Cluj – Napoca 2012

Profesor Coordonator

Mirela JIMBOREAN

Student

Alexandru – Dan GATEA

CEPA III, Grupa II

REFERAT

VALORIFICAREA SUBPRODUSELOR ALIMENTARE

Alexandru – Dan GATEA Valorificarea Sângelui Animal

2

CUPRINS

1. INTRODUCERE ............................................................................................................................. 3

2. ORIENTĂRI ACTUALE ASUPRA FOLOSIRII SÂNGELUI ...................................................... 4

3. MORFOLOGIA ȘI PROPRIETĂȚIILE FIZICO-CHIMICE ALE SÂNGELUI ........................... 5

3.1. Morfologia sângelui .......................................................................................................... 5

3.2. Proprietăți fizice ................................................................................................................ 6

3.3. Compoziţia chimică ........................................................................................................... 6

4. RECOLTAREA, COAGULAREA SI STABILIZAREA SÂNGELUI .......................................... 8

4.1. Recoltarea sângelui ............................................................................................................ 8

4.2. Coagularea sângelui .......................................................................................................... 9

4.3. Stabilizarea sângelui .......................................................................................................... 9

4.4. Defibrinarea sângelui ........................................................................................................ 9

5. UTILIZAREA SÂNGELUI ÎN SCOP ALIMENTAR .................................................................. 10

6. UTILIZAREA SÂNGELUI ÎN SCOP TERAPEUTIC ................................................................. 11

7. UTILIZAREA SÂNGELUI ÎN SCOPURI TEHNICE ................................................................. 12

8. PRELUCRAREA SÂNGELUI ÎN SCOPURI FURAJERE ......................................................... 13

8.1. Prepararea făinii de sânge ................................................................................................ 13

9. BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................... 15

Alexandru – Dan GATEA Valorificarea Sângelui Animal

3

1. INTRODUCERE

În industria cărnii o dată cu obţinerea produselor principale rezultă şi o serie de produse

secundare, care reprezintă peste 25% din producţia ramurii industriei cărnii. O parte din aceste

produse servesc ca materii prime pentru alte industrii, iar altă parte servesc pentru obţinerea de

produse alimentare.

După modul de utilizare produsele secundare ale industriei cărnii se pot grupa în trei

categorii mari şi anume: produse care pot fi folosite în scop alimentar şi farmaceutic, produse

destinate pentru scopuri furajere şi produse pentru diverse utilizări tehnice şi pentru obiecte de larg

consum.

Unele dintre produsele secundare, care în trecut au fost valorificate pe o scară foarte

restrânsă, în prezent au utilizări multiple, putând servi la obţinerea de produse din toate cele trei

categorii. În această categorie intră şi sângele rezultat în urma sacrificării animalelor.

Materialul fiind foarte vast pentru unele deşeuri care servesc industriei cleiului, s-au atras

atenţia în mod special asupra importanţei colectării şi conservării corespunzătoare pentru prevenirea

degradării materiei prime.

Pentru unele produse secundare care constituie baza unei industrii mari ca de exemplu

industria de medicamente opoterapice s-au dat numai indicaţii privitoare la structura morfologică şi

compoziţia în principii activi, precum şi a domeniului de utilizare, pentru a se atrage atenţia asupra

importanţei şi asupra modului de recoltare.

Alexandru – Dan GATEA Valorificarea Sângelui Animal

4

2. ORIENTĂRI ACTUALE ASUPRA FOLOSIRII SÂNGELUI

Sângele rezultat de la tăierea animalelor în abatoare este un produs valoros datorită

compoziţiei chimice şi a proprietăţilor sale biologice, din care cauză este folosit ca materie primă

pentru obţinerea unor variate sortimente de produse.

Conţinutul în substanţe proteice complexe în cantităţi apropiate de conţinutul lor în carne,

recomandă folosirea sângelui în scopuri alimentare.

Pentru aceleaşi consideraţii sângele este folosit pe o scară mare ca produs furajer, în special

pentru animalele şi păsările tinere.

Un domeniu larg de utilizare a produselor de sânge îl oferă industria uşoară şi chimică la

prepararea cleiului de placaj, a spumogenului, emolientului pentru piei, în industria textilă la

apreturi rezistente la spălat, la fabricarea muşamalelor, în industria hârtiei la fabricarea hârtiilor

colorate cu lustru rezistent la apă, în industria fotografică la prepararea hârtie de copiat etc.

În ultimii ani sângele animalelor de abator se foloseşte cu succes pentru obţinerea unui

înlocuitor de sânge – serul heterolog – care în practica medicală înlocuieşte sângele donatorului.

De asemenea, în unele ţări este folosit la prepararea unei game de produse medicamentoase

cu eficacitate însemnată în tratamentul anemiilor.

Sângele ca produs alimentar este folosit pe o scară mai mare în Germania atât în industria

preparatelor din carne cât şi în industria cofetăriei la înlocuirea albuşului de ou.

La combinatele mici situate în zone forestiere cu industrie de placaj se fabrică clei, la

combinatele mijlocii se prepară plasmă pentru preparate de carne şi hematogen lichid pentru copii,

iar la combinatele mari, utilate cu instalaţii moderne, se fabrică un sortiment larg de produse

alimentare, medicamentoase şi tehnice, producţia cea mai mare fiind rezervată făinii furajere.

În ţara noastră aproape toată producţia de sânge este folosită în scopuri furajele, o cantitate

mică fiind utilizată şi la preparatele de carne. În scopuri tehnice nu se foloseşte decât o cantitate

relativ mică.

Alexandru – Dan GATEA Valorificarea Sângelui Animal

5

3. MORFOLOGIA ȘI PROPRIETAȚIILE FIZICO-CHIMICE ALE SÂNGELUI

3.1. Morfologia sângelui

Sângele este o formaţie a ţesutului conjunctiv, constituind mediul intern al organismului

care asigură schimbul de substanţe în ţesuturile şi celulele organismului. Vehiculând în sistemul

circulator el alimentează celulele cu oxigen şi substanţe nutritive şi evacuează produşii rezultaţi în

urma metabolismului.

Sângele conţine substanţele de protecţie ale organismului, active din punct de vedere

biologic, între care şi cele antiinfecţioase, precum şi substanţe care neutralizează diverse toxine.

Compoziţia de bază a sângelui este constantă, întrucât pe măsură ce unele substanţe se elimină

altele iau locul.

Componentul său principal este plasma în care se găsesc celulele sau elementele figurate şi o

substanţă proteică – fibrină.

Elementele figurate din sânge sunt:

Eritrocitele (globulele roşii ale sângelui) – reprezintă masa de bază a elementelor figurate

ale sângelui (6 – 11 mii/mm3); conţin hemoglobină;

Leucocitele (globulele albe ale sângelui) – nu au hemoglobină; cantitatea lor în sânge este

de 5 – 10 mii/mm3; se împart în limfocite, monocite, neutrofile; eozinofile; bazofile.

Trombocitele (plachete sanguine) – rezulta din descompunerea plachetelor sanguine

gigantice din măduva spinării; reprezintă elementele plastice ale sângelui şi sunt în număr de 200-

600 mii/mm3 sânge.

Componentele sângelui au greutatea specifică diferită; de aceea, când sângele este lăsat în

repaus elementele figurate se depun, formând la fund un strat colorat roşu-intens, dat de globulele

roşii cu greutate specifică de 1,09 urmat la mijloc de globule albe de culoare albă cenuşie, cu

greutate specifică de 10,3 iar la suprafaţă culoarea este galbenă-deschis din cauza plasmei, cu

greutatea specifică de 1,028. Plasma sângelui de bovine este bogată în luteină şi carotină care au

culoarea galbenă.

Alexandru – Dan GATEA Valorificarea Sângelui Animal

6

3.2. Proprietăți fizice

Sângele este un lichid opac de culoare roșie aprinsă, ros-nchisa, în funcţie de proporţia de

oxihemoglobina.

Posedă proprietăţi coagulante; coagularea începe după 2-3 minute după scurgerea din vasele

sanguine. Pentru evitarea coagulării se adaugă substanţe: citraţii de Na sau K, oxalaţii de Na sau K,

fosfaţi, pirofosfați, etc.

3.3. Compoziţia chimică

Sângele reprezintă 1/12 din greutatea corpului la mamifere şi 1/10 la păsări. Compoziţia să

chimică variază în raport cu vârsta, specia, starea de îngrăşare şi întreţinere înainte de sacrificarea

animalului.

Apa reprezintă 79,1 – 82,1%, proteinele – principalele proteine ale sângelui sunt

fibrinogenul, albuminele şi globulinele care se găsesc în plasmă şi hemoglobina, care se găseşte în

eritrocite.

Numeroasele proteine din plasma au rol de enzime: proteinaze, lipaze, amilaze, fosfataze,

colesteraze, oxizade etc.

Deosebit de importante sunt globulinele plasmei şi în special β şi γ globulinele, care

formează anticorpi (γ globulinele) şi antitoxine (β globulinele şi parţial γ globulinele).

Lipidele din sânge se găsesc sub forma combinată cu proteinele, sau sub forma liberă.

Lipidele libere (0,31-0,39%) sunt formate din trigliceride, fosfolipide, colesterol şi acizi graşi.

Hidraţii de carbon – sunt formaţi în special din glucoza şi fructoza.

Substanţele extractive azotate şi neazotate sunt formate din baze purinice, aminoacizi,

uree, acid uric, alantoină creatina, săruri de amoniu, acit lactic, piruvic, succinic, etc.

Substanţele minerale (0,8-0,9%) – se găsesc sub forma liberă ionizate şi sub formă de

combinaţii cu proteinele.

Pigmenţii sângelui – sângele este puternic colorat în roşu datorită hemoglobinei din

eritrocite.

Alexandru – Dan GATEA Valorificarea Sângelui Animal

7

Tabel 1. Compoziţia chimică a sângelui (după Abderhalden)

Compoziţia sângelui Proporţia de 100 părţi sânge

Bovine Porcine Ovine Caprine Cabaline

Apă 80,89 79,05 82,16 80,38 74,90

Substanţă uscată din care: 19,11 20,94 17,83 19,61 25,09

Hemoglobină 10,31 14,22 9,29 11,25 16,69

Alte proteine 6,98 4,26 7,08 6,97 6,97

Glucoză 0,070 0,068 0,073 0,082 0,052

Colesterol 0,193 0,074 0,113 0,129 0,034

Lecitină 0,234 0,230 0,222 0,246 0,291

Grăsimi 0,056 0,109 0,093 0,052 0,061

Acizi graşi – 0,047 0,048 0,039 –

Fosfo-nucleine 0,002 0,005 0,028 0,039 0,006

Sodiu 0,365 0,240 0,363 0,357 0,269

Potasiu 0,040 0,230 0,040 0,039 0,275

Oxizi de fier (combinaţii cu subst.organice) 0,054 0,069 0,049 0,057 0,082

Calciu 0,008 0,006 0,007 0,006 0,005

Magneziu 0,003 0,008 0,003 0,004 0,006

Clor 0,307 0,269 0,308 0,292 0,278

Acid fosforic 0,040 0,100 0,041 0,030 0,039

Fosfor anorganic 0,017 0,074 0,019 0,014 0,017

Tabel 2. Compoziţia chimică a plasmei sângelui

Părţi componente Proporţia la 100 părţi plasmă

Bovine Porcine Ovine Cabaline

Apă 91,37 91,67 91,75 90,21

Substanţă uscată din care: 8,63 8,23 8,25 9,79

Substanţe proteice din care: 7,25 6,77 6,75 6,95

Albumine 3,61 3,12 3,31 2,64

Globuline 3,00 3,00 3,00 3,84

Fibrinogen 0,64 0,65 0,46 0,47

Hidraţi de carbon 0,105 0,121 0,106 0,117

Colesterina 0,12 0,040 0,037 0,029

Lecitine 0,16 0,142 0,170 0,172

Grăsime 0,09 0,195 0,135 0,130

Acizi graşi – 0,079 0,071 –

Fosfo-nucleine 0,001 0,002 0,001 0,002

Sodiu 0,431 0,425 0,430 0,443

Potasiu 0,025 0,027 0,025 0,026

Calciu 0,011 0,012 0,011 0,011

Magneziu 0,004 0,004 0,004 0,004

Clor 0,369 0,362 0,371 0,373

Fosfor total din care: 0,024 0,019 0,023 0,024

Fosfor anorganic 0,008 0,005 0,007 0,007

Alexandru – Dan GATEA Valorificarea Sângelui Animal

8

4. RECOLTAREA, COAGULAREA SI STABILIZAREA SÂNGELUI

4.1. Recoltarea sângelui

Prelucrarea iniţială a sângelui constă în recoltarea cu ajutorul cuţitului tubular, stabilizare în

vederea împiedicării coagulării (într-un recipient de material inoxidabil, prin agitare cu anticoagulul

(fosfat de natriu 3,5 kg/t sânge, pirofosfat de sodiu 2,5 kg/t sânge) şi conservare prin refrigerare.

Figura 2. Trocar

Sângele destinat utilizării în scopuri medicale trebuie recoltat în condiţii aseptice cu ajutorul

unui trocar (Figura 2). În acest scop se aleg acele animale care au fost controlate recent pentru

tuberculoză şi bruceloză, iar în cazul sângerării de cabaline, animale recent maleinate. La bovine

sunt indicaţii mânzaţii de 6 luni – 2 ani. Animalele respective trebuie să fie bine odihnite cel puţin

48 ore înainte de tăiere. La recoltare se vor lua toate măsurile de igienă aşa cum se procedează în

toate institutele de preparare a serurilor şi anume: raderea părului şi dezinfecţia pielii în regiunea în

care se face puncţia vasului, sterilizarea trocarului de venisecţie şi a recipientelor de colectare.

Sângele recoltat se transport imediat în secţia de fabricaţie.

Recoltarea sângelui pentru scopuri furajere sau tehnice se face prin sângerarea animalelor

deasupra unui jgheab de sângerare. Pentru a se evita impurificare sângelui cu conţinut din

prestomace se poate face secţionarea vaselor astfel: animalul este suspendat în poziţie verticală cu

spatele spre tăietor, lucrătorul prinde cu mâna stângă extremitatea anterioară a corpului şi cu mâna

dreaptă introduce cuţitul în partea inferioară a gâtului; cuţitul pătrunde în cavitatea toracică până în

Alexandru – Dan GATEA Valorificarea Sângelui Animal

9

dreptul coastei a doua. După aceea se secţionează trunchiul cefalo - brahial la nivelul coastei a doua

prin răsucire; sângele se scurge în jet puternic.

4.2. Coagularea sângelui

Sângele, după ce a părăsit vasele sanguine, îşi schimbă însuşirile fizico-chimice în scurt

timp. Astfel, fluiditatea scade devenind din ce în ce mai vâscos, iar pH-ul scade de asemenea;

fibrinogenul se transformă într-o reţea densă în ochiurile căreia se opresc elementele figurate şi

celelalte componente ale plasmei, formând o masă de consistenţă gelatinoasă numită coagul sau

cheag de sânge. Procesul de coagulare a al sângelui are loc în două faze principale: formarea

trombinei care este lentă şi formarea fibrinei care este rapidă.

4.3. Stabilizarea sângelui

Coagularea sângelui începe după 2-3 minute de la scurgerea lui din vasele sanguine. Viteza

de coagulare este diferită în funcţie de specie şi vârsta, fiind mai mare la ovine decât la bovine.

Pentru evitarea coagulării sângelui se utilizează o serie de substanţe care fixează Că2-

cum ar

fi: fosfat de sodiu 3,5 kg/t sânge; pirofosfat de sodiu 2,5 kg/t sânge; clorura de sodiu 25-30 kg/t

sânge; fibrisol 3 kg/t sânge; citrat de sodiu 3 kg/t sânge.

Sărurile care au la bază acidul fosforic sunt superioare celorlalte întrucât nu distruge

integritatea membranei hematiilor.

Stabilizarea sângelui este un proces care se bazează pe împiedicarea acţiunii ionilor de

calciu asupra trombogenului. În acest scop se introduc în sânge substanţe cu rol de schimbător de

ion care imobilizează ionii de calciu; aceştia nemaifiind liberi, trombogenul nu se transformă în

trombină şi deci nici fibrinogenul în fibrină.

4.4. Defibrinarea sângelui

Defibrinarea este procesul prin care se realizează separarea fibrinei din sânge. Defibrinarea

sângelui se poate face în mai multe moduri, în funcţie de scopul urmărit. Mecanic se poate realiza

cu ajutorul unor agitatoare cu palete sau prin mori coloidale. În maşinile de fibrinat se introduce de

multe ori şi sânge coagulat care prin defibrinare este transformat în sânge lichid şi fibrină.

Alexandru – Dan GATEA Valorificarea Sângelui Animal

10

5. UTILIZAREA SÂNGELUI ÎN SCOP ALIMENTAR

Datorită proprietățiilor sale, sângele poate fi folosit în scop alimentar sub mai multe forme:

Ca atare(integral) după stabilizare, pentru unele preparate din carne ( sângerete, tobe, la

băiţuirea muşchiului ţigănesc);

Sub formă de plasmă uscată care rezultă din sânge integral stabilizat, cu substanţe care nu

produc hemoliza, după care se îndepărtează prin centrifugare elementele fisurate, iar plasmă se

usucă prin atomizare;

Sub formă de ser uscat ce rezultă din sânge integral, care se defibrinează, iar prin separarea

centrifugală a sângelui defribinat se obţine ser şi elemente figurate. Serul obţinut se usucă prin

atomizare;

Sub formă de hemoglobină – se obţine din elemente figurate(eritrocite), care după

separarea lor centrifugala din sângele integral se hemolizează în apă în raport de 1:1 la temperatura

de +2..+4o C, după care hemolizatul se concentrează şi se usucă prin atomizare;

Sub formă de globina ce se obţine din elemente figurate (eritrocite) care se hemolizează în

apă distilată; globina se separă cu ajutorul acidului clorhidric, apoi se precipită cu clorura de sodiu.

Globina precipitată se usucă cu ajutorul uscătorului cu tamburi.

Alexandru – Dan GATEA Valorificarea Sângelui Animal

11

6. UTILIZAREA SÂNGELUI ÎN SCOP TERAPEUTIC

Sângele este utilizat în medicină sub formă de siropuri şi alte produse care se prescriu cu reţete

medicale. Din sânge se pot prepara următoarele medicamente:

plasmă despecificată;

ser hemopoetic;

fibrină;

pectonă;

amonipeptid;

hidrolizin;

hemoglobină;

aminoacizi;

trombină;

ser terapeutic etc.

Plasma despecificată este o plasmă care a pierdut efectul toxic şi caracterul antigen

specific speciei dar care a păstrat unele specii antigene reziduale. Despecificarea se face prin

tratament termic asociat cu tratament chimic cu formol şi amoniac.

Serul hemopoetic este un ser provenit de la animale care au fost sângerate de mai

multe ori consecutiv, bogat în substanţe proteice asimilabile, în factori tonici, humorali şi

aminoacizi. Este utilizat cu succes în astenii, depresiuni, anemii în urma pierderii de sânge

în tratament postoperator.

Fibrina – prin defibrinarea sângelui integral, sub forma uscată;

Pectona preparată din fibrină prin hidroliza alcalină sau acidă, utilizat ca

desenzibilizant în caz de accidente anafilactice sau la prepararea mediilor de cultură.

Aminopeptid – din sânge integral sau albumina alimentară;

Hidrolizin – din sânge integral;

Hemoglobină se prepară fie din coagul, fie din sânge proaspăt prin centrifugare. ea

se prepară sub formă de pulbere sau ca sirop glicerinat. Folosit în anemii, cloroză astenii.

Aminoacizi (histidina, histamina) – prin hidroliza acida sau enzimatica a sângelui

integral sau a plasmei, urmată de separarea aminoacizilor şi uscarea soluţiilor separate prin

atomizare;

Ser terapeutic – obţinut din sânge integral după defibrinare şi îndepărtarea

elementelor figurate.

Alexandru – Dan GATEA Valorificarea Sângelui Animal

12

7. UTILIZAREA SÂNGELUI ÎN SCOPURI TEHNICE

În scopuri tehnice este utilizat sub formă de plasmă lichidă sau uscat. Uscarea este cea mai

indicată prin pulverizare produsul obţinut purtând denumirea de albumină tehnică.

Albumina tehnică albă se foloseşte în industria pielăriei apretul pieilor înainte de lustruire.

Această utilizare este datorată faptului că plasma dizolvată în apă şi tratată cu formol dă un liant

bun pentru vopsele rezistente la apă. Albumina tehnică poate fi folosită şi în industria textilă ca

aglutinat pentru fixarea culorilor care necesită realizarea unor contururi clare pe ţesături.

Albumina tehnică neagră obţinută din sânge integral este folosită la prepararea maselor

plastice, sau în amestec cu galalit la fabricarea de materiale electroizolante, piese de radio etc.

Din albumina tehnică, albă sau neagră, se pot fabrica şi nasturi. Procesul de fabricare a

nasturilor cuprinde înmuierea făinii de sânge într-un malaxor cu braţ, apoi introducerea masei într-o

presă hidraulică cu sistem de încălzire unde se presează nasturi.

Cleiul de sânge. Dintre produsele pe bază de sânge trebuie amintit şi cleiul de sânge. Acesta

se prepară dintr-o soluţie apoasă de făină de sânge la care se adaugă lapte de var. Totul se amestecă

timp de 20 – 30 min la care cauză se foloseşte în special în industria aeronautică şi de automobile.

Placajul lipit cu clei de sânge se presează la temperatura de 85 - 90C şa care are loc

coagularea completă a albuminei.

Cărbunele de sânge. Prin arderea făinii de sânge în cuptoare de cărămidă refractară la

temperatura de 400C se obţine cărbune de sânge, întrebuinţat la filtrarea sucurilor, siropurilor şi în

industria vinului.

Alexandru – Dan GATEA Valorificarea Sângelui Animal

13

8. PRELUCRAREA SÂNGELUI ÎN SCOPURI FURAJERE

Reprezintă o bază de utilizare a sângelui şi se urmăreşte menţinerea valori valorii nutritive şi

reducerea cât mai mult posibil a microorganismelor. Microorganismele sunt dăunătoare şi prin

faptul că modifică proprietăţile fizico-chimice ale produsului finit făcând produsul neutilizabil.

Pentru scopuri furajere sângele se poate prelucra prin coagularea lui în pasta sau sub formă

de faină furajeră.

Coagularea se face prin:

Încălzirea sângelui la 80oC, coagulul obţinut fiind presat până la un conţinut de

umiditate de 50-60%. Coagulul astfel obţinut sa de imediat în consum.

Coagularea cu substanţe chimice şi anume, se precipită proteinele cu H2SO4 la 37 –

40oC, pasta care se obţin având umiditatea de 75%, utilizându-se ca atare în hrana

animalelor. Coagularea sângelui în pasta este puţin utilizată, având în vedere gradul redus de

conservabilitate al acestuia.

Forma cea mai răspândită de valorificare în scopuri furajere este faină de sânge obţinută prin

procedeul de uscare pe valţuri, sau uscare prin pulverizare. În scopuri furajere este cea mai

răspândită valorificare

8.1. Prepararea făinii de sânge

Făina din sânge constituie forma cea mai raţională de utilizare a sângelui în scopuri furajere,

fiind cel mai valoros adaos pentru completarea necesarului de proteine din hrana animalelor în

creştere în special la porci şi păsări.

Pentru prepararea făinii de sânge se foloseşte sânge integral de la toate animalele care se taie

în abatoare. Prepararea făini din sânge se poate face după următoarele procedee: uscarea în dulapuri

de uscare, prelucrarea în aparate Hartman, uscarea pe valţuri, uscarea prin pulverizare.

Alexandru – Dan GATEA Valorificarea Sângelui Animal

14

9. CONCLUZIE

Aşadar, în urma celor prezentate putem spune că sângele rezultat de la tăierea animalelor în

abatoare este într-adevăr un subprodus foarte valoros datorită compoziţiei chimice şi a proprietăţilor

sale biologice, putând fi utilizat ca materie primă pentru obţinerea unor variate sortimente de

produse. Printre acestea menţionăm un domeniu larg de utilizare a produselor de sânge oferit de

industria uşoară şi chimică, la prepararea cleiului de placaj, a spumogenului, emolientului pentru

piei, în industria textilă la apreturi rezistente la spălat, la fabricarea muşamalelor, în industria hârtiei

la fabricarea hârtiilor colorate cu lustru rezistent la apă, în industria fotografică la prepararea hârtie

de copiat, dar şi în alimentaţia de zi cu zi, în diverse combinaţii cu alte materii prime, în medicină,

într-o largă gama de produse medicamentoase cu eficacitate însemnată în tratamentul anemiilor şi

nu în ultimul rând în alimentaţia animalelor, fiind folosit la fabricarea unor furaje valoroase şi

importante în alimentaţia echilibrată a animalelor domestice.

Sângele rămâne deci, un subprodus de abator din cadrul industriei alimentare, cu un

potenţial mare de prelucrare, oferind, prin proprietăţile sale fizice şi compoziţia chimică,

posibilitatea obţinerii unei game foarte variate de produse, în mai multe importante în viaţa

cotidiană, ajungând să fie din ce în ce mai utilizat în întreaga lume.

Alexandru – Dan GATEA Valorificarea Sângelui Animal

15

10. BIBLIOGRAFIE

1. VALORIFICAREA SUBPRODUSELOR DIN INDUSTRIA ALIMENATARĂ, Mirela

Anamaria JIMBOREAN, Ed. AcademicPres Cluj – Napoca 2010

2. VALORIFICAREA SUBPRODUSELOR DIN INDUSTRIA CĂRNII, XXX

3. WEBSITE DE SPECIALITATE http://en.wikipedia.org/wiki/Trocar