Valea Narciselor un tărâm

feeric ÂND soseşte primăvara în micuţa vale cuibărită în munţii Carpaţi, solul fertil se înveşmântează într-o mantie de flori albe. Sezonul cel mai potrivit vizitării

acestei văi e primăvara târziu, când mireasma dulceagă ce pluteşte în aer te ademeneşte parcă să te apropii.

Dar unde se dă acest spectacol floral? În Valea Narciselor, o rezervaţie naturală de lângă Khust, vestul Ucrainei. Când ajungi aici, un ocean de narcise sălbatice ţi se dezvăluie privirilor. În vale cresc peste 400 de specii de plante, iar narcisa e regina lor.

De fapt, rezervaţia a primit chiar numele florii pe care o găzduieşte, şi anume al narcisei, sau ghiocelul de munte, cum se mai numeşte ea. Gătită cu frunze lungi şi subţiri şi cu o inflorescenţă albă sau galbenă în formă de trompetă, această plantă cu bulb e răspândită şi în regiunea Alpilor şi a Balcanilor.

Veacuri la rând, narcisa a fost elogiată în creaţiile poeţilor şi ale muzicienilor deopotrivă. Una dintre specii chiar poartă numele Narcissus poeticus, narcisa poetului. Dar nu numai poeţii au fost impresionaţi de frumuseţea-i neasemuită. În Roma antică, demnitarii îşi întâmpinau cu narcise galbene războinicii ce se întorceau victorioşi din bătălii. În Prusia, narcisa era simbolul iubirii şi al fericirii. Şi în prezent, oamenii omagiază frumuseţea narcisei cu ocazia unor serbări

C

şi festivaluri anuale.

Narcisa însă este mai mult decât o floare splendidă. Numele ei provine din latinescul narcissus, care la rândul lui derivă din grecescul narka’o. Acesta înseamnă „a fi ameţit“. Dar chiar să aibă mireasma narcisei acest efect? Când Valea Narciselor e în floare, vizitatorii se simt moleşiţi, chiar uşor ameţiţi!

Datorită efectului liniştitor al miresmei, unii oameni i-au atribuit plantei proprietăţi tămăduitoare. Arabii au folosit uleiul de narcisă pentru a trata căderea părului, pe când francezii, epilepsia şi isteria. În prezent, uleiul de narcisă e folosit la fabricarea parfumurilor, iar esenţa, în aromoterapie.

Va rămâne narcisa în viaţă?

Narcisa e considerată o plantă alpină. Ea creşte de obicei la o altitudine de 1 100–2 060 m. Totuşi, Valea Narciselor se găseşte la o altitudine de numai 200 m, fiind cea mai joasă vale în care creşte această floare unică.

Pentru păstrarea în viaţă a acestei minuni a naturii, Valea Narciselor a fost declarată în 1979 rezervaţie naturală. Aproximativ 20 de ani mai târziu, Consiliul Europei a introdus narcisa pe lista plantelor ocrotite.

Iniţial, cosirea ierbii din Valea Narciselor era interzisă după începerea sezonului de înflorire. Totuşi, după numai câţiva ani, numărul narciselor a scăzut drastic. De ce? Oamenii de ştiinţă şi-au dat seama că, crescând nestingherită, iarba sufoca, de fapt, delicata floare. Însă, odată ce interdicţia cositului a fost înlăturată, valea şi-a recăpătat frumuseţea şi echilibrul natural de odinioară. Acum valea nu numai că desfată privirile primăvara, dar umple şi fânarele pentru iarnă.