SISTEMUL VAMAL ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

Regimul vamal în Uniunea Europeană

Regimul vamal:

indică pe de o parte, dacă şi unde vor fi plătite taxele vamale şi condiţii marfa

va fi supusă controlului vamal.

cuprinde totalitatea normelor care se aplică în cadrul procedurii de vămuire,

în funcţie de scopurile operaţiunii comerciale sau de destinaţia mărfii.

Cadrul legal pentru stabilirea şi acordarea regimului vamal şi are la bază atât

Tratatul de la Roma asupra Comunităţii Europene care reglementează

comerţul cu mărfuri în cadrul Uniunii Europene şi Tariful Vamal Comun faţă

de ţările terţe cât şi Codul vamal al Uniunii Europene.

Principalele caracteristici (elemente comune) ale regimurilor vamale în

Uniunea Europeană sunt:

- orice marfă face obiectul unei declaraţii vamale ce corespunde regimului

vamal respectiv(Documentul Administrativ Unic (DAU))- depusă birou vamal.

- controlul documentelor însoţitoare de către autoritatea vamală

- controlul fizic total sau parţial, precum şi prelevarea de probe

1

- transportul mărfurilor până la locul de efectuare a controlului vamal se

realizează pe riscul şi cheltuiala declarantului vamal, care are dreptul de a asista la

controlul fizic şi prelevarea de probe

Tipuri de regim vamal în Uniunea Europeană

1. DEFINITIVE – vizează operaţiunile de import şi de export în şi din UE; De

la 01.01.1993 aceste regimuri se aplică numai schimburilor comerciale dintre UE şi

ţările terţe, spaţiul european fiind teritoriu vamal unic, ca urmare a creării Uniunii

vamale.

a. Regimul vamal la exportul din UE

Acesta cuprinde totalitatea mărfurilor expediate în străinătate pe baze

contractuale şi destinate să rămână permanent în afara teritoriului vamal comunitar,

cu excepţia mărfurilor care:

- sunt trimise temporar în străinătate

- fac obiectul unei activităţi de perfecţionare pasivă

- sunt interzise la exportul din UE:

- mărfuri prohibitive

- mărfuri restricţionate în cadrul politicii comerciale comune

Caracteristicile exportului de mărfuri din UE:

- nu se percep taxe vamale, singura condiţie pentru acordarea liberului de vamă

fiind ca mărfurile să părăsească teritoriul vamal în aceeaşi stare în care acestea se

aflau în momentul înregistrării declaraţiei vamale, care se completează doar în scop

statistic

- la exportul de mărfuri din UE nu se aplică TVA

2

- exportatorul este obligat să depună un DAU de export la biroul vamal pe raza

căruia se află sediul acestuia sau la locul de ambalare sau încărcare a mărfurilor

pentru a fi exportate;

- la controlul mărfurilor la frontieră se verifică numărul, seria şi integritatea

sigiliilor aplicate pe documentul vamal de export

b. Regimul vamal la importul în UE

1. Principalul regim în UE este importul definitiv. Acesta constă în intrarea pe

teritoriul vamal al UE a mărfurilor străine, în vederea introducerii lor în circuitul

economic, după efectuarea formalităţilor vamale şi plata taxelor vamale la bugetul

comunitar.

Caracteristicile importului de mărfuri în UE:

- importul de mărfuri este liberalizat

- anumite categorii de mărfuri sunt supuse unor restricţii cantitative sau supuse

regimului de control în conformitate cu angajamentele asumate

- lista mărfurilor supuse regimului unor licenţe se stabileşte periodic pe baza

hotărârilor autorităţilor comunitare

- reglementările europene privind vămuirea mărfurilor se înscriu în principiile

generale definite de GATT (OMC), de unde rezultă şi principiul reciprocităţii

concesiilor comerciale

Activităţile autorităţii vamale:

După verificarea mărfurilor cu datele din documentele de evidenţă execută:

- vămuirea mărfurilor

3

o marfă importată este supusă impozitării prin taxe vamale şi TVA şi

altor impozite indirecte

Taxele vamale, exprimate în procente, se aplică valorii în vamă a mărfurilor

(valoarea CIF la frontiera UE), exprimate în euro, la data înregistrării declaraţiei

vamale

Tipuri de regim vamal la importul de mărfuri în UE

Acestea rezultă din faptul că „piaţa unică” prezintă frontiere fiscale, iar fiecare stat

îşi gestionează autonom TVA.

Punerea mărfurilor în liberă practică – marfa importată este eliberată de

obligaţii tarifare şi poate circula în spaţiul ţărilor membre UE (situaţie similară cu

mărfurile schimbate de firme din interiorul UE)

Taxele vamale se percep la intrarea mărfurilor în spaţiul Comunitar, iar TVA la

intrarea pe piaţa unui stat membru, ca un impozit naţional pe consum. Când

importul mărfurilor nu este supus consumului intern, importatorul achită numai

taxele vamale (operaţiuni de reexport în alt stat comunitar )

Punerea mărfurilor în consum – plata taxelor vamale europene şi a

taxelor naţionale (parafiscale şi indirecte)

Achiziţionarea mărfurilor de persoane fizice

Sunt exceptate de la plata taxelor vamale bunurile din:

- magazinele de tip „ duty- free”

- pentru consum personal

- care fac obiectul unor convenţii de impunere vamală în diferite domenii

UE, etc.)

4

2. SUSPENSIVE – operaţiuni cu titlu temporar care au ca efect suspendarea

plăţii taxelor vamale către organele comunitare la solicitarea scrisă a titularului

operaţiunii de comerţ exterior pe o perioadă determinată.

Acesta se consideră încheiat atunci când mărfurile primesc alt regim vamal.

Se acordă cu precădere pentru:

- excepţiile de restrângere a teritoriului vamal al UE (zone libere, porturi

libere, antrepozite vamale)

- operaţiuni speciale (reexport, distrugere, abandonare)

Obligaţiile autorităţii vamale la acordarea regimului vamal suspensiv:

- decurg din factori de risc (posibilitatea substituirii bunurilor, a sustragerii,

dispariţiei, transformării şi punerii în consum fraudulos a acestora)

controlul fizic al bunurilor

solicitarea de garanţii vamale

- fizice – pentru identificarea ulterioară a mărfii (eşantioane,

mostre, înregistrarea numărului de serie, sigilarea autovehiculelor de transport)

- financiare – pentru a acoperi nivelul taxelor vamale şi a altor

taxe, sau chiar a penalităţilor

După efectuarea acestor operaţiuni, mărfurile sunt considerate a fi supuse sub

supraveghere vamală.

Aprobarea cererii de acord a regimului vamal suspensiv se dă numai în

cazul când se poate asigura supravegherea şi controlul acestuia

5

Acordarea regimului vamal suspensiv se face prin emiterea unei

autorizaţii de către birourile vamale ale UE, pe baza declaraţiei vamale şi a

documentelor necesare identificării mărfii

Dacă mărfurile primesc altă destinaţie vamală fără solicitarea altui regim

vamal birourile vamale încasează din oficiu taxele vamale pe baza unui act

constatator, iar operaţiunea se scoate din evidenţa biroului vamal al UE

a. Regimul de tranzit constă în transportul mărfurilor străine de la un birou vamal

al UE la alt birou vamal al UE fără ca acestea să fie supuse plăţii taxelor sau

măsurilor de politică comercială comună.

Caracteristici:

Se consideră încheiat când marfa şi documentele însoţitoare ajung la

biroul vamal de destinaţie;

titularul regimului de tranzit este obligat să prezinte mărfurile intacte,

sigilate, în termenul stabilit de autoritatea vamală;

în cazul în care tranzitul se realizează sub acoperirea Convenţiei

Internaţionale TIR sau a Convenţiei Internaţionale pentru admitere temporară

( Convenţia ATA) în locul declaraţiei vamale se prezintă carnetul TIR, respectiv

ATA;

operaţiunea de vămuire constă în controlul exterior al mijloacelor de transport şi

în verificarea concordanţei documentelor de tranzit vamal cu cele însoţitoare ale

transportului

Tipuri de tranzit:

6

T1 – tranzit comunitar extern (pentru bunurile de origine terţă) – se

referă la transportul mărfurilor venite dintr-o ţară terţă, între 2 birouri vamale ale

UE;

T2 – tranzit comunitar intern ( pentru bunurile produse în comunitate) –

acesta acoperă transportul mărfurilor comunitare între 2 birouri vamale ale UE. El a

fost extins şi ţărilor AELS şi grupului Vişegrad, sub numele de tranzit comun.

Tranzitul comunitar intern se aplică atât transportului rutier, cât şi celui maritim sau

aerian.

b. Regimul de depozit vamal în UE se utilizează atunci când există un decalaj în

timp între circulaţia mărfurilor şi comercializarea acestora. El se aplică atât la

import cât şi la export.

Caracteristici după tipul operaţiunilor de comerţ exterior:

Depozitul vamal la import

- Beneficiar = toate firmele ce realizează operaţiuni de import;

- Avantaje: - dispun de stocuri;

- perceperea taxelor vamale şi aplicarea măsurilor de

politică comercială sunt suspendate până în momentul „punerii în consum”

a mărfurilor;

- în cazul reexportului, nu sunt percepute taxe vamale;

- Aplicare: - sunt admise toate mărfurile, cu unele excepţii ( mărfuri ce

atentează asupra sănătăţii fizice sau morale);

- aplicarea măsurilor fiscale şi comerciale se face în ziua

„ punerii în consum” a mărfurilor;

7

- Formalităţi şi constrângeri:

- declaraţie de intrare (DAU) şi garanţie, în cazul

depozitelor private;

- declaraţie specială în cazul cesionării mărfurilor;

- transformarea mărfurilor este interzisă;

- operaţiuni în vederea conservării mărfurilor sunt

permise;

- durata depozitării nelimitată (cu excepţia depozitului de

tip B);

- Aprobare: - „punere în consum”;

- reexport;

- atribuirea unui alt regim economic (regim de tranzit);

Depozitul vamal la export

- Beneficiar: - doar exportatorii reali;

- Avantaje: - organizarea livrării mărfurilor;

- suspendarea taxelor fiscale;

- depozitarea mărfurilor în ţara exportatorului cu

economii asupra cheltuielilor în străinătate;

- Aplicare: - toate mărfurile cu excepţia celor aflate sub influenţa

PAC;

- Formalităţi şi constrângeri:

- declaraţie de intrare ( DAU );

- nu este necesară garanţie;

- Aprobare: - exportul mărfurilor în termen de maximum doi ani

8

Tipuri de depozit vamal:

- public: orice persoană juridică poate depozita marfa

- este identificat după litere (de tip A,B,F );

- este denumit şi antrepozit real;

- este o formă rigidă, mai rar întâlnită;

- are dublă supraveghere (autoritatea vamală şi

administratorul);

- costurile sunt mai ridicate (includ şi serviciul

administratorului);

- este recomandat firmelor care nu au experienţă în

comerţul internaţional;

- privat: titularul operaţiunii este singurul care depozitează marfa la

sediul său cu respectarea prevederilor legale;

- este identificat după litere (de tip C,D,E);

- este utilizat frecvent de firmele mari;

- aprobarea se acordă în funcţie de reputaţia firmei,

natura mărfii;

- aproape toate mărfurile pot fi stocate;

Caracteristici generale:

Autoritatea vamală poate cere deţinătorului de antrepozit să constituie

o garanţie care să asigure plata taxelor vamale pentru mărfurile nevămuite (10%

din valoarea taxelor vamale pentru mărfurile terţe şi 5% din valoarea TVA pentru

mărfurile comunitare);

Înscrierea în evidenţa operativă a mărfurilor aflate în antrepozit se face

imediat ce mărfurile au fost introduse în depozit;

9

Operatorul poate opta între antrepozitul public şi cel privat;

Exportatorul nu depune nici o garanţie;

Durata antrepozitului este maxim 2 ani;

Autoritatea vamală poate permite transferul mărfurilor dintr-un

depozit vamal în altul;

c. Regimuri de admitere temporară

Admiterea temporară la import – se aplică mărfurilor importate în

UE pentru o durată limitată, în vederea utilizării pentru activităţi comerciale

determinate (participare la târguri, expoziţii, teste, demonstraţii, etc.), apoi

având loc un reexport. Ele beneficiază de suspendarea totală sau parţială a taxelor

vamale prevăzute pentru un regim vamal definitiv.

Mostrele sau eşantioanele – în clasificarea vamală sunt produse sau

articole destinate prospectării comerciale (dar nu difuzării publicitare) provenind

din străinătate.

- condiţia de admitere temporară – să fie importate într-un singur

exemplar cu excepţia materialelor consumabile destinate unei

demonstraţii;

- sunt mostre de valoare neglijabilă (admise bona fidae – sub

simplă declaraţie verbală) şi cele cu valoare (presupun utilizarea unor metode de

identificare şi depunerea unei garanţii financiare);

Ambalajele – urmează, în principiu, regimul mărfurilor; Ele sunt

reglementate de Convenţia vamală a UE din 6 octombrie 1960:

- prin ambalaje se înţelege: recipiente, altele decât

containerele şi suporturile folosite sau cele ce urmează a fi folosite pentru

10

împachetarea sau fixarea materialelor, cu excepţia materialelor de ambalaj

importate în vrac;

- regimul de admitere temporară este atribuit ambalajelor

importate pline ce urmează să fie reexportate goale sau pline şi celor importate pline

ce urmează a fi reexportate pline;

- ambalajele trebuie să prezinte elemente necesare identificării

la reexport;

- termenul de reexport: 6 luni pentru ambalajele reexportate

pline şi 3 luni pentru cele goale;

Regimul de retur - se aplică mărfurilor care au fost exportate temporar

din UE şi sunt reimportate într-un anumit termen, fără a suferi modificări cu

excepţie uzurii normale.

- se referă la produsele trimise la expoziţii şi târguri

internaţionale sau pentru diverse probe şi încercări; La import ele sunt scutite de

plata taxelor dacă nu au suferit prelucrări în străinătate;

- operaţiunile de export temporar iau sfârşit prin:

- reimportul mărfurilor trimise temporar sau exportul

definitiv al acestora;

- emiterea unui act constatator din oficiu pentru

mărfurile care nu au fost înapoiate din considerente economice sau în situaţia în

care nu se respectă termenul stabilit;

Regimul ATA – admission temporarie ( fr.), temporary admission (engl.)

este rezultatul Convenţiei Internaţionale de la Bruxelles din 1961 (ţările membre

UE, AELS şi alte 37 ţări) prin care se acceptă în UE importurile temporare, cu

11

scutire de taxe, precum şi exporturile temporare cu scutire de taxe, precum şi

exporturile temporare, libere de taxe la reimport.

- produsele la care se aplică acest regim sunt mostre şi alte

materiale pentru demonstraţii;

- carnetul ATA este folosit în cazul unui export temporar, tranzit

şi import temporar;

- se eliberează şi se întrerupe valabilitatea de către

Camera de comerţ şi industrie din ţara exportatorului;

- titularul sau un reprezentant va prezenta carnetul

biroului vamal car verifică marfa şi valabilitatea carnetului;

- exportul mărfurilor poate avea loc imediat sau mai

târziu;

- la ieşire, biroul vamal va stabili termenul în care se

face reimportul (nu mai mult de 1 an); titularul carnetului trebuie să respecte

termenul stabilit, în caz contrar, va plăti taxele vamale şi amenda;

- carnetul ATA şi mărfurile trebuie prezentate la

fiecare punct vamal de intrare şi ieşire din ţările vizitate;

d. Regimuri de perfecţionare( lohn) în UE constă în supunerea pe teritoriul

vamal al UE la una sau mai multe operaţiuni de transformare sau prelucrare a:

- mărfurilor non-comunitare destinate reexportului sub

formă de produse compensatorii fără plata taxelor vamale;

- mărfurilor puse în liberă practică, din care o parte vor fi

reexportate în afara UE; În acest caz, taxele vamale se plătesc pentru produsele

compensate importate în UE;

Operaţiuni de perfecţionare:

12

- prelucrarea mărfurilor, inclusiv montajul, asamblarea sau adaptarea lor

la alte mărfuri;

- transformarea mărfurilor;

- repararea mărfurilor, inclusiv remontarea în forma iniţială;

- utilizarea unor mărfuri care nu se regăsesc în produsele compensatoare,

dar ajută la producerea lor;

„

Calculul taxelor vamale pe baza ratei de randament

Sunt întâlnite 4 posibilităţi:

1. Un singur fel de produse obţinute dintr-un singur fel de materie

primă:

Marfa străină A – Produs X: rata de randament 80%

100 kg 80 kg

Taxa vamală se aplică la 80% din cantitatea de marfă importată, când

bunurile rezultate importate fac obiectul regimului vamal de import definitiv.

2. Mai multe produse obţinute dintr-un singur fel de materie primă

Marfa străină A – Produs X – Produs Y: rate de randament 60%/30%

100kg 60kg 30kg

Taxa vamală se aplică la 60% şi respectiv 30% din cantitatea de marfă

importată, evidenţiată separat pentru fiecare produs, când bunurile rezultate

importate fac obiectul regimului vamal de import definitiv.

3. Un singur fel de produse obţinute din mai multe materii prime

13

Marfa străină A – Marfa străină B – Produs X: rate de randament 20%/40%

100kg 50 kg 20 kg

Taxa vamală se aplică la 20% din cantitatea de Marfă A şi la 40% din

cantitatea de Marfă B, când bunurile rezultate importate fac obiectul regimului

vamal de import definitiv.

4. Mai multe produse obţinute din mai multe materii prime

Marfa străină A – Marfa străină B – Produs X – Produs Y:

X/A= 40% X/B= 20% Y/A= 50% Y/B= 25%

A= 90 % B= 45%

Taxa vamală se aplică la 90% din cantitatea de Marfă A şi la 45% din

cantitatea de marfă B, când bunurile rezultate importate fac obiectul regimului

vamal de import definitiv.

Regimuri vamale pentru calcularea taxelor

Regimul suspensiv – materiile prime, materialele importate tranzitează

teritoriul naţional, fiind exonerate de la plata taxelor vamale. Se acordă pentru o

perioadă determinată de timp care acoperă un ciclu de producţie.

Regimul de rambursare – importatorul plăteşte taxele vamale, dar după

prelucrare poate solicita rambursarea plăţii;

Regimul de draw-back – un regim vamal special, instituit cu scop fiscal: se

restituie total sau parţial taxele vamale de import cu condiţia ca acestea să fie

reexportate în aceeaşi stare, încorporate în alte mărfuri sau transformate în alte

produse.

- taxele vamale se restituie după ce se face dovada exportului

14

- dacă cererile de restituire sunt depuse după acordarea „liberului de

vamă”, nu se mai restituie taxele;

Regimul de perfecţionare pasivă în UE – permite exportul

temporar de mărfuri comunitare în afara UE în vederea supunerii acestora la acţiuni

de transfer sau de prelucrare şi, ulterior, a importului produselor rezultate cu

exonerarea totală sau parţială de taxe vamale de import. La import, produsele

rezultate nu sunt supuse la valoarea lor integrală, ci numai la diferenţa de valoare

corespunzătoare prelucrării în străinătate.

- Impozitarea diferenţiată constă în deducerea din taxele calculate pentru

produsele finite rezultate a mărimii taxelor care s-ar fi achitat în cazul materiei

prime (exportată din UE pentru prelucrare), dacă ele ar fi fost importate din ţara

terţă unde se realizează operaţiunea de perfecţionare pasivă.

- Perfecţionarea triunghiulară – caz particular d perfecţionare pasivă în

care produsul este reimportat şi pus în liberă practică într-o altă ţară a UE decât cea

în care s-a produs exportul temporar pentru perfecţionare.

e. Regimul de transformare sub control vamal în UE – permite prelucrarea

sau utilizarea mărfurilor non-comunitare pe teritoriul vamal al UE fără plata taxelor

vamale de import şi fără aplicarea măsurilor de politică comercială, pentru a fi

supuse unor operaţiuni care le transformă felul sau starea iniţială, rezultând

produse transformate, care se introduc în circuitul economic cu plata taxelor

vamale de import.

Operaţiuni de transformare:

transformarea în mostre ce vor fi prezentate în aceeaşi stare sau sub

formă de colecţie;

15

reducerea la starea de deşeuri, resturi sau distrugerea mărfurilor;

denaturarea mărfurilor;

recuperarea de părţi sau elemente din mărfuri;

manipulări uzuale care pot fi efectuate în antrepozite sau zone

libere;

Aprobarea se dă de autoritatea vamală la cerere pentru o perioadă de

maxim 2 ani cu posibilitate de prelungire în cazuri justificate.

Titularul autorizaţiei este obligat să ceară alt regim pe măsură ce mărfurile

sunt transformate în alte produse.

Capitolul II

16

Statutul vamal al mărfii

Statutul vamal al mărfii este dat, în principal, de trei elemente:

valoarea în vamă,

poziţia tarifară

originea mărfurilor.

Acesta formează şi conţinutul declaraţiei vamale, documentul de bază în funcţie

de care se realizează formalităţile vamale.

1. Valoarea în vamă serveşte ca:

o bază de calcul pentru taxele vamale

o bază de calcul pentru alte taxe cu caracter fiscal ( TVA, accize)

o instrument de negociere în acordurile internaţionale (în cazul utilizării

unui sistem de evaluare comun între statele participante la acorduri internaţionale se

ajunge la situaţia în care reducerile de taxe produc aceleaşi efecte în ambele părţi )

o măsură de control pentru comerţul exterior

o instrument ce permite efectuarea calculelor de eficienţă în cadrul

schimburilor internaţionale (în cazul utilizării aceloraşi reguli de evaluare este

posibilă cunoaşterea cuantumului taxelor vamale şi a altor taxe la care vor fi supuse

mărfurile în ţara de import şi de export înaintea realizării efective a operaţiunilor de

export/import; Se pot realiza comparaţii între oportunităţile existente pe o anumită

piaţă în raport cu alta)

o instrument prin care se realizează statistica de comerţ exterior (pentru

ca datele să fie comparabile este necesar ca statistica de comerţ exterior să se

realizeze pe baza aceloraşi principii de evaluare)

17

a. Determinarea în vamă a mărfurilor la export

La export, marfa este liberă de taxe la punctul de ieşire a mărfii de pe

teritoriul naţional, incluzând, dacă este cazul, cheltuielile de transport până la

frontieră. În consecinţă TVA se restituie exportatorului.

Mărimea valorii vamale se calculează, în funcţie de modalitatea de transport,

astfel:

- cale maritimă: FOB port de expediţie

- cale aeriană: franco aeroport de plecare

- cale terestră: franco frontiera ţării exportatoare

b. Determinarea în vamă a mărfurilor la import

La import, în conformitate cu prevederile GATT/OMC (Runda Tokyo,

1994), valoarea în vamă se determină la locul de intrare în ţara de import, în

principal, sub forma valorii de tranzacţie a mărfii. Există, de asemenea, alte metode

de calcul, care se aplică atunci când nu se poate folosi valoarea de tranzacţie.

Valoarea de tranzacţie reprezintă valoarea comercială a mărfii, calculată la

punctul de trecere a frontierei la import. În general, aceasta este valoarea CIF sau

CIP la punctul de intrare în ţara importatoare.

Acordul privind evaluarea vamală (denumit şi Acordul privind aplicarea

articolului VII al Acordului General pentru Tarife şi Comerţ, privitor la evaluarea

vamală, adoptat în cadrul Rundei Tokyo şi revizuit la Runda Uruguay) urmăreşte

definirea unui sistem echitabil, uniform şi neutru de evaluare a valorii vamale a

mărfurilor importate, în vederea evitării folosirii unor valori arbitrare sau fictive. În

acord sunt formulate cinci metodologii de evaluare vamală, cu precizarea că, numai

18

dacă prima metodă nu permite evaluarea corectă a valorii în vamă (după aprecierea

organului vamal), se recurge la următoarea şi aşa mai departe:

o valoarea tranzacţiei reprezentată de preţul de facturare (preţul CIF);

o valoarea tranzacţiei unor mărfuri identice;

o valoarea tranzacţiei unor mărfuri similare;

o preţul de revânzare (la care mărfurile de evaluat, mărfurile identice sau

cele similare sunt revândute pe piaţa ţării importatoare, după scăderea

comisioanelor plătite, a profitului şi a altor cheltuieli şi taxe suportate în ţara

importatorului pe parcurs intern);

o valoarea calculată (costul de producţie +costuri suplimentare+ marja de

profit);

2.Poziţia tarifară este locul atribuit fiecărei mărfi în tariful vamal, în funcţie

de caracteristicile acesteia, conform unui nomenclator. Această poziţie

condiţionează mărimea (procentul) taxei vamale, aplicarea măsurilor de politică

netarifară (contingente, licenţe etc.), a normelor, regulilor sanitare şi fito- sanitare

etc. Totodată, aceasta este importantă pentru statisticile privind comerţul exterior.

Este esenţial ca această operaţiune să se facă cu rigoare şi logică. Încadrarea tarifară

constă în:

3.Originea mărfurilor

19

Plecând de la originea mărfurilor se determină:

- nivelul taxelor vamale aplicabile la import

- statisticile privind evoluţia comerţului exterior pe zone geografice

- aplicarea reglementărilor specifice şi punerea în practică a măsurilor de

politică comercială

Stabilirea originii mărfurilor:

Atunci când un produs este obţinut din activităţi productive desfăşurate

într-o singură ţară, produsul importat este originar din ţara în care a fost realizat.

Atunci când un produs este rezultatul unor intervenţii productive în diferite

ţări, se consideră că este originar din ţara în care a suportat ultima transformare

substanţială. Operatorul poate obţine avantaje în acest caz, pentru că un produs terţ

poate obţine o origine care îi permite să beneficieze de un tratament preferenţial

prevăzut de acordurile de asociere. În această situaţie este vorba de o origine

obţinută prin „naturalizare”.

Din punct de vedere vamal, ultima transformare substanţială este o intervenţie

care se finalizează prin obţinerea unui nou produs sau reprezintă un stadiu de

fabricaţie important. În general, se estimează că se concretizează printr-o

schimbare a încadrării (poziţiei) tarifare, dar în anumite cazuri este necesar ca

valoarea adăugată prin transformare (prelucrare) să reprezinte un anumit procentaj

din valoarea produsului (40%-60%).

Capitolul III

20

PROCEDURI VAMALE

Procedura vamală reprezintă ansamblul formalităţilor necesare pentru

vămuirea mărfurilor, indiferent dacă aceasta se face pentru export sau import.

1. Declararea mărfurilor

Persoanele abilitate să declare mărfurile sunt deţinătorul mărfii

(exportatorul sau importatorul)sau comisionarul vamal.

Expeditorul – la export

Destinatarul real – la import

Declarantul vamal – comisionarul vamal

Deţinătorul mărfii poate fi, după caz, la export – expeditorul, iar la import –

destinatarul real. Acesta poate abilita şi alte persoane: - angajaţii săi

- transportatori rutieri

- comisionari vamali dintr-un

alt

stat la UE

Comisionarul vamal – mandatar care îndeplineşte pentru clientul său

formalităţile de vămuire a mărfurilor;

- este împuternicit printr-un singur document;

- este obligat să remită clientului un formular din declaraţia vamală;

- este responsabil de operaţiunile vamale executate, fiind obligat să

atenţioneze clientul asupra taxelor inutile;

- modalităţi de reprezentare conform art. 5 al Codului Vamal

al UE introdus în dreptul intern al statelor membre începând cu 01.01.1998:

21

- directă – comisionarul vamal acţionează în numele şi

contul clientului, iar acesta este unicul debitor de taxe;

- indirectă – comisionarul este declarant vamal şi este

solidar cu clientul în plata datoriei vamale;

Onorariul comisionarului vamal – se calculează de regulă pe baza valorii

mărfurilor, a poziţiei tarifare a acestora şi a taxelor vamale. Acesta cuprinde:

- cheltuieli fixe (de dosar);

- creditul de ridicare a mărfurilor;

- angajamente cauţionate pentru toate operaţiunile cauţionate;

- provizionul pentru taxele vamale;

- plata pentru ore suplimentare prestate de lucrătorii vamali;

- costul aferent procedurii de vămuire electronică;

- eventuale penalităţi vamale;

2 . Îndrumarea mărfurilor în vamă constă în: sosirea mărfurilor pe teritoriul

vamal şi prezentarea acestora biroului vamal.

Modalităţi de îndrumare:

- transport maritim: navele nu pot acosta decât în porturile

cu birou vamal (excepţie- cazurile de forţă majoră);

- transport aerian: pe ruta impusă şi aterizarea pe aeroport

cu birou vamal;

- transport terestru: mărfurile transportate trebuie să fie

îndrumate spre cel mai apropiat birou vamal;

b. Îndrumarea în vamă a mărfurilor la export

Prezentarea mărfii în vamă – înregistrarea declaraţiei sumare la biroul vamal.

22

Situaţii de prezentare a mărfii la export: - la biroul vamal

- la domiciliu

În cadrul UE, marfa poate fi prezentată la un birou situat la frontiera

comunităţii sau la un birou vamal situat în interiorul UE.

Fazele prezentării mărfii la vămuire pentru import:

- depunerea unei declaraţii sumare;

- descărcarea mărfii;

- preluarea mărfii de către biroul vamal;

- acceptarea declaraţiei;

Transportul maritim

Declaraţia sumară – manifestul este depus de către căpitanul navei, armator, sau

un reprezentant al acestuia, la biroul vamal. Se depun şi: conosamentul sau

contractul de navlosire, actele de naţionalitate a navei.

Descărcarea mărfurilor – pentru a putea descărca mărfurile, declaraţia sumară va

fi depusă înainte de sosirea navei la chei;

Obligaţiile autorităţii vamale – înregistrarea declaraţiei sumare de către

autoritatea vamală declanşează operaţiunea de vămuire a mărfurilor;

Acceptarea (recunoaşterea) – acceptarea manifestului se face pe baza

documentelor care atribuie mărfurilor un regim vamal (definitiv sau suspensiv)

Transportul aerian

Declaraţia sumară = manifestul privind mărfurile

Descărcarea mărfurilor – mărfurile descărcate sunt depuse în spaţiile destinate

operaţiunilor de vămuire

23

Obligaţiile autorităţii vamale – înregistrarea declaraţiei vamale are ca efect

începerea operaţiunilor de vămuire. Înregistrarea poate fi făcută de către compania

aeriană prin obţinerea, în avans, din partea autorităţii vamale a unui număr de

ordine.

Acceptarea (recunoaşterea) – declaraţiile sunt acceptate pe baza documentelor

prezentate la ridicarea mărfurilor şi a informaţiilor furnizate de sistemul de gestiune

informatică;

Transportul terestru

Declaraţia sumară – o foaie de parcurs, care indică mărfurile transportate

( scrisoare de trăsură). În cazul transportului rutier aceasta va fi documentul de

tranzit comunitar sau un exemplar din carnetul TIR; Este depusă la biroul vamal de

frontieră de către conducătorul mijlocului de transport , de un prepus al firmei de

transport sau de către un mandatar al acesteia.

Descărcarea mărfurilor – poate avea loc la remiterea declaraţiei sumare biroului

vamal sau înaintea acestui moment, în cazul în care mărfurile sosesc în afara

programului de funcţionare a biroului vamal; Descărcarea se va face sub

supravegherea autorităţilor vamale, în locuri special amenajate pentru vămuire.

Obligaţiile autorităţii vamale – înregistrarea declaraţiei vamale de către

autorităţile vamale are ca efect declanşarea procesului de vămuire a mărfurilor; În

cazul în care mărfurile sunt prezentate în vederea vămuirii în mijlocul de transport,

declaraţia sumară şi declaraţia în detaliu sunt depuse în acelaşi timp. Atunci când un

document de tranzit se referă la mai multe declaraţii în detaliu, acestea trebuie

depuse împreună. Mărfurile trebuie ridicate împreună, iar eliberarea mijlocului de

transport şi încărcarea acestuia se pot face doar după eliberarea ultimului bon de

24

ridicare. În cazul în care mărfurile vor fi descărcate în spaţii special amenajate în

vederea vămuirii, o copie a declaraţiei sumare va fi depusă la biroul vamal.

Acceptarea (recunoaşterea) – în cazul în care declaraţia sumară este depusă

împreună cu declaraţia în detaliu, ea este acceptată imediat; În alte situaţii,

acceptarea este obţinută pe baza bonurilor de ridicare a mărfurilor, a buletinelor de

depozit.

Prezentarea mărfurilor în vederea vămuirii la export presupune depunerea şi

înregistrarea declaraţiei vamale detaliate sau simplificate de export odată cu sosirea

mărfii la biroul vamal.

Plasarea mărfurilor în magazii şi spaţii vamale (mărfurile intră în stare de

aşteptare pe bază de autorizaţie emisă de organul vamal)

- „regimul magaziilor şi spaţiilor de vămuire”

- categorii de mărfuri – sosite în vamă, dar nevămuite

definitiv;

- sosite în vamă şi destinate

reexportului;

- mărfuri în tranzit;

- regimul magaziilor şi spaţiilor de export – mărfuri vămuite şi pe

cale de a fi încărcate în mijlocul de transport;

- intrarea mărfurilor în magaziile şi spaţiile de vămuire –

cel târziu la o zi lucrătoare de la sosirea mărfurilor la biroul vamal pe baza

declaraţiei sumare şi prezentării mărfurilor;

- perioada de aşteptare a mărfurilor în magaziile sau

spaţiile de vămuire de la data depunerii declaraţiei sumare:

- 45 zile – la transportul maritim

25

- 20 zile – pentru celelalte categorii de

transport

- 60 zile în cazul exporturilor (perioada de

aşteptare a mărfurilor în MAD = fr. magasins et aires de dedouannement)

- la expirarea termenului de aşteptare în MAD autoritatea

vamală poate dispune trecerea în depozit public;

- mărfurile pot părăsi MAD în următoarele situaţii:

- la import = după depunerea declaraţiei prin

care mărfurile primesc un regim vamal;

- la export =pe baza manifestului sau

documentului de tranzit pentru a fi transformat în alt spaţiu pentru vămuire;

- pentru a fi transferate în altă magazie sau în

alt spaţiu în vederea vămuirii;

Îndrumarea mărfurilor spre depozitul vamal (constituirea depozitului vamal se

face pentru mărfurile cărora nu li s-a atribuit un regim vamal, în termenul prevăzut

de MAD)

- se face din oficiu în următoarele situaţii:

- mărfurile nedeclarate la import în amănunt sau în termenul

legal;

- mărfurile destinate exportului care nu au părăsit MAD în

termenul legal;

- mărfurile declarate în amănunt şi a căror ridicare nu a fost

permisă în termenul legal de 15 zile;

26

- mărfurile deţinute de turişti, care au făcut obiectul unei

declaraţii verbale, dar nu pot fi „puse în consum” (exportate) din lipsa documentelor

sau neplata taxelor vamale);

- mărfurile pot fi păstrate în depozitul vamal cel mult 4 săptămâni de la

data înscrierii în registrul de depozit;

- mărfurile se depozitează pe riscul proprietarului care poate solicita să

efectueze operaţiuni pentru conservare;

- regimul de depozit se anulează în următoarele situaţii:

- atribuirea unui regim vamal înaintea expirării

celor 4 săptămâni;

- vânzarea mărfurilor perisabile sau deteriorate;

- vânzarea mărfurilor neridicate, prin licitaţie, la expirarea

termenului de 4 săptămâni;

- donaţiile făcute spitalelor şi altor instituţii de binefacere

pentru mărfurile care nu depăşesc 160 €;

Declaraţia vamală - se întocmeşte când o marfă trece frontiera UE şi se arată:

provenienţa mărfii (comunitară sau extracomunitară)

- Elementele declaraţiei vamale:

- poziţia tarifară – codul atribuit fiecărei mărfi de codul

vamal; Ea determină: taxa vamală, măsurile aplicabile în vamă şi TVA;

- valoarea în vamă – valoarea mărfurilor la import (intrarea

în UE) şi la export (părăsirea teritoriului naţional) permite calcularea datoriei

vamale;

- originea mărfurilor poate fi:

27

- dintr-o singură ţară unde sunt

produse în întregime;

- ţara în care are loc ultima

transformare (când marfa este produsă în mai multe ţări);

- certificatul de origine = Documentul Euro 1

- ajută la aplicarea taxelor vamale;

- oferă mărfurilor un statut vamal;

Vămuirea – ansamblul operaţiunilor care contribuie la întocmirea declaraţiei

vamale;

Vămuirea presupune mai multe etape:

- prezentarea mărfurilor la biroul vamal şi depunerea unui

document justificativ;

- înregistrarea documentului justificativ şi vămuirea propriu-zisă

(depunerea unei declaraţii, controlul vamal şi eliberarea liberului la vamă);

Evaluarea şi plata datoriei vamale

Datoria vamală reprezintă totalul sumelor percepute de autorităţile vamale la

importul mărfurilor şi în mod excepţional la export

- se calculează în următoarele cazuri:

- punerea mărfurilor în liberă practică pe teritoriul UE;

- plasarea mărfurilor în regim de admitere temporară cu

exonerarea temporară de la plata taxelor vamale;

- devine exigibilă din momentul înregistrării declaraţiei vamale

28

Calculul datoriei vamale

- taxele vamale se determină în funcţie de poziţia tarifară, originea

mărfurilor şi valoarea în vamă (de regulă se calculează ad valorem = procent la

valoarea în vamă);

- taxe parafiscale – sunt aplicate în unele ţări (de exemplu, la

produsele din pescuit, forestiere, textile) – calculate la locul de intrare pe teritoriul

naţional;

- TVA (taxa fiscală naţională) – se aplică la valoarea în vamă,

majorată cu toate impozitele legate de import şi cheltuieli accesorii ale mărfurilor

până la locul de destinaţie pe teritoriul naţional

- taxe antidumping – taxe mai mari decât taxele obişnuite pentru

contracararea concurenţei neloiale prin preţurile exportatorilor;

- taxe compensatorii – urmăresc contracararea subvenţiilor la

export;

- accize (pentru anumite produse: alcool, tutun, etc.);

Plata datoriei vamale (lichidarea vamală)

- de regulă se face imediat;

- în unele ţări sunt şi facilităţi vamale (de exemplu, Franţa unde se

acordă: - credit vamal = amânarea plăţii pentru cel

mult 4 luni cu o dobândă la scadenţă;

- creditul de ridicare a mărfii = permite

ridicarea mărfii pe măsură ce se face verificarea în vamă

29

PROCEDURA

Declaraţia vamală detaliată

- se depune: la import în 3 zile de la data sosirii, iar la export în

momentul prezentării mărfii la biroul vamal;

- se completează şi semnează de declarantul vamal;

- declarantul vamal precizează regimul vamal al mărfii;

- se face prin Documentul Administrativ unic pentru toate ţările membre

însoţit de alte documente justificative, care împreună alcătuiesc dosarul de vămuire;

- pentru a fi înregistrată, declaraţia trebuie recunoscută de agenţii

vamali ca fiind primită;

Înregistrarea declaraţiei vamale – declaraţiile recunoscute ca primite sunt

automat înregistrate

- în procedură manuală = agentul vamal înscrie un număr de ordine şi

data înregistrării pe declaraţia vamală;

- în procedura SOFI = declaraţia vamală este validată prin trimiterea

unui mesaj echivalent cu cel din document – declaraţii complementare cu data, ora

şi numărul de înregistrare;

Verificarea declaraţiilor vamale

- verificarea documentelor şi mărfurilor declarate;

- se efectuează în depozitul vămii sau spaţiile destinate în acest scop în

prezenţa declarantului (reprezentantului său);

- poate fi o verificare superficială sau una de fond;

- costurile determinate de desfacerea coletelor şi recondiţionarea lor se

suportă de către declarant;

30

- observaţiile autorităţii vamale conţin 2 părţi: recunoaşterea

serviciului de vămuire şi certificarea propriu-zisă a verificării (pentru declarant

poate fi simpla menţionare a înregistrării);

- contestaţiile declarantului pot viza:

- o nouă verificare: în locul verificării parţiale să se

execute verificarea integrală;

- apelarea la Comisia de conciliere şi expertiză vamală în

cazul unui dezacord privind poziţia tarifară, originea şi valoarea mărfurilor;

- verificarea greutăţii, dimensiunilor, suprafeţei şi

volumului;

Prelevarea de eşantioane se execută pentru:

- determinarea poziţiei tarifare a mărfurilor necesită o

verificare mai atentă;

- căutarea unor produse periculoase, toxice, stupefiante;

- verificarea respectării normelor europene de producţie;

- controlul restituirilor pentru mărfurile de sub incidenţa

PAC;

- realizarea expertizelor ca urmare a contestaţiilor;

Biroul vamal este obligat să informeze declarantul, iar acesta acceptă

sau refuză; La import, taxele sunt percepute pe baza eşantioanelor pentru toate

mărfurile.

Liberul de vamă se dă după constatarea autenticităţii declaraţiei

detaliate prin menţiunea „liber la vamă” pe exemplarul declarantului (în cazul

transportului maritim exemplarul se dă declarantului după încărcarea efectivă a

mărfurilor, iar în cazul tranzitului comunitar la terminarea controlului);

31

Anularea declaraţiei vamale

- declarantul o solicită atunci când declară mărfurile greşit din

punct de vedere al regimului vamal;

- la export se solicită înainte de părăsirea teritoriului UE, iar la

import, înainte de punerea menţiunii „bun pentru ridicare”;

Modificările aduse declaraţiei vamale pot viza datele declarate, cu

excepţia regimului vamal declarat. În situaţia vămuirii la domiciliu, nu pot fi

modificate decât cele simplificate.

- cererile de rectificare la import se pot face înainte ca autoritatea

vamală să autorizeze ridicarea mărfurilor, iar la import înainte ca mărfurile să

părăsească locul de vămuire;

Ridicarea mărfurilor

- la import: pe baza bonului de ridicare a mărfurilor datat şi

semnat, care este obţinut după verificarea şi achitarea taxelor vamale sau pe baza

unui formular D48 garantat în cazul obligaţiei de obţinere a unui document ulterior;

În procedura electronică de vămuire (SOFI), ridicarea mărfurilor se face pe baza

unui bon de ridicare a mărfurilor automatizat.

- la export: pe baza menţiunii „bun pentru export” pe exemplarul 3

al DAU;

Procedura electronică de vămuire: Sistemul SOFI

Utilizarea sistemului SOFI (le system ordinateur pour le fret international)

permite accelerarea operaţiunilor de vămuire. Majoritatea birourilor vamale

utilizează acest sistem.

Pentru a putea utiliza acest sistem, trebuie parcurse anumite etape:

32

- asumarea unui angajament de respectare a tuturor

obligaţiilor sistemului, angajament ce trebuie depus la biroul vamal regional;

- prezentarea dovezii de plată a taxelor şi a drepturilor

exigibile;

- racordarea la reţeaua Transpac sau accesul la reţea prin

intermediul unui terminal care aparţine altei societăţi;

Procedura de stabilire a declaraţiei vamale cu ajutorul sistemului SOFI:

- stabilirea unui sistem de codificare pentru introducerea

datelor sub formă de coduri;

- introducerea datelor în sistemul SOFI succesiv, în ordinea

afişării lor pe ecran;

- sistemul verifică dacă declaraţia este completă, face

conversiile devizelor, calculează suma eventualelor taxe şi drepturi şi semnalează

documentele exigibile;

- validarea declaraţiei prin apăsarea tastei validare; de regulă,

declaraţia nu poate fi rectificată sau anulată;

- tipărirea declaraţiei, precizând regimul mărfurilor:

- CIR 3: BAE (bon pentru ridicarea mărfurilor) –

situaţie în care declarantul poate dispune de marfă;

- CIR 1: inspectarea mărfii;

- CIR 3.2: BAE + controlul documentelor

- CIR 1.2: inspectarea mărfii + controlul

documentelor;

Declaraţia trebuie semnată şi completată cu documentele exigibile şi

prezentată serviciilor vamale până la termenul limită.

33