Home >Documents >Vara Jucariilor Moarte - Antonio Hill - Jucariilor Moarte - Antonio Hill.pdf · PDF file...

Vara Jucariilor Moarte - Antonio Hill - Jucariilor Moarte - Antonio Hill.pdf · PDF file...

Date post:22-Dec-2019
Category:
View:10 times
Download:0 times
Share this document with a friend
Transcript:
  • 1

    Opri ceasul deqteptitor chiar dupi primul apel Opt diminea{a. Degi era treaz de cdteva ore, o povari puse deodati stdp6nire pe membrele sale:qi trebui si fac[ un efort ca si se ridice din pat gi s-i se duci la dug. $uvoiul de api proaspiti ii risipi molegeala gi lui cu sine o parte din efectele decalajului orar. Sosise cu o seari in urmd, dupl un zbor interminabil Buenos Aires - Barcelona, care se prelungise qi mai rnult la biroul de ridicare a bagajelor din aeroport. Funcfionara, care, intr-o alti viafi, fusese, cu siguranfi, una dintre acele sadice guvernante britanice, igi

    consumase ultimele doze de ribdare privindu:l de parci valiz? ar fi fost o entitate capabili si ia decizii gi ar fi ales si-gi schimbe stipAnul cu altul, mai pufin prost dispus.

    Se Eterse energic gi ob-servi cu dezgust ci trar,upira{ia ii apiruse deja pe frunte: aga pilea vara, in Barcelona. Era umed gi lipicios ca o inghetati topiti. Cu prosopul infbgurat in jurul taliei, se privi in oglindi. Trebuia si se birbiereasci. La naiba! Se intoarse in cameri gi ciuti in dulapul aproape gol nigte chilo(i pe care si giri puni. Din fericire, in valiza riticiti erau hainele de iarni, aqa

  • 14 ANTONIO HILL ci gdsi, fbri probleme, o cimag[ cu mAneci scurti gi o pereche de pantaloni. Desculf, se aqezi pe pat. Respiri adAnc. Era obosit dupi cilitoria lungi pe care o fbcuse, a9a ci fu tentat sd se intindi din nou, sd inchidd ochii gi sd uite cle intAlnirea pe care o avea la ora zece fix, chiar daci in sinea sa gtia ci nu era in stare de aga ceva.

    H6ctor Salgado nu lipsea niciodati de la o intAlnire. ,,Nici mdcar dac|ar fi,una cu propriul meu cdliu", i9i zise gi schili un zdmbet ironic. Mina lui dreapti ciuti mobilul pe noptieri. Bateria era pe slhrs,ite gi igi aminti cd incircltorul se afla in valiza cu pricina. Cu o zi in urmi se simfise prea epuizat ca si ia legdtura cu cineva, degi, in fond, poate ci agtepta sd-gi aduci ceilalli aminte de el. Ciuti in agendi numlrul lui Ruth gi rimase cAteva secunde privind ecra- nul inainte de a apdsa pe tasta verde. intotdeauna o suna pe mobil, ftcand efortul de a ignora ci acum ea avea alt numdr fix. AItn casd. Alt partener. Vocea ei, cam rdgugiti, dovadd ci de-abia se trezise din somn, ii gopti la ureche:

    - H6ctor... - Te-am trezit? - Nu... MI rog, oarecum. El auzi in fundal un ris stins. - Dar oricum trebuia si mi trezesc. CAnd ai sosit? - Scuz5-mi. Am sosit ieri dupi-amiaz6, dar nitiriii

    lia mi-au pierdut valiza s,i m-au linut jumitate de zi in aeroport. Telefonul mai are putin gi se descarcd. Voiam doar s[ gtii cd am ajuns cu bine.

    Brusc, se simfi stupid. Ca un copil care vorbeqte prea mult.

    - Cum a fost cdlitoria? - Linigtitd, minli el. Auzi, Guillermo doarme? Ruth rAse.

    Vara juciriilor moarte t5 - De fiecare dati cAnd te intorci de la Buenos Aires fi

    se schimbi accentul. Guillermo nu este acasi, nu !i-am spus? S-a dus s[ petreaci vreo cdteva zilelaplajd,, in casa unui prieten, ri'spunse ea. Dar cu siguranli ci la ora asta doarme, ad[ugi imediat.

    - Aha! O pauzd; in ultima vreme, conversaliile lor se blocau

    in mod frecvent.

    - $i ce mai face? - El, bine, dar eu i{i jur ci, daci preadolescenla mai

    dureazd mult, fl-l trimit din nou, cu taxele de transport plitite.

    Simfi ci Ruth zAmbea. i9i aminti forma zAmbetului ei gi acea strilucire fulgeritoare din ochi. Tonul ei se schimbd:

    - H6ctor? Auzi, gtii ceva de problema ta? - Trebuie si mi vdd cu Savall la zece. - Bine, si mi anunfi dupi aia. Alti pauzi. - Luim prinzul impreuni? H6ctor cobordse tonul vocii. Ea intfuzie un pic pdnl

    cAnd rispunse.

    - Am stabilit deja o intAlnire cu altcineva, imi pare riu. Pentru o clipi, el crezu cd bateria se desci,rcase de tot,

    ins[, in cele din urmi, vocea continui: - Dar vorbim mai tArziu. Am putea sd bem o cafea... Atunci, da. inainte sd poati rlspunde, telefonul deve-

    ni o bucati de metal mort. Se uiti la el cu uri. Apoi ochii i se indreptari spre picioarele goale. $i, dintr-o s6ritur[, de parci scurta convorbire i-ar fi oferit impulsul necesar, se ridici s,i se duse din nou spre acel dulap acuzator, plin de umerage goale.

  • 16 ANTONIO HILL H6ctor locuia intr-un bloc cu trei etaje, la ultimul

    nivel. Nimic deosebit, una dintre acele clidiri tipice din cartierul Poblenou, situati in apropiere de stafia de metrou gi la vreo doui blocuri de alt bulevard, care nu apirea in ghidurile turistice. Singuiul lucru care merita remarcat in ceea ce privegte apartamenul lui era chiria, care nu crescuse cindzona incepuse sb aibi ifose de car- tier privilegiat, situat aproape de plaji. Avea gi o terasi pe acoperis, care, in scopuri practice, devenise terasa lui personal5., pentru c[ etajul doi era nelocuit, iar la primul locuia proprietara, o femeie de aproape gaptezeci de ani, care nu avea nici cel mai mic interes sd urce trei etaje pe sciri. El gi Ruth aranjaseri terasa acoperind-o parfial gi punAnd mai multe plante, aflate acum in agonie, precum gi o masi cu scaune, ca si ia cina in nopfile de vari. De cAnd plecase Ruth, el aproape ci nu mai urcasei acolo.

    Uga de la primul etaj se deschise chiar cdnd trecea prin fafa ei s,i Carmen, proprietara clidirii, iegi s[-1 intdmpine.

    - H6ctor! Femeia zAmbea. Ca de obicei, el se gAndi ci la bitrd-

    ne{e ar fi vrut si semene cu acea doamni bl6ndd. Sau gi mai bine: si aib5 alituri pe una ca ea. Se opri gi ii didu un sirut pe obraz, cu oarecare stAngicie. Gesturile de afec{iune nu fuseserd niciodatd punctul lui forte.

    - Ieri am auzit zgomot sus. Mi-am dat seama cd ai venit, dar m-'am gdndit ci oi fi obosit. Vrei o cafea?. Tocmai am fbcut-o.

    - Afi 9i inceput si mi risfblali? - Prostii, replici ea cu hotirAre. Birbalii trebuie siL

    plece de acasi cu stomacul plin. Vino in bucitirie!

    Vara juciriilor moarte 17

    H6ctor o urmd, ascultd,tor. Casa mirosea a cafea proaspit fbcutd.

    - imi era dor de cafeara dumneavoastrl, Carmen. Ea il privi incruntatl in timp ce ii servea o ceaqci

    rnare, in care adi'ugd apoi cAteva picituri de lapte qi o linguri{d de zahdr.

    - Cu stomacul plin... gi birbierili bine, completi femeia subliniindu- gi cuvintele.

    - Nu fifi duri cu mine, Carmen, ci de-abia am sosit, implord el.

    - Hai, nu face pe victima! Cum ifi merge? il privi cu afecliune. Cum fi-a mers pe meleagurile tale? Ah, gi fumeazd o figari, ci gtiu cl-fi doregti.

    - Suntefi cea mai tare, Carmen. Scoase pachetul de tutun gi igi aprinse o ligari. Nu infeleg cum de nu v-a vAnat vreun bunicuf cu punga plini.

    - Poate pentru ci nu-mi plac buniculii! CAnd am implinit gaizeci gi cinci de ani, m-am uitat in jurul meu qi mi-am zis: Carmen, ja n' hi ha proul, inchide taraba! Mai bine stai acasi 9i te uili la filme... Apropo, uite-le pe cele pe care mi le-ai imprumutat. Le-am vizut pe toate, afirmd ea cu mdndrie.

    Coleclia de filme a lui Hdctor l-ar fi fhcut si moari de invidie pe orice impltimit al cinematografiei: de la fil- mele clasice ale Hollywoodului, preferatele lui Carmen, pdni la ultimele noutifi. Toate agezate pe un raft, din- tr-un perete in altul, ftri o ordine aparentd; una dintre cele mai mari pliceri ale sale in noplile de insomnie era s[ scoati vreo doui la intAmplare qi si se lungeascd pe canapea si le vadi.

    - Minunate! continui Carmen. I Este suficient, ajunge (in lb. catalani in original) (n.red.)

  • 18 ANTONIO HILL Era o admiratoare declaratd a lui Grace Kelly, cu care,

    dupd cum i se spunea, semdna cdnd era tAndri. - Dar nu incerca si mi derutezi. Cum i1i rnerge? El sufli fumul incetisor gi didu pe gAt cafeaua.

    Privirea femeii nu-i dddea rigaz; ochii aceia albagtri tre- buie si fi r[pus mulli birbali. Carmen nu era dintre acele bitrdne cirora le place si evoce trecutul, dar, datoriti lui Ruth, H6ctor gtia ci existaseri cel pulin doi sofi, ,,da{i uitirii, siricufii", conform cuvintelor lui Carmen insegi, gi un amant, ,,un nerusinat din aceia care nu pot fi uitafi". Dar, in definitiv, acesta din urmi fusese cel care ii asigu- rase bitrAnelea, llsAndu-i mogtenire acea clidire cu trei etaje, in care ar fi treit Ei mai bine daci n-ar fi rezervat unul dintre apartamente pentru fiul care plecase cu ani in urmd si nu avea si se mai intoarci.

    H6ctor igi mai turnd pulini cafea inainte de a rispunde: - Pe dumneavoastri nu vi pot pdcili, Carmen.

    incerci si z6,mbeascl, dar chipul obosit gi ochii trigti ii ziddrniceau efortul. Totul e un rahat, fie-mi cu iertare. De-o vreme incoace totul seamini deja destul de mult cu un rahat.

    Dosar 1231-R H. Salgado. in curs de solufionare.

    Trei rAnduri scurte, notate cu o carioci neagri pe o fdgie de hArtie galbeni lipiti de un dosar de aceeagi culoare. Ca si nu le mai vad6, comisarul-gef Savall deschise dosarul gi trecu in revistd conlinutul acestu- ia. De parci nu l-ar fi gtiut deja pe de rost! Declarafii. Certificat. Rapoarte medicale. Brutahteli din partea

    Vara juciriilor moarte 19 polipei. Fotografii ale rinilor acelui tic6los. Fotografii ale acelei amirAte fete nigeriene. Fotografii din aparta- mentul din cartierul Raval, unde le {ineau ingrimidite pe fete. Inclusiv mai multe t[ieturi din ziare, dintre care cAteva - pufine, slavi Domnului -, cu destul de multi rea-voin![, narau propria versiune a faptelor, insistAnd asupra unor concepte precum: nedreptate, rasism gi abuz

    de putere. inchise dosarul cu o lovituri a mAinii qi se uitd la ceasul de pe masa din birou. 9.10. Cincizeci de minu- te. Tocmai dddea scaunul in spate pentru a-gi intinde picioarele cA,nd cineva suni la ugd gi o deschise aproape in acelaqi timp.

    - A sosit? vru si qtie. Femeia care intrase in birou negi ddnd din cap, fbrd

    si-l intrebe la cine se referea gi, foarte incet,