CUPRINS 1. ISTORIC 2. DATE BOTANICE 3. ÎNCADRARE TAXANOMICĂ 3.1. DENUMIRI 4. CARACTERE MORFOLOGICE 5. ECOLOGIE ŞI RĂSPÂNDIRE 6. CULTIVAREA 7. RECOLTAREA 7.1. Reguli de mediu 7.2. Reguli tehnice de recoltare 7.3. Reguli post recoltare 7.4 Reguli de conditionare - uscare şi procesare primară 7.5. Reguli de ambalare 7.6. Reguli de depozitare 7.7. Reguli de transport – desfacere 8. PREGĂTIREA PRODUSULUI ÎN VEDEREA PRELUCRĂRII 9. DATE FITOCHIMICE COMPOZIŢIA CHIMICĂ: 10. ACŢIUNE FARMACODINAMICĂ - UTILIZĂRI TERAPEUTICE: 11. PRECAUTII, CONTRAINDICATII 1
Transcript
CUPRINS
1. ISTORIC
2. DATE BOTANICE
3. ÎNCADRARE TAXANOMICĂ
3.1. DENUMIRI
4. CARACTERE MORFOLOGICE
5. ECOLOGIE ŞI RĂSPÂNDIRE
6. CULTIVAREA
7. RECOLTAREA
7.1. Reguli de mediu
7.2. Reguli tehnice de recoltare
7.3. Reguli post recoltare
7.4 Reguli de conditionare - uscare şi procesare primară
7.5. Reguli de ambalare
7.6. Reguli de depozitare
7.7. Reguli de transport – desfacere
8. PREGĂTIREA PRODUSULUI ÎN VEDEREA PRELUCRĂRII
9. DATE FITOCHIMICE COMPOZIŢIA CHIMICĂ:
10. ACŢIUNE FARMACODINAMICĂ - UTILIZĂRI
TERAPEUTICE:
11. PRECAUTII, CONTRAINDICATII
12. FORME FARMACEUTICE
13. CONCLUZII
14. BIBLIOGRAFIE
1
1. ISTORIC
Cunoscută încă din antichitate pentru unele virtuţi terapeutice - de la astm la deficienţe de vedere - valeriana este, în secolul nostru, un panaceu răspândit în Europa şi SUA. Cunoscută şi sub numele de odolean, iarba pisicii, guşa-porumbelului, valeriana este o plantă sălbatică ce creşte în flora spontană, dar care se şi cultivă.
Planta preferă solurile uşoare şi bogate în humus. Zonele în care este întâlnită tot mai des se găsesc în Câmpia Timişului, în Bihor, în Podişul Transilvaniei (judeţele Bistriţa-Năsăud, Mureş, Harghita, Covasna) şi în nordul Moldovei (judeţele Suceava, Botoşani şi Neamţ). În ultimii ani se discută, la întâlnirile cu specialiştii, despre o criză la nivel european şi mondial de valeriană. Şi tot specialiştii aduc precizări foarte importante, referitor la formula sub care se administrează valeriana.
Ţinând seama de studiile recente, câteva concluzii semnificative ar trebui să fie cunoscute de iubitorii plantelor medicinale. Pentru că, aducându-se în atenţia opiniei publice calităţile valerianei, oamenii ar scăpa de multe necazuri. Intern, valeriana este recomandată de fitoterapeuţi în insomnii, în cazul persoanelor depresive sau apăsate de obsesii, în nevroze, angoase şi ticuri, palpitaţii, tuse nervoasă, crize astmatice, sciatică, ameţeli, migrene, nimfomanie, sughiţ, febră intermitentă, viermi intestinali, hipertensiune, palpitaţii şi boli cronice de piele.
Planta poate fi folosită cu succes sub formă de infuzie şi de tinctură ce poate fi procurată de la plafar. Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de rădăcină la o cană de 200 ml apă. Planta va sta în apă timp de trei ore, apoi se pune la foc. După 3-4 clocote, ceaiul se îndepărtează de sursa de căldură şi se bea treptat.
După sfatul fitoterapeutului, se consumă 2-3 căni pe zi. Tinctura se administrează în cazuri de balonare, boli cronice de piele, diaree şi fermentaţii gastrice. În privinţa bolnavilor de paralizie, fitoterapeuţii nu recomandă doze mari de valeriană. Medicina populară din ţara noastră spune că valeriana are puterea să-i ajute pe semenii sufocaţi de halucinaţii şi cu minţile rătăcite.
Planta: Specie ierbacee perenă, iniţial cu rozetă de frunze, apoi cu tulpină, erectă, neramificată, înaltă de 25—150 (200) cm;
4
Partea subterană: rizom vertical scurt, galben-brun cu cicatrice ale frunzelor la suprafaţă; din rizomi se pot dezvolta stoloni subterani scurţi, precum şi 60—70 rădăcini adventive din care pornesc rădăcini de ordinul II şi III, astfel încît sistemul radicular are un aspect foarte stufos;
Tulpina aeriană: apare de abia vara sau în al doilea an de vegetaţie, fiind brăzdată la suprafaţă şi goală la interior, puţin păroasă numai la partea inferioară;
Frunze: în primele faze de vegetaţie frunze în rozetă; frunzele tulpinale sînt opuse, imparipenat sectate, lungi de 5—25 cm, cu 5—11 perechi de lacinii lanceolate, late de 0,5—1,5 cm; pe faţă sînt scurt păroase, pe dos şi la bază părozitatea este mai dezvoltată; baza frunzei înconjură pe jumătate tulpina, iar peţiolii descresc de la bază către partea superioară, unde frunzele sînt sesile;
Flori: în inflorescenţe dense de tip dihaziu asemănător cu o umbelă trifurcată; florile sînt mici de 4—5 mm, roşii liliachii pînă la albe, pe tipul 5, cu elementele unite;
5
Fructe: achene ovate, îngustate spre vîrf, comprimate, cu o nervură pe fată şi 3 pe dos, iar terminal păstrează o coroană de papus.
Rhizoma et Radix Valerianae — formată dintr-un rizom scurt, cilindric, adesea cu stoloni subterani scurţi, cu numeroase rădăcini care se împletesc între ele. Rizomul este de 2—4 cm lungime şi 1—3 cm grosime, avînd la extremitatea superioară un mic rest din tulpina aeriană; la interior este uneori lacunos şi septat. Rădăcinile sînt fin ramificate, lungi de 6—12 cm, groase de 2—3 mm, cilindrice, fin striate longitudinal. Rizomul este de culoare galbenă-brună pînă la brun la exterior şi albicios la interior. Rădăcinile sînt de culoare brună-închis, brună-gălbuie sau cenuşie-brună.Mirosul materiei prime este caracteristic, de acid valerianic, gustul dulceag, aromat, puţin amar.
6
7
5. ECOLOGIE ŞI RĂSPÂNDIRE
Deşi specia este răspîndită şi în flora spontană, în tufărişuri, păduri, locuri umede şi umbroase, marginea apelor, lunci şi zăvoaie — în special în zona de deal şi munte, astăzi ea este exploatată aproape exclusiv numai din cultură.
În concordanţă cu condiţiile în care se dezvoltă în flora spontană, Valeriana suportă mai bine temperaturile scăzute decît cele ridicate.
Seminţele încep germinarea la +5° (temperatura optimă fiind de 20—30°). Suportă geruri de —15 ...—20° fără strat de zăpadă, pornind în vegetaţie primăvara la 1 —2°. în condiţiile în care este cultivată în locuri mai călduroase, ca factor ecologic de compensaţie va fi umiditatea în exces. Faţă de umiditate planta prezintă pretenţii ridicate, dezvoltîndu-se optim acolo unde precipitaţiile anuale sînt de cea 650 mm. Plantele pot suporta şi perioade de secetă, dar aceasta influenţează negativ asupra conţinutului în ulei esenţial.
8
Poate creşte la lumină sau semiumbră, dar la lumină sistemul radicular are cea mai mare dezvoltare.
Solurile cele mai indicate sînt cele profunde, bogate în humus, uşoare, luto-nisipoase situate pe locuri umede, dar permeabile pentru apă. Se pot utiliza şi solurile desecate, turboase. Sînt contraindicate solurile grele, argiloase, care împiedică dezvoltarea sistemului radicular şi fac totodată foarte anevo¬ioasă operaţia de spălare a rădăcinilor după recoltare.Zone foarte favorabile pentru cultură sînt Cîmpia Timişului, Cîmpia Crişurilor (jud. Bihor), Podişul Someşului (judeţul Maramureş), Podişul Transilvaniei (judeţele Cluj, Alba, Mureş, Braşov) şi depresiunile marginale (judeţele Bistriţa-Năsăud, Harghita, Covasna), iar zone favorabile Cîmpia Moldovei şi subcarpaţii răsăriteni (judeţele Suceava şi Neamţ).
6. CULTIVAREA
Este de preferat ca Valeriana să urmeze după culturi pentru masă verde sau prăsitoare îngrăşate care eliberează terenul timpuriu. Este contraindicat să urmeze în cultură după floarea-soarelui, sorg, in pentru ulei sau mac. Poate reveni pe acelaşi teren după o perioadă de cel puţin 5 ani sau poate fi cultivată şi după speciile contraindicate dar după un interval de 5 ani. Lucrările de bază sînt în funcţie de metoda de înfiinţare (însămînţat direct în cîmp sau plantarea răsadurilor obţinute în straturi reci sau în cele calde) şi de timpul de însămîntare sau plantare (sfîrşitul verii, toamna sau primăvara). Pentru însămîntare direct în cîmp la sfîrşitul verii, terenul se ară în aceeaşi zi cu recoltarea plantei premergătoare la adîncimea de 30—35 cm (în funcţie de umiditatea din sol pentru a nu scoate bolovani); pentru însămînţarea sau plantarea de toamnă, dacă planta premergătoare a fost o prăsitoare bine lucrată, terenul se ară la 15—20 cm cu plugul în agregat cu grapa cu discuri imediat după recoltarea plantei premergătoare şi la 10—15 zile înainte de semănat sau plantat se execută arătura adîncă cu care ocazie se încorporează în sol şi îngrăşămintele necesare, apoi se grăpează, se tăvălugeşte înainte şi după semănat; pentru însămînţarea sau plantarea de primăvară, arătura adîncă din toamnă rămîne în brazdă crudă peste iarnă şi primăvara se afinează solul cu cultivatorul, se nivelează, se tăvălugeşte şi apoi se seamănă. Ca îngrăşăminte se recomandă încorporarea în sol, odată cu arătura de bază a 60—70 kg/ha s.a. fosfor şi 50—65 kg /ha s.a. potasiu, iar în primăvară cantităţi mai reduse de azot, respectiv 30—35 kg /ha s.a.
9
Reuşita culturii de Valeriana depinde de felul cum este lucrat terenul şi de modul de însămîntare. Valeriana, fiind o plantă cu sămînţa mică, are nevoie de un teren lucrat foarte bine, grădinăreşte. Se poate însămînţa direct în cîmp sau înmulţit prin răsaduri produse în straturi reci de vară sau în răsadniţe calde. Pentru însămîntare directă în cîmp este necesar ca înainte şi după însămîntare terenul să se tăvălugească pentru a se forma un pat germinativ cît mai bun. însămînţarea se execută la începutul lunii august, cu semănătoarea, în rînduri, la distanţa de 50 cm. în vederea repartizării cît mai uniforme, sămînţa se amestecă cu material inert într-un volum de 5 ori mai mare decît materialul de înmulţire. La hectar se dau 2—3 kg sămînţa cu puritatea de 90%, germinaţia de 70% şi umiditatea maximă de 12%. Greutatea medie a 1 000 seminţe este de cea 0,4235 g, iar la un gram intră în medie 2 362 seminţe. Straturile reci se însămînţează în a doua jumătate a lunii iulie şi prima jumătate a lunii august, la adîncimea de 0,5 — 0,7 cm, astfel ca pînă la venirea îngheţurilor plantele să poată dezvolta o rozetă cu 3—5 frunze adevărate. Pentru un hectar sînt necesari 150 m2 straturi (0,4 kg sămînţă). După semănat, stratul se tasează cu o scîndură şi se acoperă cu un strat de 0,3 mm mraniţă cernută. Pentru a crea condiţii bune de răsărire, a evita uscarea excesivă a pămîntului însămînţat şi a preveni distrugerea plantelor răsărite de către razele puternice ale soarelui, straturile se acoperă cu un material protector în grosime de 1,5—2 cm (paie întregi de cereale sau tulpini de alte plante).În condiţii normale, sămînţa răsare după 10—12 zile; pe măsura dezvoltării răsadului, materialul protector se ridică treptat în 2—3 etape în aşa fel încît plăntuţele să nu sufere de umbrire sau de prea multă lumină. În răsadniţe calde se seamănă cu 45 zile înainte de plantare, adică în prima jumătate a lunii februarie. Pentru un hectar de cultură sînt necesari 60 m2 răsadniţe (0,4 kg sămînţă). Însămînţarea în răsadniţe sau straturi se face manual, prin împrăştiere, în două etape succesive. Lucrările de îngrijire în răsadniţe constă în plivirea continuă a buruienilor, afînarea solului şi udarea ori de cîte ori este nevoie. Răsadul din straturile reci se plantează toamna, în luna septembrie, dacă timpul permite, iar cel din răsadniţe calde se plantează primăvara, cît mai devreme, cînd are 4—5 frunze. Plantările tîrzii de primăvară fac ca recolta să fie de 1,5—2 ori mai mică. Înainte de scoatere, răsadurile se udă abundent pînă la o adîncime de 15 — 18 cm. Se scot din strat numai în ziua plantării şi se transportă în coşuri de nuiele sau lădiţe. Rădăcinile mai lungi se scurtează la 6—8 cm,
10
(întrucît la plantare cele lungi se îndoaie, se prind greu şi se dezvoltă slab). Plantarea se face cu plantatorul, în pămînt bine pregătit, preferabil în a doua jumătate a zilei sau pe timp noros. După plantare plantele se udă pînă ce se prind definitiv. Plantarea se face la 50 cm interval între rînduri şi la 25 cm distanţă între plante, pe rînd. După 7—10 zile răsadurile se verifică şi se completează golurile, în cazurile cînd terenul a fost bătătorit cu ocazia plantării, se execută fără întîrziere prima praşilă cu sapa. Aceeaşi lucrare se execută între rînduri şi în cazul însămînţării directe în cîmp, atunci cînd plantele nu au răsărit în totalitate din cauză că terenul are crustă.Pe timpul verii se execută cel puţin 4 praşile. Rădăcinile cu rizomi se scot în toamna primului an de cultură, cu 2— 3 săptămîni înainte de îngheţ. Recoltarea trebuie să se facă toamna tîrziu, întrucît în acest timp rizomii au maximum de greutate şi de principii active. Pentru recoltare se foloseşte cazmaua, plugul fără cormană sau maşina de recoltat cartofi. Primăvara nu se recomandă a se recolta rizomii deoarece se obţine un produs calitativ şi cantitativ inferior, mai ales după ce a dat mugurele.În cazul cînd cultura este destinată pentru producerea de seminţe, după recoltarea acestora, în al doilea an de cultură, rizomii se scot din pămînt cu rădăcini cu tot. Un hectar produce 1 200—2 500 kg rizomi cu rădăcini în stare deshidratată. Seminţele se recoltează în al doilea an de cultură, de la plantele destinate special pentru aceasta, bine dezvoltate şi neatacate de boli sau dăunători. Înfloritul şi coacerea făcîndu-se succesiv, seminţele se recoltează în 2— 3 etape, pe măsură ce ajung la maturitate. Momentul de recoltare este atunci cînd la 20% din seminţe a apărut puful şi cînd au căpătat o culoare galbenă-brună. Inflorescenţele cu seminţele ajunse la maturitate se taie la 30—40 cm de la vîrf în jos, se leagă în snopi mici. Pentru uscare se atîrnă în magazii sau poduri de casă. Aceste încăperi trebuie să fie curate, ferite de şoareci, cu podeaua acoperită cu hîrtie. Pe măsură ce ajung la maturitate (8—10 zile de la recoltare) inflorescenţele se treieră, iar seminţele se vîntură uşor pentru a se înlătura boabele seci şi resturile de plantă. La hectar se pot obţine 350—500 kg seminţe de calitate bună. Determinarea energiei germinative se face în 5 zile, iar a facultăţii germinative pînă la 14 zile.
11
7. RECOLTAREA
7.1. Reguli de mediu
se recoltează numai din zone curate, nepoluate, cu un istoric cunoscut de minim 5 ani;
nu se recoltează din zone protejate; nu se recoltează din bazine sărăcite; se recoltează numai organele cu valoare fitoterapeutică; pentru speciile la care se recoltează organele care asigură înmulţirea
(seminţe, fructe, rizomi) sau supravieţuirea pentru speciile perene (muguri, rădăcini) se au în vedere limitele naturale de regenerare a speciilor;
definirea bazinelor din punct de vedere pedoclimatic, în vederea constituirii loturilor omogene;
studiu de impact al bazinelor conform datelor furnizate de organizaţiile abilitate;
7.2. Reguli tehnice de recoltare
recoltarea trebuie să fie făcută atunci când planta oferă calitatea maximă pentru diverse utilizări;
recoltarea se face în condiţii climatice şi momente ale zilei care asigură conservarea valorii fitoterapeutice a organului de plantă recoltat (solul umed, roua, ploaia sau umiditatea aerului deosebit de ridicată sunt în general condiţii nefavorabile). Dacă recoltarea se face în condiţii de umezeală, se iau măsuri suplimentare de eliminarea influenţei nefavorabile a umidităţii ;
recoltarea se face numai după identificarea corectă a speciei eliminându-se riscul de confuzie (Ex.: Equisetum arvense – plantă medicinală; Equisetum palustre – plantă toxică;
recoltarea se face la optimul tehnic conform specificaţiilor tehnice (Ex.: frunze tinere – frunze mature sau fructe în pârgă – fructe mature, flori aflate la începutul înfloririi sau înflorire deplină, ş.a.);
echipamentele utilizate la recoltare trebuie să fie în stare perfectă de funcţionare atât din punct de vedere igienic cât şi din punct de vedere tehnic. Acele părţi ale echipamentului de recoltare (inclusiv carcasele) care au contact direct cu plantele recoltate trebuie curăţate sistematic şi ferite de contactul cu ulei sau alte contaminări;
12
trebuie evitate distrugerile mecanice ale plantelor deoarece acestea reduc calitatea produsului (de exemplu: pierderea uleiurilor esenţiale).
dispozitivele de tăiat ale recoltatoarelor trebuie reglate astfel încât să se reducă la minimum colectarea de particule de sol.
personalul implicat în operaţia de recoltare manuală trebuie să fie sănătos;
7.3. Reguli post recoltare
intervalul de timp dintre recoltarea şi uscarea plantelor trebuie să fie foarte scurt în vederea eliminării deteriorării produsului în ceea ce priveşte conţinutul său calitativ şi microbiologic;
ambalarea în vederea transportului de la punctul de achiziţie la punctul de uscare;
în cazul transportului materialului vegetal de la punctul de achiziţie este foarte important să se asigure condiţii climatice de transport, să se transporte cantităţi mici, pe distanţe mici, pentru a elimina deteriorarea acestuia în ceea ce priveşte conţinutul său calitativ şi microbiologic;
7.4 Reguli de conditionare - uscare şi procesare primară
ajunsă la facilităţile de procesare primară, recolta trebuie descărcată şi dezambalată imediat. Materialul de prelucrat nu trebuie expus direct la soare înainte de procesare (decât dacă acest lucru este necesar, de exemplu: pentru distilare) şi trebuie ferit de ploaie;
încăperile unde se prelucrează plantele recoltate trebuie să fie curate şi bine aerate şi nu se utilizează niciodată pentru alte scopuri (adăpostirea animalelor etc.);
echipamentele de procesare primară trebuie păstrate curate şi întreţinute sistematic;
în cazul uscării plantelor pe cale naturală, acestea trebuie întinse în strat subţire. Pentru a se asigura o circulaţie bună a aerului, cadrele de susţinere trebuie să fie ridicate la o înălţime suficientă faţă de sol. Se acordă atenţie deosebită uscării uniforme a plantelor recoltate şi se evită formarea mucegaiurilor;
exceptând cazul uscării pe cale naturală, condiţiile de uscare (temperatură, durată etc.) trebuie selectate în funcţie de tipul materialului (rădăcini, frunze, flori) şi de conţinutul de substanţe active (exemplu: uleiuri esenţiale şi altele) ale materiei prime brute ce trebuie produsă;
13
uscarea pe sol la lumina directă a soarelui trebuie evitată cu excepţia materialului vegetal particular care necesită acest lucru;
tot materialul vegetal trebuie recondiţionat pentru eliminarea impurităţilor, a părţilor de plantă sub standard şi a corpurilor străine organice sau minerale;
trebuie făcută identificarea urmelor de atac de dăunători care ar compomite întreaga masă vegetală;
7.5. Reguli de ambalare
- după repetarea unui control riguros şi eventual eliminarea părţilor de plante de calitate scăzută şi a corpurilor străine, materialul trebuie să fie ambalat în ambalaje curate şi uscate, de preferinţă în saci, saltele, baloţi sau lăzi noi, pentru protecţie şi pentru a reduce riscul atacului dăunătorilor
- toate loturile trebuie etichetate clar, fără ambiguităţi (exemplu: aplicarea unei etichete cu numărul lotului). Eticheta trebuie să fie vizibilă, cu fixare permanentă şi confecţionată din material netoxic. Trebuie etichetat fiecare ambalaj. Informaţiile trebuie să corespundă normelor de etichetare naţionale şi europene. În mod special, etichetele cuprind următoarele informaţii:
denumirea comună şi latină a plantei ( cu caractere evidenţiate); părţile utilizate ( cu caractere evidenţiate); numele şi adresa producătorului (cu caractere evidenţiate); numărul lotului cu dată şi an ( cu caractere evidenţiate); tehnicile de conservare; indicaţii despre pericol; modalităţi de ambalare şi transport. - materialele de ambalare trebuie păstrate în locuri curate şi uscate,
ferite de dăunători şi inaccesibile animalelor domestice şi vitelor. Trebuie să fie garantat faptul că nu are loc nici un fel de contaminare a produsului prin folosirea ambalajelor, în special în cazul folosirii sacilor de fibre.
- materialele de ambalare refolosibile trebuie curăţate bine şi perfect uscate înainte de utilizare. Trebuie să se garanteze că nu are loc nici un fel de contaminare prin refolosirea sacilor.
7.6. Reguli de depozitare
14
- materialul vegetal uscat şi ambalat se păstrează în depozite uscate, bine aerate, în care fluctuaţiile zilnice de temperatură sunt limitate şi se asigură o aerarebună;
- este recomandat ca materiile prime vegetale uscate şi ambalate să fie păstrate:
în depozite cu pardoseală din beton sau din materiale similare uşor de curăţat;
pe paleţi ; la o distanţă suficientă de pereţi ; complet separate de alte sortimente sau alte loturi de plante
asemănătoare pentru a se evita impurificarea încrucişată şi confuzia; produsele organice trebuie păstrate separat. - fumigarea împotriva atacului de dăunători trebuie făcută numai în
cazuri de necesitate şi în exclusivitate numai de către personal autorizat. Trebuie folosite numai substanţe certificate. Orice fumigare împotriva atacului dăunătorilor trebuie înregistrată în documentele produsului. Dacă tratamentul este indispensabil, după operaţie, se verifică existenţa oricărui reziduu chimic în materialul tratat. Pentru fumigarea depozitelor trebuie folosite numai substanţe permise conform normelor naţionale şi europene şi tratamentul trebuie menţionat în documente;
- la folosirea congelării sau a aburului saturat, pentru controlul dăunătorilor, după tratare se verifică umiditatea produsului.
7.7. Reguli de transport – desfacere
În cazul transportului unor cantităţi mari este foarte important să se asigure condiţii uscate şi în plus, pentru a reduce riscul formării mucegaiului sau fermentaţiei, este recomandată utilizarea containerelor prevăzute cu aerisire. Ca înlocuitor, se recomandă utilizarea vehiculelor de transport aerate şi a altor facilităţi de aerare. Trebuie respectate şi aplicate normele naţionale şi europene de transport; trebuiesc impuse şi respectate aceleaşi condiţii de depozitare şi în cazul depozitelor de marfă finită din cadrul lanţurilor de desfacere.
8. PREGĂTIREA PRODUSULUI ÎN VEDEREA PRELUCRĂRII
15
Partea aeriană se taie de la colet, după care rădăcinile se curăţă de pămînt prin scuturare, se pun în coşuri de nuiele, se spală bine într-o apă curgătoare, într-un timp cît mai scurt posibil pentru a nu-şi pierde calităţile. Printr-o verificare atentă se îndepărtează resturile de tulpini şi frunze netăiate, resturile de pămînt rămase între rădăcini, rizomi şi resturile de rădăcini înnegrite.
După spălare, rizomii cu rădăcini se lasă la zvîntat timp de 1—2 zile, în straturi de 10—15 cm, în aer liber, pe timp frumos sau în încăperi aerisite atunci cînd timpul este ploios. Odată uscaţi, radicelele (firele foarte subţiri ale rădăcinii) se înlătură prin scuturare sau pieptănare. Pentru uscare rizomii se aşază în poduri de case, şoproane sau încăperi bine aerisite, într-un strat de numai 5 cm. Pe o ramă de 1 X 0,70 m se aşază 2 kg rizomi în stare proaspătă. Rădăcinile fiind foarte fragile, nu se întorc în timpul uscării. În uscătorii artificiale, la o temperatură de 35—40°, uscarea se face în două zile, iar la soare se realizează în 20 zile.
Se consideră produsul bine uscat cînd rizomii (partea groasă) se pot rupe şi în interior sînt uscaţi. Rădăcinile fiind subţiri, sfărîmicioase, produsul uscat se lasă un timp înainte de ambalare, pentru revenirea şi uniformizarea umidităţii.
Rizomii cu rădăcini se păstrează în vrac, în poduri sau camere aerisite, ferite de pisici. Nu se ţin în aceeaşi încăpere cu alte plante cărora le pot transmite mirosul.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca produsul să fie format din rizomi cu rădăcini, admiţîndu-se ca impurităţi — max. 5% rizomi fără rădăcini şi resturi de tulpini şi max. 5% radicele (rădăcini subţiri sub 1 mm), corpuri străine organice — max. 0,5% şi minerale — max. 4%, umiditate — max. 14%.
9. DATE FITOCHIMICECOMPOZIŢIA CHIMICĂ:
Conţine 0,5—2% ulei volatil. Cercetările efectuate în ţara noastră au arătat că uleiul volatil creşte considerabil în rizomi şi rădăcini prin plantarea şi însămînţarea direct în cîmp la sfîrşitul verii faţă de pragul iernii sau începutul primăverii (1,85% faţă de 0,90%). De asemenea, tăierea tijelor florale la îmbobocire duce la creşterea conţinutului în ulei volatil. Uleiul volatil de valeriana conţine cea 9,5% izovalerianat de bornil, formiat, acetat şi butirat de bornil, 1-camfen şi 1-pinen şi borneol sub
16
formă esterificată cu acizii formic, acetic şi butiric; acid izovalerianic, alcaloizi (catinina, valerina, α-metilpirilcetonă, valerianona etc.) rezine şi alţi acizi organici liberi (formic şi acetic), tanin, acid α-oxivalerianic, acid valerinic şi valerenolic, izoferulic etc, sescviterpene (valene), alcooli, esteri, fenoli, cetone, oxilactone, sitosteroli etc.
Rizomii şi rădăcinile mai conţin: acid cafeic şi clorogenic, heterozide (valeride), lipaze, oxidaze, zaharoză, glucoza, antibiotice, săruri minerale etc.
Cercetătorii din ţara noastră au adus în ultimii 40 ani contribuţii importante la elucidarea compoziţiei chimice atît de complexe a acestei specii.
Acţiunea specifică sedativă a acestei specii este condiţionată de materia primă (proaspătă, stabilizată, nestabilizată sau uscată) şi de procedeul de extracţie, în special de solventul utilizat.
Componentele principale din uleiul volatil, α-metil-cetona şi unii dintre alcaloizi au efecte inhibitoare pentru ţesuturile nervoase şi musculare. Acţiunea principiilor considerate active asupra sistemului nervos se caracterizeaza prin modelarea sistemului nervos de relaţie. Efectele sedative se manifestă atît asupra encefalului cît şi asupra celorlalte segmente ale sistemului nervos. Preparatele pe bază de rizomi şi rădăcini de valeriană au efecte sedative în special în nevroze prin diminuarea excitabilităţii măduvei spinării şi a creierului. Acţiunea exercitată asupra musculaturii netede şi striate se obţine printr-un dublu mecanism: unul direct-muscular, iar altul indirect nervos. După cercetări mai recente s-a constatat că nu există un singur principiu activ responsabil pentru acţiunea terapeutică, produsele farmaceutice din această specie acţionînd prin complexul de principii active. S-a pus în evidenţă şi acţiunea hipotensivă a acestei specii.
Preparatele pe bază de Valeriană sînt recomandate ca sedativ în stări de excitaţie manifestate prin insomnii, nervozitate, hipersensibilitate motorie şi senzorială, în nevroza cardiacă şi ca antispastic uşor.Rizomii şi rădăcinile de Valeriană intră în compoziţia ceaiurilor: calmant, calmant împotriva tulburărilor cardiace, gastric şi sedativ.
Indicatii: Insomnie
17
Dezintoxicare tabacica Anxietate, angoasa Un complement la tratamentul clasic al epilepticilor.
Tratamente cu valeriana
Insomnie - Administrarea de valeriana inlatura dificultatea in a adormi, micsoreaza semnificativ procentul de treziri nocturne, favorizeaza aparitia fazei de somn profund fara vise (etapa cea mai odihnitoare a somnului). Cu alte cuvinte, valeriana ajuta la marirea perioadei de somn si - foarte important - imbunatateste calitatea acestuia. Se fac tratamente de cate 6 saptamani. Efectele evidente de imbunatatire a somnului apar dupa 3 saptamani de administrare, in cazul valerianei efectul fiind cumulativ.
Crampe musculare - valeriana are calitati relaxante asupra muschilor. Se administreaza, atunci cand este nevoie, pe o perioada nu mai lunga de trei zile. Este eficienta in combaterea contracturii musculare dureroase, care apare datorita supra-efortului fizic si, mai ales, datorita incordarii psihice.
Gastrite care apar pe fond de stres, de suprasolicitare nervoasa. Un tratament dureaza 12 zile, cu 5-10 zile de pauza. Se foloseste conjunctural, in perioadele cu stres intens, substantele active din valeriana intervenind la nivelul creierului, pentru eliberarea unor substante (neurotransmitatori) care induc stari de calm, multumire, relaxare. De asemenea, are efect sedativ, ajutand la diminuarea durerilor gastrice.
Spasme gastrointestinale - valeriana are calitati relaxante asupra musculaturii netede, fiind eficienta in colici si in spasme intestinale.
Adjuvant in sindromul premenstrual - Tratamentul incepe cu aproximativ 5 zile inaintea menstruatiei si se prelungeste pana in a doua zi a ciclului menstrual. Inlatura starile de iritare si de excitabilitate nervoasa, diminueaza durerile de sani, durerile din zona ovarelor, senzatia de tensiune sau de greutate in bazin.
Aritmie cardiaca, ischemie cardiaca - cu ajutorul valerianei se trateaza in mod special tulburarile cardiace care apar pe fond de stres si de anxietate. Un studiu efectuat in SUA, pe un lot de 480 de persoane, a demonstrat ca administrarea de valeriana, de trei ori pe zi, diminueaza rata bolilor cardiace care apar pe fond de stres, in special a aritmiei si a ischemiei cardiace. De asemenea, administrarea valerianei a redus sentimentul subiectiv de stres.
18
Anghina pectorala - un studiu facut in China arata ca tratamentul cu valeriana a avut efecte benefice pentru 88% din pacientii supusi testului. Se administreaza de trei ori pe zi in cure de 40 de zile, cu 7-10 zile de pauza. Valeriana reduce semnificativ frecventa si intensitatea crizelor de anghina pectorala, imbunatateste activitatea inimii (actiune pusa in evidenta prin analizarea evolutiei electrocardiogramelor celor tratati).
Anxietate - valeriana este cel mai bun remediu natural anti-anxietate. Rezultatele cele mai evidente apar dupa 4 saptamani de tratament. Tratamentul se face vreme de doua luni, cu 14-21 de zile de pauza. Are efecte similare ca intensitate cu cele ale medicamentelor anxiolitice de intensitate slaba si medie, dar fara efectele adverse majore ale acestora.
Depresie - se recomanda o cura de 15-30 de zile cu valeriana, pentru pacientii ce duc lipsa de exercitiu fizic ori mental, precum si pentru cei care nu au parte de o relaxare adecvata, manifestand din aceasta cauza stres asociat cu depresie si astenie.
Mod de folosire
Intern: pentru agitatiile nervoase, anxietate, tulburari ale somnului Radacina uscata: infuzati 2-3 g, timp de 5-10 minute in 150 ml de
apa fiarta; impotriva anxietatii luati de 1-5 ori pe zi; impotriva tulburarilor de somn, o ceasca cu 30-60 minute inainte de somn.
Tinctura 1:5 : impotriva anxietatii, 1-3 ml de 1-5 ori pe zi; impotriva tulburarilor de somn, 4-6 ml cu 30-60 minute inainte de culcare.
Extract standardizat: impotriva anxietatii, 250-400 mg de 3 ori pe zi; impotriva tulburarilor de somn, 400-600 mg cu 30-60 de minute inainte de culcare.
Anumiti specialisti sustin ca uneori e bine ca tratamentul sa fie facut timp de 2-4 saptamani pentru a simti din plin binefacerile plantei, mai ales in caz de insomnie cronica.
Extern:Baie calmanta: infuzati 100 g de radacini uscate in 2 litri de apa firta si adaugati in apa fierbinte.
19
Efectele adverse
Puţine evenimente adverse care pot fi atribuite valerianei, au fost raportate. Doze mari sau utilizarea cronică poate duce la dureri de stomac, apatie, şi un sentiment de tristeţe sau depresie mintală uşoară. Datorită proprietăţi de planta tranchilizant, aceasta poate provoca ameţeli sau somnolenţă, efecte care ar trebui să fie luate în considerare înainte de a conduce sau de a opera echipamente grele. La unele persoane, valeriana poate provoca dureri de stomac, anxietate, şi terorile nocturne
În cazuri rare, valeriana poate provoca o reacţie alergică, de obicei ca o erupţie cutanată , urticarie , sau dificultăţi de respiraţie. Deoarece compuşi din valeriană produc depresie a sistemului nervos central, ele nu ar trebui să fie utilizate cu alte deprimante, cum ar fi alcoolul, benzodiazepinele, barbituricele, sau opiacee. Mai mult decât atât, hepatotoxicitatea a fost asociat cu -utilizarea pe termen scurt (de exemplu, câteva zile la câteva luni) a preparatelor pe bază de plante care conţin valeriana şi Scutellaria (denumite în mod obişnuit tichia). Utilizarea pe termen lung la sexul masculin a fost de asemenea asociat cu simptome cum ar fi retragerea-benzodiazepine, rezultând în complicaţii cardiace şi delir. Datele pe care le avem, nu permit o concluzie în ceea ce priveşte siguranţa utilizării valerianei în timpul sarcinii. Mai mult decât atât, ca un produs natural, nereglementat, de concentrare, conţinutul, şi prezenţa contaminanţilor în preparate valeriana nu poate fi determinat cu uşurinţă. Din cauza acestei incertitudini şi potenţialul citotoxicităţii la făt şi hepatotoxicitate la mama, produsul ar trebui să fie evitat în timpul sarcinii.
11. PRECAUTII, CONTRAINDICATII
Tratamentul cu tinctura de valeriana poate da, mai ales la inceput, stari de somnolenta in timpul zilei, precum si o anumita incetineala mentala. Farmacistii atrag atentia ca intreruperea brusca a tratamentului cu valeriana nu este benefica pentru echilibrul emotional. Din acest motiv, dozele de valeriana se reduc treptat atunci cand se doreste incheierea tratamentului.
Descriere - Valeriana HOFIGAL (20 capsule) Actiuni: Sedativa in stari de hiperexcitabilitate nervoasa, anxiolitica, antidepresiva, spasmolitica, miorelaxanta, produce intarirea procesului de inhibitie corticala, hipotensiva.PrezentareO capsula contine 0,300 g pulbere din radacina de valeriana si excipienti pana la 0,440 g.Contraindicatii: nu au fost semnalate pana acum.Efecte secundare: numai la doze mari pot sa apara simptome ca: vedere neclara, palpitatii , cefalee, greata, stari de neliniste.
Precautii: in sarcina si perioada de alaptare , la bolnavii de astm bronsic si emfizem pulmonar. La persoane cu hipertensiune arteriala se administreaza numai cu avizul medicului. Asocierea cu tranchilizante, antidepresive, sedative, hipnotice, diuretice tiazidice, antiaritmice de tipul procainamidei si chinidinei se va face numai cu avizul medicului. Se va evita administrarea produsului in asociere cu consumul de alcool Conditii de pastrareLa temperatura de 15-25°C, in ambalajul original. A nu se lasa la indemina copiilor. Administrare1 capsula de 2 – 4 ori pe zi, sau dupa recomandarea medicului. Pentru insomnie se ia o capsula cu 30 – 60 minute inainte de culcare.
21
Prezentare: cutie, 20 pliculete sau 40 grame
Compozitie: - rizomul si radacinile de Valeriana-Valerianae rhizoma cum radicibus
Intern:- infuzie din 1 lingurita planta sau 1-2 doze la 200 ml apa, se bea pe parcursul unei zile.
Recomandari
Ceaiul se recomanda pentru calmarea sistemului nervos si cardiac, reglarea palpitatiilor inimii, scaderea tensiunii arteriale, inducerea unui somn linistitor
Compozitie: 50 mg extract de passiflora (contine 3,5% flavone exprimate in vitexina), 30 mg extract de musetel (contine 0,3% apigenol), 80 mg extract de Valeriana (0,8% acizi valerenici) / capsula.
Indicatii terapeutice: Se recomanda in tulburarile de somn, oboseala, stari de indispozitie.
Contraindicatii: Nu se recomanda copiilor si deasemenea, in timpul sarcinii si alaptarii.Este contraindicat la persoanele cu tulburari psihice, afectiuni cardiace sau cu hipersensibilitate la componentele active sau excipienti. Intrucat poate influenta capacitatea de a conduce autovehicule sau de a folosi utilaje nu se recomanda administrarea la conducatorii de autovehicule si manipulatorii de utilaje.
Doze si Mod de administrare: Se recomanda administrarea la adulti a cate 1 capsula pe zi, cu aproximativ 1 h inainte de culcare, timp de 2-4 saptamani. Dupa administrare se recomanda repaus la pat
24
Tinctura de valeriana
Indicatii: Tinctura de Valeriana face parte din grupa: hipnotice si sedative in combinatie, exclusiv barbiturice si etse urtilizat in mod traditional pentru a reduce nervozitatea la adulti si copii, fiind in acelasi timp util si in tratamentul insomniilor, starilor spastice.
Contraindicatii: Nu utilizati Tinctura de Valeriana in urmatoarele cazuri:- hipersensibilitate la Valerianae radix- sarcina si alaptare.
25
13. CONCLUZII
Cunosc efectele valerianei de câţiva ani, deşi doar de curând am început să citesc despre rezultatele studiilor realizate pe aceasta. Ţin minte că în “noptile albe” mama îmi dădea 10-15 picături de tinctură, iar efectele erau imediate.
Despre insomnie se zice că afectează aproximativ 10% din populaţie. Este şi normal, ţinând cont de faptul că depresiile, stresul şi anxietatea sunt termeni din ce în ce mai circulaţi. Mai mult de atât, aceştia sunt factorii principali pentru nopţile neodihnitoare.
Dr. Mark Stangler vorbeşte în cartea sa, Remediile naturiste ale medicului homeopat, despre valeriană, precizând de un studiu controlat care a inclus 121 de persoane cu insomnie. Cercetătorii au studiat efectul unei doze de 600 mg de valeriană, administrată sub formă de tablete. Timp de 28 de zile, fără să ştie dacă luau preparatul din plante sau placebo, toţi participanţii la studiu şi-au înghiţit tabletele cu o oră înainte de a merge la culcare. Când rezultatele au fost analizate, cercetătorii au constatat că persoanele care luaseră valeriană au raportat că se simţeau semnificativ mai odihniţi la trezire. Ei au mai relatat şi o mai bună calitate a somnului decât în cazul celor care luaseră placebo, că îşi aminteau mai bine visele şi că ziua se simţeau mai puţin obosiţi. Efectele secundare* raportate în cursul acestui studiu au fost rare.
Nu se ştie clar modul de acţiune al valerianei. Au fost emise diferite ipoteze, unele pornind de la comparaţii cu Valiumul (Diazepam), altele conţinând teorii bio-chimice sau biologice. Cert este că valeriana este un sedativ eficient, anxiolitic, combătând stresul, crizele de epilepsie sau de astm, durerea, hipertensiunea, spasmele musculare etc. Presa medicală din diverse ţări europene dezabate acest subiect de mai bine de un deceniu, cunoscându-se o adevărată criză de valeriană: producţia de rădăcină este mult sub cererea pieţii.
Cărţile recomandă administrarea sub formă de tinctură (30-60 picături cu o oră înainte de culcare, dar, din propria experienţă, dacă nu aveţi probleme foarte serioase 10-15 picături sunt suficiente), pulbere sau tablete (pulberea trebuie consumată numai proaspătă (max 10 zile), altfel îşi alterează proprietăţile), infuzie combinată (refuzată de mulţi din cauza gustului neplăcut) sau macerat la rece.
Şi, spre deosebire de Valium, nu s-au semnalat nici unul dintre efectele secundare ale acestuia: supresia somnului REM (somnului profund, componentă foarte importantă pentru un somn odihnitor), dependenţă, depresie, amnezie anterogradă, deficit cognitiv, tahicardie (mişcări mai rapide ale inimii).
* Valeriana nu trebuie luată niciodată în combinaţie cu medicamente tranchilizante sau antidepresive. De asemenea, unele persoane pot fi sensibile la această plantă, acuzând senzaţii de ameţeală sau, din contră, observând un efect stimulent. În medicina chineză este considerată o plantă “încălzitoare”, de aceea trebuie administrată în cantităţi mici-moderate. Un număr redus de persoane pot avea tulburări gastrice. Toate aceste efecte secundare au fost raportate ca şi cazuri izolate.
27
14. BIBLIOGRAFIE
1. Ardelean A., Mohan Gh., Flora medicinală a României, Editura All, 2008
2.Anton S., Medicina naturistă, Editura Polirom, Iaşi, 2000. 3.Bojor O., Alexan M., Plantele medicinale de la A la Z, Editura Ulpia Traiana, Buc., 1997.
4.Ciulei I., Grigorescu Em., Stănescu U., Plante medicinale, fitochimie şi fitoterapie, Editura Medicală, Buc., 1993, I.
5.Comsuţa Maria, Tratamente naturale la îndemâna fiecăruia, Ediţia aIIa, Editura Comleo Press, Cluj-Napoca, 2000.
