþean (dar nu numai) nueste suficient cercetat, adâncit, clarificat,chiar dacã la izvoarele documentare dincancelariile maghiare s-au adãugat desco-peririle arheologice din aceastã zonã. Îmiaduc aminte, de exemplu, de felurite inter-venþii ale istoricului Valeriu Leu - ºi ale altora- vizavi de nobilimea bãnãþeanã, care, rã-mânând românã din punct de vedere etnic,îºi pãrãseºte însã religia, pentru a avea

acces la privilegii. Românii, având acces laaltã limbã, la alte relaþii culturale, se puteauafirma în spaþiul culturii, administraþiei, po-liticii, ceea ce adesea au ºi dovedit-o. Pro-babil cã din aceste date rezultã ºi conse-

cinþele culturale ºi literare pentru Banat.Gãsim o literaturã germanã, o bogatã presãgermanã sau alte tradiþii culturale în aceeaºilimbã. Literatura românã, totuºi, din punctulmeu de vedere, nu apare decât la sfârºitulveacului al XIX-lea! Poate de la Iulian Gro-zescu încoace, poate de la Victor Vlad Dela-marina, prin poetul în grai care ne-a dat,dupã opinia mea, o capodoperã - Cel maitare om din lume -, nu doar pentru cã ar co-respunde sensului bine stabilit de MihailDragomirescu, ci pentru cã, domnule Petni-ceanu, aceastã poemã exprimã bãnãþenis-mul cu toate caracteristicile lui, spre deose-bire de textele multor altor autori de dinainteºi de dupã el! Cred cã pe temelia acesteipoezii (ºi a altor texte, bineînþeles) se poatereconstitui un profil al bãnãþeanului, o struc-turã psihomentalã ºi abia dupã aceea putemsã discutãm despre existenþa unei literaturibãnãþene! Prin urmare, abia atunci, la sfârºitde secol XIX - început de secol XX, ar fiprima etapã, iar etapa a doua ar fi ceainterbelicã.

La rândul lor, cei mai importanþi scriitoridin perioada interbelicã sunt niºte valori mo-deste în context naþional sau central-euro-pean. Abia prin anii 1930-1940 Banatuldescoperã valoarea esteticã a textelor ºi nudoar strict moralã, socialã sau naþionalã alor. Literaturã nu existã decât atunci cândprimeazã valoarea esteticã! Încerc sã dau oexplicaþie vagã ºi sinteticã, poate dezlânatã,acestor momente din istoria literaturii bãnã-þene în conexiune cu cele întâmplate dupãAl Doilea Rãzboi Mondial. Trebuie sã ad-mitem cã noua etapã istoricã, de dupã rãz-

boi, este una superioarã faþã de precedente-le etape, prin înscrierea în naþional ºi în mo-dernitate. Însã, deocamdatã, reconstituindtabloul istoric, de la Evul Mediu, pe când Ba-natul aparþinea Regatului Ungar, apoi ace-laºi Banat stãpânit de turci, în cele din urmãaflat sub ocupaþia Imperiului Austriac ºi apoiAustro-Ungar, trebuie sã înþelegem cã geo-politic trãiam în alte spaþii. Existã o graniþãîntre Banat, ca teritoriu, ºi istoria ºi culturaÞãrilor Româneºti, aºa încât nu-l putem pla-sa în contextul mai larg al literaturii române,din pricinile enunþate mai sus: am trãit o miede ani sub ocupaþii strãine. Aºadar Banatulliterar trebuie tratat în context cu regiunile încare a fost integrat, adicã, de fapt, întotdea-una în douã sfere, în douã culturi diferite:cultura românã ºi cultura þãrii din care afãcut parte.

Pânã în 1918, Banatul a aparþinut Impe-riului Austro-Ungar ºi suntem obligaþi sã-ltratãm în spaþiul social-politic-cultural impe-rial. Pe de altã parte, toþi cei care scriu înlimba românã trebuie trataþi în cadrul litera-turii române ºi raportaþi la România. (Cum s-a întâmplat mai târziu, ºi chiar azi, cu scrii-torii de limbã germanã, de exemplu, care sedefinesc în spaþiul geografic ºi spiritualromânesc, dar ºi în spaþiul literar ºi lingvisticgerman, fiindcã ei aparþin ambelor culturi.)Dupã 1918, când Banatul intrã în teritoriulromânesc, nu poate fi raportat decât la Ro-mânia, cum trebuie sã se raporteze ºi Basa-rabia ºi Bucovina ºi alte teritorii marginale.Banatul ºi celelalte teritorii marginale suntîntârziate faþã de ceea ce se face din punctde vedere spiritual în centrele importanteale þãrii, la Bucureºti ºi Iaºi. Dupã Al DoileaRãzboi Mondial aceastã unificare spiritualãa României este mult mai vizibilã, impusã,oficial, ideologic, în ceea ce priveºte evolu-þia literaturii bãnãþene. Aceastã literaturã numai apeleazã la dialect, la forme locale, caaltãdatã, ci se înscrie limbii ºi literaturii na-þionale. Abia acum, cred, putem avea pre-tenþia cã se scriu opere importante, cãexistã autori de nivel naþional sau european,chiar dacã unii nu se vor afirma „acasã” -cum de altfel nu o fãcuserã nici altãdatã.

- În plan cultural, sã vorbim câte cevadespre presã ºi rolul ei, sã nu uitãm vor-bele contelui Cadillac: “Presa este a pa-tra putere în stat” ºi nici faptul cã dum-neavoastrã aþi slujit aceastã “putere”

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã10

DD EE SS PP RR EE BB AA NN AA TT ªª II EE MM II NN EE SS CC UU ÎÎ NN DD II AA LL OO GG CC UU CC Ãà RR TT UU RR AA RR UU LL

CC Ãà RR Ãà ªª EE AA NN GG HH EE OO RR GG HH EE JJ UU RR MM AA

continuare în pagina 11

Trei ziariºti care au fãcut carierã înpresa din Banat, Ion Stoia-Udrea între

Gheorghe Jurma (*) ºi Ion Criºan

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 11

eficient într-o vreme, înainte ºi dupãDecembrie 1989, dupã opinia mea sunteþicreatorul presei moderne reºiþene. Aºa-dar, vã întreb: cum vã explicaþi cã, în pe-rioada 1874-1919 în Banat, în oraºelebãnãþene, erau mult mai multe publicaþiiîn germanã ºi maghiarã faþã de publica-þiile în românã. Par exemplu: în Banaterau 13 publicaþii în românã, pe câtã vre-me în germanã erau 98, iar în maghiarãerau 72 de publicaþii. Discrepanþa esterevoltãtoare pentru orice român în acãrui inimã bate ceasornicul de laBucureºti (sunt ºi români a cãror inimãbate dupã ornicul de la Budapesta, Vienasau Tel-Aviv). Cum comentaþi aceastãstare de lucruri, obiectivã, din punctul devedere al alogenilor ocupanþi? Nu vi separe o aberantã marginalizare, ºovinistã,din partea administraþiei strãine faþã deelementul bãºtinaº, etnic ºi numeros?

- N-aº fi atât de categoric!... Istoria sim-plificã oarecum lucrurile. Odatã: presa nuam inventat-o noi, vine din Occident spreOrient ºi, cel puþin în Banat, este importatã-exportatã ºi adusã ºi aºteptatã de cãtreimperiali, germani, mai apoi ºi de maghiarisau evrei, care erau, ca sã zic aºa, pãturacea mai importantã ºi ca putere politicã ºi caputere economicã, ºi care reprezentau ten-dinþele noilor tehnici ale civilizaþiei, ale tipa-rului. Românii abia dupã Revoluþia de la1848 s-au trezit la viaþã - „Deºteaptã-te ro-mâne!...” a fost imnul sau sloganul aceluimoment istoric, deºi nu doar pentru români!,aproape toate popoarele europene au trãitacest moment senzaþional al trezirii - ºi dupãaceastã datã încep sã-ºi dea seama cã estenevoie de presã, de ziare ºi reviste, depublicaþii, pentru a avea acces la mase ºipentru a le îndruma spre altã viaþã, pentru aintra în bãtãlia naþionalã în secolul naþiona-litãþilor. Ion Breazu a scris o carte despreliteratura transilvãneanã în care aratã clarcã presa a avut acest rol uriaº de-a trezisentimentul naþional ºi de-a contribui la uni-ficarea sufleteascã, la bãtãlia politicã pentruafirmarea românilor din þinuturile înscriseimperiului austro-ungar. Deci, nu aº fi atâtde dur vizavi de aceastã situaþie, pentru cãtrebuie sã privim orice fenomen în contextulsãu istoric, nu cu pãrerile noastre de acum.

Presa apare în oraºe. Populaþia oraºelor,populaþia ridicatã a oraºelor, care însemnapãtura, vrem - nu vrem, conducãtoare, ºiclasa muncitoare, care avea oarecare studiide carte ºi niºte atitudini noi faþã de ziare,reviste, cãrþi etc., acestea nu aparþineau înmajoritatea lor românilor, ci aparþineau po-pulaþiei germane ºi populaþiei maghiare,coloniºtilor aduºi din Austria, Boemia etc. ºi,în consecinþã, tocmai aceste etnii sunt celedintâi care îºi fac tipografii, ziare, reviste,

cãrþi etc. Românii abia dupã modelul lorîncep ºi ei sã întemeieze publicaþii dar astaîn a doua parte a secolului al XIX-lea, adicãdupã un veac de când tiparul ºi presa ger-manã dãdeau luminii foile de informare ºi e-ducaþie specifice deja secolului XVIII. Exem-plu: în Banat, în 1865, vine la Caransebeºepiscopul Ioan Popasu; el îºi dã seama detoate necesitãþile spirituale pentru români,de avantajele tiparului, ca atare pune bazeleunei tipografii româneºti în oraºul de lapoalele Muntelui Mic, Caransebeº. Dar astase întâmplã abia în 1885! Mai înainte apareprima tipografie româneascã la Reºiþa, în1884, ºi aceasta dupã o sutã ºi ceva de anide când nemþii aveau tipografii, ziare, re-viste. Aceastã tipografie reºiþeanã o dato-rãm lui Simion Pocreanu, care a cumpãrat-ode la Viena. Mãcar în parantezã, ar trebui sãobservãm un circuit interesant Reºiþa-Viena.Sã nu uitãm cã la Reºiþa se construieºteprima locomotivã la 1872, dupã modelul lo-comotivelor de la Viena. S-a adus un pro-totip ºi dupã model s-a construit prima loco-motivã. De la Viena veneau multe modeleale tehnicii pe care le preluau românii ºi lefoloseau în avantajul lor, în dorinþa de a seafirma. Aºa a fost ºi cu tiparul.

Ulterior, dupã Simion Pocreanu ºi cuconsultarea lui, episcopul Popasu facetipografia de la Caransebeº ºi scoate „FoaiaDicezanã”, pe la finele lui Decembrie 1885,începutul lui ianuarie 1886. Istoric se poateexplica aceastã întârziere a stadiului culturalal românilor faþã de celelalte etnii, caredeþineau puterea (germanii ºi maghiarii) înlocalitãþile urbane: Sã nu uitãm cã Timiºoaranu a fost un oraº românesc decât foarte târ-ziu ºi în consecinþã românii nu au avut ac-ces la avantajele culturii tehnice ºi ale cultu-rii în general, cum aveau ceilalþi. Este expli-caþia pe care o dau acestei discrepanþe pri-vind numãrul ziarelor germane, maghiarefaþã de puþinele ºi târziele publicaþii româ-neºti în Banat. În perioada interbelicã încãasistãm la veritabile bãtãlii pentru un marecotidian românesc la Timiºoara sau pentrualte mai modeste publicaþii româneºti la Re-ºiþa, în timp ce minoritarii aveau mai multe.Dar nu poate fi uitat nici faptul cã, în împre-jurãrile istorice specifice, românii erau ºivorbitori ai limbii germane iar foile germaneerau citite ºi de români, în oraºe, desigur, încentre muncitoreºti sau culturale multiet-nice. De aceea românii înºiºi scot foi înlimba germanã. Un exemplu notoriu este celal lui Corneliu Diaconovici, cãrturar cu marimerite pentru cultura românã, el înfiinþând laReºiþa revista Romänische Revue, în limbagermanã, pentru popularizarea valorilor cu-lturii ºi istoriei româneºti. Redacþia (ºi o vre-me ºi tipografia) era la Reºiþa, dar se realizaefectiv la Budapesta, Viena, Sibiu etc.Acestea erau, de fapt, dimensiunile în care

lucrau românii.- Dupã aceastã panoramã culturalã

întru ale presei sã vorbim despre înaltespirite iluministe care au poposit înfaimoasa Bibliotecã de la Cernãuþ, încasa profesorului Aron Pumnul, unde ovreme bibliotecar fusese elevul MihailEminovici. În afarã de Dimitrie Tichin-deal, cu a sa „gurã de aur”, evocat deEminescu în „Epigonii”, care alþi cãr-turari bãnãþeni au avut o înrâurire be-neficã asupra formãrii intelectuale a luiEminescu? Vã propun sã vorbim desprePetru Lupulov, Atanasie Marienescu,Damaschin Bojincã, ale cãror cãrþi autrecut prin mâna elevului, dãruindu-lespre lecturã colegilor sãi. Vã ascult...

- Nu aº fi atât de bãnãþean, cu toate cãmi-aº fi dorit ca Eminescu sã fi cunoscut ºisã fi folosit operele scriitorilor bãnãþeni.Dacã bãnãþenii nu au avut mari scriitori,fireºte cã nu puteau sã influenþeze alþiscriitori mai târziu. Este citat de regulãDimitrie Þichindeal, dar nici el nu este decâtun traducãtor. „Cichindeal Gurã de Aur” esteun nume ºi o sintagmã extraordinarã, pro-babil cã din intuiþia lui Eminescu, aºa cumau mai spus-o ºi alþii. Probabil cã lecturaunor cãrþi din biblioteca lui Aron Pumnul saua Lepturariului sã-i fi prilejuit lui Eminescuîntâlnirea cu nume sau creaþii bãnãþene, darel o fãcea ca un tânãr poet nu ca un istoric,interesat de formule estetice care-l puteausensibiliza, receptând cuvinte, sintagme,versuri, imagini, metafore. Deci, îmi pare rãucã sunt în contradicþie cu NDP, chit cãamândoi avem aceeaºi lungime de undã înceea ce priveºte ideea cã Mihai Eminescueste de departe cel mai mare poet român,nu doar poet, ci ºi om de culturã, un spirit devârf al culturii româneºti. Pe de altã parte,oricât de bãnãþeni suntem amândoi, nusuntem la fel de aprigi bãnãþeni, iar eu nucred cã l-au influenþat aceºti scriitori peMihai Eminescu ºi, dacã poate s-o fi întâm-plat, cu siguranþã Eminescu a citit enorm demult ºi talentul lui, mai bine zis geniul sãuselectiv, a fãcut ca anumite sintagme, anu-mite versuri, anumite idei, sã fie înghiþite purºi simplu. Opera de geniu ne face sã cre-dem cã Eminescu este creatorul acestora ºinu mai are nici o importanþã, nici un alt spiritcât de mic, cât de mare a fost înaintea lui.Cer încã o datã îngãduinþa bãnãþenilor sãcreadã cã este mai important sã susþinemcã Eminescu este atât de mare încât este alnostru, al tuturor, decât cã i-am dat ºi noi ungrãunte neînsemnat în „mâncarea” pe carea consumat-o în anii sãi tineri, în anii sãiºcolari, de formare culturalã, chiar dacã, de-sigur, în cazul unui geniu, totul e important.

A CONSEMNAT N.D. P.

continuare în numãrul viitor

urmare din pagina 10

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã12

În etapa istoricã pe care otraversãm asistãm la fenome-nul de globalizare, nãscut înprincipal din considerenteeconomice ºi politice.

Deºi þara noastrã se aliniazãla tendinþele actuale, se strã-duieºte în acelaºi timp sã-ºipãstreze tradiþia ºi obiceiurilestatornicite în acest spaþiu geo-grafic.

Din tradiþia noastrã fac partevalorile culturale cu caractercolectiv ºi anonim, momentelememorabile ale istoriei, adicãîntreg patrimoniul cultural alpoporului nostru. Tradiþianoastrã cuprinde moºtenireaobiceiurilor, datinilor, credin-þelor, legendelor, miturilor cares-au transmis prin viu grai dingeneraþie în generaþie ºireprezintã o trãsãturã proprie,specificã neamului românesc.

Se ºtie cã fiecare naþiune îºiare o identitate a sa. Pe lângãunele elemente comune cu altepopoare, poporul nostru are ºitrãsãturi specifice care-l deo-sebesc mai mult sau mai puþinpregnant de acestea, mai cuseamã în ce priveºte factura sapsihicã, încã distinctã cu toateinterferenþele etnice survenitede-a lungul vremii.

Aceste trãsãturi definitorii s-au manifestat ºi continuã sã semanifeste în planul culturii ºispiritualitãþii, care dau pereni-tatea oricãrui popor.

Cultura – ca ansamblul valo-rilor fãurite de societate în de-cursul istoriei - , implicã ºi oanumitã continuitate, precum ºipãstrarea valorilor create deînaintaºi. Aceste cerinþe rãmân

uneori infructuoase legat dedatinile ºi îndeosebi portulnostru românesc, pe care maiavem ocazia sã-l admirãm doarla unele manifestãri folclorice,sãrbãtori naþionale sau serbãriºcolare, întrucât influenþe strãi-ne tot mai agresive gãsescteren prielnic în snobismul ºicosmopolitismul bine cunoscutal unora dintre noi.

Cei mai în vârstã îºi amintesccu nostalgie de admirabilulcostum þãrãnesc din Craina ºiAlmãj compus din „chimeºi”înflorate cu un gust desãvârºit,de izmenele cu „ºabac”, de lai-berele cu bârnaº împletit cumãiestrie, de cojoacele cu florimulticolore din „rais” strãlu-citor ce le împrumuta un as-pect plãcut. Cãciula de astra-han, pãlãria din pluº, pantofii„jumãtãþi” ºi brâul cu floriceleîntregeau o þinutã plinã dedistincþie ºi eleganþã.

Femeile, la rândul lor, cu uniscusit meºteºug ºi-au împo-dobit hainele ºi lucrurile dincasã cu minunate modele in-spirate de splendoarea florilordin fâneþe ºi livezi, închizând înornamentaþia acestora o fã-râmã din sufletul lor plin deduioºie ºi frumos.

Marii apostoli ai culturii ro-mâne spuneau cã tradiþianoastrã este ca frunza verde acodrului, au scris despre dor ºijale – cuvinte intraductibile înalte limbi. Mulþi i-au închinatstihuri nemuritoare pe caregeneraþii întregi le-au memoratºi declamat cu emoþie ºi încân-tare.

Veºnicia s-a nãscut la sat ºi,

s-ar putea adãuga cã, ea tre-buie sã dãinuie fãrã întreru-pere în scurgerea necurmatã avremii.

Se cuvine sã vorbim de þãra-nii noºtri crãinenþi de odinioa-rã, molcomi dar harnici, cu ini-ma ºi sufletul pline de cãldurã,în care s-au pãstrat nealteratecredinþele, obiceiurile, da-tinile, graiul ºi virtuþile neamu-lui nostru ºi în care s-au zãmis-lit minunatele noastre doine.

Doina i-a fost sorã devotatãromânului atât în clipele de bu-curie ºi nãdejde, cât ºi în în-cleºtarea cu greutãþile care im-placabil îl loveau prin cei careau urzit iþele destinului sãu:

Ascult-o bine cum adie,Din munþii noºtri pânã-n valeªi spune de cunoºti vreun

cântecMai dulce ºi mai plin de jale.În satul Globu Craiovei, ca ºi

în întreaga Crainã Bãnãþeanã ºiValea Almãjului, s-au conservatcu deosebitã acurateþe pânã nude mult, formele tradiþionalede culturã popularã precumobiceiurile calendaristice, celedin ciclul vieþii, cele legate deactivitãþile oamenilor, cât ºicele care vizau fenomenelemeteorologice extreme.

Dacã, pânã acum 15 – 20 deani, tradiþiile ºi obiceiurile a-cestea fãceau parte din viaþacotidianã, acum din pãcate pu-þinele tradiþii ce se mai pãs-treazã sunt golite de sentimen-te ºi conþinut, nu mai trezesc e-moþii ºi nici încãrcãtura sen-sibil-sufleteascã, ca odinioarã.

prof. ICOANA CRISTESCU-BUDESCU

Tradiþii ºi obiceiuri în satul GlobuTradiþii ºi obiceiuri în satul GlobuCraiovei, din Craina BãnãþeanãCraiovei, din Craina Bãnãþeanã

continuare în numãrul viitor

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 13

A sosit la redacþie un volumaº, cochet,format carte de buzunar, 109 pagini,autor cãrturar GHEORGHE JURMA, su-biectul „EFTIMIE MURGU”, EdituraTIM(TIMP), Reºiþa, 2009.

Cãrþulia înseamnã prioritar un omagiuMastodontului din Þara Almãjului, cãpete-nia revoluþionarilor de la 1848, dar ea maiînseamnã, fãrã doar ºi poate, un omagiuînaintaºilor almãjeni, unii cu nume, ma-joritatea anonimi, care s-au gândit ca în1929 sã înalþe un imn, printr-un monu-ment în Bozovici, metropola Vãii Almãju-lui ºi, deci, de la acel eveniment cultural în2009 se scursese o sumã jubiliarã de ani.

În cartea sa scriitorul ºi editorul Jurmapune întrebãri ºi dã rãspunsuri doctecititorului, dupã cum urmeazã:- Cine a fost Eftimie Murgu? - Viaþa ºi activitatea lui Efitmie Murgu;- Eftimie Murgu (un portret pentru eter-nitate);- „Wiederlegung...” – istorie, limbã, fol-clor;- Profesor de filozofie;- Revoluþionarul;- „Iubita mea se cheamã România”;- Secretele lui Murgu;- Eftimie Murgu în memoria istoriei;- Momente închinate lui Eftimie Murgu;- Revoluþia de la 1848 în Banat. Medaliidedicate lui Eftimie Murgu;- Istoria ºi tragicul senin;- Banatul, în afara gloriei;- Instituþiile care poartã numele lui Mugur;- În satul lui Eftimie Murgu;- Universitatea „Eftimie Murgu”;- Eftimie Murgu pe internet;- Portret final.

Cartea se încheie cu o densã biblio-grafie selectivã ºi cu o bogatã icono-grafie. Felicitãri, Gheorghe Jurma!

Am lecturat dintr-o rãsuflare cartea luiGheorghe Jurma, fãcând însemnãri derigoare pe marginea filelor, date inedite,date importante, date incerte cu privire laiubitele lui Eftimie Murgu.

Menþiunea de pe urmã mã provoacãsã evoc chipul baronesei Antonia, o fru-museþe de femeie, tânãrã ºi generoasã,care l-a cunoscut pe Murgu în podgoriade la ªiria, unde Antonia îºi purta rangulde baroneasã dar ºi de nevastã cu cunu-

nie a baronului Bohuº. Astãzi, în CastelulBohuº se aflã Complexul Muzeal IoanSlavici, pe care, însoþindu-l pe BãdiaGhiþã Voºtinaru, l-am vizitat în nenumã-rate rânduri cu lansãri de carte, ºezãtoriºi simpozioane iniþiate de primãria,

ºcoala ºi biserica din ªiria, graþieprimarului de odinioarã ºi preotului poetTeodor Poneavã.

În memoria ºirienilor se pãstreazãrelaþia ce a existat între Murgu ºi Antonia.Baronul Bohuº era lipsã la Castel, plecatadesea la Pesta sau la Viena, cu treburi,vizitele erau vizite, iar baroneasa, femeiemult mai tânãrã decât bãrbatul ei, s-a în-drãgostit lulea de Murgu, care o cucerise,vrând-nevrând, cu barba sa patriarhalã ºicu pletele-i voievodale, cu ºtiinþa sa decarte, de om învãþat, cum puþini erau...

Eftimie Murgu închis la Arad, era zilnicvizitat la închisoare de tânãra ºi frumoa-sa baroneasã, care se deplasa de la ªiriala Arad cu trãsura cu coveltir trasã de doicai albi, împãrãteºti; Antonia avea la eaun coº alb din nuiele ºi în coº sub ºtergaro gãinã friptã, o pitã coaptã în þãst ºi olitruþã de vin sângeriu.

Dacã a existat sau nu o relaþie specia-lã între Murgu ºi Antonia nu se ºtie, separe cã iubita lui Murgu a fost România,aºa cum bine zice reºiþeanul Jurma. Alþiizic, se pare cã zic bine, cã Murgu nuavea nativ înclinaþii spre sexul frumos, cãar fi fost pe inverselea... ªi asta dupã de-senele fãcute de el pe multe coli de ma-culator, în anii de detenþie, ispãºiþi înpuºcãriile maghiare. O fi... N-o fi...Dumnezeu, cu mila Sa...

* **

Anul acesta împlinesc, cu voia Celuide Sus, 45 de ani de activitate culturalãîn Banat. Dacã mã gândesc la „Bazarulde la Tufãri”, publicat în „Drapelul roºu”,sau la însemnãrile publicate în „Flamura”reºiþeanã despre practica în producþie oridespre munca voluntarã a elevilor lastadionul din Valea Domanului aº depãºicifra 50. Cu toate acestea, socot de-butul meu în 1965, atunci când am luatiniþiativa fondãrii unui cenaclu literarpe lângã Casa de Culturã din oraºulOrºova, propunere fãcutã profesoru-lui Pavel Ciobanu, proaspãt uns direc-tor al instituþiei amintite. Propunereamea fusese luatã în seamã ºi aprobatãde mahãrii culturali de la Regiune.Propusesem ca acest cenaclu literarsã poarte numele ilustrului cãrturarEFTIMIE MURGU. ªedinþa de deschi-dere fusese prezidatã de scriitorul Mirceaªerbãnescu (azi nonagenar) ºi la ea par-ticipaserã între alþii: Pavel Ciobanu,Constantin Miliþescu, Ioan Mageriu, pro-fesorul Nistor Dop, de la liceul de la Me-hadia, însoþit de elevul sãu, Sabin Oprea-nu, viitorul poet, Nicolae Popa (pictor ),originar din Teregova, cadre didactice,funcþionari ºi elevi seraliºti, între care untânãr talentat, pe nume Boºneag,muncitor.

Cenaclul a existat cât a existat Regiu-nea Banat, dupã reorganizarea adminis-trativã, dupã înfiinþarea judeþelor, ne-amîmprãºtiat care încotro ºi a încetat ºicenaclul „Eftimie Murgu”.

Se pare cã a fost prima enclavãculturalã româneascã în Banat, sigurla malul Dunãrii, dedicate memoriei luiEftimie Murgu, ce meritã înregistratãpe ecranul memoriei de cãtre editorulcãrãºean Gheorghe Jurma.

Mai adaug la aceste inserþii cã în lite-ratura românã a existat un singur cãrturarcare a scris douã cãrþi despre Murgu ºianume profesorul Traian Topliceanu; unaevocã revoluþia de la 1848, la un veac, ºia doua scrisã despre evenimentul de la1929, de la Bozovici. Desigur, nu esteobligatoriu sã ºtii totul...

N.D. ªIRIANU

Altceva despre Eftimie MurguAltceva despre Eftimie Murgu

Mulþumesc Înalt Preasfinþia Voastrã, pen-tru cartea Dvs. „Memorii” (Editura Polirom,Iaºi, 2008), primitã cu autograf. O pãstrez cape un dar de mare preþ pe noptierã ºi citescdin ea searã de searã 2-3-4 pagini ºi intru înstarea de revelaþie, de contemplaþie. Aþi su-ferit mult, Înalt Preasfinþia Voastrã, întinereþe, mai ales în vremea studenþiei de laCluj. Aþi dovedit în diverse împrejurãri curaj,tãrie de caracter, granit în gând ºi în faptã.Curajul, demnitatea, responsabilitatea suntatribute spiritelor înalte. Aþi fost un astfel despirit, model de curaj, curaj pe care nu-l areºi nu-i la îndemâna oriºicãrei pãlãrii!

Pe parcursul vieþii mele nu prea am do-vedit spirit de curaj, de sacrificiu. Rememorezîntrevederile cu Înalt Preasfinþia Voastrã dinperioada anilor 1970 – 1973, poate greºescanii, când purtam porthartul de cãpitan îngraniþa româno-jugoslavã ºi când Dumnea-voastrã soseaþi cu maºina de la Belgrad îngraniþã, eram avertizaþi cã sosiþi cu avionuldin America la Belgrad, iar de aici cu auto-mobilul. Ni se ceruse pe bazã de notã tele-fonicã specialã un control riguros ºi „N.P.I.”,ce însemna „Nu permiteþi intrarea în þarã de-cât la ordin. Soseaþi, vã luam paºaportul pen-tru ºtampilare, iar vameºii efectuau controlamãnunþit. În final, dãdeam telefon pe fir gu-vernamental, 555, despre sosirea Dumnea-voastrã în Punctul de Control Trecere Fron-tierã Moraviþa. Primeam ordin de la Dispe-cerat ca sã vã dirijãm spre locul de parcare,din perimetrul Punctului de Control, iarpaºaportul vã era înmânat doar pe bazã deordin telefonic. Dupã o orã, douã ºi trei. Înalt

Presfinþia Voastrã stãtea în maºinã.În timpul acesta, subsemnatul, cu una din

cãrþile Dumneavoastrã, „Meºterul Manole”,umbla de colo pânã colo, cartea era ascunsãsub centurã ºi rubaºcã (era vara ºi era cald)ºi nu aveam curajul sã vin sã vã cer un auto-graf, ºtiindu-vã urmãrit de Securitatea de laBucureºti. Dupã amar de vreme pânã vã resti-tuiam paºaportul ºi ºtiam de ce dureazã, Se-

curitatea trimitea una, douã maºini de filaj,care din oraºul Deta vã luau în supravegherepânã la destinaþie, Timiºoara sau Bucureºti...Autografe, câteva, am primit de la Dumnea-voastrã, abia dupã Decembrie 1989. Vã ºtiamca literat ºi prozator, vã ºtiam prin unele lu-crãri literare lecturate, ºtiam cã aþi fost înpreajma lui Arghezi, marele poet, cum mareeste doar Eminescu, flebeþea mea.

În viaþa mea am dat mostre de curaj îndouã ipostaze, ce m-au costat... În dimineaþazilei când se schimba flacãra olimpicã înPunctul de Control Rutier Moraviþa între

sportivul român ºi cel jugoslav, fusese ares-tat un tânãr, pe nume Bidiviu Nicolae, circa22 – 23 ani, bãºtinaº din Mehadia, fiu de þã-rani, arestat pentru cã în noaptea ce trecusevoise sã treacã frontiera de stat în Jugoslaviaºi de aici sã ajungã în Italia, la muncã. Colo-nelul Licã Ioan, turã de noapte, mi l-a dat înprimire, el ºi dosarul întocmit pentru procu-rorul Lazãr de la Deta, urmând sã fie acþionatîn justiþie ºi condamnat la 1 – 3 ani de închi-soare pentru tentativã de trecere frauduloasãa frontierei. Eu intrasem turã pe zi.

Aflând de la Bidiviu Nicolae cã fusese bã-tut crunt de grãniceri, i-am schimbat declara-þia datã de al, motivasem cã a dormit în trenºi l-am pus pe liber, trimis, escortat de sol-dat, la gara C.F.R. Stamora-Moraviþa, cu di-recþia Timiºoara. Astãzi, Bidiviu Nicolaetrãieºte în Buºteni, unde are soþie ºi doi copii.L-am revãzut dupã 38 ani, în februarie, lamoartea mamei sale, greu l-am mai recu-noscut, mã recunoscuse el, cinstindu-mã,potrivit obiceiului, cu un pahar de þuicã decireºe.

Al doilea gest de curaj fusese în faþa tova-rãºului Pãun, instructor judeþean de partid,pe care l-am fãcut cu ou ºi cu oþet, care veneaîn frontierã doar pentru a sancþiona cadrelemilitare pentru fleacuri. Fusesem calificatantipartinic, scos din frontierã ºi instalat lacrematoriul din subsolul InspectoratuluiJudeþean Timiº al M.A.I., însãrcinat sã ard felde fel de înscrisuri ºi dosare compromiþã-

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã14

continuare în pagina 15

N.D.PETNICEANU

Rândurile ce urmeazã se vor o readucereîn memoria contemporanilor, a bocºenilorîndeosebi, a unei figuri ilustre a trecutului, opersonalitate a vieþii religioase, “un monahcu multã cãutare ºi care a avut nenumãraþiucenici în toate zonele þãrii” - ArhimandritulIustinian Dalea.

S-a nãscut în octombrie 1914 în BocºaRomânã, ºi a fost un apropiat al buniculuimeu, înv. dir. Miron Popovici, mãrturii înacest sens fiind nenumãrate scrisori trimisede Iustinian Dalea lui Miron Popovici de laCaransebeº, Timiºeni, Timiºoara, Cernãuþi.La fel ca ºi Nicolae Popovici, rector alAcademiei Teologice din Arad, nãscut ºi el laBocºa Românã în 1883, Iustinian Dalea astudiat la vestita Facultate de Teologie din

Cernãuþi, urmând cursuri de doctorat la ceadin Bucureºti. In 1963 este doctorand înteologie, calitate în care publicã mai multelucrãri de seminar, între care se evidenþiazãcea intitulatã “Scrieri omiletice împotrivasuperstiþiilor în Biserica Ortodoxã Românã”,apãrutã în 1963 în revista “Studii Teologice”.A fost hirotonit întru diacon ºi preot laMãnãstirea Neamþ (unde a fost ºi profesor laseminar) trecând însã ºi pe la alte mãnãstiricum ar fi: Timiºeni (1944), Agapia (1945). Afost eclesiarh la Catedrala Patriarhalã. Din1976 a fost preot misionar în SUA ºi Canada,pânã în 1999 când s-a retras la MãnãstireaAgapia unde a ºi trecut la cele veºnice la 20octombrie 1999. Printre cele dãruite deIustinian Dalea bunicului meu, se numãrã ºi

un volum de “meditaþii duminicale” semnatpe atunci de “sincel Iustinian Dalea, preotmisionar” ºi intitulat “Cuvântul Vieþii”, apãrutîn 1945 la Timiºoara. Iatã textul dedicaþiei depe aceastã carte:

„Mult Stimate Domnule Director,Din firavul spic de grîu îngrijit

cîndva ºi în neuitata ºi încîntatoareagrãdinã a ºcoalei Mult Stimat DomnieiVoastre, primiþi aceastã umilã revãrsarede grãunte ale “Cuvîntului Vieþii”însoþitã de neºtearsa recunoºtinþã ºiiubire fiiascã ce vã pãstrez.

Cu alese binecuvîntãri duhovniceºti,sincel IUSTINIAN

Bocºa-romînã la 24 Feb 1945"TIBERIU POPOVICI

ARHIMANDRITUL IUSTINIAN DALEA (1914 -1999)

Mehadia, Sfintele Paºti, 2010

O parte din memoriile mele închinate pãrintelui mitropolitBARTOLOMEU ANANIA, scriitor

BARTOLOMEU ANANIA

Începând din anul 1970, în fiecare an, la22 aprilie se celebreazã Ziua Pãmântului.La început Ziua Pãmântului a fost marcatãîn Statele Unite, apoi în tot mai multe þãrioamenii au dorit sã atragã atenþia asupradegradãrii mediului înconjurãtor ºi asupraefectelor poluãrii.

Astãzi, 22 aprilie 2010, elevii clasei a IV-a B de la Liceul „Hercules” din BãileHerculane, însoþiþi de d-a învãþãtoarePuºchiþã Mãria ºi de reprezentanþiiAdministraþiei Parcului Naþional Domogled-Valea Cernei, au marcat acest evenimentplantând puieþi de pin ºi efectuând oacþiune de igienizare.

La ora 12 ne-am deplasat la locul undeurma sã plantãm puieþii: pe Valea Cernei,ªapte Izvoare Calde în aval de barajulPrisaca. La sosire d-ºoara ing. CiolocoiDiana le-a explicat copiilor importanþaacestei zile ºi importanþa acþiunii pe care eio vor efectua prin plantarea de puieþi ºiecologizarea zonei respective.

Domnul ing. Gaºpar Ioan le-a prezentatmodul de plantare al puieþilor de pin negrude Banat, atrãgându-le copiilor atenþia caîn groapã sã fie introdusã doar rãdãcina ºiacoperitã cu pãmânt vegetal sau deîmprumut pânã la nivelul coletului, iar apoibine bãtãtorit pãmântul în jurul puietuluiprin tasare cu piciorul.

Dupã toate aceste indicaþii ne-amapucat de treabã: unii sãpam gropile, alþiiaºezam puietul ºi puneam pãmânt în jurullui, alþii înarmaþi cu „mânuºi” ºi saci

ecologici curãþãm zona de resturilearuncate neglijent ºi inconºtient de turiºti ºichiar de localnici.

Dupã o orã erau plantaþi peste 100 depuieþi ºi 15 saci plini cu gunoaie!Impresionant!

Domnul director i-a felicitat ºi i-a

îndemnat sã mai vinã în acest loc, unde auacum mulþi prieteni, cu care pot sta devorbã ºi îi pot întreba dacã le merge binesau nu....

Apoi munca le-a fost rãsplãtitã cudiplome, dulciuri ºi aplauze din plinmeritate...

Din impresiile copiilor am selectatcâteva:

� „Pãmântul respirã acum mai bine, darºi noi respirãm un aer mai curat!” — CornelBarbu

� „Mi-ar plãcea ca oamenii sã apre-cieze munca noastrã” - Georgiana Bujancã

� „Sperãm sã mai avem experienþeasemãnãtoare!” - Vlad Crãescu

� „Am vrea ca oamenii sã nu rupã ceeace noi am plantat!”- Oana Tudor

� „Unii au sãdit, alþii au plantat, alþii auudat, dar Celui ce face ca sã creascã îisuntem recunoscãtori” - a concluzionat d-na învãþãtoare.

Ziua de astãzi a fost pentru noi ooportunitate pentru a realiza o acþiunebeneficã tuturor.

înv. PUªCHIÞÃ MARIA,Liceul Hercules”, Bãile Herculane

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 15

22 APRILIE - ZIUA INTERNAÞIONALÃ A PÃMÂNTULUI

Învãþãtoarea Maria Puºchiþã ºi elevii sãi

toare. Am stat aici mult ºi bine pânã ajunseseºef de serviciu paºapoarte colonelul CornelVrabeþ, dascãl în viaþa civilã, care m-a scosºi m-a pus într-un birou, unde mã ocupamcu întocmirea de fiºe model doi ºi fiºe modelopt privind persoanele care plecau temporarîn strãinãtate (ºi erau destule!) ºi care refuzau

sã se înapoieze în þarã. Fiºele mergeau laB.I.D. ºi la C.I.D. (Biroul de informare jude-þean ºi Centrul de informare pe þarã).

Când am avut ºansa de-a ieºi la pensie deboalã, n-am pregetat, dar a trebuit sã simulezo „boalã de nervi”, asta la sfatul mediculuiCaius S..., medic militar. Am preferat aceastãstratagemã pentru cã viaþã bunã nu maiaveam. Dosarul meu era pãtat de mâna unui

prieten, dascãlul Gh. Giurginca, din Petnic(Caraº-Severin), care descoperise în podulºcolii un tabel în care tatãl meu era membrufondator al partidului Goga-Cuza, al doileape listã dupã Vasile Lãzãrescu, zis Frenþ,birtaº. Dascãlul Giurginca, informator volun-tar, informator (deºi era fiu de legionar) a dattabelul la tovarãºul Ciuru, de la Evidenþa decadre a P.C.R. Atâta deocamdatã... (N.D.P.)

urmare din pagina 14

Vremurile din urmã

Trãim cu toþii vremile din urmãNu vrem sã ºtim cãci încã mai e HarCã pe Golgota tot mai curge sângeºi mântuirea se mai dã în dar.

Ne traverseazã ritmurile-alerteªi ne închid în cuºti prejudecãþiPornim greºit de la un punct

minusculªi ne trezim pierduþi în entitãþi.

„Cuvântul” ne rãmâne ne-nþelesªi n-avem timp ca sã îl desluºimDeºi e lângã noi ºi-i dãruit

de veacuriªi ni s-a dat ca sã nu mai murim.

Luãm „iubirea” ca pe-o simplã pradã

ªi prea grãbiþi ne înfruptãm din eaªi-adeseori vedem cã am pierdut-oCãci nu era de fapt „iubire sa”.

Filozofãm de dupã uºi închiseªi firu-n patru vrem sã-l despãrþimNe credem „munþi” ºi „cititori

în stele”Dar „Steaua dimineþii” n-o zãrim.

La prezentãri ne aºezãm în faþãªi dupã autografe-adesea tânjim„Eu am venit ca sã vã dau viaþã”E scris în „cartea” care n-o citim.

Þi s-a dat, omule, ca sã alegiDomnul te cheamã cât mai este HarCât pe Golgota tot mai curge sângeªi mântuirea se mai dã în dar.

ROZICA BêULESCU

ªi în final...

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã16

Moº Crãciun din copilãria mea a fost unul

adevãrat ºi nu a fost o ficþiune, o legendã! E

prea adevãrat cã n-a venit la noi cu sania, în

iernile grele de la Petnic, nici cãlare ºi nici pe

jos, el, Moº Crãciun, se mulþumea sã ne trimitã

în sãrbãtori dulciuri ºi lângã dulciuri o zãmiºcã,

o pituþã albã ca neaua, ºi o rudã de salam de cea

mai bunã calitate, din care noi, copiii, înfulecam

hãmesiþi de foame. Era vreme de rãzboi ºi era

sãrãcie lucie.

ªi azi, dupã atâta amar de vreme, îmi sunã în

urechi vorbele mamei:

- Lae!

- Aud, muiere! rãspundea tata, petrecând

cãpãstrul prin capul calului.

- Când întorci de la staþie, opreºte-te la

dugheanã, la Crãciun...

- Opresc. Pentru ce, muiere?

- Ad-o o ºcãtulã de rahat. Mâine e Sfânta

Duminicã, sã fac la copii ceva dulce.

- Prea bine, muiere.

ªi tata oprea ºi aducea cele cerute de mama,

dar mai aducea pentru noi, copiii, bomboane ºi

coþke, cuburi de zahãr, dãruite de Moº Crãciun.

Tata, Lae Prigor, cãruþaº, cãra marfã de la

Ada-Kaleh pentru dughenarii de pe „Valea

Sfârdinului”, Bidiviu, Pistriþu, Frenþ ºi

Petronela, aºa cum aducea, la „comandã” ºi

pentru Moº Crãciun din Iablaniþa, ori pentru

Pavel Rost, cu birtul în aretul Gãrii. ªi Moº

Crãciun era generos din cale-afarã, nu uita de

noi, de copiii lui Lae Prigor, niciodatã sãtui,

niciodatã aciaþi cu haine noi...

*S-au primenit anotimpurile, s-au schimbat

ºi vremurile, noi, copiii, am crescut ºi ne-am

sprânjit prin lume ºi încet, încet Moº Crãciun a

ieºit din copilãria noastrã, din adolescenþa

noastrã ºi, încet, încet, devenise o legendã, ceva

care a fost ºi nu mai este. κi mutase ºi el cuibul

la oraº, ca sã-ºi facã feciorul domn...

Viaþa este un teatru, cu o imensã scenã,

adesea viaþa învinge ficþiunea, imaginarul, face

în aºa fel ca, dupã ani ºi ani, personajele sã se

cunoascã, ori sã se revadã, la vârsta senectuþii,

ca într-un teatru de Cehov sau Ibsen. Asta mi s-

a întâmplat ºi mie, un modest scrib de carte, cu

subiecte bãnãþene.

Cãlãtoresc o datã pe lunã de la Mehadia,

unde mi-am stabilit reºedinþa, de vreo ºapte ani,

aºadar, cãlãtoresc la Timiºoara, unde am vieþuit

peste patru decenii ºi unde îmi am feciorii la

casele lor. Urc în tren, caut un locºor tihnit, mã

aºez la geam, îmi clãtãresc ochii cu priveliºtea

de afarã, una autumnalã, cu frunza datã în

ruginiu. Ies din tunel ºi în staþia Iablaniþa devin

brusc înnourat. Nu mai este gara de odinioarã,

cu Eugen, feciorul ºefului de staþie, fotbalist ºi,

apoi, poliþist, în Timiºoara, trecut recent la cele

veºnice. La garã era punctul terminus al

plimbãrilor noastre, ale elevilor de la ºcoala ºi

internatul din Iablaniþa, în vremea când coman-

dorul Domãºneanu ºi patronul Petchescu, cu

atelier de tricotaje, schimbaserã focuri de arme

cu domnul Nicolae ºi ciracii sãi de la Postul de

jandarmi. Tot aici, în garã, într-un iunie, sfârºit

de ºapte clase primare, dãduserãm, eu ºi Becºu,

ºi alþii, sticle cu apã unora din bou-vagoane,

numiþi chiaburi, care erau duºi în Bãrãgan,

oameni de pe graniþã, socotiþi „titoiºti”.

Gara Caransebeº. Personalul poposeºte

ceva mai mult. Oraºul de odinioarã, cu trei ape

ºi trei puºcãrii, pe vremea dualismului austro-

ungar, pentru românii care cereau drepturi ºi

Unirea cu patria mumã, România, oraºul lui

Luþã Ioviþã, maestrul doinelor la torogoatã.

În gara Caransebeº urcã multã lume, mai

ales tineri cu ºcoli la Timiºoara. Între tineri urcã

ºi o tânãrã, elegantã ºi pictural de frumoasã.

Înghesuiala de pe lume. Uºa compartimentului

gliseazã silenþios.

- Aveþi un loc?

- Avem... Poftiþi, vã rog, fac eu politicos. În

faþa mea, pe banchetã, era într-adevãr un loc

liber. Tânãra ia loc. Trenul se pune în miºcare.

Limbut de felul meu, cum limbuþi sunt mai toþi

scribii, intru în vorbã cu tânãra din faþa mea.

- Cãlãtoriþi departe?

- La Timiºoara, rãspunde liniar doamna.

- Sunteþi caransebeºeancã?

- Da... ªi eu ºi soþul meu ni-s bãnãþeni get-

beget.

- De unde?

- Din Iablaniþa, de acolo e tata-socru.

Nu mai zic nimic. Revãd anii copilãriei,

revãd ºcoala din Iablaniþa, o revãd pe Doamna

Mia Trailovici, directoarea ºcolii, nevasta

pãrintelui Octavian Trailovici, care m-a ajutat sã

urmez studii. Îmi revãd profesorii dragi: Petre

Nicoarã ºi George Pãtrãºcioiu.

- Am scris o carte în care e vorba de

pãrintele Gheorghe Tãtucu...

- Tata-socru se cheamã Tãtucu...

- O alta despre familia Blidariu, educatoarea

Steluþa Blidariu, mã laud eu.

- O astfel de carte i-ar face bucurie socrului

meu. Vã rog s-o trimiteþi cu ramburs. Mi se dã

adresa.

*Domnul doctor Grecu Gheorghe din

Mehadia, stabilit în Bucureºti, îmi aduce vestea

cã familia doctor David Tãtucu din Caransebeº

a primit cartea, cã mã aºteaptã într-o vizitã ºi cu

alte cãrþi. Telefonul îºi face datoria.

Strada General Mihail Trapºa. Curatã,

cochetã, pe dreapta o vilã cu interfon, pe douã

ºiruri. E vorba ºi de un cabinet medical. Apãs pe

buton. Mi se rãspunde. Uºa se lasã deschisã.

Pãtrund. Nimer în cabinetul medical. Sunt

derijat de-o voce profesionalã, în halat alb.

Asistenta de serviciu. În fine, ajung unde

trebuia. Peste tot ordine ºi curãþenie nemþeascã.

Totul e aranjat cu gust, decorul ºi arta sunt

acasã. Mi-am zis: „Mânã de femeie cu gust

estetic, o mânã harnicã...”

Bãrbatul din faþa mea e trecut de vârsta

senectuþii, cum trecut sunt ºi eu, este masiv, cu

zâmbetul lipit de buze, senin, generos ºi

binevoitor. Îmi place cum vorbeºte, cu expresii

tipice graiului bãnãþean. Aduce o sticloanþã albã

cu rãchie de Feneº ºi cere Doamnei sale sã

treacã la aragaz. Doamna, o amfitrioanã de zile

mari, este cam de o seamã cu noi. ªi azi

pãstreazã urmele unei frumuseþi de icoanã între

icoane.

Domnul doctor Ovidiu Tãtucu rãsfoieºte

cãrþile ºi vorbim despre Iablaniþa. Nostalgia

locului natal. Nostalgia ºi cultul pãrinþilor. Nu

am ºtiut nimic! Abia acum, din gura sa auritã,

aflu cã este feciorul lui Moº Crãciun! Moºul din

copilãria mea. Revãd, sub cerul pleoapelor,

dugheanul „La Crãciun”, din Iablaniþa, prãvãlie

cu scarã ºi salã de dans, azi casa o stãpâneºte

colegul meu de ºcoalã primarã, Zaria Sãmãn, o

stãpâneºte cu fata lui uica Pãtru Rãda, omul cu

joagãrul din inima pãdurii, de la apa Sfâr-

dinului, unde tata Lae tãia fosne ºi scânduri din

brazii cãraþi de la Iesãnea, cãraþi cu popa Traian

Nemoianu ºi cu primarul Pãtruþ Domãºneni.

Mi-am fãcut semnul crucii ºi mi-am zis fericit:

„Doamne, ce micã e lumea!”

NICOLAE DANCIU PETNICEANU

MOª CRÃCIUN!... MOª CRÃCIUNE!..MOª CRÃCIUN!... MOª CRÃCIUNE!..

În fotografie: Crãciun Tãtucu - 1990), între nepoþii sãi, inginer Ovidiu

Nicolae Tãtucu (*) ºi doctor Cristian DavidTãtucu. În spatele lor, doctor David

Tãtucu, feciorul lui Moº CrãciunFoto 1984

Apare la Cluj o publicaþie cu acest nume, închinatãCraiului din Munþii Apuseni, editatã de AsociaþiaCulturalã Avram Iancu.

E de amintit ºi de preþuit cã în cinstirea acestui nu-me de legendã, patriot fãrã seamãn, românii din Ardealºi Banat, provincii aflate o vreme sub jugul austro-ungar, întru pomenirea Craiului ºi-au botezat pruncii cunumele de Iancu. Aºa, probabil, din generaþie îngeneraþie, a fost botezatºi Iancul nostru din Plu-gova de Caraº-Severin.

Primarul Iancu Pan-duru are ceva din firealui Avram Iancu, dar areceva ºi din firea lui Tu-dor din Vladimiri, ambiiluptãtori pentru bineleromânilor, cum luptãtoreste ºi Iancu de Plugovapentru binele comunitãþiisãteºti din Mehadia ºisatele arondate: Globu-Rãu, Valea Bolvaºniþa ºi, reþi-neþi, nu în cele din urmã, pentru binele ºi frumosulplugovenilor sãi. Cine n-aar face bine pentru ai sãi?! Esteo întrebare retoricã.

Acum, când e ziua sa (29 mai), în ziua pogorâriiSfântului Duh, e bine sã rememorãm retroactiv câteceva din agenda primariatului sãu: podul peste Bela-reca, segmentul de ºosea ce ocoleºte Mehadia, e cevasã scoþi automarfarele din traseul comunal, apoi piaþaagro-alimentarã, de o þinutã europeanã, ºosele asfaltate,containere ecologice, cumpãrarea terenului de lângãprimãrie ºi proiectul pentru o Casã Naþionalã, apeductîn satele arondate ºi alte realizãri vitale pentru comu-nitatea care i-a încredinþat un nou mandat de primar.

Desigur, am înºiruit o parte din problemele

stringent-economice, la ele se adaugã împlinirile cultu-rale, pe care în vremurile apuse Mehadia nu le-a cunos-cut vreodatã! Plãci comemorative, simpozioane, edi-tarea de cãrþi de referinþã, cãutate pânã ºi de studenþiiromâni, aflaþi la studii în strãinãtate, ºi, în final, gazeta„Vestea”, lãudatã de unii, hulitã de alþii, de bastarzi,neputincioºi.

Desigur, am primit prin internet sau prin telefon re-proºuri vizavi de numeleprimarului. Un oarecarePopescu, cândva bogã-tan în Mehadia, astãzidizlocat în altã parte deþarã, ne-a adus injurii ºiacuzaþii grosolane peinternet, fãcându-nepupincuriºti, iar domnulcolonel Liviu Groza dinCaransebeº, istoric,cetãþean de onoare alMehadiei, zice între

altele cã asemenea articole de laudã la adresa unui omnu a mai citit de pe vremea rãposatului. N-am dat cursla provocãri! Principiul meu este cã fiecare pasãre pierepe limba ei, mai ales dacã are ºi un beteºug, la cap sauîn piept...

E prea adevãrat cã nu existã om perfect, cã acelacare munceºte adesea mai ºi greºeºte, cu voia sau fãrãvoia lui! Perfect nu-i nici primarul nostru, iar dacã aºavea ceva de imputat ar fi faptul cã neglijeazã educareaunor subalterni certaþi cu codul manierelor elegante!

Dar, sãrind peste aceastã lacunã, sã-i zicemprimarului un sincer LA MULÞI ANI, lui ºi familiei sale,prioritar primãriþei, Mãrioara, model de mamã ºi soþie,o femeie cu suflet candid. (NDP)

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 17

Primãvara mult aºteptatã ºi-a rãsfirat, în sfâr-ºit, peste Þara Almãjului, inegalabila mireasmã depãmânt reavãn ºi pomi înfloriþi. în acest ambient,la Pãtaº un colþ de Rai din grãdina Maicii Domnu-lui, þãrânã a cuminþeniei creºtine ºi cu oameni har-nici ºi iubitori de semeni ºi de Divinitate, cuib alhaiducilor almãjeni a avut loc, sâmbãta 17 aprilie2010, o întâlnire a dascãlilor din Valea Almãjuluicare ºi-au sãrbãtorit învãþãtorul ºi mentorul lor,om cu deosebite calitãþi, unul din semneleprin care Dumnezeu s-a manifestat în istorie,cu prilejul împlinirii vârstei de 80 de ani.

Manifestarea a debutat cu primirea oaspe-þilor la ºcoala din localitate de cãtre tinerelecadre didactice, care ºi-au dovedit ospitalita-tea româneascã, apoi grupul în frunte cu sãr-bãtoritul au ascultat la bisericã un Te Deumoficiat de cãtre preoþii Valuºescu Martin ºiZamela Petricã. Aici participanþii au trãit întâl-nirea cu Dumnezeu ascultând Sfânta rugãciu-ne La ieºirea din bisericã oaspeþii au fost în-tâmpinaþi de cântecul fanfarei de copii,condusã de preotul profesor dr. PetricãZamela. Alaiul format din sute de oameni s-adeplasat la Cãminul Cultural unde a continuatmanifestarea cu comunicãri despre activitateasãrbãtoritului.

Simpozionul a debutat cu cuvântul de bun-venit adresat de primarul Pavel Verindcanu parti-cipanþilor, dupã care îl invitã pe profesorul PavelPanduru directorul ºcolilor din comunã, iniþiatorul

ºi organizatorul manifestãrilor, sã conducã lucrã-rile acestei importante acþiuni culturale. Alãturi dealmãjeni a participat distinsul profesor GheorghcÞunea, director al Centrului Judeþean pentru Con-servarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Ca-raº-Severin, care a elogiat activitatea de dascãl ºide îndrumãtor cultural a învãþãtorului Vasile Popo-vici ºi i-a înmânat o diplomã de excelenþã pentruîntreaga activitate. Au mai participat ºi marii doini-

tori Iosif Ciocloda ºi Iosif Puºchiþã, care prin cân-tecele lor au dãruit mângâiere ºi liniºte sufleteascãparticipanþilor. Au fost prezentate 22 de comuni-cãri de cãtre educatoare, învãþãtori ºi profesoriîntr-o salã plinã la refuz. S-a subliniat cã distinsuldascãl a trãit intr-o lume a puritãþii, angajat la un

jug dumnezeiesc pentru creºterea tinerelor gene-raþii. Ambientul, cãldura sufleteascã degajatã ºivaloarea lucrãrilor prezentate au fãcut ca tinerii ºivârstnicii sã zdrobeascã între gene câte o lacrimã.Din comunicãri a reieºit cã dascãlul ºi omul VasilePopovici a trãit în trei regimuri - cu intensitate ma-ximã, contribuind la dezvoltarea ºcolii ºi bisericiiromâneºti, fiind un izvor de energie ºi luminã.Avea credinþa cã valoarea unei ºcoli se mãsoarã

prin calitatea ºi þinuta dascãlilor, dar mai alesa oamenilor care ies din ea, ca dovadã zecilede generaþii ieºite din mâinile sale cu care semândreºte. S-a vorbit despre mândria de firomân ºi creºtin, transmisã elevilor, pentru ase face din acestea obiective majore ale vieþiinoastre, cât ºi despre sfinþirea locului de cãtrecei care vieþuiesc aici. în final elevii ºcolii dinPãtaº au prezentat câteva suite de dansuri subîndrumarea învãþãtoarelor Mãria Bãnuº ºiBecia Alina. Manifestarea de la Pãtaº a dat odirecþie tinerelor generaþii de a respectavalorile noþionale ºi Sfânta Tradiþie prininstituþii ca biserica ºi ºcoala. Dupã dezbateritoþi cei prezenþi, au fost invitaþi sã guste dinbucatele tradiþionale, special pregãtite pentru

acest eveniment, de cãtre sãrbãtorit, soþia ºi ne-potul sãu - colonelul Gheorghe Popovici. La reu-ºita manifestãrii ºi-au adus din plin contribuþia ca-drele didactice de la ºcoala din Pãtaº sub îndru-marea profesorului Pîºlea Petru.

Prof. PAVEL PANDURU

Camelia Tamaº

Duminica unui þãran

Þi-e plinã calea de gestul neodihnei,

Numai duminecii i-ai înãlþat altarPe care sã jertfeºti sudoarea clipeiDin grâul copt ºi fructul de pe ram.

În carnea lui cu iz de suferinþãLutul þi-ascultã palma, netezind

ulceaSã furi în ea, la ceasul tihnei,

rodulCare din rana viei, sacru-a picura.

Când semeni peste pâine semnul crucii,

Se-adunã Ceru-ntreg în gestul tãuªi umil, nici nu bãnuieºti cã-þi sã

alãturiDuminica, în capul mesei, însuºi

Dumnezeu.

SÃRBÃTOAREA ªCOLII ROMÂNEªTI DIN ÞARA ALMÃJULUI CU PRILEJUL OMAGIERII DISTINSULUIDASCÃL, VASILE POPOVICI, LA ÎMPLINIREA VENERABILEI VÂRSTE DE 80 DE ANI

N.D.P. ºi primarul Iancu Panduru, un însetatde acte culturale

„Iancule mare!”

DOMNUL MIRCEA ANCHESCU DIN MEHADIA ESTE INVITATSÃ RESPECTE NORMELE DE CONVIEÞUIRE SOCIALÃ!

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã18

Cetãþenii se întreabã, pe bune, cine esteMircea Anchescu ºi ce hram poartã el de îºipermite sã nesocoteascã legile ºi normele deconvieþuire socialã?

Gazeta noastrã face oficiu de-a rãspunde:domnul Mircea Anchescu este un bãrbat tânãr,frumos croit, inteligent, se pare ºofer, ºi fãrã locde muncã, fost cãlãtor prin strãinãtate, cum cã-lãtori au fost ºi alþii ºi unde se zice are inter-dicþie de-a intra, probabil, o vreme, motivele nule cunosc, ºi nu este treaba noastrã, locuieºte înMehadia la nr. 390. Domnul Mircea Anchescueste român get-beget, adicã sutã la sutã, aºaaratã ºi aºa-l dã numele de Anchescu, nume ºiîn Mehadia ºi în Bucureºti, unde a existat uncolonel de securitate, anchetator ei, Ancheºtii,sunt la origine olteni, de undeva de dincolo deVânjul Mare. Domnul Mircea Anchescu a venitîn Mehadia, prin cãsãtorie cu o fatã de etnieromã, au împreunã o fatã, elevã la ºcoala dinlocalitate.

Domnul Mircea Anchescu are patimamuzicii ºi a distracþiilor nocturne, matinale, laore mici, când pe alþii îi doboarã somnul.Muzica sa ºi a fiului soþiei sale (dintr-o altãrelaþie), major ºi cu carnet auto, fãrã loc demuncã, este de la manele în sus ºi de la maneleîn jos, a adus de pe unde a umblat niºtenenorocite de boxe cu sute ºi mii de decibeli, cãbubuitul lor, loviturã de berbec, se aude dintr-un capãt în celãlalt de sat. Pe domnul MirceaAnchescu nu-l intereseazã cã vecinii sãi sunt înetate ºi bolnavi, cardiaci, cã sunt obligaþi sã-ºiprocure vatã pentru urechi ºi sã vâre capul înpernã, sub dunã, ºi nici aºa nu pot aþipi.Concret: la Paºti a adus un tractor de lemne, afãcut focul în uliþã, ºi trei nopþi la rând au bubuitboxele, apoi þipete ºi horã în stradã, nocturnã,pânã dincolo de cântatul cocoºilor, iar tinerii,unii cu majoratul, alþii, majoritatea, elevi de

ºcoalã, minori, zburdau cu sticlele de bãuturã înmânã, când nu erau la gurã ºi toate spre bucurialiderului lor, Mircea Anchescu.

Domnul Mircea Anchescu a fost rugat s-olase mai moale ºi sã nu ne chinuie trei nopþi larând, cã nu mai putem rezista, rãspunsul sãu(într-o altã împrejurare) a fost „Eu aºa vreau sãtrãiesc, în felul meu ºi nu vreau sã trãiesc înfelul dumitale!”

Acum vreau sã-i spun domnului M. Anches-cu cã ºi noi, fiind tineri, am iubit muzica adevã-ratã, pe Luca Novac, Sandu Florea ºi orchestrasa, dar ne-am petrecut respectând legile ºi nor-mele de convieþuire socialã. Este invitat sã re-flecte la:

- ca sã faci horã în stradã, horã câmpeneas-cã, mai ales noaptea, trebuie sã obþii autorizaþiede la primãrie, cu avizul poliþiei;

- ca sã pui muzica, chiar ºi în modul sãupersonal, trebuie sã plãteºti taxa de compozitor,la cea mai apropiatã Casã de culturã, în cazulnostru la Casa de culturã din Bãile Herculane;

- în comuna Mehadia sunt douã spaþii des-tinate muzicii ºi dansului: sala cãminuluicultural ce se poate închiria contra cost, ºi salade la discotecã, fostul local „Calul alb”, undeexistã ºi bere, ºi sucuri ºi cafele etc., nonstop!;

- ca sã faci focul în uliþã ai nevoie de autori-zaþie de la pompieri, conform legii nu ai voie sãfaci focul sub 50 metri distanþã de o casã,pentru prevenirea incendiilor.

În concluzie: domnule Mircea Anchescu, încasa dumitale nu ai voie sã pui la maximradioul ºi televizorul pentru a nu deranjavecinii, darãmite în plinã stradã ºi în plinãnoapte! Existã un decret cu care lucreazãorganele de poliþie, ce trebuie respectat.

Vã invitãm sã respectaþi acest decret.

N.D. PETNICEANU

DorinþãViaþã, cârciumã cu douã uºi

Fii atentã, ce fãcuºi,

Mã bãgaºi din nou la duº.

Prin fereastra aburitã

Îmi dãduºi un colþ de pitã,

Doi bãnuþi sã-i pun în sac,

Sufletul sã mi-l împac,

O cãmaºã, trei batiste,

Sã le am la zile triste,

La ureche mi-ai ºoptit,

Cã-mi dai partea de profit,

Sã-mi pun banii la ciorap

Sau palate sã îmi fac.

Vremuri triste se lãsarã

Peste biata noastrã þarã.

M-am rugat de lumea mare

Sã-mplineascã o chemar

Aer liber sã respir

Sã strâng versul în potir,

Sã scot floarea primãverii

De sub teascul nepãsãrii,

Sã readuc din vreme anii,

Li,ba vechilor cazanii,

Cãci vorbim în româneºte,

ªi murim neomeneºte,

De la Mare pân’ la ªes,

Þara sperã-n vis ales,

ªi luptãm cu noul val,

Doamne, scoate-ne la mal!

PETRU IONICÃ

Plecând de pe bãncile liceului, din casapãrinþilor unde ai fost îngrijit ºi rãsfãþat ºitrezindu-te, dintr-o datã, într-o lume destrãini, ai impresia cã te-ai nãscut din nou,cã cerul se prãbuºeºte asupra ta. Nu e mamasã-þi gãteascã, nici tata sã-þi facã cameracaldã, sã nu mai vorbim despre sora maimare care te ajuta la teme, te acoperea cândfãceai greºeli sau îþi dãdea sfaturi când tevedea la greu. Ai ajuns aici unde trebuie sã tegospodãreºti singur, unde eºti nevoit sã-þifaci prieteni noi, sã te obiºnuieºti cu agitaþiadin camera de cãmin, sã înveþi liniile detramvai pentru a nu te rãtãci în oraº etc..

Facultatea... o submulþime marcantã aconceptului „idee”... o mulþime de odãi,

unele pline de comori, altele încãrcate desperanþã. Doar perfecta combinaþie deculoare, spirit, pastile de distracþie, zile cusoare etern ºi nopþi cu uºi deschise, cãrþivechi, dar neprãfuite. Asta reprezintã viaþastudenþeascã.

Ce sã mai spunã studentul când aerul dinjurul lui este amestecat de o aromã de tutunars cu iz de veselie, amestecate cu o ziînsoritã sau nu de primãvarã, varã, toamnãsau iarnã. Datoria lui este sã meargã lacursuri ºi sã îºi distribuie banii astfel încâtsã-ºi permitã sã trãiascã pânã la sfârºit desãptãmânã sau de lunã.

Noi suntem studenþii car trãiesc înprezent ºi în viitor, care merg la concerte în

aer liber ºi cumpãrã lucruri de calitate la preþscãzut. Noi suntem cei care dau tonul ºimenþin ritmul ºi cei care cuceresc inimi.

Viaþa de student nu înseamnã numaistudiu, ci ºi cel mai frumos mod de a-þipetrece timpul. Petreceri cu prietenii,acorduri de chitarã în faþa cãminului,plimbãri sub parfum de tei alãturi de nouacucerire, lucrul în echipã ºi satisfacþia unuiproiect reuºit, cafea la 4 dimineaþa, cele maifrumoase poze pe care le-ai fãcut vreodatã,sã adormi când rãsare soarele, sã te doarãgâtul de la karaoke sau picioarele de ladans... asta înseamnã STUDENÞIE... anii ce-am vrea nicicând sã se sfârºeascã!

DANA OPRESCU

VIAÞA STUDENÞEASCÃ - O VIAÞÃ NOUÃ

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 19

Apariþii editorialeApariþii editorialeÎn luna aprilie a.c. au vãzut lumina

tiparului, la prestigioasa Editurã Gordian dinTimiºoara, cãrþile de autorii:

1. CAIUS N. DANCIU: „Între faliiculturale”, volumul însumeazã interviuri ºimedalioane literare. De reþinut confesiunileliterare cu privire la Mihai Eminescu fãcutede profesorii universitari: Virgil Vintilescu,Ion Iliescu ºi Iulian Negrilã, precum ºimãrturiile oamenilor de culturã Ion MarinAlmãjan ºi dr. Ionel Bota, directorul TeatruluiVechi Mihai Eminescu din Oraviþa.

Volumul este prefaþat de un cuvânt înaintesemnat de cunoscutul profesor CONSTAN-TIN GIURGINCA, de la Liceul Militar dinBreaza.

Cartea prezintã un interes aparte pentruelevi ºi studenþi ºi, nu în cele din urmã,pentru colecþionarii de carte despre MihaiEminescu.

2. N.D. Petniceanu: „Un cãþelandru muº-când dintr-uun nor” – proze pentru copii ºiadolescenþi, autorul invitã oamenii de vârstaa treia sã lectureze cartea ºi sã redevinãimaginar copii... Retrãirea copilãriei, aºacum o retrãieºte autorul la vârsta senectuþii.

(REDACÞIA)

Doamne profesoarã Maria Toma-Damºa,din Deva, ne trimite cartea Domniei sale inti-tulatã „Amprente...” (Editura „Casa Cãrþii deªtiinþã”, Cluj-Napoca, 2009, 166 pagini,coperta de Patricia Puºcaº), un volum inte-ligent, structurat în secþiunile „Înaintaºii”,„Scriitori hunedoreni actuali”, „Mari aniver-saþi”, „Titani ai literaturii universale” ºi „Stu-dii de caz”.

În esenþã, cartea Doamnei din Deva esteuna de eseuri, de studii docte, de mini-bio-grafii literare, de culturã livreascã. Am citit-ope nerãsuflate, cum în tinereþe citeam studiilelui Garabet Ibrãileanu (autorul romanului„Adela”, inegalabil în literatura românã), cumciteam odinioarã „Cronica optimistului” deGeorge Cãlinescu (Profesorul cu monumen-tale sa „Istorie a literaturii române de laorigini ºi pânã în prezent...), zãu, cum amcitit, fãrã a închide ochii, „Imposibila întoar-cere” de Marin Preda!

Ce anume mi-a plãcut în mod deosebit laautoare: limbajul fluent, transparent, articulatacademic, apoi conceptul ideatic ºi filozofic,ºi mai ales mi-aa plãcut poziþia tranºantã ro-mâneascã de ocrotire a valorilor literaturii

Maria Toma-Damºa:

„Amprente…”

române ºi atitudinea combatantã faþã de ceicare îºi denigreazã pânã ºi pãrinþii.

Prioritar cartea doamnei Maria Toma-Damºa este una de culturã atunci când sereferã la mastodonþii literaturii universale ºiromâne: Tolstoi (un veac de la moarte...),Andersen, Ovidiu, evreul român Eugen Io-nesco, marele gânditor C. Noica. „Înaintaºii”(Eminescu, Blaga, Paler ºi Raoul ªorban)pentru Domnia sa sunt luceferi pe pânzacelestã a literelor româneºti.

Desigur, omul de culturã Maria Toma-Damºa nu-ºi uitã selectiv confraþii hune-doreni, se apleacã omagial asupra scriituriiunor nume, semãnãtori de cãrþi sublime, pre-cum poeþii: Miron Þic, Eugen Evu ºi MarianaPândaru.

Primiþi, Maria Toma-Damºa, omagiulscribului de mai jos:

NICOLAE DANCIU PETNICEANU

IIIINNNNEEEEDDDDIIII TTTT

Eveniment cultural Eveniment cultural la Mehadiala Mehadia

La 22 mai 2010, ora 12, în StradaPãdurii 389, unde se aflã sediul Socie-tãþii literar-artistice „Sorin Titel” din Ba-nat ºi redacþia publicaþiilor „Eminescu”ºi „Vestea”, se vor consemna pe rã-bojul grinzii de acasã:

1. Dezvelirea ºi sfinþirea plãcii ani-versare dedicatã celor douã publicaþii;

2. Douã decenii de existenþã a So-cietãþii „Sorin Titel”;

3. Apariþia numãrului 40 al gazetei„Vestea”;

4. Venerarea celor 45 de ani de acti-vitate culturalã a lui N.D.P.;

5. Aniversarea celui de-al 74-lea ande viaþã al lui N.D.P.;

6. Cincizeci de ani de cãsãtorie –nunta de aur – a lui N.D.P. cu PrinþesaAna de Mehadia;

7. Consemnarea ultimelor apariþiieditoriale „A sosit Domnul Eminescu” ºi„Un cãþelandru muºcând dintr-un nor”.

Alocuþiunile ºi felicitãrile în “Salon laPetniceanu”, transformat în „CasaCãrþilor”.

Informaþii la telefoanele: 0255 523204 ºi 0749 495 972. Accesul pe bazãde invitaþie nominalizatã. Vor fi invitaþiscriitori, ziariºti, oameni de artã ºiculturã cu care NDP a colaborat înultimele douã decenii.

REDACÞIA

Întâiul cronicarAcum, când aniversez 45 de ani de activitate

culturalã, mã gândesc la anii tineri, la primul meucronicar, mã gândesc cu nostalgie.

Îmi apãruse povestirea„Cãlae” în revista „Orizont”.Povestirea mea îl impre-sionase pe un tânãr cronicar,prin conþinutul ei, era unepisod din viaþa unui lucrãtorla joagãrul din pãdure, de laapa Sfârdinului, unul în pragde nuntã. Joagãrul îi retezaseo mânã ºi nunta se dusese

pe... apa Sfârdinului.Apãruse o

cronicuþã laudativã, în„Drapelul roºu”, sem-natã Ion Jurca Rovina.Mulþam fain frumos,frate Ioana.

(NDP)

Au trecut douãzeciAu trecut douãzecide primãveri!de primãveri!

Societatea literar-artisticã „Sorin Titel” dinBanat s-a înfiinþat în baza Sentinþei Civile nr.223/04.1990 a Judecãtoriei Timiºoara.

Membrii fondatori: prof. univ. dr. IVANEVSEEV, scriitorii Ion Marin Almãjan,Gabriela Almãjan, Alexandru Moraru ºiNicolae Danciu Petniceanu, Luca Novac,artist instrumentist, Petre Pilu, maestrucoreograf, Caius N. Danciu, student ºi alþii.

Prima placã Prima placã ºi prima efigieºi prima efigieSocietatea „Sorin Titel”, acum când ani-

verseazã douã decenii de activitate cul-turalã în Banat, priveºte retrospectiv ºi me-moreazã un fapt ce nu trebuie uitat: primaplacã (din cele peste 30) ºi prima efigie fu-seserã dedicate scriitorului Sorin Titel(1935 – 1985), mentorul spiritual al titeliº-tilor.

Placa ºi efigia fuseserã turnate la „Elec-trometal” Timiºoara, cu sprijinul afectiv ºiefectiv al domnului inginer ION ILIESCU(foto). Fusesem ajutat de fostul elev de laliceul „ªtefan Plavãþ”, din Orºova, unde, castudent terminal, fãcusem practica peda-gogicã. În clasã, între alþii, mai erau Ma-riana Vlãduceanu (cu rãdãcini paterne în

Plugova) ºi Ma-riana Belba, vii-toare cântãreaþãde muzicã popu-larã, bãºtinaºãdin Peciniºca.

R e c e n t ,domnul inginerIon Iliescu a tre-cut (încã tânãr)la cele veºnice.

Sã-i fie þãrâna uºoarã!Fostul student practicant,

N.D.P.

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã20

Tipãrit la Editura GORDIANEditura GORDIAN, Timiºoara, Str. Herculane nr. 35, tel. 0256 / 215615

Am fost ºi noi tineri ºi... puþin frumoºiAcum ni-s oameni bãtrâni ºi cu piele de iepure la spate.

Dar, ºi azi auzim cântecul tinereþii noastre: „Doamne nu mãîmbãtrâni / Cã mai am de-a iubi” (Torogoata lui Luca Novac)

Distinsului scriitor Nicolae Danciu Petniceanucãruia i se aduc elogii cã este iute de condeiCu talent ºi cu ideiCum a fost ºi mai ’nainte,Este iute de condeiPentru cã-i iute la minte,

GEORGE LUNGOCI

ªTIRE DE SENZAÞIE!!!Scriitorul Nicolae Danciu Petniceanu, redactorul ºef al

gazetei „Vestea”, a solicitat pe bazã de adeziune intrareaîn Partidul Conservator.

L-am întrebat: De ce?!A rãspuns franco: „Din Partidul Conservator a fãcut

parte ºi poetul Mihai Eminescu”Am înþeles cã este fan al Poetului Naþional, cã a avut

dueluri nãprasnice cu denigratorii poetului Eminescu.Gestul sãu m-a bucurat. Îi mulþumesc.

Consilier NISTOR LALESCU, liderul organizaþiei PartiduluiConservator din Mehadia

Mehadia, 20 aprilie 2010

Un regim totalitarªi absurd, de bunãseamã,M-a fãcut sã n-am habar

Ce-i o vamã.

Am rãbdat ºi am tot scrisUn pamflet, o epi... dramã,Dar un boss, de sus, a zis:

STOP! La „vamã”!

Astãzi, cã sunt democratªi de nimeni nu am teamã,Ca sã „ies”, am încercat,

Pe la vamã.

Nu puteam sã bãnuiescCã dau peste-o panoramã:Tot poporul românesc

E la vamã.

Autocare cu turiºtiFac produselor reclamã;Unii-s veseli, alþii-s triºti,

Ca la vamã.

Cu rulmenþi, cu mohair,Cu viþei pentru pastramã,Stau ºi-aºteaptã zile-n ºir,

Dorm în vamã.

Roºii, brânzã, unt, salam,Un pulover, o nãframã,O cutie de Ham-Ham

Intrã-n vamã.

Seturi de motor în timpi,Discuri de maºini, cu camã,Trandafiri, cu tot cu ghimpi,

Ies prin vamã.

Menghini, coase, ba ºi furci,Farfurii (o-ntreagã gamã),Blãnuri de urson, de nurci,

Trec prin vamã.

Baterii, ºosete, pungi,Bluze ieftine, de scamã,În carouri sau în dungi,

Stau la vamã.

„Otteri”, ce nici n-am vãzutÎn vitrine sau în ramã,Ori salamul de Iernut,

Vezi la vamã.

Bibelouri, fel de fel,Oale, blide pentru zeamã,

Cuie, cleºti sau vermorel,Sunt la vamã.

Teniºi „torºãn”, pentru mers,Lenjerie pentru damã,Chiar hârtie pentru ºters...

Tot în vamã.

Þesãturi de fuior,Vinuri bune, de la cramã,„Cete-pãrþi” din AJUTOR

Plâng în vamã.

Vrei un brici, un polonic?Nu gãseºti mãcar o lamã.Deci, în rafturi nu-i nimic

Cã-s în vamã.

Unul, lipsã cu o doagã,Biniºor cam prins de „flamã”,κi pãzeºte, cu o ghioagã,

Locu-n vamã.

Unii pleacã foarte des,Munca-n fabrici se destramã.Unii intrã, alþii ies...

Ca la vamã.

Asta-i noua Românie?O, iluzie infamã!Drumul spre democraþie

E prin vamã...

O-ntrebare îmi dã ghes,(Nimeni cred cã n-o aclamã):Vrem, românilor, progres

Sau vrem vamã?

Cã de-o þinem tot aºa,O idee se proclamã:Noi, la anul, vom mânca

De la vamã...

...Dupã ce am îndrãznitSã ascund o... epigramã,Vameºii m-au vãmuit

Ca la vamã!

P.S.Dar, citind acest cuplet,Domnul vameº mã recheamã:„Tu eºti cel mai bun poet...

...De la vamã!”

IONEL IACOB-BENCEI9 IULIE 1990

De la vamã adunate ºi spre þarã returnateLui Nicolae Danciu Petniceanu, talentat prozator bãnãþean, în

amintirea serilor noastre literare.Cu preþuire, autorul, Ionel Iacob-Bencei,

10 iulie 1990

50 ani de cãsãtorie50 ani de cãsãtorie

N.D.

P. º

i “Pr

inþe

sa A

na”

de M

ehad

ia

Prim

ul ta

ngou

în o

raºu

l de

la D

unãr

e - O

rºov

a