Vestea - WordPress.com...1648, Noul Testament de la Bãlgrad al mi-tropolitului Simion ªtefan. La...

La 1 Decembrie 2008, românii de pretu-tindeni, din þarã ºi din afara graniþelor geo-grafice, sãrbãtoresc 90 de ani de la MareaUnire de la Alba Iulia, când, sub conduce-rea înþeleaptã a Regelui Ferdinand între-gitorul s-a realizat România Mare. Pentrunoi, românii, anul 1918 a fost un an provi-denþial. La 27 Martie 1918 Basarabia - la-crima neamului românesc - revenea la Pa-tria Mamã; la 28 Noiembrie 1918 era rândulBucovinei - cu obci-nele ºi mãnãstirilesale -, pentru ca la 1Decembrie 1918, laAlba Iulia - devenitãcapitalã de suflet aneamului românesc- sã se realizezeunul din visele secu-lare ale naþiunii ro-mâne, desãvârºireastatului naþional uni-tar, prin Unirea Tran-silvaniei, Banatului,Criºanei ºi Maramu-reºului cu România.

Alba Iulia, mân-drul oraº transilvan,mai fusese martoraunor evenimente deseamã ale istoriei ºiculturii române. Aici,realizase Mihai Viteazul, la 21 Octombrie1599, prima Unire politicã a celor trei ÞãriRomâneºti; tot aici a apãrut, la 20 Ianuarie1648, Noul Testament de la Bãlgrad al mi-tropolitului Simion ªtefan. La Alba Iulia ausuferit martiriul, la 28 Februarie 1785, Ho-ria ºi Cloºca ºi tot aici, vor fi încoronaþi, la

15 Octombrie 1922, Regele Ferdinand ºiRegina Maria, ca primii suverani ai Româ-niei Mari.

Multe spirite luminate au pregãtit actulistoric de la 1 Decembrie 1918.

Vom relata, în cele ce urmeazã, un frag-ment din cuvântarea lui Nicolae Titulescu,þinutã la Ploieºti la 4 Mai 1915, ºi intitulatãRomânia nu poate fi întreagã fãrã Ardeal.

Problema care se pune azi României (în1915, n.n.) este înfri-coºãtoare, dar sim-plã: sau România pri-cepe datoria pe carei-au creat-o eveni-mentele în curs, ºi a-tunci istoria ei abia în-cepe, iar viitorul ei vafi o rãzbunare prelun-gitã ºi mãreaþã a umi-linþelor ei seculare;sau România, mioa-pã la tot ce e mâine,cu ochii mari deschiºila tot ce e azi, nu pri-cepe ºi, înlemnitã, stãpe loc, ºi atunci isto-ria ei va înfãþiºa pen-tru vecie exemplul u-nic ºi mizerabil alunei sinucideri vietui-te! (...) Din împre-

jurãrile de azi (primul Rãzboi mondial,n.n.), România trebuie sã iasã întreagã ºimare. România nu poate fi întreagã fãrãArdeal. România nu poate fi mare fãrãjertfã!

vesteaPERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA PERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA

(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANAT(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANATFONDATORI: IANCU PANDURU ºi NICOLAE DANCIU PETNICEANU

Adresa redacþiei: Mehadia, str. Pãdurii nr. 389, tel. 0255 / 523204, 523121 ºi 523193; 0742 070514, 0749 495972 ºi 0720 025844e-mail : [email protected] pagina web: http://vestea.wordpress.com

NUMÃRUL 1 (24). ANUL IV. IANUARIE 2009. PERIODIC LUNAR. PAGINI: 20. PREÞ: 2 LEIRedactor responsabil: NICOLAE DANCIU PETNICEANU; Redactor: COSTEL VLAICU; Consilier: prof. doctor IULIAN LALESCU

MMMMAAAARRRREEEEAAAA UUUUNNNNIIIIRRRREEEE ªªªªIIII BBBBIIIISSSSEEEERRRRIIIICCCCAAAAUn cadou cât de mic ar fi el, o pungã

de dulciuri dãruitã unui copil naºte osãrbãtoare în sufletul sãu. Pornind de laacest deziderat am cerul ºi am obþinutfonduri speciale pentru a face daruricopiilor.

Primele daruri s-au fãcut în ziua Sfân-tului Nicolae, primãria în strânsã colabo-rare cu Biserica Ortodoxã Românã din lo-calitate, preacuvioºii pãrinþi Ciprian ºi Ga-briel, a organizat cu copiii claselor mici oîntâlnire, în bisericã, unde micuþii ºcolariau cântat cântece sfinte ºi au spus poeziiºi în cele din urmã li s-au împãrþit daruri.

Gestul încãrcat de nobleþe sufleteascãs-a repetat ºi în urmãtoarele zile desãrbãtoare, în ajun de Moº Crãciun, cândMoºul, sosit din Laponia cu sania trasãde reni, s-a oprit ºi la ºcolarii din Plugova,Valea Bolvaºniþa ºi Globu-Rãu, împãrþindcu generozitate daruri la mici ºi mari.

Este minunat sã pãstrãm în sufletceva de când ºi noi am fost copii, sã ºtimsã oferim daruri, sã ºtim sã fim generoºiºi mãrinimoºi cu cei mici, prin aceastavom reuºi sã contribuim la modelareafiinþei umane, sã-i facem mai buni, maiîncrezãtori în viaþã, sã le luminãm drumulsinuos al vieþii. Apoi, în felul acesta noi,pãrinþii ºi rudele, le vom transmite copiilordragoste faþã de sãrbãtorile creºtineºti,ca mai târziu, când vor fi oameni, vor fi ºiei la rândul lor generoºi cu copiii lor ºidarul din dar se va duce mai departe înspirit tradiþional românesc.

La mulþi ani vouã, copiii Mehadiei, aiPlugovei, copiii Vãii Bolveºniþa ºiGlobului-Rãu. Dumnezeu sã vã þinãsãnãtoºi, sã creºteþi mari ºi frumoºi, sã fiþide folos patriei noastre, România.

BUCURIA COPIILOR!BUCURIA COPIILOR!

primar IANCU PANDURUprof. dr. IULIAN LALESCU

Cu primarul în colindã

continuare în pagina 2

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã2

Ardealul e leagãnul care i-a ocrotit copi-lãria, e ºcoalã care i-a fãurit neamul, e far-mecul care i-a susþinut viaþa. Ardealul escânteia care aprinde energia, e mutilareacare strigã rãzbunare, e fãþãrnicia carecheamã pedeapsa, e sugrumarea carecere libertatea! Ardealul e românismul înrestriºte, e întristarea care îndepãrteazãvrãjmaºul, e viata care cheamã viaþã! (...)Ardealul e inima României geografice. Dinculmile lui izvoresc apele care au scãldatromânismul în istorie: Someºul, Mureºul,Oltul. De-a lungul Carpaþilor, România deazi (1915, n.n.) se întinde ca o simplã zonãmilitarã a unei fortãreþe natu-rale, încãputã pe mâini strãine.(...) Ne trebuie Ardealul! Nuputem fãrã el! Vom ºti sã-l luãmºi, mai ales, sã-l meritãm ! (N.Titulescu, Pledoarii pentru pace,Ed. Enciclopedicã Bucureºti,1996, p. 92-93). Pe fundalulsuccesiunii evenimentelor istori-ce din anul 1918 vom încerca,în cele ce urmeazã, sã subli-niem contribuþia Bisericii Ro-mâneºti, Ortodoxã ºi Greco-Catolicã, la Marea Unire.

România intrase în primulRãzboi mondial pentru împli-nirea dezideratului fundamentalal desãvârºirii statutului naþional - cumpreciza C. C. Giurãscu. Dar unitateapoliticã era necesarã ºi pentru cea cultu-ralã, cum afirmã un manifest al Ligii pentruunitatea politicã a tuturor românilor - fostaLigã culturalã, având ca preºedinte pe vaj-nicul luptãtor pentru unire, Vasile Lucaciu,ºi secretar pe istoricul Nicolae Iorga. Întoamna anului 1918, Monarhia austro-un-garã se destramã ca stat, datoritã crizei ce-lor patru ani de rãzboi, înrãutãþirii situaþieieconomice ºi, mai ales, a ridicãrii naþiuniidin dubla monarhie, între care ºi româniidin Transilvania.

La 12 Octombrie 1918, dupã manifestã-rile de la Cluj, Braºov, Arad, Reºiþa ºi Pe-troºani, Comitetul executiv al Partidului Na-þional Român din Transilvania a formulat odeclaraþie prin care proclamã dreptul inalie-nabil la viatã liberã a românilor din dublamonarhie. Declaraþia a fost cititã în Parla-mentul de la Budapesta, la 18 Octombrie alaceluiaºi an, de cãtre deputatul AlexandruVaida-Voievod (greco-catolic), ultima lacare au participat delegaþii ardeleni.

Între Octombrie - Noiembrie 1918 auluat fiinþã în Transilvania ºi Banat, Consiliilenaþionale româneºti, iar la 30 Octombrie

1918 s-a constituit la Arad, Consiliul Naþio-nal Român, ca unic for care reprezintãvoinþa poporului român. Sub conducereasa s-a intensificat lupta pentru reunificareacu Þara.

Slujitorii Bisericii Româneºti - Ortodoxeºi Greco-Catolice - episcopi, vicari, consi-lieri, profesori de teologie, protoierei ºipreoþi de parohie s-au aflat în primele rân-duri ale luptãtorilor pentru unitate. Deexemplu, la Sibiu s-au remarcat profesoriiteologi Nicolae Bãlan (viitor mitropolit) ºiSilviu Dragomir; la Caransebeº, episcopulMiron Cristea, protoiereul Andrei Ghidiu,teologul Petre Barbu sau secretarul epar-

hial Cornel Corneanu; la Oradea, vicarulRoman Ciorogariu ºi secretarul AurelianMagieru (viitorul episcop Andrei); la Lugoj,protoiereul Gheorghe Popovici - aceºtiadintre ortodocºi. Dintre greco-catolici re-marcãm la Blaj pe vicarul Vasile Suciu, cuprofesorii Alexandru Borza ºi AlexandruCiura. Pentru unitate naþionalã militau ºiperiodicele vremii ca Telegraful Român dela Sibiu, Biserica ºi ªcoala de la Arad,Foaia diocezanã de la Caransebeº sauUnirea din Blaj.

Ca exemplu al fraternitãþii Ierarhilor ro-mâni din Transilvania - ortodocºi ºi greco-catolici - care ar putea servi de pildã ºi pen-tru situaþia de astãzi, menþionãm ºi faptulcã, la 21 Noiembrie 1918, cei cinci Episcopiromâni, ortodocºii Ioan Papp al Aradului ºiMiron Cristea al Caransebeºului ºi greco-catolicii Iulian Hossu al Gherlei (devenitapoi cardinal), Dimitrie Radu al Oradei ºiValeriu Traian Frentiu al Lugojului, ausemnat o Declaraþie de adeziune la C.N.R.,prin care-l recunoºteau ca singurul condu-cãtor politic al naþiunii române. Actul a avutun ecou pozitiv în rândul clerului ºicredincioºilor celor douã Biserici surori.

La 14 Noiembrie 1918, profesorul Ni-

colae Bãlan ºi cãpitanul Victor Precup erautrimiºi de C.N.R. la Iaºi pentru a discuta cuconducãtorii de atunci ai þãrii situaþia dinTransilvania. La 15 Noiembrie 1918, la pro-punerea prof. Bãlan, C.N.R. hotãra convo-carea unei Mari Adunãri Naþionale, cu de-putaþii aleºi ºi reprezentanþi ai tuturor orga-nizaþiilor româneºti. Duminicã 1 Decembrie1918, a avut loc la Alba Iulia, Adunarea Na-þionalã care a decis unirea cu România.Erau prezenþi 1228 deputaþi ºi delegaþi ofi-ciali, alãturi de 100 de mii de români veniþidin toate pãrþile unde se vorbea româneºte,de la Maramureº la Dunãrea bãnãþeanã,din Þara Bârsei pânã-n cea a Criºurilor.

Între cei prezenþi se aflau - din par-tea Bisericii - cei cinci episcopi, pa-tru vicari, 10 delegaþi ai concistorii-lor ortodoxe ºi ai capitlurilor greco-catolice, 129 protoierei, câte un re-prezentant al fiecãrui Institut teo-logic ºi câte doi ai studenþilor teo-logi alãturi de numeroºi preoþi ºiînvãþãtori ai ºcolilor confesionale.

S-a început prin slujbe urmatede Te Deum-uri în bisericile orto-doxã ºi greco-catolicã din AlbaIulia, dupã care delegaþii s-aureunit în sala Cercului Militar, subpreºedinþia lui Cicio-Pop. În birouladunãrii au fost aleºi trei preºedinþi- George Pop din Bâsesti,

episcopul Dimitrie Radu al Oradei (greco-catolici) ºi episcopul loan Papp (ortodox).Raportul principal a fost prezentat deVasile Goldiº (ortodox) care a citit ºiproiectul rezoluþiei, devenit Hotãrârea deunire a Transilvaniei cu România careîncepea astfel: Adunarea naþionalã atuturor românilor din Transilvania, Banat ºiTara Ungureascã, adunaþi prin repre-zentanþii lor îndreptãþiþi la Alba Iulia în ziuade 1 Decembrie 1918, decreteazã Unireaacestor români ºi a teritoriilor locuite dedânºii cu România. Adunarea naþionalãproclamã îndeosebi dreptul inalienabil alnaþiunii române la întreg Banatul, cuprinsîntre râurile Mureº, Tisa ºi Dunãre. Altepuncte priveau egalã îndreptãþire ºi deplinãlibertate autonomã confesionalã pentrutoate confesiunile din Stat; vot direct, egalºi secret; reforma agrarã; drepturi pentrumuncitori; eliminarea rãzboiului ca mijlocpentru rezolvarea raporturilor internaþio-nale; recunoºtinþã eternã celor ce ºi-au datviaþa pentru libertate ºi unitate naþionalãetc. Goldiº ºi-a încheiat raportul cu cuvin-tele Alegãtura sfântã a celor 14 milioane deromâni ne îndreptãþeºte azi sã zicemTrãiascã România Mare! (...)

Oameni ai Mehadiei care au dorit ºi au trãit UNIREAFamiliile ACHIMESCU ºi FENEªAN

urmare din pagina 1

La 1 Decembrie 1918, în sala CerculuiMilitar din cetatea Alba Iulia, s-a þinut MareaAdunare Naþionalã a poporului român dinTransilvania, Banat ºi Pãrþile Ungurene, undeau participat delegaþii convocaþi prin manifestul

din 20 noiembrie 1918 al Marelui Sfat NaþionalRomân din Arad.

Adunarea a fost deschisã de dr. ªtefan CicioPop, preºedintele Marelui Sfat, urmat defruntaºi ai miºcãrii naþionale pentru unireprintre care Vasile Goldiº cel ce a prezentatadunãrii proiectul de rezoluþiune, documentaprobat cu urale de cãtre toþi delegaþii.

Dintre vorbirile rostite poporului de pe lamai multe tribune ce erau ridicate pe câmpul luiHorea de lângã Cetatea Alba-Iulia, remarcãm pecea pronunþatã de episcopul Miron E. Cristea alCaransebeºului.

Dupã ce face un scurt istoric al existenþei ro-mânimii în zona Carpaþilor, cu enumerareanãvãlirilor ce au pus la grea încercare populaþiaautohtonã, episcopul afirmã:

„VV-aaºº aammããrrîî pprreeaa ttaarree ssuufflleetteellee ººii aaºº pprreeaaîînnttuunneeccaa sseenniinnããttaatteeaa aacceessttuuii ffrruummooss pprraazznniiccnnaaþþiioonnaall,, ddaaccãã vv-aaºº îînnffããþþiiººaa iiccooaannaa aammããnnuunnþþiittãã aalluunnggiilloorr nnooaassttrree ssuuffeerriinnþþee ddiinn ccuurrssuull aacceessttoorrvveeaaccuurrii:

Amintesc numai:- cum am zãcut veacuri întregi în cea mai

neagrã iobãgie;- cum am fost proscriºi de legile nu numai

aspre, ci draconice ungureºti;- cum în atâtea rânduri ne-am pierdut toþi

conducãtorii;- cum ne-au sfâºiat chiar credinþa strãmo-

ºeascã;- cum au rupt legãturile canonice ºi fireºti

ale bisericii noastre cu biserica mamã a fraþilorde dincolo;

- cum ne-au bãtut pãstorii, ca sã risipeascãturma;

- cum am hrãnit cu scump sângele nostrutoate lãpãdãturile strãine.

Dar, cu toate acestea, precum dupã vorba luiAlecsandri „Ceahlãul sub furtunã nu cade mu-ºuroi” - aºa ºi puterile neamului românesc n-au

putut fi zdrobite pentru totdeauna. Din contrã!Mulþumitã puternicei însuºiri a poporului de aspori vãzând cu ochii, s-a împlinit faþã de noicuvântul poetului:

„Barbarii vin, barbarii trec; Românii îipetrece,

ªi unde unul a cãzut - rãsar în locu-i zece”

Citind cele de mai sus, nu poþi sã nu remarcicâte adevãruri pot fi cuprinse în atât de puþinecuvinte. Dacã ar fi sã amintim numai „ne-aubãtut pãstorii ca sã risipeascã turma”, aceastãfrazã face mai mult decât sforãitoarele ºiipocritele discursuri ale unor politicieni actuali.

Întreg discursul episcopului Caransebeºuluidovedeºte sinceritatea, ardoarea, credinþa,nãzuinþa, revolta vorbitorului ºi speranþa cãromânimea va avea un viitor mai bun pentru eaºi urmaºii ei.

Dacã ar fi sã parafrazãm o zicalã româneas-cã, despre acele evenimente putem afirma - llaavvrreemmuurrii mmaarrii ooaammeennii mmaarrii.

E greu de imaginat ºi mai ales e greu dedescris ce se întâmpla ºi cum arãtau localitãþilebãnãþene în acele momente; ºi, de aceea,consider cã cele mai revelatoare sunt doc-umentele întocmite de trãitorii acelor vremuri.

Redãm mai jos procesul verbal întocmit la 1decembrie 1918, la adunarea locuitorilor dinMehadia ºi localitãþile învecinate.

1918 [noiembrie 18] / decembrie 1,Mehadia (jud. Caraº-Severin)

Proces-verbalLuat azi, în 1 Decembrie a.c. (st.n.) în

biserica gr. or. Rom. Din Mehadia la adunarea

naþionalã.1. Adunarea se deschide cu imnul naþional

„Deºteaptã-te române” cântat de corul din loc.Publicul aproape cu ochii inundaþi de

lacrimi cântã împreunã cu corul imnul multpersecutat, iar la cuvintele - „Iar noi pãtrunºi lasuflet de sfânta libertate” - toþi ridicã mânadreaptã spre jurãmânt, a stângã la inima, joarãvor da mâna sã fim pururi fraþi.

2. Preºedintele face amintire despre nota lui

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã 3

TRÃIASCÃ ROMÂNIA MARE!TRÃIASCÃ ROMÂNIA MARE!

continuare în pagina 13

Lacrimile unui voievodDacã ºtii tu, Mircea, plânsul þãrii tale,Deºtepta-te-ai, poate, din al morþii somn,Inima þi-ar bate, inundatã-n jale,Sufletul þi-ar cere sã fii iarãºi domn.

Privind cãtre munþii ce strãjuie valeaOftezi dupã anii trecutului totÎþi scalzi ochii-n apa ce-þi mângâie caleaCu murmure limpezi ºi nume de Olt.

În mânã toiagul, purtat prin rãzboaie,Îþi pare mai mare ºi calea mai lungãUn petic de þarã, udatã de ploaieÎþi creºte puterea, durerea þi-alungã.

Supus, cu sfialã, el pare a-þi spuneCu tremurul rece ºi freamãt în glas:„-Stãpâne, din toatã, a þãrii minuneDoar numele, graiul acestea-u rãmas.

Cãci martori sunt Marea, Câmpia, Carpaþiiªi fratele Mureº la fel þi-ar rãspundeCã þara-i vândutã, stãpânii sunt alþii,Pe-ai tãi dacã-i cauþi, gãsi-i-ai niciunde.

Acum voievodul, cu inima frântãAtinsã de jale ºi dor de pãmânt,În palme þãrâna strãinã frãmântãPustiu de putere, se-ntoarce-n mormânt.

studentul Ion Drãgan

Familia Artinescu Nicolae ºi soþia Crina, împreunã cu sora ºi nepoata lui


“SimpozionulCetãþii” la Plugova,

în Caraº-SeverinEdiþia a II-a a Simpozionului

Cetãþii, din 2009, va avea loc îndata de 24 ianuarie 2009 (sâmbã-tã), la Cãminul Cultural din satulPlugova, localitate aparþinãtoarede comuna Mehadia.

Sarcina organizãrii acestui actcultural, dedicat Jubileului UniriiPrincipatelor Române, ºi-a asu-mat-o primãria din localitate, înfrunte cu pãstorul ei, primar IancuPanduru.

În aceastã acþiune, Primarul, iu-bitor de acte insolite culturale, asolicitat sprijinul Societãþii Literar-Artistice „Sorin Titel” din Banat.Cu acceptul d-lui primar IancuPanduru, la acest eveniment aufost invitaþi sã susþinã expozee,domnii:

1. Profesor Pavel Panduru:„Unirea Principatelor Române re-ceptatã cultural ºi politic în Bana-tul Montan”.

2. Pr. dr. Al. Stãnciulescu-Bîr-da: „Preoþimea românã ºi UnireaPrincipatelor Române”.

3. C. Juan Petroi: „Clisura Du-nãrii între cele douã Uniri”.

4. Vasile Barbu, preºedinteleSocietãþii „Tibiscus” din Uzdin(Serbia): subiect la liberã alegere.

5. Prof. Mihail Cornianu: frag-mente din „Monografia Plugova”(aflatã în curs de elaborare).

6. Costa Vlaicu (tehnician sil-vic): „Codrenii plugoveni de-a lun-gul vremii”.

7. Gheorghe Mirulescu: „Plugo-venii ºi Unirea”.

8. N. D. Petniceanu: „Mãnãstiridin Banat” de dr. Victor Vlãducea-nu (prezentare).

Întâlnirea va fi prefaþatã de oexpoziþie de picturã de pictorul Ig-nea Loga (Timiºoara) ºi preotea-sa Ioana din Globu-Rãu (Caraº-Severin).

În final, profesorul coregraf Flo-rin Domilescu-Terec va prezentacu elevii sãi o suitã de dansuri po-pulare, din care nu vor lipsi „Cã-luºerul” ºi „Mureºana”, dansurinaþionale româneºti, datând dinveacul al XIX-lea. (REDACÞIA)

Discursul domnului primarIANCU PANDURU

în noaptea de Anul Nou 2009Noaptea dintre ani, dintre 2008 ºi 2009,

a fost una istoricã, inefabilã, o noapte albã,cum mai vãzusem cu ani în urmã în Elveþia,la Zurich. Parcul din centrul comunei fuse-se iluminat feeric de-o sumedenie de becuriºi beculeþe cromate, frumos colorate, onoapte de basm. Lumea Mehadiei, bãtrâni,tineri ºi copii, parte dintre ei, se afla laBiserica Ortodoxã Românã, cu pãrinþii înodãjdii, cu preacuvioºii pãrinþi Ciprian ºiGabriel, þinuserã ultima slujbã pe AnulVechi, înainte de-a se ivi Noul An.

Primarul Iancu Panduru ºi consilieriisãi, parte din ei, evidenþiindu-se tinerii:Mica ºi Iulian ºi nu în cele din urmãdomnul viceprimar ing. Puiu Stângu, erauîn toiul pregãtirii, ca Anul Nou sã fie primitfrumos, potrivit tradiþiei. Undeva, focul îºiarãta limbile sub douã uriaºe cãldãri, încare Bachus ºi licorile sale se dospeau.Prezent fusese ºi Dãnilã, bucãtar ºi om deomenie, specialist în arta culinarã, pregãteamasa pentru oaspeþi, orchestranþi de laCaransebeº, Orºova ºi Valea Bolvaºniþa.Muzica se auzea în toate pãrþile graþie staþieiºi microfonului ei.

Lumea a ieºit de la bisericã. Puhoi de lu-me, cum doar la Sfintele Paºti mai vãzusem.La microfon, domnul primar Iancu Panduru.Spicuim din discursul domniei sale:

„Stimaþi consãteni! Acum, în prag deAnul Nou vã doresc din suflet mulþi ani cusãnãtate, bucurii în casele dumneavoas-trã, împlinirea tuturor dorinþelor. Anul2008 a fost un an cu frumoase rezultatepentru locuitorii comunei Mehadia ºi asatelor Plugova, Valea Bolvaºniþa ºiGlobu-Rãu.

Dorim ca þi în 2009 sã avem rezultatefrumoase. Va fi un an greu financiar, darîmpreunã, prin muncã ºi dãruire, umãrlângã umãr, vom învinge orice greutate ºineajuns.

Rãsfoind agenda de muncã a primaru-lui, vom cãuta sã realizãm obiective im-portante, vrem sã avem un parc modern,aici în centrul Mehadiei, unul cu un mo-nument al eroilor, de care ducem lipsã, sãdemarãm problema Cãminului Cultural,problema grãdiniþei ºi alte lucrãri desuprastructurã.

Închei, mulþumind tuturor locuitorilorcomunei Mehadiei pentru încrederea cemi-a fost acordatã în ceea ce priveºte unnou mandat de primar. Voi cãuta sã fiu laînãlþimea sarcinilor ce stau în faþacomunei, a cetãþenilor. Pentru mineprimeazã viaþa cetãþenilor cu nevoile lor.

La mulþi ani, cu sãnãtate ºi bucurii!”(REDACÞIA)

PE SCURT

1. ªcoala Generalã din Plugovaa primit din parte Guvernului Româ-niei suma de 50.000 lei (500 milioa-ne) pentru executarea unor lucrãride modernizare.

Au început, în acest sens, con-struirea unor grupuri sanitare cores-punzãtoare.

Banii respectivi au fost obþinuþicu sprijinul d-lui deputat Ion Tabu-gan, la solicitarea d-lui primar IancuPanduru.

2. În data de 24 ianuarie 2009 (zicu mare rezonanþã în istoria Româ-niei), la Cãminul Cultural Plugova,

va avea loc „Simpozionul Cetãþii” lacare vor participa reprezentanþi deseamã ai culturii ºi literaturiiromâne.

În continuarea acestuia se vadesfãºura tradiþionalul Bal al Izme-nelor, bineînþeles cu muzicã popu-larã de cea mai bunã calitate.

3. Atenþionez clienþii geamgiuluiChiticeanu din Mehadia sã fie atenþicând acesta calculeazã preþul gea-murilor pe care le comercializeazãpentru cã este „tentat” sã greºeascã(bineînþeles în favoarea sa).

4. Un cuvânt de mulþumire d-luiDan Pîrvulescu, sponsor „tradiþio-nal” al balurilor din Plugova, care ºiîn acest an a organizat „Balul deCrãciun”.

Îi mulþumim ºi îl rugãm sã-ºimenþinã acest obicei.

ec. NICÃ DRÃGAN

„Trei crai de la Rãsãrit” cu rãchie auvenit – la Festivalul þuicii de la

Hercules, 2008

La o vârstã înaintatã, omul trãieºte unanume ritm biologic, se culcã cu gãinile ºise scoalã la cel dintâi cântat al cocoºilor,când se îngânã primele licãriri ale zorilor culacrimile nopþii.

De data asta n-am mai aºteptat orniculcocoºilor, m-am pomenit din visul unei„nopþi albe”, un vis superb dostoieskian, cucântec coralic de heruvimi ºi serafimi,pãstorit de Arhanghelul Gavril, cel careanunþase naºterea Mântuitorului IisusHristos. Am dat fuga la fereastra dinsprecurte, afarã ningea cu miei albi într-osplendidã Simfonie a fluturilor de nea, iardincolo, în uliþã, în faþa unei casebinecuvântate, un grup numeros de pãstoricântau divinul:

„O, ce veste minunatã,În Bethlem ni s-aratãAstãzi s-a nãscutCel fãr’ de-nceputCum au spus prorocii.Cã la Bethlem, Maria,Sãvârºind cãlãtoria,Într-un mic sãlaº,Lâng-acel oraºA nãscut pe MesiaPe Fiul în al sãu numeTatãl l-a trimis în lumeSã se nascãªi sã creascã,Sã ne mântuiascã.”Am simþit cã se întâmplase, undeva

departe în timp ºi spaþiu, o minunedumnezeiascã, venise pe lume PrunculIisus, venise prorocit sã mântuie lumea depãcate. Afarã, spori animaþia, miºcareaumbrelor: bãrbaþi, femei, copii, tineri,

proslãveau aceastã Naºtere. Se deschisepoarta, o poartã mare, cum puþine porþi sunt

aici, în drumul pãdurii, se iviserã gazdelebucuroase de oaspeþi ºi de cântare. Îiconvinse pe cântãreþi sã intre în casã ºi auintrat cu toþii ºi cântãrile au continuat.Baptiºtii Mehadiei sãrbãtorirã NaºtereaMântuitorului, cum se sãrbãtorea odinioarãcu douã, trei coruri în Mehadia, coruri carenu mai existã, au pierit deodatã cu cântãreþii.

...ªi totuºi, datina strãbunã continuã,pentru cã ea face parte dintr-o tradiþie sfântã,ce dateazã de peste milenii.

N.D.P.


AA nn iinnss ccuu mmiiee ii aa llbb ii îînn AAjjuunn ddee CCrrããcc iiuunnvveecciinniilloorr mmeeii:: IIoonniiccãã ººii RRoozziiccaa

Ilustratã comunicatã de dl. inginerIonuþ Birou, din Timiºoara, fiul

regretatului scriitor Virgil Birou –autorul romanului „Lume fãrã cer” –

inspirat din viaþa minerilor de la Anina

Apariþia Internetului a produs schimbãri im-portante în viaþa noastrã. Reuºim sã comunicãmcu persoane aflate peste mãri ºi þãri, sã aflãm totfelul de informaþii în câteva minute, fie cã estevorba despre o stradã, un medic, o piesã deteatru, un animal etc.

Accesoriile ºi programele care permitcomunicarea în direct în timp real au dus latransformãri ale relaþiilor noastre cu ceilalþi.

Adolescenþii sunt cei mai afectaþi de „viaþavirtualã” care ajunge sã o elimine pe cea realã.

Pe mãsurã ce popularitatea Internetului înrândul tinerilor creºte, pãrinþii încep sã se con-frunte cu noi provocãri – unii adolescenþi devindependenþi de Internet. Existã mai multe motivepentru aceastã preocupare, printre care pot fi enu-merate: folosirea universalã a Internetului, lipsasupravegherii de cãtre pãrinþi, imaturitatea, naivi-

tatea adolescenþilor.Trãsãturile caracteristice Internetului pot con-

tribui la tendinþele de dezvoltare a dependenþei.Aceste caracteristici includ: accesul uºor, sti-mularea, anonimatul, pierderea noþiunii timpului.

Dependenþa de Internet poate fi definitã ca outilizare necontrolatã a Internetului, conducând laextenuare sau tulburãri psihice. Semnalele deavertizare ale dependenþei de Internet includ: tul-burãri ale somnului, timp petrecut on-line, activi-tate ºcolarã, folosirea computerului, cheltuielitelefonice etc.

Intrarea în aceastã lume presupune, fireºte, ie-ºirea din lumea obiºnuitã, abandonarea vechiloractivitãþi, persoanele din viaþa noastrã. Noua „pa-siune” lasã în urmã prietenii, rudele, munca,ºcoala, sportul, plãcerile, interesele ºi distracþiilede odinioarã. DANA OPRESCU

Dreptul la moºtenire asoþului supravieþuitor

Legea nr. 319/1944 în art.1, 4 ºi 5 recunoaº-te soþului supravieþuitor urmãtoarele drepturi:

a) dreptul de succesiune, în plinã proprie-tate, în concurs cu toate clasele de moºtenitori

b) dreptul asupra mobilelor ºi obiectelor a-parþinând gospodãriei casnice ºi asupra da-rurilor de nuntã

c) dreptul temporar de abitaþie (de locuit înlocuinþa comunã)

Soþul supravieþuitor este chemat la moºte-nire în concurs cu fiecare dintre clasele de moº-tenitori legali ai defunctului. El primeºte o cotãparte din moºtenire, care variazã în funcþie declasa de moºtenitori cu care vine în concurs.Aceastã lege stabileºte urmãtoarele cote dinmoºtenire cuvenite soþului supravieþuitor:

a) în concurs cu clasa descendenþilor (copii,nepoþi), soþul supravieþuitor are dreptul la 1/4 dinmoºtenire, indiferent de numãrul descendenþilor.

b) în concurs cu clasa mixtã a ascendenþilorprivilegiaþi (pãrinþi) ºi cu colateralii privilegiaþi(fraþi, surori, descendenþi din fraþi ºi surori) so-þul supravieþuitor are dreptul la 1/3 din moºte-nire, indiferent de numãrul ascendenþilor saucolateralilor privilegiaþi.

c) în concurs numai cu ascendenþii privile-giaþi (pãrinþii defunctului, indiferent de numãrullor) sau numai cu colateralii privilegiaþi (fraþi,surori, de asemenea, indiferent de numãrul lor),soþul supravieþuitor are dreptul la 3/4 din moº-

tenire.d) în concurs cu clasa colateralilor ordinari,

soþul supravieþuitor are dreptul tot la 3/4 dinmoºtenire.

e) când soþul supravieþuitor merge singur lamoºtenire, întrucât nu existã moºtenitori dincele patru clase, sau dacã existã dar au renunþatla moºtenire sau au fost declaraþi nedemni, soþulsupravieþuitor va culege întreaga moºtenire.

Concursul soþului supravieþuitor cu diferiþimoºtenitori pune problema de a ºti care va fimodul de stabilire a cotei succesorale a soþuluisupravieþuitor.

În cazul concursului soþului supravieþuitorcu moºtenitorii din diferite clase, mai întâi sestabileºte partea cuvenitã soþului supravieþuitorºi apoi restul se împarte între ceilalþi moºte-nitori, dupã regulile prezentate mai sus.

Deci, partea ce se cuvine soþului supravie-þuitor duce la micºorarea pãrþilor ce se cuvincelorlalþi moºtenitori legali.avocat CONSTANÞA VASILESCU BARDAC

TINERII ªI INTERNETUL

Câþiva meginþi bucuroºi cã „Vestea”existã, aºa cum existã, în pofida

unora, datoritã primarul IancuPanduru, sponsorul publicaþiei noastre


Mihai Eminescu a militat statornic pentruînfãptuirea unui ideal: unitatea spiritualã aromânilor de pretutindeni. Exegeþii vieþii ºioperei Poetului naþional începând cu TituMaiorescu, C-tin Dobrogeanu Ghera, Nico-lae Iorga, Garabet Ibrãileanu, Perpessicius,ªerban Cioculescu, Dimitrie Caracostea ºialþii, au omis din variate motive sã facã o a-nalizã exhaustivã pro-domo cu privire la ac-tivitatea laborioasã a ipoteºteanului în ceeace priveºte realizarea acestui ideal. Pe acesttãrâm, Mihai Eminescu a avut un singurînaintaº ºi în acelaºi timp contemporan: Iu-lian Grozescu, poet ºi ziarist, precursor al ro-mânismului – al naþionalismului de bun au-gur – strãin de tarele xenofobismului exacer-bat. Iulian Grozescu era redactor-prim la re-vista „Familia”, care, în vremea aceea, apãreala Pesta, având ca proprietar ºi director fon-dator pe Iosif Vulcan. În paginile „Familiei”,Iulian Grozescu ºi-a publicat o parte dincreaþia sa militantã (poezii, nuvele, traduceri,eseuri, etc.), revista ajungând ºi în bibliotecaGimnaziului din Cernãuþi precum ºi în casaprofesorului Aron Pumnul, dascãlul care grijade creºterea ºi educaþia elevului EminoviciMihail, fiul cãminarului Eminovici din Ipo-teºti. Prin intermediul „Familiei”, Eminescu aluat contact cu Grozescu, cu creaþia sa ºi înacest mod ajunge sã trãiascã din fragedã ju-neþe sentimentul înãlþãtor cã românii depretutindeni sunt înfrãþiþi având aceeaºi limbãºi acelaºi arbore genealogic, ei, românii,deosebindu-se doar geografic, faptul cãtrãiesc vremelnic sub stãpâniri strãine ºi cãimportant ar fi, deocamdatã, sã se refacã uni-tatea lor pe plan spiritual. Animat de acestdeziderat, Mihai Eminescu trimite de la Cer-nãuþi în iarna lui 1866 un plic cu douã poeziipe adresa revistei „Familia” din Budapesta. În„Familia” numãrul 6 din 20 ianuarie îi aparepoezia „De-aº avea...”, cea de-a doua poezie,„Din strãinãtate”, îi va apare în aceeaºi publi-caþie la 17 iulie 1866 (29 iulie 1866, stil nou).În cele nouã strofe, tânãrul poet îºi exprimãdragostea sa neþãrmuritã faþã de meleagurilenatale ºi implicit dragostea faþã de patrie. Iatãcum se confeseazã Eminescu în strofa a opta:

„Da! Da! Aº fi ferice, de aº fi încã o datãÎn patria-mi iubitã, în locul meu natal,Sã pot a bine zice, cu mintea-nflãcãratãVisãrile juniei, visãri de-un ideal.”

Fãrã a fi o capodoperã, ci doar o operã detalent din juneþe, apreciatã astfel de profeso-rul universitar Mihail Dragomirescu, „Dinstrãinãtate”, evocã nostalgic frumuseþea pic-

turalã a plaiului natal.Sentimentul românesc, ce sãlãºluia în su-

fletul poetului, se amplificã cu ocazia peregri-

nãrilor sale de-a lungul ºi de-a latul pãmân-tului locuit de români, când hãlãduieºte cutrupele de teatru ambulant, prilej cu care tâ-nãrul sufleur, copist de roluri ºi uneori figu-rant, ia contact cu spaþiul mioritic, cunoaºteoameni de la care culege datini ºi obiceiuripatriarhale, cuvinte neoaºe ºi poezii popula-re, convingându-se cã trãitorii acestor locurimioritice au o istorie ºi o limbã comunã. Altãdatã ajungând în dealul Blajului (în prealabilfusese oaspetele popii Bratu, bunicul poe-tului Octavian Goga) exclamã cuprinzând cubraþele cerul: „Te salut, Micã Romã!”, ceea ceînseamnã cã Eminescu avea în clar sorgintealatinã a poporului român.

Un an mai târziu, la 2 aprilie 1867 (stilvechi) Eminescu scrie poema pateticã „Ce-þidoresc eu þie, dulce Românie”, ultima ei parteavând afinitãþi ideatice cu tema propusã:

„Ce-þi doresc eu þie, dulce Românie,Tânãrã mireasã, mamã cu amor!Fiii tãi trãiascã numai în frãþieCa a nopþii stele, ca a zilei zori.Viaþa în vecie, glorii, bucurie,Arme cu tãrie, suflet românesc,Vis de vitezie, falã ºi mândrie,Dulce Românie, asta þi-o doresc!”

Pe plan ideatic, cele de mai sus se con-jugã afectiv cu notaþiile poetului în ziarul„Timpul” din 3 octombrie 1881. Citez: „Iubi-rea de þarã e pururea ºi pretutindenea iubireatrecutului. Patria devine de la Pater ºi numaioamenii care þin la petecul de pãmânt sfinþit

de sângele pãrinþilor pot fi patrioþi”.Animat de asemenea sentimente, Mihai E-

minescu pleacã la studii, la Universitatea dinViena. Aici îl cunoaºte pe Slavici, un Slavicimilitar în termen ºi student în timpul liber,cei doi, viitori mai scriitori, se împrietenesc,prietenia lor având un singur suport moral:dragostea faþã de poporul român, cu deose-bire faþã de cei aflaþi sub ocupaþie strãinã,precum: ardelenii, bãnãþenii, bucovinenii ºibasarabenii.

Slavici ºi Eminescu, în timpul liber, co-lindã oraºul ºi discutã întruna despre nevoiaimperioasã a înfãptuirii unitãþii spirituale aromânilor de pretutindeni. În prealabil îºipropun sã înfãptuiascã aceastã unitate înrândul studenþilor români din patria Vlasului.

În vremea aceea, studenþimea românã dinViena era divizatã în douã societãþi: „Societa-tea studenþeascã ºtiinþificã-socialã” Româniaºi „Societatea literarã ºi ºtiinþificã a româ-nilor” din Viena. Între cele douã societãþiexistau frecvente disensiuni, discordii ºineînþelegeri, ce afectau în rãu unitatea cultu-ralã a tineretului studios. Eminescu ºi Slaviciºi-au propus sã uneascã în plan spiritual celedouã unitãþi. De bun augur fuseserã ºiarticolele publicate de Eminescu în periodiculbudapestan „Federaþiunea” a profesoruluiuniversitar Alexandru Roman. Amintim câte-va dintre aceste articole: „În unire e tãria”, „E-chilibrul”, „Sã facem un congres” etc. Urmã-rind acelaºi scop, Eminescu ºi Slavici, închip demonstrativ, s-au înscris în ambele so-cietãþi, gestul lor, pilduitor, a grãbit fuziona-rea celor douã enclave spirituale într-unasingurã: „România junã”, la data de 8 aprilie1871, Slavici a fost ales preºedintele „Ro-mâniei June”, iar Eminescu bibliotecarul ei.

Articolul „Sã facem un congres” a hotãrâtcea dintâi manifestare spiritualã colectivã dinistoria poporului român, care a avut loc ladata de 15 august 1871, la Putna, motivatã descurgerea a patru veacuri de la ctitoria Mã-nãstirii Putna de ªtefan cel Mare. Un rol im-portant în þinerea acestei manifestãri l-au ju-cat Slavici ºi Eminescu. La mormântul dom-nitorului ªtefan cel Mare, maiorul Boteanu,întors recent din Franþa, unde luase parte larãzboiul franco-prusac, s-a descins din cen-turior ºi, omagial, ºi-a pus sabia pe mormân-tul domnitorului. Apoi, într-o cupã uriaºã, s-au deºertat pungi cu pãmânt adus de partici-panþi la întrunire din diferite colþuri ºi tã-râmuri locuite de români. Cu aceastã ocazie,Eminescu a recitat la mormântul voievodal,poezia sa scrisã anume: „Doinã popularã”, ce

MIHAI EMINESCUMIHAI EMINESCU


nu este altceva decât prima variantã lacunoscuta sa poemã „Doina”. Întâlnirea de laPutna fusese o mostrã de unitate spiritualã aromânilor de pretutindeni, manifestare pentrucare trudiserã vreme de aproape doi ani dezile cei doi mari scriitori din literaturaromânã: Eminescu ºi Slavici.

Ideea de românitate ºi origine comunã aromânilor de pretutindeni s-au amplificatconceptual în laboratorul de creaþie emines-cianã încã de pe vremeacând Mihai Eminescu seînscrisese ºi frecventaseSocietatea „Românismul”fondatã în Bucureºti de sa-vantul Bogdan PetriceicuHaºdeu, în 24 februarie1869, la zece ani de la Uni-rea Principatelor Române,societatea având sediul înHotelul Steriade, camera 3,undeva pe aproape de Par-cul Ciºmigiu. Din aceastãsocietate au fãcut parte întrealþii: ªtefan Cacoveanu, An-ghel Demetrescu, Alexan-dru Locustenu, GrigoreGrandea, ªtefan Nacu ºibãnãþeanul Vasile Maniu,avocat, dramaturg, filozof,prietenul lui Mihai Pascaly, directorul primeiscene teatrale din Bucureºti.

Deviza Societãþii „Românismul” era „Sus-þinerea ºi înflorirea patriei”, societatea a mi-litat pentru protest continuu faþã de RegeleCarol, care înfeudase economia româneascã

la remorca economiei capitalismului prusac,a militat pentru unitatea spiritualã a românilorde pretutindeni, promovarea culturii popu-lare, reintroducerea românismului din colibeîn palate, un unde fusese izgonit de cãtre cos-mopoliþi; apoi societatea pleda pentru o po-liticã favorabilã cauzei domnitorului Ion Ale-xandru Cuza, detronat din scaunul domnes-cu, la 11 februarie 1866, de cãtre partidelepolitice constituite în monstruoasa coaliþie.

Ideea românitãþii marelui poet rezidã ºidin articolul fulminant publicat în ziarul „Tim-pul” din 16 aprilie 1878 în care printre alteleEminescu conchidea: „De când este suflet deromân pe faþa pãmântului, românul a fostmândru de a fi român, ºi chiar atunci, când

lumea îl privea cu dispreþ, el îºi cânta doina,ºi privea mândru împrejurul sãu”. În contextcu aceste destãinuiri trebuie judecatã aparte-nenþa poetului la Societatea paramilitarã„Carpaþi”, constituitã în Bucureºti la 24 ia-nuarie 1882, societatea din care fãceau partepersonalitãþi marcante ale vremii, între care:Ioan Slavici ºi Miron Pompiliu, prietenii luiEminescu.

Scopul, aparent, al societãþii „Carpaþi” eraacela de-a sprijini pe arde-lenii emigranþi cu slujbe ºilocuinþe în metropola Ro-mâniei, scopul real, însã,era eliberarea Transilvanieide sub ocupaþia strãinã, încare sens se difuzau mani-feste incendiare ºi se militapentru reîntregirea politicãºi teritorialã. Aºadar, se a-junsese de la unitatea impe-rioasã a unitãþii culturale aromânilor de pretutindeni laînfãptuirea unitãþilor terito-riale într-un singur statunitar.

Desigur, variantele poe-ziei „Doina” (nouã) reflectãgândirea politicã a Poetuluinaþional, dorinþa sa fierbinte

de eliberare ºi de întregire naþionalã a terito-riilor româneºti aflate sub ocupaþie strãinã, încazul „Doinei” trimiterile se fac direct, ele vi-zeazã pãmântul sfânt, strãmoºesc, al Ba-sarabiei ºi Bucovinei, aflate în robie, submânã strãinã, fapt ce trebuie dat de gânditoamenilor politici de astãzi întru memoriaînaintaºilor acestui neam oropsit de soartã.

NICOLAE DANCIU PETNICEANU

precursor al unitãþii naþionale

Peste vârfuri Peste vârfuri trece luna,Codru-ºi bate frunza lin,Dintre ramuri de arinMelancolic cornul sunã.

Mai departe, mai departe,Mai încet, tot mai încet,Sufletu-mi nemângâietÎndulcind cu dor de moarte.

De ce taci, când fermecatãInima-mi spre tine-ntorn?Mai suna-vei, dulce corn,Pentru mine vre odatã?

Dec. 1883MIHAI EMINESCU

În acest superb ianuarie, superb prindarul alb al Cerului românesc de Crãciun, negândim la Eminescu, la cei 159 de ani pecare i-ar fi împlinit de la venirea sa pe lume,în Moldova poeziei române.

În cele ce urmeazã, încerc sã rememorezcele auzite în copilãrie, într-un alt miez de ia-nuarie, de la bãtrânul meu dascãl, Pavel Cio-banu, pomenit în câteva dintre lucrãrile meleliterare.

Se zice cã la Facerea lumii, se purtase undialog între Domnul Dumnezeu ºi slujitorulsãu credincios, Apostolul Petru, cel carepãstra Cheile Raiului.

Privind din al nouãlea cer, jos, peste Car-paþi ºi peste legendara Moldovã, SfântulPetru, ar fi grãit:

- Doamne! Ai dat de toate la toþi, ai dat peîndestulate.

- Mulþumesc de vorbã, Sfinte Petre.- Totuºi, sã fie cu iertare, Doamne, unora ai

dat mai puþin, ai dat din ceea ce a mai rãmas...- Despre cine e vorba, Petre? grãi,

îngrijorat, Domnul Dumnezeu.- De români e vorba, Doamne...- Se poate?! Le-am dat ºi lor, cum am dat

ºi altora. Ce mai vor românii?- Vor un pic de suflet din Mãritul vostru

suflet.- Daaa! fãcu uimit Domnul Dumnezeu.- Da, Doamne!- Le voi da, dacã asta vor.ªi Dumnezeu l-a dat pe Mihai Eminescu.

N.D.P.

Regretatului poet George Voºtinaru

Gândind la Eminescu

UNIRE ÎN SUFLET ªI ÎN CUGETPrimarul, viceprimarul ºi notarul, cu consilierii comunei Mehadia

la fine de an 2008 ºi început de An NOU


Vasile Alecsandri ºi UnireaVasile Alecsandri ºi UnireaPrincipatelor RomânePrincipatelor Române

Boiar Vasile Alecsandri (1821 – 1890),(„...acel rege-al poeziei, veºnic tânãr ºi ferice”,grãit-a astfel Eminescu în „Epigonii”), a fostun militant constant, cu fervoare ºi nonºa-lanþã, pentru Unirea Principatelor Române, înspeþã Unirea Moldovei cu Þara Româneascã.

Dupã înãbuºirea evenimentelor revoluþio-nare de la 1848, din Moldova, se refugiazã înstrãinãtate, stabilindu-se, vremelnic, laParis. Pentru înfãptuirea Unirii, unul dintrevisele sale din tinereþe, nu precupeþeºte niciun efort, fie în þarã, fie în capitala Franþei,

dovedind de fiecare datã excelente virtuþi dediplomat. Face parte din grupul unionist,fiind cooptat în Comitetul Central al Unirii.Scrie versuri înflãcãrate, care se recitã ºi secântã cu însufleþire pretutindeni.

La un moment dat, avea considerabileºanse de-a fi ales domn. Renunþã însã în fa-voarea lui Costache Negri, susþinând apoi cumultã cãldurã alegerea ca domn a lui Alexan-dru Ioan Cuza. Devenind ministru al Afaceri-lor Strãine în Moldova, are de îndeplinit, în

1859, ca trimis al Domnitorului, o misiunedelicatã, de mare rãspundere. Se achitã de eacu brio, obþinând adeziunea ºi sprijinuldiplomatic al unor personalitãþi politiceapusene, precum Napoleon al III-lea, VictorEmanuel al II-lea, Cavour ºi alþii. (...)

Revin la creaþia sa poeticã, închinatãUnirii, una dintre aceste poezii este „HoraUnirii”, care este testamentul sãu politic,mobilizator, al Bardului de la Mirceºti, încare autorul „Gintei latine” (premiatã înFranþa, graþie lui Mistral) exprimã sinteticconceptul sãu politic, misionar, privindUnirea Þãrilor Române în Veacul sãu.

Frumuseþea cantabilã a versurilor este sus-þinutã de melodia compozitorului AlexandruFlechtenmacher (1822 – 1898), evreu cu bla-zon de neamþ, cândva ºef de orchestrã la Tea-trul din Iaºi, unde Alecsandri fusese director.

Redãm „Hora Unirii”, dorind ca la acestjubileu sã fie cântatã ºi jucatã de întreagasuflare româneascã, în pofida alogenilorpipãºiþi pãduchi ºi lindini în Carpaþi.

(N.D.P.)

Elena Cuza

Hora UniriiHai sã dãm mânã cu mânãCei cu inima românã,Sã-nvârtim hora frãþieiPe pãmântul României!

Iarba rea din holde piarã!Piarã duºmanii din þarã!Între noi sã nu mai fieDecât flori ºi veselie!

Mãi muntene, mãi vecine,Vino sã te prinzi cu mineªi la viaþã cu unire,ªi la moarte cu-nfrãþire!

Unde-i unul, nu-i putereLa nevoi ºi la durere.Unde-s doi, puterea creºteªi duºmanul nu sporeºte!

Amândoi suntem de-o mamã De-o fãpturã ºi de-o seamã,Ca doi brazi într-o tulpinã,Ca doi ochi într-o luminã.

Amândoi avem un nume,Amândoi o soartã-n lume.Eu þi-s frate, tu mi-eºti frate,În noi doi un suflet bate!

Vin’ la Milcov cu grãbireSã-l secãm dintr-o sorbire,Ca sã treacã drumul marePeste-a noastre vechi hotare,

ªi sã vazã sfântul soareÎntr-o zi de sãrbãtoareHora noastrã cea frãþeascãPe câmpia româneascã!

Note: Am crezut de cuviinþã a pune„HORA UNIRII” între cânticele po-porale, fiindcã e cântatã în toate un-ghiurile pãmântului românesc, ºi a a-juns a fi chiar Marseilleza Uniriiromânilor. VASILE ALECSANDRI

Nota redacþiei:„Hora Unirii” s-aa zãmislit la Paris. A fost

publicatã de autor în ziarul „Steaua Dunãrii”,a lui Mihail Kogãlniceanu, Iaºi, 1857. (NDP)

Incredibil, dar perfect adevãrat! Mehadianu are un monument al eroilor!!! Mirare cu Mmare! Mehadia – vatrã istoricã milenarã,Mehadia, care a dat o sumedenie de eroi înPrimul Rãzboi Mondial ºi în al Doilea RãzboiMondial! Mehadia, care odinioarã, înperioada antebelicã ºi interbelicã a fostcitadela spiritualã a Banatului Montan dinpartea de Est, aceastã vatrã de eroi fãrã unmonument al eroilor?! Întrebare: ce aþi fãcut,urmaºi ai generalului Nicolae Cena?! Ce aþifãcut voi, urmaºii patriotului naþionalist-român, protã Iosif Coriolan Buracu?! E trist! E

ruºinos! E inadmisibil!...Urmare: urmaºii eroilor la Ziua Eroilor din

2008 au depus flori la Crucea din mijloculParcului Comunei, în sinea lor au crezut cãaceastã cruce aminteºte de memoria celorcãzuþi pe front! Nu! Crucea aceasta arevaloare istoricã prin anul ridicãrii, ea nu arevaloare de suflet românesc. Ea aminteºte deurmaºii celui care a dispus uciderea luiHorea ºi a ortacilor sãi.

În aceste situaþii triste, de care oamenii deculturã din judeþul Caraº-Severin habar nuau, am contactat pe domnul sculptor

Gheorghe Ciobanu, din comuna Salcia(telefon 0746 28 30 41), cel ce a realizatmonumentul Iosif Coriolan Buracu, de laPrigor, este disponibil pentru a realiza unmonument la Mehadia.

Domnul Primar ºi consilierii sãi suntrugaþi sã reflecteze ºi sã dispunã înconsecinþã. Situaþia nu mai poate fi toleratã!

Auziþi, domnilor, sã depui coroane de florila împãratul Imperiului austro-ungar?! Cepãrere aveþi, domnule consilier MihaiBelchite, cãrturar ºi fiu al Mehadiei?

TOMA OSTRIª

Vodã Cuza

Apel!... Apel!... Apel!...Apel!... Apel!... Apel!... MEHADIA FÃRÃ MONUMENTUL EROILOR!!!


Dialog cu oda înmetru antic

Cea mai mare pedeapsã a noastrã,cei care suntem,e lumina prin care fluierã

un rãsucit de îngertulburãtor,halucinanta naturã,timpul absorbitor,mirosul de viaþã pe care-l

are secunda,mâncarea cumplitã la Cina cea

de tainã.

Ah, ce întâmplare ºi viaþa noastrã!Ce întâmplare verdele de pe iarbã.Ce accident de suflet calul alb

pe colinã.

Supuºi cuvântului, de verb mã rog,du-mã odatã din groaza vieþii,du-mã, du-mã,ºi nu mã mai pedepsiºi mie nu mã mai redã-mã!

NICHITA

În decembrie trecut s-au împlinit 75 deani de la naºterea poetului Nichita Stãnes-cu, blondul nãscut dintr-o rusoaicã ºi unromân, într-o mahala de Ploieºti.

O moºtenise pe mama sa, Tatiana Stã-nescu, nãscutã Cereaciukina, fiica unui ge-neral alb (Nikita Vasilievici Cereaciukin),fugit cu întreaga familie din Rusia, dupãrãzboiul civil, în Turcia ºi de aici laConstanþa, apoi la Ploieºti. NichitaStãnescu cânta la pian ºi desena frumos,aidoma mamei sale.

Nichita Stãnescu face parte din conste-laþia marilor poeþi din România, contempo-rani cu el, precum: Arghezi, Blaga, Eftimiu,Labiº, Sorescu etc. între ei, singurul fusesenominalizat la Premiul Nobel de cãtreAcademia Regalã Suedezã, în 1979, cumnominalizat, dintre literaþi, mai fusese lavremea sa (1914) Titu Maiorescu.

Nu a luat Premiul Nobel, l-a luat concu-rentul Jorge Luis Borges (romancier), înschimb dobândise premiul academieiRomâne (1980) pentru volumul de versuri„Epica Magna”.

Toate acestea sunt consemnate debiografii sãi ºi de critica literarã, nu suntconsemnate însã unele fapte care l-aucondus la moarte! Despre aceasta dorescsã-mi informez cititorii „Vestei”.

Unii lideri literaþi au profitat de faptul cãNichita Stãnescu avea cultul prieteniei,cum nu-l avea oriºicine! El, Nichita Stãnes-cu, adesea zicea: „A avea un prieten estemai vital decât a avea un înger!” Înconsecinþã, autorul „Necuvintelor” ºi alcelor „11 elegii” (în realitate erau 12elegii!), se lãsa uºor curtat ºi ademenit decolegi de drumeþie ºi agape. Aºa a ajuns înanturajul unui poet de la Timiºoara (al cãruinume nu-l dau în vileag, fiind foarte bolnav)ºi a mers Nichita din agapã în agapã, încâtbietul sãu ficat se îmbolnãvise. Adesea, înBanat, era dus la Teremia Mare, o comunãtimiºeanã, cu un primar neamþ, generos,unde agapele se þineau lanþ!. La Teremia,primarul Vily a adunat atâta fotografii cu

Nichita ºi amicii sãi, adunase atâtea poeziiºi poezioare, scrise de Nichita pe te miri ce(manºete de ziare, ºerveþele ºi pe pereþi)încât neamþul, om practic, a încropit unMuzeu Nichita Stãnescu. Coniacul ºi vinulde Teremia Mare erau la mare cinste!

Liderul scriitorilor timiºoreni se aflase înrelaþii excelente cu scriitorii din Jugoslavia,români ºi sârbi, amatori de agape ºi vinurinobile, de marca coniacului de TeremiaMare, în consecinþã l-a dus pe Nichita înJugoslavia, la Belgrad, ºi din frãþie în frãþie(ºi jugoslavii aveau vinurile ºi tãriile lor) s-ascris ºi o carte „Belgradul în cinciprieteni” (1971).

E prea adevãrat cã frecventele ieºiri înJugoslavia au condus ºi la un fapt beneficpentru poezia românã, Nichita Stãnescu aparticipat la „Serile de poezie” de la Struga(Macedonia), unde poetul român a fostîncununat cu marele premiu „Cununa deaur” (1982).

Cunosc situaþia deoarece am trãitprintre ei, mai mult, controlam trenurileinternaþionale între Timiºoara ºi Stamora,la clasa I-a adesea treceau cei doi români:poeþii Nichita Stãnescu ºi amicul sãu,astãzi bolnav de-o boalã incurabilã,„lansatã” de un fizician englez. Fuseseminvitat într-o searã (le facilitam cãlãtoriile)la restaurantul „Cina” din Timiºoara, înGrãdina de Varã, între invitaþi se nimeriseºi actorul Miron ªuvagãu, cu rãdãcina înGloburãu, astãzi director la un post deradio în Canada, fusesem martor cumNichita fusese dãdãcit ºi învãþat cum sãroadã între dinþi ºi sã înghitã o lamã debãrbierit fãrã urme sanguine. ªi Nichitaînvãþase acest truc, urmat de un stacan deconiac de Teremia Mare.

Înainte de-a trece la cele veºnice, auto-rul volumului „În dulcele stil clasic” fuse-se naº la Severin, bãuse încât ficatul i-apleznit în el, a plecat bolnav la Bucureºti ºiîn zorii zilei a închis ochii pentru totdeauna.Murise un rege al poeziei române –Blondul Nichita. N. D. PETNICEANU

NICHITA STÃNESCU ªI BÃNÃÞENII

SÃ-I CEREM DEZLEGARELUI EMINESCU

Nu vãd

decât o singurã soluþie

pentru literatura românã contemporanã,

aceea ca Eminescu sã-ºi rescrie.

poeziile

la urma urmei

se ºtie cã cele mai bune lucrãri

sunt cele þinute în sertar

vreo 20-30 de ani

aºa cum a fãcut Rebreanu

cu Ion ºi Rãscoala.

ªi ce dacã am considera

literatura românã precedentã

sertarul celei de azi

ºi dacã au trecut 100 de ani

în loc de 30?

Cu atât mai bine

sã-i cerem deci

dezlegare

lui Eminescu

sã-i rescriem poeziile.

Gãsim noi un poet mai abstract

un filosof mai cu har

sã facã ºi corvoada asta.

A VENIT TIMPUL

Unii spun

cã la început a fost substantivul

alþii

cã la început a fost verbul

dacã cuvântul este ºi substantiv ºi verb

deodatã

atunci a sosit timpul

sã-mi pun în toate substantivele

câte un verb

aºa cum de la un timp

laºi sã þi se strecoare

moartea în suflet

aºa cum pui uneori

aþa în ac

pentru a închide gura

unui proverb.

CEI ªAPTE DIACONI

Zgârie norii New Yorkului

suflã ca niºte dealuri ciudate

pe care cresc pãduri

umede de luminã

unde fructele cad

încrâncenate.

Printre blocuri curg râuri

de þiþei rafinat

îndreptându-se spre mãrile

veacului viitor.

Totul ar fi bine

ºi cu dealurile ºi cu

þiþeiul

dacã nu ne-ar lipsi

cei ºapte diaconi

ªtefan, Prohor, Nicanor...

ADA-KALEH

Încã n-am pus piciorul pe insulã

dar o visez amar de cinci ori

pe an

cu toþi caiºii dezrãdãcinaþi

din ziua mâniei

au plecat Ionii ºi Ilenele, Dragomirii ºi

Aiºele pe valuri

nu se ºtie cât de adânc

ni s-a spus ca patruzeci de ani

sufletul insulei sãlãºluieºte

în partea martirizatã

Existã în mine o insulã care mã doare

o insulã în care mai poposea uneori

Dumnezeu flãmând

au încercat sã mi-o scoatã

cu buldozerul

pentru cã florile ei aruncau umbre

peste apele Dunãrii.

O, cum aº fi vrut sã se rupã

buldozerul în umbra florilor

aºa cum

trebuia sã se rupã ºi acela

care a demolat Sf. Vineri în

rugãciuni

ne trebuie o mãnãstire în Ada-

Kaleh

ca sã se ºtie

de unde, de când ºi de ce.

EXISTÃ O LUMINÃDINCOLO DE

LUMINÃ

nu mai ºtiu dacã am intrat în port

sau direct în ocean

soarele suferea taciturn frângându-mi

ochiul pe ghilotina razei

aºa cum rupeam vreascurile de foc

pe genunchi

la 12 ani

pe unde mai eºti tatã al meu

aerul este albastru peste ocean

cine a mai vãzut aer albastru?

Existã o luminã dincolo de luminã

acolo unde arderea arde

ºi ochiul îºi vede vederea-n retinã.

LA REVEDERE

A venit clipa

sã spun la revedere

nopþii acesteia de cristal

nopþii acesteia cu glasul duios

nopþii acesteia

când îngerul Domnului

a început sa strige -

Au venit hoþii la mere.


POEZII VENITE DE PESTE OCEANTHEODOR DAMIAN

Prietenul revistei noastre, preotul prof. dr. Theodor Damian, parohulBisericii Ortodoxe Române Sf. Apostoli Petru ºi Pavel, din New York

Purtând un nume de împãrat roman,Traianus (Traian Vasilcãu) îºi propune sã fie unpoet al vechimii zeieºti, invocând mitica vremeca pe un vis albastru.

Vremile se adunã în el ca într-o cutie derezonanþã; trecute prin sufletul lui fraged eleapar cu ecouri prelungite, stinse sau vii, avândun nobil rãsunet. Îmbrãcat cu o pelerinãromanticã, poleitã cu pulbere lunarã, el este un„vagabond”, un zeu tânãr sau bãtrân, un cãlãtorîn stele ºi în ere strãvechi. Discursul îi esteneoromantic ºi neosimbolist cu inflexiuni deliricã galantã medievalã, îmbinate cu tonalitãþide colind, romanþã, cântec, de poem „bolnav”sau senin. Se erijeazã uºor, cu aceste mijloace,în posturã de Marele Singur, într-un risipitor detristeþe, de rege necunoscut de lume ºi,bineînþeles, de veºnic cavaler îndrãgostit,trubadur ºi colindãtor modern.

Bun creator de atmosferã, Traianus scrie defapt un singur poet constituit dintr-uncontinuum rapsodic cu variaþiuni, cu reluãri ºibutãºiri de motive ºi cu dispuneri de momenteºi stãri afective în contrapunct. Firul poetic setoarce dintr-un caier, ca în continuare sã seresfire el însuºi în alte fire.

Cel ce prezideazã o astfel de poezie de stãride târziu autumnal sau hibernal este, bineînþe-les, Bacovia, invocat de mai multe ori ºi prezentsubtextual cu motivele sale nevrotice: „Vino cuBacovia, dulce luminã / Spune-i cã este ºi nu amurit”.

Discursul poetic curge torenþial, ca pâraieleumflate de primãvarã, cu viiturã cu tot, ºiaceastã nãboire de momente sentimentale im-pune la un moment dat o reþetã contraplinului:„Doctore, sufãr de foarte mult timp / Ca rezultatsunt bolnav de poezie / Într-adevãr, dacã-mivoieºti binele / Prescrie-mi în iarnã zãpezi pestreºini / Cu floare de mãr”.

Autocaracterizarea este exactã: Traianus eun bolnav de poezie, care produce continuustãri bolnave cu o mare degajare ºi prospeþime,au courant de la plume, adicã din zborulcondeiului...

În torentul spumos de imagini, momentesentimentale ºi mãrturisiri sincere (Sinceritateaca sentinþã, zice poetul) strãfulgerã poezii dens-sugestive: „Bate în porþi lumina fulgerând /Biserica îmi dã cu mir pe gând / ªi plânge-nchis în ea un zeu flãmând”; „Floare de colþ, ºirarã, ºi sihastrã / Pe munþi amari creºte iubireanoastrã”; „Iubirea cântã-n ochii tãi, / Domneºtepeste tot ºi toate, / Din visul ei la toþi împarte //Tu nu-þi mai aparþii de-un veac, / Eºti tranda-firul plâns din vãi - / ªi de-al tãu dor îngerizac”. MIHAI CIMPOI

* * *Noapte bunã, Þarã, înflorit-au merii ªi-n zori temnicerii te-or îmbrãþiºa. Cântecul din tine va fi doar suspine ªi noi altã þarã nu vom mai avea.

Noapte bunã, Þarã, noapte bunã,Þarã, Veºnicul tãu nume a-nceput sã doarã.

* * *Se turcizeazã, Doamne, România, Numai plictisurile-o înfioarã, La geamul ei vine ades pustia ªi îi repetã în zadar Mesia Cã a rãmas o aºchie de þarã.

Sã ne-ngropãm pe rând sub ghiocei, Sã fim o Patrie rodind misterul,Pe care sã-l culeagã nobili zei,Pe tãvi ducându-l Domnului, stingherul

ªi pãsãri mari de pradã-n ochii meiS-aplaude cu aripile cerul.

Limba românã în România istoricãPentru Ion Mãrgineanu

O mai vorbesc copiii. Ai tãcerii.ªi cât n-o tac aceºtia – va trãi.E-o dulce suferinþã a-nvieriiªi-n ea, fãrã sã ºtim, vom poposi.

Ca într-o casã, ce-a-nfiat-o vântul,Sã nu se piardã-n timp nedesluºit,De când, scriind cu deznãdejdi pãmântul,Poporul lacrimii am devenit.

Cântec popularA venit un cânt de varãªi ne-a dus în altã þarã.Patrie de împrumutMai avem, mai am avut,Numai þara noastrã nu-iªi-am rãmas ai vântului.

Columna inimilor noastreVoi, cei care sunteþi astãzi fruntea lumiiªi gândiþi planeta, nu uitaºi cã-n noiMai trãieºte dacul, zimbrul ºi gorunii,N-am pierdut cu totul ginta la rãzboi.

Þarã sub pleoape, Dacia rãsare,Cãutându-ºi fiii, ce-au luat chip de maci.N-am murit pe viaþã, n-a murit sub soareNeamul nostru veºnic, neam de geto-daci.

Nu se vinde þara dac-o ai în tineªi o porþi columnã ºi-o ridici spre cer,S-o brãzdeze-n ceruri ploile divine,Sã-i picteze-un nume vechi de giuvaier.

Poem de teamãPopor comod, rudã cu pustiirea, Nici nu observi cã prinde-a se sfârºi Eternitatea-n tine ºi iubirea, Iar România moare-n orice zi.

Popor vândut, popor strãin de tine, Þi-i silã de sigiliul Domnesc, Ce þi l-a pus Chxistos, nu-þi mai convine ªi mori încet, popor ex-românesc.

Sinucigaº popor, fãrã ruºine, Sfãrâmi cu pumnul cerul de ne-nvins, Uitând cã numai moartea te conþine Spuzã din focul cântecului stins.

Poem – istorie ce doareLa Vârºeþ ºi copacii sunt români. La Gyula ºi tãcerile cuvântã Fãrã sfârºit aceeaºi limbã sfântã.

Strãmoºii trec, pe veºnicii stãpâni. Duc floarea nesfârºiþii lor în mâini ªi lacrima-n priviri nu se mai zvântã.

* * *Þara mea rãs-împãrþitã,Cãuta-te-aº – nu te am,ªi ciocoii ca strigoiiHohotesc la orice geam.

Þara mea rãs-ocupatã,Striga-te-aº ca un nebun,ªi-aº da veºnicia-i toatãLãcrimând, sã pot sã-þi spun:

„România rãstignitãDe maturii tãi copii,Stai cu mine, nu te teme,ªi de poþi – sã ne mai fii”.


MMMMeeeeddddaaaallll iiiioooonnnn ppppooooeeeetttt iiiicccc TTTTRRRRAAAAIIIIAAAANNNN VVVVAAAASSSSIIIILLLLCCCCÃÃÃÃUUUUTraian Vasilcãu, nãscut la 2 aprilie 1969 în

comuna Viiºoara, raionul Edineþ, RepublicaMoldova. Poet, eseist, traducãtor.

Studii: Universitatea Pedagogicã de Stat„Ion Creangã” din Chiºinãu, Facultatea Istorie.

Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova.

Autor a 27 volume de versuri, eseuri, poeziipentru copii, traduceri ºi texte pentru cântece,cãrþi apãrute la Chiºinãu, Bucureºti, Timiºoara,Craiova etc.

Preºedinte-fondator al Societãþii Culturale„Pasãrea Phoenix”.

„MARELESINGUR”, POETUL


„„MMããnnããssttiirr ii bbããnnããþþeennee”” de dr. Victor Vlãduceanu

Între cunoºtinþele mele din vechea Orºo-

vã, fusese ºi domnul Vlãduceanu Samuilã,

contabil ºef al primãriei ºi doamna

Vlãduceanu, contabilã la Spitalul de Stat,

directorat de faimosul Iancu Feneºan, cel ce

o angajase pe mama mea ca „infirmierã”, în

realitate mama Ioana era femeia care scotea

de sub paturile bolnavilor þucalul ºi dãdea cu

mãtura prin saloane. Aºadar, numele de

Vlãduceanu îmi captase atenþia... Apoi, fami-

lia Vlãduceanu avea o fiicã, despre care nu

mai ºtiam prea multe, în ultima vreme,

Mariana Vlãduceanu, cãreia i-am predat pe

Victor Eftimiu, Mihu Dragomir ºi Veronica

Porumbacu, vreme de un trimestru, la liceul

„ªtefan Plavãþ”, din Orºova, liceu directorat

de doamna profesoarã Ana ªchiopu, nume

emblematic în Oraºul de la Dunãre, Doamna

care îmi strecurase, odinioarã, adevãrata

istorie a neamului românesc în suflet.

Dar numele de Victor Vlãduceanu îmi era

strãin. Volumul în cauzã poartã urmãtoarele

însemnãri: „Timiºoara, Anul 1947, Tipografia

Parohialã Ortodoxã Românã Timiºoara –

Iosefin ºi dedicaþia: D-lui inginer Virgil

Birou, distins condeier bãnãþean, cu senti-

mente de aleasã preþuire. 22.XII.1951.

Semnat: V. Vlãduceanu”.

Cuprinsul cãrþii:

I. Mãnãstirile din judeþul Timiº

1. Mãnãstirea „Sãracã”

2. Mãnãstirea Partoº

3. Mãnãstirea Lipovei

4. Mãnãstirea Cebza

II. Mãnãstirile din judeþul Arad

1. Mãnãstirea Bodrog

III. Mãnãstirile din judeþul Caraº

1. Mãnãstirea „Cãlugãra”

2. Mãnãstirea „Sf. Ilie de la Izvor”

III. Mãnãstirile din judeþul Severin

1. Mãnãstirea „Mrãcunea”

2. Mãnãstirea Sf. Ana” – Orºova

3. Mãnãstirea „Izvorul Miron”

4. Schitul „Piatra Scrisã”

5. Schitul de pe Muntele Mic

Volumul este împânzit de ilustrate: imagi-

nea mãnãstirilor, picturi interioare, peisaje

montane ºi vederea Insulei Ada-Kaleh, vãzutã

de pe Dealul Moºului.

Opul este prefaþat de un cuvânt al auto-

rului, din care reþin mãrturisirea: „Strãvechi

monumente de artã ale ortodoxiei româneºti,

de-o incontestabilã valoare artisticã prin

splendidele picturi ºi prin frumuseþea lor

arhitectonicã, aceste mãnãstiri au umplut de

admiraþie atâþia vizitatori...”

În final, dr. Victor Vlãduceanu îºi motivea-

zã strãdania sa: „Prezenta broºurã are scopul

de-a face cunoscut comorile preþioase ale

mãnãstirilor noastre bãnãþene ºi sã trezeascã

în sufletele credincioºilor noºtri dorinþa de-a

vizita, admira ºi cinsti aceste lãcaºuri, centre

de misticã religioasã”.

„Mãnãstiri bãnãþene”, cotatã modest

„broºurã” de cãtre autor, înseamnã prioritar o

mare carte de culturã, de istorie ºi civilizaþie,

în care dr. Victor Vlãduceanu demonstreazã

vaste cunoºtinþe de: istorie româneascã, de

arhitecturã, cunoºtinþe de picturã, de artã ve-

che, etaleazã noþiuni de istorie ºi geografie,

un cald patriotism banatic, pildã pentru

urmaºi.

Cu sprijinul pãrintelui consilier Zaharia

Pereº, de la Sfânta Mitropolie din Timiºoara,

am reuºit sã aflãm:

Dr. VICTOR VLÃDUCEANU s-a nãscut la

30 august 1913 în comune Domaºnea (Ca-

raº-Severin), fiind fiul lui Mihail Vlãduceanu,

originar din Plugova, învãþãtor ºi directorul

ªcolii din Domaºnea, înainte de Primul

Rãzboi Mondial ºi în perioada interbelicã.

Victor Vlãduceanu a urmat Liceul „Traian

Doda” in Caransebeº, apoi Institutul Teo-

logic din Sibiu, ºi-a dat doctoratul în teologie

la Universitatea din Cernãuþi (referent: prof.

univ. dr. Vasile Loichiþã). A fost profesor la

„Preparandia” din Arad, în 1936 s-a cãsãtorit

cu Cornelia Aga, fiica preotului-zziarist Victor

Aga din Chiºoda (Timiº), cu care va avea

douã fete: Doina ºi Alexandra.

În 1946, este profesor la liceul „Carmen

Silva” din Timiºoara, iar din 1942 – paroh la

Catedrala veche din Iosefin (Timiºoara).

Între anii 1952 – 1976 a fost consilier cul-

tural al Mitropoliei din Timiºoara, pleacã din

Timiºoara ca paroh la Biserica Mavrogheni,

unde funcþioneazã pânã la pensionare, în

1988. revine în Timiºoara, decedeazã la 10

iunie 1994. este înhumat în cimitirul ortodox

român din strada Mãtãsarilor – Timiºoara,

Cartierul Fabric. N.D.P.

Satul Plugova, din Caraº Severin

Preotul doctor VICTOR VLÃDUCEANU ºisoþia sa CORNELIA, fiica preotuluiziarist Aga, din Chiºoda de Timiº


Patru mii de MoºiCrãciuni au dat

nãvalã în capitalaRomâniei!

Am intrat în Cartea Recordurilorpe 2008! Mare scofalã!

Întrebare naivã: cât a costat,domnilor, guvernanþi, acest re-cord?! Câte parale a vãrsat gu-vernul?! De unde au fost luaþi firfi-ricii?! Din buzunarul contribuabi-lului român, unul inocent, lipsit deprotecþie, supus abuzurilor insolen-te ale puternicilor zilei. ªi acesterecorduri se consumã în timp cestrãzile marilor ºi micilor oraºe dinRomânia colcãie de copiii strãzii,fãrã cãpãtâi ºi fãrã siguranþa zileide mâine, în vreme ce bãtrâniiRomâniei nu au bani pentru opilulã, nu au mãrunþiº pentru obucatã de pâine! Dar ce conteazã,pe voi, domnilor, nu vã interesea-zã, atâta vreme cât mergeþi dinagapã în agapã, atâta vreme câtvoi ºi ai voºtri trãiþi, vorba Poetului,„vara iarnã ºi iarna varã”.

L-aþi acuzat pe Ceauºescu demegalomanie! Foarte bine! Voi cemegalomanie practicaþi?! Sã vã fiepe la nas, pardon, pe la rât!

LAE CARABINÃ

Wilson, datã în 8/I a.c. în primul rând cehii dauascultare ºi nãzuinþã spre unirea tuturorslavilor. Rând pe rând se miºcã toate popoarelesubjugate de Austro-Ungaria.

Aºa ºi românii din toate pãrþile locuite de ei,se întrunesc astãzi la Alba Iulia spre a declaradorinþa neamului.

Ni se aratã istoria oraºului Alba-Iulia.Mihai Viteazu pe unguri de repeþite ori, intrã

în Ardeal. Dar în scurt timp e trãdat ºi e pus subpicioare miºeleºte.

Urmeazã o sumedenie de suferinþi pentrupoporul românesc (Istoria de Xenopol).

Horea de patru ori merge la împãratul spre aîmbunãtãþi soarta poporului român.

Promisiunile împãratului rãmânândnerealizate, se naºte revoluþia lui Horea, Cloºcaºi Criºan. Dar ºi aceºtia sunt vânduþi. Ungurii îiprind.

Criºan se sinucide, iar Horea ºi Cloºca suntrupþi pe roatã.

Asta s-a întâmplat la Alba Iulia. Tot aiciIancu cu moþii sãi joacã rolã în 1948.

Din aceste motive se þine adunarea de azichiar la Alba-Iulia.

E ascultatã cu multã atenþie ºi cu ovaþii.3. Ion Lalescu (Cojocariu) vorbeºte despre

suferinþele aproape actuale ale poporuluiromân.

Cât a avut acest popor de a suferi din partea„împãnaþilor” jandarmi? Ce presiune fãceauaceste fiare pe beþul nostru þãran la vreoalegere!?

Acum însã suntem scãpaþi. Încheie cucuvintele „Trãiascã libertatea!”

Ca rãspuns e intonat de corul local „Pe alnostru steag”. La cuvintele „Iar sfânta noastrãRomânie etern, etern va înflori”,, toþi strigau un-anim: „Aºa sã fie!” „Trãiascã România Mare!”

4. Mageriu-Enachie ridicã ºi accentueazãopera d-lui preºedinte; ce o face pentru poporulromân, rãdicându-l din întunecimea deodinioarã.

„Nu vã lãsaþi fraþilor - zice - ca sã fiþi traºi,

purtaþi de nas!” Promisiunile vor rãmânea ºi acum

nerealizate! „Sã mergem pe calea ce-amînceput-o, sã arãtãm, cã suntem demni denumele de român”.

Se ascultã cu multã atenþie. 5. Dl. Preºedinte aratã necesitatea de a se

înfiinþa „Fondul Naþional”, chemând sprijinultuturora.

În decurs, când publicul adunat îºiîndeplinea datorinþa de a sprijini cauzelenoastre naþionale contribuind la înfiinþareafondului, corul cântã cântece naþionale.

În fine Dl. Preºedinte amintind cã numai aºane putem ajunge scopu, dacã suntem „toþipentru unul ºi unul pentru toþi” adunarea edeclaratã de închisã.

Notar al C.N.R. Coriolan BuracuEugen Feneºan Preº. C.N.R.stud. acad. silv.Orice comentariu ar fi de prisos.

GHEORGHE MIRULESCU

urmare din pagina 3

Duminicã 11 ianuarie a.c., conform statut-ului, a avut loc, adunarea anuala generalã amembrilor Casei de ajutor reciproc ameseriaºilor din Mehadia. Printre altele, peordinea de zi a ºedintei s-au aflat problemelecurente legate în principal de derulareaactivitãþii asociaþiei în anul anterior, precum ºicele organizatorice pentru 2009. În cadruldiscuþiilor purtate s-a evidenþiat un subiect, ceprin natura sa aduce prejudiciu imaginiiasociaþiei, ºi anume cel legat de lansarea încomunã a zvonului privind o presupusãdesfiinþare a asociaþiei. Toþi membrii prezenþis-au delimitat categoric de aceasta ºi ausolicitat ca, prin subsemnatul, sã se comunice,în paginile publicaþiei noastre, cã în nici unmoment nu s-a pus problema desfiinþãriiasociaþiei, de altfel neexistând nici un motivîntemeiat care sã ducã la o asemeneamãsurã. Dimpotrivã, situaþia financiarã aasociaþiei, calitatea membrilor sãi, oferãperspectiva certã ºi clarã a continuãriiactivitãþii asociaþiei conform cu statutul ºi

principiile de bazã ale asociaþiei stabilite incãde la înfiinþarea sa în anul 1861.

În cadrul ºedinþei s-a hotãrât menþinereanivelului taxei pentru ieºirea carului mortuar la50 de lei RON (500.000 lei vechi), precum ºi ataxei membrilor cotizanþi la 20 lei RON pentruanul 2009. Nu au existat solicitãri de noiînscrieri, în prezent asociaþia înregistrând unnumãr de 65 membrii, iar conducerea a ramasaceeaºi (conform statutului, alegerile seorganizeazã la interval de doi ani) pâna laurmãtoarea ºedinþã anualã:

DUMITRU BOÞOACÃ - preºedinteENACHE CINGHIÞÃ - secretarCONSTANTIN VLAICU - casierConsilieri: DUMITRU IONESCU , MIHAI

PARTENIE, LIVIU BUDÃNESCU, DÃNILÃVALUªESCU, COSTEL VLAICU, WALTERSLACH, IONUÞ ÞEPENEAG.

Comisia de cenzori: STELIAN DÃNÃNÃU,ADRIAN BOCHIª.

A consemnat, COSTEL VLAICU

CASA DE AJUTOR RECIPROC AMESERIAªILOR DIN MEHADIA


Copil sãrman fusese ºi scriitorul NicolaeDanciu Petniceanu ºi ºtie ce stãri ºi trãiri senasc în sufletul unui omuleþ când primeºte uncadou în ajun de SfinteSãrbãtori. În sufletul co-pilului se naºte o sãrbã-toare, atunci când pri-meºte un cadou, fie elchiar ºi un mãr roºudomnesc, aºa cum pri-mise odinioarã scriitorulde la oameni avuþi, darcu suflet creºtin, cumsuflete avuseserã ceitrecuþi în lumea celordrepþi: Pãtruþ ºi MariaDomãºneni, Maria ºi IonPãtraºcu, Cãtãlina ºiPavel Ciobanu ºi alþiidin satul Petnic (Caraº-Severin).

Aºadar, NDP îºi propusese cu mult înaintede-a rãsplãti memoria celor de la careprimise în copilãrie cadouri, a dãruit la rândulsãu un computer, în perfectã stare defuncþionare, celor ºapte pruncuþi ai familieiStãnica ºi Romicã Iftode, din Mehadia.

Aparatul a fost pus în miºcare graþiecolegului Costel Vlaicu, din Mehadia,

specialist în computere ºi interneturi, puse înmiºcare rotiþele, bucuria celor ºapte copilaºi,preºcolari ºi ºcolari, parte din ei.

N.D.P. este un creºtin ortodox convins,unul fãrã prejudecãþi, pentru cã N.D.P.iubeºte deopotrivã baptiºtii (cu care a crescutîn satul sãu) ºi penticostalii, aºa cumpenticostalã este familia Iftode. Pentru toþiexistã un singur Dumnezeu, mai ales în ajunde Sfinte Sãrbãtori, aºa cum este NaºtereaDomnului Iisus Hristos.

TOMA OSTRIª

În 19 decembrie 2008, Societatea literar-artisticã „Sorin Titel” a serbat douã decenii dela fondarea sa. Lucrãrile întâlnirii au fostmoderate de cunoscutul profesor universitardoctor GHEORGHE LUCHESCU, un mai

vechi prieten al Mehadiei, prezent lamanifestãrile spirituale iniþiate de primarulIANCU PANDURU, membru de onoare aSocietãþii noastre.

Dupã prezentarea dãrii de seamã privindactivitatea societãþii în decursul celor douãdecenii, de cãtre Nicolae Danciu Petniceanu,preºedintele agorei, a fost înmânatãDIPLOMA DE EXCELENÞÃ poetului VASILEBARBU, preºedintele Societãþii Literar-Artistice Tibiscus din Uzdin (Serbia), cumotivaþia: „pentru creaþia politicã, pentruviaþa culturalã româneascã promovatã ºipentru cultivarea limbii române în spaþiulBanatului istoric”.

La rândul sãu, Vasile Barbu a avutonoarea de-a înmâna diplome de excelenþãurmãtorilor membri ai Societãþii „Sorin Titel”:

1. CONSTANTIN SPERLEA – pentrucontribuþia sa la fãurirea monumentului(bronz) MIHAI EMINESCU, ce urmeazã a fidezvelit ºi sfinþit la 13 iunie 2009, ora 14, înlocalitatea Dumbrãviþa (Timiº).

2. IGNEA LOGA – poet ºi pictor, pentruvaloarea lucrãrilor sale artistice.

3. AUREL TURCUª – poet, pentrurealizãrile literare ale Societãþii, în vreme ce afost secretarul ei.

4. GEORGE LUNGOCI – actor, pentru

regalurile de poezii din creaþia PoetuluiNaþional.

5. LUCA NOVAC – artist instrumentist,pentru promovarea cântecului popularautentic ºi pentru volumul „Cântece dinBanat”.

6. VICTOR GEOROCEANU – artist folk,pentru participarea la aniversãrile literar-muzicale dedicate Poetului Naþional.

Urmeazã sã-ºi ridice diplomele domnii:I.M. Almãjan, Lucia Bureriu, SilviusLombrea, Iosif Puºchiþã ºi Ionel Bota.

În final, dl. prof. univ. dr. GHEORGHE LU-CHESCU a propus ca dezvelirea ºi sfinþireamonumentului MIHAI EMINESCU sã fieprefaþate de o ºedinþã de comunicãri privindviaþa ºi opera eminescianã. Propunereadomniei sale a fost aprobatã, mai mult, încadrul întâlnirii din iunie 2009, vom beneficiade-o expoziþie insolitã MIHAI EMINESCU, cuconcursul cunoscutului bibliofil prof. univ. dr.ION ILIESCU, din Timiºoara.

Menþiune: întâlnirea literarã s-a bucuratde prezenþa unui grup de elevi de la liceul demuzicã „Ion Vidu” din Timiºoara, care ainterpretat o suitã de colinzi. Mulþumim celordouã profesoare: Iulia Voºtinaru-Oroº ºi dneiFlorica, colega sa.

(REDACÞIA).

„La aniversarã”„La aniversarã”

Domul subing. Tiberiu Secoºan, dinBocºa, primar odinioarã al cunoscutuluioraº, în recompensã la „Vestea” a dãruit luiNDP cãrþi de valoare patrimonialã, dupãcum urmeazã:

1. ZAHARIA BOIU: „Elemente deistorie...” (Editura ºi tipografiaarchidiecesanã, Sibiu, 1870).

2. RADU D. ROSETTI: „La capãtulpãmântului” (note de cãlãtorie), anul 1910,nu se menþioneazã editura.

3. MIHAIL GAªPAR: „În vraja trecutului”(schiþe), Editura librãriei Coloman Nemeº,Lugoj, 1908.

4. IOAN SLAVICI: „Nuvele”, vol. I, Ediþiaa III-a, Editura „Cartea Româneascã”,Bucureºti, 1921.

*Mulþumesc lui Tibi Secoºan pentru darul

sãu, ce m-a uns la suflet! Nu am primit unasemenea dar în toþi anii care s-au dus...

Pentru cititorii avizaþi o remarcã: învolumul „Novele”, debut în veacul al XIX-lea, se afla ºi nuvela „Moara cu noroc”,nuvelã care lipseºte din acest volum.

La data apariþiei, în veacul sãu, MihaiEminescu fãcuse o prezentare a cãrþii înziarul „Timpul”, unde era redactor-ºef.Vorbise cu elogii despre nuvelele: „PopaTanda”, „Gura satului”, „Scormon”,„Budulea Taichii” etc., dar nu scrisese uncuvânt (nici de bine, nici de rãu) desprenuvela „Moara cu noroc”. Oare de ce?!Rãspuns: Eminescu era un conservatorstatornic, nu fãcea rabat la tradiþii, apoi temadin „Moara cu noroc” nu era româneascã,nu însemna ceva inedit, ea fusese tratatã deprozatorii americani, tema era propriestilului de viaþã american, când ne gândimla vãcarii americani, la turmele de vaci.Slavici înlocuise turmele de vaci cu turmelede porci, care existau la noi, în spaþiultransilvan, pe la Ineu, unde se petreceacþiunea nuvelei.

Cu toate acestea, cinematografiafrancezã, în 1936, s-a oprit asupra acesteimici capodopere ºi a turnat un film deacþiune. N.D.P.

DAR DE LA UN FOSTPRIMAR...

Un cadou pentru copiii sãrmani...


DDiiccþþiioonnaarr ddee aarrhhaaiissmmee ddiinn BBaannaattuull mmoonnttaann

Ai = usturoiAvlie = curtea bisericiiAstruca = a acoperiAci(a) = a se îmbrãca

Arâng = clopot la bisericãAizâmban = locomotivã (tren)Bãdâni = vas cilindric din lemn pentrubãtut untulBãºcãli(a) = a se separaBât = bãþBucliuc = gunoi de grajdBrentã = coº din coji de tei, de luat înspate Buluci(a) = îngrãmãdiCauc = polonicCarliþã = troacã din lemn de formãdreptunghiularãCãput = hainã groasã din stofãCiopor = turmã de oiCiaºmã = ºanþ pentru scurgerea apeiClãbãþ = cãciulã din blanãChitã = buchet de floriCipcã = dantelãCocie = cãruþãCotãriþã = coº de nuiele

Crumperi = cartofiCeicã = mãtuºãCeºâlã = geantã militarãDârzari = cei care duc zestrea miresei

Duleþi = duvleceiDeschilinit = desluºitFarbã = vopseaFrâmbie = frânghia de la leagãnulcopiluluiGloatã = copilGhije = foi de pãpuºoi, resturi de lageluit scânduriHârþi = ºoareciIzvod = model ce împodobeºtecostumele þãrãneºtiIzãmbla = a descoperi, a aflaIagod = dudIstãnã = adevãratImalã = noroiLãmpaº = felinarLubt = aerLaibãr = vestã din stofãMoroni = strigoiMãsai = faþ de masãMoalãr = zugrav, pictor, fotograf

Nãpãstui = a învinovãþi pe nedreptNãpustitã = pãrãsitãNedodat = neobiºnuit, neînvãþatNuvãr = norNivã = parcelã de pãmântNãcoabã = femeie neîndemânaticãNãrod = netotNoatã = deliuNoacen = miel mai vârstnicPeºchir = prosopPãsui = fasolePângi(a) = a economisi, a folosi cumãsurã, a menajaPodrum = pivniþãPiparcã = ardeiPolicrã = poreclãProtã = protopopPonou = potop, inundaþiePup = boboc de floarePecmez = marmeladã din fructeRâzã = zdreanþãScamn = scaunSamã = grijãStrãgheaþã = lapte bãtutSoboli = ºobolaniªtal = grajdªainã = sanieªiligoaie = urât, urâtãStrujac = saltea umplutã cu paie sau foide pãpuºoiTaier = farfurieTrãgãtori = animale de tracþiuneÞoale = haineÞug = curentUinã = mãtuºãUgiturã = rãmãºiþãUgit = rãmas undevaVânãt = albastruZbor = discuþie, taifasZgaibã = crustã pe o ranãOclu = scauN

Doamna învãþãtoare Nina Dãescu ºi elevii sãi, promoþia 1997/1998. În spate, domnulprofesor Tulian Domilescu, figurã proeminentã a învãþãmântului ºcolar din Mehadia

culese de prof. ICOANA CRISTESCU-BUDESCUºi prof. inspector NISTOR BUDESCU,

Dalboºeþ, 2009


O PERLÃ A FOLCLORULUIO PERLÃ A FOLCLORULUIBÃNÃÞEAN!BÃNÃÞEAN!

În folclorul bãnãþean sunt câtevapiese muzicale de mare acurateþeºi de-o valoare artisticã naþionalã,prin text ºi tonusul melodic. Celecâteva piese se numesc: „Gugulancu car cu mere”, „Foaie verde ºi-un

mãr dulce”, „Hora de la Oraviþa”,„Costa Pãcurariu”, „Cântarea oilor”ºi, nu în cele din urmã, „BaladaGosnei”.

Despre „Gugulan cu car cumere”, profesorul univ. dr. Ion

Neaþã a precuvântat în amfiteatrultimiºorean, în faþa studenþilor:„Este cea mai frumoasã baladãbãnãþeanã, ea concureazã cuMioriþa lui Alecsandri”.

În ceea ce priveºte „Balada Gos-nei”, de inegalabilul artist emerit IonLuca Bãnãþeanu, mãrturisesc cãeste cântecul elegiac al Munþilordin Banat, atunci când ies dindesiºul lor, mânã în mânã, doiîndrãgostiþi, adesea un pãcurar ºi opãcurãriþã. Pârjolul învãluieºtecodrul frate cu românul, iarizvoarele plâng deopotrivã cu ei ºicu ciutele...

Pentru frumuseþea sa poeticãreproducem „Balada Gosnei”, penote muzicale puse de profesorulmuzicolog Gheorghe Þunea.

(N.D.P.)

Chipul mamei

Mari poeþi au cântatcuvântul divin: MAMA!

Mihai Eminescu:„O, mamã, dulce mamã, din negurã

de vremi

Pe freamãtul de frunze la tine tu mã chemi.”

*George Coºbuc:

„În vaduri ape repezi curg

ªi vuiet dau în cale,

Iar plopi în umedul amurg

Doinesc eterna jale.

Pe malul apei se-mpletesc

Cãrãri ce duc la moarã –

Acolo, mamã, te zãresc

Pe tine-ntr-o cãscioarã.”

*Nicolae Labiº:

„N-am mai trecut de mult prin sat

ºi-mi spune

Un om ce de pe-acasã a venit

Cum c-a-nflorit la noi mãlinul

ªi c-ai albit, mãmucã, ai albit

Alt om mi-a spus c-ai stat a pat bolnavã

Eu nu ºtiu cum sã cred atâtea veºti,

Când din scrisori eu vãd precum matale

Din zi în zi mereu întinereºti.”

prof. Gheorghe Þunea - 1998, în juriu laFestivalul de muzicã popularã

“Mariana Drãghicescu”, Timiºoara

Mama Maria, din Plugova

Domniºoara Dana Oprescustudentã jurnalistã,

viitoare comentatoare laTeleviziunea Timiºoara

Cu ani în urmã, stabilindu-mã la Meha-dia, când demarasem acþiuni culturale, îl ru-gasem pe dl. profesor Gruia Cinghiþã sã-mirecomande o elevã sau un elev cu disponibi-litãþi vocale ºi cu o brumã de talent în reci-

tarea lui Eminescu ºi Goga. Fãrã a sta preamult pe gânduri, profesorul mi-a prezentat-ope domniºoara Dana Oprescu, elevã la Liceul„Nicolae Stoica de Haþeg”. Aºa ne-amcunoscut, aºa am debutat colaborarea. Danaeste ºi frumoasã ºi talentatã.

În Mehadia, cu sprijinul efectiv ºi afectival Primarului Iancu Panduru, s-au montat ºisfinþit cinci plãci comemorative, de fiecaredatã Dana Oprescu a fost prezentã ºi a recitatcu farmec Apostolul sau Dascãlul lui Octa-vian Goga. Poate, fãrã sã ne propunem, pro-fesorul Gruia ºi semnatarul acestor ºiruri, aucontribuit la orientarea Danei spre Facultateade Jurnalisticã. Dana are condei ºi are unglas superb pentru radio-televiziune. Va aveaun mare viitor în presa vorbitã ºi nu numai...

Dana Oprescu este studentã la Univer-sitatea de Vest, bursier, ºi în acelaºi timpface practicã la Televiziunea Naþionalã din Ti-miºoara. La catedrã, la „specialitate”, îl areprofesor pe dl. dr. Marcel Tolcea, poet ºieseist, editor ºi director al Muzeului de ArteFrumoase din Timiºoara, care are doarcuvinte de laudã faþã de studenta Oprescu.

Dana este pasionatã de ceea ce face, vaînvinge orice greutate de început prin strãda-nie, capacitate ºi o conduitã exemplarã, eaare un ataºament deosebit faþã de viitoarea saprofesiune.

Ne bucurã faptul cã Dana Oprescu, fiicãde muncitori, a fost eleva Liceului „NicolaeStoica de Haþeg”, ea demonstreazã cã ºi ...laMehadia se nasc oameni de talent ºi devaloare spiritualã, chiar ºi într-o familie demuncitori.

Domniºoara„profesoarã” Mogoºan

ultimul an de studenþie –viitoare profesoarã

Cu ani în urmã am scris despre Mogoºa-nu Ecaterina, pe atunci elevã fruntaºã la Li-ceul „Nicolae Stoica de Haþeg”, una care câº-tigase ca premiu de excepþie un calculatordonat de profesorul Ionicã Garaicu, dinGermania.

A absolvit liceul cu brio ºi a dat admiterela Universitatea de Vest din Timiºoara,Facultatea de Istorie-Geografie. Ca studentãa avut ºi are rezultate excepþionale, avândºansa sã fie opritã la catedrã sau sã fierepartizatã (funcþie de medii) în oraºul de peBega, cum puþine colege de-ale sale auaceastã ºansã.

Scriu aceste rânduri animat de ideea be-neficã pentru elevii ºi elevele (mai aleselevele...) de la liceul din Mehadia, de-acãuta sã aibã în faþa ochilor aceastã minunatãfatã, sã le fie model de conduitã, de serio-zitate, cinste ºi omenie, de comportamentcivic. Cheia reuºitei în viaþã se aflã înexemplul domniºoarei Mogoºan. Aºa cã,fetelor, dragelor, potriviþi-vã paºii pe cãrareace duce în vârful piramidei ºi priviþi doarînainte, nu vã lãsaþi amãgite de vorbe fãrãnoimã, ascultaþi-vã dascãlii, ei vã vor doarbinele, reuºita în viaþã sub toate aspectele.

Domniºoara Mogoºan, dintr-o familiemodestã, de simpli muncitori, fãrã avere ºifãrã bani în bancã, a demonstrat cã se poateajunge pe treptele culturii prin muncã ºiseriozitate. În fond, domniºoara Mogoºan afost solidarã cu pãrinþii sãi în a învinge oricepiedicã ieºitã în cale.

Felicitãri pãrinþilor ºi cadrelor didacticecare au pus suflet lângã suflet la realizareaunui nume: profesoara Mogoºan! ProfesorulLazãr Anton, om credincios (baptist), a intuitîn Ecaterina Mogoºan talent, dãruire ºi unsuflet ingenuu.


Domnul „doctor” Sfetcu!

Termenul are sens figurativ, pe curând va aveaunul propriu. Deocamdatã interlocutorul meu estedoar student la medicinã, la Timiºoara. Aºadar, îndialog studentul Cãtãlin Sfetcu, un bãrbat tânãr,vioi, cu alurã sportivã, plin de viaþã, cu niºte ochiîn continuã miºcare, inteligenþi, preocupaþi sãvadã, sã cunoascã, sã ºtie cât mai multe în viaþã.

- Cum e, domnule Cãtãlin Sfetcu, cum e viaþade student în medicinã?

- E frumoasã, dar e grea, e mult de învãþat, euºoarã pentru cel ce îºi ia în serios rolul destudent ºi eu mi l-am luat pentru cã vreau, ºtiu cevreau, mã repet: vreau sã ajung doctor înmedicinã generalã.

- La Timiºoara?- Nu, domnule Petniceanu! Vreau sã ajung

medic la Mehadia, acesta e visul meu, probabilºtiþi ºi dumneavoastrã cã aici, la Mehadia, aexistat ºi existã o tradiþie de medici generaliºticare au fãcut carierã, aºa cum face astãzi domuldoctor Zeicu. În perioada interbelicã a fost unmedic de faimã, doctorul Virgil Nemoianu, apoi,în perioada postbelicã, au fost doi medici la fel devaloroºi ºi cãutaþi de pacienþi: regretaþii MihaiLalescu ºi Iancu Feneºan, originari din Mehadia.Doresc sã pãºesc pe aura urmelor lor.

- Cine v-aa semãnat, insuflat aceastã dorinþã,preocupare intelectualã?

- Cadrele profesorale de la ªcoala dinMehadia, cãrora le mulþumesc, am simþit mânaocrotitoare ºi duhul unor personalitãþi precum: dr.Iulian Lalescu, prof. Lazãr Anton ºi, nu în cele dinurmã, profesoara Mihaela Vasile, un matematicianºi un educator de faimã ºi reputaþie aparte. Cautpe undeva sã le seamãn...

- Cu ce probleme se confruntã studenþimeatimiºoreanã?

- Cazarea a fost ºi este o problemã vitalã. Greuprinzi un loc în cãmin, uneori funcþioneazã ºipilele, apoi perspectiva, ziua de dincolo deabsolvire, nu avem siguranþa unui loc de muncã larepartiþie. Guvernul are îndatorire sã împiediceexodul de inteligenþã româneascã peste hotare, sãcreeze locuri de muncã în þarã pentru absolvenþi.

- Aþi auzit de domnul profesor universitarªtefan Drãgulescu?

- Se poate?! Este rectorul Universitãþii deMedicinã ºi Farmacie din Timiºoara, cu rãdãcinapaternã în Plugova. Un dascãl de excepþie.

- Despre foºtii colegi de liceu ai o pãrereaparte?

- Am fost coleg cu Ecaterina – Cãtãlina Mogo-ºan. Este studentã la Universitatea de Vest, ºcoalanoastrã se poate mândri cu ea, este un exemplubun atât la învãþãturã cât ºi în comportareacotidianã. Mã mândresc cã i-am fost coleg...

Studenta Ecaterina Mogoºan

Studentul Cãtãlin Sfetcu

Studenta Dana Oprescu

Paginã realizatã de N.D.P.

Dupã satisfacerea stagiului militar în primã-

vara anului 1959 revenind în cadrul Ocolului

Silvic Mehadia îmi continui activitatea ca briga-

dier silvic în bazinul Sfârdin. În acel moment nu

realizam cã mã aºteaptau multe necunoscute,

fireºti pentru un începãtor într-o meserie atât de

grea ºi complexã cum este cea de silvicultor.

Toate acestea, pe parcurs, cu sprijinul unor

oameni destoinici ºi cu mult drag pentru mun-

ca lor, am reuºit sã le cunosc ºi sã le aflu rezol-

varea. Astfel, în acest bazin mã aºtepta reîmpã-

durirea a circa 600 de hectare, transformate pe

parcursul ultimilor ani, anteriori venirii mele

aici, din pãdure în paºune (Ramniþ, Biriº, Sadu,

Poiana cu pietre), în aceastã situaþie suprafeþele

respective fiind absolut necesar a se reîmpãduri

cât mai urgent. În acea vreme nu existau dru-

muri de acces pentru mijloacele de transport,

singura soluþie fiind mersul pe jos pe poteci,

atât de la Mehadia, cât ºi de la Petnic. În ambe-

le cazuri distanþa era de cca 15 km. O muncã

atât de grea nu se putea realiza decât prin oa-

meni serioºi, capabili ºi devotaþi meseriei, cu

un pronunþat simþ al rãspunderii. Toate aceste

aptitudini am avut ºansa de ale gãsi în pãdu-

rarii cu care am lucrat de-a lungul perioadei cât

a durat reîmpãdurirea acestor suprafeþe. Dintre

aceºtia în cele ce urmeazã doresc sã evidenþiez

unul dintre pãdurarii a cãrui muncã a lasat o

amprentã puternicã asupra arboretelor din Sfâr-

din ºi a conturat în viziunea mea imaginea ade-

vãratului pãdurar continuator al nobilei tradiþii

moºtenite de la silvicultorii graniceri. Pãdurarul

GHEORGHE CIOBANU (PÃTRAªCU), cãci des-

pre el vreau sã vorbesc, este cel de a cãrui

nume se leagã împãdurirea bazinetelor Sadu,

Biriº, Pleºoane. Una dintre multele amintiri le-

gate de ,,nea Gheorghe” mã duce în anul 1962.

În acea toamnã aveam plan de a executa semã-

nãturi directe în teren descoperit cu seminþe de

brad. Am primit cantitatea de 4000 de kg. (4

tone) de seminþe ce trebuiau depozitate sub

,,treamurile” petnicenilor, urmând apoi a fi

transportate cu cãruþele cãtre locurile unde se

semãnau. Pânã la cabana ,,Doiu”, de unde se

repartizau pe ºantier, s-au efectuat 15 trans-

porturi cu cãruþa din Petnic. În ºantier aveam

peste 100 de muncitori, eram disperat gân-

dindu-mã la volumul de muncã ce-l aveam de

executat. Îmi aduc aminte cã eram foarte agitat

când, fiind în toiul lucrãrilor, sãmânþa pentru

cea de-a doua zi nu sosise încã în ºantier.

Gãsindu-ne pe doi versanþi opuºi, îl strig pe nea

Gheorghe ºi îi spun cã dacã nu am sãmânþa în

dimineaþa urmãtoare va plãti el oamenii ºi poa-

te sã rãmânã acasã definitiv. Cum a procedat nu

ºtiu dar în dimineaþa urmãtoare sãmânþa a ajuns

la ºantier.

De numele lui nea Gheorghe se leagã con-

strucþia cantonului silvic Pleºoane. Munca lui a

fost depusã de la fundaþie pânã la acoperiº ºi

apoi a continuat la dotarea interiorului. La pu-

nerea în funcþiune cabana avea 3 camere, bucã-

tãrie , baie cu apã curentã. Pentru cei ce nu cu-

nosc, precizez cã aceastã cabanã se aflã în mij-

locul pãdurii la 22 de kilometri de Mehadia. Nu

vreau sã închei pânã nu amintesc cã nea Gheor-

ghe în munca ce a desfãºurat-o în slujba oco-

lului, ºi a pãdurii, a avut în permanenþã în preaj-

ma sa pe ACHIM STROESCU (LAZARESCU).

Consãtean cu nea Gheorghe, Achim Stroescu a

fost pânã la ieºirea sa la pensie angajat al

Ocolului ca muncitor pepinierist. Un om cu un

caracter deosebit, un foarte bun meseriaº, cu o

personalitate puternicã, comunicativ, cu alte

cuvinte un om care prin prezenþa sa în preajmã

iþi creeazã o mare plãcere. În pepiniera ,,Sadu”

nea Achim a produs milioane de puieþi. De

asemenea construcþia cantonului ,,Pleºoane” a

beneficiat de munca nemijlocitã a lui nea Achim

Stroescu.

Seara, când ne adunam la stâna lui nea

Achim, în jurul vetrei din mijlocul stânii, la un

pahar de rãchie, nea Achim ne cânta doina,

compozitie proprie, ,,Nea Achime, nea Achime”

ºi ,,În Poiana Sadului”.

Plecând cãtre cele veºnice, nea Gheorghe ºi

nea Achim au lãsat în urma lor amintirea ºi o

puternicã amprentã în sufletelor celor ce, fie i-

au cunoscut, fie au lucrat împreunã. Pãdurea

le-a fost o a doua familie, iar astãzi copiii lor se

inalþã vajnic cãtre cer, spre împlinirea desti-

nului, pãstrând încã poate în seva lor un strop

din sudoarea muncii celor ce le-au dat viaþã.

COSTA VLAICU (pensionar silvic)


Drum forestierUn brad, un fag, Un mesteacãn, un paltin –Muntele o ia la vale Pe pârghii jupuite

Cât urãsc acest drum forestier,Acest colnic desfundat, Aceste camioane Care transportã pãdurea Legatã cu lanþuri.

Se duc în altã þarãBârnele care-au þinut bolta cerului,Pragul, talpa casei, tocul uºii,Bâta ciobanului.Pãstorind limba românã.

În urmã creºte Un munte de rumeguº, ªters de prima ploaie. Luat de primul vânt.

Un brad, un fag...Gaterul lucreazã, electricMii de cercuri de copac îºi taie veneleDoinele au hemoragieTrecutul leºinã.

Cu fiecare copac trãznitNe cade pe umeriO zdreanþã albastrã de cer.

MARIN SORESCU

ªumarii din Petnic – prietenii mei

Paginã realizatã de COSTEL VLAICU

PAGINA VERDE


Nikolai Saharovski (evreu), consilier al

Ministerului Securitãþii Statului al U.R.S.S.,

pe lângã organele de securitate ale Româ-

niei, informa Moscova în ianuarie 1952 des-

pre „modul deloc modest de viaþã” al lide-

rilor partidului: Ana Pauker ºi Vasile Luka

(evrei), despre „luxul ºi excesele” de care se

înconjurase Teohari Georgewc (alt evreu).

Câteºtrei fãceau parte din Biroul Politic

(conducerea superioarã de partid). Teohari

Georgescu, ministru de interne, avea douã

case, cu bazin,loc de joacã pentru copii, apoi

alte douã vile una la Snagov, alta în Timiº

(vila de la Timiº – Braºov cu rezervaþie pen-

tru cãprioare ºi un eleºteu pentru creºterea

pãstrãvilor).

Saharovsky adaugã, în informare sa, ºi

existenþa unui „fond special personal pentru

protocol!” de multe miliarde lei. Vasile Luka

= 5 miliarde lei, Ana Pauker = 4 miliarde lei

ºi Theohari Georgescu = 2,5 miliarde lei.

Menþiune: 12 miliarde lei reprezenta

impozitele strânse de la þãrani pe anul 1951.

Comentariu: eram elev la liceu în 1952 ºi

fãceam o foame în internat cã nu puteam

dormi noaptea! Muncitorii reºiþeni se tãiau în

cuþite la rând pentru o jumãtate de pâine

neagrã, iar lipsa de locuinþe era arhicunos-

cutã în întreaga þarã. ªi asta în timp ce evreii

se lãfãiau în „trai pe vãtrai”! Românii care

crâcneau erau trimiºi la Canalul Dunãrea –

Marea Neagrã. Nu avem voie sã uitãm aceste

fapte antiumane! (LAE CARABINÃ)

Istoria relaþiilor diplomatice dintreRomânia ºi Rusia nu este una

simplã. În perioade istorice diferite, într-o Europã frãmântatã de-a

lungul deceniilor, aceste relaþii au cunoscut sinuozitãþi, perioade

marcate de destindere sau de conflicte, mergând pânã la întreruperea

legãturilor diplomatice.

Rusia a fost primul stat care a recunoscut independenþa României,

câºtigatã în urma rãz-

boiului ruso-turc din

anii 1877 - 1878. Sta-

bilirea, la 15 octombrie

1878, a relaþiilor diplo-

matice ruso-române a

reprezentat un eveni-

ment de cotiturã în

istoria legãturilor dintre

cele douã þãri.

În Primul Rãzboi

Mondial, românii ºi

ruºii au luptat cot la cot

pentru eliberarea þãrii la

Mãrãºti, Mãrãºeºti ºi

Oituz. Relaþiile dintre cele douã þãri s-au înrãutãþit în urma loviturii de

stat bolºevice, care a lãsat armata românã izolatã pe frontul de est.

La 28 ianuarie 1918, relaþiile diplomatice dintre þãrile noastre au

fost întrerupte, pentru ca la 9 iunie 1934 sã fie restabilite relaþii

diplomatice între România ºi Uniunea Sovieticã la nivel de legaþii,

datoritã lui Nicolae Titulescu.*

O nouã întrerupere a survenit la 22 iunie 1941, odatã cu intrarea

României în al Doilea Rãzboi Mondial. La 6 august 1945 se stabilesc

din nou relaþii diplomatice între cele douã þãri, la nivel de ambasade.

Dupã destrãmarea Uniunii Sovietice, reprezentanþele ºi consulatele

URSS au devenit ale Federaþiei Ruse, iar misiunea României la

Moscova a devenit Ambasadã a României în Federaþia Rusã.(Revista „Zorile”, nr. 10 (193) 2008)

* În 9 iunie 1934, în delegaþia trimisã la Moscova a fost inclus ºi avocatulPetru Nemoianu, în calitate de tâlmaci (perivoci) ºi ziarist. Moº Petrache, fostprizonier în Siberia (1914 – 1917) a jucat un rol important în aceastã misiune.(NDP)

Daþi-ne drumul din puºcãrie,

Daþi-ne posturi,

Cu bune rosturi,

Daþi-ne voie la tâlhãrie,

C-a sta în lanþuri

Când alþii danturi

Trag fãrã fricã sus la putere.

ªi când ei furã

Fãrã mãsurã,

E anarhie!... însã ... tãcere

Ei au putere!...

*

Daþi-ne drumul cãci, cum se poate

Noi în catene1,

Pe când în pene

Dânºii se umflã, ºi peste gloate

Pun pungãºeala

ªi târnuiala?...

Noi stãm la umbrã pentru nimica,

ªi... dânºii furã

Fãrã mãsurã

ªi, ei sunt liberi!... Nu cunosc frica...

Nu e nimica!...

*

Daþi-ne drumul: e nedreptate

În puºcãrie

Ca sã ne þie

Colegii noºtri! Oh! Ce pãcate !...

A noastrã ºcoalã

A rãmas goalã,

Cãci toþi elevii au chilipire,

Au berechete,

Grase budgete...

Iar noi, acilea în amorþire

Stãm în lihnire!...

Daþi-ne drumul! fãrã zãbavã!

Daþi-ne posturi

Cu bune rosturi,

Daþi-ne totul: fiþi de ispravã !

La tâlhãrie

Þara sã fie

Pe mâna noastrã a tuturor,

Iar nu voi care

Aþi fãcut stare

S-o smulgeþi singuri ca din topor!...

Daþi-ne drumul cu mare zor!...

1 Lanþuri (latinism)

130 de ani130 de anide relaþii diplomatice româno-ruse

SÃ NU UITÃM CINE CONDUCE LUMEA!

Catedrala Sf. Vasile Blajinu dinMoscova, o minune a ortodoxismului

I. L. Caragiale

JALBA HOÞILOR DIN ÎNCHISORI

Trãiascã domnuldeputat Ion Tabugan!

Ceremscuze

cititorilor,ne extaziem pur ºi simplu,

chiar dacã nu suntem în„Titanic Vals” de TudorMuºatescu. Suntem încomuina Mehadia, pe

aproape de satulPlugova, satul de obârºie

al domnului inginer IonTãbugan, deputatul

nostrudin

BanatulMontan,care ºi-

a pro-pus sã intre în Parlamentul României ºi a reu-ºit sã intre pe uºa „albã” din faþã ºi nu pe cea

„neagrã” din dos, cum au intrat alþii ieri ºi azi.Lumea l-a dorit ºi-l doreºte în fruntea þãrii,

sã fie mãcar la înãlþimea predecesorilor sãi:preot Coriolan Buracu, preot Gh. Tãtucu ºiavocat Avram Imbroane, corifei ai luptelormontane pentru unitate naþionalã. Credem îndomnul deputat Ion Tãbugan, iar portofoliul deministru în „Silvicã” i-ar veni ca o mãnuºã ºi nusã-l deþinã rãspopitul, care în decembrie 1989a zãvorât porþile Mitropoliei, împiedicândrefugiul revoluþionarilor. LAE CARABINÃ


Tipãrit la Editura GORDIANEditura GORDIAN, Timiºoara, Str. Herculane nr. 35, tel. 0256 / 215615

Ilie din Mehadia sau Ilie SpaniolulIlie din Mehadia sau Ilie SpaniolulÎn buletin - Ilie Petru Bocea, între prieteni

Ilie Cucu din uliþa Pãdurii, un bãrbat tânãr,brunet, frumos croit, cu capul aºezat peumeri, cu responsabilitãþi de familie, fiindtatãl a doi copii, bãiatul la liceu, fetiþa unboboc la ºcoala generalã. Pentru cei doicopii, Ilie ºi-a luat lumea în cap, fiind primultânãr din Mehadia care s-a dus la lucru în

peninsula Ibericã. S-a dus sã clãdeascãcastele, el fiind acasã, în þarã, zidar de clas, s-a dus sã le facã traiul mai uºor celor doiprunci. De reþinut cã a cãutat pe cât posibilsã drãmuiascã greutãþile vieþii cu soþia, oblondã, olteancã, femeie la casa ei, model desoþie ºi de mamã, putând sã dea lecþii deconduitã ºi responsabilitate multor mamecare uitã cã au de crescut copii. De fapt,greutãþile casei, o casã de oameni modeºti,au fost drãmuite în trei, nu poate fi uitat prie-tenul meu, Petru Bocea, pensionar, cândvamuncitor destoinic la „Magheru” Topleþ, mo-del de ceea ce înseamnã dragoste faþã decopii ºi nepoþi.

Stând de vorbã cu Ilie am vrut sã aflu câteceva ca sã împãrtãºesc ºi cititorilor noºtri, faþãde care redacþia are responsabilitate civicã.

În Spania a plecat printr-un aranjament,era cunoscut ca zidar, o firmã de construcþiii-a vãzut actele, ºtia valoare sa profesionalãºi umanã, ºtia cã este de cuvânt ºi harnic, l-acontactat ºi l-a dus la Madrid. Nu i-a fostuºor singur, departe de cei dragi, dar curãbdare ºi interes a depãºit orice inconve-

nient. I-a fost greu cu limba, dar a învãþat-o,astãzi vorbeºte spaniola ca un spaniol get –beget. A câºtigat lunar între o mie ºi o miecinci sute euro. Scumpã i-a fost chiria, unapartament pentru o familie costã pânã la 7-8 sute euro, el s-a mulþumit cu o camerã ºianexe, care l-a costat o sutã cinci zeci deeuro. Se gândea la promisiunea fãcutã la ple-

care soþiei, de-a adunaceva parale. Ilie ºi soþiasa, doamna Mariana, ºi-au propus sã-ºi amena-jeze casa, sã fie locuibilãpentru cei doi copii. Peparcurs casa s-a lãþit ºis-a înãlþat, spre bucuriabãtrânului tatã, respectivsocru, spre bucuriacopiilor.

Cu privire la preþuri,am aflat cã un kilogramde carne de porc ajungela trei euro, de vitã la 6 –7 euro, iar de oaie pânã

la 12 euro. Carnea de berbecuþ este la marecãutare!

În Spania, Ilie Bocea a lucrat, ºi mailucreazã deocamdatã, cu acte oficiale, de laorganele abilitate, a beneficiat de îngrijiremedicalã ºi chiar de ºcoala de ºoferi,cheltuielile le-au suportat SindicatulMuncitorilor în Construcþii. Asta a fost, acume mai greu. A fost dat în ºomaj, primeºte 70– 75% din salariul brut. Criza financiarã aatins puternic Spania. Nu mai este de lucru!

- Ce vei face, Ilie? l-am întrebat curios.- Îmi ridic permisul de circulaþie, voi

cumpãra un microbuz ºi mã voi întoarcedefinitiv acasã. Dorul de casã, de familie, delumea din Mehadia, te usucã. E greu printrestrãini. Îmi voi deschide o firmã deconstrucþii ºi voi lucra pe cont propriu. ÎnHerculane, în viitor ºi la Mehadia, vor filucrãri de construcþii en gros. Sper ca noulParlament ºi noul guvern sã se gândeascãmai mult la muncitori.

- Succes Ilie!- Mulþumesc...A consemnat: N.D.P.

ANUNÞ IMPORTANT!Pe data de 13 iunie 2009 (ora se va comunica la timpul potrivit) se va dezveli ºi

sfinþi bustul MIHAI EMINESCU în comuna Dumbrãviþa (Timiº) prin grija Societãþii„Sorin Titel” din Banat ºi a primãriei din localitate.

Dezvelire va fi prefaþatã de-o ºedinþã de comunicãri ºtiinþifice privind viaþa ºiopera POETULUI NAÞIONAL.

Cei interesaþi sunt rugaþi sã-l contacteze pe domnul profesor universitar doctorGHEORGHE LUCHESCU, Lugoj, str. Victor Vlad Delamarina nr. 46, telefon 0256 /350 503. Pe adresa sa rugãm trimiteþi comunicãrile. Ne propunem editarea unuivolum de carte. (REDACÞIA)

În Spania... tot mai mulþi români încearcã zi de zi sã-ººigãseascã o slujbã

CASÃ DE VÂNZARE ÎN MEHADIA 439, PEAPROAPE DE BÃILE HERCULANE, ÎNDRUMUL GÃRII ªI AL STAÞIUNII INTERNA-ÞIONALE. O CASÃ SUPER ELEGANTÃ, CUANEXE ªI CONFORT.

INFORMAÞII: PROFESOR IONICÃGÃRÃIACU, ARAD, TEL. 0740 10 44 16 ªIELENA COVACIU-VLÃDUCEANU, MEHADIA,TEL. 0255 523 118. (REDACÞIA)

NDP ºi prietenul Ache ªoºoi pentru o zi liberali!În campanie electoralã, la Bãile Herculane

Date post:	28-Jan-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	2 times
Download:	0 times

Vestea - WordPress.com...1648, Noul Testament de la Bãlgrad al mi-tropolitului Simion ªtefan. La...

Documents