Horia Bãdescu: Festina lente Acad. Solomon Marcus: Mircea Eliade, între prea mult si prea puþin Dragoº Vaida: Cartea poliþistã, puzzle ºi matematicã Vasile Vasile: Cântãri închinate sfinþilor argeºeni Florin Horvath: Înapoi la Zalmoxis Acad. Petru Soltan: Din neamul atlanþilor Nicolae Mãtcaº: Un ministru ºomer Mihail Diaconescu: Literatura ca mathesis universalis Emil Lungeanu: La pescuit de mãrgãritare în Marea Japoniei Ion Pãtraºcu: Popas în Spania. Barcelona Alexandru Mironov: Pariurile Hexagonului A m reluat în titlu frumoasa sintagmã lansatã de Nicolae Iorga, dar vreau sã „demonstrez” în continuare o „teoremã” pe care am mai formulat-o ºi în alte contexte, anume cã Argeºul este locul cel mai românesc din România. Ce înseamnã acest lucru, doar patriotismul local – asumat, deci pardonabil – poate sã spunã pe deplin (mutând eventual afirmaþia în alte zone din þarã). Totuºi... P e aici au vieþuit ºi lucrat Basarabii dintâi, întemeietorii. Au avut curþi, au lãsat biserici, cu cea Domneascã uimind prin dimensiuni, proporþii, picturã (patru straturi, prima fiind de secol XIV). La 1330, spre aici a þintit Carol Robert cu oastea lui, semn cã aici era „capitala” (scriu între ghilimele, pentru cã pe vremea aceea noþiunea nu prea exista, Domnul avea curþi în diverse locuri). Pe undeva prin apropiere trebuie sã fi fost Posada; istoricii au tot dezbãtut ipoteze, între timp ºi-au adjudecat-o vâlcenii, plasând-o în Þara Loviºtei. Exista însã pe Argeºul de Sus un fel de „þarã”, deci o structurã cât de cât centralizatã, ºi cu un secol mai devreme, cel puþin aºa sugereazã o legendã care circulã prin Cicãneºti, satul ascuns printre dealuri, între Argeº ºi Topolog, aflat, vorba poetului, la distanþã de câteva strigãte de Curtea de Argeº. Zice legenda cã în biserica de lemn din Sãliºtea Cicãneºtiului era adusã avuþia þãrii la vreme de restriºte; au aflat probabil ºi tãtarii asta, au venit ºi au ars biserica, în zi de Paºte, numai cã sãtenii au prins de ºtire ºi au ascuns avuþia þãrii pe un deal din apropiere, în pãdure. Fundaþia bisericii a fost gãsitã, odoarele încã nu... De vor fi existând ºi de vor vrea sã iasã la luminã, de interes lucruri ne vor spune ele despre istoria anterioarã „descãlecatului”. R evenind la Curtea de Argeº, aici au domnit douã secole Basarabii, de la primii pânã la Neagoe, voievodul cel sfânt. Nicolae Alexandru a întemeiat aici prima mitropolie a Þãrii Româneºti, Neagoe Basarab a zidit bijuteria de piatrã a Mãnãstirii Argeºului, cea zisã ºi a lui Manole. Douã capodopere ne-a lãsat înþeleptul voievod, una de zid ºi una în slove, celebrele sale Învãþãturi. Era pe vremea când timpul curgea altfel, în nouã ani de domnie se puteau face lucruri mari. E adevãrat, cu sacrificii – mãcar aºa spune Legenda Meºterului Manole (apropo: mai ºtiþi vreo capodoperã a folclorului românesc care sã fie legatã fãrã echivoc de o localitate anume? de fapt, trei aº numãra de acest nivel, capodopere adicã: legenda noastrã, Mioriþa ºi Tinereþe fãrã bãtrâneþe ºi viaþã fãrã de moarte, straniul basm cules de Ispirescu, toate trei având de a face cu viaþa ºi moartea, cu timpul, dragostea ºi destinul). Odihneºte în Mãnãstire Neagoe, el, familia, ginerele Radu de la Afumaþi. Tot acolo odihnesc regii României moderne – iar alãturi se construieºte o necropolã regalã, ce va adãuga semnificaþie oraºului. De Argeº sunt legaþi – ne-o spune profesorul Vasile Vasile în numãrul trecut al revistei – mai mulþi sfinþi decât de alte locuri. Iar acum, în afarã de osemintele Sfântului Voievod, se mai gãsesc aici moaºtele Sfintei Filofteia, Sfântuliþa în graiul local, parcã ocrotitã astfel de cei pe care ea îi ocroteºte, dar mulþi alþi sfinþi au trecut pe aici, pe când erau în viaþã sau dupã canonizare – trimit la articolul abia amintit pentru detalii. ªi mai am argumente. Pe Argeº (de la Tismana pânã la Târgoviºte de altfel) se vorbeºte cea mai curatã limbã românã, portul popular din Argeº-Muscel are o personalitate recunoscutã (de inspiraþie aulicã, ne încredinþeazã acad. Rãzvan Theodorescu), spre nord strãjuieºte vremurile Cetatea lui Vlad Þepeº, la Corbii de Piatrã sunt locuri ca din vremea dacilor (ºi biserici rupestre anterioare, se spune, creºtinismului), prin munþi au sperat în venirea americanilor partizanii Arnãuþoilor, multe sate au cãtune de „ungureni”, români adevãraþi, fugind de catolicism ºi de Maria Tereza pe la o mie ºapte sute ºi ceva, aici s-a nãscut Urmuz, tot aici... O Românie în mic, la capãt de judeþ, spre munte... D e fapt, nici nu e nevoie de atât de multe argumente: mai ºtiþi vreo localitate care sã fie numitã astfel, sã aibã adicã în nume atestarea de Curte Domneascã?... (ªi acest lucru l-a remarcat tot Iorga, chiar în Istoria Românilor, din 1937.) QED România de la Argeº Gheorghe PÃUN Curtea de la Argeº Anul III Nr. 4 (17) Aprilie 2012 c y m k Revistã de culturã Din sumar: Neagoe Basarab 500 Poezia fãrã frontiere Istoria de lângã noi România de pretutindeni Lacrima Anei Domnul Eminescu scris-a Orizont SF Ars longa... www.curteadelaarges.ro Biserica din Nucºoara
Transcript
Horia Bãdescu: Festina lenteAcad. Solomon Marcus: Mircea Eliade, între
prea mult si prea puþin Dragoº Vaida: Cartea poliþistã, puzzle ºi matematicãVasile Vasile: Cântãri închinate sfinþilor argeºeniFlorin Horvath: Înapoi la ZalmoxisAcad. Petru Soltan: Din neamul atlanþilorNicolae Mãtcaº: Un ministru ºomerMihail Diaconescu: Literatura ca mathesis
universalisEmil Lungeanu: La pescuit de mãrgãritare
în Marea JaponieiIon Pãtraºcu: Popas în Spania. BarcelonaAlexandru Mironov: Pariurile Hexagonului
Curtea de la ArgeºAAnnuull IIIIII ��� NNrr.. 44 ((1177)) ���AApprriilliiee 22001122
cy
mk
Revistã dde cculturã
DDiinn ssuummaarr::
� Neagoe BBasarab 5500� Poezia ffãrã ffrontiere� Istoria dde llângã nnoi� România dde
pretutindeni
� Lacrima AAnei� Domnul EEminescu
scris-aa � Orizont SSF� Ars llonga...
www.curteadelaarges.ro
Biserica ddin NNucºoara
Curtea de la Argeºº
Redactor-ººef : Gheorghe Pãun
Redacþie: Daniel Gligore, MariaMona Vâlceanu, Constant inVoiculescu
Colegiu rredacþ ional: SvetlanaCojocaru – director al Inst i tutuluide Matematicã ºi Informaticã alAcademiei de ªt i inþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea –scri i tor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, IoanCrãciun – director al Editur i i Ars Docendi, Bucureºt i , Spir idonCristocea – director al Muzeului Judeþean Argeº, Piteºt i , DumitruAugustin DDoman – scr i i tor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu –director al Centrului Judeþean Argeº pentru Promovarea Cultur i i ,Pi teºt i , Marian NNencescu – redactor-ºef al revistei Bibl iotecaBucureºt i lor, Fi lofteia PPally – director al Muzeului Vit icul tur i i º iPomicultur i i din România, Goleºt i , Argeº, Octavian SSachelarie –director al Bibl ioteci i Judeþene „Dinicu Golescu”, Piteºt i , AdrianSãmãrescu – director editor ial al Editur i i Tiparg, Piteºt i , Ion CC.ªtefan – profesor, membru al USR, Bucureºti.
Corecturã: Radu Gîr joabã ºi Crist ian Bobi
Tehnoredactare: Elena Baicu
IISSSSNN:: 22006688-99448899
Întreaga rãspundere ºtiinþificã,juridicã ºi moralã pentru conþinutularticolelor revine autorilor.
Reproducerea oricãrui articolse face numai cu acordul autoruluiºi precizarea sursei.
CURTEA DE LA ARGEªRReevviissttãã lluunnaarrãã ddee ccuullttuurrãã
Maniera dde aa-ººi aapropria ccugetãri sstrãine îîn mmodconºtient ººi aa lle dda ddrept aale ssale aa ddevenit lla nnoicalea iieftinã dde aa aajunge lla rrenume ººi lla bbani.
(Timpul, 19 sseptembrie 11878)
Toate-ss vvechi ººi nnouã ttoate...
Într-oo EEuropã sstrãveche,în care infatuãrile erauneºtiute ºi unde polul
primordial pare sã fi fost „la elacasã”, semnul, simbolul aflat
la mare preþ, mãrturisea adevãruri pe care azi le-amdat uitãrii.
Una dintre vechile reprezentãri ale sensului,ale apartenenþei la polul primordial era temutul steagdacic, ºarpele cu cap de lup. Îmi pare cã mai decrezut sunt astãzi argumentele ce pot veni dinafaraculturii noastre ºi de aceea o sã invoc, pentruînceput, o emblemã a templului Dumuzi, în fapt,o tabletã sumerianã, datând din anul 2.300 î.H.
Dupã cum se poate deduce, este o vechereprezentare a steagului dacic, mai exact, oreprezentare îndrãzneaþã ºi tulburãtoare: ºarpelecu cap de lup în poziþie verticalã (registrul al 3-lea,de sus în jos), ca o reconfirmare a recunoaºterii luica simbol al unui axis mundi, ca o întãrire a ideiide pol primordial.
Emblema s-a descoperit pe un templu închinatzeului sumerian Dumuzi din Uruk, în vecheaMesopotamie (Adina Mutar: „Epopeea steaguluidacic de lup”). S-ar putea ca acest Dumu-Zi(Fiul cel Drept) sã fie rãdãcinã, obârºie pentrucuvântul Dumnezeu – Dumuzi, cuvânt ce astãzinu se regãseºte decât în limba românã.
Încã din mileniul 4 î.H., în textele de la Surupuk,numele lui Daos-Dumuzi este legat de maica sa,dragonul ceresc, mãrturisind descendenþa din zeiþaprimordialã Tiamat, înfãþiºatã ca dragon. ªi totuºi,de unde emblema ºarpelui cu cap de lup?
Cele mai vechi simboluri sumeriene, mai vechicu peste 1.000 de ani decât data înfiinþãrii Sumerului,s-au descoperit la Tãrtãria, pe vestitele tãbliþe delut, lucrate ºi folosite în chiar vecinãtatea poluluiprimordial dacic.
Dacã nucleul vechii Europe (România, Serbia,nordul Bulgariei) are în tradiþie denumiri sumeriene,sau atestate azi ca aparþinând culturii din Sumer,se poate deduce de unde „a venit” în cuprinderea
Mesopotamiei ºarpele cu cap de lup.Daos, în Troia, era asimilat cu capul de lup.
Triburile dacice, care aveau de mult ca steag deluptã ºarpele cu cap de lup, mãrturisesc prin aceastacã aveau ºtiinþã de efigia Zeului-pãstor Daos.
Pãi, devreme ce, peste 1.000 de ani, învecinãtatea polului primordial, înainte de existenþaSumerului, în textulde la Surupuk eraconsemnat Dumuzi-Daos înãuntrul mileniuluipatru, putem presupunecu uºurinþã mãcar faptulcã Zalmoxis,mãrturisitorul Reguleiºi a învãþãturii dacilor,a trãit la finele mileniuluicinci, poate în jurulanului 4.100 î.H.Mai mult, ne-am puteaîntreba dacã, nu cumva,mult invocata plecare aînvãþãtorului-rege dintredaci spre viitorul polprimordial (din Tibet –vezi Legenda MareluiZalmoxis) nu þine dePlanul Divin prin carecunoºtinþele sale au fostlãsate ºi în perimetrulviitorului Sumer?
Aceastãpresupunerenu contravine
consemnãrilor istoricului britanic Robert Vermaat,despre epopeea steagului dacic, ba ar întãri credinþacã semnul-simbol al ºarpelui cu cap de lup vine dinistoria „tuturor începuturilor”, aºa cum de altfel esteconsemnat ºi în epopeea sumerianã „ATRA HASIS”.
Puntea dintre Daos ºi Zalmoxis ar motiva cums-a ajuns ca acest steag dacic sã fie folosit de toate
triburile de daci, dai, dahi, daosi, geþi, mesageþi,tirageþi sau pânã unde s-o mai fi întins acest neamglorios, pe care azi îl ignorãm cu atâta uºurinþã.
Draco = dragon, despre care romanii auconsemnat îndestul, îngemãnarea dintre trupulºarpelui (dragonul) ºi capul de lup mãrturiseºte oafrontare, o luptã între cele douã simboluri – ºarpe
ºi lup – venitã din vremi cuadevãrat imemoriale, reluatã îndiferitele simboluri ulterioare, caetape ale prezenþei caduceului,semn simbiotic de putere întresacerdoþiu ºi militar.
Mai mult, la vechii dacistindardul freamãtã (mugeºteîn vânt), înspãimântã, susþinutla fel de simbolic pe axul = suliþainvocând semnul lui axis mundi.El mãrturiseºte, în întregul sãu,locul iniþierii, simbioza dintre sacruºi profan, acreditându-se la fel desimbolic drept GARDIANUL aceleicomori ascunse: taina învãþãturiizalmoxiene.
Este, ddacã aacceptãm,un veritabil paznic alNEMURIRII, al locului
unde sãlãºluieºte arborele vieþii,în chiar axul lumii. Dragonul ºilupul se derobeazã, astfel, cadouã aripi ale însuºi Principiului.
El este pãzitorul limbajului Divin,al Cuvântului, pãzitorul manifestãriicare uneºte vãzutul cu nevãzutul,
este expresia simbiozei dintre Regulã ºi Înþelepciune,locul unde se întâlnesc polul pãmântesc ºi polulceresc.
ªi totuºi, ce ar mai fi putut sta dincolo de acestcutremurãtor simbol? Cât am putea privi dincolode consemnãrile, destul de seci, ale anticilor?
Mircea EEliade ((ME) cconstituie, în culturaromâneascã, un adevãrat focar. Faptulse explicã prin problematica de un interes
imens pe care o pune în discuþie ºi prin faimamondialã pe care a dobândit-o la maturitate,dupã o tinereþe de cãutãri ºi rãtãciri.
Vom discuta aici despre un eveniment maideosebit, consacrat marelui savant al exegezeimiturilor. Recent, în cadrul manifestãrilor culturaleorganizate de Banca Naþionalã a României (B.N.R.),a avut loc o dezbatere în jurul cãrþii acad. EugenSimion, Mircea Eliade, Nodurile ºi semnele prozei(Univers Enciclopedic Gold, Bucureºti, 2011),o carte deci cu un titlu semiotic, nichitastãnescian,care ne provoacã exact în aceastã direcþie.
Moderatã de Adrian Vasilescu, consilier la B.N.R.,dezbaterea a beneficiat de intervenþiile a trei criticiliterari: autorul cãrþii ºi profesorii Paul Cernat ºi DanielCristea Enache, de la Universitatea din Bucureºti.Cartea are ca obiect romanele, nuvelele, jurnaleleºi literatura epistolarã a lui ME. Sã amintim cã pemarginea unora dintre ele s-a scris la noi foarte mult.Vom selecþiona aici douã referinþe. G. Cãlinescu, înIstoria literaturii române, de la origini pânã în prezent(Fundaþia Regalã pentru Literaturã ºi Artã, Bucureºti,1941), se ocupã de literatura lui ME în secþiuneaNoua generaþie, momentul 1933. Literatura „neliniºtii”ºi a „aventurii”. Literatura „experienþelor”. Îl considerãpe ME „cea mai integralã (ºi servilã) întrupare agidismului în literatura noastrã” ºi apreciazã cã „ceeace-i lipseºte lui ME e talentul literar,credibilitatea oniricã, inefabilul lingvistic”.În Istoria criticã a literaturii române(Ed. Paralela 45, Piteºti-Bucureºti, 2008),Nicolae Manolescu discutã literatura luiME, dar ºi aspectele ideologice ºi politiceale activitãþii sale, fãrã a acorda o atenþiespecialã unui posibil impact al lui ME casavant al miturilor asupra lui ME cascriitor. Un nou nivel de aprofundare aliteraturii lui ME apare în cartea din 2011a lui Eugen Simion. Se fac aici paºiimportanþi în considerarea influenþeiposibile a cercetãtorului miturilor asuprascriitorului ME (dar trebuie sã fim atenþi,deoarece Eugen Simion practicã ºifolosirea metaforicã a cuvântului mit; sãne amintim cã plasa poezia lui Eminescusub semnul a opt mituri care acþioneazãca tot atâtea paradigme dominante).
Cultura rromâneascã a fost de la început ºia rãmas pânã azi una predominant literarã.Scriitorii, în special criticii literari, au simþit
nevoia sã împingã atenþia lor dincolo de hotarelepropriu-zise ale literaturii, ocupându-se frecvent deceea ce se publicã în domeniul istoriei, lingvisticii,sociologiei, ideologiei, filosofiei ºi al altor disciplinesocio-umane. Reviste ca Viaþa româneascã, RevistaFundaþiilor Regale, Convorbiri literare au acordatîntotdeauna atenþie problemelor din aceste teritoriivecine. Chiar dacã nu au exprimat-o, au vrut sã fiereviste de culturã într-un sens cât mai larg al acestuicuvânt. În vremea din urmã, diferite instanþe literare(societãþi, uniuni, reviste) au premiat cãrþi de istorie,filologie, filosofie, teologie etc. iar un filosof ca Noicaa beneficiat de mai multã atenþie din partea scriitorilordecât din partea filosofilor. Cartea lui Lucian Boia
Capcanele istoriei (Ed. Humanitas, Bucureºti, 2011)a fost insistent recenzatã de critici literari.Fenomenul se repetã cu ME.
Dar acest lucru este determinat nu numai denevoia literaþilor de a-ºi extinde aria de observaþie,ci ºi ca urmare a unei carenþe a domeniilor în carese petrece imixtiunea lor. Istoricii, filosofii, lingviºtii nuse grãbesc sã acorde premii, sã comenteze lucrãrilecolegilor lor, nu au exerciþiul ieºirii în public în mãsuraîn care îl au literaþii. Mai important, nu au exerciþiulpracticii unui discurs altul decât al propriei lordiscipline (cu excepþiile de rigoare). Fenomenulse agraveazã atunci când este vorba de cercetãtoriidin domeniul ºtiinþelor „grele”. Complicitatea ºcolii ºiuniversitãþii la menþinerea acestei situaþii este evidentã.
În cazul lui ME, avem o situaþie specialã,deoarece textele savantului ME au uneori ºi valenþeliterare. Dar cercetarea miturilor, ca domeniuimportant al antropologiei culturale, nu a beneficiatîn România de suficientã atenþie, a fost o anexãa cercetãrii folclorului. Aºa se face cã aceastãcercetare nu este suficient de puternicã pentru aface faþã complexitãþii unei opere ca aceea a lui ME.Cât de interesantã ar fi, de exemplu, o analizãcomparativã (a fost uneori schiþatã, dar are nevoiede o dezvoltare) a analizei miturilor la Eliade ºi laLévi-Strauss (cel de-al doilea m-a tentat prin a saformulã canonicã a mitului, cãreia i s-a dedicat oliteraturã foarte bogatã).
Formând mircea eeliade pe google advancedscholar, aflãm de existenþa a 32.000 de locuricare reprezintã fie publicaþii ale lui ME, cu
indicarea lucrãrilor în care au fost citate, fie locuriîn care alþi autori l-au citat pe ME. În mod efectiv,nu sunt indicate decât primele o mie de astfel dereferinþe. Prima este versiunea englezã a lucrãriiSacrul ºi profanul ºi, azi 2 martie 2012, când scriuaceste rânduri, citim cã a fost citatã în 3.483 delocuri. Valori similare obþinem pentru alte publicaþiiale lui ME, relative la mituri sau la religie. Cred cãME este, pe ansamblul culturii româneºti, printreautorii cu cel mai mare impact, dacã nu cumva celdintâi. Dar literatura lui ME unde se aflã, sub aspectulinfluenþei ei în lume? A fost un ºoc sã constat cãimpactul ei planetar rãmâne ºi azi derizoriu, aproapede zero. Este, totuºi, natural sã te întrebi: Dacã
literatura lui ME nu poate fiînþeleasã cum trebuie fãrã ase acorda atenþie influenþeiexercitate asupra ei de ideileexprimate de ME încercetarea miturilor, nu cumva ºi reciproca esteadevãratã? Nu cumva cunoaºterea literaturii lui MEar putea îmbogãþi cercetarea mitologicã? A existatun test în aceastã privinþã: o ediþie anterioarã, mairestrânsã, a cãrþii de faþã a lui Eugen Simion a fostpublicatã în limba englezã (Mircea Eliade. A spiritof Amplitude. East European Monographs, BoulderDistributed by Columbia University Press, New York,2001) iar alta în limba francezã (Mircea Eliade.Romancier. Editions Oxus, Paris, 2004). S-a scursde la apariþia lor un timp suficient pentru un posibilimpact asupra antropologilor interesaþi în studiulmiturilor, dar necunoscãtori ai limbii române. Unsemnal care sã le atragã atenþia asupra unei pãrþia creaþiei lui ME pe care ei nu o cunoºteau ºi carele-ar putea îmbogãþi perspectiva în înþelegereamiturilor, le-ar putea clarifica modul în care ME le-ainterpretat. Se pare cã acest efect nu s-a produs încã.
Iatã, ddeci, ssituaþia pparadoxalã în care se aflãcultura româneascã faþã de creaþia lui ME. Pede o parte, urmãrim pânã la nuanþe dintre cele
mai fine o parte a operei sale fãrã impact în afaraculturii româneºti, pe de altã parte, ne îndreptãm cutotul insuficient atenþia tocmai asupra acelei pãrþi aoperei lui ME care are un impact universal foarteputernic, semn clar al valorii ei. Ne consolãm cufaptul (asupra cãruia ne atrage atenþia acad. EugenSimion) cã literatura lui ME „a contribuit enorm laînnoirea prozei româneºti ºi a creat, prin naraþiunilefantastice ºi mitice, un model în literatura românã”(p. 10 în cartea pe care o discutãm). Meritã sãreflectãm asupra acestui contrast cultural nu o datãconstatat între localul românesc ºi globalul planetar.ME este o sursã bogatã de idei de mare interes, carese cer reconsiderate. Un singur exemplu. EugenSimion ne readuce în atenþie (p. 241) ceea ce MEscrie în L’Epreuve du Labyrinthe: „Se ºtie bine cãliteratura, oralã sau scrisã, este fiica mitologiei ºicã ea îi moºteneºte funcþiile: a povesti aventuri, apovesti ceea ce s-a petrecut semnificativ în lume”.Faþã de aceastã reflecþie, care dateazã din anul1978, sã observãm ca metafora fiicei, pentru a numirelaþia literaturii cu mitologia, este acum aprofundatãla un alt nivel semiotic (a se vedea, de exemplu,Solomon Marcus, p. 268 din Paradigme universale.Ediþie integralã, Ed. Paralela 45, Piteºti-Bucureºti,2011, ºi pp. 450-452 din Rãni deschise, vol. I,ed. a doua, Editura Spandugino, Bucureºti, 2012):atât literatura (fiica mai mare) cât ºi matematica(fiica mai micã) preiau de la mituri funcþiile lorfundamentale: ficþiune, simbolizare, ludic, imprecizie,interacþiune local-global, holografie, metaforã,paradox etc. Cât despre cum apare, dispare ºiiar apare povestea ºi despre relaþia liric-narativ,alte referinþe sunt necesare, dar ne oprim aici.
Putem formula, în încheiere, poate într-o formãcam brutalã, întrebarea: Dacã ME nu era ocelebritate în domeniul miturilor, mai beneficialiteratura sa de atenþia insistentã care i se acordã?Eugen Simion dã un rãspuns afirmativ. Dar se ºtiecã, în materie de celebritãþi, lucrurile cele maianodine asociate cu ele devin semnificative.
Mircea EEliade, între pprea mmult ººi pprea ppuþin
AAccaadd.. SSoolloommoonn MMAARRCCUUSS
Se spune cã, la fiecare 4 ani, un sol era aruncat în suliþi, spre a îmbunaatitudinea marelui zeu cãtre daci. Credem cã este vorba nu de o jertfãfizicã, ci de o consemnare simbolicã. Adicã, la 4 ani era chemat un
reprezentant cu totul vrednic în faþa zeului. Era realmente sacrificat un iniþiat?Puþin probabil. Mai degrabã un ales din cei zece (dece) membri ai înþelepþilor,care era menit sã intre în dialog cu zeul. Asta înseamnã cã era chemat un viitoriniþiat! Unde? Acolo unde Zalmoxis a stat 4 ani: în peºtera iniþierii în strãvecheaînvãþãturã. Deci solul, departe de a muri în sens fizic, dispãrea doar din cadrulsocial. De aceea, poate, azi spunem cã, dintre cei zece, unul a fost dat:dece-datus. Adicã a murit pentru cei din jurul sãu.
Invocã anticii acel telete, ritual al Marelui Mister, faþã de care credem cã afost mai degrabã vorba de epoptea, experienþa finalã, iniþierea cãtre care alesulera acceptat. Aºadar, aparenta jertfã a despãrþirii de trup poate fi înþeleasã cadespãrþire de trupul mulþimii, de social, de lumesc. Ocultarea „la vedere” a solului
sacrificat, omorât, poate fi înþeleasã ca realã ocultare sub masca tãcerii, în deplinãizolare. Ceea ce, simbolic, se prezenta „la vedere” – lancea ca stâlpar cerului ºigrupul celor 3 suliþe ca simbolic altar – poate fi perceput prin simbolul de tainã,roata de bronz, încremenitã astfel în veºnicia soarelui de ardezit, de pe terasaa XI-a de la Sarmizegetusa.
Alesul urca pe Kogaionon cu trupul ºi sufletul în simbiozã, pregãtit pentrulegãtura dintre moartea aparentã (dispariþia din social) ºi vecinãtatea zeului.În fapt, candidatul cobora de pe Kogaionon în taina oului primordial, în peºterainiþiaþilor, spre a deprinde des-prinderea de sine.
O pregãtire pentru reala simbiozã dintre Lupul Legiuitor (Regula) ºi ªarpeleTãmãduitor (înþelepciunea) devansând, cu orizontala primului ºi verticala celuide al doilea, un simbol teribil – crucea – pe care omenirea îl va binemerita„la vedere” spre a se salva întru taina sinelui.
Învãþãturile sunt izvorâtedin experienþa acumulatãîn cele douã secole de
existenþã ale statului de sinestãtãtor Þara Româneascã, din buna cunoaºterea literaturii patristice, juridice ºi parenetice ºi suntintegrate în viaþa religioasã din spaþiul carpato-dunãrean. [43] Ele au reprezentat rodul gândiriiprofunde, mature, îndelungate a domnului formatîntre oameni cu talent ºi experienþã de conducãtoride stat ºi cãrturari de prim rang. Fiind elaboratemental, foarte probabil într-o perioadã puþinanterioarã ocupãrii Tronului, Învãþãturile au fostscrise sau, dupã obiceiul epocii, dictate deNeagoe Basarab. [44]
Neagoe Basarab avea calitãþi intelectualedeosebite, cunoºtea foarte multe limbi strãinede circulaþie, avusese mari dascãli care-i fãcuserãcunoscute operele teologice, culturale etc. aletimpului. Toate aceste calitãþi i-au permis sã fie marepostelnic ºi traducãtor al domnului. Majoritatea celor95 de documente rãmase de la Neagoe Basarabevidenþiazã autorul lor ca fiind o persoanã religioasã,moralã, cu o foarte bunã pregãtire teoreticã ºipracticã în multe domenii (teologie, patristicã, culturã,arte, diplomaþie, filosofie, tehnicã militarã, arhitecturãetc.). Gândirea ºi personalitatea autorului acestorhrisoave este identicã cu a Învãþãturilor. [45] Alãturide ele, în acelaºi sens, pledeazã corespondenþadomnului cu unul dintre prietenii ºi sfetnicii sãispirituali: Manuil din Corint. Se demonstreazã astfelprin datele hrisoavelor ºi ale epistolelor cã din anii1512–1513 erau precis formulate în mintea luiNeagoe pãrþi întregi din Învãþãturi, dacã nulucrarea în întregime. [46]
Neagoe eeste uun ssimbol al unei epocide efervescenþã culturalã ºi spiritualã,în contextul în care lumea bizantinã
trecea printr-o mare crizã, Constantinopolul fiindsub stãpânire otomanã de aproape ºapte decenii,iar în Occident omul se înstrãinase de Dumnezeu.De aceea spune în Învãþãturile sale „Iar domnii înce chip cad de la Domnul ºi Dumnezeul lor? Cadunii din credinþã, iar alþii din fapte. Deacii ei mor. Cãoamenii carii sântu suptu stãpânire, cu trupurile mordomnilor ºi împãraþilor pãmânteºti, iarã cu sufleteleei mor lui Dumnezeu, dacã îi ajunge amarnicamoarte ºi sântu nepocãiþi de pãcatele lor.” [47]
Mai mult, depãºind umanismul apusean, careîl separa pe om de Dumnezeu, Neagoe Basarab îºiîndreaptã atenþia asupra omului, însã face din elogiulomului prilej de laudã ºi mulþumire pentru Dumnezeu,Cel ce l-a creat ºi binecuvântat. Elogiul fãcut omului,impregnat de învãþãtura creºtinã ortodoxã, esteunicat în literatura post-bizantinã. Putem vorbi deun umanism ortodox al Sfântului Neagoe Basarab,în centrul cãruia stã legãtura fiinþialã între om ºiDumnezeu. Aceastã legãturã nu se opreºte doarla actul creaþiei. Teologia soteriologicã a SfântuluiNeagoe este împletitã cu hristologia, pnevmatologiaºi ecleziologia. „Drept aceia, iubitul mieu fiu, sã fiimilostiv tuturor oamenilor ºi tuturor gloatelor, care þile va da Dumnezeu pre mâna ta, pentru care însuºiDomnul Dumnezeul nostru ºi Mântuitorul Iisus Hristosº-au vãrsat sfântul sânge al Sãu. (...) Cã însuºiHristos pentru sufletile noastre de bunã voe a sas-au dat spre moarte, ca pre noi pre toþi sã ne facãfiii lui Dumnezeu.” [48] Încã de la începutul opereisale, Neagoe Basarab leagã fiinþial omul de Ziditorulsãu, iar menirea tuturor oamenilor este de ase îndumnezei, de a deveni fii ai lui Dumnezeudupã har. Domnitorul, conducãtorul lumesc, esteresponsabil atât de bunãstarea materialã, cât ºide sufletele celor încredinþaþi spre pãstorire pentrucare a murit Hristos. Prin Neagoe, Valahia „deveneacentrul lumii ortodoxe ºi ocrotitoarea civilizaþieibizantine. Neagoe Basarab este imaginea cea maicuratã a monarhului din graþia divinã, protector ºiapãrãtor al bisericii orientale. (...) El se considerã
moºtenitorul de drept al tradiþiilor imperiale ºi, înaceastã calitate, îºi asumã rolul de protector alBisericii Ortodoxe ºi de continuator al împãraþilordin Bizanþ. Toatã domnia lui este animatã de acestgând, toate faptele lui izvorãsc din aceastãconºtiinþã.” [49]
Neagoe exprimã aºadar typos-ul principeluicreºtin bizantin, al basileului, al monarhului protectoral tuturor creºtinilor ce pãtimeau sub stãpânireturceascã. Totodatã, Neagoe stabileºte raporturidiplomatice cu Occidentul catolic ºi cultura umanistãeuropeanã, rãmânând, cu toate acestea, un simbolal culturii române marcatã profund de isihasm. [50]Viziunea despre principat ºi misiunea sa, influenþatãde isihasm, era originalã. „Concepþia sa asupramonarhiei era teologicã”, considerând puterea sa„de esenþã divinã”. [51] Era un isihast, un umanistºi domnitor totodatã. Mai mult, Neagoe dovedeºte,prin propriul exemplu, posibilitatea domnului de a fibineplãcut lui Dumnezeu. Toatã aceastã experienþãNeagoe o împãrtãºeºte, prin Învãþãturile sale, fiuluisãu. Astfel, Învãþãturile sunt prima „carte de religie”destinatã unui tânãr fiu de domn, cunoscutã în istoriaculturii universale. [52]
Pentru NNeagoe BBasarab, „omul are odemnitate cosmicã de fiinþã creatã deDumnezeu”. Urmând principiul Patericului
de a nu învãþa pe nimeni înainte ca tu însuþi sãexperimentezi, Neagoe devine maestru-mãrturisitor,atât pentru epoca sa, cât ºi pentru posteritate,datoritã ancorãrii învãþãturilor sale în Evangheliaeternã a Domnului nostru Iisus Hristos. Principiulunic de raportare la ceilalþi, transmis ºi nouã, estedragostea creºtinã. Din aceste perspective, cartealui Neagoe este o chemare la pãzirea ºi împlinireaEvangheliei, la desãvârºire prin rugãciune ºi faptevrednice de numele de creºtin.
„Domn ales, învãþat, bun... ºi iubitor de pace ºiþarã“, Neagoe Basarab a înfrumuseþat viaþa poporuluiromân, ctitorind douã mari creaþii de valoareuniversalã: una artisticã – Mãnãstirea Argeºului, iaralta literarã – Învãþãturile cãtre fiul sãu Theodosie.Arta construcþiei monumentului artistic ºi amonumentului literar rãmâne una dintre marile titluride nobleþe ale voievodului; în limpezimea clãdiriioglindindu-i-se profunzimea clãdirii. [53] Creaþieizvorâtã din credinþã straºnicã, Biserica MãnãstiriiArgeºului impresioneazã prin proporþii ºi veºmântu-iornamental. Faima zidirii monumentului a atrasnumeroºi cãlãtori români ºi strãini care, fascinaþi defrumuseþea, grandoarea ºi perfecþiunea construcþieis-au întrecut în elogierea ei. Mãnãstirea este„un prilej de uimire... ºi este fãrã pereche între
mãnãstirile din aceastã þarã” (Paul de Alep);„cea dintâi din România” (Alexandru Pelimon);„o adevãratã Sfânta Sofia munteanã“ (W. Derblich)ºi „pentru a cuprinde totul într-un singur cuvânt,aceastã bisericã este un giuvaier“ (Paul de Alep).Conºtient cã „niciun creator nu poate intra înuniversalitate decât prin poarta propriei sale culturinaþionale, cã niciun creator nu poate pãtrunde îneternitate decât purtând pe umeri pecetea vremiisale”, Neagoe Basarab „ºi-a stors ºi sângele dininimã... ºi nu a cruþat nicio cheltuialã“ pentruridicarea ºi împodobirea acestei biserici.
La CCurtea dde AArgeº, în afara MãnãstiriiArgeºului, Neagoe Basarab a rezidit caseledomneºti de lângã Biserica Sfântul Nicolae
Domnesc ºi a reparat biserica. În Târgoviºte a ridicato altã bisericã, cu hramul „Sfântul Gheorghe”, arezidit Biserica Schitului Ostrov. A adus îmbunãtãþirimãnãstirilor Tismana ºi Cozia. Dorind sã ducãmai departe tradiþia culturalã a Imperiului Bizantin,Neagoe a fost susþinãtorul întregii Ortodoxii, dinCarpaþi pânã în Siria ºi de la Marea Ionicã pânã înEgipt; în nenumãrate mãnãstiri, numele voievoduluiera pomenit atunci: în Balcani, în Grecia sau înAsia Micã. [54]
La Athos acordã o atenþie deosebitã MãnãstiriiCutlumuz, unde zideºte ºi o bisericã. Reface BisericaMãnãstirii Sfântul Atanasie; la Iviron, Hilandar,Pantocrator, Dionisiu, Xeropotam face diferiteconstrucþii ºi îmbunãtãþiri. Acoperã cu plumb BisericaPatriarhiei din Constantinopol ºi înnoieºte chiliile.Construcþia de biserici ºi purtarea de grijã ca sã fiereparate ºi înzestrate cu cele necesare este specificãîmpãraþilor bizantini. Împãraþii romani se mulþumeausã construiascã pieþe mari ºi coloane triumfale.Imaginile imperiale îi reprezentau pe suverani fãcândacte de donaþie în faþa Fecioarei ºi a Pruncului, aºacum aratã un faimos mozaic din Sfânta Sofia. [55]
Grija pentru Bisericã a lui Neagoe Basarab mergede la înzestrarea locaºurilor de închinare cu diverseobiecte de cult, cu icoane, cu acoperãminte, pânã laoferirea unor sume importante de bani sau finanþarealucrãrilor de reparaþie. În 1517 a dãruit Mitropoliei deTârgoviºte Mineiul pe noiembrie ºi un Tetraevanghel,din care s-a pãstrat numai ferecãtura de argint, cuo inscripþie în slavonã care-l aminteºte pe „Neagoevoevod ºi domn”. O altã însemnare aratã cã la4 august 1514, voievodul a dat Mãnãstirii Bistriþaun acoperãmânt pentru racla moaºtelor SfântuluiGrigore Decapolitul. [56] Un relicvar cu moaºte aleSfântului Ioan Botezãtorul, ale Sfântului Ioan Gurãde Aur ºi ale Sfântului Apostol Petru dãruit de Neagoeunei mãnãstiri de la Athos (probabil Dionisiu), a ajunsîntre timp la Istanbul. Executat în aur ºi împodobit cupietre scumpe ºi mãrgele, are forma unei carapacede broascã þestoasã. Decoraþiunile simple, aproaperudimentare, prezintã totuºi câteva vrejuri cu frunzetreflate ºi striate, specifice stilului ornamental vegetaldin Muntenia. [57] Tot Mãnãstirii Dionisiu de la Athos,Neagoe îi dãruieºte un chivot celebru, ieºit, se pare,dintr-un „atelier de seamã, care face onoare ºimeºterului ºi donatorului”, asemãnãtor cu un altuldonat de Craioveºti Bistriþei. [58]
Þesãturi minunate, lucrate, se pare, de DespinaDoamna, împodobeau bisericile unor mãnãstiri caArgeº, Kruºedol din Serbia sau Xenofont de la Athos.De la ea ºi de la Sfântul Voievod s-au pãstrat ºi treiicoane, socotite icoane de familie, descoperite laschitul din Ostrovul Cãlimãneºtilor, ctitorie a luiNeagoe. O alta, reprezentându-l pe Sfântul Nicolae,realizatã de renumitul Dobromir de la Târgoviºte pela 1518, se pãstreazã în Muzeul Patriarhiei. Numãruloperelor de artã ºi de culturã legate de numeleSfântului Voievod Neagoe Basarab ºi inspirate dincivilizaþia Bizanþului este considerabil mai mare decâtcele câteva repere prezentate aici. ªi mai multe chiars-au pierdut în vitregia timpurilor. Odoare ºi banidãruieºte la Muntele Sinai ºi la Ierusalim. A fixat„mertice” anuale în bani în întreg Orientul creºtin. [59]
Dimensiunile cculturale aale ddomniei lui NNeagoe BBasarab ((IV)
Urmaºul lla TTron, NNeagoe BBasarab,dorind „sã curãþeascã ºi sã tãmãduiascãgreºeala Radului Vodã” – cum se exprimã
cronicarul – va aduce osemintele fostului mitropolit înþarã, construind ºi închinându-i la mãnãstirea athonitãun paraclis ºi dãruindu-i un chivot considerat despecialiºti unul dintre cele mai valoroase ºi inspirateodoare creºtine. Când va sfinþi ctitoria sa de la Curteade Argeº, unde vor fi prezenþi toþi stareþii mãnãstirilordin Muntele Sfânt, se va înregistra ceea ce specialiºtiinumesc canonizarea fostului mitropolit, apreciatãca prima canonizare fãcutã de români.
Monahii de la Dionisiu vor dãrui domnitoruluiºi ctitoriei sale capul ºi mâna sfântului, momentimortalizat ºi în cântãrile ce i-au fost închinate,inclusiv într-un Stihirar – Doxastar aflat în prezent înAthos, dar scris în Seminarul de la Curtea de Argeº.
Episcopii de Argeº vor pãstra nu numai cultulpentru Sfântul Nifon, dar vor sprijini scrierea ºiapoi tipãrirea unor cãrþi ºi a unor cântãri necesareslujbelor din ziua când este prãznuit – 11 august.
Momentele importante din istoria vieþii bisericeºtidin þara noastrã, aducerea moaºtelor Sfintei MuceniþeFilofteia, canonizarea Sfântului Ierarh Nifon ºiaducerea moaºtelor sfinþilor Serghie ºi Vach ºi alediaconiþei Tatiana vor genera o bogatã literaturãhagiograficã ºi liturgicã, ce urma sã împodobeascãserviciile de cult ale sfinþilor ageºeni.
Cum eera ººi ffiresc, literatura de prezentare avieþii sfinþilor amintiþi precedã ºi pregãteºteterenul apariþiei cântãrilor ce le-au fost
închinate ºi care repetã cele douã mari etape ºiforme ale muziciide cult bizantine:
– forma oralã:textele cântãrilorsunt însoþitede glasul, tactulºi podobia peal cãrei tiparmelodic urmeazãa fi cântate;
– forma scrisã:texte însoþitede semiografiemuzicalã bizantinã.
Pentru fostulpatriarh ecumenic
ºi fost mitropolit al Ungrovlahiei, a cãrui viaþã s-aîncheiat în Athos, la Mãnãstirea Dionisiu, începutulacestei literaturi pare a aparþine lui Gavriil Protul,autorul lucrãrii Viaþa Sfântului Nifon, tipãritã de maimulte ori în limba românã, de la care aflãm cã „fãcusãbor mare de împreunã cu domnul ºi cu toþi boierii,cu preoþi ºi cu mireni ºi slobozi izvoare de învãþãturã”.
Din anul 1682 dateazã Manuscrisul românescnr. 464 din fondul Bibliotecii Academiei Române,dãruit de Iosif Naniescu prestigioasei instituþii, în careîntâlnim pe filele 2–39(v), „Viaþa ºi traiul sfinþiei salepãrintelui nostru Nifon, patriarhul Þarigradului, carea strãlucit întru multe patemi ºi ispite la Þ(a)rigrad ºiÞara Munteneascã, scrisã de kir Gavriil Protul adecãmai marele S(fe)tagorei”, copiat de „Ioan (I)eromonahot Bistriþ(a), (...) când(u) a(u) fost eg(u)m(e)n laschitul pãrintelui Varlaam mitropolitul, care schit sãchiamã Trivale, de lângã Piteºti, domnind prea bunulºi prea creºtinul domn a toatã Þara RomâneascãIo ªerban Voievod (º)i mitropolit chir Theodosie,noemvrie 4 dni vã teceanie leata 7191 (1682)”,prezentat succint de Ioan Bianu (10) ºi apoi deGabriel ªtrempel (11) ºi publicat „pentru primaoarã”, în anul 1888, de Înaltpreasfinþitul MitropolitIosif Naniescu – fost episcop de Argeº.
O posibilã copie a acestei lucrãri hagiograficeprovine de la Mãnãstirea Curtea de Argeº –Manuscrisul românesc nr. 2714 din BibliotecaAcademiei Române, în care, pe filele 87–101(v),apare „Viaþa ºi traiul sfinþi(e)i sale, pãrintele nostruNifon, patriarhul Þarigradului, carele au strãlucitîntru multe patemi ºi ispite în Þarigrad ºi în ÞaraMunteneascã, scrisã de Gavriil Protul, adecã mai
marele Sfetagorei” – titlu ceatrage atenþia asupra conþinutuluiasemãnãtor cu al celui dindocumentul precedent. De altfel,corelând cele douã manuscrise,se poate constata prezenþa
aceloraºi materiale, dardispuse într-un alt mod:Viaþa Sfântului Nifon, PisaniaMãnãstirii Argeºului ºi Învãþãtura lui Neagoe pentrudouã slugi, în cel din urmã fiind caligrafiate ºiÎnvãþãturile lui Neagoe cãtre fiul sãu Theodosie,aspect semnalat ºi de Gabriel ªtrempel (12).
Urmeazã o altã variantã, din anul 1691, scrisã„dupã izvodul pãrintelui Aananiei Ieromonah, stareþulm(i)eu, tãlmãcindu-se de sfinþia sa dentru limbaslavoneascã pre limba româneascã” ºi descrisãsumar de catalogul citat al lui Gabriel ªtrempel.Este Manuscrisul românesc nr. 2462 din BibliotecaAcademiei Române – Jitia prea cuviosului pãrintelenostru Nifon, despre care copistul precizeazã:„Aceastã sfântã cãrticea care sã chiamã jitia preacuviosului pãrintele nostru Nifon muncit-am de oam scris eu, mult pãcãtosul ºi dintru monahi maimic decât toþi, Nicolae dentru svânta mãnãstireBrâncoveni” (13).
Manuscrisul conþine ºi una dintre primele icoaneale Sfântului Nifon, care este reprezentat þinând înmâini sceptrul mitropolitan din timpul lui Radu celMare.
Într-oo îînsemnare din Manuscrisul românescnr. 3460 din Biblioteca Academiei Românedin 1722–1724, cuprinzând Didahiile lui Antim
Ivireanu ºi prezentat tot în formã succintã de Gabrielªtrempel (14), pot fi descifrate, pe fila 207(r-v), dateleesenþiale ale legãturilor înaltului prelat cu ÞaraRomâneascã: „Leat 7012 (1504) a(u) venit (...) Nifon,patriarhul Þarigradului de la Sozopoli aicea, în ÞaraRomâneascã ºi a(u) ºãzut 2 ani, în zilele RaduluiVodã. ªi s-a(u) dus la Sfânta Gora ºi a(u) rãposat înmãnãstirea Dionisiu. ªi iar i-a(u) adus sfintele moaºteNeagoe Voievod în luna lui septemvrie leat 7023 (1515)”.
Note bbibliografice10. Ioan Bianu ºi R. Caracaº: Catalogul
manuscriptelor româneºti, tomul II, numerele301–728, Bucureºti, Ediþiunea Academiei Române,1913, p. 198.
11. Gabriel ªtrempel: Catalogul manuscriselordin Biblioteca Academiei Române, vol. I, Bucureºti,Editura ºtiinþificã ºi enciclopedicã, 1978, p.117–118.
12. Gabriel ªtrempel: Idem, vol. II, 1983, p. 359.13. Idem, p. 279.14. Idem, vol. III, 1987, p. 133.(Va urma.)
Viziunea llui NNeagoe BBasarab are rãdãcinileînfipte în trecut, însã privirea spre viitor.Dupã cum mãrturisea Pãrintele Patriarh
Daniel în prefaþa Învãþãturilor, „Neagoe Basaraba avut o viziune largã, respectând moºtenireabizantinã, ceea ce reprezenta trecutul, dar totodatãeste principele vremii sale, înnoitor prin legãturilecu noua culturã a Renaºterii. Fãrã sã fie luptãtor cuarmele, ca Sfântul ªtefan cel Mare, Neagoe Basarab– prin toatã aceastã bogatã ºi continuã activitate ºipreocupare a sa pentru lumea creºtinã, din Orient ºiBalcani – apare ca un luptãtor al spiritului, sprijinindcultura europeanã, moºtenire a strãlucitului Bizanþ.În 1521, dupã 9 ani de domnie, Neagoe Basarabse stinge din viaþã, lãsând în urma sa multã luminã,luminã ale cãrei raze pãtrund pânã la noi cei deastãzi.” [60]
Foarte bun cunoscãtor al Sfintelor Scripturi, alSfinþilor Pãrinþi ºi al isihaºtilor din Rãsãritul Ortodox,Neagoe Basarab este contemporan cu mari gânditoriºi reformatori europeni, Erasmus din Rotterdam,Niccolo Machiavelli ºi, mai ales, Martin Luther, alecãror opere le cunoºtea. Cu toate acestea, NeagoeBasarab a rãmas statornic în credinþa dreptmãritoarecu toatã fiinþa sa. Aceasta reiese din faptele sale,din opera scrisã ºi din ctitoriile sale.
Închei cu textul care rezumã viaþa lui Neagoededicatã slujirii lui Dumnezeu ºi tuturor semenilor,
text fundamental ºiîn cazul canonizãriilui Neagoe VodãBasarab ca sfânt:„Ce vom spunedespre lucrurile ºimãnãstirile pe carele-au miluit?… ªiîn toate laturile dela Rãsãrit pânã laApus ºi de la Amiazã-zi pânã la Amiazã-noapte, toatesfintele biserici le hrãnea ºi cu multã milã pretutindenida. ªi nu numai creºtinilor fu bun, ci ºi pãgânilor, ºifu tuturor tatã milostiv, asemãnându-se Domnuluiceresc, care strãluceºte soarele sãu ºi ploaia ºi pecei buni ºi pe cei rãi, cum aratã Sfânta Evanghelie”.
Referinþe bbibliografice[43] D.C. Giurescu, Þara Româneascã în secolele
XIV-XVI, Bucureºti, 1973, p. 390.[44] N. Iorga, Istoria literaturii româneºti, vol. I, ed. II,
Bucureºti, 1925, p. 140-150; Dan Zamfirescu, Prefaþã,la Învãþãturi, ed. cit., p. V-XXIV.
[45] Partea introductivã a actului emis la 20 februarie1512 (DRH.B. Þara Româneascã, vol. II, p. 199) este foarteapropiatã cu Învãþãturile, ed. 1971 (p. 125-153); Hrisovulemis cãtre Mãnãstirea Cutlumuz la 23 iulie 1512–1513(DRH.B. Þara Româneascã, vol. II, p. 211-212) este similarcu prima parte a Învãþãturilor, ed. 1971 (p. 125 ºi urm.).
[46] Dan Zamfirescu, Neagoe Basarab ºi Învãþãturilecãtre fiul sãu Theodosie. Probleme controversate,ed. cit., p. 81-192.
[47] Învãþãturile lui Neagoe Basarab cãtre fiulsãu Theodosie, Versiunea româneascã de laCurtea de Argeº – secolul al XVII-lea, Originalulslavon în facsimil, Transcrierea ºi traducereade Gheorghe Mihãilã, Editura Eparhiei Argeºuluiºi Muscelului, Curtea de Argeº, 2009, p. 4.
[48] Ibidem.[49] Ion D. Sandu, Neagoe Basarab, apãrãtor
ºi sprijinitor al ortodoxiei, Sibiu, 1938, pp. 277-279.[50] Iuvenalie Ionaºcu, Neagoe Basarab
principe isihast, Editura Dacpress, Curtea de Argeº, 2005,p. 6.
[51] A. Plãmãdealã, Învãþãturile lui Neagoe Basarab,în Volum omagial, Sibiu, 1938, p. 33.
[52] Învãþãturile..., op. cit., p. 312.[53] Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Româneºti ºi a vieþii
religioase a românilor, ed. a II-a, vol. I, Buc. 1929, p. 5.[54] Pr. I. Ionescu, Neagoe Basarab ºi ctitoriile sale
(23-25 ianuarie 1512 – 15 septembrie 1521), în MitropoliaOlteniei, anul XXIII, Nr. 9-10, septembrie-octombrie,Craiova 1971, p. 674.
[55] Michael McCormick, Împãratul, în GuglielmoCavallo (coord.), Omul Bizantin, Ed. Polirom, Iaºi, 2000,p. 265.
[56] Pr. I. Ionescu, op. cit., p. 663-664.[57] V. Vãtãºianu, Istoria artei feudale din Þãrile
Române, vol. I, 1959, p. 898.[58] Ibidem, p. 899-900.[59] Pr. dr. Teodor Bodogae, Ajutoarele româneºti
la mânãstirile din Sfântul Munte Athos, Sibiu, 1940.[60] Învãþãturile lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu
Theodosie, Editura Eparhiei Argeºului ºi Muscelului,Curtea de Argeº, 2009, p. IX.
Ion UUngureanu aa vvenit la începutul anilor1960 în lumea basarabeanã – înstrãinatã,mankurtizatã, terorizatã de istorie, – ca un
fenomen intelectual aparte, ca un copac imperialcrescut în mod neaºteptat într-un desiº de arbuºti.Fãptura lui fiziologicã – înaltã, statuarã, „gullivericã”,de brad carpatin cu rãdãcini vânjoase, prinseîn stânci de neclintit – vine ca o mãrturiea corespunderii depline înãlþimii saleintelectuale. Vom gãsi în ea ºi sinonimiacu o verticalitate moralã, menþinutã caun blazon de nobleþe „aristocraticã”.
Cã este un aristocrat al spiritului, lucruleste indiscutabil, aºa cum sunt indiscutabilecreºterea buimacã a ierbii sau curgereanestãvilitã a apei. Am putea bãnui cãe în figura lui ºi în acþiunile lui ceva„providenþial”, ceva ce þine de o rânduialãa firii. Apariþia sa ar fi în cel mai înaltgrad justiþiarã, date fiind golurile cares-au produs în cultura românã dinBasarabia, în gândire ºi în simþire.
Tot cce fface eel eeste ggândit întâi saueste ºi gândire. E în acest sens unspirit germanic, cãci nu întâmplãtor
se spune cã, dacã neamþului i se propunesã aleagã între rai ºi o discuþie asupraraiului, acesta alege, bineînþeles, discuþia. IonUngureanu e un causeur, un convorbitor de elitãcare îºi clãdeºte argumentele în mod piramidal.Vârful cel mai luminiscent îl constituie, desigur,argumentul suprem, ultima ratio.
Ca om de teatru, nu se dã în spectacol, ciconstruieºte, însceneazã spectacolul. Thalia lucreazãîn fiinþa lui cu forþe native, originare. Teatralitatea însensul cel mai bun al cuvântului este elementul sãu,este o expresie a voinþei nietzscheene de putere (prinartã). „Luceafãrul” de atunci trebuie identificat cu IonUngureanu, între fenomenul pre nume Luceafãrul ºifenomenul pre nume Ungureanu existând un semnabsolut de relaþionare sinonimã. „Luceafãrul” a fostun teatru ºi Ungureanu un om de teatru. Teatru
adevãrat ºi om de teatru adevãrat. Un teatru încare se vorbea frumos româneºte ºi care era pentrunoi, studenþii de atunci, o ºcoalã de limbã românãpronunþatã cu convingerea – eminescianã – cã nunoi suntem stãpânii ei, ci ea este stãpâna noastrã ºicu convingerea – eminesciano-heideggerianã – cã eane asigurã certitudinea de a fi popor ziditor de istorie.
Ion UUngureanu vvorbea rromâneºte cu uºurinþacu care juca tot atât de inspirat în tragediaanticã, în vodevilul franþuzesc, în commedia
del’arte italianã, într-o piesã shakespearianã sau unacehovianã cu tãceri semnificative. Ion Ungureanu aconvins lumea cã un teatru, chiar dacã îl joacã binepe Shakespeare, îºi impune personalitatea prinvalorificarea generoasã a dramaturgiei naþionale.ªi-a dat în vileag, în aceste condiþii, o ipostazãnouã: aceea de dramaturg, aceea de arhitect dramatic(cãci Caragiale zice cã dramaturgia nu e literaturã,ci arhitecturã), concreator cu autorul autohton,bun povestitor sau talentat poet, dar încã neofitîn domeniul acestei „arhitecturi” teatrale. Astfelau apãrut Aureliu Busuioc, Constantin Condrea
ºi Andrei Strâmbeanu cumemorabilele piese Raduªtefan, întâiul ºi ultimul,Copiii ºi merele, Minodora.Dramaturgia a început sã sefacã nu la masa de scris, în lumina lãmpii de birou,ci în teatru, pe scenã, în actul verificãrii exigentecu statutul estetic al genului.
A survenit apoi, în condiþiile de expulzare dinrepublicã, conlucrarea cu Ion Druþã, fapt care-idetermina pe criticii dramatici sã frecventeze TeatrulArmatei Ruse (pe atunci Sovietice) dupã ce nu maifusese pe acolo timp de 15 ani. (Existã o mãrturiede acest fel a unui cunoscut critic moscovit.)În spectacolele ungureanene, „narativul” Druþãera dinamizat, pus stãruitor pe axa dramaticului,pe un echilibru al etnicului ºi general-umanului.
Prin urmare: Ion Ungureanu – creator de teatru,dar ºi Ion Ungureanu – creator de dramaturgi. Printeatru, prin „Luceafãrul”, a modelat o nouã gândire– româneascã, o nouã esteticã – autenticã, o nouãmentalitate – vie, opusã inerþiei.
Pe sseama mminiºtrilor CCulturii, care nuîntotdeauna erau la locul lor, s-au fãcutbutade ºi s-au spus cuvinte de spirit precum
cã „nu ne temem de ministrul Culturii, ci de culturaministrului”, cã problema cea spinoasã nu e cã noinu-l cunoaºtem pe ministru, ci cã el nu ne cunoaºtepe noi ºi altele de felul acesta. Aflarea lui IonUngureanu în scaunul de ministru a inversatformulãrile spirituale, spunându-se cã ar fi binesã fie ºi cultura la nivelul (înãlþimea) ministrului...
Verva publicisticã inegalabilã rãmâne tot atâtde accentuatã în ultimul timp, cãci Ungureanu, caanalist, ca gânditor, ca bun român, ca om de culturã,rãmâne un cavaler al adevãrului. Al adevãruluidespre fiinþa noastrã, despre limba pe care o rostim,despre istoria noastrã. Despre faptul cã trebuie sãavem la aceastã orã a europenizãrii ºi mondializãriiimperative, conºtiinþa cã suntem români ºi europeni.
Sunt ffoarte mmulþi uungureni. Pe cel la care osã mã refer mai jos îl poþi delimita imediat.Dumnezeu adesea îºi þine palma dreaptã
pe creºtetul înghesuit de fruntea-lunã a Domniei sale.ªi asta, probabil, din considerentele cã e amarnic deînalt ºi vertical ca un plop-lumânare, cu un strãluciucãprui al irisurilor ce exact încap între genele-ialungite, cu un timbru al vocii ce face sã dansezeºi frunzele din jur, frumos de l-ai asemãna cuChristos, dacã nu l-ar trãda mustaþa lui stufoasãde culoare tomnaticã.
E vorba de Ion Ungureanu, cunoscut mai bineca mare regizor, ca ministru al Culturii din RepublicaMoldova. Nu zic fost, pentru cã oriunde ºi oricândi se adreseazã „Dom’ ministru”.
Omagiul meu la cei 70 de ani ai Excelenþei SaleIon Ungureanu e succint ºi are ca piatrã de temelieacest „dom’ ministru”. Din acest motiv, în modimperios simt nevoia (cu scuzele respective) sãreproduc cele relatate de ilustrul cãrturar MihaiCimpoi: „O subtilã notã. Din prezentul volum(La porþile Babilonului, ARC, Chiºinãu, 2005 – n.n.)lipseºte un moment pe care nu pot sã-l uit. Secelebrau cei 60 de ani ai maestrului Ion Ungureanu.În incinta Bibliotecii «Onisifor Ghibu» era lume de pelume: Grigore Vieru, Ion Hadârcã, Vladimir Beºleagã,Anatol Codru ºi multe alte personalitãþi, bibliotecari,profesori, studenþi. Undeva, într-un colþ din rândul doide scaune, se zãrea ºi chipul lui Petru Soltan, þinândîn mâini un fir de trandafir de culoare roºie-aprins.Îmi tot fãcea semne cã ar dori sã spunã câtevacuvinte. Þineam sã-l las mai la încheiere.Însã academicianul tot insista cu fireasa nerãbdãtoare. N-am avut încotro. Vineîn grabã spre sãrbãtoritul nostru, ducândcu pietate acel trandafir de parcã ar fifost un steag. ªi-ºi porneºte salutul:
– Onorate maestre, felicitãrile meleºi cu aceastã ocazie acceptã-mi acesttrandafir potrivit cu înãlþimea DomnieiVoastre. Apropo de înãlþime. Pe cândfãceam doctorantura la universitateadin Moscova, a avut loc o întâlnire întrematematicienii care-ºi fãceau studiileîntr-o clãdire cu 22 de etaje ºi fizicieniicare aveau blocul de studii alãturi,dar care consta numai din patru etaje.Întâlnirea era programatã sã aibã locîn sediul matematicienilor. Deschidereaa fãcut-o reputatul matematician,academicianul Serghei Sobolev. Cortinase ridicã ºi fãrã sã zicã «bunã seara»exclamã: «Nouã, matematicienilor, deaici de sus, ni se aratã toatã mizeriafizicienilor». O furtunã de aplauze. O maximãºi la direct ºi la figurat. O sã repet ºi eu: De laînãlþimea Dumneavoastrã, se vede toatã mizeriape care o avem în republica asta. Acest considerenta ºi servit ca argument sã vã detroneze din posturade ministru al Culturii. Sã-þi trãiascã înãlþimea!”
Afirmaþia mmea eera aargumentatã: îl cunoscuisuficient de bine. Am frecventat toatespectacolele Domniei Sale montate la
Moscova, spectacole la care cu luni înainte nu eraiîn stare sã procuri bilete. Nu în zadar i s-a conferittitlul de Artist Emerit al Federaþiei Ruse. Am asistatla toate cele jucate la Chiºinãu. I-am vizionat de laun capãt la altul mãiestria de actor. În aceste privinþeîmi devenise un idol. Apoi mi s-au extins impresiile,fiind încântat de luãrile de cuvânt ale omagiatului dinPalatul Republicii, din Sala Verde a Parlamentului dela Bucureºti, de la hramul dragii mele Coºniþa. ªi, maiales, n-am sã uit acea Zi Mare, 27 august 1989, cuun soare ca o tobã aprinsã în parã de la focul inimiloracelui Milion de semeni treziþi din somnul cel demoarte ºi cu tricoloruri, adunaþi în miezul Chiºinãuluidin toate colþurile republicii pentru a-ºi ridica la rangde steag limba maternã ºi alfabetul cel latin, cânddl Ion Ungureanu, evidenþiat prin înãlþimea sa
neordinarã, dãdea citire documentului final al MariiAdunãri Naþionale. Vocea sa, prin timbrul menþionatmai sus, fãcu sã vibreze ramurile din GrãdinaCatedralei. Vocifera nu actorul, nu regizorul, ci glasulMilionului, chestiune scrijelitã de acum profund pefilele istoriei, dar ºi decisivã pentru actele ulterioare.Mã fãcu mândru activitatea maestrului Ion Ungureanuîn postul de ministru al Culturii. Acel mult realizatde Domnia Sa e recunoscut. Însã puþini cunosc cãperspicacitatea, inteligenþa, curajul dumnealui dãdeaude bãnuialã unor forþe de mai sus. ªi Ion Ungureanue scos din post ºi aruncat la hat ca o rãdãcinã cetrebuie stârpitã.
Dar ssã rrevin lla ppiatra dde ttemelie, amintitãmai sus. Dupã celebrarea celor 60 de aniai maestrului Ion Ungureanu, avui norocul
a cunoaºte mai substanþial facultãþile Domniei Sale.Conversaþii lungi pe care nu le puteam termina – fiela telefon, fie la întâlniri ocazionale. În plus, fãcuhazardul sau poate mâna Celui de Sus de pecreºtetul domnului Ion Ungureanu ca în luna iunie alui 1999, cu acel verde aprig al acesteia, sã nimerimla spitalul de la Drumul Viilor, chiar în acelaºi salon,dacã nu mã înºel, cu numãrul ºase. Aura maestruluideveni cel mai bun tratament pentru mine. Nuputeam termina discuþiile ºi de venea timpul sãexpunã vreo fabulã mai sofisticatã ce se isca în modfiresc din conversaþii, aveam impresia cã mã aflu înfaþa unui ecran care derula cele relatate, naraþiuneamultidimensionalã, multicolorã a marelui actor, aexcelentului regizor. Un nãscãtor de curcubee pe
care le îngemãna într-un rost ce te fermeca. Unmaestru ce diviza frumosul (o nuvelã) în faþete pecare apoi le aranja într-o ordine prioritarã, scoþând-oîn prim-plan pe cea mai expresivã. Iar dacã seconfrunta cu o situaþie în care frumosul avea maimulte componente (un roman, bunãoarã, Bisericaalbã de Ion Druþã), acea ordine de aranjamentdevenea mai sofisticatã, având grijã ca faþetelemai expresive ale componentelor sã fie supuse alteiordini, ce þinea de logica standardelor de frumuseþedin subconºtientul Domniei Sale. Umila meapersoanã, încrezãtoare cã e în stare a face scãriînalte din abstracþii, era surprinsã cã scãriledumnealui sunt mai înalte, iar materia din careacestea erau atât de original construite se torceadin caierul culturii universale. Te frapa acel joc dintrelogica frumosului ºi cea a raþionamentelor care încele din urmã conduceau spre un rost întemeiat.Într-o zi, când îi vine soþia în vizitã, doamna Maia,roagã sã i se aducã o carte de acasã. Era vorba deplacheta cu poezii a germanului Martin Opitz, Zlatnasau despre cumpãna dorului, Uranus, 1993, darapãrutã pentru prima datã în nemþeºte la Strasbourgîn 1624. Cartea reprezintã un imn pentru români.Domnul Ungureanu mi-a citit fiecare poezie dinaceastã plachetã comentând elogiile acestui neamþ
la adresa poporului român.Sentimentele germanuluis-au contopit cu cele alemaestrului. Profundulsentiment pentru neamul sãue fundamental pentru Ion Ungureanu. Doar un detaliuîn acest sens (reproduc din memorie). Maestrul e învizitã la New York, la feciorul sãu ªtefan. În searacând sã se întoarcã în þarã este sunat de la reºedinþaMaiestãþii Sale Mihai Întâi. Surprins, abia de gãsicuvintele potrivite pentru a reacþiona: „Bucuros...”,când colo la celãlalt capãt de fir ia receptorul chiarregele: „Domn’ ministru, mi-ar face o mare plãceresã vã salut la mine acasã”. „Maiestate, profunda mearecunoºtinþã, dar peste câteva clipe pornesc spreavion: sunt cu biletul în buzunar.” „Domn’ ministru,doar în treacãt: sã vã salut.” ªi maestrul nu mai aveaaltã soluþie: s-a dus. Regele îl invitã la o întâlniretradiþionalã a românilor din New York. „Maiestate,pierd avionul.” „Atât cât îi vedeþi grãmãjoarã într-ohalã fastuoasã... ªi aþi plecat.”
– Domnule Soltan, dintr-o lojã, când mã uitla public de sus... o, Doamne! O lume elegantîmbrãcatã, desigur ºi bine hrãnitã (nu gãsesc altcuvânt), emana atâta optimism, cã-þi umplea sufletulde bucurie. ªi atunci mi-am zis: „Poporul nostrude acasã de-ar fi tot aºa de îmbrãcat, tot aºa dealimentat (am gãsit cuvântul), ar fi cel mai frumosdin lume.” ªi azurul ochilor i se aprinde în flãcãri,coborându-ºi gândurile, probabil, la oropsiþii dedincolo ºi de dincoace de Prut.
Regia unei societãþi, din punct devedere cibernetic, are aceleaºi legi caºi regia unui spectacol. Deci eficienþaacesteia ºi într-un caz ºi în altul depindede mãiestria celui împuternicit sã facãaceastã regie. Exemple sunt destulepe aceastã planetã.
Pãrerea mea. Noi am ratat ocazia unuiexcelent diriguitor – din lipsã de experienþã,din cauza primitivismului nostru sau poateºi din motivul cã am fost dejucaþi de niºteregizori de clasã internaþionalã. ªi astfelpentru noi avurã loc ºi alte consecinþeneplãcute cã pentru mulþi dintre noi pepereþii timpului s-a lipit ca un zaþ amarmorala respectivã: având pâinea ºi cuþitul,rãmãseserãm flãmânzi, nepricepuþi. ªi aprins vigoare maxima valorosului NicolaeDabija: „Vai de capul nostru!”
Acum, ssã aadmitem cã maestrulIon Ungureanu ar fi fost urcatîn vârful piramidei. Este imposibil
a enumera ºi estima scenariile posibile. În cel mairãu caz, noi, cu mâinile noastre l-am fi doborât depe soclu, aplicând niºte frânghii cu cãngi – nu înprezenþa acelui Milion, ci mai pe întuneric. Din acestconsiderent, la omagierea respectivã, aº regizaaltminterea subtila notã a academicianului MihaiCimpoi, menþionatã la început. Trandafirul ar fialb ca neaua, iar finalul notei ar suna: „Înãlþimeadumneavoastrã a fost de neconceput de mizeriaspiritelor – nu mai ºtiu cum sã zic – ale celor cevã înconjurau sau ale noastre. De atâta ºi v-audetronat.” Exemple în istoria noastrã avem.
În virtutea celor expuse un pic mai sus, îmi faceplãcere sã invoc un detaliu de omagiere la cei 70 deani ai maestrului Ion Ungureanu. Cândva, în incintaBalcanilor, a existat o populaþie numitã pelasgicã.Un mit care circulã ne spune cã reprezentanþiiacesteia sunt descendenþi ai atlanþilor. Iar daciisunt urmaºii pelasgilor. Nu în zadar arealul Carpaþilore împânzit de figuri umane, înalte, cu înþelepciuneapostolicã, cu voci ce scuturã zãpezile de pecreºtetele de munþi ºi cu dãruire de sine. La sigur,sunt niºte moderni atlanþi. Din aceºtia coboarãomagiatul nostru. De atâta zic: sã trãiascãmaestrul Ion Ungureanu – un atlant printre noi!
(Literatura ºi arta, 4 august 2005)
Din nneamul aatlanþilorAAccaadd.. PPeettrruu SSOOLLTTAANN
Dacã sse vva oorganizavreodatã un concursal þãrilor cu cei mai
mulþi miniºtri ºomeri pe capde locuitor, conducãtorii„þãriºoricuþei” noastre au toateºansele sã urce pe podiumul
de onoare. În orice caz, un loc în cartea recordurilorGuinness la capitolul dat ºi l-au asigurat deja!
La douã luni dupã consumarea raþiei alimentareacordate la demisionarea in corpore a vechiuluiGuvern din 5 aprilie 1994, în urma venirii la puterea PDAM-iºtilor ºi a acoliþilor acestora, la sectorulBuiucani de înregistrare a forþelor de muncãdisponibile se prezentã un plop de bãrbat energicºi vioi, în faþa cãruia se pierdurã cu firea chiar ºiinsubmersibilele noastre graþii rãsfãþate de iluzia dea deþine pentru o orã în mâini destinele oamenilor.
– Prenumele ºi numele Dvs. e Ion Ungureanu?,îl întrebã cu simulatã frigiditate, impusã de postulpe care-l deþinea, o funcþionarã de stat.
– Da.– De profesie nici nu vã întreb...– Mã rog, rãspunde Ion Ungureanu, convins
cã a fost vãzut în filme sau în scenã.„Profesia – ministru”, îºi fixã în condica sa de
lucru graþia de la birou, apoi îi completã ºi-i înmânãmaestrului legitimaþia de ºomer. Nu ºtiu dacã nu eun caz unic în Europa (pentru cã ceilalþi miniºtri ºiviceminiºtri concediaþi ºi neangajaþi, nefiind artiºti camaestrul, n-au gãsit în sine curajul de a merge sã-ºiridice legitimaþiile respective, însã aceastã legitimaþiea fost cea mai scumpã pentru ministrul Ungureanu,îndemnizaþia de ºomer servindu-i drept unica sursãde existenþã în tristul calvar de ºomeriat de petimpurile lui Rãzvan-Vodã).
Actorul, regizorul, pedagogul, jurnalistul, omulpolitic ºi de stat Ion Ungureanu n-a fost un rãsfãþatal sorþii, cãci toate le-a cucerit – sau nu le-a cuceritîncã pe toate? – prin tenacitate ºi muncã de salahor.Orice muncã pe care a prestat-o a fãcut-o cuinspiraþie ºi cu dãruire. Cu mare drag de þarã,de oameni ºi de memoria istoricã.
prigoanei lui Druþã ºi Ungureanu din partea lui Bodiul,ne aducem aminte cu recunoºtinþã de icoana caseimari a neamului nostru cinstitã pe redutabilele scenedin metropolã ºi din Þãrile Baltice cu concursul directal proscrisului. Noi, contemporanii ministruluiUngureanu, vom savura încã multã vreme cuvinteleînaripate ale Declaraþiei de suveranitate, rostite cudemnitate ºi cu gurã de aur de maestrul Ungureanu
în Piaþa Marii Adunãri Naþionale, îi vom admiraîncontinuu faptele cu adevãrat mãreþe (dacã negândim la hãlãciuga spiritualã, hãrþuielile ºi ºicaneleîn care i-a fost dat sã le realizeze) ºi-i vom regretabunele intenþii pentru care nu i-a mai ajuns rãgaz înscurtul ministeriat sã le ducã la capãt. RestauraþiaNaþionalului ºi înscrierea numelui simbolului nostruspiritual pe frontispiciu; strãmutarea monumentului(cât pe ce sã zic „al lui Ilici”, dar acþiunea aceasta afost a primarului Nicolae Costin, fapt care l-a costatviaþa) lui ªtefan cel Mare la locul lui iniþial; Lupoaicalegendarã cu Romulus ºi Remus; bustul lui ªtefancel Mare de la Cobâlea; reactivarea MitropolieiBasarabiei; înfiinþarea Facultãþii de Teologie; iniþiativade canonizare a domnitorului ªtefan; basorelieful luiIon Pelivan pe fosta clãdire a „Sfatului Þãrii”; busturilelui Eminescu la Durleºti, Drochia ºi în alte localitãþi;bibliotecile de carte româneascã „Onisifor Ghibu” ºi„Transilvania”; teatrul „Eugene Ionesco”; podurile deflori de la Prut; trimiterea de elevi ºi studenþi la carteîn Þarã; alte acþiuni concrete de integrare spiritualãcu România – sunt numai câteva dintre marilerealizãri ale D-sale. Restabilirea clopotniþei dinfaþa Catedralei, înzestrarea cu carte naþionalã abibliotecilor înstrãinate de neam din Þara Moldovei,construirea complexului teatral „Luceafãrul”, trecereala instruire în limba statului pe care-l slujim a tuturorinstituþiilor de învãþãmânt de profil din republicã –sunt numai câteva dintre temerarele D-sale intenþii
rãmase în proiect. Ministrul Ungureanu este sigurcã le va realiza ºi pe acestea cu ajutorul Domnului.
Silit dde îîmprejurãrile vvitrege pentru a douaoarã sã-ºi câºtige mijloace de existenþã înafara urbei sale pe care o iubeºte nespus,
maestrul Ion Ungureanu nu-ºi pierde curajul ºi
încrederea în revenirea la normal nici chiar în situaþiaîn care jirinovskiºtii de la noi viseazã la o reanimarea defunctei URSS. „Ce mai faci, maestre?”, îlîntreabã deunãzi un fost coleg de guvern, care faceparte din actualul partid de guvernãmânt, pe postmare ºi astãzi, desigur: „Învãþ de la Domniile Voastrecum sã ne comportãm cu voi când vom revenila putere”, i-a rãspuns inspirat ministrul ºomer.
Artistul emerit al Federaþiei Ruse Ion Ungureanua fãcut de la Moscova mult mai mult pentru Moldovasa natalã decât unii de pe loc. VicepreºedinteleFundaþiei Culturale Române face azi de la Bucureºtimult mai multe pentru Moldova decât unii dregãtoridin domeniul culturii de la Chiºinãu.
Un ssingur nneajuns aare mmaestrul, ºi acestcusur i-a jucat renghiul în toate timpurile ºisub toate regimurile: capul. Prin mãreþia sa
fizicã ºi spiritualã, Gulliverul nostru îi eclipsa pe mulþipigmei. Când ziceam uneori cã Ungureanu e cel maimare ministru, nu-mi dãdeam seama cã loveam înorgoliul multora care nu se pot împãca nicidecum cugândul cã ministrul Ungureanu e cu un cap mai susdecât ei. Fiind ministru în patru guverne consecutive,un conducãtor îl ºicana cã „lui Ungureanu sã-i daitribuna ºi nu-i mai trebuie nici de mâncare” (se vedecã d-aia i-au dat cea mai micã pensie), un al doileaîi scotea ochii cã se þine numai de dat interviuri,
un al treilea cã „de ce se sfãdeºte cu pochii”ºi tot aºa. În toiul campaniei electorale pentrualegerile în actualul Parlament, democraþii s-aufãcut a uita de existenþa unui Ion Ungureanu.ªi-au amintit numai atunci când acesta, mai multdintr-un gest de disperare decât din ambiþie, sedecise a candida independent, imputându-i cãar putea sã le ia o parte din voturile preconizatepentru candidaþii din listele lor. Iar în campaniaelectoralã pentru alegerile locale recente,ministrul ºomer era solicitat – nici mai mult, nicimai puþin – sã se deplaseze în raioane (de binece avea timp berechet) ca sã facã agitaþie pentrucutare sau cutare bloc, fãrã a fi întrebat dacã areo bucatã de pâine. O sancta simplicitas! Binecã Ungureanu e artist ºi nu le pune la inimãpe toate...
Pe cât e de generos ºi de condescendent cuoamenii de omenie, pe atât e de intransigent ºide tenace ministrul Ungureanu atunci când vine
vorba de apãrarea intereselor de neam ºi de datini,a istoriei ºi limbii. De la Nicolae Iorga încoace nuam cunoscut un tribun mai înflãcãrat, un polemistmai virulent ºi mai suculent, un sufletist mai pãtimaº,un caracter mai neostoit.
Literatura, mmai mmult ddecât aalte ddomeniiale artei, ºtiinþei sau filosofiei, îndeplineºtecondiþia de mathesis universalis. Acest
fapt este posibil datoritã raportului dintre particularºi general evidenþiat de orice creaþie esteticã, darmai ales de operele literare. Ne vom referi la acestraport din perspectiva logicii formale.
Lectura unor creaþii literare precum Avarul deMolière, Amintiri din copilãrie de Ion Creangã sauBietul Ioanide de G. Cãlinescu ne pune în faþa ochilorpersonaje puternic individualizate prin trãsãturiparticulare, gesturi ºi atitudini specifice, stil propriuîn exprimare. Avarul lui Molière este dominatde mizeria sufleteascã izvorâtã din zgârceniasa patologicã. Întâmplãrile trãite de copilul Nicã,despre care povesteºte Creangã, sunt ale lui ºinumai ale lui. Arhitectul Ioanide trãieºte o dramãstrict personalã, determinatã de aspiraþiile creatoarecare îi direcþioneazã viaþa, de starea dramaticãa familiei sale ºi de epoca istoricã în care i-afost dat sã trãiascã.
Dar fiecare dintre aceste personaje, indiferent detrãsãturile sale particulare, ne spune ceva esenþial,cuprinzãtor ºi profund revelator, mai ales desprecondiþia omului ca om. Puterea de a generalizade care dispune literatura esteexcepþionalã. De aceea s-a spus cãNicã e „copilul universal”, aºa cumpersonajul imaginat de Molière este„zgârcitul universal” sau Ioanide„artistul universal”.
Ca mathesis universalis, literaturaoferã percepþiei noastre rezultatele anenumãrate ºiruri de abstractizãri,prin care însuºirile comune ale unorpersoane, evenimente, intenþii, stãridin naturã sau obiecte sunt extinseasupra tuturor realitãþilor similare dincategoria respectivã. Ceea ce Noica,în scrierea sa Mathesis sau lucrurilesimple, numeºte „problema totuluiºi a pãrþilor” ni se reveleazã în actullecturii cu o forþã excepþionalã.
În epoca modernã ºicontemporanã, fiecare scriitor estepreocupat de problema originalitãþii.Fiecare doreºte ca opera sa sã nusemene cu a altora, sã se individualizeze prin câtmai multe trãsãturi specifice. Faptul este firesc.Simpla imitaþie, pastiºa, repetiþia inutilã nu au cecãuta în literaturã. Dar oricât de original ar fi unscriitor, opera sa însumeazã variate trãsãturigenerale ale existenþei umane.
Motivele ppentru care literatura are calitateade mathesis universalis pot fi înþelesemai bine dacã le raportãm la relaþia dintre
determinare ºi generalizare evidenþiatã de logicaformalã. În logicã, prin determinare se înþelege oproprietate internã, respectiv o însuºire a unui anumitobiect. Determinarea unui obiect este mai evidentãdacã ea se realizeazã prin adãugarea unor noi(multiple) trãsãturi la notele noþiunii iniþiale. Acesteasunt trãsãturi (însuºiri) tot mai restrictive. Limitadeterminãrii este infima species sau noþiunileindividuale. Acþiunea de determinare este o operaþiede delimitare în cadrul genului. Operaþia logicãa determinãrii poate coincide cu definiþia sau cudiviziunea genului în specii. În literaturã sesizãmºiruri lungi de infima species. Oda, imnul, satira,schiþa, nuvela, portretul sunt, fiecare în parte,infima species. ªi personajele literare Avarul,Nicã, arhitectul Ioanide sunt o infima species.
Orice determinare realã indicã limitele domeniuluide existenþã al unei entitãþi (în cazul nostru, al unorpersonaje sau al unor specii literare), al unuieveniment, al unui suport material, al proprietãþilorºi al relaþiilor pe care le instituie.
Inversã operaþiei logice a determinãrii estegeneralizarea. Prin generalizare se trece de la onoþiune cu o sferã mai restrânsã la alta, cu o sferãmai largã. Avarul, Nicã sau arhitectul Ioanide, cainfima species, fac posibilã ideea de personaj,respectiv de persoanã care apare (care figureazã)într-o operã literarã. În actul generalizãrii, noteledefinitorii sunt însã eliminate în favoarea celor cuo sferã de cuprindere mai largã. Mai precis, esteneglijat ceea ce apare drept specific în favoarea aceea ce este comun, respectiv general sau universalvalabil. Se trece astfel de la mai multe noþiunispecifice la o noþiune comunã. Putem vorbi depersonaj pornind de la Avarul, de la Nicã ºi de laarhitectul Ioanide ignorând trãsãturile lor specifice.Aceastã continuã trecere de la particular la general,evidenþiatã de orice operã literarã construitãîn conformitate cu rigori compoziþionale precise,susþine calitatea de mathesis universalis a literaturii.
Ideea dde lliteraturã ca mathesis universalisi-a preocupat pe scriitorii cu o înaltã conºtiinþãteoreticã, respectiv esteticã. Aºa se explicã
pasiunea cu care Balzac s-a interesat de opera luiEmanuel Swedenborg (1688-1772), îndeosebi detentativa acestuia de a construi un limbaj filosoficuniversal – mathesis universalis – capabil sã exprimeo învãþãturã (doctrinã) ce uneºte filosofia, dreptul,
ºtiinþele, religia, moralaºi politica într-o unitateindestructibilã.Swedenborg, careavea momente detrãire extaticã ºipreocupãri mistice,asocia ideile saledespre un necesarlimbaj universal cuconvingerea cã omulse poate mântui prin
acte de creaþie utilesemenilor sãi, respectiv prinopere. Swedenborg practicãprincipii panteiste asociatecu ideea cã universul areo fundamentalã structurã(organizare) spiritualã.
ªi pictorul ºi scriitorulWilliam Blake (1757-1827),unul dintre primiireprezentanþi airomantismului, era convinscã omul se poate mântuiprin acte de creaþie aptesã exprime ceea ce esteuniversal în existenþa omului ºi a naturii. Blakeera convins cã toþi artiºtii sunt mântuiþi datoritãpreocupãrilor lor pentru frumuseþe. În plus,Swedenborg considera cã între diversele pãrþiale lumii existã lungi serii de corespondenþece se cer a fi descifrate. Aceste corespondenþereveleazã dimensiunea spiritualã a existenþei.
Balzac, BBlake ((în iipostaza dde ppoet),August Strindberg (1849-1912), Carl JonasLove Almqvist (1793-1866), Ralph Waldo
Emerson (1803-1882) ºi alþi scriitori au fãcut dinstudiul operei lui Swedenborg o preocupare majorã.Ideea de literaturã ca mathesis universalis susþineaceastã preocupare.
Tot din perspectiva preocupãrilor pentru mathesis
universalis poate fi explicatãconvingerea lui Swedenborg cãlumea terestrã comunicã strânscu lumea celestã, respectiv lumeanaturalã cu cea spiritualã.
Într-o exprimare diferitã, strict teologicã, strictortodoxã, credinþa cã Biserica lumeascã, luptãtoare,de pe Pãmânt, se aflã într-o relaþie indestructibilã cuBiserica din ceruri a tuturor Sfinþilor apare la marelescriitor daco-roman Sfântul Niceta de Remesiana(338/340-414/420), din ªcoala literarã de la Dunãreade Jos, cel care a vorbit despre „communiosanctorum”. O exprimare liricã de o excepþionalãvaloare esteticã ºi de o riguroasã fundamentareteologicã ortodoxã a acestei credinþe gãsim în creaþiacu caracter doxologic pe care Sfântul Niceta deRemesiana a intitulat-o Te Deum laudamus, unadintre creaþiile de valoare universalã din istoriaculturii noastre.
Ideea cã într-o scriere literarã ºi, cu atât mai multîntr-un vast ciclu epic, pot fi exprimate dimensiunilefilosofice, ºtiinþifice, religioase, artistice, economice,juridice, sociale, psihologice, instituþionale ºi moraleale existenþei umane, respectiv cunoaºterea eiintegralã – mathesis universalis –, tuteleazã ºisusþine voinþa asprã, dãruirea sufleteascã neabãtutãºi îndârjirea cu care Balzac a urmãrit realizareavastului ciclu epic al Comediei umane, însumând137 de romane.
În oopera llui CCharles BBaudelaire (1821-1867),preocuparea pentru literaturã ca mathesisuniversalis produce efecte mult diferite de
cele din creaþia lui Balzac. Baudelaire a luat de laSwedenborg ideea unui limbaj filosofic universal ºia aplicat-o la domeniul poeziei. Baudelaire crede cãpoate exista un limbaj poetic universal valabil, capabilsã exprime relaþia dintre ºtiinþã, filosofie ºi religie,dintre vãzut ºi nevãzut, dintre revelat ºi nerevelat,dintre trecãtor ºi etern, dintre apropiat ºi exotic, dintre
nepãsare ºi cutremurare extaticã,dintre inteligenþã ºi voinþã, dintretrup ºi suflet, dintre senzual ºispiritual, dintre imperfect ºi perfect,dintre demonic ºi angelic, dintreimanent ºi transcendent. Acestlimbaj universal este format dinsimboluri. Pentru cã simbolurile,mai mult decât alte creaþii alespiritului uman, au capacitateade a uni particularul cu generalulºi de a pãtrunde dincolo deaparenþele lumii reale, spre ceeace este ascuns, dar ºi unitar,armonios, suprareal. Tot ceeace este afectiv, imaginar ºi raþionalîn viziunea unui scriitor asupralumii poate fi exprimat prinsimboluri. Influenþat de aspiraþiaspre mathesis universalis a luiSwedenborg, poetul Baudelaireeste unul dintre cele maiimportante modele ale tuturorautorilor simboliºti.
Forþa nestãvilitã cu caresimbolismul s-a manifestat în toate culturile europenedemonstreazã faptul cã situaþia specificã a literaturiiînþelese ca mathesis universalis este strâns legatã deaspiraþia oamenilor spre cunoaºterea integralã, careîl preocupa pe Leibniz, spre mãsurã ºi echilibru, sprepercepþia „totului ºi a pãrþilor”, cum spune Noica, spreordinea maiestuoasã care ne ridicã de la determinarela generalizare ºi de la imanent la transcendent.
Sugestiile oferite de preocuparea pentru mathesisuniversalis, respectiv pentru percepþia „totului” ºi a„pãrþilor” prezentã în operele unor autori atât dediferiþi precum Descartes, Leibniz, Swedenborg,Blake, Balzac, Baudelaire, Noica ºi alþii susþin, deasemenea, modul cum autorul acestor rânduri arealizat ciclul celor zece romane care compun laolaltã„fenomenologia epicã a spiritului românesc”.
Aproape ssigur, nu seconsiderã a fi ceva(prea) serios sau semn
de distincþie intelectualã sã citeºticu interes, chiar cu oarecare
pasiune, ºi sã comentezi apoi romane poliþiste.Pentru a stimula rafinarea percepþiei în raportcu acest gen de literaturã, încep prin a propuneîndreptarea atenþiei cãtre legãturile genului cu culturaîn general. Inevitabil limitatã, însemnarea de faþãse rezumã la cele douã-trei referinþe de mai jos.
În ultimul timp, douã cãrþi noi îmi slujesc pentruexemplificare (vezi ºi Le monde des livres, 16 febr.,Figaro). Însã, mai întâi, câteva observaþii generaleca introducere.
În acest an se împlinesc exact 125 de ani de laapariþia eroilor descriºi de Sir Conan Doyle (1859-1930), Sherlock Holmes, împreunã cu cronicarul sãu,doctorul John Watson, în Studiu în roºu (1887). MarcLits, în Le roman policier: introduction a la théorie eta l'histoire d'un genre littéraire (Cefal, Liege, 1999)se ocupã de o lungã listã de autori ai genului –Gaboriau, Leblanc, Gaston Leroux, Pierre Véry,Claude Aveline, Simenon, Steeman º.a. – probândconvingãtor vitalitatea domeniului. În fine, maiamintesc cã mari scriitori au abordat genul poliþist,totuºi fãrã a i se consacra: Dostoievski, Chesterton,Graham Green, Umberto Eco, Borges. Ultimul aajuns sã afirme cã toate marile romane ale secoluluiXX sunt romane poliþiste!
Dominique Meyer-Bolzinger,universitar ºi specialist în literaturapoliþistã, în La Méthode de SherlockHolmes. De la clinique a la critique(Campagne Premiere), susþine cã metodade investigare Holmes, bazatã peobservaþii, puþin semnificative la primavedere, dar determinante (precum urmelede praf, scrumul, firele de pãr sau dinpânzã º.a.), se înrudeºte cu tehnicile descrutare neuropsihicã de la finele secoluluial XIX-lea. În particular, mai precis, autorulcitat vede o analogie între metodelefaimosului detectiv ºi abordareapsihanaliticã datoratã lui Sigmund Freud,care s-a ocupat de o altã serie de indicii,cum ar fi uitarea momentanã a unor numeproprii, lapsus linguae, visele, actesmanqués, greºelile de citire, unele acteîntâmplãtoare (rãsucirea maºinalã a unuiobiect, pianotarea) º.a. Vin cu propriamãrturisire: am citit lucrarea Cinci lecþiide psihanalizã (versiunea în românã demai târziu, la Mediarex, Bucureºti, 1995) ca peun roman poliþist, în anii 1950, în liceu (semnificativemai ales lecþia a 4-a, despre sexualitate, ºi ultima,tratând despre artã, transfer, sublimare).
Oa ddoua mmonografie rrecentã, scrisã deEmmanuel Le Bret, pune în evidenþãnaturi conflictuale, precum Conan Doyle
contre Sherlock Holmes (Editions du Moment) sauHolmes contra James Moriarty, un alter ego diaboliccu care detectivul se lupta, dar, într-un fel, ºi coopera(ca într-o coaliþie din zilele noastre).
Excedat de propriul personaj, Conan Doyle sehotãrãºte sã-ºi lase eroul sã moarã, prãbuºit într-o
prãpastie din Reichenbach (Elveþia), încleºtat în braþecu maleficul sãu adversar. Vreme de zece ani, ConanDoyle se crede eliberat de propriul sãu erou ºi scrie,la un moment dat, „Am o asemenea overdosede el – ca de un pâté de foie gras din care aº fimâncat prea mult – încât evocarea numelui sãu îmiface încã greaþã”. Surprinzatoare folosirea noþiuniide overdose, ca ºi comparaþia cu acel pâté de foiegras la medicul care era Conan Doyle! Ce ar spunenutriþioniºtii din coloanele ziarelor noastre sau slujitoriiSfintelor Altare, în aceste zile de greu post?!
În 1903, în faþa doliului popular afiºat, dar ºial unui onorariu semnificativ de 5.000 de lire, autorulîºi învie eroul, readucându-l în paginile din Câineledin Baskerville, care sugereazã, o datã în plus,o înclinaþie cãtre genul horror din care azi sealimenteazã atât de bine televiziunea. Lumea anglo-saxonã îºi revine din ºoc ºi Strand Magazine îºidubleazã abonamentele. Opera lui Sir Conan Doyle,cel care ºi-a dorit sã fie asemuit cu un alt Sir, cuWalter Scott, ambii din Edinburgh, include romanepe care azi nu le citeºte nimeni, dar ºi rafturi întregiconsacrate lui Holmes –patru romane ºi ºaizecide nuvele traduse în 110limbi. Dupã unele estimãri(The Times), vânzãrileistoriilor cu SherlockHolmes se aflã în lumepe locul doi.
Acest ssuccesenormal povestirilor
lui Conan Doyle nu vineînsã pe un teren gol.Primul detectiv dinliteraturã nu este Holmes,
ci C. Auguste Dupin, iar creatorul personajului esteEdgar Allan Poe (1809–1849), care scrie primele treinuvele ale genului – Dublul asasinat din rue Morgue,publicatã în aprilie 1841, deci acum 171 de ani,Misterul Mariei Roget (1842) ºi Scrisoarea furatã(1844). În istoria literarã se considerã cã alegereaunui francez ca prim erou al genului a fost probabilinspiratã de memoriile celebrului Francois Vidocq(1828), dar ºi de o altã figurã din cultura de peaceleaºi meleaguri, matematicianul Pierre CharlesFrançois Dupin (1784–1873). Evocarea matematiciivine din însuºi laboratorul creaþiei lui Poe, într-untext fundamental. „Îmi propun a demonstra în chiplimpede”, spune Poe referindu-se la scrierea
poemului Corbul, „cã niciunul dintre detaliile acesteicompoziþii nu se poate explica prin hazard sau intuiþieºi cã opera s-a dezvoltat treptat, pânã la termenul eifinal, cu precizia ºi rigoarea logicã a unei problemematematice” (The Philosophy of Composition, 1846).Nu este întâmplãtor faptul cã Poe, care citeazãmatematica în conceperea unei opere importante,scrie povestirile menþionate, iniþiind astfel domeniulliteraturii poliþiste (termenul detectiv nu exista la aceadatã). Din pãcate, Conan Doyle a avut în contexto reacþie deplorabilã, scriind „Fãrã îndoialã, tu crezicã-mi faci un compliment comparându-mã cu Dupin.Dar, în opinia mea, Dupin era un tip inferior... el aveao oarecare pricepere analiticã, fãrã îndoialã, dar nuera nici pe departe atât de fenomenal precum pãreaa-ºi imagina Poe.”
Precizie, rigoare, logicã, matematicã – termeniide mai sus sunt surprinzãtori atunci când vorbimdespre creaþia literarã! Identific însã ºi alte importantesugestii care apropie domeniile, de exemplu, JurnalulGoncourt (16 iulie 1856) sau articolele lui ClaudeAveline. Voi încerca sã mã refer la unele într-o
continuare a notei de faþã. Pânã atunci, recurg la
amintiri. În biroul de acasã,în care primea, Barbilian aveao bibliotecã pe alese, în carese gãsea Gaston Leroux,Mystere de la chambre jaune,parcã în galbenul colecþieiLe Masque, carte la careprofesorul þinea mult.De la aceasta, la matematicã.Profesorul îmi povestea dereºedinþa somptuoasã a luiLandau, un matematician custare, ginere al lui Ehrlich, caredescoperise primul medicamentpentru sifilis, salvarsan.În bibliotecã, Landau aveamatematicã, însã numai teorianumerelor era descrisã caatare de amfitrion, restul fiindcatalogat „literaturã”.
Am fost la Londra, la adresa221b Baker Street, unde ni
se spune cã locuia marele detectiv. Am fost surprinssã vãd cã nu exista niciun imobil cu aceastã adresã.Întrebând un trecãtor ºi exprimând viguros interesulmeu, acesta mi-a spus politicos cã Sherlock Holmeseste o ficþiune. O fi ficþiune, dar dupã atâta drum dinPiccadilly Circus sã nu gãsesc nimic?!...
Mult timp dupã vizita în Anglia (InternationalComputers Ltd.), sã tot fi fost aceasta prin 1968,de-a lungul câtorva ani, în timpul celor câteva zile alefiecãrei ºederi în Paris, dupã treburile de la UNESCOSiège, Place de Fontenoy, seara, în Hotel Splendid,aprofundam o poveste cu Hercule Poirot sau Maigret.Captarea spiritului nostru pentru asemenea lecturinu cred cã vine numai din fascinaþia enigmei sau dinfrisonul pe care îl încercãm la finalul anchetei, cândconºtientizãm cã, de fapt, fiecare dintre noi avemceva de ascuns. Aceastã cufundare este înruditãcu absorbþia întregii noastre atenþii în acea starede fericire lucidã pe care ne-o induce exerciþiulmatematic. Dar despre aceasta, cum am spus,cu speranþe, va urma.
medicina, matematica, geopolitica, numeroase alteºtiinþe ºi discipline ºtiinþifice susþin ºi opþiunea noastrãpentru romanele-parabolã pe care le-am dat la ivealã,apte sã reveleze esenþa spiritualã româneascã drepto îmbinare specificã de eroic, tragic, moral, misionar,spiritual, sacru ºi sublim. În cazul nostru, romanelecare compun ciclul „fenomenologiei epice a spirituluiromânesc” sunt, laolaltã, expresia unui mod personal,profund subiectiv ºi deosebit de activ de a înþelegeideea de mathesis universalis, respectiv de a percepe
Într-o altã ordine de idei, funcþiile atât de diferiteale textului realizat ca artã a cuvântului, între carecele instructive, educative, morale, civice ºi esteticesunt dominante, aratã, de asemenea, calitatea demathesis universalis a literaturii.
Pentru cã obiectul principal al artei este omul,nu existã aspect al vieþii umane care sã nu poatã fievocat în literaturã. Ca reuniune a unor sugestiioferite de ºtiinþã, filosofie ºi religie, de simþire ºi trãire,de situarea fiecãruia dintre noi în raport cu pãrþile ºiîntregul, prin utilizarea unui limbaj universal valabil,
aºa cum doresc unii cugetãtori din epoca modernã,literatura ne apare ca mathesis universalis înzestratãcu o dimensiune euristicã excepþionalã.
Ca mathesis universalis, reunind într-un limbajartistic specific, strict individual, dar ºi universalvalabil, ceea ce pot oferi ºtiinþa, filosofia, religiaºi morala, literatura se adreseazã direct fiecãruiadintre noi, dar ºi unui public cât mai larg cu putinþã,adãugând realului noi dimensiuni ºi contribuindastfel la continua spiritualizare a lumii, pururiînsetate de Absolutul spre care aspirã.
(Fragment din tratatul Teologia ortodoxã ºi artacuvântului, în curs de elaborare.)
AArrttaa cceerree ººii iimmppuunnee nniiººttee rreellaaþþiiii ddee mmaarree cciinnssttee ººii aaddeevvããrr…RC: Nu cu mult în urmã, stimate prietene ºi
maestre Ion Sãliºteanu, discutam despre putereaeducativã, înnobilatoare a artei în toate timpurile ºicu osebire azi, când accesul la tainele ºi frumuseþileacesteia este mai posibil decât oricând ºi înrâurireaasupra omului ºi faptelor sale este de necontestat.Aº dori sã lãrgim puþin sfera dialogului nostru,subliniind aspectul moral al lucrului artistic.
IS: Adevãrata artã – mã refer la toate genurile –nu poate fi decât moralã; ea poate reprezentaaspecte dure, acuzatoare, poate mângâia sauîncuraja, poate ºi trebuie sã incite la luptã, mobilizândspiritele, dar nu poate fi decât moralã. Creatorul deartã, da, sau relaþiile sale cu societatea pot fi priviteuneori sub o incidenþã acuzatoare ºi, din acest punctde vedere, convorbirea noastrã mi se pare foartede actualitate.
RC: Ai dreptate, fiindcã, în general, artase constituie ca domeniul cel mai sensibil aldependenþelor noastre, instrumentele sale reuºindsã atingã adâncurile sufletului, fiind, prin omenescºi subtilitate, de o eficacitate puþin obiºnuitã.
IS: Într-adevãr, însã, sensibilitatea de carevorbeºti este ºi virtute, dar poate fi – ºi este – ºiservitute, în acelaºi timp, fiind uºor dereglabilã!Dacã determinã adevãruri educative, þinem caacestea sã rãmânã întregi, nefiindu-ne indiferentnimic din ceea ce ar putea deteriora climatul,puterea de realizare ºi pãtrunderea artei înconºtiinþa marelui public. Cu alte cuvinte, artacere ºi impune niºte relaþii de mare cinste ºiadevãr – nu între creator ºi imaginea realizatã,fiindcã acestea existã prin însuºi actul creaþiei –ci cu necesitate în procesul asimilãrii sociale,a ecoului public determinat.
RC: În legãturã cu aceastã problemã, fiindcãeste, fãrã îndoialã, o problemã, aº face observaþiacã, la nivelul destul de înalt al artei noastrecontemporane – poezia, pictura, muzica, teatrul –o anume educaþie mai precisã, mai calificatã,mai la obiect se impune cu necesitate.
IS: Aici voiam sã ajung, deoarece nu trebuiesã ne fie indiferentã existenþa unor elemente careîngreuneazã, perturbã chiar accesul la aceste valori;
mã refer la datele de informare, decunoaºtere, care sunt în mâna ºcoliiîn procesul de îndrumare sistematicã ºigradatã faþã de creaþia plasticã, poeticã,muzicalã etc. Aceastã ºcoalã – în procesuleducativ ordonat – rãmâne datoare, caspaþiu, problematizare ºi actualizare. Azi seacordã acestor probleme un numãr restrânsde ore, mai puþin decât minimul necesar, absolventulde ºcoalã generalã neavând datele esenþialenecesare faþã de calitatea artisticã în câmpul valorilor.La aceasta se adaugã o concurenþã nelealã a unorfactori care orienteazã altfel sensibilitatea publicului;mã refer la excesul pragmatic al demersurilor carepun problema strict material, lãsând un spaþiu foarteîngust pentru valorile artistice ºi, deci, morale...
RC: Aºadar, ajungem la faptul cã, arta depinzândde cele spuse mai sus, devine mai puþin eficientã,deci, mai puþin educativã?
IS: Da! Nu calitatea literaturii, a picturii, a muzicii– calitate mereu în creºtere intrinsecã, în ale cãreivalori am încredere – ci deteriorarea unor condiþiide însuºire ºi proiectare în conºtiinþe prin mijloacelesocietãþii noastre mã pune pe gânduri.
RC: Altfel spus, o lipsã de grijã pentru tabla devalori sau ordinea valorilor reale în difuziunea socialã,uneori ca o „contraselecþie”...
IS: Exact! ªi dacã fenomenul se întâmplã,nu-l pun în seama incompetenþei sau relei-credinþe,ci al presiunii unui mod de a exista, mai ales cotidian,lipsindu-ne nu o datã de larga respiraþie, mod care sesupune unui sistem social de lucru, dictat de ordineaunor prioritãþi ºi urgenþe perpetue.
RC: Teoretic, toate acþiunile vieþii sociale– economia, politica, dezvoltarea instituþiilor deeducaþie, creaþia spiritualã – au aceeaºi pondere,sunt situate în acelaºi plan, bucurându-se de aceeaºicantitate de atenþie; în realitate însã, datoritã unor
fenomene ce þin de un, aºa cum spuneai,pragmatism funcþionãresc, ce trebuia de multînlãturat, creaþia culturalã ºi, mai ales, difuzarea,în modul cel mai organizat, al acesteia în maseare considerabile datorii de plãtit. Aceste datorii,am convingerea cã trebuie plãtite atât princreºterea permanentã a calitãþii creaþieispirituale, cât ºi prin – condiþie sine qua non –rãspunderea moralã a instituþiilor administrativeºi de culturã.
IS: Cu aceasta vii în întâmpinarea a aceeace voiam sã spun. Dupã cum se ºtie, fiecarecreator de artã aspirã cãtre realizarea aceleilegi fundamentale – maximum de expresie cuminimum de mijloace. Totodatã, se cunoaºte cãdrumul spre împlinirea artisticã nu este liniar, seivesc meandre, abandonãri, câºtiguri pe parcurs.Toate acestea par, la o primã vedere, oîndepãrtare de obiectivul propus; sunt, însã,etape necesare împlinirii spirituale a societãþii.Legat de acestea, sunt convins cã toate
problemele vieþii de la noi, inclusiv eficienþaeconomicã, se întemeiazã numai pe o condiþieeticã ºi moralã care implicã, în forul interior alresponsabilitãþii, tot ce este mai bun în om, în fiecaredintre noi. Nu cred cã se poate accepta existenþaunor beneficii materiale cu preþul minimalizãrii sauchiar destrãmãrii acestor valori morale.
ºi nnu aavem vvenit ddin nnicio pparte, cci aabia nne þþinem ccu ssãrãcia nnoastrã. PPentru ccã ººi bbãtrâneþea nne vva aajunge, ssã nne aadunãmbogãþii, cca ssã aavem lla bbãtrâneþe ccu cce ssã nne hhrãnim.”
Mulþi ddintre ddregãtori, îîmpreunã ccu ccei bbogaþi ººi ccu ccei ssãraci, pprecum ººi ccu eei, aalþii sspun: „„Greu nne eeste ssã nne rrugãmlui DDumnezeu ººi ssã îîmplinim vvoia llui, ppentru ccã ssuntem ddatori ssã ccãutãm ººi ssã ffacem ttoate ccele ppãmânteºti. ªªi mmilosteniiîncã aam fface, ddar nne ttemem cca nnu ccumva ddomnii nnoºtri ssã nne iia ddregãtoriile ººi ssã ccãdem îîn ssãrãcie ssau îîn ppribegie.”
ªi ccei bbogaþi sspun: „„ªi nnoi nne-aam îîmpãrþi aaverea, ddar nne ttemem cca nnu ccumva ddomnii nnoºtri ssã sse mmânie ppe nnoi ººisã ccãdem îîn ssãrãcie.”
RC: Întru totul de acord...IS: Arta opereazã ºi trebuie sã opereze
în acest spaþiu, dar nu avem voie sã vedem viaþaºi problemele ei în mod fragmentar, pe felii deresponsabilitate în cadrul diviziunii sociale. Or,existenþa, dupã opinia mea, într-un procent multmai mare decât se crede a unei escaladãri afavoritismului, corupþiei, mitei, nepotismului, relaþiilorneprincipiale de avantajare reciprocã – dã-mi voie,stimate prietene ºi coleg, sã pronunþ aceste cuvinte!– chiar dacã numãrul de dosare pe rol la judecãtoriiºi tribunale pare a fi neimpresionant; în fapt, avemde-a face cu unele realitãþi îngrijorãtoare, pe careºcoala, sistemul educaþional ºi puterea artei trebuiesã le combatã cu fermitate, diminuând cât mai multefectul nociv, degradant al acestora.
RC: Aº vrea sã fac o remarcã, necesarã celor cevor citi aceastã discuþie. Abordând la modul critic rolulartei în viaþa noastrã, nu minimalizãm remarcabileleînfãptuiri ale acesteia ºi ale celorlalte sectoaremateriale ºi spirituale ale societãþii româneºticontemporane. Ni se pare, însã, important ºi oportunsã evidenþiem asemenea stãri de lucruri ºi sã opinãmpentru depãºirea lor în spiritul timpului de faþã.În aceastã idee, observaþiile noastre sunt încãrcatede dorinþa ca binele sã devinã mai bine, frumosulsã devinã sublim.
IS. Nu ºtiu de ce am ocoli acesteaspecte care, din pãcate, ne aparþin ºipe care trebuie, spre mai bunul mersal lucrurilor, sã le eradicãm.
RC: Dragã prietene, în tine vorbeºteacum nu doar artistul iubit ºi preþuit demarele public, ci ºi profesorul ºi activistulsocial...
IS: Poate... Aº dori, totuºi, sã-micontinui ideea. Da, este dãunãtoareaceastã obsesie a eficienþei cu orice preþ,care vizeazã mereu aspectul rentabilului.Dacã chestiunea este vitalã în viaþaeconomicã – dar nici acolo totdeauna! –în culturã ea se dovedeºte – ºi nu în modparadoxal – o piedicã, diminuând ºansele„rentabilitãþii reale”. Repet, aceastã obsesiea economicului cu orice preþ, în daunaconstrucþiei armonioase ºi integrale a omului– deci a societãþii! – cred cã va trebui,într-un fel, revãzutã din perspectivaºanselor noastre viitoare ºi nu a scadenþei„imediatului”. Legat de aceasta, mi se parespectaculos pentru epoca ºi societatea noastrã faptulcã oamenii de artã aspirã sã devinã – ºi devin! –mereu ai timpului politic, mereu în miezul întregiiproblematici contemporane, avizi de informaþiacomplexã a timpului românesc prezent ºi a veacului XX.
OOppeerraa ddee aarrttãã eessttee aammpprreennttaa cceeaa mmaaii aauutteennttiiccãã aa eeppoocciiiiRC: Am discutat, cred, interesant despre artã ºi
rolul ei în general, despre unele tare în dezvoltarea ºidifuzarea creaþiei artistice. Sã vedem acum ce depuneîn tezaurul naþional – ºi, de ce nu? – în cel universal,arta româneascã ºi, legat de aceasta, despreviabilitatea ºi valoarea în sine a operei de artã.
IS: Mai întâi, trebuie spus cã opera de artã esteamprenta cea mai autenticã a epocii; aceasta fiindcãarta autenticã nu este capabilã sã flateze ºi nici sã sesustragã adevãrului. Ea poartã însemnele calitãþilor,dar ºi viciilor unui moment istoric. Dacã niciun artist
ºi nicio operã nu poate spune pe de-a-ntregul totuldespre epoca pe care o parcurge, arta în totalitateasa – cu multiplele-i secþiuni – o poate face înmod deplin ºi irepetabil. Referindu-mã, mai ales,la arta plasticã, ºtiu cã opera, obiect cu valoareinventariabilã, ce poate figura ca bun material,constituie numai aspectul formal al unei calitãþi,în care fundamentala lecþie rãmâne sensul etic,estetic ºi civic al unei personalitãþi.
RC: Dã-mi voie, fiindcã vorbeºti ca la carte!,dã-mi voie, zic, sã adaug cã toate acestea suntpânã la urmã confirmate ori infirmate de vreme.Timpul judecãtor, dragul meu, este cel care punepe tot ce facem marca efemeritãþii sau cea aeternizãrii prin valoarea netrecerii...
IS: Timpul judecãtor, într-adevãr, triazã fãrãiertare ºi reconstituie personalitãþi ce pot devenirepere ºi, laolaltã, coloanã vertebralã a spiritului unuipopor. Dacã am avea atenþia mai bine orientatã spretot ceea ce asigurã durabilitatea ºi dãsens ideii de nemurire, am înþelegeceva mai devreme cã acestui jocsecund ar trebui sã-i dãm întâietateade care suntem capabili. În acest fel,multe lucruri cãrora le acordãm oatenþie pe care nu o meritã, s-ar aºezadoar pe locul ce li se cuvinde de fapt.Recapitulând mental viaþa ºi operalui Andreescu, condiþia elevatã,imperturbabilã – indiferent dacã a fostbogat, sãrac, sãnãtos ori bolnav – a luiPallady, cutezanþa ºi forþa de adâncirea formei-matcã la Brâncuºi, sau lecþiade certitudine artisticã ºi civicã dinexcepþionala retrospectivã a lui CamilRessu, toate laolaltã înceteazã a maifi o serie de lucruri cu o anumitãvaloare obiectivã, constituindu-se ºidemonstrându-se ca putere umanãºi româneascã, faþã de care dãm înpermanenþã seama de ceea ce suntem ca slujitoriai aceleiaºi arte, cãreia ne-am închinat destinul.
RC: Înþeleg, în subtextul celor spuse – ºi nupoate fi altfel – cã suntem egali în faþa societãþii, a
obligaþiilor faþã de aceasta,însã nu suntem ºi nu putemfi egali în faþa profesiunii ºinici a datoriei faþã de noiînºine. Învestindu-se prinîntreaga lor fiinþã, adevãraþii
artiºti ai României nupot sã atingã sufletulºi sã modifice conºtiinþapoporului decâtridicându-se la nivelulmaxim de conºtiinþãºi credinþã în ceea cecreeazã. Sunt convins cã acei care se folosescabil de o profesie artisticã pe care nu o slujesc, cise slujesc de ea, grãbindu-se sã surprindã sugestivexterioare, în care nu-ºi angajeazã sufletul ºiconvingerile cele mai adânci, mimeazã, în fapt,creaþia autenticã, negãsindu-se pe terenul adevãratal acesteia. Adicã, spun, reluând o zicere a domnieitale – arta, acest spaþiu de nobleþe dintre oameni,nefiind atinsã de iubire e supusã pieirii... Dar,revenind: ce repere concrete avem cu privire laarta plasticã româneascã contemporanã, reperereprezentative cu titlu de referinþã internã ºiinternaþionalã? Ridic aceastã problemã fiindcã
la frenezia cu care se lucreazã, la multitudineade expoziþii personale ºi de grup, fixarea în niºteformule de organizare durabilã lipseºte...
IS: Da, nu avem destule mãrturii organizatetemeinic ºi sistematic ºi, deci, definitiv într-unmuzeu al artelor plastice contemporane. Evoluþiaproblematicã, stilisticã, a calitãþii unor viziuni diverseºi puternice, spectacolul fascinant al drumului artelorplastice româneºti în continuarea epocii interbelice,strãlucitoare, dar limitatã într-un spaþiu restrâns,Muzeul colecþiilor, nu-l putem regãsi ºi nici refaceîn toatã frumuseþea-i pe care doar ne-o imaginãm.Îmi vei spune cã existã un muzeu al arteicontemporane la Galaþi, o structurã parþialã la Buzãuºi Medgidia, tentative onorante la muzeele din Cluj,Constanþa, Oradea, sau spaþii generos oferitemanifestãrilor pasagere la Ploieºti, Tg. Mureº,Timiºoara, Iaºi, Braºov, Craiova etc., la care s-ar maiadãuga taberele de creaþie în aer liber de la Mãgura-
Buzãu, Arcuº-Covasna, Lãzarea-Harghita, Cãsoaia-Arad, Siliºte-Sibiu, Calica-Tulcea, ValeaDoftanei-Prahova, sau cele dela Galaþi, Medgidia, Brãila, dareu îþi voi rãspunde cã, cu toateacestea, artele contemporanedin þara noastrã rãmân încãnecunoscute ca dimensiune, forþãºi desfãºurare, atât pentru marelepublic autohton, cât ºi pentrustrãinii dornici a ne cunoaºteºi în aceastã laturã. Cel puþin osutã de personalitãþi de eruptivãpregnanþã artisticã, ale cãrorlucrãri ar cinsti orice mare muzeudin lume, ar putea virtualmenteproiecta benefic substanþa uneicalitãþi superioare ºi, pe structuraunei sensibilitãþi româneºti,ar demonstra o bogãþiespectaculoasã, hrãnitã la cele
mai fecunde vetre de autenticitate româneascã.RC: Preluând extraordinara idee a lui Malraux
cu privire la Muzeul imaginar, în care, la scara Terrei,marele scriitor ºi umanist francez gândea ºi vedearealizarea irealizabilului, îmi permit, stimate prietene,sã fantazez pe o asemenea temã la scarã naþionalã.Un muzeu al artelor contemporane româneºti estenu numai imperios necesar, dar ºi foarte posibil.Acesta ar deveni, în mod aproape sigur, un românesc
„Jeu de Paume”, unde am aveaposibilitatea sã asistãm la uninepuizabil colocviu al celor carefixeazã în culoare, în lemn, piatrãºi bronz chipul timpului. Patimanobilã cu care susþii ideea nu estenumai a ta, ci ne arde cu flacãra-ipe toþi care o dorim înfãptuitã câtmai curând.
IS: Recunosc subiectivitateademersului, a pretenþiei ascunseîn aceastã afirmaþie, dar cel carecrede în forþa profesiei sale aredatoria sã creadã cã ºi de aceastadepinde viitorul patriei ºi chiardatoria sã nu accepte ordineaprioritãþilor care o lasã în urmã cape o cenuºãreasã, când ºtim binecã aceastã cenuºãreasã, cultura,poate ºi trebuie sã fie falã ºijustificatã mândrie a Românieiîn raport cu tot ce au similar altepopoare. Nu este drept ca vocaþiapentru formã ºi culoare,
demonstratã permanent, pentru muzicã, pentru înaltagândire poeticã ºi filosoficã din toate domeniile artei,sã rãmânã doar o afirmaþie retoricã decontatã lamari festinuri culturale ºi nu argumentatã într-odemonstraþie concretã ºi convingãtoare pentrufiecare dintre noi, creatori sau beneficiari ai culturii.Nu ascund: existenþa într-un viitor cât mai apropiat alunui mare muzeu al artei contemporane este legatãde obligaþia de a se gãsi oameni care sã se punã eiînºiºi, cu toatã fiinþa lor, în slujba spiritualitãþii noastre,depãºind obiºnuinþa ºi cenuºia situaþie de simplifuncþionari pe a cãror docilitate ºi lipsã de iniþiativãcu greu se poate construi ceva durabil.
Dialoguri eesenþiale
Curtea de la Argeºº
Anul IIII �� Nr. 44 ((17) ��Aprilie 2201214
RC: Referindu-ne în continuare la ºcoalaromâneascã de artã, trebuie spus cã aceasta sebucurã de o tradiþie puternicã; tradiþia Academiilorde Arte de la Iaºi ºi Bucureºti, dupã care alte centre– Cluj, Timiºoara –, precum ºi unele oraºe cu ºcoli deartã, toate asigurând un climat pe care se întemeiazãstarea actualã a Institutului de Arte Plastice ºiperspectivele ce se deschid necesitãþii de a acopericerinþele sociale de artã. Coerenþa profilului acestuiinstitut a conturat ºi continuã sã impunã cu claritateun specific al secþiilor de înaltã profesionalizare ºieficienþã. Dupã câte ºtim, însã, în ultimul timp, înscopuri destul de nebuloase, în învãþãmântul superiorartistic – Institutul de Teatru ºi Cinematografie,Consevatorul de Muzicã, Institutul de Arte Plastice –au intervenit, din pãcate, o serie de modificãri caurmare a unor mãsuri ale Ministerului Educaþiei ºiÎnvãþãmântului, modificãri care nu numai cãatenteazã la tradiþia cu totul valoroasã a acestorºcoli, dar reduce dureros posibilitatea deºcolarizare a unui numãr necesar dezvoltãriipe mai departe a artei noastre.
IS: Este o problemã acutã ºi, subliniez,pentru a multa oarã, cã apare – în urma acestormãsuri nu doar nepotrivite, ci chiar rãuvoitoare –o disproporþie categoricã între calitatea ºidimensiunea vocaþiei artistice ale unui popor atâtde dotat ca al nostru ºi reducerea hazardatã acifrelor de ºcolarizare; în urma acestor mãsuri,s-a ajuns la dispariþia secþiei de scenografie ºi acelei de muzeologie pentru anul în curs, precumºi la transformarea majoritãþii secþiilor în cursuriserale – trei la zi, patru la seral! –, aspect careatinge ºi latura inechitãþii, deoarece favorizeazãcandidaþii care locuiesc în oraºele în care existãaceste institute, creând o situaþie de discriminarepentru cei talentaþi din alte localitãþi ale þãrii. Trebuiespus ºi repetat cu uimire cã rãmâne de neînþelesideea unei secþii de sculpturã la seral, mai ales pentrucei care ºtim ce înseamnã forma în spaþiu, aºa cumam învãþat de la marii artiºti, înaintaºi în aceastãºcoalã: Paciurea, Medrea, Han, Ladea, Irimescu,Caragea ºi alþi maeºtri.
RC: Gãsesc total întemeiatã îngrijorarea care testãpâneºte, fiindcã, în fond, este vorba de asigurareacontinuitãþii artelor româneºti, de înzestrarea acestoracu cele mai talentate cadre, având o pregãtireserioasã, realizatã în condiþii normale, adicã încele mai bune condiþii, or, dacã lucrurile decurg cumarãtai mai devreme, adicã anormal, situaþia trebuiesã ne dea de gândit ºi în primul rând celor chemaþisã coordoneze aceste importante probleme.Necorijarea unor mãsuri pripite poate dãuna pentrumult timp de acum înainte; a inova numai de dragulde a deveni interesanþi se poate finaliza cu rebuturiºi nu mai este cazul.
MMoonnuummeenntteellee iissttoorriiccee,,tteezzaauurr aall mmããrrttuurriiiilloorr ddee nneeaammRC: Pentru cã veni vorba de priceperea ºi
destoinicia cadrelor artistice: care sunt preocupãrileUniunii Artiºtilor Plastici ºi ale Institutului „NicolaeGrigorescu” privind restaurarea monumentelor ºia altor opere de artã, deoarece se spun lucruricu totul mãgulitoare în aceastã privinþã.
IS: Cred cã ºi în acest domeniu avem oamenicu valoroase realizãri, artiºtii restauratori readucândîn lumina adevãratei lor valori opere inestimabile.Iatã, de exemplu, institutul nostru este angajat larestaurarea Capului de pod – cel construit la Drobetade Apolodor; la fel, restaurarea frescelor de laVoroneþ, restaurarea picturii din Biserica Domneascãde la Curtea de Argeº, restaurarea unor tâmplevechi din lemn ºi, de asemeni, o întreagã serie
de restaurãri de laborator a unor picturi ºi icoanedin diferite epoci. Toate acestea, ºi altele, incumbãnu numai responsabilitate culturalã ºi patrimonialã,dar ºi o complexã pregãtire artisticã ce nu se poateacumula la cursuri de învãþãmânt superior seralsau la fãrã frecvenþã...
RC: Legat de problemele de patrimoniu culturalºi istoric, în fond, probleme de ordin naþional, criticãmi se pare la aceastã orã situaþia monumenteloristorice, pe care Nicolae Iorga le numea tezaur almãrturiilor de neam, marele savant fiind primul carea inventariat ºi decretat ca monumente istoriceo mare parte a acestora...
IS: Da, o acþiune de reperare ºi inventarierecare a continuat, astfel cã patrimoniul naþionaldispune azi de o bogatã zestre de valori ocrotibile.De altfel, criticul ºi istoricul de artã Vasile Drãguþ, înremarcabila sa lucrare cu privire la arta româneascã,dovadã a unei munci de cunoaºtere ºi restituireimpresionante, demonstreazã cu prisosinþãmultitudinea acestor monumente ºi grija urgentãce trebuie sã li se acorde. Trebuie spus deschis
cã situaþia actualã a stãrii ºi capacitãþii de ocrotire aacestor monumente nu este satisfãcãtoare. Din acestmotiv se impune – de primã urgenþã – reînfiinþareaunui for de supraveghere ºi responsabilitate integralã,în felul fostei Direcþii a Patrimoniului Naþional. Nucred cã un om de culturã, indiferent de funcþia ºispecialitatea lui, are dreptul sã rãmânã indiferent laignorarea unor lucruri care angajeazã sau ar trebuisã angajeze întreaga conºtiinþã naþionalã...
RC: Aºa este, sunt lucruri care în perspectivaunui timp de respiraþie istoricã nu se pot justificaprin nimic din ceea ce astãzi ne poate acopericonjunctural. Fiecare creator, fiecare cetãþean trebuie,cred, sã se angajeze într-o luptã deschisã cu totceea ce – voit sau ne-voit – compromite ideea dedezvoltare în armonie ºi continuitate de la trecutulla viitorul patriei noastre. Arta îºi asumã, prin însãºiexistenþa sa, acest rol ºi, faþã de aceste idealuri,care concurã la existenþa noastrã ca etnie, slujitoriiei rãmân mereu îndatoraþi; poate nu chiar în sensulurmãririi nivelului relaþiilor de producþie ºi al bazeimateriale a societãþii, pentru cã, în cultura noastrãaspiraþia cãtre universal, spaþiul interogaþiei poetice,filosofice, artistice, depãºeºte, evident – prinEminescu, Enescu, Andreescu, Sadoveanu, Pârvan,Brâncuºi, Blaga, Luchian – nivelul de „þarã în curs dedezvoltare”, iar unui popor care a dat lumii Mioriþa ºitoatã arta lui milenarã perfect sudatã cu natura, cuspaþiul etic ºi geografic în care a existat ºi existã, egreu sã-i oferi încropeli ºi subproducþii culturale ce sebifeazã la cota numericã a participãrii la viaþa artisticã.
IS: Desigur, ºi, legat de aceasta, vreau sã remarcgreºeala pe care o comit cei ce desconsiderã – cuun aer superior – capacitatea oamenilor de a înþelegecu ascuþitã claritate sensul adânc al faptului de artã.Dãdãceala cu orice preþ ºi cu orice prilej, subliniereacu obstinaþie a unor direcþii, anumitor forme sautendinþe artistice pot fi considerate gafe educaþionale.Arta are tendinþa sã anuleze monotonia, inflaþiade stereotipii care, din pãcate, încã mai existã,contravenind legilor fireºti ale vieþii. Fericit publiculcare crede în intuiþia ºi vocaþia atistului, ce are camisiune atingerea cu o clipã mai devreme a sensuluisublimului de care cu toþii suntem însetaþi. Înãlþareaca spirit, ca ºi formele de cutezare în creaþie,antreneazã ºi direcþioneazã uman, etic ºi artistic,marea colectivitate prin care ºi în care trãim.A nu crede în aceasta, ar fi pentru mine ca otrãdare a destinului de pictor...
RC: Deci, neîntrerupta ºi vitala legãturã cu ceiale cãror rãdãcini ºi aspiraþii sunt în firea noastrã,hrãnindu-ne, tot astfel precum lumina creaþiilornoastre le fecundeazã – celor mulþi – spiritulîntru cele nepieritoare...
IS: Subscriu din tot sufletul! Ci multe s-armai putea spune pe aceastã temã...
Se sspune ccã, odatã terminatã o poezie, e bine s-o pui deoparte, ca sãse odihneascã puþin. Pe mãsura trecerii timpului, când ne întoarcem laea, contemplând-o, ni se relevã substanþa realã care i-a dat viaþã. Posibil
ca unele cuvinte sã se clarifice, vreun vers sã se închidã sau deschidã. Poatecã dispare poezia însãºi. Se transformã poate, la întoarcerea noastrã dintr-o altãperspectivã vitalã. Dar intuiesc cã nu acesta este cazul Ploii melancoliei mele,volumul de poezii al lui Laureano Jiménez Carrión, colecþie de poeme multecreate în anii ºaptezeci, care ajunge în fine acum în mâinile celor interesaþi decreaþiile poetului din Bollullos. Nu ºtiu dacã a rãmas de atunci neatins de ploiletrecutului. Nu ºtiu nici dacã s-a alterat în urma secetei ciclice. Nu mã îndoiescînsã de un lucru: transcendenþa sa liricã. Ploaia, ca element al cadrului senzorialeste rezistentã la ºocurile suportate de un poet ca Laureano.
Pentru cã poezia sa nu este supusã unor ritmuri de uºurinþã volatilã saumomentanã. Nu este doar un mugur de inspiraþie, este – dacã am încerca sãdefinim poeticul – esenþa conjugatã a semnelor. Termenul exact al emoþiilor.Secvenþa interioarã a sensibilitãþii, cu formele pe care le presupune.
Cel care se apropie de aceste poeme, cu ploaia fragmentatã ºi multiplã carele strãbate, nu-l va vedea doar pe poet în momentul absorbirii sale complete,confruntat cu acea senzaþie de amintire pe care o provoacã prezenþa apei.Versurile lui Laureano ne îmbibã puþin câte puþin, pe mãsurã ce avansãm culectura. Calmul sau turbulenþa ploilor din versurile sale sfârºesc prin a deschideporþile memoriei, chiar ºi în cazul celor mai puþin obiºnuiþi sã descifreze limbajul liric.
Motivul este simplu: pe lângã calitãþile sale ritmice, de versificator, poetulreuºeºte sã pãtrundã instantaneu efectele transmise de ploaie, producândalterarea individualã. Nu este nevoie sã parcurgi multe strofe pentru a intuivaloarea apei, ca substanþã primordialã necesarã, element care a dat sensºi origini întregii noastre lumi. Iminenþa ploii fiecãruia dintre noi devine vizibilã.Cuvântul e o succesiune de amintiri. Un fel de mãsurã a timpului, întruchipatãfie ca ploaie în voce ºi ploaie în frunte; o ploaie dintâi; ploaie sãlcie care excitã
sau pe un ºevalet fixat în noroi; ploaie fãrã milã saupur ºi simplu necesarã.
Borges sspunea într-una din poeziile sale cã„fãrã îndoialã, ploaia este un fenomen care sepetrece în trecut”. Aceastã observaþie precisã,
înscrisã în amintirea unui alt poet, dobândeºte valenþe deizvor prin vocea celui din Bollullos. Toate indiciile convergspre constatarea cã fluidul versurilor sale, alcãtuite în sonete perfecte ºi sonore,prin zecimi de linii fine sau prin versuri albe cu mãiestrie metricã, nu amintescdoar de formele ondulate ale apelor, ci, surprinse de sensibilitatea poeziei pure,de metafora norilor despicaþi, irup în mijlocul lirismului expresiv.
Ploile lui Laureano, analog cu cele interioare, fac oficiul de mesager întredimensiunea cereascã ºi observaþia rãbdãtoare, din poziþia omului contemplativ.Uneori transpare ideea cã melancolia ar fi deopotrivã ºi dor ºi meditaþie. Esteun mod de a aºtepta, pe parcursul numeroaselor cicluri de anotimpuri, care i-aupermis poetului sã dezvolte o sensibilitate aparte, menitã sã-i transmitã sunetulploii, chiar fãrã sã o vadã.
Dupã ce am parcurs volumul de poezii, rãmâne senzaþia cã acea ploaiea melancoliei mele încã nu a încetat sã cadã. Aparent un efect creat anumede poetul care ar fi putut continua sã „rupã apele”. Ne lasã cu liniºtea altor ploi,torenþiale, furtunoase, trecãtoare, biciuitoare... ºi mereu pãmântul ºi omulprimindu-le pentru încã o renaºtere, germinaþie, fertilitate, melancolie.În definitiv, poetul nu a invocat zeitãþi ciudate pentru a se uda. Îmbibat ºi el,ºi-a dorit albastrul, mirosul de pãmânt reavãn, care s-a putut scãlda de douãori în aceeaºi apã.
Laureano, culcat ºi dezbrãcat, la fel ca Dánae, a aºteptat picãturile auriipentru a fi posedat. Iar sãmânþa sa este cuvântul exact, încastrat în verbulpe care îl cunoaºte cel mai bine: purã ºi simplã poezie.
Ce sstranie ººi ttulburãtoare ccoincidenþã acestexotic ºi rafinat volum bilingv de stihuri alPaulei Romanescu, caligrafiat parcã de
unghia unui haijin (Ecoul umbrelor/ L’Echo desombres, Edit. Dorotea, 2011), venit pe lume tocmaiacum când Þara Soarelui Rãsare de la capãtul lumiinu mai pare aºa îndepãrtatã dupã ce fu lovitã de ceamai mare nãpastã din istoria ei! Ai zice cã l-a insuflatchiar duhul bietului Kobayashi Issa urgisitul – care,pierzând pãrinþi, soaþe ºi cei cinci copii, încã mainãdãjduia la urmã gãsindu-ºi mângâierea în condei –de n-ar fi fost precuvântarea autoarei sã dezlegeautobiografic tâlcul acestei naºteri (nota bene,versiunea francezã a prefeþei nu ºi-a intitulat-oAvant-propos, ci Aveu – „spovadã”): „De cândvorbãria a reuºit perfect sã sporeascã între oamenineînþelesul, singurul refugiu pe care l-am aflat a fosttãcerea strãfulgeratã de un soi de ecou al unor vocistinse (demult? de prea curând?), voci ce-mitraverseazã relieful ca pentru a-ºi afla, în familiara luialcãtuire de lut însufleþit, popas ºi cale în cea fãrã desfârºit curgere a vieþii. Aºa s-au ivit aceste poeme...”Ce clar se-aude aici ecoul umbrei laconicului IonPillat („Nu vorbele, tãcerea dã cuvântului glas”), nu-iaºa? De altfel, chiar din Poeme într-un vers a fostalcãtuitã prima secþiune a volumului, structurat caun fel de muzeu al colecþiilor de miniaturi, cu zecesaloane elegant articulate, dintre care, mi se pare,doar douã incluzând ºi exponate deja vizitate cuprilejuri editoriale mai vechi, prezente acum înversiuni revizuite. Vin apoi la rând – rude apropiate –aforisme în monovers (Sensuri), a cãror metricãalexandrinã ar fi ilustrat teza lui Blaga dinDaimonion despre încruciºarea acestei speciifilosofice cu poezia chiar mai bine decât proprialui pildã (pe încercate!). În acelaºi iamb solemnfuncþioneazã ºi motorul în doi timpi al Distihurilorîn alb-negru care le succed, cum ºi, în continuare,distihurile psaltice în chip de Dialoguri cu „MareleMut” (tot niºte confesiuni în fond, se înþelege,doar cã dramatizate), procedeu reluat maideparte ºi în dialogul interior din Rebelul alterego, apoi încã o datã în psaltirea pedalatãconform cu a treia lege a lui Newton sub titulaturaprovocatoare Decalog cu amendamente (staþilocului, nu bombardaþi, nu este nicio parodie aConstituþiei americane). Fãrã a exprima în modautomat o anume apetenþã a poetei, aceastãopþiune pare în orice caz foarte binevenitã pentruo asemenea ediþie bilingvã lansatã de ZiuaMondialã a Francofoniei, câtã vreme experþiiversului alexandrin, se ºtie, au fost tocmai clasiciitragediei franceze. Ea nu va fi abandonatã decâtodatã cu distihul însuºi, respectiv cu trecerea lasecþiunile urmãtoare – o haikudiadã în toatã regula(Poeme haiku) ºi o generoasã colecþie de Poemetanka, iar la sfârºit de circuit (de „tur”, zic ghiziinoºtri cam sãraci cu duhul) un mic grupaj intimistde reverii ºi psalmi în formã liberã ºi strofeeterometrice (Poeme pentru Ip), din alt aluat decâtfilosofarda teodicee a Decalogului de mai la deal.
Cu pprecizarea ooþioasã cã versiunea înfrancezã aparþine forcément chiar autoarei –o specialistã (al cãrei text, lãsat pe mâini
strãine, n-ar fi mai fidel originalului nici „tradus a optaoarã” precum Crãcãnel), mai trebuie adãugat cã sus-pomenitele caracteristici prozodice rãmân valabiledoar câtã vreme referenþial este textul românesc.Altminteri, verificarea lor în translaþie ar fi o pretenþiela fel de exorbitantã pe cât ar fi sã-i numim neaoºprintre cei mai de seamã înaintaºi ai lui Hugo pe un„Ion Afântânei”, „Nelu Rãdãcinã” ºi „Petricã Cioarã”fãrã riscul confuziei cu niscai maneliºti de prin pãrþilenoastre. Nu înseamnã însã de aici cã, în ceea ce opriveºte, poeta ºi-ar fi îngãduit mai multã indulgenþãcu tãlmãcirea propriului text, nici pomenealã deaºa ceva. Aproape la tot pasul vezi preocupareade a improviza soluþii prozodice în limita posibilitãþilor,oricât de relaxatã ar fi, la ocurenþã, adaptarea. Iatãacest adagiu, spre ilustrare, unde iambul alexandrindin original a fost cu ingeniozitate convertit, înfrancezã, la amfibrah: Acceptãm greu povaþa datã
de un pãrinte/ Dar când o facem, semn e cã inimanu minte... (On accepte mal gré le conseil desparents;/ Si on leur obéit, c’est qu’on est déja grand.).
Nici chiar translaþiile de haiku – specieultrarestrictivã de silabism – nu mor de prea multãaproximare, în ciuda lungimilor specifice limbiifranceze scrise. Actualitãþile din domeniul„silviculturii”, bunãoarã, pot încãpea într-o miniaturãcu iluzii optice de naturã fabulisticã: corbul ºi vulpea/ în crângul de mesteceni –/ zvon de ferãstrãu (au boisde bouleaux/ le corbeau et le renard –/ crissementde scie).
Ea are ºi un avatar mai „evoluat” ce poatefi recunoscut altundeva dupã recurenþatematicã a defriºãrii (ryuko-ul cum se zice
în estetica haiku – evenimentul – echivalent virajuluinarativ din tehnica nuvelei) într-un senzaþional senryude zile mari, cu versiune franþuzeascã tautofonicãbazatã pe polisigmã: crâng retrocedat –/ ecou decroncãnituri/ scrâºnet de joagãr (bois rétrocédé –/écho de croassements/ crissement de scie), undecroassement (croncãnit) este ºi o paronomazã a luicroisement (punere în cruce) cu aceleaºi conotaþiifuneste ale crimelor forestiere made in Romania dinactualul ev. Descifrarea auditivã a mediului ambianteste în tradiþia ilustrissimului Matsuo Basho,sunetistul cu auz extrafin mozartian, cum ºi a maituturor haijinilor în genere, toþi cu urechile ciulite lavreun þârâit de greiere sau la pliciul unei broaºte înbãltoacã (nu ca Don Salluste, perceptorul din Maniagrandorii, ascultând dimineaþa în pat zornãitul
paralelor de aur turnate în coº de valet ºi deodatãsãrind vigilent: „Manque une!” – capodoperã scenicãmarca Louis de Funes). ªi tot din clasica ºcoalãniponã provine ºi inventarul de haigon-uri picturaleale poetei, corbul, zãpada, salcia, cocorii în formaþiescriind strofe pe cer („sonetele þãranilor”, vorba luiSorescu) sau momâile atât de vizibile la un MasaokaShiki, Sazanami, Kobayashi Issa, Shuchiku oriKyroku. Are una ºi Paula Romanescu, cu un foarteexpresiv frison: prima zãpadã –/ sperietoarea-ºistrânge/ umerii-n hainã (premiere neige –/l’épouvantail frissonne/ sous sa robe trouée).
Cea mmai ppreþioasã ggemã din colecþie mise pare însã acest mititel koan în spiritZen de o exemplarã simplitate, unde
circumstanþierea în timp (una din cerinþele de bazãale obiectivitãþii prescrise de descriptivismul stiluluishosei) a fost realizatã printr-un procedeu analogstãnescianului paradox mâine voi sãpa un mormânt/în fostul ce sunt: negre ruine/ viitorul de aur/ rãmasîn urmã (rouille et ruines –/ l’avenir d’or tant attendu/histoire dépassée).
Iatã, deci, cã eleganta oglinjoarã franþuzeascãîn care poeta îºi contemplã propriile cuvintenu altereazã cu nimic constatarea generalã cãminiaturile volumului de faþã stau sub semnulspiritului estetic shibui cultivat în þara ceaiuluiceremonial, a gheiºelor ºi haijinilor, un stil lapidar ºiauster, esenþializat, dar în acelaºi timp plin de fineþuriºi sugestie. Varietatea formulei de versificaþie în care
au fost puse conteazã mai puþin,esenþialul rãmâne aerul delicatà la japonaise, pentru a cãruiilustrare ar fi de-ajuns sã citezi un singur poem,de pildã Temeritate, un monostih din secþiunea dedefiniþii aforistice pusã sub titlul cuminte Sensuri:Bãtrânul mãr în floare curteazã o rândunicã, ºi sã-lcompari, sã zicem, cu povestea de dragoste a luiPuºi Dinulescu, cea mai scurtã operã în prozã dinlume, cu un total de numai opt cuvinte: „Un bouiubea pe Luminiþa. Boul eram eu.”
Mai încape vreo îndoialã cã arhipelagulliric al Ecoului Paulei Romanescu efoarte îndepãrtat de þãriºoara noastrã cea
„eminamente agricolã”? Quod erat demonstrandum.Este evident aºadar cã argumentul din prefaþavolumului demn de doctrina unui cãlugãr trapist(„singurul refugiu pe care l-am aflat a fost tãcerea”etc.) trebuie luat în serios ºi cã exotismul acestor„sticluþe mici” în care s-au turnat esenþele nu e vreunmoft, ci un debuºeu necesar. Unii, mai patrioþi, voraduce probabil amendamentul cã pentru atâta lucrunu-i nevoie sã baþi drumul tocmai pânã la Fukushima,avem ºi noi centralã colea, la Cernavodã, aºa cãreferent îl putem lua la fel de bine ºi pe al nostruArghezi, priceput mai bine ca oricine sã fabrice„dintr-un trunchi o nuia”, cãci detesta bãtutul apeiîn piuã, „lucrul scris în douãzeci de pagini care poatefi strâns în patru cuvinte”. Rezon, atâta doar cãde la florile de mucegai ºi pânã la florile de cireºe o distanþã astronomicã (întrebaþi grãdinarul), sau
între Rugãciunea lui Cocò ºi rugãciuneabonzului, nemaivorbind cã meºterul de laMãrþiºor lucra „cuvinte despre cuvinte”,ramura lui de producþie fiind artele poetice,nu creanga de magnolie. La drept vorbind,lirica niponã îºi dozeazã farmaceutic emoþiaînsãºi, nu doar expresia ei lingvisticã– dovadã ºi reticenþa exersatã de mai toateceremonialurile tradiþionale ale politeþurilor(chanoyu, protocolul vestimentar, ikebana,caligrafia etc.) – poetul exprimând „abiao zecime din ce simte”, cum ne explicãantologia parizianã a lui Petit, restul fiinddoar sugerat. Iar acum, Paula Romanescuface exact acelaºi lucru, fie cã e vorba deanotimpurile cereºti ca în Zenit: Mã ningecerul, ’naltul, cu stele cãzãtoare... (Le cielhaut et lointain me neige d’étoiles filantes),fie de anotimpurile pãmântene ca înWestern: Veni ºi la noi Vestul c-un dolargãurit... (L’Ouest nous trouva enfin par un
dollar troué...). Rezon. ªi mã mai miram de ce n-ammai auzit de multã vreme zicala de ieri „a împuºcafrancul”, la vremuri noi obiceiuri noi, azi împuºcãm„þinta de inflaþie”, iar mâine, vedem noi pe cine maiîmpuºcãm. Aceeaºi cumpãtare în exteriorizareasimþãmintelor o regãseºti ºi în colecþia de poemetanka, bunãoarã într-o scenetã veneþianã cu rufeîntinse pe culme cu duhul aparþinãtorilor cu tot,aidoma notelor atârnate pe portativ ori scrieriiaºternute la uscat pe hârtie, o lume a obiectelor ºia contrastelor dinamice realizate (în textul original)în absenþa oricãrui predicat, cinematografie pur ºisimplu: rufe la uscat/ talia unei rochii/ cuprinsã devânt/ severã-n neclintire/ boneta bunicuþei (du lingea sécher/ la taille d’une robe légere/ danse avec levent/ immobile et sévere/ le bonnet de la grand-mere).
De altfel, moderaþia plinã de eleganþã e obinecunoscutã trãsãturã de personalitate a distinseipoete, aºa cã genul ãsta de compoziþii restrictive atâtformal (prin silabismul 5-7-5-7-7) cât mai ales liric,cu detaºarea contemplativã ce le defineºte (shinzen-kansho), îi vine mãnuºã. Pastelul urmãtor, pemarginea cãruia cred cã ar fi putut teoretiza ºiFujiwara-no-Teika însuºi, e încã o dovadã a imensuluipotenþial sugestiv al modului nepredicativ, de astãdatã aplicat unui tablou extatic: în foste livezi/ ciulinicât vezi cu ochii/ oameni nicãieri/ sub ierbi stinseistorii/ armii de fum pe dealuri (les vergers d’hier/paradis des chardons/ disparus les hommes/ sousles herbes repose l’histoire/ fumée sur les collines).
patrimonialã, apãrut la EdituraAlean a Centrului Judeþean pentruConservarea ºi Promovarea
Culturii Tradiþionale Argeº, sub semnãtura lui GrigoreConstantinescu, reprezintã un autentic corpusdocumentar al memoriei culturale definitorii pentrulocalitãþile din arealul etnocultural Argeº-Muscel,vizând, cu precãdere, monumentele istorice ºi deartã, dar ºi monumentele naturii, implicit, uninstrument de lucru extrem de eficient, întrucât vadirecþiona, cu certitudine, cercetãrile complexe aleunor specialiºti din varii domenii, interesaþi îndescifrarea ºi aprofundarea fenomenelor de culturã ºicivilizaþie specifice aºezãrilor din actualul judeþ Argeº.Prin structura adoptatã convenþional – componenþa,suprafaþa ºi populaþia comunelor; atestareadocumentarã iniþialã a satelor constituente; toponimialocalitãþilor componente; specificul etnocultural(cu referiri substanþiale privind arhitectura tradiþionalãlocalã); obiective importante (situri arheologice,monumente ºi rezervaþii de arhitecturã, biserici, crucide piatrã, monumente ale eroilor, monumente de artãplasticã); personalitãþi locale trecute în eternitate;bibliografie selectivã – volumul constituie un modelde sistematizare a informaþiilor de o densitateconsiderabilã, absolut indispensabile în elaborareaunor studii viabile cu caracter monografic, studiiîn care esenþa sã nu fie „înãbuºitã” de detaliinesemnificative. Atestarea documentarã iniþialãreprezintã menþionarea datãrii primului act oficialcunoscut pânã în prezent referitor la o localitate,constituind, evident, prima „bornã” fixatã în memoriadocumentelor pe traiectul evolutiv al unei aºezãri dejaalcãtuite; se indicã, abreviat, sursele bibliografice.Existenþa anterioarã atestãrii documentare iniþialea unor comunitãþi umane pe teritoriul actual allocalitãþilor este confirmatã prin descoperiri fortuite,dar, mai ales, prin investigaþii sistematice efectuatede cãtre arheologii argeºeni în colaborare cuspecialiºtii Institutului Naþional de Arheologie dinBucureºti. Rezultatele activitãþilor de cercetarearheologicã a zonei Argeºului, pentru descoperireaunor vetre de existenþã umanã pierdute în neguravremilor, sunt consemnate sumar în secvenþaSit arheologic.
Decodificarea semanticã a toponimiei localitãþilorcomponente pentru elucidarea unor aspectesemnificative de istorie localã s-a efectuat cu acribie
ºtiinþificã, sub imperiul considerentelor formulatede cãtre acad. Iorgu Iordan: „Toponimia este istorianescrisã a unui popor, o adevãratã arhivã, undese pãstreazã amintirea atâtor evenimente, întâmplãriºi fapte mai mult ori mai puþin vechi sau importante,care s-au petrecut de-a lungul timpului ºi auimpresionat într-un chip oarecare sufletul popular.”
Monumentele iistorice ººi dde aartã suntanalizate pe baza unor structuri specifice:biserici (amplasament, hram, datare,
comanditari, material de construcþie, plan, picturãmuralã, intervenþii/stare de conservare) cruci de piatrã(amplasament, tipologie, datare, stare de conservare)monumente ale eroilor (evenimente comemorate, anuledificãrii, comanditari, amplasament), monumente deartã plasticã (amplasament, autor, titlu, dimensiuni).
Secvenþa In memoriam este consacratã exclusiv„chipurilor neuitate ale unor oameni monumentalicare au lãsat urme de neºters în trecerea lor prinviaþã” – precum definea atât de sugestivpersonalitãþile Nicolae Iorga; sunt nominalizaþilocalnici trecuþi în eternitate care ºi-au conferit,prin activitatea lor, consistenþã spiritualã propriilorexistenþe, memoria acestora putând fi imortalizatã,de cãtre oficialitãþi, prin atribuirea numelor lor unorinstituþii, strãzi,festivitãþi cultural-artistice, prinorganizarea, înperspectivã, adiverselor expoziþiicomemorativesau, de ce nu,a unor casememoriale.
monumentele, dar ºi studii speciale consacrateculturii ºi civilizaþiei de tip tradiþional.
Autorul recomandã, pe baza propriei saleexperienþe, urmãtoarele volume, indicând, pentrufacilitarea regãsirii informaþiei de cãtre cei interesaþi,inclusiv paginile în care este tratat subiectul vizat:Bibliografia localitãþilor ºi monumentelor feudale dinRomânia. I. Þara Româneascã; Catagrafia bisericilorºi preoþilor din judeþul Muscel la anul 1810; CatagrafiaEparhiei Argeº la 1824; Catagrafia fostului judeþMuscel fãcutã la anul 1840; Inscripþii medievale ºidin epoca modernã a României. Judeþul Istoric Argeº(sec. XIV-1848); Dicþionar geografic al judeþuluiArgeº; Dicþionarul geografic al judeþului Muscel;Localitãþile judeþului Argeº; Judeþul Argeº, Mileniul III.Anul 1. Micã Enciclopedie; Arhivele Statului – JudeþulArgeº; Episcopia Argeºului. 1793-1949; EparhiaRâmnicului ºi Argeºului – monografie; Mãnãstirileºi bisericile din Muscel la cumpãna dintre milenii;Bisericile de lemn din judeþul Argeº; Monumentememoriale din judeþul Argeº. Cruci de piatrã; Turismcu manualul de etnografie; studii documentare dinArhivele Naþionale Bucureºti; fondul MinisteruluiCulturii Naþionale ºi al Cultelor, Arhiva Direcþieijudeþene pentru culturã, culte ºi patrimoniu culturalnaþional Argeº, „istoricele” parohiilor componente
ale Episcopiei Argeºului ºi Muscelului, precumºi studiile speciale referitoare la monumenteledin localitãþile argeºene. Amplul material pusla dispoziþia cititorilor interesaþi, prin publicareaacestui tom, este rezultatul unei documentãrisistematice în arhive ºi pe teren a autorului, înperioada coordonãrii Oficiului Judeþean Argeºpentru patrimoniul cultural naþional (1975-1997),dar ºi consecinþa studierii unor opere de referinþãmenþionate în Bibliografia generalã ºi Bibliografiaselectivã, lucrarea înscriindu-se conceptual însfera scrierilor redactate în modalitatea „clasicã”utilizatã în cercetarea ºtiinþificã: „relato refero”.
Ampla iinformaþie, concentratã în formuleaccesibile, se referã la 102 reºedinþede localitãþi (3 municipii, 4 oraºe,
95 de comune), 576 de sate, 574 de toponimeale localitãþilor constituente, 563 de biserici,340 de cruci de piatrã, 221 de monumente aleeroilor, 19 monumente ale naturii, 59 de situriarheologice, 498 de personalitãþi locale,135 de obiective turistice, dar ºi la cvasitotalitateabibliografiei de referinþã ce vizeazã localitãþiledin arealul etnocultural Argeº-Muscel.
Iatã oo mmostrã dde wabi prin eexcelenþã, realizatãîn tehnicã panoramicã, cu pustietãþi, paraginã,dezolare, solitudine, tot tacâmul, absenþa
din peisaj a „învingãtorului naturii” fiind aproaperedundantã cât timp pârloaga vorbeºte de la sineoricum – ºi dacã la colecþia de mãrci ale derelicþieimai bãga ºi niºte blocuri pustii, puteai jura cãfotografia a fost luatã la Pripyat, oraºul-fantomã delângã Cernobîl, astãzi înghiþit de junglã. De fapt, însã,nu e decât un banal reportaj de actualitate internã,evident, despre pãmântul strãmoºesc „retrocedat”buruienilor. ªi cum altfel? Este ºi normal într-o þarãbinecuvântatã ca a noastrã, unde grija campanieiagricole o are Sf. Ilie în persoanã, þãranii fiind ºi-aºaocupaþi pânã peste cap cu campania electoralã.De remarcat, incorigibila candoare cu care PaulaRomanescu reuºeºte sã facã faþã unor asemeneavizite în infern, care altor condeie (subsemnatulrecunosc ºi regret) le-ar urca cerneala la cap. Un altpoem tanka te convinge totuºi cã cea mai ºocantãabsenþã a omului (straºnic participiul „disparu” dinversiunea francezã) e chiar prezenþa lui: bãtrân înnegru/ cu pãrul alb inele/ ºi cercel roºu/ ce inimã dejunã/ va tresãri vãzându-l (un vieux tout en noir/ lescheveux blancs dans le vent/ rouge boucle d’oreille/le coeur de quelle jeune fille/ palpitera pour lui).
Cu roºu-alb-negru, bãtrân?... Steagul Egiptului?...O fi niscai mumie umblând incognito, refugiatã acide când cu zavera revoluþiei de la Cairo, cine ºtie,ar mai fi trebuit ceva semnalmente în plus, spre pildã,dacã papiþoiul era cumva la volanul vreunui jaf deMercedes din anii ’70 (un indiciu ar putea fi extensiatraducerii „dans le vent”, fiindcã zburliþii ãºtia conduccu capul scos pe geam sã întrebe de strãzi ºi
adrese). În orice caz, june bãºtinaºe se gãsescdestule pe toate drumurile, cã doar se ºtie unde tragemusca, nu asta e problema. Traducerea mai oferãºi un prilej de artã a improvizaþiei, aceeaºi extensiedespre coama fluturând în vânt articulând rimaleoninã „blancs dans le vent”. Trebuie spus aicicã Paula Romanescu nu face îndeobºte translaþiemecanicã, ci mai degrabã niºte versiuni originalecu virtuþi de creaþie artisticã în toatã regula, de sinestãtãtoare, ba uneori aºa de bine realizate, precumîn aceastã Limitã: Nu e auz sã prindã în scoica luitãcerea (Pour la perle du silence il n’y a pas decoquille) – literal, „pentru-a tãcerii perlã nu-s de gãsitcochilii” –, încât e greu de spus care-i originalul ºicare adaptarea. Cea mai ingenioasã soluþie mi s-apãrut traducerea unui tanka dedicat paradoxuluiactualei ere a „comunicaþiilor” în care oamenii nu maicomunicã, ci doar dau din fleancã la telefoanele debuzunar „din dotare” (proteza auditivã a acestui nouhandicap), cumpãrate la kilogram ca ceapa ºi cartofii:trecãtori grãbiþi/ nici o comunicare/ doar vorbãrie/mobilul din dotare/ sporind singurãtatea (piétonspressés/ manque de communication/ en pleinbavardage/ sur tous les tons le mobile/ ne fait quecrier gare). „În toiul meliþei/ comunicare neam” – cumar suna pe olteneºte, cãci „pe toate vocile mobilul/doar clonþãne-n pustiu”. Pustiu reincarnat ºi îneconomia monostihului Risipã: O, cât pustiu devorbe pentru-a drapa nimicul!
Taman mmateria pprimã a unui Beckett, Ionescu,Pinter, Adamov – faconda ca soluþie pentruomorârea timpului: teatrul nostru absurd cel
de toate zilele, cel „cu clãbuci la gurã”, cum ne scriacândva din exil nenea Iancu. Despre care Mircea
Iorgulescu, în acea memorabilã monografiecenzuratã, Marea trãncãnealã, din epoca lozincilor,nota: „Este o lume-bazar, unde se forfoteºte fãrãcontenire, iar gãlãgia nu înceteazã vreodatã. Zi ºinoapte pe strãzile înecate în praf, noroioase oritroienite, dupã anotimp, miºunã o mulþime bezmeticãîn cãutare de nu se ºtie ce. Un furnicar isterizat. Laorice orã crâºmele sunt pline ºi zumzãie; se bea ºise mãnâncã, dar mai ales se vorbeºte. (...) Berãriile,bodegile, birturile, cârciumile, cafenelele sunt înaceastã lume temple, locuri de comuniune, iarvorbãria are ºi o semnificaþie ritualicã. (...) În aceastãlume nimic nu valoreazã cât o conversaþie, deºi oriceconversaþie nu valoreazã nici doi bani.” E ºi normalsã nu valoreze, cã vorba lungã – sãrãcia omului.Neuronalã, mai ales. ªi se mai lamenta Nae deSituaþiunea noastrã jalnicã: „Prost, monºer. Esteo crizã, mã-nþelegi, care poþi pentru ca sã zici cã nuse poate mai oribilã.” Ei bine, cum sã nu-i dai rezon?Iar asta în urmã cu un veac, fãrã televizoare, radioºi telefon mobil! Altundeva, în salonul rezervatDistihurilor în alb-negru, acelaºi paradox este reluatdin perspectiva Logos-ului hristologiei ioanite:– La început Cuvântul a fost chiar miez de sensuri/– Dar s-a creat limbajul – izvor de nenþelesuri...
În teoretizãrile filologice savante ale lui Yasuda,brevilocvenþa tradiþionalã a compoziþiilor lirice niponear fi explicabilã chiar din punct de vedere fiziologic,dacã þinem seama cã „numãrul maxim de silabe alunei rostiri dintr-o singurã rãsuflare e aproximativ 17”(adicã tocmai lungimea unui haiku). Dacã-i aºa,atunci putem spune cã ºi exerciþiul de lapidaritatedin Ecoul umbrelor nu e decât un singur oftat prelung,grãitor, al Paulei Romanescu.
Existã oo ppiramidã aa aabsolutului în poezialui Virgil ªerbu Cisteianu. Sub semnul iubirii.Absolutul e atât de profund, încât observãm
stilizarea lãuntricã a fiecãrui vers în parte:„De aceea, gãsiþi în mine totul:/ haos,/ nebunie/contradicþia absolutului.” (Autohton pe pãmânt,vol. Alte poeme pentru Icoana Eli, pag. 97) sau „Simtcum sufãr de viitor/ ºi fug în timp/ ºi te caut din nou/cu ochii zadarnici.” (Simt cum sufãr de viitor, idem,pag. 67).
Rostul absolutului capãtã caracter de amploare,de dorinþã de completare a golului lãuntric, aizbândirii unui ceva ce þine de suflet, situat înstraturile adânci ale conºtiinþei profunde, avândtendinþa sã fie ceva mai mult: „ªtiu cã sunt cevapuþin/ dar vreau sã gãsesc/ cugetul meu în rost/ casã astup golul lãuntric/ sã pot urca în leagãnul divin/sã devin mai mult/ de cât sunt /un absolut/ dizolvat în sângele/din care înfloreºte iubirea.” (ªtiucã sunt, idem, pag. 153). Poetultranscende toate nivelurilerealitãþii, creând „o lume fãrãspaþii,/ fãrã fricã” (Trãiesc cucerul, vol. Icoana Eli, pag. 16),realizând iubirea de absolut prinadevãratele sale dimensiuni deînþelepciune a creaþiei ce naºte:„teama de pãcate/ sã nu facdin ele cuib morþii.” (idem) Înaceeaºi ordine de idei, putemafirma existenþa în timp apoetului prin iubirea de viitor:„Eu nu mã tem cã dispar/ Petulpina mea s-a altoit/ mesajuliubirii de viitor.” (Invidie, idem,pag. 7).
Frumosul, spune VictorTeleucã, este rezultatul uneiarmonii ºi nu armonia –rezultatul frumosului. La Virgil ªerbu Cisteianufrumosul în sine nu existã fãrã aprindere–curgeredin care sã rezulte gândurile sfinte ale viitorului:„Icoanã Eli/ Tu mi-ai aprins focuri/ în care materiamea/ nu doarme,/ viseazã pe sânii tãi/ gânduripiramidale/ transformate într-o mãnãstire/ în carese deapãnã legende.” (Arderi noi, vol. Alte poemepentru Icoana Eli, pag. 59). Poetul se întreabã:„De ce trebuie sã vedem/ Perspectiva iubirii prinurã” (De ce trebuie, vol. Poeme pentru Icoana Eli,pag. 18); omul trebuie sã cunoascã iubirea fãrã aºti ce este ura, fiind pregãtit sã cunoascã absolutulprin adevãr ºi frumos, prin spiritualitate: „Gata/ m-amhotãrât/ de-acum iau în posesie/ universul cu lumealui spiritualã.” (Clipa, idem, pag. 20).
Pentru Virgil ªerbu Cisteianu poezia reprezintã„ondulaþiile sufleteºti”/ mereu în stare de veghe”(Iubirea de poezie, vol. Alte poeme pentru Icoana Eli,pag. 29). El spune: „Dacã aº fi poet/ aº scrie desprespaþiul/ de dincolo de cer.” (Aº scrie, vol. Icoana Eli,pag. 10), concentrând toate meditaþiile asupraexistenþei umane, fiind convins cã trãieºte în poezieºi fiecare literã a poeziei este o legendã demnã deurmat: „Faþã de cer/ întotdeauna am avut/ o atitudineciudatã/ pentru cã niciodatã n-am aflat/ în el un corpsã-l vãd cum moare obiectiv/ ca un poet, în repetaterânduri!” (Biografie, idem, pag. 18).
Scriind ddespre ddor, BBlaga spunea cã acestaeste un organ de cunoaºtere a infinitului.În poezia lui Virgil ªerbu Cisteianu, nostalgia
vine sã creeze „dorul de naºtere” pentru a gãsiinfinitul în eternitate: „Uneori nostalgia capãtã înmine/ forma gravã ce dã contur/ dorului de naºtere/prin care vreau sã fac ordine/ în infinitul meu/ ca unreporter al eternitãþii.” (Uneori nostalgia, idem, pag.32). Naºterea în sine este o eternitate, o realizarea dorului. Prin dor putem realiza naºterea, de aceea
dobândim legitimitatea de a construi infinitul. Navigând pe continentul poeziei lui Virgil ªerbu
Cisteianu, observãm la un moment dat cã „Mã simtatât de singur,/ dar absolut singur,/ încât mã urc petreptele/ singurãtãþii sã privesc/ cum aratã fleacurile/acestei lumi.” (Disperare, vol. Poeme pentru IcoanaEli, pag. 40). Este singurãtatea absolutã despre carevorbeºte ºi Emil Cioran ºi pe care poetul o cautã înliniºtea din cimitire, unde adevãrul e exprimat prindorul lumii: „Îmi place liniºtea din cimitire,/ pentrucã acolo,/ adevãrul nu viseazã niciodatã,/ ºi lumeaeste în spaþii cu dorul.” (Simfonicã, idem, pag. 43).Tendinþa cuceririi noilor spaþii de existenþã se observãºi în poezia Soliloque (idem, pag. 122): „Voi cucerinoi spaþii, ale vieþii,/ copleºit de bucuria senzaþiilor/cã am descoperit perindarea.”, unde poetulmediteazã pe marginea existenþei spirituale.
Eo pplãcere dde nnedescrisconstatarea proprieiabsenþe în tine însuþi:
„Atunci, o sete de larg/ pleacãdin mine/ sã urce prin timpul/care curge ca o sevã./ (Încetatea mea, vol. Alte poemepentru Icoana Eli, pag. 107).Poetul are o senzaþie dearmonie, dincolo dedizarmoniile vieþii, ºtiesã intuiascã diferenþa dintrelumea realã ºi cea fictivã,alimentându-se mereu cuemoþii intelectuale, fiind îndialog continuu cu propriul
eu creator: „Suntparalel cu o altãviaþã/ alt tânãr, subalt soare/ în caretoate vârstele fug.”(Nu voi mai fi,idem, pag. 115).
Piramidaabsolutului ecompletatã cuiubirea deDumnezeu: „Sãpot prelua/ suferinþalui Dumnezeu/ peumerii mei.” (Hora,idem, pag. 137),fiind tãlmãcitã prinIcoana Eli: „Eaeste noua meaclaviaturã,/ pe care voi cânta mai pasional,/ imnulprin care leg clipa,/ de absolutul celei de a douaveniri.” (Primul poem pentru altã Icoanã, vol. Poemepentru Icoana Eli, pag. 126), având dorinþa deevadare în templul poeziei prin vise, dor ºi cuvânt:„Vreau sã evadãm Icoanã/ de pe pãmântul acesta,/unde oamenii plâng mereu,/ alungaþi de oameni,/în trecerea timpului.” (Evadare, idem, pag. 81) ºiproiectând lumina în rãdãcina credinþei, cea careeste mai presus de ºtiinþã, este o binecuvântarecare depãºeºte dimensiunea iluziilor.
Accentuând faptul cã creaþia artisticã veritabilãînseamnã înainte de toate „întrebare”, Eugen Ionescopreciza într-un interviu: „Creaþia nu reprezintã o seriede rãspunsuri, ci o serie de întrebãri”. Asemeneaîntrebãri, gãsim ºi la Virgil ªerbu Cisteianu: „De ce?/Unde?/ ªi când murim?” (Proces, vol. Icoana Eli,pag. 22); „...cum pot scãpa de moartea actualã?”(Dorinþã, vol. Alte poeme pentru Icoana Eli, pag. 41);
„aº vrea sã mã mântuiesc/ darcine îmi poate face acest act?”(Despre mântuire, idem, pag.79). „În peisajul acesta Icoana este/ un portativ princare temperatura melodiei/ mã urcã spre absolut.”(Cu Icoana pe pajiºte, pag. 4, vol. Icoana Eli), poetulvede ceea ce alþii nu vãd: „Cei care pleacã/ au obiografie alteratã/ ºi în vidul lor sufletesc/ nu existãarderea cosmicã/ a iubirii/ ºi trec plângând/ prinPauza Timpului.” (Invidie, idem, pag. 7).
muzica lui Bach/ nu ºtiu de ce am senzaþiaabsolutului.” (Nu ºtiu de ce, idem, pag. 43).Muzica devine: „o revelaþie mai mare decât toatãînþelepciunea ºi filosofia; ea este vinul, carestimuleazã apariþia unor noi creaþii”, spuneaBeethoven. Iar poetul continuã: „Tu ºtii cã muzicae/ conþinutul meu/ prin care meditez” cum „sã-micaut o nouã respiraþie.” (Simt cum sufãr de viitor,vol. Alte poeme pentru Icoana Eli, pag. 67)Observãm cã muzica e o putere ce stârneºte în noigândurile în formã inefabilã, fiind dimensiune a iubiriiîn piramida absolutului poeziei lui Virgil ªerbuCisteianu: „În lumea aceasta/ nu rezolvãm nimic/fãrã muzica divinã,/ care ne purificã/ de elementelecontingente/ ce ating esenþialul.” (Context,vol. Poeme pentru Icoana Eli, pag. 109).
Prin urmare, Virgil ªerbu Cisteianu este o viaþã,viaþã devenitã poezie: „Mã bucurã existenþa mea,/Pe acest teren pe care pot sã lupt.” (Naivitate, idem,pag. 135) ºi desigur, filosofie: „Vino sã mã lupt cu
tine,/ pentru cã iubesc viaþa,/ ºi tueºti ultimul meu gând.” (În poala serii,idem, pag. 36). „Cine m-a nãscocit sãfiu singur?” (De multe ori, vol. IcoanaEli, pag. 47), se întreabã poetul.Singurãtatea este soarta poetuluiîn numele creaþiei, marele refugiude privire în ochii gândirii ce întãreºteputerea sufletului din cele maiîndepãrtate timpuri.
Poezia lui Virgil ªerbu Cisteianueste o revelaþie prin substanþa sameditativã, prin felul ei de a fistructuratã: „am orânduit rosturilecosmice/ pentru mesajele tale,/ sãfie pentru mine,/ îndemnul conºtiinþei,/drumul ascendent,/ sã înscriu un nouînceput/ în universul meu evolutiv.”(Poemul Icoanei Eli, vol. Poemepentru Icoana Eli, pag. 75) ºi prinmodul de transmitere a mesajului:„Pentru ei vreau sã creez/ un cimitiral fericirilor.” (Mã simt bine pe pãmânt,vol. Icoana Eli, pag. 19).
Eternitatea, sspune EEmil CCioran, nu eaccesibilã decât prin vieþuirea clipei în modabsolut. În poezia lui Virgil ªerbu Cisteianu,
clipa vieþuirii e marcatã de vocaþie ºi intuiþie, de ovastã culturã. De aceea, ne îndeamnã: „Haide,acum,/ când avem martor luna,/ sã lãsãm o urmã/spre viitor.” (Rãmâi, vol. Poeme pentru Icoana Eli,pag. 116), considerând viitorul parte componentã aprezentului, în care poetul se poate „dãrui unei clipe/mai senine” ce „pregãteºte/ un orizont fãrã margini dehotar.” (Ultima, vol. Icoana Eli, pag. 49) fiindcã „Vreausã defilez printre stele,/ Cu steagul adevãrului înmânã/ Pânã unde izvorul iubirii/ Este mai curat.”(Alergare, idem, pag. 36).
Referindu-se la poezia lui Virgil ªerbu Cisteianu,Dumitru Micu, Nicolae Stoie ºi Ironim Muntean suntunanimi de acord cã avem în faþã o voce poeticãautenticã, originalã.
IIuubbiirreeaa - ddiimmeennssiiuunnee aa aabbssoolluuttuulluuiiîn ppoezia llui VVirgil ªªerbu CCisteianu
Fãrã îîndoialã, TTraianuseste un poet alne-sfârºirii; el
experimenteazã cu dezinvolturãtehnici moderniste, dovedind
astfel o abilitate poeticã de invidiat. Eºti tentat sãemiþi concluzia cã el ºi-a impus aceastã diversitate înabordarea frãmântãrilor sale lãuntrice pentru a evitamimetismul, adicã de a nu exploata drumuri dejabãtãtorite. Este, într-adevãr, o aventurã sã-l însoþeºtiîn incursiunea sa liricã printr-o lume inovatã, reclãditãcu tonalitãþi simbolistice ºi expresioniste, într-unsuprarealist cu deposedare de ludic.
Din aceastã cauzã, atât realul, cât ºi imaginarul,utilizate cu predilecþie în volumul Când s-au fost spusÎngerii (Editura Epigraf, 2009), titlu enigmatic, care,indubitabil, face trimitere la criptogramele graffiti,te obligã la o vizualizare plasticã a abstracþiunilor:Nesfârºitã, clipa mã conþine./ Prin uitare-alergs-ajung la mine. („Fuga de sine”)
În toate poemele sale, Traianus atingeîndrãzneala de a spune lucrurilor pe nume, daraceste lucruri doar în aparenþã sunt comune, întrucâtdiscursul sãu poetic, desfãºurându-se asemeneaunei incantaþii, îl metamorfozeazã epicurian: Scriuveºnicile lucruri care fi-vor/ Sã mã salveze dintr-almorþii vifor. („Psalm”)
Poetul este, carevasãzicã, creatorul. El se poatesubstitui lui Dumnezeu, dar nu poate scãpa deblestemul cuvântului întrupat din neantul sensurilorsugerate epic: Eu scriu cu rãni tot cerul. Ranã plouã/O ranã-i veºnicia. V-o las vouã („Psalm pentru nobilizei”) sau ªi te suspin ºi te-ncuvânt, Tãcere/ ªimorþile-mi þi-aº da pe-o mângâiere. („Suflet demodat”)
Traianus utilizeazã în construcþiile sale fascinante,cu succes, un limbaj poetic propriu. El se apropie deLucian Blaga doar ca pretext, atât cât sã-i permitãînceperea unui joc care demitizeazã arhetipurileclasice ºi care, într-un fel, îl amintesc mai degrabã peNichita Stãnescu: Pe numele-mi a nins tãcerea lumii,/Dar nu ºtiu sã fiu trist, nici fac afront./ (...) Ammilioane de mirãri pe cont/ ªi cã nu-s vis în vogãscârbã nu mi-i// Nu caut pentru veci alt continent:/ Epoezia cea care mã ºtie... („Declaraþie de dragoste”)
Semnul orfismului este omniprezent în poemelelui Traianus. Freudian vorbind, evadãrile sale,impulsionate de o stare de neliniºte premeditatã, seconstituie dintr-o ideobalistie lingvisticã încifratã: Sunttrist de când m-a pãrãsit Tristeþea/ ªi cu murirea eim-am stins ºi eu... („Ceaslov”) sau Poezia m-a alespe viaþã/ Sã-i fiu soþ prãdalnic de mirãri (...) Dar acumsurâd. Cu Moartea-n faþã/ ªi cu Poezia strânsã-nbraþã. („Dumnezeu la o cafea”)
Traianus, cu aceastã nouã carte a sa – Când s-au
fost spus Îngerii – îl iniþiazã pe cititor cultivând cuobstinaþie parabola în expresii ideomatice în religiade tip catahrezic: La birt se vinde moartea,/ În târgse vinde moartea/ Pleoapele-s cãzute/ Luceferii i-sreci. („Boalã”)
Nu ppot ssã nnu rremarc cã, în faþa infinituluiºi a morþii, poetul, în loc sã disparã, sã serisipeascã în nelume, din moarte se retrage
într-un poem: La moartea mea veni-va sã mãcuprindã cerul, / Dintr-un ceaslov mirese mã vorciti, uitat.
În întreg volumul, inima poetului bate ºi învingechiar Timpul: Sã nu mã-nvingã el/ Pun timpu-nparanteze,/ Pe umeri timpul duc/ Sã-l vindec înpoeme... („Transcedere-n niciunde”).
Versurile conþin tensiuni emoþionale care, prinforþa sugestiei, sfarmã în þãndãri convenþiile cu carene-au obiºnuit poeþii basarabeni. Ei bine, Traianusse detaºeazã vizibil de mulþi dintre ei, tributarimanierismului empiric, mai ales datoritã întoarceriila subtilitãþile limbii române, la linia tradiþionalã asemnificaþiei cuvântului dezvãluit ºi, nu în ultimulrând, la condiþia poetului autentic, trãitor într-olume care a renunþat, de mult ºi nejustificat, la sacru.
În concluzie, Traianus este un poet talentat, intuitivºi pragmatic ºi – cum singur recunoaºte – Supãratpe lume/ Cã se moare-n Nume. („Mortuarã”)
Existã uun ffel aaparte de a face criticã literarã,cu un limbaj specializat, cu anumiteformulãri caracteristice, abstracte, cu ample
trimiteri teoretice ºi concluzii ferme, transmise peun ton academic. Astfel de critici se cred judecãtoriabsoluþi, situaþi mai presus de scriitorii obiºnuiþi;ei îºi stabilesc o scarã personalã a valorilor,popularizând-o prin lista lui Cutare (sau grupul luiCutãriþã), pe/în care e greu sã pãtrunzi, fiindcã, odatãformatã, ea este susþinutã, aplicatã ºi amplificatã decriticii subordonaþi ºi colaboratori, din diferite centreculturale, ori de pe lângã revistele de prestigiu, maiinfluente din culturã, radio ºi televiziune, aºa-zisapãturã superioarã a celor care (cred cã) stabilescvalorile ºi ierarhiile la scarã naþionalã. Numai cãaceasã ierarhizare nu aparþine doar timpului prezent,ci ºi secolelor urmãtoare ºi ea nu va fi validatãdecât dupã gusturile generaþiilor ce vin.
Alþi/altfel de critici se specializeazã într-o ironieieftinã, bazatã pe douã-trei citate tendenþiosdesprinse/trunchiate, demonstrând/plângându-secã ei au avut nenorocul sã le cadã sute ºi sute decãrþi proaste, împotriva cãrora luptã ca niºte vrednicispadasini, pentru binele ºi prosperitatea literaturiiromâne (când ar fi fost suficientã doar tãcerea...).E ca o vânãtoare de muºte efemere, purtatãdintr-un avion supersonic.
Cui folosesc aceste demonstraþii extenuante alecriticii, în condiþiile în care numãrul cititorilor scadedin ce în ce mai mult? – iar al cãrþilor traduseºi plasate pe piaþa culturalã, unele de calitateîndoielnicã, dar cu o reclamã susþinutã (financiar,de cercuri strãine), creºte în defavoarea literaturiiautohtone? Câte ºanse au astfel de articole criticede a supravieþui, înaintea unor scriitori cu adevãrattalentaþi, dar marginalizaþi de revãrsãrile lorspeculative? Mi se pare de la sine înþeles cã, laîntrebarea „Ce a fost mai înainte, oul sau gãina?”,eu rãspund cã poetul ºi prozatorul, adicã aceicreatori autentici ºi talentaþi, fãrã de care nu arexista nici profesia de critc literar.
Existã ºi critici adevãraþi, care scriu cu respectpentru activitatea de creaþie a autorului la carese referã, observând atât împlinirile, cât ºi ceeace ar mai fi de fãcut în îmbunãtãþirea actului artistic.
Un astfel de om, de o rarã demnitate ºicorectitudine profesionalã, este Gabriel Dimisianu,care, de la absolvirea Facultãþii de Filologie, dinBucureºti, în 1958, pânã la pensionare, a lucrat caredactor la Gazeta literarã, respectiv la Românialiterarã, unde a fost chemat, în calitate de corector,de cãtre Paul Georgescu, sau la alte publicaþiiculturale, ca Amfiteatru, condus de Ion Bãieºu.A debutat în publicisticaliterarã în 1958 ºieditorial în 1966, cuvolumul Schiþe de critic,dupã care au urmatcãrþile Prozatori de azi,Opinii literare, Lecturilibere, Clasici românidin secolele XIX ºi XX,Lumea criticului, Amintiriºi portrete literareºi altele.
I s-a conferit de treiori Premiul de criticã ºiistorie literarã al UniuniiScriitorilor, Premiul„Titu Maiorescu”, alAcademiei Române,precum ºi altele,din partea AsociaþieiScriitorilor din Bucureºti.
Recentul ssãu vvolum, Oameni ºi cãrþi,tipãrit în anul 2008, la Editura Cartearomâneascã, are ca subtitlu Jurnal de
memorii, lãsându-ne sã subînþelegem cã este vorbade un proiect mai amplu, desfãºurat în mai multevolume, pe care le scrie acum (sau le rescrie),în liniºtea creatoare, dupã ieºirea la pensie,ca pe un testament moral pentru cititorii sãi...
Binecuvântat gând ºi amplã implicare!Am citit aceastã carte cu bucuria primului
contact cu un text reprezentativ, ca pe un materialrestructurat cu multã grijã, pentru calitatea lui (fiindcão parte dintre articole deja le întâlnisem în Românialiterarã, în momentul primei apariþii), apoi am recitit-o,cu creionul în mânã, pentru a extrage unele citate
reprezentative.Rar mi s-a întâmplat sã
parcurg o carte de criticã literarãcu aceeaºi dãruire ca pentru o operã beletristicã demare valoare, fiindcã acesta este adevãrul: volumuldomnului Gabriel Dimisianu mã atrage, mã convingeºi mã impresioneazã, oferindu-mi accesul la o bogatãexperienþã, poate unicã în literatura românã, a unei
personalitãþi care a venit, de aproape cincizecide ani, în contact cu scriitorii români cei maide seamã, despre care se pronunþã cu simpatieºi respect.
Pe ccoperta aa ppatra a volumului,prestigiosul critic literar MirceaIorgulescu noteazã câteva pãreri,
din care extrag: „Noul volum (al lui GabrielDimisianu, n.n.) ne dezvãluie o lume privitã dininterior, o lume inaccesibilã ºi plinã de culoare.Aceste memorii necesare într-un secol al uitãriicompleteazã lacunele ºi rãspund la semnelede întrebare ale unui tom, subiectiv ºi obiectiv,în acelaºi timp, de istorie a literaturii române”.
Fiindcã – aºa cum observasem deja – abiala cea de a doua lecturã, atentã, desprindem cãmeritul principal al acestei cãrþi constã în aceeacã traverseazã pânza de pãianjen, prin care, pemuchia unei revoluþii sociale mult controversate,scriitorii români erau catalogaþi în alb ºi negru,doar pe criteriul aderãrii sau opoziþiei la fostul
regim politic. Or, nuanþele sunt, indiscutabil, multmai subtile, bazate pe convingeri ºi împrejurãribinecunoscute de omul situat, printr-o împrejurarefavorabilã a sorþii, în centrul evenimentelor. Calitateade martor, esenþial ºi credibil, a domnului GabrielDimisianu rãspunde dorinþei noastre de a aflaadevãrul nealterat de politici sau de patimi personale.
Într-un prim capitol, intitulat Prezenþa vechilorscriitori, autorul îºi exprimã admiraþia faþã deînaintaºi: „Ne interesau Sadoveanu, Arghezi,Bacovia, Blaga, Camil Petrescu, Vianu, Cãlinescu,Ralea, Perpessicius, Gala Galaction ºi alþii de maimicã staturã literarã, dar din aceeaºi serie, citiþi cunesaþ ºi uneori pe ascuns, pentru cã mai toþi aveauºi opere interzise” (p. 10).
Dupã mmulþi aani, în primãvara lui 2007 amrevãzut Spania, cu un grup de turiºti. Dinfericire, vizita a început la Barcelona, acea
capitalã vibrantã a Cataloniei, unde nu mai fusesem.Cu experienþa anilor lucraþi în Orientul Mijlociu, mi-afost uºor sã recunosc multe elemente definitorii alelumii mediteraneene. ªi eu, ca orice vizitator strãin,nu puteam sã nu fiu de acord cu aprecierea cãBarcelona este o capitalã mediteraneeanã burghezã,cu un caracter tenace ºi harnic, adesea frenetic,dar ºi distant, reflectat în fireaînchisã ºi dominatoare acatalanului. De aceea, ea nuare nimic în comun cu Spaniaandaluzã, însoritã ºi senzualã..
Numele de Barcelona estede origine cartaginezã, în fondfenicianã, aºa cum era de fapt ºiCartagina. Numele este o moºtenirede la celebrul general cartaginez,Hannibal, care a botezat oraºul înmomentul când a extins ImperiulPunic asupra Peninsulei Iberice,în dorinþa de a eterniza memoriatatãlui sãu, Hamilcar Barcas.
Dupã aceastã scurtãintroducere, sã revin la grupul deturiºti români, la simpaticul nostrughid, Dan, care ne-a alergat tottimpul, însã cu profesionalism ºibune rezultate. Deºi ritmul era alert,am prins, cu coada ochiului saumai pe îndelete, grandoareaarhitectonicã a oraºului, careetaleazã tot ceea ce mâna omului aputut construi, de la templele romane, pânã la zidiriale începutului de secol XXI. Traversând cartierulvechi, am admirat din fugã câteva edificii renumite:Palatul Reial, în stil neoclasic; Palatul Moya; Palatulcontelui Güell, creaþie fantasticã a renumitului arhitectcatalan Antoni Gaudi. Când am ajuns în PiaþaPorta de la Pau, ne-am trezit în faþa impozantuluimonument al lui Cristofor Columb. Se ºtie cãaventura descoperirii Americii a fost ºi pentruBarcelona precum gãina cu ouã de aur, ouã colectatede spanioli sute de ani din cuibarul latino-american.Catalanilor le place sã creadã cã amiralul CristoforColumb s-a întors la Barcelona din primul sãu voiajîn America, fiind primit de monarhii catolici în Piaþadel Rei. Nu le pasã cã datele istorice îi contrazic.
Nu pputeam ttrece nnepãsãtori pe lângãCartierul Gotic, pentru cã acolo se aflãadevãrate perle arhitectonice ale stilului,
precum Biserica Santa Anna ºi Basilica del Pi, cuo clopotniþã înaltã de 54 de metri ºi vitralii rozalii,depãºite ca frumuseþe doar de cele de la NotreDame din Paris.
ªi, alergând noi aºa, de la un obiectiv la altul,
cu impresii mai mult vizuale, care nu aveau timp sãse sedimenteze, mie îmi fugea gândul la un argeºeande al meu, de al nostru, care a trudit acolo mulþi ani,cu mintea ºi condeiul, în domeniile nobile alepublicisticii ºi literaturii. Îl am în vedere pe Mihai TicanRumano, nãscut în Berevoeºti-Argeº (1895). Cuma ajuns el la Barcelona? Prin jocul dragostei ºi alîntâmplãrii. De fapt, întâmplarea a fost prima. Caperegrin împãtimit, eroul nostru venise din Argentinaîn Italia. Într-un magazin din Napoli, o ajutã pe o
tânãrã spaniolã sã se înþeleagãcu vânzãtorul italian. Prietenialor, trecutã apoi în iubire, îlatrage pe Mihai Tican Rumanola Barcelona. Aici, cei doi urmausã se cãsãtoreascã, însã fata afost rãpusã prematur de cancer.El a rãmas acolo, la Barcelona,unde a suferit, a plâns ºi aînvins, dupã cum singurmãrturisea.
Ghidul nostru mã trezeºtedin visare. Eram deja pe dealulMontjuic. El ne povestea cãacest nume s-ar putea traduceprin Muntele lui Jupiter (de lavechiul templu roman) sauMuntele Evreilor (în memoriaunei familii bogate de evrei).Cert era, sublinia Dan, cã peMontjuic se aflã majoritateacelor peste 40 de muzee aleBarcelonei. Printre ele, esteºi Muzeul Naþional de Artã
al Cataloniei. Lângãlocul de parcare,am observat un grupstatuar, cãruia româniinoºtri i-au spus Hora,prinzându-se instinctivîn ea. Este acel dansîn cerc al catalanilor,pe care îl numescSardana.
Când aa ffostreluatã ccursacontracrono-
metru prin Barcelona,eu am revenit cugândul la Mihai Tican
Rumano al nostru. Îmi aminteam, cu admiraþie,modul în care a reuºit sã-i cucereascã pe catalani,pe spanioli în ansamblul lor. Dovadã era ºi faptul cãpreºedintele Spaniei, personal, i-a decernat MedaliaCavaler al Ordinului Republicii, pentru bunele serviciiaduse Spaniei. Era o recunoaºtere a bogatei saleactivitãþi literare, în care se regãseau ºi spaniolii prin
volumele: Peisagii iberice;Spania azi; Corrida. Artã, sângeºi pasiune; Nopþi barceloneze(prefaþat de Liviu Rebreanu). La primirea medaliei,poate a contat ºi faptul cã preºedintele Spanieiera chiar unchiul tinerei care urma sã-i devinã soþie.Aceasta nu-i scade cu nimic meritele, ba din contrã.Nicolae Titulescu considera cã a te face iubit atuncicând reprezinþi þara ta, înseamnã a o servi.
ªi el a servit-o cu credinþã, prin tot ceea ce afãcut la Barcelona din 1924, pânã în 1936, cu uneleintermitenþe. A început sã colaboreze la numeroasepublicaþii, în care îi apãreau cu regularitate materialeinformative despre þarã, despre folclorul românescºi artele populare decorative. Pe bani proprii, a scossãptãmânalul bilingv Dacia, în care popularizaplaiurile româneºti, cele argeºene cu prioritate,cultura þãrii. În paginile acestei publicaþii au apãrutarticole semnate de celebritãþi ale culturii româneºti:
Nicolae Iorga, LiviuRebreanu, Ion Minulescu,Cezar Petrescu, VictorEftimiu etc. Casa luiera deschisã pentruaceºti corifei ai culturiiromâneºti, aºa cumera deschisã ºi pentrumarele diplomat NicolaeTitulescu.
Etapabarcelonezãa fost cea mai
prolificã, atât din punctde vedere al creaþieiliterare (peste 40 decãrþi), cât ºi al contribuþieila mai buna cunoaºtere
între români ºi spanioli. De aceea, el a fost perceputdrept un mare propagandist al þãrii sale, un pledantal cauzei româneºti. Paul Anghel spunea cã eroulnostru a purtat cu el, pretutindeni, jur-împrejurulPlanetei, mândria unui steag. În volumul Spaniadescoperitã de români, publicat în anul 2007 deMircea Popa, critic ºi istoric literar de la Cluj, MihailTican Rumano este vãzut ca un veritabil ambasadorcultural al României în Spania. Nu l-au ridicatautoritãþile naþionale la o asemenea demnitateoficialã, însã a deþinut, ocazional, postul de ataºatde presã onorific pe lângã Legaþia României de laMadrid ºi pe acela de ataºat cultural, tot onorific, alConsulatului român de la Barcelona. De fapt, a avutºi el soarta întregii emigraþii culturale româneºtidin perioada postbelicã. Despre el, Cezar Petrescuspunea cu amãrãciune: N-am ºtiut sã dãm cea maimicã atenþie unui compatriot care ºi-a fãcut în presahispano-americanã o mare reputaþie, pusã toatã înserviciile noastre, vorbind întotdeauna cu dragosteºi însufleþire despre þarã.
Un aargeºean pprin llumePPooppaass îînn SSppaanniiaa ((IIVV)):: BBaarrcceelloonnaa
IIoonn PPÃÃTTRRAAªªCCUU
Astfel, ccartea eeste bbine rregizatã ºi dozatã în viziunea sa comparatistã,motiv pentru care uneori naratorul trece din rolul de comentator literarºi critic în acela de simplu cititor, aºa cum reiese dintr-un rãspuns dat
lui Tudor Arghezi, când acesta îl întreabã, în momentul vizitei fãcute la redacþie:Ce criticã?, autorul precizând cã: „Eu de fapt nu vreau sã critic ceva sau pecineva, cã mai mult decât sã scriu îmi place sã citesc, cã dacã am o pasiuneeste cititul, însã, din obligaþie redacþionalã, trebuie din când în când sã facprezentãri de cãrþi, nu neapãrat critice”... (p. 42) Iatã menirea adevãratãa unui om aflat în redacþia celei mai importante reviste literare din þarã!
Acum, privind retrospectiv activitatea pe care a desfãºurat-o pe durata unuisfert de secol, el ne prezintã o vizitã la Gala Galaction, pornind de la o însemnarepe care acesta o face în jurnalul sãu – momentul prezentat apãrând printr-oreflectare reciprocã ºi la fel de emotivã, la ambii scritori. Portretele pe careautorul le face lui Fãnuº Neagu, Nicolae Velea, Zaharia Stancu, în calitatea sade preºedinte al Uniunii Scriitorilor, reuºind sã se impunã celor mai înalte organede partid ºi de stat, ne poartã peste timp, pânã la Nicolae Manolescu, prin Artaseducãtorului contemporan, ori Nicolae Breban, talentat ºi ambiþios, aºa cumse prezenta acesta în tinereþe. Calitãþile marilor scriitori, deveniþi personaje în
evocarea domnului Dimisianu, ºterg micile scãderi personale, ambiþiile efemere,ori denivelãrile datorate timpului sau locului fiecãruia, într-o anumitã ierarhiepreconceputã, dar nu definitivã.
Urmeazã seria altor redactori ºi critici literari: Paul Georgescu, ªtefanBãnulescu, Dan Laurenþiu, Valeriu Cristea, Ion Horea, unele portrete fiindexemplificate printr-un fapt semnificativ, un gest sau o replicã dezvãluitoarea omului cel adevãrat, altfel decât portretul sãu oficial – aºa cum l-am cunoscutnoi, din afara grupului redacþional. O apariþie pitoreascã este cea a lui DumitruÞepeneag, luptãtor ferm, cu unele atitudini politice ieºite din comun, pe careapoi le-a regretat, aºa cum reiese din evocarea Dupã o lungã absenþã, alui Gabriel Dimisianu, dar ºi din Reîntoarcerea fiului la sânul mamei rãtãcite,de Dumitru Þepeneag.
Este totuºi greu de prezentat pe deplin cartea domnului Gabriel Dimisianu,deoarece amintirile sale multiple ºi experienþa îndelungatã ne poartã de-a lungulunei lumi literare complexe ºi contradictorii. Consider cã autorul este un depozitarunic în literatura noastrã ºi aºtept cu nerãbdare volumul urmãtor, scris cusinceritate ºi talent de un om al cãrþi, care ºi-a petrecut cea mai mare partea vieþii active printre personalitãþi culturale româneºti de prim rang.
Antonio GGaudi
Mihai TTican RRumano
Sagrada FFamilia
Curtea de la Argeºº
Anul IIII �� Nr. 44 ((17) ��Aprilie 22012 21
România dde ppretutindeni
Ofrânã mmai bbruscã a autocarului mã readuce în actualitate. Ajunsesemîn fieful marelui arhitect catalan, Antoni Gaudi. Dupã ce vãzusemsplendidul Palau Güell, am mai admirat Casa Batllo, Casa Mila ºi parcul
Güell. Am rãmas fãrã cuvinte în faþa catedralei Sagrada Familia, cu minunateleei spirale, lãcaº de cult care rãmâne posteritãþii ca cea mai desãvârºitã operãa lui Gaudi. La început de veac XX, el îºi impune stilul propriu, inimitabil ºi totalneortodox. Un stil profund ecologic, cum l-au denumit specialiºtii, care se exprimaprintr-o bogãþie de elemente arhitectonice, în care cioburile de faianþã, folositedin plin, se îmbinã armonios cu liniile oaselor umane ºi onduleurile Mediteranei.Stau mãrturie casele construite de Gaudi, precum ºi spectaculoasa bancã depe terasa din parcul Güell, cu forma sa spiralatã, de ºarpe ce nu se mai terminã,care pentru Gaudi reprezenta Marea Mediteranã.
Opera de cãpãtâi a lui Gaudi este încã departe de a fi terminatã, deºi selucreazã la ea din anul 1882. În stadiul încare se aflã, catedrala a fost inauguratãîn anul 2010, în prezenþa Papei Benedictal XVI-lea. Când va fi gata? Sunt doarpresupuneri, printre care ºi aceea cãSagrada Familia ar putea fi finalizatãpentru cea de a 200-a aniversare a zileide naºtere a lui Antoni Gaudi, adicã prinanul 2052. Nu este singurul lãcaº de cultcu o asemenea perspectivã îndepãrtatã.Avem exemplul atâtor catedrale aleEuropei, care au fost predate la cheiedupã multe secole. Din acest punct devedere, Sagrada Familia are ºi astãziun echivalent, însã cu valenþe religioasediferite. Este templul Wat Rong Khun,din Thailanda, ºi el diferit de toatetemplele din lume, care va fi terminat,probabil, în urmãtorii 90 de ani.
În cceea cce-ll ppriveºte ppe iinegalabilulGaudi, sã ne amintim cã a pieritcãlcat de un tramvai, în anul 1926.
Numai el ºtia de ce ajunsese spre final sã ducã o viaþã izolatã, sobrã, chiarneglijentã. De fapt, la accident nu a fost recunoscut, fiind îmbrãcat ca unvagabond. Probabil cã era transpus în altã lume, într-o lume a geniilor. Sã neamintim cã aºa s-a întâmplat ºi cu Arhimede care, preocupat de o problemã
de geometrie, nu a rãspuns la întrebarea unui soldat roman. Acesta, simþindu-seofensat, l-a omorât pe celebrul savant.
Vizita la Barcelona s-a încheiat, iar noi ne-am urmat periplul spre alte splendorispaniole, trecând prin Valencia, Granada, Sevilla, Cordoba, Toledo, Madrid,Zaragoza ºi înapoi la Barcelona. Am avut suficient timp sã-mi amintesc ºi deprimii paºi în viatã ai lui Mihai Tican Rumano. Nu ºtiu de ce mi-a apãrut în gând ºicelebrul pictor olandez, Vincent van Gogh. Era, oare, vorba de destine paralele?Da. Pânã la un punct. Amândoi au purtat numele fraþilor decedaþi înaintea veniriilor pe lume. Van Gogh, când a crescut mai mãricel, ºi-a gãsit numele, Vincent,pe o cruce din cimitir, ceea ce i-a dat un sentiment de vinovãþie, crezând cã aluat locul fratelui sãu. Mihai Tican, la rândul sãu, când a fost declarat la primãrie,notarul ar fi spus: dacã-i tot Mihai, la ce sã mai fac alt act. ªi, aºa, lui Mihai i s-auadãugat doi ani de viaþã, ceea ce a însemnat începerea ºcolii mai devreme
ºi încorporarea în militãrie înaintede vârstã.
Revenind îîn þþarã, mã totgândesc sã dau o fugã pânãla Câmpulung Muscel, iar
de acolo sã trec ºi prin Berevoeºti,în drumul meu spre satul natal,Galeº. Muzeul din bãtrâna reºedinþãdomneascã a beneficiat, în anul 1959,de o donaþie generoasã din parteafiului Muscelului, Mihai Tican. Conforminformaþiilor publice, este vorba deo adevãratã colecþie de artã: 170 detablouri în ulei, acuarelã ºi tuº, uneledintre ele purtând semnãturile luiNicolae Grigorescu, ªtefan Luchian,Henry Catargi, Lucian Grigorescuºi alþii; plus 17 sculpturi. Mihai Tican,care ºi-a adãugat în strãinãtatecognomenul de Rumano, nu a uitatnici de satul lui natal, Berevoeºti,unde a înfiinþat un muzeu rural deartã plasticã, dotându-l ºi pe acesta
cu 178 de tablouri ºi numeroase obiecte personale.Este bine cã argeºenii îºi amintesc tot mai des de locatarii Panteonului culturii
naþionale, pentru cã aceºtia fac parte din fiinþa noastrã, din ceea ce se cheamãidentitate româneascã.
Maison dde BBalzacMMaarriiaa MMoonnaa VVÂÂLLCCEEAANNUU
Ville ddeParis.Maison
de BBalzac. Citesccu greu plãcuþametalicã prinsã pe
zid, noaptea protejeazã ºi învãluie totul,sunt uºor ameþitã de viteza depe autostrãzi ºi de luminile mereuschimbãtoare ale oraºului. Blois deBoulogne, Passy, dezvãluindu-se caun miraj. Ieºirea din timp? Am înþelescã timpul este energie ºi cã se poateintra ºi ieºi din timp. Poate cãîntr-adevãr trãiesc câteva minute însecolul al XIX-lea, în casa lui, alãturide el. Cobor scãrile lungi ce descinddin stradã în mica grãdinã ºi privesclung casa, unicã în felul ei, în care atrãit, a visat, a iubit ºi a scris titanul.Într-adevãr, casa pare a altor vremuri,strãinã ºi retrasã din zgomotul vieþiimoderne. Împreunã cu „la maisonde Victor Hugo” ºi „le musée de la vieromantique” (George Sand), „la maisonde Balzac” constituie unul dintre celetrei muzee ale literaturii din oraºulParis.
Ghidul, enigmatic ºi elegant ca unfrancmason ºi politicos ca o veritabilãgazdã… Salonul are ºemineul construitîn stilul frumosului secol care a trecut,secolul aristocraþiei franceze din SaintGermain, al nebuniei dupã cei doi poliai lumii, eterni valabili, puterea ºi banii.
În modestul apartament formatdin cinci piese la parter, în acest liniºtitloc de la marginea capitalei s-a retrasHonoré de Balzac (scriitor realistfrancez, nãscut la Tours în 1799,
mort la Paris în 1850) pentru a scrieLa comédie humaine. Într-adevãr,sunt copleºitã de emoþie pãºind înmicul cabinet de lucru, pãstrat însemiîntuneric. O lampã lumineazãdiscret crucifixul fixat într-un cadrunegru pe perete, o micã bibliotecã,vaza de cristal primitã de la oadmiratoare ºi, mai ales, masa micãde lemn pe care a fost scrisã uriaºaoperã. Pe masã, douã pagini dinLa cousine Bette, numite odinioarã, învremea tipografiei cu litere de plumb,ºpalturi, purtând cu cernealã corecturileautorului, numeroase, ce muncã,ce ordine ºi câte schimbãri alecuvintelor… Lucrez câte 18 ore pe zi,îi va scrie surorii sale Laure, care vafi confidenta sa toatã viaþa. Comediaumanã va fi proiectatã în 137 de
romane ºi povestiri din care va realiza31, punând în scenã mai mult de douãmii de personaje, dintre care uneleau devenit universale, simboluri alecaracterelor omeneºti, multe cunoscutede Balzac din viaþa societãþii pariziene,în vremea când era ajutor de notar.
Pãstratã aazi cca mmuzeu, casaare o importantã bibliotecãavând manuscrise, ediþii
princeps, litografii ºi numeroase deseneºi sculpturi reprezentându-l pe Balzac,realizate de artiºti de pretutindeni.Activeazã aici ºi o asociaþie, Les amisde Balzac, întreþinând mitul autorului.Nu este pãrãsitã casa, e ceva viu,o forþã, o energie care mã atrage înumbra cabinetului de lucru, ating uºorfoaia pe care gândul lui a corectat-o
atât de migãlos, încerc sã pãstrezintactã magia acestui loc, o cartesclipeºte alb din întunericul uneivitrine… Lettres a Madame Hanska...Eve Rzewuska, comptesse Hanska,femeia pe care Balzac a iubit-o,aparþinând unei ilustre familii poloneze,mãritatã cu un bãtrân conte rus…Contesa trãia mai mult la Vienadecât la Paris, pasiunea lor reciprocãexprimându-se mai degrabã într-omanierã epistolarã. În 1843, Balzacva strãbate Europa pânã la SaintPetersbourg pentru a o întâlni, iarîn 14 mai 1850 se va cãsãtori cuea, în sfârºit, în Ucraina.
Lettres aa MMadame HHanska...Mã despart de mirajul caseipurtând în gând aceastã carte
pe care va trebui s-o citesc… Încerc sãreintru în timpul meu savurând o cafeala Flore, Café de Flore, locul parizianunde Eliade îl întâlnea pe EugenIonescu, privesc fereastra pe care ºiei au privit-o, ospãtarii de la Flore, cuzâmbetul lor complice, am asupra meaun exemplar din La cousine Bette,citesc din prefaþã: Honore de Balzac,omul care a inventat, în mai puþinde 20 de ani, douã mii cinci sute depersonaje... Înaintea lui Zola el adescris o societate înfometatã dupãbani, înaintea lui Freud a demontatmecanismul pasiunilor, amestecândîn romanul balzacian toate genurile,poezie, prozã, dramã, comedie, opanoramã socialã. Universul sãuromanesc a inspirat, în secolul XXnumeroºi cineaºti, dovada vitalitãþiiºi a modernitãþii sale.
Barcelona, vvãzutã ddin PParcul GGüell
La îînceputul aanului îîn ccare nne aaflãm, colegiide la revista francezã Science et Vie ºi-aubãtut ºi ei capul, cum am fãcut ºi noi la
ªtiinþã ºi Tehnicã, sã descifrãm semnalele ce rãzbatdin liniºtea laboratoarelor lumii. ªi au ieºit la luminatiparului cu un „inventar” care meritã repovestit,o ºi fac, la urma urmei, anul „sfârºitului-de-lume”(nu-i aºa?) nu a pornit de mult. Deci...
Inima aartificialã, proiect al celebrului chirurg-ºurubar Alain Carpentier, aflat în fazã de
definitivare, spre uºurarea celor 100.000 de pacienþipãmânteni, victime ale insuficienþei cardiace severe(deci în permanent pericol de moarte) ºi dintre care,aflãm, doar 6.000 pot beneficia de un transplant dela donatori umani. Or, chirurgul francez, inventatorcu ani în urmã al primelor valve cardiace artificiale, acolaborat cu folos cu ingineri electroniºti ºi specialiºtiîn mecanicã finã pentru a pune la punct o maºinãriede numai 900 de grame, care, implantatã în pieptulpacientului, este capabilã sã „batã” de 200 demilioane de ori, pusã în miºcare de o pompãhidraulicã acþionatã de un motoraº electric, acestafiind alimentat de o celulã de combustie. Aºadar,pneumaticã, electronicã, energeticã de ultimã orã,un combustibil „curat” (hidrogenul) plus, bineînþeles,înaltã mãiestrie ºi ingeniozitate, iatã ce înseamnãoferta companiei ultra high tech Cormat,cu care lucreazã profesorul Carpentier.
Observarea mmomentului nnaºterii uuneiplanete. Se pare cã astronomii sunt
roºi de curiozitate sã vadã cum, în cadrulevoluþiei materiei, „maternitãþi” celestezãmislesc surori ale Terrei. Aparatura deînaltã performanþã, pe care o au acum ladispoziþie cercetãtorii genunilor cosmiceare, ca cireaºã pe tort, fabulosul instrumentALMA, un interferometru cu 66 de anteneuriaºe, instalat în deºertul chilian Atacama(ce afacere straºnicã fac sud-americaniiînchiriind astronomilor lumii, pe bani buni,un pustiu sinistru...). Care ALMA, deºicomplet funcþional abia din 2014, este dejapus la treabã de astronomi ºi „ocheºte”constelaþiile Orion, la 1.300 de ani-luminãde Terra, ºi a Taurului, la 450 a.l. Unde,susþin doi cercetãtori canadieni, RitaMann ºi Doug Johnstone, 41 de discuri„protoplanetare” – adicã nãscãtoare deplanete – descoperite de celebrul telescopHubble, par suficient de „gravide” pentru ada naºtere unor exoplanete nou-nouþe pescena festivã a lumii. Vor fi ele gazoase, ca Jupiterºi cea mai mare parte a sateliþilor stelelor descoperiþipânã acum, sau telurice, ca Pãmântul sau Marte?– aceasta e întrebarea. Vom trãi ºi vom vedea. Daro avanpremierã existã deja, cãci la telescopul Keck,din Hawaii, o echipã de astronomi americani aobservat cum din norul stelar din Constelaþia Taurului,steaua-mamã LkCa15 a dat naºtere unui monstruavând de ºase ori volumul lui Jupiter.
Vaccin ccontra ppaludismului, adicã a frigurilortropicale, boalã gravã, provocatã de parazitul
Plasmodium falciparium (Pf) pe care îl poartã þânþariiºi care s-a fãcut vinovat de uciderea, în anul 2009,a peste 800.000 de persoane. Dincolo de dotarea cuperdele izolatoare a paturilor, ferestrelor ºi uºilor dinlocuinþe ºi dincolo de tehnologiile gen sterilizarea priniradiere a þânþarilor masculi, douã posibile vaccinuripar sã se impunã. Primul este rezultatul cercetãrilordin laboratoarele de la GlaxoSmithKline, companiebritanicã sprijinitã de faimosul Bill Gates. Mii depersoane au fost deja vaccinate cu Mosquirix încadrul programului PATH Malaria Vaccine Initiative,dezvoltat pe baza unor descoperiri ale parazitologuluiJoe Cohen asupra foarte redutabilului sãumicroinamic (Pf este alcãtuit din 3.500 de molecule ºievolueazã în maniera cameleonicã a ucigaºului HIV).
Dar, în bãtãlia contra inamicului Pf a apãruto idee nouã, o cercetare iniþiatã de Pierre Druilhe,care a avut ideea sã urmãreascã persoanele cuimunitate naturalã împotriva parazitului în chestiune.ªi a descoperit proteina MSP3, adevãrata armã letalã
a lui Pf ºi... a încercat sã o întoarcã împotrivaposesorului ei. S-a obþinut astfel un nou vaccin iartestele fãcute pe mii de copii au arãtat o eficienþãde 64% – 77%. Adicã ceva mai mult decât Mosquirixºi suficient de mult pentru ca parazitologii sãrecomande folosirea ambelor vaccinuri.
Oaltã fformã dde vviaþã – este ceea ce ar puteadescoperi cercetãtorii ruºi de la baza Vostok,
studiind apa lacului aflat sub calota glaciarãantarcticã. Adicã ceva diferit de Viul în evoluþiedarwinianã pe care-l cunoaºtem dinãuntrul sãu, ºidiferit ºi de lumea microbianã. Lacul Vostok aresuprafaþa de 16.000 de kilometri pãtraþi, 1.200 demetri adâncime, este acoperit de 4 metri de gheaþã,neatins de lumina zilei, rece (-3 grade Celsius, deciun frigider sui generis pentru orice eventualã formãde viaþã) ºi nu a fost în contact cu atmosfera de celpuþin 35 de milioane de ani! Prin urmare, un laboratorideal pentru studiul istoriei geologice ºi biologice aplanetei, ceea ce echipa profesorului Valeri Lukinºi face. Cu rezultate care, se sperã, vor da de lucruºi exobiologilor, cercetãtorii care studiazã viaþaîn Univers, posibilã – cine ºtie – chiar ºi în frigulcosmic.
Carnesinteticã.
Nu vã lãsaþiscârbiþi de idee,pentru cã, aflaþi,nu vom aveaîncotro ºi vomreduce creºtereaanimalelor – mariconsumatoare deresurse (un singurexemplu: 90% dinproducþia agricolãa Marii Britaniieste destinatãhranei animalelor)ºi de spaþiu,stimulatoare aefectului de serãprin metanul pecare îl eliminã. Or,în locul miliardelorde animale dinfermele-fabricide carneale planetei,geneticienii
propun carnea artificialã, care se obþine preluânddoar un mic eºantion din carnea animalului viu, dincare celule stem se selecþioneazã, se hrãnesc cusubstanþele potrivite ºi se stimuleazã electric, iar apoi,astfel „instruite”, vor replica masa muscularã în carevor fi adãpostite; vor genera astfel „petice” de muºchide 3 cm x 1 cm, de doar 1 mm grosime, care,colectate ºi amestecate cu grãsime pot devenimaterialul ideal (!?) pentru salamuri ºi cârnaþi cucarne care nu provine de la un animal ucis! Niciocrimã nu va fi fost astfel comisã, spun Mark Post ºiHanna Tuomisto de la Universitatea din Maastricht,care propun acest început de tehnologie industrialã,demonstrând cã mediul nutritiv în care va fi „crescutã”carnea se poate constitui din produse derivate dinalge multicelulare. Repet: suntem acum pe Terra maibine de 7 miliarde de locuitori, carnivori în mare parte(preþ de cam 90 kg carne pe an fiecare), iar soluþiapropusã de Post ºi Tuomisto în laboratoarele dela Exmoor Pharma Concepts poate însemna 45%economie de energie, 95% economie de apã ºicu 95% mai puþin gaz de serã emis decât pentruobþinerea cantitãþii echivalente de carne „vie”. Aºadar,cumpãraþi produse olandeze, nici nu ºtiþi peste ce daþi...
Bozonul HHiggs. A fi sau a nu fi, aceasta erapânã nu demult întrebarea, dar se pare cã
uriaºul microscop (accelerator de particule) LHC varãspunde în curând – în zilele, sãptãmânile sau lunilece vor veni –, urmare a teribilelor ciocniri de protoniîntâmplate în anul care a trecut. Aºa cã, dupã toateprobabilitãþile, la sfârºitul acestui an fizicienii vor
defila semeþ cu ModelulStandard al Fizicii (4 forþe,12 particule) sau nu... Iar dacãnu, toatã fizica va trebui luatãde la capãt ºi toate legile naturiivor trebui regândite.
Cristalohidraþii dde mmetan. Institutul GeologicAmerican estimeazã cã resursele mondiale
de petrol, gaze, cãrbune reprezintã doar jumãtatedin potenþialul energetic al hidraþilor de metan, acestemolecule de metan încastrate în structuri cristaline deapã, adicã gheaþã – în subsolul antarctic, sub funduloceanelor reci – care, exploatate, ar putea rezolvaproblemele energetice ale societãþii umane pentruîncã unu-douã secole (prelungind astfel Eraindustrialã modernã, cea cu focurile arzându-neperpetuu viitorul). La Prudhoe Bay (Alaska) auînceput deja forajele, guvernele SUA, al Japonieiºi corporaþia ConocoPhilips sunt susþinãtoarele aceea ce s-ar putea numi „gheaþa care arde”, Rusia,Canada, Norvegia, China, India, Coreea de Sudurmãresc cu atenþie experimentul. Dar, deºi un metrucub de asemenea cristalohidraþi elibereazã 167 demetri cubi de gaz natural, procedeul consumã enormde multã energie ºi, în plus, transformã solul solid înnoroi, fie el pe uscat, fie sub fundul oceanic. ªi sper –cel puþin eu sper asta – cã ecologii care se vor întâlnila cel de-al III-lea Summit al Terrei în iunie curent laRio de Janeiro vor fi capabili sã zguduie administraþiaPãmântului, mult prea mult supusã (ºi cedând,coruptibilã) tirurilor lobbiºtilor ce reprezintãcorporaþiile petroliere. Îmi susþin poziþia în ciudaafirmaþiilor unor fizicieni de talia lui Arne Graue(de la Universitatea Bergen, Norvegia), care susþincã moleculele de bioxid de carbon le vor înlocui pecele de metan în clasterele cristalohidraþilor ºi astfelsolul va rãmâne stabil. Nu cred.
ca scriitor de SF, am descris metoda în carteaProiecte planetare (Editura Albatros, în colaborarecu Al. Boiu), încã din 1987! Dar, pentru cã nu amdepus cerere de brevet – aºa a pãþit-o ºi ArthurC. Clarke, sãracul, când a „inventat”, doar literar,satelitul de telecomunicaþii... – nu-mi mai rãmânedecât sã mã bucur cã am fost, cândva, sincron cuviitorul (de fapt, am fost adesea, scuzaþi-mi lipsa demodestie)... Proiectul este propus în Science et Viede octogenarul Georges Mougin ºi ar consta, înmare, în tractarea unui gheþar antarctic sau artic decâteva zeci de milioane de tone pânã spre coasteleunei þãri chinuite de sete, iar, dupã topirea ºi dirijareaapei prin conducte, beneficiarul ar putea fi un oraº de550.000 de locuitori! Un singur remorcher, ajutat ºi decurenþii marini, poate rezolva tractarea, iar o folie albãde plastic cu care ar fi acoperit icebergul ar reflectasuficient razele Soarelui pentru ca blocul de gheaþãsã nu se topeascã cu totul. Modelarea pe computera dat un rezultat încurajator: un bloc de 7 milioanede tone ar reuºi traseul Nordul Canadei – InsuleleCanare în 141 de zile, pierzând doar 40% din masasa iniþialã. Destul de rentabilã aventura, mai alesdacã þinem seama cã, în lume, aproape un miliardde persoane suferã de sete.
Antimateria, lla vvorbitor! Dirac le-a prezisteoretic, Anderson a observat pentru prima
datã o particulã de antimaterie, iar detectoriispectrometrului magnetic Alpha (AMS) vor ºti sãdiscearnã, de pe orbitã circumterestrã, chiar de lângãStaþia Spaþialã Internaþionalã de care este ancorat,particulele de antilume care stau ascunse pringenunile celeste. Sau, cel puþin, aºa se sperã. Cu,în plus, demonstraþia existenþei materiei întunecate,cea prezisã de ecuaþii, dar încã „nepipãitã” deaparatele inginerilor cosmici, în ciuda faptului cã,teoretic, ea reprezintã circa 85% din Universul încare locuim. ªi, în fine, AMS mai are ca sarcinã ºidepistarea unei eventuale „materii stranii”, presupusãa fi chiar mai stabilã decât protonii ºi neutronii, avândca bazã quarcii de stranietate. Ce mai, bestiarulde particule va fi serios îmbogãþit în anul 2012!
Scriitor ccu pprizã llapublic, rrepedeperimat ppostum,
cum observã Cornel Robu înarticolul pe care i-l dedicã înDicþionarul scriitorilor români,
Eftimiu s-a nãscut la 24 ianuarie 1889, în comunaBoboºtiþa, Albania. Primele clase le face în limbagreacã în comuna natalã, continuându-ºi pregãtireaºcolarã la Bucureºti, unde va obþine mai târziucetãþenia românã. Debuteazã cu versuri în 1905,însã marea pasiune a autorului þine de teatru. A ºifost, de altfel, director la mai multe teatre din capitalãºi din þarã: Teatrul Comedia (1912), Teatrul Naþional(în trei rânduri, între 1920 ºi 1945), Teatrul din Cluj(1920). În activitatea de creaþie s-a manifestat ca unprolific dramaturg (Cocoºul negru, Înºir-te mãrgãrite,Omul care a vãzut moartea ºi alte vreo 40 de piesedin toate categoriile: legende româneºti, fanteziidramatice, tragedii eline, drame medievale,„tragicomedii þãrãneºti”, „comedii provinciale”).Multe piese sunt compuse în versuri, acestoraadãugându-li-se volume de poezie propriu-zisã(Poemele singurãtãþii, Odã limbii române etc.).Bibliografia sa mai cuprinde cãrþi de prozã,memorialisticã, publicisticã, literaturã pentru copii,contabilizând cifre astronomice: 200.000 de versuri,5.000 de articole ºi peste o mie de conferinþe publice.Aceastã operã debordantã, ieºitã dintr-o vocaþie deveritabil poligraf, i-a adus autorului premii, decoraþiiºi funcþii importante: preºedinte al SocietãþiiScriitorilor Români, academician, preºedinteal secþiei române a PEN-Clubului. A muritla 27 noiembrie 1972, în Bucureºti.
Prima îîncercare aa llui EEftimiu de a-ºi lansaspiritul speculativ asupra unui motiv SFeste „schiþa din Marte” Pãmântul a vorbit!
(redactatã probabil în 1909, apãrutã în 1912), undeautorul se amuzã sã plaseze în spaþiile cosmicescepticismul unora privitor la pluralitatea lumilorlocuite. Personajele acestei scurte proze suntbãtrânul astronom marþian Al-Marun ºi discipolul sãuMar-Tomar. Descoperind cu surprindere semnaleluminoase lansate de pãmânteni în direcþia planeteivecine (soluþie de comunicare interplanetarã pusãîn circulaþie de anticipaþiile din a doua jumãtate asecolului XIX), Al-Marun întrezãreºte un motiv pentrucare marþienii ar putea sã renunþe la inerþia lipsitãde idealuri ºi de speranþe în care rasa lor veche paresã se fi prãbuºit în chip fatal. Dar decãderea rãmâneiremediabilã, încât astronomul moare copleºit dedezamãgire, pierdut totodatã în ironica iluzie cãPãmântul ar fi o lume mai fericitã, cu o civilizaþietânãrã, viguroasã, lipsitã de conflicte sociale ºi derãzboaie. La scurtã vreme dupã tulburãrile stârnitede trecerea cometei Haley prin vecinãtatea planeteinoastre (eveniment astronomic din 1912), autorulatinge subiectul apocalipsei cosmice într-o comedieîn trei acte, intitulatã Sfârºitul Pãmântului. Nu trebuiesuspectatã aici vreo influenþã venitã nici dinspre
clasicii SF-ului care dezvoltaserã tema în lucrãri cuecou în epocã (H.G. Wells, J.-H. Rosny Aîné, ArthurConan Doyle) ºi nici dinspre Victor Anestin, care otrata ºi el cam în aceeaºi vreme cu Eftimiu, fiind însãmult prea puþin cunoscut în mediile literare româneºti.Jucatã în premierã de un grup de amatori la Brãila,în 1915, piesa îºi priveºte tema doar ca pretext.Teama de apocalipsã alimenteazã aici o farsã menitãsã-l determine pe un avar bogat – a cãrui unicãslãbiciune speculabilã financiar ar fi pasiuneapentru spiritism – sã-ºi deznoade legãturile pungii.
Mai cconvingãtor intratã pe terenul genuluinostru va fi Un asasinat patriotic, povestireredactatã sub formã de scenetã pentru a
simula o confruntare judiciarã. Reluat mult mai târziuîn CPSF, cu modificãri inclusiv în titlu (devenit Omulzburãtor), textul se declarã scris la Paris, în 1917,dar chiar ºi prima lui ediþie se publicã ulterior, ladistanþã de un deceniu, ceea ce aruncã o umbrãde incertitudine asupra datei reale când a fostconceput. Ideea SF priveºte invenþia unei substanþece neutralizeazã forþa de atracþie a Pãmântului,denumitã aici „contramagnet universal”. Antecedentegãsim în „cavorita” lui H.G. Wells din romanul Primiioameni în Lunã (1901), ba chiar ºi în copia acesteiaexecutatã de Henric Stahl („azbestoidul refractaratracþiunii”) în Un român în Lunã (1914). Ion Hobanaciteazã o prefigurare chiar mai veche a motivului,în scrierea unui francez anonim, X. Nagrien, sub alcãrui pseudonim unii cercetãtori îl presupun pe JulesVerne: O uimitoare descoperire ºi incalculabilele ei
consecinþe asupra destinelor lumii (1864). La Eftimiu,invenþia este pusã în seama inginerului TheobaldArmory, care ar fi produs-o ºi experimentat-opersonal în împrejurãrile conflictuale ale PrimuluiRãzboi Mondial. Amãnuntele acestui experiment fictivsunt „dezvãluite” la tribunal de cãtre un personaj penume Georges Henriquez, care se pretinde cel maibun prieten al inventatorului ucis din motive patriotice,dupã ce acela avususe imprudenþa sã-ºi declareintenþia de a-ºi vinde odiosului inamic germansenzaþionala nãscocire.
Din punct de vedere „tehnic”, lucrarea se susþine
pe explicaþii sumare ºi naive:„Aparatul pe care-l duc cu mine ºi pe care tu nici
nu-l bagi de seamã, atât e de mic, poate fi mânuit ºide un copil, dupã un exerciþiu de treizeci de minute.
Uitã-te la mãnuºile astea. Precum vezi, dosul lor,ca ºi pingelile mele, e fãcut dintr-o materie suplãºi fosforescentã, un fel de stofã-za, foarte solidã.
Ei bine, aceastã materie, pe care am compus-oeu, are darul minunat, de necrezut, de-a neutralizaforþa de atracþie a Pãmântului.
Este contramagnetul universal!Apropiind ºi depãrtând, dupã câteva reguli foarte
simple, mâinile ºi picioarele, prevãzute cu aceastãstofã, omul poate sã se înalþe ºi sã evolueze înspaþiu, cu abilitatea unei pãsãri.”
Pretextul omului zburãtor este folosit de autor cailustrare a daunelor pe care le poate aduce tehnicamodernã manipulatã fãrã scrupule etice ºi sentimenteumanitare. Iniþial, Armory intenþionase sã-ºi punãinvenþia la dispoziþia armatei franceze, convins cãîn felul acesta rãzboiul va fi câºtigat instantaneu:
„Închipuieºte-þi jumãtate din armata noastrãînzestratã cu mãnuºi ºi ghete contramagnetizate;soldaþii pãrãsind noroiul în care stau încleiaþi de-atâtavreme, înãlþându-se în vãzduh ca un nour imensde uriaºe lãcuste ºi cãzând pe cealaltã parte atranºeelor, la spatele unui inamic surprins, buimãcit,îngrozit.
Îi vãd, în vreme ce restul trupelor ne-ar pãzihotarul, îi vãd pe soldaþii noºtri, ca niºte arhanghelicu aripi invizibile, abãtându-se peste tot întinsulimperiului vecin, aruncând panica, terorizând oraºele,demoralizând populaþia, sub privirile prostite ale unuicomandament neputincios!”
Îmbãtat de asemenea viziuni fantasmagorice,inventatorul se vede deja înconjurat de recunoaºtereaadmirativã a „omenirii sfâºiate” ºi a „tuturorpopoarelor Pãmântului”, pentru ca în scurtã vreme sãconstate cã zidul ignoranþei ºi al birocraþiei francezenu se lasã strãpuns de nicio idee genialã. Scârbit derefuzurile cu care este întâmpinat peste tot, Armorydecide sã-ºi trãdeze patria, plasând rodul minþii luigeniale în mâinile inamicului. Spre a împiedicaurmãrile unui asemenea act de înaltã trãdare, poetulinvalid de rãzboi Henriquez recurge la crimã ºi,deºi achitat de verdictul tribunalului, se va sinucidepe mormântul prietenului pe care îl înjunghiase.
În vvasta pproducþie lliricã a lui Victor Eftimiugãsim, prin anii ’60 din secolul trecut, mostre deSF versificat. Strãbãtute de o oarecare emoþie
intelectualã, mici istorisiri rimate, unde Pãmântulapare ca o colonie a extratereºtrilor (un fel de imensLuna-park paleoastronautic), se înghesuie pânãºi în tiparul riguros al sonetului. Totuºi, incursiunileautorului în genul nostru, având capriciul, dar ºi lipsade efecte durabile ale meteoriþilor repede consumaþiprin ardere, rãmân doar mãrturii ale unei imaginaþiiliterare care, în revãrsarea ei copleºitoare, nutreºteambiþia de a atinge, fie ºi tangenþial, orice domeniu.
Rolul pplanctonului. Ei bine, aflaþi cã nu mi-aº fi bãtut capul cu un astfel desubiect, eram convins cã lucrurile sunt limpezi: la capãtul de jos al lanþului
trofic se aflã un amestec de crustacee milimetrice, trãitoare într-un soi de supã dealge, condamnate sã fie hranã pentru organisme marine mici care, la rândul lor,sunt înfulecate de altele mai mari º.a.m.d. Ei bine, nu-i aºa. Nava ºtiinþificã Tarraa hoinãrit trei ani pe mãrile globului, a fãcut 48 de escale, a prelevat 50.000 deeºantioane pentru a studia mediul marin ºi a descoperit cã aici, pe planetanoastrã, funcþioneazã un ecosistem gigantic ºi puþin cunoscut, care reprezintã80% din Viul de pe Terra, efectueazã jumãtate din fotosinteza terestrã ºi este, înfapt, o pompã biologicã de carbon capabilã sã elimine o mare parte a bioxiduluide carbon generat de specia umanã ºi mediul ei! Cu elemente ale Viului avândproprietãþi uluitoare, care pot fi reproduse, biomimetic, în laboratoare, fabricide medicamente din viitoarul apropiat (vezi hialuronidaza, studiatã la InstitutulNaþional pentru Cercetãri Marine „Grigore Antipa”) ºi cu – încã necunoscute –reguli de viaþã care guverneazã repartiþia ºi organizarea acestor fabuloasecomunitãþi subacvatice. Este timpul, spun biologii, sã ºtim despre OceanulPlanetar cel puþin atât de mult cât ºtim despre Cosmos...
Tectonica pplãcilor. Ce l-au mai pus la zid scepticii vremii pe AlfredWegener!... Ce hohote de râs le-a stârnit savanþilor clasici teoria
strãvechiului continent Pangeea, acum 250 de milioane de ani „pãmânt al tuturor
pãmânturilor”, dupã pãrerea tânãrului geolog suedez de la începutul secolului alXX-lea... Publicatã în 1915, teoria lui încã nu-ºi gãsise confirmarea în 1930, cândWegener s-a prãpãdit într-un accident în Groenlanda, ºi abia prin 1960 analizaorientãrilor magnetice ale rocilor marine stratificate îi va da dreptate: geologiimoderni au stabilit atunci cã, datoritã cãldurii interioare, mantaua terestrã aredinamica ei, remodelând permanent continentele. Toate cutremurele respectãtectonica plãcilor, s-a observat, urmând desenul reþelei pe care geologii o cunoscacum la perfecþie. O cunosc, dar, din pãcate, nu stãpânesc cutremurele, planetaeste mai puternicã decât noi, decât creierul global al celor ºapte miliarde carelocuim pe scoarþa terestrã. Ceea ce nu înseamnã cã nu încercãm, dacã nus-o stãpânim, mãcar sã ºtim sã o observãm cu atenþie. Mii de seismometreo urmãresc, plasate în apropierea faliilor, în zonele cunoscute a fi de risc, înoceane, în spaþiul cosmic de deasupra capetelor noastre. Vom ºti mai mult, totmai mult ºi vom inventa tehnologii sociale cu care sã ne apãrãm de catastrofeleinevitabile: educaþie pentru situaþii de risc (aºa cum se face în ºcolile japoneze),mai puþini zgârie-nori ºi mai multe clãdiri apropiate de sol, oraºe în care sãse evite aglomeraþia sufocantã ºi primejdioasã, materiale de construcþie maiuºoare ºi fundaþii mobile pentru clãdiri, preluând ºocurile. Homo faber gândeºteinginereºte, exploatând descoperirile cutezãtoare – vezi Wegener – cu carevin gânditorii de geniu, cei care destabilizeazã mereu specia Sapiens în aceastãlume a noastrã pe care ne-o dorim dinamic durabilã, de-a pururi.
Ars llonga...
Pictorul NNicolae GGrant se naºte la Bucureºti,în 1868. Face parte din familia scoþiano-francezului Effingham Grant, reprezentant
al unei fabrici de maºini agricole care a cumpãrat omare parte din terenurile din viitorul cartier Grant, pecare le-a parcelat ºi revândut în câºtig, extinzându-ºidomeniile. S-a înrudit cu marile familii ale vremii,astfel cã sora pictorului s-a cãsãtorit cu C.A. Rosettiºi pozeazã lui C.D. Rosenthal pentru „Româniarupându-ºi lanþurile pe Câmpia Libertãþii”.
Nicolae Grant studiazã cursurile ªcolii de ArteFrumoase din Bucureºti, apoi la Paris, la „Ecolle desbeaux arts”. Revine în þarã în 1881, iar din 1910 îlgãsim stabilit la Câmpulung, unde picteazã acuareledelicate, cu catifelãri sensibile, atât în naturile statice,cât ºi în peisaje. Tributar epocii, cel puþin în peisajeledestul de mari de laprimãria oraºului, sesimte influenþa cert-impresionistã a luiClaude Monet.
Dupã 25 de ani seîntoarce la Bucureºti.Lucreazã în tehnicaacuarelei, dar ºi în ulei,cum sunt cele treipeisaje din sala mare aPrimãriei oraºului, dintrecare reproducem unul.Moare în 1950, la 85 deani. Din pãcate, foartepuþine lucrãri s-au pãstratdin toatã creaþia sa.
Prin CCâmpulung aau ttrecut ºi pictatmulþi maeºtri, începând cu NicolaeGrigorescu ºi terminând cu pictorii
contemporani, atraºi de pitorescul zonei, caremai conservã ceva din aerul de burg interbelicîn centrul oraºului, iar în zonele rurale, cu toatãmodernitatea, tot se mai vãd þãrani, fireºtecei în vârstã, care mai poartã vestimentaþietradiþionalã þãrãneascã, tot se mai gãsesccase cu izul de vechi, de „la þarã, la bunici”.
Dupã 1959, în jurul unui personaj ajunsaproape legendã s-a coagulat o miºcare artisticãde amatori în domeniul artelor plastice care aajuns sã facã tradiþie. Omul ºi artistul care ainiþiat ºi de care autorul acestor rânduri s-aataºat de la bun început ºi i-a stat alãturi în toatedemersurile sale, a fost pictorul Alexandru Donici,nãscut în 1912, cu studii de specialitate la Iaºi.
A fost metodist în cadrul Casei de Culturã, prinanii 1959-’60, când am cristalizat împreunã un cercplastic, apoi o ªcoalã Popularã de Artã, iar mai târziu,în 1970, un Cenaclu de Arte Plastice cu numele lui
I.D. Negulici. În toatã aceastã efervescenþã s-auataºat de tinereþea noastrã pictori locali, cum afost profesorul ºi pictorul Eugen Chirovici, un artistde mare marcã, bãtrânul ºi cumpãtatul Ion Mândru,bucureºtean, pointilist de clarobscur, mai cu seamãîn portrete, Gh. Zidaru, peisagist care lucra cu omare, dacã îmi este permis termenul, „volubilitate” atuºelor din peisaje. ªi, aºa cum picta, ca un discursdespre frumos, tot aºa discutam ore întregi prinGrãdina Publicã sau pe bulevardul „Pardon”, despreimpresionism ºi restul de „isme” ale picturii. S-aataºat de noi ºi pictorul Dan Bãjenaru, pictândpeisaje locale ºi subiecte cu tentã de folclor. ªi nunumai aceºtia. Pe aici au trecut ºi Isachie, lãsândprin casele celor avuþi superbe peisaje ºi portrete,Swaitzer-Cumpãna, mai târziu Adam Bãlþatu.
Prof. Eugen Pohonþu, cudomiciliul forþat la Câmpulung,a fost cel care ne-a stat alãturi cuenciclopedica dânsului culturã. Ammai beneficiat ºi de alþi absolvenþide studii superioare terminate prinstrãinãtate care au lucrat cot la cotcu noi, cum a fost regretata TaniaSamoilã, o femeie de o mareîntindere sufleteascã, de la careau rãmas, rãspândite cu dãrnicie,temperele ei grizate, cu centrede interes explozive de culoare ºiportretele uºor caricaturale, TenþaDelighioz, o pictoriþã mignon, cupeisaje senine acuarelate chiarºi atunci când lucra în ulei, în
inconfundabila eimanierã aproapedivizionistã.
În ssculpturãs-au remarcatMinea
Grigore, universitar,mare maestru înturnatul bronzului.Câteva oraºese mândresc culucrãrile lui de maridimensiuni, cu„Victoriile” avântate,dar ºi mulþicolecþionari cu
lucrãri de interior, de mici dimensiuni. Este omul careºi-a împãrþit timpul între sela de modelaj ºi UniuneaArtiºtilor Plastici – secþia Sculpturã, unde a fostºi mai este încã secretar de ani buni.
Un alt maestru al formelor dãltuite în marmurãsau piatrã, multe nonfigurative, dar mustind desinteze ale formelor dislocate în spaþiu, alteleportrete, cum sunt cele ale lui Bacovia saual filosofului muscelean Petre Þuþea, de mareexpresivitate, a fost regretatul profesor ºi artist
Vasile Rizeanu, plecat dintrenoi de foarte curând. Ne-alãsat la Câmpulung, în PiaþaPrimãriei, un monumental Icar prãbuºit, din inox,demn de oraºe mai mari, de metropole.
Coleg de breaslã cu aceºtia, dar mai tânãr, artistprolific, prof. dr., sculptorul Radu Adrian a împodobitoraºul cu monumente care ne aduc în memorieoameni de seamã ai neamului românesc ºi sacrificiuleroilor noºtri. Amintesc numai bustul regelui Carol Ide la Liceul Pedagogic ºi monumentala troiþã,basorelieful desfãºurat pe zeci de metri de laMausoleulMateiaº, precumºi statuiacãrturaruluiDinicu Golescu,lucrare de soclu,de lângã liceulcu acelaºi nume.Un artist care îºiîmparte timpulîntre catedrãºi atelier.
Revenindlapictori,
trebuie sã remarccâteva numecare s-au detaºatde-a lungultimpului dincadrul Cenaclului de Artã Plasticã „I.D. Negulici”,începând chiar cu iniþiatorul acestuia, profesorul ºimaestrul Alexandru Donici: Eugenia Zotta, cu naturistatice frumos ordonate, cu o cromaticã veselã,optimistã, Dalila Oncica Ionescu, cu acuareleîncãrcate cu suculenþã cromaticã saturatã, fãrã însãa fi stridente, obsedatã de candoarea copiilor alecãror portrete le-a împãrþit prin toate casele cu copiifrumoºi, Maria Proca Jinga, îndrãgostita fãrã leac deflori ºi strãzile vechi ale oraºului, cu o paletã bogatãîn culori coapte, lucrate energic cu cuþitul, octogenarãnelipsitã la vernisajele colegilor ºi care ºi acum „seþine de coada pensulei”, Nelu Constantin, cu peisajecatifelate abia atinse cu pensula, AlexandruMarinescu, un alt peisagist, dar viguros lucrândîn contraste de un accentuat impresionism.
Mai amintesc tot aici de un artist care se abatede la regulã, lucrând metaloplastie, Thury ªtefan,cu o frenezie ºi o fantezie demne de studenþii puºipe creaþii tinereºti. Alãturi de toþi aceºtia, ºi cel caresemneazã prezentele rânduri, nu înainte de a citacuvintele artistului Vasile Rizeanu: „Eu cred în toþiaceia ce se dãruiesc cu pasiune frumosului ºi-ºiconstruiesc cu migalã ºi sensibilitate propriul demers.Nu este bucurie mai mare decât a lãsa celor dealãturi migala simþirii tale exaltate de frumos.”
