a

use

Examiner 1 Examiner 2 Examiner 3

research 2 2

B introduction 2 2

c 4 4

D 4 4

E reasoned 4 4

F and evaluation 4

use of 4 4

conclusion 2 2

formal 4

abstract 2 2

holistic 4 4

International Baccalaureate Romanian Literature A

Extended Essay

Literatura pentru copii? Reconsiderarea te1natica a unor pove~ti ~i bas1ne ro1nane~ti

"pentru copii" - selectie din Petre Ispirescu si Ion Creanga -

by

Candidate Number: IB Diploma Session: May 2013

Supervisor: October 8u'

Word Count: 3156

1

Cuprins

Abstract----------------------------=-

Introducere __________________________ 4

Cuprins

A. COLECTIA DE BASME PETRE ISPIRESCU

1. "Tinerete fiira batn1nete si viata fiira de moarte" Drepturi absolute asupra nasterii unui copil?- tema fertilW'itii 4

2. "Sarea In bueate" Dragostea tatalui- instinct sau sentiment? - tema dragostei ____ __-"'.6

3. "Praslea eel voinie ~i merele de aur" Praslea eel "Voinic"- fizic sau spiritual? - tema barbatiei radicale __ 8

B. POVESTILE LUI ION CREANGA

1. "Capra eu trei iezi" Omul, "chipullui Dumnezeu"? - tema perversWitii omenesti I 0

2. "Fata babei ~i fata mosului" 0 valoare pierduta- tema smereniei religioase _________ .ll

Concluzii 13 ----------------------------~~

Bibliografie ________________________ ___;l'-'-4

Anexa 1 -Petre Ispireseu "Tinerete fiira batrancte si viata fiira de moarte" Anexa 2 - Petre Ispireseu "Sarea in bueate" Anexa 3- Peh·c Ispireseu "Praslea eel voinie si merele de aur" Anexa 4- Ion Creanga "Capra eu trei iezi" Anexa 5- Ion Creanga "Fata babei si fata mosului" Anexa 6- versurile melodiei Nane- Plee Anexa 7- Foaia Catehetiea nr. 90- Duminica Fiului Risipitor

?

Abstract

Inca din copilarie, suntem familiarizati cu basmele clasice romanqti pentru copu,

acceptandu-le ca fiind literatura potrivita pentru cei mici. in ciuda acestui lucru, In eseul meu

extins voi reconsidera tematic aceste pove~ti ~i povestiri bazate pe o colectia folclorica a lui

Petre Ispircscu ~i una culta, scrisa de insu~i Ion Creanga. A~adar, am alesti scriitori dcoarccc

sunt practic adevarate simboluri pentru literatura infantila romaneasca, astlfel populariza{i.

Intr-adevar, selectia de basme ~i pove~ti pe care am flicut-o reprezinta, cum binc se ~tie, o

colectie adresata copiilor, cu scopuri educative ~i cu o mora!a Ia sfar~it. Literatura adresata

copiilor - consider ca aceasta abordare este intr-o oarecare masura corecta, insa eseul mcu va

face un a~a-zis exercitiu de lectura ~i de interpretare, abordand aceste texte dintr-o perspectiva

diferita, ~i anume cea a cititorului matur, demonstrand cum defapt contin o problematica

serioasa, invitand cititorul adult, modem Ia o reflectie asupra propriilor sale probleme ~i

asupra intregii sale existente. Initial am pomit de Ia ideea de violenta existenta in literatura

pentru copii, insa pe masura ce am avansat am realizat cum ca aceste povesti si povestiri

ascund ceva mult mai serios decat violenta in sine. Concluzia finala a eseului coincide in

mare cu ce am dedus initial, iar prin analiza tematicii indirecte si in special a simbolisticii

limbajului folosit in aceste texte am ajuns Ia o cu totul alta viziue si intelegere a acestor

basme si povestiri, una mult mai sumbra, facandu-mi clar cum experientele pe care le-am avut

ne influenteaza in mod direct intelegerea si judecata. (306)

lntroducere

Eseul are ca materie prima de Iucru 2 colectii populare de pove~ti ~i basme, celebre ~i in

acela~i timp reprezentative pentru literatura romaneasca ( o colectie folclorica ~i o colcc~ie

cuWi), mai exact o selectie pe care am racut-o din aceste antologii. De-a lungul eseului voi

experimenta o noua abordare a acestor proze, cautand tcmatica lor serioasa din spatele

aparentelor infantile. Demersul are in vederc o reconsiderare tcmatica a acestor povqti ~i

povestiri, cu scopul de a obscrva ~i intelege cum o gandire matura percepe mesajelc din

spatelc lor, in comparatie cu ideilc capturate de o imaginatie infantila, imatura ~i lipsita de

experienta vietii.

Cuprins

A. COLECTIA DE BASME PETRE ISPIRESCU

1. "Tinerete tara batr·anete si viata tara de moarte" , ,

Drepturi absolute asupra nasterii unui copil? - tema fertilitatii

Basmul celmai cunoscut din colectia lui lspirescu poate prilejui, chiar prin inccputul sau, o

tcma pcntru reflectie. Cititorul actual matur, obi~nuit cu practicile dar ~i discutiile bioetice

despre controlul na~terii ~i a! fertilitatii (inseminarea artificiala, fecundarea artificiala, bancile

de spcnna, fecundarea in vitro), ar putea vedea in situatia de Ia inceputul basmului un

scenariu legat de libertatea ~i detenninarea unui cuplu de a avea un copil, precum ~i de

moralitatea modului in care copilul ar putea fi adus pe lume. Contrar mentalitatii permisive de

astazi, morala basmului ar fi di este un pacat sii actioniim impotriva voii lui Dumnezeu.

in basm, cuplul impaditesc este format dintr-un "imparat mare ~i o imparateasa, amandoi

tineri ~~ frumo~i" (pag 5), confruntat cu o fatalitate aceea de a nu putea avea copii. Dadi

pentru o familie obi~nuita aceasta realitate era, potrivit mentalitatii traditionale, acceptata cu

resemnare drept Voia lui Dumnezeu, pentru o familie imparateasca ( chiar ~i azi, pentru o

familie monarhica) a nu avea copil echivaleaza cu o problema politica (a nu avea urma~).

Dispunind de puterea pe care pozitia aleasa le-o conferea, cei doi tineri se indipatineaza sa

faca totul posibil, mai putin sa se roage !a Dumnezeu care este de fapt absent din schema, ba

chiar ignorat ~i eliminat, de vreme ce cautarile solutiei nu prea pot fi considerate ortodoxe:

"au imblat pe Ia vraci ~i filosofi, ca sa caute !a stele~~ sale ghiceasca daca or sa faca copii"

(pag 6). Dupa ce dau de acel ,unchias dibaci", cei doi primesc un avertisment explicit:

"Dorinta ce ai o sa-ti aduca intristare"(pag 6). Reactia tinarului imparat si al sotiei sale cstc

insa de-a dreptul insolenta, caci ei refuza sa se supuna oricarei autoritati, ba chiar judecata

pripita a celor doi arata inca o data egoismul cu care ei au abordat ideea de a avea copii,

pentru ei fiind pri01itar doar ceca ce le trebuie acumca un fel de gratificatie a perfectiunii

mariajului ~i imaginii lor.

Daca facem un exercitiu de imaginatie ~i transpunem acest cuplu din basm in zilele noastre

totul ni se va parea normal - nenumarate cupluri sunt incurajate azi sa aiba copii prin

metode de fertilizare m1ificiala pentru a scapa de frustrarca fertilitatii - doar morala

cre~tina strict canonica, ce crede in dreapta judecata, revelatia divina ~~ invatatura Bisericii,

mai reactioneaza fata de acest mod autodetenninat de abordare a realitatii vietii ~i a iubirii

intr-un cuplu casatorit. Potrivit credintei crqtine, finalitatea casatoriei se gase~tc In

lmplinirea celor doi soti printr-o iubire jertfelnica, ce-i poate conduce la cunoa~terea lui

Dumnezeu ~~ la desavir~ire. Daca intre roadele vietii de familie se va numara ~i na~terea de

prunci, aceasta trebuie primita ca un dar ~i ca o binecuvintare a lui Dumnezeu.

Cu ajutorul acestui basm, cititorul este invitat sa mcditeze daca libertatea de care dispun

oamenii astazi pentru a avea acel copil pe care Dumnezeu nu il da este sau nu o autentica

libertate ~i mai ales daca ii face cu adevarat fericiti. Basmul ne arata prin actiunea sa ca cei

doi parinti tineri ~i frumo~i au fost pedepsiti pentru indriizneala ~i aroganta lor prin

deznodamantul tragic al basmului. Cuvintele Apostolului Pavel se aplica foarte bine Ia

basmul lui Ispircscu dacii avem in vedere actiunea sa: "Toate-mi sunt ingaduite, dar nu

toatc imi sunt de folos" (ICor.6, 12).

2. "Sarea in bucate"

Dragostea tatalui - instinct sau sentiment? - tema dragostei parinte~ti

Trecand mai departe Ia cea de-a doua poveste din antologia selectatii, ne confruntiim cu noi

idei preconcepute bine inradiicinate in stereotipurile intalnite in caracterizarile personajelor,

dar ~i cu conceptul simplu de iubire intr-o familie. In ciuda faptului ca basmul are ca ideal

teoretic punerea in evidentii a raportului superior dintre dragostea unui copil pentru parintele

sau ~i orgoliul ranit, in spatele cuvintelor se gascsc lntelesuri mult mai grave, drame

psihologice ~i acte inumane. In acest basm ma voi axa pe natura nenumaratelor relatii de

iubire cxistente atat in familie cat ~i dincolo de ea. Inca din primele randuri sesizam un ton

rece exprimat prin prozozitii scurte, taioase, un ton care persista ~i sugereazii amaraciunea

viiduvului impiirat. Tatii a trei fete care "se sileau ~i ele din toata puterea lor ca sa-l faca sii-$i

uite mahnirea ee-l coprinsese pentru moartea mamei lor" (pag 180) nu reu~ise inca sa i~i

revina dupii iubirea lui pierdutii, fiirii sa realizeze racandu-~i propriile fiice sa sufere alaturi de

el. Intr-adevar, le-a crescut, le-a invatat ce a ~tiut ~i le-a pazit, insa in ambele cazuri asistam Ia

o iubire instinctiva, o dragoste care nu avea Ia baza sentimentul pur ~i inocent, ci mai degraba

indatoria parinte-copil. "Toata dragostea ~i-o aruncase asupra fetelor" (pag 180) pnn

utilizarea acestui verb semnificatia expresiei se schimba radical, dici dragostea se ofera nu sc

arunca, totul parand mai degraba un dc~eu abandonat dccat o binecuvantare. In momcntul

cand tatal le cere fetelor sa ii descrie cat de mult 11 iubesc ele pe el, acesta da dovada de

ipocrizie ~i superficialitate, eontrazicand conceptul de dragoste parentala neconditionata. In

momentul in care tatal aude raspunsul mezinei, acesta explodeaza de suparare ~i o izgone~te

de acasa, calcanei in picioare efectiv orice grad de moralitate inca existent "Cum de nu te-ai

luat dupa dansele ca sa-mi spui cata dragoste dulce ai ~i tu catre tatal tau? Sa te duci de Ia

mine cu sarea ta cu tot, sa nu-ti mai auz numele!" (pag 182) . Acesta a avut o reactie 'intr­

adevar impulsiva, iar o prima conseeinta pe care o are asupra fetei renegarea de catre tatal ci o

observam in momcntul in care aceasta ajunge Ia imparatia cealalta, afirmand di este "o fata

saraca ~i rara de parinti" (pag 182) . Deja asistam Ia o rcciprocitatc, o indepartare emotionala

fata de familia sa. Scena ne este prezentata dintr-o perspeetiva rece, indiferenta, tonul de !a

ineeput mentinandu-se si sugerand sentimentele ueise din inima mezinei familiei, ea Ia randul

ei renegandu-1 pe taUil sau, afirmand ca este mort. Totu~i, ea nu a mintit, niei pe departe, caci

aceasta "moarie" nu se refera Ia intelesul fizie, ci mai degraba la ideea cum ca el, in adancul

inimii ci, nu mai traie~te Efectele pe care acestc lucruri l-ar avea asupra unui copil ar putea fi

devastatoare in ceca ce prive~te dezvoltarea lui psihica ~i i-ar putea afecta grav sanatatea

emofionala. In contrast cu aceasta iubire instinctiva existenta in mediul din care mezina a

plecat este iubirea sentimentala peste care ea cia, in noua ei locuinfa, ~i cum fiul imparatilor a

devenit o sursa de clragoste care nu numai ca o alimenta acum insa ii ~i vindeca partial ranile

trecutului. In ciuda acestor lucruri, basmul se sfar~e~te oarecum bine, comparativ cu cclclaltc

"tatal ~i fiica lui cea mica se reunesc, insa din initiativa fetei "Cand incepura a face poftirile !a

nunta, logodnica fiului de imparat se mga cu cerul, cu pamantul ca Ia nunta sa poftcasca ~i pe

imparatul cutare, pe tatal ei adica; se feri insa d-a spune cuiva ca este fata acelui imparat"

(pag 186) care, bazanclu-se pe dragostea sentimentala ~i nu pe cea instinctiva nu ~i-a uitat

7

originile, arzand de nerabdare sa li dovedeasca tatalui ei ca a gre~it alungand-o de acasi'i. Pc

de alta pmie, o ratiune matura nu vede numai "happy end-ul" pove~tii, ci ~i aspectele negative

cum o simpla scuza poate repara ani lntregi de suferinta ~i sentiment de abandon "Atunci tatal

fetei marturisi ca n-a ~tiut sa pretuiasca duhul fetei sale, ~i ~i-a cerut ie1iaciune" (pag 190)

nepunand accent de daunele psihologice create fiicei alungate. Semnificatia cuvanmlui

"duhul" in aceasta afinnatie a imparatului reu~e~te oarecum sa capteze esenta acestui basm,

valoarea cea mai de pret ~i cea mai fragila a unui om, fragilitate care este insa minimalizata cu

scopul de a evidentia defapt valorile ei, lnsa in realitate un astfel de gest glacial precum eel al

tatalui de la inccputul romanului.

3. "Praslea eel Voinic si Merele de Aur"

Tema solutiilor radicale si pragmatice

In acest basm, cititorul matur afla cum Praslea, mezinul familiei, eel mai mic dintre cei

trei frati este defapt barbatul adevarat.Personajul acesta da o lectie adultului matur ce

inseamna in zilele noastre 'conflict resolution', adica modalitatea optima de rezolvare a

unci probleme. Cu alte cuvinte, intr-o situatie de criza este de urmarit cum proccdeaza

acest personaj, in povestea noastra situatia de criza reprezentand disparitia perpctua a

merelor de aur din gradina imparatului. Motivat de dragostea pentru tatal sau, mezinul se

incumenta si incearca sa protejeze merele, si in ciuda neincrederii tatalui sau 'Fugi d-aici,

nesocotitule, zise imparatul. ( ... ) tocmai tu, un mucos ca tine, o sa izbuteasca?' (pag 68)

acesta izbuteste in a-si duce treaba Ia bun sfarsit. Dupa ce a atins intr-un final mcrcle,

imparatul s-a declarat fericit, nemaidorind prinderea hotului, insa ratiunea si in special

inteligenta lui Praslea il determina sa vrea sa termine ce a inceput 'acum - zise Praslea-

sa cautam pe hot' (pag 70) lucru ce ne indica radicalismul acestui personaj, contruindu-si

propna sa idcntitate si barbatic, dcpasindu-si tatal. Praslca actioneaza cu o intcligenta

cxtraordinara si nu se increde in sine orb 'batu tcpuscle in pamant si se pusc intre clc'

(pag 69) ca in cazul in care ar adonni, sa sc intcpe in de. Cititorul matur intclege cum in

viata trebuie sa fi extrem de vigilent si sa iti iei variante de siguranta, de backup. In

continuare, Praslea pomeste in cautarea hotului, moment critic in firul narativ a! povcstiri

deoarece observam inca o data determinarea si absolutismul caractemlui lui Praslea, dar

si o oarecare cunoastcre de sine, caci Praslea se afunda defapt in iadul sau personal

"Praslea ajunse pe taramul celalalt, se uita cu sfiala in toate partile ( ... ) Deocamdata ii fu

cam frica, clara, imbarbatandu-se, apuca pe un drum ... " (pag 72). Dupa ce estc abandonat

de proprii sai frati in adancurile lumii de dincolo, mezinul da dovada de probabil cea mai

radicala decizie fizica din basm "fara sa-si piarda cumpatul, trase palosul si-si taie o

bucata de carne moale din coapsa piciorului de sus si o dete zgripsoroaicci" (pag 80)

observand un sacrificiu de sine; intreaga experienta ii contureaza si mai mult identitatea

radicala, instrainandu-1 in asa fel incat atunci cand revine acasa "imbracat fiind in hainc

proaste taranesti" (pag 81) acesta da dovada de o radicalitate glacial a rezistand

rugaciunilor parintilor sai ingenuncheati in fata lui. Rcadaptarea lui estc ingreunata de

!ipsa de incredere pe care Praslea o are acum in omaeni, inclusiv in ceca ce ii priveste pe

parintii lui "dar el tagaduia" (pag 85), el ezitand sa le curme suferinta si sa isi

marturiseasca adevarata identitate. Basmul se sfarseste cu un 'happy end', iar ideologic

vorbind aceasta povestire ne prezinta cum in viata, trebuie sa fim in stare sa luam decizii

rationale, radicale si sa nu ne lasam induplecati de circumstante - la fel ca Praslea,

Praslea celmic dar voinic spiritual.

Q

B. POVESTILE LUI ION CREANGA

1. "Capra cu trei iezi" Omul, "chipullui Dumnezeu"? - tema perversitatii omenesti

Povestea 'Capra cu trei iezi' deja este faimoasa chiar si printre copii ca fiind o povestc

sadica, grotesca, foarte pe gustul copiilor din zilele noastre, care din nefericire petrec

exagerat de mult timp in fata ecranelor urmarind desene violente. Urmarind aceasta

poveste alegorica, vedem cum capra este un simbol real pentru idea de femeie

devotata, de mama buna, iar lupul este personalizarea raului, care poate fi asociat usor

cu agresorii din zilele noastre. Scena care m-a frapat si m-a descumpanit in continuare,

desi copiii de azi sunt mai degraba fascinati de ea, este scena in care lupul, dupa ce ii

mananca, isi bate joe de cadavrele lor si ii aseaza la vedere "aseaza cclc doua capetc cu

dintii ranj ind in feresti, de ti se parea ca radeam; pe urma unde toti peretii cu sange, ca

sa faca si mai mult in ciuda caprei" (pag 30). Aceasta scena ma pus pe ganduri, pentru

lupul vazut ca un simplu animal nu ar fi facut asa ceva, ar fi mancat si ar fi plecat fara

sa isi bata joe de capra, insa lupul nostru o face. Ion Creanga a fortat aceasta scena si 1-

a facut pe lup sa fie un personaj sinistru, un sadie si ba chiar un macelar dcoarece a

vrut sa spuna ca raul, cand exista in omaeni, este foarte rau, facand referirc la

perversitatea omeneasca. Lupul savarseste un rau gratuit, ilustreaza un tablou prin care

ii serveste mamei un spectacol care o devasteaza total "Dar cand s-apropie bine, ce sa

vada? Un fior rece ca gheata ii trece prin vine, picioarele i se taie, un tremur o cuprindc

in tot corpul si ochii i se painjinesc" (pag 30)

In mod normal, dupa o masa copioasa intra foarte bine un pui de somn sau catcva

momente de relaxare, insa agresorul nostru prefera sa batjocoriceasca ramasitele iezilor,

act radical lipsit de once urma de moralitate. Acest basm face ape! la moravurile

usuratice ale lupului, respectiv ale oamenilor rai, care fac rau altor oameni din invidie si

ranchiunc, caci lupul nostru nu era invidios pe capra numai pcntru cc avea, dar si pentru

ce era si cum era aceasta, ca avea parte de fericire si iubire, binecuvantari de care lupul

nu se va bucura niciodata.

0 difercnta insa intre povestea 'Capra cu trei iezi' si realitate este felul in care mama

indurerata alege sa isi faca singura dreptate "Moarte pentru moarte, cumatrc, arsura

pentru arsura!" (pag 35). Asistam acum la dezumanizarea prin tortura emotionala prin

care trece capra, caci durcrea picrderii unui copil in sufletul unci mame nu poate fi alinata

cu nimic, niciodata, cu toate ca in basmul nostru dupa ee ii vine de hac lupului, capra este

multumita, insa in rcalitate oarc, ar putca fi asta oare raspunsul catre vindccarea

emotionala a unui parinte dupa pierderea copilului?

2. "Fata babei si fata tnosneagului" 0 valoare pierduta - tema smereniei religioase

Aceasta poveste, inca de cand o citeam, copil fiind, m-a frapat episodul in care fata cca

buna a mosului, dupa toate incercarilc pe care le-a dcpasit cu bine si dupa toata munca pe

care a depus-o, alege din toata bogatia existenta in camera Sfintei Dumnica cutia cea mai

mica, cu toate ca era absolut firesc si bine meritat sa aleaga ceva pe masura eforturilor pe

care le-a depus. Accst tip de atitudine, chiar si astazi imi creaza o problema de intelegere,

si nu am identific. Tema recotisiderata in aceasta poveste se bazeaza pe bunatate si ce

inseamna cu adevarat bunatatea. Aceasta poveste este foarte realista, prezentand o familie

in care exista o mama vitrega, manipulatoare, si in care insusi tatal fetei bune este eel care

o izgoncste de acasa, cedand presiunilor sotiei lui "du-te si tu incotro te-a indrepta

1 1

Dumnezeu, ca sa nu se mai faca atata galceava la casa asta, din pricina ta" (pag 159).

Bunatatea pe care o intalnim la fata mosului este cunoscuta, in tenneni religiosi drept

smerenie religioasa, un nivel la care multi aspira si foarte putini reusesc sa il atinga, un

'goal' spiritual. Fata da dovada de smerenie pe tot parcursul povestii, spre exemplu cand e

izgonita de acasa nu protesteaza, pentru binele tatalui ei. Pe drumul ei, ratacind, de cate ori

i s.a 'cerut ajutorul, aceasta 1-a acordat. Fantana, pomul, cainele, sunt alegoric vorbind

persoanele care in drumul vietii iti pot cere ajutorul, ea eland dovada de aplicatia legii

bunului samaritean si sustine aceasta lege. In viata reala, fiind coplesiti de evenimente si

orbiti de propriile nevoi si interesc, adeseori ignoram acesti oameni. Fata cstc

recompensata de doua ori de-a lungul calatoriei ei, prima oara dupa ce ingrijeste jivincle

"nefiind !acoma, s-alege pe cea mai veche si mai urata dintre toate" (pag 162) si momentul

in care, in drum spre casa sfintei Duminici, ajuta cele 3 personaje alegorice "multumita

fiind in suflet ca a putut face o fapta buna" (pag 160) si observam ca adevarata satisfactie o

are in momentul in care face bine si ajuta fantana, catelusa si pomul, si nu atunci cane!

primeste o cutie cu bijuterii si valori materiale. Motivul pentru care ea a ales laclita cea mai

mica si mai urata este faptul ca ea tot ce a facut a facut pentru ca asa a simtit, n-are

constiinta ca trebuie recompensata, ea functionand dupa principiul bunatatii

neconditionate. Tema reconsiderata din aceasta poveste este smerenia religioasa, un tip de

bunatate care inca mi se pare neverosimila, dar catre care mi se pare frumos sa tinzi, o

bunatate despre textele religioase vorbesc adeseori.

1?

Concluzie

Exercitiul meu de lectura si interpretare, in concluzie s-a dovedit a nu fi decat un simplu

experiment. In cele 5 texte pe care mi-am axat studiul, am gasit teme care clar nu pot fi

identificate de un copil, si care pot sa incite si sa invite cititorul matur Ia rcflexic. Sprc

cxemplu, altfel va vedea cititorul matur libertatea de reproducere si fertilitatea dupa ce va citi

basmul 'Tinerete fara batranete si viata fara de moatie' in situatia in care citcste atcnt si

interpreteaza ce citeste, facandu-1 sa se gandeasca daca nu e mai bine sa lasi cursu! naturii sa

curga liber. Iubirea egoista, familiile disfunctionale, agonia materna si pervcrsitatca

omeneasca, toate exprimate prin intermediul unor povesti aparent menite a fi citite copiilor.

Totodata consider ca un factor foatie important in interpretarea si intelegerea accstor mesajc

ascunsc in spatclc cuvintelor cste cxpericnta, asemenea unci percchi de ochelari: clarifica sau

distorsioneaza o imagine initiala. Sunt convinsa ca peste 20 ani, daca voi reface accst

experiment de interpretare, voi observa lucruri noi si teme diferite, dcci asteptati si varianta

escului mcu extins 2.0, de peste 20 ani.

Bibliografie

Legende sau basmele romanilor, adunate din gura poporului, Petre lspirescu, Bucure9ti, 1882, editura Flamiongo GO

Creanga, lon - Povesti, povestiri, povestiri didactice, Bucuresti, 2002, editura TARACART

1 Ll.

Anexe

Anexa 1 -Petre Ispirescu "Tinerete rara batranete si viata rara de moarte" Legende sau basmele romanilor, adunate din gura poporului, Bucure~ti, 1882, p. 1- 10

A fost odata ca niciodata; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povcsti; de cand racca plop~orul perc ~i rachita

mic~unclc; de cand sc bateau ur~ii in coade; de cand sc luau de gat lupii cu micii de se sarutau,

infratindu-se; de cand se potcovea puricele Ia un picior cu nouazeci ~i noua de oca de fier ~i s-

arunca in slava cerului de ne aducea pove~ti;

De cand sc scria musca pc parctc,

Mai mincinos cine nu crcdc.

A fost odata un imparat marc ~i o imparateasa, amandoi tineri ~i frumo~i, ~i, voind sa aiba copii, a

racut de mai multc ori tot ce trebuia sa faca pentru aceasta; a imblat pc Ia vraci ~i filosofi, ca sa

caute Ia stele ~i sa lc ghiceasca daca or sa faca copii; dar in zadar. fn sfar~it, auzind imparatul di

estc !a un sat, aproapc, un unchia~ dibaci, a trimis sa-l chcme; dar el raspunse trimi~ilor di: cine

are trcbuinta, sa vie Ia dansul. S-au sculat deci lmparatul ~i imparatcasa ~i, luand cu dan~ii vro

cativa boicri mari, osta~i ~i slujitori, s-au dus Ia unchia~ acasa. Unchia~ul, cum i-a vazut de

dcpartc, a ie~it sa-i intampine ~i totodata le-a zis:

Binc ati venit sanato~i; dar ce imbli, imparatc, sa afli? Dorinta ce ai o sa-ti aduca intristare.

- Eu nu am venit sa te intreb asta, zise imparatul, ci, daea ai ceva leacuri care sa ne faca sa avcm

copii, sa-mi dai.

- Am, dispunsc unchia~ul; dar numai un copil o sa faceti. El o sa fie Fat-Frumos ~i dragastos, ~i

parte n-o sa aveti de el. Luand imparatul ~i lmparateasa leacurile, s-au intors veseli Ia palat ~i peste

cateva zile imparateasa s-a simtit lnsarcinata. Toata imparatia ~i toata cm·tea ~i to!i slujitorii s-au

vesclit de aceasta intamplare.

1 c;

Mai-nainte de a veni ceasul na~terii, copilul se puse pe un plans, de n-a putut nici un vraci sa-l

lmpace. Atunci lmparatul a inceput sa-i ragaduiasca toate bunurile din lume, dar nici a~a n-a fost

cu putin~a sa-l faca sa taca.

- Taci, dragul tatei, zice i'mparatul, di ~i-oi da 1mpararia cutare sau cutarc; taci, fiule, di Ti-oi da

sotie pe cutare san cutare fata de imparat, ~i alte multe d-alde astea; in sfar~it, daca vazu ~i vazu ca

nu tace, li mai zise: taci, ratul meu, ca ~i-oi da Tinerete rara batranete ~i viata rara de moartc.

Atunci, copilul tacu ~i se nascu; iar slujitorii detera In timpine ~i in surle ~i In toata lmparatia se

tinu veselie mare o saptamana intreaga.

De ce cre~tea copilul, d-aceea se racea mai istet ~i mai lndraznet. Il detera pe Ia ~coli ~i filosofi, ~i

toate lnvataturile pe care alti copii le invata intr-un an, el le lnvata intr-o luna, astfcl !neat

imparatul murea ~i in via de bucurie. T oata i'mparatia se ralca ca o sa aiba un imparat intc lept $i

procopsit ca Solomon lmparat. De Ia o vrcme lncoace lnsa, nu ~tiu cc avea, ca era tot gale~, trist ~i

dus pe ganduri. Iar cand fuse lntr-o zi, tocmai cand copilul implinea cincisprezecc ani ~i !mparatul

se afla Ia masa cu toti boierii $i slujba$ii imparatiei $i se chefuiau, se scuta Fat-Frumos ~i zise:

- Tata, a venit vremea sa-mi dai ceca ce mi-ai ragaduit Ia na$tere.

Auzind aceasta, imparatul s-a intristat foarte ~i i-a zis:

- Dar bine, fiule, de unde pot eu sa-ti dau un astfel de lucru nemaiauzit? $i daca ti-am ragaduit

atunci, a fost numai ca sa te impac.

- Daca tu, tata, nu poti sa-mi dai, ap01 sunt nevoit sa cutreier toata lumea pana ce voi gasi

ragaduinta pentru care m-am nascut.

Atunci toti boierii $i lmparatul detera in genuchi, cu rugaciune sa nu paraseasca lmparatia; fiindca,

ziceau boierii:

Tatal tau de aci inainte e batran, $i o sa te ridicam pe tine In scaun, $i avem sa-ti aducem cca mai

frumoasa lmparateasa de sub soare de sotie.

1(-;

Dar n-a fost putinta sa-llntoarca din hotararea sa, ramanand statornic ca o piatra In vorbele lui; iar

tata-sau, daca vazu ~i vazu, li dete voie ~i puse Ia calc sa-i gateasca de drum merindc ~i tot ce-i

trebuia.

Apoi, Hit-Frumos se duse In grajdurile imparatc~ti unde crau cei mai frumo~i armasari din toata

imparatia, ca sa-~i aleaga unul; dar, cum punea mana ~i apuca pe cate unul de coada, il trantea, ~i

astfel toti caii cazura. In sfar~it, tocmai cand era sa iasa, l~i mai arundi ochii o data prin grajd ~i.

zarind lntr-un colt un cal rapciugos ~i bubos ~i slab, se duse ~i Ia dansul; iar cane! pusc mana pc

coada lui, el i~i intoarsc capul ~i zise:

- Ce porunce~ti, stapane? Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a ajutat sa ajung ca sa mai puie mana

pe mine un vomtc.

$i intcpenindu-~i picioarele, ramase drept ca lumanarea. Atunci Fat-Frumos ii spuse ce avea de

gand sa faca ~i calulli zise:

- Ca sa ajungi Ia dorinta ta, trebuie sa ceri de la tata-tau palo~ul, sulita, arcul, tolba cu sagetilc ~i

hainele ce le purta el ciind era flacau; iar pe mine sa ma lngrije~ti cu insuti mana ta ~ase sapHimani

~i orzul sa mi-l dai fiert 1n lapte.

Cerand lmparatului lucrurile ee-l povatuise calul, el a chemat pre vataful curtii ~i i-a dat porunca

ca sa-i deschiza toate tronurile cu haine spre a-~i alege fiul sau pe acelea care ii va placca. Fat­

Frumos, dupa ce rascoli trei zile ~i trei nopti, gasi In sfar~it, in fundul unui tron vechi, armclc ~i

hainele tatane-sau de cand era flacau, dar foarte ruginite. Se apuca insu~i cu mana lui sa le curete

de rugina ~i, dupa ~ase saptamani, izbuti a face sa luceasca armele ca oglinda. Totodata lngriji ~i

de cal, precum ii zisese el. Destu!a munca avu; dar fie, ca izbuti.

Cane! auzi calul de Ia Fat-Frumos ca hainele ~i armele sunt bine curatate ~i pregatite, odata se

scutura ~i el, ~i toate bubele ~i rapciuga cazura de pe dansul ~i ramase intocmai cum II fiitasc ma­

sa, uncal gras, trupe~ ~i cu patru aripi; vazandu-1 Fat-Frumos astfel, ii zise:

-De azi in trei zile plecam.

17

Sa traie~ti, stapane; sunt gata chiar azi, de porunce~ti, ii raspunse calul.

A treia zi de dimineata, toata cmiea ~i toata imparatia era plina de jale. Fat-Frumos, imbracat ca

un viteaz, cu palo~ul in mana, dilare pe calul ce-~i alesese, i~i lua ziua buna de la imparatul, de Ia

lmparateasa, de la toti boierii cei mari ~i cci mici, de la osta~i ~i de la toti slujitorii curtii, carii, cu

lacramile in ochi, il rugau sa se lase de a face calatoria aceasta, ca nu care cumva sa mearga Ia

pieirea capului sau; dar el, dand pinteni calului, ie~i pe pom1a ca vantul, ~i dupa dansul carale cu

merinde, cu bani ~i vreo doua sute de osta~i, pe care-i oranduisc imparatul ca sa-llnsoteasca.

Dupa ce trecu afara de imparatia tatalui sau ~i ajunse in pustietate, Fat-Frumos !~i imparfi toata

avutia pe Ia osta~i ~i, luandu-~i ziua buna, ii trimise inapoi, oprindu-~i pentru dansul mcrindc

numai cat a putut duce calul. $i apucand calea catre rasarit, s-a dus, s-a dus, s-a dus, trei zile ~i trci

nopti, pana ce ajunse Ia o campic intinsa, uncle era o multime de oasc de oameni.

Stand sa sc odihneasca, ii zise calul:

- Sa ~tii, stapane, ca aici suntcm pe mo~ia unci Ghconoaie, care e atat de rea, !neat nimcni nu

calca pc mo~ia ei, tara sa fie omorat. A fost ~i ca femeic ca toatc femeile, dar blestcmul parintilor

pe care nu-i asculta, ci ii tot nedijea, a tacut-o sa fie Gheonoaie; in clipa aceasta este cu copiii ei,

dar maine, in padurea ce o vezi, o s-o intalnim venind sa te prapadcasca; e grozava de marc; clara

sa nu te sperii, ci sa fii gata cu arcul ca sa o sagetezi, iar palo~ul ~i sulita sa le tii Ia indemfma, ca

sa tc sluje~ti cu danselc cand va fi de trebuinta.

Se detera spre oclihna; dar panclea cand unul, cand altul.

A doua zi, cand se revarsa ziorile, ei se pregateau sa treaca padurca. Fat-Frumos in~ela ~i infrana

calul, ~i chinga o stranse mai mult deceit alta data, ~i porni; cand, auzi o ciocanitura groaznica.

Atunci calul ii zise:

- Tine-te, stapane, gata, ca iata sc apropie Gheonoaia.

1Q

~i cand venea ea, ncnc, dobora copacii: a~a de iute mergea; iar calul se urea ca vantul pana cam

deasupra ei ~i Fat-Frumos li lua un picior cu sageata ~i, cand era gata a o lovi cu a doua sageata,

striga ea:

- Stai, Fat-Frumos, ca nu-ti fac nimic!

~i vazand ca nu 0 crede, li dete inscris cu sangele sau.

- Sa-ti traiasca calul, Fat-Frumos, li mai zise ea, ca un nazdravan ce este, caci de nu era cl, te

mancam fript; acum lnsa m-ai mancat tu pe mine; sa ~tii ca pana azi niciun muritor n-a cutezat sa

calce hotarele mcle pana aicea; cativa nebuni carii s-au incumcs a o face d-abia au ajuns p<1m1 In

campia uncle ai vazut oasele ccle multe.

Se dusera aeasa la dansa, uncle Gheonoaia ospata pe Fat-Frumos ~i-1 omeni ca pe un dilator. Dar

pe cand se aflau la masa ~i se chcfuiau, iara Gheonoaia gemea de durere, deodata cl i'i scoase

piciorul pe care 11 pastra In traista, i-1 puse la loc ~i indata se vindeca. Gheonoaia, de bucurie, tinu

masa trei zile d-a randul ~i ruga pe Fat-Frumos sa-~i aleaga de sotie pe una din cele trei fete ce

avea, frumoasc ca ni~tc zane; el insa nu voi, ci ii spuse curat ce cauta; atunci ea ii zise:

Cu calul care il ai ~i cu vitejia ta, crez ca ai sa izbute~ti.

Dupa trei zile, se pregatira de drum ~i porni. Merse Fat-Frumos, merse ~i iar merse, calc lunga ~i

mai lunga; clara cand fu de trecu peste hotarele Gheonoaiei, dete de o campie frumoasa, pe de o

parte cu iarba inflorita, iar pe de alta pm1e parlita. Atunci el intreba pe cal:

-De ce cste iarba parlita?

~i calul ii raspunse:

Aici suntem pe mo~ia unci Scorpii, sora cu Gheonoaia; de rele ce sunt, nu pot sa traiasca Ia un

loc; blestemul parintilor le-a ajuns, ~i d-aia s-au fiicut lighioi, a~a precum le vezi; vrajma~ia lor c

groaznica, nevoie de cap, vor sa-~i rapeasca una de la alta pamant; cand Scm-pia cste necajita rau,

varsa foe ~i smoala; se vede ca a avut vreo cearta cu sora-sa ~i, viind s-o goneasca de pc Uiriimul

10

ei, a parlit iarba pe uncle a trecut; ea este mai rea decat sora-sa ~i are trei capete. Sa ne odihnim

putin, stapane, ~i maine dis-de-dimineata sa fim gata.

A doua zi se pregatira, ca ~i cand ajunsese la Gheonoaia, ~i pomira. Cand, auzira un urlet ~i o

vajietura, cum nu mai auzisera ei pana atunci!

- Fii gata, stapane, ca iata se apropie zgripsoroaica de Scorpie.

Scorpia, cu o falca In cer ~i cu alta in pamant ~i varsand f1acari, se apropia ca vantul de iute; iara

calul se urea repede ca sageata pana cam deasupra ~i se Hisa asupra ei cam pe deoparte. Fat­

Frumos o sageta ~i li zbura un cap; cand era sa-i mai ia un cap, Scorpia se ruga cu lacrami ca sa o

ie11e, ca nu-i face nimic ~i, ca sa-lincredinteze, li dete lnscris cu sangele ei. Scm-pia ospata pc Fat­

Frumos ~i mai ~i decat Gheonoaia; iara el li dete ~i dansei lnapoi capul ce i-1 luase cu sagcata,

carele se lipi indata cum il puse !a loc, ~i dupa trci zilc plecara mai departe.

Trecand ~i peste hotarele Scorpiei, se dusera, sc dusera ~i iara se mai dusera, pana ce ajunscra Ia

un camp numai de flori ~i uncle era numai primavara; fiecare floare era cu deosebire de mandril ~i

cu un miros dulce, de te imbata; tragea un vanti~or care abia adia. Aicea statura ei sa sc

odihneasca, iara calul ii zise:

- Trccuram cum trecuram pana aci, stapane; mai avem un hop: avem sa dam peste o primejdie

mare; ~i daca nc-o ajuta Dumnezeu sa scapam ~i de dansa, apoi suntem voinici. Mai-nainte de aci

este palatul uncle locuie~te Tinerete tara batranete ~i viata tara de moartc. Aceasta casa este

incongiurata cu o padure deasa ~i i'nalta, uncle stau toate fiarele cele mai salbatice din lume; ziua ~i

noaptea pazesc cu neadormirc ~i sunt multe foarte; cu dansele nu este chip de a te bate; ~i ca sa

trecem prin padure e peste poate; noi insa sa ne silim, dac-om putea, sa sarim pe dasupra.

Dupa ce se odihnira vreo doua zile, sc pregatira iara~i; atunci calul, tinandu-~i rasuflarea, zise:

- Stapane, strange chinga dit poti de mult, ~i incalecand, sa te tii bine ~i In scari, ~i de coama mea;

picioarele sale tii lipite pe langa suptioara mea, ca sa nu ma zaticne~ti[l] in zborul meu.

Se urea, tacu proba, ~i intr-un minut fu aproape de padure.

?{)

- Stapane, mai zise ealul, acum e timpul cand se da de mancare fiaralor padurei ~~ sunt adunte

toate in curte; sa trecem.

-Sa trecem, raspunse Fat-Frumos, ~i Dumnezeu sa se indure de noi.

Se ureara in sus ~i vazura palatul stralucind astfel, de Ia soare te puteai uita, dar Ia dansul ba.

Trecura pe dasupra padurii ~i, tocmai cand erau sa se lase in jos Ia scara palatului, d-abia, d-abia

atinse cu piciorul varful unui copaci ~i dodata toata padurea se puse in mi~eare; urlau dobitoacele,

de ti se fiicea parul maciuca pe cap. Se grabira de se lasara in jos; ~i de nu era doamna palatului

afara, eland de man care puilor ei ( caci a~a numea ea lighionile din padure ), ii prapadea negre~it.

Mai mult de bucurie ca au venit, ii scapa ea; caci nu mai vazuse pana atunci suflet de om pe Ia

dansa. Opri pe dobitoace, le imblanzi ~i le trimise la locul lor. Stapana era o zana nalta, supfirica ~i

dragala~a ~i frumoasa, nevoie mare! Cum o vazu Fat-Frumos, ramase incremenit. Dara ca,

uitandu-se cu mila Ia dansul, ii zise:

- Bine ai venit, Fat-Frumos! Ce cauti pe aiei?

- Cautam, zise el, Tinerete fiira batranete ~i viata fiira de moarte.

Daca cautati ceca ce zise~i, aci este.

Atunci descalica ~i intra in palat. Acolo gasi inca doua femei, una ca alta de tinere; erau surorile

cele mai mari. El 'incepu sa multumeasca zanei pentru ca 1-a scapat de primejdie; iara cle, de

bucurie, gatira o cina placuta ~i numai in vase de aur. Calului ii dete drumul sa pasca pe uncle va

voi dansul; pe unna ii fi'icura cunoscuti tuturor lighioanelor, de puteau imbla in tihna prin padure.

Femeile il rugara sa locuiasca de aci inainte cu dansele, caci ziceau ca li se urase, ~ezand tot

singurele; iara el nu a~tepta sa-i mai zica o data, ci priimi cu toata multumirea, ca unul ce aceea ~i

cauta.

incet, incet, se deprinsera unii cu altii, i~i spuse istoria ~i ce pati pana sa ajunga Ia dansele, ~i nu

dupa multa vreme se ~i insoti cu fata cea mai mica. La insotirea lor, stapanele casei ii detera voie

sa mearga prin toate locurile de primprejur, pe uncle va voi; numai pe o vale, pe care i-o ~i aratara,

?1

ii zisera sa nu mearga, caci nu va vi bine de el; ~1-1 ~~ spusera ca acea vale se numea Valea

Plangerii.

Petrecu acolo vrcme uitata, tara a prinde de vcstc, fiindca ramascsc tot a~a de tanar, ca ~i cancl

venise. Trccea prin padure, tara sa-l doara macar capul. Sc destata in palaturilc cele aurite, traia in

pace ~i in lini~te cu sotia ~i cumnatcle sale, se bucura de frumusetea florilor ~i de clulceap ~i

curatenia aerului, ca un fericit. Ie~ca adesea Ia vanatoare; dar, intr-o zi, se lua dupa un iepure, clctc

o sageata, dcte doua ~i nu-l nimeri; suparat, alerga dupa el ~i dete ~i cu a treia sageata, cu care 11

nemeri; clara nefericitul, in invahna~eala, nu bagase de seama ca, alergand dupa iepure, trccuse in

Valea Plangerii.

Luancl iepurile, se intorcea acasa; cand, ce sa vezi d-ta? deodata il apuca un dor de tata-sau ~i de

muma-sa. Nu cuteza sa spuie femeilor maiestre; darii ele 11 cunoscura dupa intristarea ~i neodihna

ce vedea intr-insul.

- Ai trecut, nefericitule, in Valea Plangerii! ii zisera ele, cu totul speriate.

Am trecut, dragele mele, tara ca sa fi voit sa fac asta neghiobie; ~i acum ma topesc d-a-n

picioarele de dorul parintilor mei, insa ~i de voi nu ma indur ca sa vii parasesc. Sunt de mai multe

zile cu voi ~in-am sa ma plang de nici o mahnire. Ma voi duce clara sa-mi mai vaz o data parin!ii

~i apoi m-oi intoarce, ca sa nu ma mai due niciodata.

- Nu ne parasi, iubitule; parintii tai nu mai traiesc de sute de ani, ~i chiar tu, ducandu-te, ne tcmem

ca nu te vei mai intoarce; ramai cu noi; caci ne zice gandul ca vei pieri.

Toate rugaciunile celor trei femei, precum ~i ale calului, n-a fost in stare sa-i potoleasca dorul

parintilor, care-! usca pe d-a-ntregul. In cele mai de pe unna, calul ii zise:

Daca nu vrei sa ma asculti, stapane, orice ti se va intampla, sa ~tii ca numai tu e~ti de vina. Am

sa-ti spui o vorba, ~i daca vei priimi tocmeala mea, te due inapoi.

Prim esc, zise el cu toata multumirea, spune-o!

?')

-Cum vom ajunge la palatul taUilui tau, sate las jos ~i eu sa ma intorc, de vei voi sa ramai macar

un ceas.

- A~a sa fie, zise el.

Sc pregatira de plecare, se imbrati~ara cu fen1eiele ~i, dupa ce-~i luara ziua buna unul de Ia altul,

pomi, lasandu-le suspinand ~i cu lacramile in ochi. Ajunsera in locurile unde era mo~ia Scorpici;

acolo gasira ora~e; padurile se schimbasera in campii; intreba pre unii ~i pre altii despre Scorpie ~i

locuinta ei; dar ii raspunsera ca bunii lor auzisera de Ia strabunii lor povestindu-se de asemenca

fleacuri.

- Cum se poate una ca asta? le zicea Fat-Frumos, mai alaltaieri am trecut pe aici; ~i spunea tot cc

~tia.

Locuitorii radea de dansul, ca de unul ce aiureaza sau viseaza de~tept, iara el, suparat, pledi

inainte, fiira a biiga de seama ca barba ~i paml i'i albise.

Ajungand la mo~ia Gheonoaiei, fiicu intrebari ca ~i Ia mo~ia Scorpiei, ~i prnm ascmenca

raspunsuri. Nu se putea domiri el: cum de in cateva zile s-au schimbat astfel locurile? ~i iara~i

suparat, pleca cu barba alba pana la brau, simtind ca ii cam tremurau picioarelc, ~i ajunse Ia

imparatia tatanc-sau. Aici alti oameni, alte ora~e, ~i cele vechi erau schimbate de nu le mai

cuno~tea. In cele mai de pe urma, ajunse la palaturile in cari se nascuse. Cum se detc jos, calul li

saruta mana ~i ii zise:

Ramai sanatos, ca eu ma lntorc de unde am plecat. Daca pofte~ti sa mergi ~i d-ta, i'ncaleca i'ndata

~i aidem!

- Du-te sanatos, ca ~i eu nadajduiesc sa ma intorc peste curand.

Calul pleca ca sageata de iute.

Vazand palaturile daramate ~i cu buruieni crescute pe dansele, ofta ~i, cu lacrami in ochi, cata sa­

~i aduca aminte cat era odata de luminate aste palaturi ~i cum ~i-a petrecut copilaria in elc; ocoli

de vreo doua-tei ori, eercetand fiecare camara, fiecare coJtulet ce-i aducea aminte cele trecute;

grajdul in care gasise calul; se pogori apo1 in pivnita, garliciul[2] careia se astupasc de

daramaturile cazute.

Cautand intr-o parte ~i in alta, cu barba alba pana la genunchi, ridicandu-~i pleoapele ochilor cu

mainile ~i abia umbJand, nu gasi decat un tron odorogit; 11 deschise, clara In el nimic nu gasi; ridica

capacul chichitei, ~i un glas slabanogit ii zise:

- Bine ai venit, ca de mai intarziai, ~i eu ma prapadeam.

0 palma li trase Moartea lui, care se uscase de se fiicuse carlig In chichita[3], ~i cazu mo11, ~i

!ndatli se ~i fiicu tarana.

Iar eu lncalecai p-o ~ea ~i va spusei dumneavoastra a~a.

Anexa 2 - Petre Ispirescu "Sarea in bucate" Legende sau basmele romanilor, adunate din gura poporului, Bucure~ti, 1882, p. 180-190

A fost odata ca niciodata etc.

A fost odata un !mparat. Acest imparat avea trei fete. Ramanand vaduv, toata dragostea lui el

~i-o aruncase asupra fetelor. Ele marindu-se ~i vazand sarguinta ce punea parintele lor ca sa le

creasca pre ele, sa le lnvete ~i sa le pazeasca de oriee rautati ~i bantuieli, se sileau ~i ele din

toata puterea lor casa-l faca sa uite mahnirea ee-l coprinsese pentru mom·tea mumei lor.

lntr-una din zile, ce-i vine lmparatului, cii numai lntreaba pc fata cea mai mare: -Fata mea, cum

ma iube~ti tu pe mine? -Cum sate iubesc, tata? Iaca eu te iubesc ca mierea, raspunse ea, clupa

ce se gandi di ce lucru poate fi mai dulce pe lume. Atata o taie capul pe dansa, atata ~i vorbi. -

Sa-mi traie~ti, fata mea; sa-mi faca Dumnezeu parte de tine.

?d.

$i intreband ~i pe fata cea mijlocie: -Dar tu, cum ma iube~ti pe mine, fata mea? -Ca zaharul,

tata. Atata o taie ~i pe dansa capul ~i atata raspunse. -Sa-!i dea Dumnezeu bine, fata mea. Sa ma

bucur de tine.

Pasamite, fetele acestea erau lingu~itoare ~i ~tiau sa-~i arate iubirea ditre parintele lor mai mult

dccat o aveau.

Imparatul se bucura cat un lucru mare cand auzi de Ia fetelc lui cele mai mari cat II iubesc. El

socoti ca altfel de iubire nu poate sa fie decat cea dulce ca mierca ~i ca zaharul. $i uitandu-se ~i

Ia fata cea mai midi, cc sta mai deoparte ~i cu sfiala, o intreaba ~i pe dansa: -Cum ma iube~ti tu,

fata mea? -Ca sarea in bucate, tata! raspunse ~i ea cu fata senina, zambind cu dragoste fireasca

~i lasandu-~i ochii in jos, de ru~inc ca vorbi ~i ea. Ea se ru~ina, bict, vazand ca tata-sau o bagase

~i pe ea in seama, ca o mai mica cc era.

C1nd auzira surorile ci raspunsul ce dete ea tatalui lor, pufnira in ras ~i-~i intoarsera fetele de

catre dansa. Iar tatal lor se incnmta ~i, plin de supararc, zise: -Ia ra-te mai incoacc, ncsocotito,

sa ne intelegcm la cuvintc. N-auzi~i tu pe surorilc talc cele mai mari cu ce fel de dragoste ma

iubesc elc? Cum de nu tc-ai luat dupa dansele ca sa-mi spui cata dragoste dulce ai ~i tu catrc

tatal tau? Pcntru asta oare ma trudesc cu ca sa va cresc ~i sa va dau invatatura cum altelc sa nu

fie in lume ca voi? Sa te duci de Ia mine cu sarea ta cu tot!

Cand auzi fata cea mica a imparatului urgia tatalui sau, ce cadea pe capul ei, intra in fundtd

pamantului de malmire caci se suparase tata-sau ~i, incumetandu-se, zise: -Sa ma ierri, tata, ca

eu n-am vrut sa te supar. Eu am socotit cu mintea mea ca dragostea ce am ditre tine este, daca

nu mai prcsus decat a surorilor mele, dar nici mai prejos decat mierca ~i zaharul... -Auzi, auzi,

o intrerupse tata-sau; ~i mai ai obraz sate atingi de surorile tale cele mai mari? Sa tc duci de Ia

mine, fata ncru~inata ce e~ti, sa nu-ti mai auz de nume! Ii inchise gura ~i o Iasa plangand.

Surorile vrura sa o mangaie, dar cu ni~te cuvinte atingatoarc, care ii fiiceau mai mult rau decat

bin e.

Fata cea midi a imparatului, daca vazu ca nici surorile nu o cruta, i~i puse nadejdea in

Dumnezeu ~i se hotari sa piece unde mila domnului o va duce. I~i lua deci din casa parinteasca

un rand de haine proaste ~i vechi ~i pribegi din sat in sat, pana la cmiea unui alt imparat.

Ajungand acolo, statu la poarHi. Che!areasa o vazu ~i dadi veni Ia dansa o intreba cc vrca; ca

raspunse ca este o fata saraca ~i tara de parinti, ~i ar vrea sa se bage la stapan daca ar gasi vreun

Joe.

Tocmai atunci ie~ise ajutoarea chelaresei ~i ar fi voit sa bage pe alta. Se uita Ia dansa

che!areasa, cu ochii patrunzatori, ~i i se paru a fi buna sa o ia pe dansa in slujba. Fata de

imparat mai fu intrebata ca ce simbrie cere, ~i ea raspunse ca nu cere nicio simbrie, tara ded'tt

sa slujeasca o bucata de vreme ~i daca slujba ei va fi vrednica de vreo simbrie, sa-i dea atat cat

va face.

Chclareasa se bucura vazand-o ca raspunde a~a de cuminte, ~i o lua sa-i fie ajutoare. ii spuse cc

arc sa faca ~i ii dete pe mana un vraf de chei din mai multe ce avea. Fata era cuminte ~i

de~teapta. Ea inccpu sa deretice prin camara ~i prin dulapurile de Ia care avea chcilc ~i sa puic

fiecarc lucru~or la randuiala lui.

$i fiindca ii prindea mana la fdimantat, la fiertul dulcctilor ~i la alte bunatati de mancare ce se

afla prin camarile imparatilor, in grija ei fura lasate tainurile curtii. $i cum oare n-ar fi ~tiut sa

faca toate astea? Ma rog, fata de imparat nu era? $i nu se ivi nicio carteala din partea nimiinui,

caci ea toate tainurile le impartea cu cumpana ~i cu dreptate, de nu-i gasea nimeni nicio

partinire.

Uncle sa stea ea la vorba de~arta, sau cu streinii carii vencau sa-~i ia tainurile ~i merticurile?

Uncle sa iasa din gura ei vreo vorba tara cumpat, ori sa asculte de la cineva vreo asemenea

vorba, ca se ru~ina ~i gasea ea cuvinte destul de cuviincioase cu care sa inchiza ~i gura cca mai

farfara. Ea nu sta la taifas cu slugile ori cu slujnicile curtii, ci, cand i~i gasea cate nitica vrcmc

?h.

de repaus, citea pe carte. Toti cu totul aveau sfiala de dansa ~i nu-i gasea nimeni vreo fapta care

sa le dea dreptul a-i atarna vreun ponos de coada.

Vestea despre vrednicia ~i smerenia ajutoarei de chelareasa ajunse numaidecat ~i Ia urechile

!mparatesei. Ea dori s-o vaza. Iar daca se !ntati~a !mparatesei, fata de !mparat ~tiu sa se arate ~i

sa vorbeasca din inima curata, tara pretacatorie ~i tara multa indrazneala. Imparateasa prinse a

o indragi. Ea banui ca ajutoarea de chelareasa nu poate sa fie de neam prost.

$i a~a cum va spusei, imparatcasa lua pc fata, ajutoarea cheiarcsei, pe langa dansa. Undc sc

ducea imparateasa, mergea ~i ea; cand se punea imparateasa Ia lucru, Iuera ~i ca. Apoi, lucrul

ce iqea din mana ei era margaritar, nu altceva. Din toate cuvintele ccle intclepte cc ie~eau din

gura ei placu imparatesei mai mult decat oricc. Ce sa intindem vorba multa? Ajunsese sa fie

nedespartita de imparateasa. 0 iubea !mparateasa ca pc copilul ei.

Se mira ~i imparatul de atata alipire a imparatesei catre aceasta fata. Acest lmparat avea un

fccior singur Ia parinti. Tata-sau ~i muma-sa sc uitau Ia dansul ca la soarc. II pierdeau de drag

cc le era.

$i mergand lmparatul Ia un razboi, lua ~i pe fiul sau cu dansul, ca sa sc dcprinza cu ale

razboaielor. Acolo, nu ~tiu cum se tacu, nu ~tiu cum se drese, ca numai ce 11 adusera acasa

ran it.

Sa fi vazut pe ma-sajaliri ~i plansete. Noptile le tacea zile privindu-lla boala.lar daca o ajunsc

oboscala de nu mai putea stain picioare, !mparateasa puse pc fata ei din casa, cape un om de

credinta, sa ingrijeasca de dansul, ~i apoi, cand una, cane! alta, erau nelipsite de langa patul

ranitului.

Cuvintcle cele blandc ~i intelepte ale fetei, mangaierile ei cele dulci ~i nepretacute, smerenia ei

de~teptara in inima bolnavului o simtire ce nu o avusese pana atunci, iar mai mult decat toatc,

cum ~tia ea sa umble de bini~or cand !i primenea ranilc, tacu pc fiul de imparat sao iubcasci.i ca

pe 0 sora, caci pare ca-i alina durerile cand punca ea mana pe ranile lui.

?7

lntr-un dupa-pranz, dupa ce se flicuse mai bine, dind sta de vorba cu ma-sa, el ii zise: -$tii ce,

mama, mie mi-ar fi voia sa ma insor. -Bine, maicuta, bine. Mai bine de tanar, dedit sa intri in

valurile lumii. Sa-ti caute maica o fata buna de imparat, ~ide neam, ~ide treaba. -Ea e gasita,

mama. -$i cine este? 0 ~tiu eu? -Sa nu te superi, mama, dadi ti-oi spune. Mie mi-a ramas inima

la fata dumitale din casa. 0 iubesc, mama, cape sufletul meu. Din ca.te fete de imparati ~i de

domni am vazut, niciuna nu mi-a placut ca dansa. Ea mi-a robit inima.

Sc lmpotrivi imparateasa oarecum, canni ea; dar nu fu cu putinta sa intoarca pornirea fiului ci

de la aceasta insuratoare.

Daca vazu ~i vazu ca altfel nu se poate, ~i ca fata ce-~i alesese fiul ei sa o ia de nevasta este

cuminte, blanda, cu buna judecata, ~i mai presus de toate este smerita, cinstita ~i vrednica, se

invoi ~i dansa. Ramase acum sa induplece ~i pe fmparatul, tatal baiatului, ea sa primeasca ~i

dansul alegerea fiului lor.Pentru aceasta nu fu mare greutate; caci atat muma, cat ~i fiul cazura

cu rugaminte ~i Iaudara pe fata cum ~tiura ~i ei mai bine.

Logodira deci imparatul ~i imparateasa pe fiul lor cu fata din casa a imparatesei ~i hotarara ~i

nunta.

Cand inccpura a face poftirile la nunta, logodnica fiului de lmparat se ruga cu cerul, cu

pamantul ca la nunta sa pofteasca ~i pe imparatul cutare, pe tatal ei adica; se feri lnsa d-a spune

cuiva ca este fata acelui imparat. Socrii primira sa-i faca voia ~i poftira la nunta ~i pe ace!

fmparat.

In ziua cununiilor venira toti musafirii la nunta. Se incepura veseliile ~i tinura toata ziua, ca la

imparati, de! Ce sa zici? Seara se intinse omasa d-alea imparate~tile, cu fel de fel de mancari,

de bauturi, de placinte ~i de alte bunatati, de sa-ti lingi ~i degetele candle vei manca.

Mireasa poruncise bucatarilor ce bucate sa gateasca. Ea insa cu mana ei gati deoparte toate

acele feluri de mancare numai pentru un musafir. Apoi dete porunca unci slugi credincioase ca

sa bage bine de seama ca, adudind la masa bucatele gatite de dansa, sa le puie dinaintea

?Q

imparatului poftit dupa rugaciunea ei. Dara sa 'ingrijeasca sa nu le puie dinaintea altcuiva, ca e

primejdie de moarte. Sluga cea credincioasa racu 'intocmai precum i se poruncise.

Dupa ce se a~ezara toti poftitii la masa, incepura a manca ~i a se veseli cat nu se poate spune.

imparatul eel poftit, adica tatal miresei, manca ~i nu prea. Inca de cand venise, el se tot uita Ia

mireasa ~i pare ca-i zicea inima ceva, clara nu-i venea sa creaza ochilor. Pasamite, ell~i semuia

copila, ~i neputandu-~i da seama de cum ajunsese ea sa se marite dupa un fecior de lmparat, nu

cuteza sa zid'i nimanui nimic. Vezi ca trudele ~i necazurile ce suferise biata fata o schimbascra

de cum o ~tia tata-sau. ~i, lndcmnandu-se de pofta cu care mancau mcsenii, ar fi voit ~i dansul

sa manance ~i sa se vcscleasca; clara dupa cc gusta o data sau de cloua ori din bucate, sc opri.

Sluga care ii aclucea bucatele le riclica intregi, neatinse. Semira acest imparat cum de to!i

mesenii mananca cu pofta ni~te bucate care pentn1 clansul n-aveau niciun gust. Se lncumesc ~i

intrcaba pe vecinul din clreapta. Acesta ii raspunse ca astfel de bucate bune n-a mancat de nu

tine minte. GusUi ~i imparatul din talerul vccinului, ~i vazu ca bucatele sunt bunc. Asemenea

racu ~i Ia vecinul din stanga. li lasa gura apa clupa bucatelc ccle bune ce gustase de Ia vecini;

foamea ii cia zor sa imbuce ~i el; clara cine putea sa manance bucatele ce i se aclucea, lui? Rabcla

ce rabcla; de ru~inc lua el cateodata ~i din bucatele cc i se acluceau, ca sa nu sc facade riis intrc

mescni, dar incolo nimic. in cele din unna, nu se mai putu opri, ~i ridicanclu-sc in sus, zise cu

glas mare:

-Bine, lmparatc, m-ai chemat la nunta fiului tau ca sa-ti bati joe de mine?-Vai de mine, maria­

tal Cum se poate sa-ti treaca prin gancl una ca aceasta? Dupa cum se vede toata adunarea, te

cinstesc ~i pe dumneata ca pc toti ccilalti imparati, tara deoscbire. -Ba sa ma ierti, imparatc,

bucatele tuturor mesenilor sunt bune de mancat, numai ale mele nu. Sc racu foe de suparare

imparatul socru ~i porunci ca numaidecat sa vie bucatarii sa-~i dea seama de ceca ce au racut, ~i

vinovatii sa se dea mortii.

?Q

~titi ce era? Iaca mireasa gatise toate bucatele pentm tata-sau tara sare, ci numai cu mierc ~i cu

zabar. Chiar sarnita de dinaintea lui era plina cu zabar pisat, ~i degeaba lua bietul imparat cu

cutitul din samita ce credea el ca este cu sare ~i punea in bucate, ele, in Joe sa se faca mai bune

de mancare, se raceau ~i mai dulci de pe cat erau, ~i mai catranite.

Atunci se ridica mireasa In sus ~i zise imparatului socm: - Eu am gatit bucatele pentm

lmparatul cc s-a suparat, ~i iata pcntru cc am racut-o: Acest imparat cste tata-mcu. Noi cram

trei surori in casa parinteasea. Tata ne-a intrebat intr-o zi cum il iubim noi. Surorilc mcle eel

mai mari, una ii raspunse ca 11 iube~te ca mierea, alta ca zaharul. Eu ii zisei ca ll iubesc ca sarea

in bucate. A~a am socotit eu ca nu se poate mai multa iubire decat accasta! Tata s-a suparat pe

mine ~i m-a gonit din casa. Dumnezeu nu m-a Iasat sa pici ~i, prin munca, cinstc ~i harnicic, am

ajuns unde ma vedcti. Acum am vrut sa dovcdcsc tatci ca, tara micre ~i tara zahar, poatc omul

sa traiasca, dar tara sare nu, d-aia i-am gatit bucatele tara sarc. Judecati dumneavoastra cu

minte 1mparateasca cine a avut dreptate.

Toti mcsenii intr-o glasuirc gasira cu calc ca pc nedrcpt a fost fata gonita din casa parintcasca.

Atunci tatal fctei marturisi can-a ~tiut sa pretuiasca duhul fetci sale ~i ~i-a cemt icrtaciunc.

Fata, ~i ca, i-a sarutat mana ~i ~i-a cemt ~i dansa iertaciunc daca fapta ei 1-a suparat. ~i se

pusera pc o veselie ~i pe o petrecere de se duse vestea in lume. Tatal fetei se veselca, nu se

veselea, dar socrul ~tiu ca se veselea ~i se mandrea ca a dobandit o a~a nora, ~i de vita buna, ~i

inteleapta ~i hamica.

Eram ~i cu Ia nunta impreuna cu chele~ul acela care se tupileaza printre d-voastra, cinstiti

boicri. Multe ciolane, doamne, mai cazura de la acea masa, ~i, care cum cadea, tot In capul

chelului le da.

~i incalecai p-o ~ea, ~i v-o spusei d-voastra a~a.

~i lncalecai p-o lingura scm1a, sa traiasca cine asculta.

~i mai incalecai p-un fus, sa traiasca ~i cine a spus.

Anexa 3 -Petre Ispirescu "Praslea eel voinic si merele de aur" Legende sau basmele romanilor, adunate din gura poporului, Bucure~ti, 1882, p. 66- 86

A fost odaHi ca niciodata etc.

Era odata un imparat putemic ~i mare ~i avea pe Hl.nga palaturile sale o gradina frumoasa,

bogata de flori ~i me~te~ugita nevoie mare! A~a gradina nu se mai vazuse pana atunci, p-acolo.

fn fundul gradinei avea ~i un mar care tacea mere de aur ~i, de cand il avea el, nu putusc sa

manance din pom mere coapte, caci, dupa ce le vedea inflorind, crescand ~i parguindu-se,

venea oarecine noaptea ~i le fura, tocmai cand erau sa se coaca. Toti paznicii din toata

imparatia ~i cei mai ale~i osta~i, pe care ii pusese imparatul sa pandeasca, n-au putut sa prinza

pe hoti. In cele mai de pe urma, veni fiul eel mai mare al imparatului ~i-i zise:

- Tata, am crescut in palaturile tale, m-am plimbat prin asta gradina de atatea ori ~i am vazut

roade foarte frumoase in pomul din fundul gradinei, dar n-am putut gusta niciodata din ele;

acum a dat in copt, da-mi voie ca noptile astea sa pazesc lnsumi, ~i ma prinz ca voi pune mana

peace! talhar care ne jefuie~te.

Dragul meu, zise tata-sau, atatia oameni voinici au pazit ~i n-au tacut nici o isprava. Doresc

prea mutt sa vaz Ia masa mea macar un mar din acest pom care m-a tinut atata suma de bani ~i

de aceea, iata, ma induplec ~i te las ca sa pande~ti, macar ca nu-mi vine a crede ca o sa

izbute~ti.

Atunci fiul imparatului se puse la panda o saptamana intreaga: noaptea pandea ~i ziUa se

odihnea; iara cand fu intr-o dimineata, se intoarse trist la tata-sau ~i-i spuse cum priveghease

pana Ia miezul noptii, cum mai pe urma f1 apucase o piroteala de nu se mai putea tinea pe

picioare, cum, mai tarziu, somnul 11 cople~i ~i cazu ca un mort, tara sa se poata de~tepta decat

tocmai cand soarele era radicat de doua sulite, ~i atuncea vazu ca merele lipsesc.

Nepoftita fu mahnirea tatalui sau, cand auzi spuindu-i-se asta intamplare.

De siUi de mila, fu nevoit a mai a~tepta Inca un an, ca sa faca ~i voia fiului sau celui mijlociu,

care cerea cu staruinta de Ia tata-sau ca sa-l lase ~i pe dansul sa pandeasca, ~i se !ega ca el va

prinde pe hotii care li fiicea atata lntristare.

Timpul veni, merelc lncepura a se pargui; atunci fiul sau eel mijlociu pazi ~i el; dara pati ca ~i

frate-sau eel mare.

Tata-sau, deznadajduit, pusese In gand sa-l taie; dar tiul sau eel mic, Praslea, veni cu rugaciunc

catre tata-sau, ~i-i zise:

- Tata, atatia ani 1-ai tinut, ai suferit atatea necazuri dupa urma aeestui pom, mai lasa-1, rogu-te,

~i anul acesta, sa-mi !ncerc ~i eu norocul.

- Fugi d-aci, nesocotitule, zise !mparatul. Fratii tai cei mai mari, atati ~i atati oameni voinici ~i

deprin~i cu nevoile n-au putut face nimic, ~i tocmai tu, un mucos ca tine, o sa izbuteasca? N­

auzi tu ce prapastii spun fratii tai? Aici trebuie sa fie ceva vdiji.

- Eu nu ma ineumet, zise Praslea, a prinde pe hoti, ci zic ca o lncercare de voi face ~i eu, nu

poate sa-ti aduca nici un rau.

Imparatul se indupleca ~i mai Iasa pomul netaiat inca un an.

Sosi primavara: pomul inflori mai frumos ~i lega mai mult deeat altadata. lmparatul se vescli

de frumusetea florilor ~i de multimea roadelor sale, dara cand se gandea ca nici in anul acesta

n-o sa aiba parte de merelc lui ccle aurite, se caia ca 1-a lasat netaiat.

Praslea se ducea adesea prin gradina, da ocol marului ~i tot planuia. In sfar~it, merele incepura

a se pargui. Atunci fiul eel mai mic al imparatului zise:

Tata, iata a sosit timpul; ma due sa pandesc ~i cu.

- Du-te, zise imparatul; dara negre~it ca ~i tu ai sa te intorci ru~inat ca ~i fratii tai cei mai mari.

- Pentru mine n-arc sa fie a~a mare ru~ine, zise el; fiindca nu numai ca sunt mai mic, dara nici

nu ma leg ca sa prinz pe talhari, ci numai o cercare sa fac.

Cum veni seara, se duse, l~i lua carti de cetit, doua tepu~e, arcul ~i tolba cu sagetile. i~i alese un

loc de panda lntr-un colt pe langa pom, batu tepu~ele In pamant ~i se puse lntre ele, a~a cum sa­

i vina unul dinainte ~i altulla spate ca, daca li va veni somn ~i ar motai, sa se loveasca cu barba

in eel de dinaintea lui ~i daca ar da capul pe spate, sa se loveasca cu ceafa in eel de dinapoi.

Astfel pandi pana cand, intr-una din nopti, cam dupa miezul noptii, simti ca-l atinge lnceti$or

boarea ziorilor care lllmbata cu mirosul sau eel placut, o piroteala molqitoare se alcga de ochii

lui; dara loviturile ce suferi vrand sa motaiasca 11 de~teptara, ~i ramase priveghind pana cand,

pe la revarsat de ziori, un u~or fa~ait se auzi prin gradina. Atunci, cu ochii tinta Ia pom, lua

arcul ~i sta gata; fa~aitul se auzi mai tare ~i un oarecine se apropie de pom ~i se apuca de

ramurile lui; atunci el dete o sageata, dete doua ~i, cand dete cu a treia, un geamat ie~i de langa

pom ~i apoi o tacere de moarte se fiicu; iara el, cum se lumina putin, culese catcva mere din

pom, Ie puse pe o tipsie de aur ~i le duse la tatal sau.

Niciodata n-a simtit imparatul mai mare bucurie decat cane! a vazut Ia masa sa merelc de aur

din care nu gustase niciodata.

- Acum, zise Praslea, sa cautam ~i pe hot.

Dara imparatul, multumit ca pipaise merele cele aurite, nu mai voia sa ~tie de ho~i. Fiul sau insa

nu se Iasa cu una cu doua, ci, aratand imparatului clara de sange ce lasase pe pamant rana ce

facuse hotului, ii spuse ca se duse sa-l caute ~i sa-l adudi imparatului chiar din gaura de ~arpc.

$i chiar de a doua zi vorbi cu fratii lui ca sa mearga impreuna pe unna hotului ~i sa-l prinza.

Fratii sai prinsera pizma pe el pentru ca fusese mai vrednic decat dan~ii ~i cautau prilej ca s{l-1

piarza; de aceca ~i voira bucuros sa mearga. Ei sc pregatira ~i pornira.

Se Iuara, deci, dupa dara sangelui ~i merse, merse, pana ce ie~ira la pustietate, de acolo mai

mersc olcadi pana cc dete de o prapastie, unde se ~i pierdu dara. Ocolira impregiurul prapastici

~i vazudi ca dara de sange nu mai inainta. Atunci priccpura ci ca in prapastia accca trcbuic sa

locuiasca furul merelor.

Dadi cum sa se lase inauntru? Poruncira numaidecat varteje ~~ funii groase, ~i indata sc $I

gatira. Le a~ezara, ~i se lasa fratele eel mare.

- Dara, zisc el, cand voi scutura franghia, sa ma scoateti afara.

A~a ~i fiicura. Dupa fratele eel marc se cobori eel mijlociu ~i fiicu ~i el ca eel dintai, atata numai

case lasa ceva mai in jos.

Acum c randul meu sa ma las in prapastie, zise Praslea, vazand ca fratii cci mari sc codcsc;

cand voi mi~ca franghia, voi mai mult sa ma Iasati in jos; ~i dupa ce veti vedea ca franghia nu

sc mai duce Ia vale, sa puncti paznici, sa pazeasca ~i, cand va vedea ca franghia se mi$ca de

lovqte marginile groapei, sa o trageti afara.

Se lasa ~i eel mai mic din frati ~i, de ce mi~ca franghia d-aia il lasa mai jos, ~i-l lasara, ~i-1

lasara, pana ce vazura ca franghia nu mai sta intinsa, cum este ciind arc ccva atarnat de capatul

ei.

Atunci fratii tinura sfat $i zisera:

Sa a$teptam pana ce vom vedca daca face vrco izbanda, ~i atunci ori bine ori rau de va face,

sa-l picrdem, ca sane curatim de unul ca dansul care ne face de ru$inc.

Pnlslca ajunse pe taramul cellalt, sc uita cu sfiala in to<lte partile, ~i cu marc mirare vazu toatc

lucrurilc schimbate; pamantul, florile, copacii, lighioni altfel taptuite erau p-acolo. Dcocamdata

ii cam fu frica, dara, imbarbatandu-se, apuca pe un drum $i merse pana dete de ni~tc palaturi cu

totul $i cu totul de arama.

Nevazand nici pui de om pe care sa-l intrebe cate ceva, intra in palat, ca sa vaza cine locuia

acolo. in pragul U$ei il intiimpina o fata frumu~ica, care zise:

- Multumesc lui Dumnezeu ca ajunsei sa mai vaz om de pe tariimul nostru. Cum ai ajuns aice,

frate, il inti·eba ea; aici este mo$ia a trei frati zmei, care ne-a rapit de Ia parintii no$tri, ~i suntcm

trei surori $i fete de imparat de pc taramul de unde e~ti tu.

Atunci el povesti in scurt toata istoria cu merele, cum a ranit pe hot ~i cum a venit dupa dara

sangelui pana la groapa pe unde s-a lasat In jos la ea. ~i o intreba ce fel de oameni sunt zmcii

aceia ~i daca sunt voinici.

Ea !i spuse apoi ca fiecare din zmei ~i-a ales cate una din ele ~i le tot sile~te sa-i ia de barbati,

iara ele se tot impotrivesc cu fel de fel de vorbe, cerandu-le cate in luna ~i in soare, ~i ei se fac

luntre ~i punte de le implinesc toate voile.

- Ei sunt in adevar voinici, adaoga ea, lnsa cu vrerea lui Dumnezeu poate li vei birui. Darf1

pana una alta ascunde-te, vai de mine! undeva, sa nu dea zmeul peste tine In casa lui, cii c

nabadaios ~i se face leu-paraleu. Acum e timpul cand are sa vina la pranz, ~i are obicei de

arunca huzduganul calc de un eonac ~i love~te In u~a, in masa ~i se pune in cui.

N-apucii sa ispraveasca vorba, ~i se auzi ceva d'i ~uicra, ca lovqte in u~a, in masa, ~~

buzduganul sc adita ~i se a~eza in cui. Dara Praslca lua buzduganul, il azvarli inapoi mai

departe decat il azvarlise zmeul; ~i, cand era prin dreptullui, il atinse pe umerc.

Zmeul, speriat, statu in loc, sc uita dupa buzdugan, se duse de-l lua ~i se intoarse acasa. Cand

era Ia poarta, inccpu sa strige:

-Ham! ham! aici miroase a carne de om de pe taramul cellalt; ~i, vazand pe fiul de lmparat ce-i

ie~ise inainte, ii zise: Ce vant te-a adus pe aici, omule, ca sii-!i ramaie oasele pe alt taram?

- Am venit ca sa prinz pe furii merelor de aur ale tatalui meu.

- Noi suntem, ii zise zmeul; cum vrei sa ne batem? In buzdugane sa ne lovim, In sabii sa ne

Hiiem, ori in lupta sane luptam?

- Ba in lupta, ca e mai dreapUi, raspunse Praslea.

Atunci se apucara la tranta, ~i se luptara ~i se luptara, pana cand zmeul baga pe Praslea in

pamant panii la glezne; iar Praslea se opinti o data, aduse pe zmeu ~i, trantindu-1, il biiga in

piimant pana in genunchi ~i-i ~i taie capul.

Fata, cu ochii plini de lacdimi, ii multumi di a sdipat-o de zmeu, ~i-1 ruga sa-i fie mila ~i de

surorilc ei.

Dupa cc sc odihni vrco doua zile, pomi, dupa povata fetci, Ia sora-sa cea mijlocic care avca

palaturilc de argint.

Acolo, ca ~i la cea mare, fu priimit cu bucurie; fata il ruga sa se ascunza; iar el nu voi; ci, dind

vcni buzduganul sa se a~eze in cui, pe care il aruncase zmeul ei calc de doua conace, el 11

arunca mult mai indarat, izbind ~i pe zmeu in cap; iara zmeul veni turburat, se lupta cu Pn'islca

ca ~i frate-sau celmare, ~i ramase ~i el mort.

Fata, dupa ce ii multumi, il povatui cum sa faca ca sa scape din robie ~i pe sora lor cca mai

mica.

- Dqi c ma1 puternic, z1se fata, decat fratii lui pe care i-ai omonit, dar cu ajutorul lui

Dumnczeu ~i mai ales ca e ~i cam bolnav din lovitura ce i-ai dat cu sageata cand a vrut sa furc

merele, nadajcluiesc ca-i vei veni de hac.

0 saptamana intrcaga sc des!atara impreuna cu amandoua fetele, ~i Praslea oclihnindu-sc de

ostenelile ce incercase, porni ~i catre zmeul de a! treilea.

Vazancl palaturile de aurin care locuia zmeul eel mic, ramase cam pe gancluri, clara, luandu-~i

inima in dinti, intra inauntru.

Cum il vazu, fata il ruga ca pe Dumnczeu sa o scape de zmeu, care, zicca ea, e otarat ca. inclata

ce se va face sanatos bine, sa o sileasca oricum sa se insoteasca cu dansul.

Abia ispravise vorba ~i buzduganul, izbincl in u~a ~i in masa, se puse in cui. Praslea intreba cc

putere are zmeul ~i ii spuse di arunca buzduganul calc de trei conace; atunci el arunca ~i mai

departe, lovindu-1 in piept.

Zmeul, turbat de manic, se intoarse numaidecat acasa.

-Cine este acela care-a cutezat sa calce hotarele mele ~i sa intre in casa mea?

- Eu sunt, zise Praslea.

- Dadi e~ti tu, ii dispunse zmeul, am sa te pedepsesc amar pentru nesocotinta ta. Cum ai vrut,

venit-ai; dara nu te vei mai duce cum vei voi.

Cu ajutorullui Dumnezeu, ii raspunse Praslea, am eu ac ~i de cojocul tau.

Atunci se invoira sa se ia la lupta dreapta,

~i se luptara

~i se luptara,

zi de vara

pana seara;

iara cand fu pe la namiez, se facura amandoi doua focuri $i a~a se bateau; un corb insa le tot da

ocol, croncanind.

Vazandu-1, zmeul ii zise:

- Corbulc, corbule! ia seu in unghiile tale ~i pune peste mine, ca-ti voi da starvul asta ~ie.

Corbule, corbule! ii zise ~i Praslea, daca vei pune peste mine seu, eu iti voi da trei starvuri.

Unde da Dumnezeu sa caza o asemenea tifla peste mine! Mi-a~ satura sala~ul intreg.

-- Adevar graie~te gura mea, ii raspunse Praslea.

Corbul, fara a mai intarzia, aduse in unghiile sale seu, puse peste viteazul Praslea, ~i prinse mai

multa putere.

Ciitre seara zise zmeul catre fata de imparat, care privca la dan~ii cum se luptau, dupa ce sc

racusera iara oameni:

Frumu~ica mea, da-mi nitica apa sa mil racoresc, ~Hi Ta.gaduiesc sane cununam chiar maine.

- Frumu~ica mea, ii zise ~i Praslea, da-mi mie apa, ~i-ti Ta.gaduiesc sa te due pe taramul nostru

~i acolo sa ne cununam.

- Sa-ti auza Dumnezeu vorba, voinice, ~i sa-ti implineasca gandul! ii raspunse ea.

Fata de imparat dete apa lui Praslea de biiu ~i prinse mai multa putere; atunci stranse pc zmeu

in brate, 11 ridica in sus ~i, cand 11 Iasa jos, il baga pana in genunchi in pamant; se opinti ~i

zmeul, ridica ~i el in sus pe Praslea ~i, lasandu-1 jos, il baga pana in brau; puindu-~i toate

puterile, Praslea mai stranse o data pe zmeu de-i parai oasele ~i, aducandu-1, il tranti a~a de

grozav, de 11 baga pana in gat in pamant ~i-i ~i taie capul; iara fetele, de bucuric, sc aclunara

imprcgiurullui, llluau in brate, 11 sarutau ~i ii zisen1:

- De azi inainte frate sa ne fii.

Ii spusera apoi ca fiecare din palaturile zmeilor are cate un bici, cu care Iove~te in cele patru

colturi ale lor ~i se fac ni~te mere. A~a fiicura, ~~ fiecare din fete avura cate un mar. Se

prcgatira, cleci, sa sc intoarca pe taramul nostru.

Ajungand Ia groapa, cletena franghia de se lovi de toate marginilc groapei. Paznicii de sus

pricepura ca trebuie sa traga franghia. Se pusera Ia vartejuri ~i scoasera pe fata cea mare cu

marul ci de arama.

Ea, cum ajunse sus, arata un rava~el ce-i dase Praslea, in care scria ca are sa ia de barbat pe

frate-sau eel mai mare.

Bucuria fetei fu nespusa cand se vazu iara pe lumea uncle se nascuse.

Lasara din nou franghia ~i scoase ~i pe fata cea mijlocie, cu marul ei eel de argint ~i cu o alta

scrisoare, in care o hotara Praslea de sotie fratelui celui mijlociu.

Mai lasara franghia ~i scoase ~i pe fata cea mica: aceasta era Iogodnica lui Praslea; insa marul

ei eel de aur nu-l dete, ci 11 tinu Ia sine.

El simtise de mai-nainte ca fratii sai ii poarta sambetele ~i, cand se mai lasa franghia ca sa-l

riclice ~i pe el, dansul lega o piatra ~i puse caciula deasupra ei, ca sa-i cerce; iara fratii dacii

vazura caciula, socotind ca este fratele loc eel mic, slabira vartejile ~i clete drumul franghiei,

care se lasa in jos cu mare iuteala, ceca ce fiicu pe frati sa creaza ca Praslea s-a prapadit.

Luara, deci, fetele, Ie dusera Ia imparatul, ii spusera cu pre:fiicuta mahnire di fratelc lor s-a

prapadit, ~i se cununara cu fetele, clupa cum randuise Praslea. lara cea mica nu voia cu nici un

chip sa se marite, nici sa ia pe altul.

Praslea, care ~edea doparte, vazu piatra care cazuse cu zgomot, multumi lui Dumnezeu ca i-a

scapat zilele ~i se gandea ce sa faca ca sa iasa afara. Pre cand se gandea ~i se plangea dansul,

auzi un tipat ~i o vaietare care !i !mplu inima de jale; se uita impregiur ~i vazu un balaur care se

lncolacise pe un copaci ~i se urea sa manance ni~te pui de zgripsor. Scoase palo~ul Praslea, se

repezi la balaur ~i numaidecat 11 racu in bucatele.

Puii, cum vazura, ii multumira ~i-i zisera:

- Vino incoa, omule viteaz, sate ascundem aici, ca, de te va vedea mama noastra, te inghite de

bucurie.

Trasera o pana de la unul din pui ~i-1 ascunsera in ea.

Cand veni zgripsoroaica ~i vazu gramada aia mare de bucatele de balaur, intreba pe pui, cine

le-a racut ast bine?

Mama, zisera ei, este un om de pe taramul ceHilalt ~i a apucat lncoa spre rasarit.

- Ma due, le zise ea, sa-i mul}umesc.

Ea pomi ca vantul inspre partea incotro ii spusese puii ca a apucat omul. Dupa cateva minute,

se lntoarse:

Spuneti-mi drept, le zise, incotro s-a dus.

Spre apus, mama.

~i lntr-o bucata de vreme, ca de cand incepui sa va povestesc, strabatu cele patru parti ale

taramului de jos ~i se intoarse cu de~ert. Ea ecru ca numaidecat sa-i spuie. in cele mai de pc

urma, li ziscra puii:

- Daca ti 1-om arata, mama, ne ragaduic~ti ca nu-i vei face nimic?

- Va ragaduiesc, dragii mei.

Atunci ei 11 scoasera din pana ~i 11 aratara; iara ea, de bucurie, il stranse in brate ~i cat p-aci era

sa-linghita, daca nu 1-ar fi acoperit puii.

- Ce bine vrei sa-ti fac ~i eu, pentru ca mi-ai scapat puii de moarte?

Sa ma scoti pe tanlmul celalalt, raspunse Praslea.

- Greu lucru mi-ai cerut, ii zise zgripsoroaica; dara pentru ca tie iti sunt datoarc mantuirca

puilor mei, ma invoiesc la asta. Pregatqte 100 oca de carne tacuta bucatele de catc o oca una,

~i 1 oo paini.

Facu ce facu Praslea, gati painile ~i carnea ~i le duse Ia gura groapei. Zgripsoroaica zise:

- Pune-te dasupra mea cu merinde cu tot ~i, de cate ori oi intoarce capul, sa-mi dai cate o paine

~i cate o bucata de carne.

Se a~ezara ~i pomira, dandu-i, de cate ori cerea, paine ~i carne. Cand era aproape, aproape sa

iasa deasupra, pasarea uria~a mai intoarse capul sa-i mai dea demancare; dara carnea se

sfar~ise. Atunci Praslea, tara sa-~i piarda cumpatul, trase palo~ul ~i-~i taie o bucata de carne

moale din coapsa piciomlui de sus ~i o dete zgripsoroaicei.

Dupa ce ajunsera deasupra ~i vazu ca Praslea nu putea sa lmble, li zise zgripsoroaica:

Daca nu era binele ce mi-ai facut ~i rugaciunea puilor mei, mai ca te mancam. Eu am simlit

ca carnea care mi-ai dat in urma era mai dulce decat cea de mai inaintc, ~i n-am lnghitit-o; rau

ai facut de mi-ai dat-o.

Apoi o dete afara dintr-insa, i-o puse Ia loc, o unse cu scuipat de al sau, ~i se lipi. Atunci sc

lmbrati~ara, i~i multtunira unul alteia, ~i se despartira; ea se duse in prapastia de unde ie~iscra ~i

Praslea pleca catre imparatia tatalui sau.

Plccand catre ora~ul in care locuia parin~ii ~i fratii sai, imbracat fiind in haine proastc tarane~ti,

i'ntalni ni~te drumeti ~i afla de la dan~ii ca fratii lui au luat de sotii pe fetele care le-a trimis el,

dupa cum le hotarase i'nsu~i, ca parintii lui erau fomie mahniti de pieirea fiului lor cclui mai

mic, ca fata cea mica e lmbracata In negm ~i-1 jelqte ~i ca nu voie~te a se marita nici In ruptul

capului, macar ca a petit-a mai multi fii de imparat; ca acum, In cele din urma, fratii lui i-a adus

un ginere prea fmmos ~i ca o silesc cu totii sa-l ia ~i ca nu se ~tie de va putea scapa.

Praslea, auzind de toate acestea, nu putin s-a !ntristat in sufletullui ~i, cu inima infranHi, a intrat

in ora~. Mai cercetand in sus ~i injos, afla ca fata a zis imparatului ca, daca voie~te sao marite

cu tanarul care i-1 adusera, sa porunceasca a-i face ~i a-i aduce la odoare o furca cu caierul ?i

fusul cu totul de aur ~i sa toar·ca singura, fiindca a~a ii fiicuse ~i zmeul ~i asta 11 placea mult.

Mai afla ca imparatul chemase pe starostea de argintari ~i-i poruncise zicandu-i: "lata, de azi In

trei saptamfmi sa-mi dai gata furca care o cere fata mea cea mica; ca de unde nu, undc-ti stau

picioarele, iti va sta ~i capul"; ~i bietul argintar se !ntoarse acasa trist ~i plangand.

Atunci Praslea se duse de se baga ucenic !a argintar.

Praslea, tot vazand pe stapanu-sau vaitandu-se fiindca nu izbutise a face furca dupa porunceala,

ii zise:

- Stapane, te vaz trist ca nu poti sa faci furca ce ti-a poruncit imparatul, iata, mai sunt trei zilc

pana sa se lmplineasca sorocul ce ti-a dat; lasa-ma pe mine sao fac.

Argintarulll goni, zicandu-i:

- Atati mc~teri mari n-au putut sa o faca, ~i tocmai un trenteros ca tine sa o faca?

Daca nu-ti voi da furca de azi in trei zile, raspunse Praslea, sa-mi faci cc vei voi.

Atunci se invoira a-i da o odaie sa lucreze numai Praslea singur, ~i pe fiecarc noapte sa-i dea

cate () traistuta de alunc ~i cate un pahar de vin bun.

Argintarulii ducea grija, fiindca, ascultand pe la u~e, n-auzea alt decat cum spargea !a alune pc

nicovala! lara cand fu a treia zi, el ie~i dis-de-dimineata din odaie cu furca pe tava, pe care o

scosese din marul zmeului, ce era la dansul, ~i o dete argintarului ca sao duca fetei imparatului.

Argintarul nu mai putea de bucurie, ~i-i fiicu un rand de haine; iar pe la namiez, cand venise

slujitorii imparatului casa-l chele la palat, else duse ~iii dete furca care torcea singura.

Dupa ce imparatul se minuna de frumusetea ei, dete argintarului doi saci de bani.

Fata, cum vazu furca, ii trecu un fier ars prin inima; ea cunoscu furca ~i pricepu ca Praslea eel

viteaz trebuie sa fi ie~it deasupra pamantului. Atunci zise imparatului:

L11

- Tata, cine a racut furca poate sa-mi faca inca un lucru pe care mi 1-a adus la odoare zmeul.

lara imparatul chema indata pe argintar ~i-i porunci sa-i faca o clo~ca cu pui cu totul ~i cu totul

de aur, ~i-i dete soroc de trei saptamani, ~i daca nu i-o face-o, unde ii sta picioarclc ii va sta ~i

capul.

Argintarul, ca ?i de-lalt rand, se intoarse acasa trist; despretui ca ~i intaia oara pc Praslca, care II

intrcbase ?i de asta data; iara daca sc intelcscra Ia cuvinte, se invoira ~i lucrul se ~i savar?i cu

bin e.

Cand vazu argintarul clo?ca clonciinind ?i puii piuind, cu totul ?i cu totul de aur ?i ciugulincl

mei tot de aur, intelese ca trebuie sa fie lucru maicstru.

Argintarul lua clo~ca, o duse la imparatul, iara imparatul, dupa ce se minuna lnclestul de

frumusetca ~i ginga~ia lor, o duse fetei ~i-i zise:

-lata, ti s-au lmplinit toate voile; acum, fata mea, sate gate~ti de nunta.

- Tata, ii mai zise fata, cine a tacut aste doua lucruri trebuie sa aibii ~i marul de aura! zmeului;

porunce~te, rogu-te, argintarului sa aduca pe mqterul care le-a tacut.

Primiind porunca asta, argintarul se lnrati~a imparatului rugandu-1 sa-l ierte ~i zicandu-i:

- Cum o sa aduc inaintea mariei-tale pe me~ter, fiindca este un om prost ?i trentaros ?i nu estc

vrednic sa vaza luminata fata a mariei talc.

imparatul porunci sa-l aduca oricum ar fi.

Atunci argintarul, dupa ce puse de spala pe Praslca ?i-1 curati, il !mbraca in ni~te haine noi ?i-1

duse la imparatul; iara imparatul il inrati?a fetei.

Cum il vazu fata, il ~i cunoscu. Ea nu putu sa-~i tic lacramile care o podidisera, de bucurie mare

ce avu, ?i zise imparatului:

- Tata, acesta estc viteazul care ne-a scapat din mana zmeilor.

~i, eland in genunchc, ii saruta mainile ~i pe fata ~i pe dos.

Luandu-i seama bine imparatul, il cunoscu ~i dansul, macar ca foarte mult se schimbase. ll

imbrati~a ~i-1 samta de sute de ori. Dar el tagaduia.

In cele mai din urma, inima lui induio~ita de mgaciunile tatalui sau, ale mamei sale ~i ale fctei

care ramasese in gcnunche mgandu-1 marturisi ca in adevar el este fiullor eel mai mic.

Praslea le povesti apoi toata istoria sa, le spuse ~i cum a ie~it dasupra pamantului ~i le arata ~i

maml de aur al zmeului.

Atunci imparatul, suparat, chema pe feciorii lui cei mai mari; dar ei, cum vazura pe Pn1slca, o

sfeclira. lara imparatul intreba pe Praslea cum sa-i pedepseasca. Viteazul nostru zise:

- Tata, eu ii iert ~i pedeapsa sa o ia de la Dumnezeu. Noi vom ie~i la scara palatului ~i vom

arunca fiecare cate o sageata in sus ~i Dumnezeu, daca vom fi cineva gre~iti, ne va pedepsi.

A~a tacura. Iqidi cate trei fratii in curte, dinaintea palatului, aruncara sagetile in sus ~i, cand

cazura, ale fratilor celor mai mari le cazura drept in cre~tetul capului ~i-i omorara, dar a cclui

mai mic ii cazu dinainte.

lara daca ingropara pe fratii cei mai mari, racura nunta mare ~i Praslca lua pe fata cea mica.

Toata impaditia s-a bucurat ca le-a adus Dumnezeu sanatos pe fiul eel mai mic al imparatului ~i

se mandrea, ralindu-se, de vitejiile ce racuse el; iara dupa moartea tatane-sau sc sui cl In

scaunul imparatiei, ~i imparati in pace de atunci ~i pana in ziua de astazi, de or fi traind.

Trecui ~i eu pe acolo ~i statui de ma veselii Ia nunta, de uncle luai

0 bucata de batoc,

$-un picior de iepure ~chiop,

~i incalecai p-o ~ea, ~i v-o spusei dumneavoastra a~a.

Anexa 4- Ion Creanga "Capra cu trei iezi" Amintiri din copilarie, povesti si povestiri, Bucuresti, 2002, p. 26- 35.

Era odata o capra care avea trei iezi. Iedul eel mare ~i cu eel mijlociu dau prin bat de obraznici

ce erau; iara eel mic era harnic ~i cuminte. Yorba ceca : "Sunt cinci degete Ia o mana ~i nu

samana toate unul cu altul".

intr-o zi, capra cheama iezii de pe-afara ~i le zice :

- Dragii mamei copila~i ! Eu ma due In padure ca sa mai due ceva de-a mancarii. Dar voi,

lncuieti u~a dupa mine, ascultati unul de altul, ~i sa nu cumva sa deschideti pana ce nu-ti auzi

glasul meu. Cand voiu veni eu, am sa va dau de ~tire, ca sa ma cunoa~teti, ~i am sa va spun a$a

Trei iezi cucuieti

U$a mamei descuieti !

Ca mama v-aduce voua :

Frunze-n buze,

Lapte-n tate,

Drob de sare

in spinare,

Malaiq

in calcaie~

Smoc de flori

Pe subsuori.

Auzit-ati ce-am spus eu?

- Da, mamuca, zisera iezii.

- Pot sa am nadejde in voi ?

Sa n-ai nici o grija, mamuca, apucara cu gura inainte cei mai mari. Noi suntem odata baieti, ~i

ce-am vorbit odata vorbit ramane.

- Daca-i a~a, apoi veniti sa va sarute mama Dumnezeu sa va apere de cele rele, ~J ma1

ramaneti cu bine!

- Mergi sanatoasa, mamuca, zise eel mic, cu lacrimi in ochi, ~i Dumnezeu sa-ti ajute ca sa te

intoarne cu bine ~i sa ne-aduci demancare.

Apoi capra iese ~i se duce in treaba ei. Iar iezii inchid u~a dupa dansa ~i trag zavorul. Dar vorba

veche : "Paretii au urechi ~i fere~tilc ochi". Un du~man de lup - ~-a poi ~titi care ? - chiar

cumatrul caprei, care de mult pandea vreme cu prilej ca sa pape iezii, tragea cu urechca Ia

paretele din dosul casei, cand vorbea capra cu dan~ii.

"Bun ! zise el in gandul sau. Ia, acum mi-e timpul... De i-ar impinge pacatul sa-mi deschicla

u~a, halal sa-mi fie ! $tiu di i-a~ camo~i ~i i-a~ jumuli ! " Cum zice, ~i vine la u~a; ~i cum vine,

~i incepe:

Trei iezi cucuieti

U~a mamei descuieti !

Ca mama v-aduce voua :

Frunze-n buze,

Lapte-n tate,

Drob de sare

In spinare,

Maiaiq

In ci:Hcaie~

Smoc de flori

Pe subsuori.

- Hai ! deschideti cu fuga, dragii mamei, cu fuga !

- Ia ! Baieti, zise eel mai mare, sariti ~i deschideti u~a, ca vine mama cu demancare.

Saracutul de mine ! zise eel mic. Sa nu cumva sa faceti pozna sa deschideti, ca-i vai de noi !

Asta nu-i mamuca. Eu o cunosc de pe glas; glasul ci nu-i a~a de gros ~i de ragu~it, d1-i mai

subtire ~i mai fnnnos !

Lupul, auzind aceste, se duse la un ferar ~i pusc sa-i ascute limba ~i dintii, pentru a-~i subpa

glasul, ~-apoi, intorcandu-se, incepu iar :

Trei iezi cucuieti

U~a mamci descuieti ! ...

Ei, vedeti, zise iara~i eel mare; daca ma potrivesc eu voua? Nu-i mamuca, nu-i mamuca !

D-apoi cine-i daca nu-i ea? Ca doar ~i eu am urcchi ! Ma due sa-i deschid.

Badica ! badica zisc iara~i eel mic. Ascultati-ma ~i pe mine ! Poate mai de-apoi a vcm

cineva ~-a zice:

Deschideti b~a,

Ca vine matu~a !

~-atunci voi trebuie numaidecat sa deschideti ? D-apoi nu ~titi di matu~a-i moarta de cand lupii

albi ~i s-a racut oale ~i ulcioare, sfmnana ?

- Apoi, da ! nu spun eu bine ? zise eel mare. Ia, de-atunci e rau in lume, de cand a ajuns coada

sa fie cap ... Daca te-i potrivi tu acestora, ii tine mult ~i bine pc mamuca afara. Eu, unul, ma due

sa deschid.

Atunci mezinul se vara iute in hom ~i, sprijinit cu picioarele de prichiciu ~i cu nasul de

funingine, tace ca pe~tele ~i tremura ca varga de frica. Dar frica-i din raiu, sannana ! Asemene

eel mijlociu, tu~tiu ! iute sub un cher~in; se-nghemuie~te acolo cum poate, tace ca pamantul ~i-i

tremura carnea pe dansul de frica : Fuga-i ru~inoasa, da-i sanatoasa !

... Ins a eel mare se da dupa u~a ~i - sa traga, sa nu traga ? - in sfar~it, trage zavorul... Cand iaca

!. .. ce sa vada ? ~-apoi mai are cand vede ? ... caci lupului ii scaparau ochii ~i-i sfaraia gatlejul

de flamand ce era. ~i, nici una, nici doua, hat ! pe icd de gat, ii rateza capul pe loc ~i-1 mananca

a~a de iute ~i cu atata pofta, de-ti parea ca nici pe-o masea nu are ce pune. Apoi se linge

frumu~el pe bot ~i incepe a se invarti prin casa cu neastampar, zicand :

- Nu ~tiu, parerea m-a amagit, ori am auzit mai multe glasuri ? Dar cc Dumnezeu ? ! Pare-au

intrat In pamant... Unde sa fie ? Se ite~te el pe colo, se ite~te pe dincolo, dar pace buna ! iezii

nu-s nicairi !

- Ma ! ... di mare minune-i asta !. .. dar nici acasa n-am de coasa ... ia sa mai odihnesc oleaca

aste batranete !

Apoi se indoaie de ~ele cam cu greu, ~i se pune pe cher~in. ~i cand s-a pus pc cher~in, nu ~tiu

cum s-au facut, ca ori cher~inul a crapat, ori cumatrul a stranutat...

Atunci iedul de sub cher~in, sa nu taca? - II pa~tea pacatul ~i-lm::1nca spinarea, saracutul !

Sa-ti fie de bine, nana~ule !

A ! ... ghidi ! ghidi ! ghidu~i ce qti ! Aici mi-ai fost ? Ia vina-ncoace Ia nana~elul, sa te pupe

el ! Apoi ridica cher~inul bini~or, in~taca iedul de urcchi ~i-1 flodiiqte ~i-1 jumulqtc ~i pc­

acela de-i mcrg petecele ! ... Yorba ceca : "Ca toata paserea pe limba ei piere".

Pe urma se mai invarte prin casa, doar a mai gasi ceva, dar nu gase~te nimic, caci iedul eel

cuminte tacea molcum in horn, cum tace pe~tele in bor~ Ia foe. Daca vede lupul ~i vede di nu

mai gase~te nimic, i~i pune in gand una : a~aza eele doua capete cu dintii ranjiti in ferqti, de ti

se parea ca n1deau; pe unna unge toti paretii cu sange, ca sa faca ~i mai mult in ciuda caprei, ~­

apoi iese ~Hi cauta de drum. Cum a ie~it du~manul din casa, iedul eel mic se da iute jos din

hom ~i incuie u~a bine. Apoi incepe a se searmana de cap ~i a plange cu amar clupa fratiorii sai.

Dragutii mei fratiori ! De nu s-ar fi incluplecat, lupul nu i-ar fi mancat ! ~i biata mama nu ~tie

de asta mare urgie ce-a venit pe eapul ei !

~i boce~te el ~i boce~te pana il apuca le~in Dar ce era sa lc faea ? Vina nu era a lui, ce au

eautat pe nas le-a dat.

Ll7

Cand jalea cl a~a, iaca ~i capra vcnea cat putea, incarcata cu de-a mancarii ~i gafuind. ~i cum

venca, cat de colo vede cclc doua capcte, cu dintii n1njind, in fcrc~ti.

- Dragii mamucutci, dragi ! Cum a~teapta ci cu bucuric ~i-mi rad inaintc cand ma vad !

Baietii mamei, baicti,

Frumu~ei ~i cucuicti !

Bucuria caprci nu era proasta. Dar cand s-apropic binc, ce sa vada ? Un fior rccc ca ghcata ii

trecc prin vine, picioarclc i sc taic, un trcmur o cuprindc In tot trupul, ~i ochii i sc painjincsc. ~i

cc era nu era a binc !. .. Ea ins a tot merge pan' la u~a, cum poatc, crezand ca pare rca o in~a!a ...

~i cum ajungc, ~i inccpc

Trei iczi cucuicti

U~a mamci dcscuicti !

Ca mama v-aduce voua ;

Frunzc-n buzc,

Lapte-n tate,

Drob de sarc

in spinarc,

Malaic~

In calcaiq

Smoc de flori

Pe subsuori.

Atunci iedul mezin - care acum era ~i eel clintai ~i eel de pe urma - sarc iute ~i-i deschide u~a.

Apoi s-arunca in bratclc mane-sa ~i cu lacrimi de sangc inccpe a-i spunc :

- Mamuca, mamuca, uitc ce am patit noi ! Marc foe ~i potop au cazut pe capul nostru !

Capra atunci, holband ochii lung prin casa, o cuprindc spaima ~i ramane incrcmcnita !. .. Dar

mai pc urma, imbarbat<:indu-sc, ~i-a mai venit putin in fire ~-a intrebat :

- Da' ce-a fost aici, copile ?

- Ce sa fie, mamuca ? Ia, cum te-ai dus dumneata de-acasa, n-a trecut tocmai mult ~i iaca

cineva s-aude batand la u~a ~i spunand :

Trei iezi cucuieti,

Mamei u~a descuieti ...

$i ? ...

- $i frate-meu eel mare, natang ~i neastamparat cum 11 ~tii, fuga la u~a sa deschida.

- $-atunci ? ...

- Atunci, eu m-am varat iute in horn, ~i frate-meu eel mijlociu in cher~in, iar eel mare, dupa

cum iti spun, se da cu nepasare dupa u~a ~i trage zavorul ! ...

$-atunci ? ...

- Atunci, grozavie mare ! Nana~ul nostru ~i prietenul dumitale, cumatrul lup, se ~i arata in prag

-Cine? Cumatrulmeu? El? Care s-a jurat pe parul sau ca nu mi-a sparie copila~ii niciodata "?

- Apoi da, mama ! Cum vezi, i-a umplut de sparieti !

- Ei las', ca 1-oiu invata eu ! Daca ma vede ca-s o vaduva sarmana ~i c-o casa de copii, apoi

trebuic sa-~i bata joe de casa mea ? $i pe voi sa va puic la pastrama ? Nici o fapta Ia.ra plata ...

Ticalosul ~i mangositul ! Inca se ranjca la mine cateodaUi ~i-mi Ia.cea cu maseaua ... Apoi doar

cu nu-s de-acelea de care credc el : n-am sarit peste garduri niciodata de cand sunt. Ei, taci,

cumatre, ca te-oiu dobzala eu ! Cu mine ti-ai pus boii in plug? Apoi, tine mintc ca ai sa-i sco~i

Ia.ra coarnc !

Of, mamuca, of! Mai bine taci ~i lasa-1 in plata lui Dumnezeu ! Ca ~tii ca este o vorba : "Nici

pe dracul sa-l vezi, da' nici cruce sa-ti faci !"

.1.0

- Ba nu, dragul mamei ! "Ca pana Ia Dumnezeu, sfintii iti ieu sufletul." ~-a poi tine tu minte,

copile, ce-ti spun eu : ca de i-a mai da lui nasul sa mai miroase p-aici, apoi las' !. .. Numai tu, sa

nu cumva sa te rasufli cuiva, ca sa prinda el de veste.

$i de-atunci cauta ~i ea vreme cu prilej ca sa faca pe obraz cumatru-sau. Se pune ea ~i sta in

cumpene, cum sa dreaga ~i ce sa-i fadi?

"Aha ! ia, acum i-am gasit leacul, zise ea in gandul sau. Taci ! ca i-oiu face eu cumatrului una

de ~-a mu~ca labele ! "

Aproape de casa ei era o groapa adanca; acolo-i nadejdea caprei.

-La cada cu dubaUi, cumatre lup, ca nu-i de chip !. .. Ia, de-acu sa-ncepe fapta : Hai Ia treaba,

cumatri~a, ca lupul ti-a dat de lucru ! "

$i a~a zicand, pune poalele-n brau, i~i sufleca manicele, atata focul ~i s-apuca de facut bucate.

Face ea sannale, face plachie, face alivenci, face pasca cu smantana ~i cu oua ~i fel de fel de

bucate. Apoi umple groapa cu jaratic ~i cu lemne putregaioase ca sa arda focul mocnit. Dupa

asta a~aza o lea~a de nuiele numai intinata ~i ni~te frunzari peste dansa : peste frunzari toama

tarana ~i peste tarana a~terne o rogojina. Apoi face un scauiq de ceara anume pentru lup. Pe

urma lasa bucatele Ia foe sa fearba ~i se duce prin padure sa caute pe cumatru-sau ~i sa-l

pofteasca Ia praznie. Merge ea cat merge prin codru, pana ce da pe-o prapastie grozava ~i

intunecoasa ~i pe-o tiharaie da peste !up.

- Buna vremc, cumatro ! Da' cc vant te-a abatut pe-aici ?

- Buna sa-ti fie inima, cumatre, cum ti-i cautatura ... apoi da, nu ~tii dumneata ca nevoia te duce

pe unde nu ti-i voia ? Ia, nu ~tiu cine-a fost pe Ia mine pe-acasa in !ipsa mea, ca ~tiu ca mi-a

facut-o buna !

- Ca ce fel, cumatrita draga ?

- Ia, a gasit iezii singurei, i-a ucis ~i i-a crampotit, de le-am plans de mila ! Numai vaduva sa

nu mai fie cineva !

c;n

- Da' nu mai spune, cumatdi !

- Apoi de-acum, ori sa spun, ori sa nu mai spun, ca totuna mi-e. Ei, mititeii, s-au dus catra

Domnul, ~i datoria ne face sa le cautam de suflet. De aceea am fiicut ~i eu un praznic, dupa

puterea mea, ~i am gasit de cuviinta sate poftesc ~i pe d-ta, cumatre; ca sa ma mai mangai ...

- Bucuros, draga cumatra, dar mai bucuros cram cand m-ai fi chemat la nunta.

Te cred, cumatre, d-apoi, da, nu-i cum vrem noi, ci-i cum vre Cel-cle-sus.

Apoi eapra pome~te inainte plangand, ~i lupul dupa dansa, prefiicandu-se ca plange.

- Doamne, eumatre, Doamne ! zise capra suspinand. De ce ti-e mai drag in lume, de-aceea n-ai

parte ...

- Apoi da, cumatra, cand ar ~ti omul ce-ar pati, dinainte s-ar pazi. Nu-ti mai face ~i dumneata

atata inima rea, ca odata avem sa mergem cu totii acolo.

- A~a este, cumatre, nu-i vorba. Dar sam1anii gagalici, de cruzi s-au mai dus !

- Apoi da, cumatra; se vede ca ~i lui Dumnezeu ii plac tot pui~ori de cei mai tineri.

- Apoi, daca i-ar fi luat Dumnezeu, ce ti-ar fi ? D-apoi a~a ?

Doamne, cumatra, Doamne ! Oiu face ~i cu ca prostul... Oarc nu cumva nenea Martin a dat pc

Ia dumneata pc aeasa ? Ca mi-aduc aminte ca acu ca l-am lntalnit odata prin zmcuris; ~i mi-a

spus ca daca-i vrea dumneata sa-i dai un baiet, sa-l invcte cojoearia.

~i din vorba-n vorba, din una-n alta, ajung pan-acasa Ia cumatrii !

- Ia poftim, cumatre, zise ea luand scauie~ul ~i punandu-1 deasupra groapei eu pricina, ~czi cole

~i sa ospatczi oleaca din ceca ce ne-a dat Dumnezeu !

Riistoarna apoi sarmalele in strachina ~i i le pune dinainte.

Atunci lupul nostru incepc a manca halpav; ~i gogalt, gogalt, gogalt, ii mergeau sarmalele

intregi pe gat.

- Dumnezeu sa ierte pe cei riiposati, cumatra, ca bune sannale ai mai fiicut !

- $i cum ospata el, buf! cade fiidi sine in groapa cu jaratic, caci scauie~ul de ceara s-a topit, ~i

Jea~a de pe groapa nu era bine sprijinita : nici mai bine, nici mai rau, ca pentru cumatru.

- Ei, ei ! Acum scoate, lupe, ce-ai mancat ! Cu capra ti-ai pus in card ? Capra ti-a venit de hac !

- Valeu, cumatra, talpele mele ! Ma rog, scoate-ma ca-mi arde inima-n mine !

- Ba nu, cumatre; c-a~a mi-a ars ~i mie inima dupa iezi~orii mei ! Lui Dumnezeu li plac pui de

cei mai tineri; mie insa-mi plac ~i de i~ti mai batrani, numai sa fie bine fripti; ~tii, cole, sa

treaca focul printr-ln~ii.

- Cumatra, ma parlesc, ard de tot, mor, nu ma lasa !

- Arzi, cumatre, mori, ca nici viu nu e~ti bun ! De-abie i-a mai trece baietului istuia de spariq,

di mult par imi trebuia de la tine ca sa-l afum. Ti-aduci aminte, dihanie rauUicioasa ~i spurcata,

cand mi te-ai jurat pe parul tau ? ~i bine mi-ai mancat iezi~orii !

- Ma ustura inima-n mine, cumatra ! ma rog, scoate-ma, ~i nu-ti mai face atata osanda cu mine'

- Moarte pentru moarte, cumatre, arsura pentru arsura, ca bine-o mai plesni~i dinioare cu

cuvinte din scriptura !

Dupa aceasta, capra ~i cu iedul au luat o capita de fan ~-au aruncat-o peste dansul, in groapa, ca

sa se mai potoleasca focul. Apoi, la urma urmelor, napadira asupra lui ~i-i mai trantira In cap cu

bolovani ~i cu ce-au apucat, pana-1 omorara de tot. $i a~a s-a pagubit sam1ana capra ~i de cei

doi iezi, cia' ~i de cumatru-sau lupul paguba~a a ramas, ~i paguba~a sa fie.

$i auzind caprele din vecinatate de una ca aceasta, tare le-au mai parut bine ! $i s-au aclunat cu

toatele Ia priveghiu ~i uncle nu s-au a~ternut pe mancate ~i pe baute, veselinclu-se impreuna ...

$i cram ~i eu acolo de fata, ~i-ndata dupa aceea am incalecat iute pe-o ~ca, ~-am venit de v-am

spus povestea a~a, ~-am mai incalecat pe-o roata ~i v-am spus jitia toata; ~i uncle n-am mat

incalecat pe-o cap~una ~i v-am spus, oameni buni, o mare ~i gogonatii minciuna !

Anexa 5- Ion Creanga "Fata babei si fata n1o~neagului" Amintiri din copilarie, povesti si povestiri, Bucuresti, 2002, p. 158 - 165.

Erau odata un mo~neag ~i-o baba; ~i mo~neagul avea o fata, ~i baba iar o fata. Fata babei era

sluta, lene~a, tafnoasa ~i rea Ia inima; dar, pentm ca era fata mamei, se alinta cum s-alinta

cioara-n !at, Iasand tot greul pe fata mo~neagului. Fata mo~neagului insa era fnnnoasa, harnica,

ascultatoare ~i buna Ia inima. Dumnczeu o impodobisc cu toate darurile cele bunc ~i frumoasc.

Dar accasta fata buna era horopsita ~i de sora cea de scoarta, ~i de mama cea vitrcga; noroc de

Ia Dumnczeu ca era o fata robace ~i rabdatoare; caci altfel ar fi fost vai ~-amar de pielea ei.

Fata mo~neagului Ia deal, fata mo~neagului Ia vale; ea dupa gateje prin padure, ea cu tabuietul

In spate Ia moara, ea, in sfar~it, in toate partile dupa treaba. Cat era ziulica de mare, nu-~i mai

strangea picioarele; dintr-o parte venea $i-n alta se ducea. $-apoi baba ~i cu odorul de fiica-sa

tot cartitoare ~i nemultumitoare erau. Pentru baba, fata mo~neagului era piatra de moara in

casa; iar fata ei - busuioc de pus Ia icoane.

Cand se duceau amandoua fetele 1n sat Ia ~ezatoare seara, fata mo~neagului nu se fncurca, ci

torcea cate-un ciur plin de fuse; iar fata babei indruga ~i ea cu mare ce cate-un fus; ~-apoi, cand

veneau amandoua fetele acasa noaptea tarziu, fata babei sarea iute peste parlaz ~i zicea fctei

mo~neagului sa-i dea ciurul cu fusele, ca sa-l tie pana va sari ~i ea. Atunci fata babei, vicleana

cum era, lua ciurul ~i fuga in casa Ia baba ~i Ia mo~neag, spunand ca ea a tors acele fuse. In

zadar fata mo~neagului spunea in urma ca acela este lucrul mainilor sale; caci lndata o apucau

de obraz baba ~i cu fiica-sa ~i trebuia numaidecat sa ramaie pe-a lor. Cand veneau duminica ~i

sarbatorile, fata babei era impopo{ata ~i netezita pe cap, de parc-o linsesera viteii. Nu era joe.

nu era cladi in sat Ia care sa nu se duca fata babei, iar fata mo$neagului era oprita cu asprime de

Ia toate aceste. $-apoi, cand venea mo~neagul de pe uncle era dus, gura babei umbla cum umbla

melita; ca fata lui nu asculta, ca-i u~ernica, ca-i lene~a, ca-i soi rau ... ca-i laic, ca-i balaie; ~i ca

s-o alunge de Ia casa; s-o trimita Ia slujba unde ~tie, ca nu-i de chip s-o mai tie; pentru ca poatc

sa lnnaraveasca ~i pe fata ei.

Mo~neagul, fiind un gura-casca, sau cum iti vrea sa-i ziceti, se uita in coarnele ei, ~i cc-i spunca

ea sfant era. Din inima, bietul mo~neag poate c-ar fi mai zis cate ceva; dar acum apucase a

canta gaina Ia casa lui, ~i cuco~ul nu mai avea nici o trecere; ~-apoi, ia sa-l fi pus pacatul sa sc

!ntreaca cu dedeochiul; caci baba ~i cu fiica-sa 11 umplea de bogdaproste.

intr-una din zile, mo~neagul, fiind foartc amarat de cate-i spunea baba, chema fata ~i-i zisc:

- Draga tatei, iaca ce-mi tot spune ma-ta de tine: ca n-o asculti, ca e~ti rea de gura ~~

innaravita ~i ca nu este de chip sa mai stai la casa mea; de-aceea du-te ~i tu !ncotro te-a indrepta

Dumnezeu, ca sa nu se mai faca atata galceava la casa asta, din pricina ta. Dar te sfiituiesc, ca

un tata ce-ti sunt, ca, ori~iunde te-i duce, sa fii supusa, blajina ~i harnica; caci la casa mea tot ai

dus-o cum ai dus-o: c-a mai fost ~i mila parinteasca la mijlocl. .. dar prin straini, Dumnezcu ::;tic

peste ce soi de samanta de oameni !i da; ~i nu ti-or putea rabda cate ti-mn rabdat noi.

Atunci biata fata, vazand ca baba ~i cu fiica-sa voiesc cu orice chip s-o alunge, saruta mana

tata-sau ~i, cu lacrimi in ochi, pome~te in toata lumea, departandu-se de casa parinteasca fiira

nici 0 nadejde de lntoarcere!

$i merse ea cat merse pe-un drum, pana ce, din intamplare, li ie~i lnainte o catelu~a, bolnava ca

vai de capul ei ~i slaba de-i numarai coastele; ~i cum vazu pe fata, ii zise:

- Fata frumoasa ~i harnica, fie-ti mila de mine ~i mii grije~te, ca ti-oi prinde ~~ eu binc

vrodata!

Atunci fetei i se fiicu mila ~i, luand catelu~a, o spaHi ~i-o griji foarte bine. Apoi o lasa acolo ~i­

~i cauta de drum, multumita fiind In suflet ca a putut savar~i o fapta buna.

Nu merse ea tocmai mult, ~i numai iaca ce vede un par frumos ~i lnflorit, dar plin de omizi 1n

toate partile. Parul, cum vede pe fata, zice:

- Fatii frumoasii ~~ harnicii, grije~te-mii ~i curiitii-mii de omizi, cii ti-oi prinde ~~ eu bine

vrodatii!

Fata, harnicii cum era, curiitii piirul de usciituri ~i de omizi cu mare ingrijire ~i apoi se tot ducc

inainte sii-~i caute stiipan. ~i, mergand ea mai departc, numai iaca ce vede o fantana malita si

parasita. Fantana atunci zice:

Fata frumoasii ~i harnica, lngrije~te-ma, ca ti-oi prinde ~i eu bine vrodata!

Fata rane~te fantana ~i-o grije~te foa11e bine; apoi o lasa ~i-~i cauta de drum. ~i, tot mcrgand

mai departe, numai iaca ce da de-un cuptor nelipit ~i mai-mai sa se risipeascii. Cuptorul, cum

vede pe fatii, zice:

- Fatii frumoasa ~i harnica, lipe~te-ma ~i grije~te-ma, cii poate ti-oi prinde ~i eu bine vrodata!

Fata, care ~tia ca de fiicut treabii nu mai cade coada nimiinui, l~i suflecii manecile, ciilca lut ~i

lipi cuptorul, il humui ~i-1 griji, dc-ti era mai mare dragul sa-l prive~ti! Apoi i~i spala frumu~cl

mainile de lut ~i porni iara~i Ia drum.

$i mergand ea acum ~i zi ~i noapte, nu ~tiu cc fiicu, ca sc rataci; cu toate acestc, nu-si picrdu

nadejdca in Dumnezeu, ci merse tot lnaintc panii ce, intr-una din zile, dis-dimineata, trccand

printr-un codru intunccos, da de-o poiana foarte frumoasa, ~i in poianii vedc o casuta umbrita

de ni~te lozii pletoase; ~i cand s-apropie de acea casa, numai iaca o baba intampina pe faHi cu

blandcte ~i-i zice:

- Da' ce cauti prin aceste locuri, copila, ~i cine e~ti? - Cine sa fiu, matu~a? Ia, o fatii saraca,

tara mama ~i fiira tata, pot zice; numai Cel-de-sus ~tie cate-am tras de cand mama care m-a

fiicut a pus mainile pe piept! Stapan caut ~i, necunoscand pe nime ~i umbland din loc In loc, m­

am ratacit. Dumnezeu insa m-a povatuit de-am nimerit Ia casa d-tale ~i te rog sa-mi dai

salii~luire.

c;c;

- Sannana fata! z1se batdina. Cu adevarat numai Dumnezeu te-a indreptat Ia mine ~i te-a

scapat de primejdii. Eu sunt Sfanta Duminica. Sluje~te Ia mine astazi ~i fii lncredintata ca

maine n-ai sa ie~i cu mainile goale de Ia casa mea.

- Bine, maicuta, dar nu ~tiu ce trebi am sa fac. Ia, sa-mi lai copila~ii, care dorm acum. $i

sa-i hrane~ti; apoi sa-mi faci bucate; ~i, cane! m-oi lntoarce eu de la biscrica, sa lc gasesc nici

reci, nici ficrbinti, ci cum is mai bune de mancat.

~i, cum zicc, batrana porne~tc la biserica, iarii fata suflcca manecile ~i s-apuca de trcaba. Intai

~i-ntai face liiutoarc, apoi iesc afara ~i inccpe a striga:

- Copii, copii, copii! Veniti Ia mama sa va laic! ~i cane! se uita fata, ce sa vada? Ogracla se

umpluse ~i padurea fojgaia cle-o multime de balauri ~i de tot soiul de jivine mici ~i mari! insa,

tare in credinta ~i cu nadcjclea Ia Dumnezeu, fata nu se spcrie; ci le ia pe cate una ~i le Hi ~i le

lngrije~te cat nu se poate mai bine. Apoi s-apuca de fiicut bucate, ~i cane! a venit Sfanta

Duminica de Ia biserica ~i a vazut copiii lauti frumos ~i toate trebile bine fiicute, s-a umplut de

bucurie; ~i dupa ce-a ~ezut la masa, a zis fetei sa se suie in pod ~i sa-~i aleaga de-acolo o !ada.

care-a vrea ea, ~i sa ~i-o ia ca simbrie; dar sa n-o deschida pan-acasa, la tata-sau. Fata se suie In

pod ~i vede acolo o multime de lazi: unele mai vechi ~i mai urate, altele mai noi ~i mai

frumoase. Ea, lnsa, nefiind !acoma, ~-alege pe cea mai veche ~i mai urata dintre toate. ~i cane!

se da cu dansa jos, Sfanta Duminica cam increte~te din sprancene, dar n-arc incotro. Ci

binecuvanteaza pe fata, care i~i ia !ada in spate ~i se intoarna spre casa parinteasca cu bucuric,

tot pe drumul pe uncle venise.

Cane!, pe drum, iaca cuptorul grijit de dansa era plin de placinte crescute ~i rumenite ... ~i

mananca fata la placinte, ~i mananca, hilt bine; apoi i~i mai ia cateva Ia dmm $i porne$te.

Cane!, mai incolo, numai iaca fantana grijita de dansa era plina pana-n gura cu apa !impede cum

ii lacrima, dulce $i rece cum ii gheata. ~i pe colacul fantanii erau doua pahare de argint, cu care

a baut Ia apa pana s-a racorit. Apoi a luat paharele cu sine $i a pornit inainte.

$i mergand mai departe, iaca paml grijit de dansa era incarcat de perc, galbene ca ceara, de

coapte ce erau, ~i dulci ca mierea. Paml, vazand pe fata, ~i-a plecat crengile-n jos; ~1 ea a

mancat la perc ~i ~i-a luat la drum cate i-au trebuit.

De-acolo mergand mai departe, iaca se intalne~te ~i cu difelu~a, care acum era voinica :;;i

frumoasa, iara Ia gat purta o salba de galbeni pe care a dat-o fetei, ca multumita pentru d1 a

cautat-o la boala. $i de aici, fata, tot mergand inainte, a ajuns acasa Ia tata-sau. Mo~neagul,

cand a vazut-o, i s-au umplut ochii de lacrimi ~i inima de bucurie. Fata atunci scoate salba $i

paharele cele de argint ~i le da tatane-sau; apoi deschizandlada impreuna, nenumarate herghclii

de cai, cirezi de vite ~i turme de oi ies din ea, incat mo~neagul pe Joe a lntinerit, vazand atatca

bogatii! lara baba a ramas oparita ~i nu ~tia ce sa faca de ciuda. Fata babei atunci ~1-a luat

inima-n dinti ~i a zis:

-Las', mama, ca nu-i pradata lumea de bogatii; ma due sa-ti aduc eu ~i mai multe.

$i cum zice, pome~te cu ciuda, trasnind ~i plesnind. Merge ~i ea cat merge, tot pe acest drum,

pe uncle fusese fata mo~neagului; se lntalne~te ~i ea cu catelu~a cea slaba ~i bolnava; cia ~i ea de

parul eel ticsit de omide, de fantana cea malita ~i seaea ~i parasita, de euptorul eel nelipit ~i

aproape sa se risipeasdi; dar cand o roaga ~i ditelu~a, ~i parul, ~i fantana, ~i cuptorul ca sa

ingrijeasca de dansele, ea le raspundea cu eiuda ~i in bataie de joe:

- Da' cum nu!? ca nu mi-oi fe~teli eu manutele tatucutei ~i a mamueutei! Multe slugi ati avut

ca mine?

Atunci, eu toatele, ~tiind ca mai u~or ar putea capata cineva lapte de la o vaca stearpa decat sa

te indatorcasca o fata alintata ~i lene~a, au lasat-o sa-~i um1eze drumulin pace ~i n-au mai cerut

de !a dansa nici un ajutor. $i mergand ea tot inainte, a ajuns apoi ~i ea Ia Sfanta Duminica; dar

~i aici s-a purtat tot hursuz, cu obraznicie ~i proste~te. In Joe sa faca bucatele bune ~i potrivite ~i

sa laic copiii Sfintei Duminici cum i-a !aut fata mo~neagului de bine, ea i-a oparit pe toti, de

tipau ~i fugeau nebuni de usturime ~i de durere. Apoi bueatele le-a racut afumate, arse ~i sleite,

de nu mai era chip sa le poata lua cineva in gura... ~i dind a venit Sfanta Duminica de Ia

biserica, ~i-a pus mainile-n cap de ceea ce-a gasit acasa. Dar Sfanta Duminica, blanda ~i

ingaduitoare, n-a vrut sa-~i puie mintea c-o sturlubatica ~i c-o lene~a de fata ca aceasta; ci i-a

spus sa se suie in pod, sa-~i aleaga de-acolo o lada, care i-a placea, ~i sa se duca in plata lui

Dumnezeu. Fata atunci s-a suit ~i ~i-a ales !ada cea mai noua ~i mai frumoasa; caci li placca sa

ia cat de mult ~i ce-i mai bun ~i mai frumos, dar sa faca slujba buna nu-i placea. Apoi, cum sc

da jos din pod cu lada, nu sc mai duce sa-~i ia ziua buna ~i binecuvantare de Ia Stanta

Duminica, ci porne~te ca de la o casa pustie ~i se tot duce lnainte; ~i mergea de-i paraiau

calcaiele, de frica sa nu se razgandeasca Sfanta Duminica sa porneasca dupa dansa, s-o ajung[l

~i sa-i ieie !ada.

~i cand ajunge Ia cuptor, frumoase placinte erau intr-insul! Dar cand s-apropie sa ia dintr-insclc

~i sa-~i prinda pofta, focul o arde ~i nu poate Iua. La fantana, a~ijderea: paharutele de argint, nu­

i vorba, erau, ~i fantana plina cu apa pana-n gura; dar cand a vrut fata sa puie mana pe pahar ~i

sa ia apa, paharele pe loc s-au cufundat, apa din fantana intr-o clipa a secat, ~i fata de setc s-a

uscat! ... Cand prin dreptul parului, nu-i vorba, ca parca era batut cu Iopata de perc multc cc

avca, dar crcdeti c-a avut fata pmie sa guste vro una? Nu, caci parul s-a facut de-o mie de ori

mai inalt de cum era, de-i ajunsese crengile in nouri! ~i-atunci ... scobe~te-te, fata babei, in

dinti! Mergand mai inainte, cu catelu~a inca s-a intalnit; salba de galbeni avea ~i acum la gat;

dar dind a vrut fata sa i-o ia, catelu~a a mu~cat-o de i-a rupt dcgetele ~i n-a lasat-o sa puic mana

pe dansa. I~i mu~ca fata acum degetelele mamucutei ~i ale tatucutei de ciuda ~i de ru~ine, dar n­

avea ce face. In sfar~it, cu mare ce a ajuns ~i ea acasa, Ia ma-sa, dar ~i aici nu le-a ticnit bogatia.

Caci, deschizand lada, o multime de balauri au ie~it dintr-insa ~i pe loc au mancat pe baba, cu

fata cu tot, de parca n-au mai fost pe lumea asta, ~i apoi s-au tacut balaurii nevazuti cu lada cu

tot.

Iar mo~neagul a ri1mas lini~tit din partea babei ~i avea ncnumarate bogatii: el a maritat pc fiica­

sa dupa un om bun ~i hamie. Cuco~ii eantau aeum pe stalpii pof!ilor, in prag ~i in toatc partilc;

iar gainile nu mai cantau eueo~e~te Ia easa mo~neagului, sa mai faea a rau; e-apoi atunci niei

zile multe nu mai aveau. Numai atata, ca mo~neagul a ramas ple~uv ~i spetit de mult ee-l

netezise baba pe cap ~i de eereat in spatele lui eu eoeiorva, daea-i eopt malaiul.

Anexa 6- Versurile melodiei Nane- plec

WWW. versuri.ro

Refren: Plec!

imi pare rau ca plee mama,

Tineretea mea e un puzzle ce se dcstrama.

Pice!

imi pare rau ca pice tata,

N-am de gand sa ma mai uit in urma nieiodata.

Plee!

fmi pare rau ca plec iubito,

Sa eladesc viata pc care nu ti-am oferit-o.

E eel mai u~or! Va rog, va implor! Nu

spuneti ea va e dor!

Nu e primu' gand, e-al nu ~tiu catelea

~i-a nu ~tiu cata oara cand familia mi-lia.

"Nu pleca! Stai acasa! E nevoie de tine!

0 sa treaca toate cele rele! Va fi bine! "

M-am saturat ~i mi-am pierdut rabdarea.

E tara in care cu mainile-n san cerem schimbarea.

Vrem marea cu sarea ~i ~tim sa innotam,

Da' nee prea frica de rechini sa intram.

Invinuim ~i-arundim cu noroi,

Romani! Niciodata nu suntem de vina noi!

Hai sa dam inapoi ceasul cu doua decenii,

A!i vrut schimbarea, o sa ajungeti

victimele lenei!

Vorbim prea mult, facem prea putin,

~i ne sclavim in straini pentru rate la ma~ini.

Fug departc, chiar daca nu-i soh1tic,

Suntcm plasme stricate, nicio rezolutie.

Refren x 2

Anexa 7- Foaia Catehetica nr. 90- Duminica Fiului Risipitor

Fa eh Oumlnica il Rislp

~s-a Dc17"rL./I Pilda aceas~a: )Jn o""' ave a di"r ei i-a z's

risipit averea ~~ d~pa ce a che't,..:i: fcaFe~e

mare ;n tara aceea 3 e' a ~~ s'a de um.:l din k:~c·..:itcfi

tcate .. '"'"'i sunt r;.; toate·mi s,;nt ce folcs.

pEn:rJ da"' Du~M.zeu ;eva nil""'ici ~~

pe acesta ca ~; pt: acelea. Trupuf ru este pertru cl pertru

~~ Domr;.;l este pentrc.' trup. !at D..Jmneze Cel ce L-a :mliat pe

ne va t'".via f pe r oi p·in pJ:erea Sa.

tL1 ':.are :n .. p1./le voastre sun: mild1.J'are ale L'i Hris:os? Voi h;a ded mac'u;;orele lui Hristos ca sa far cin e!e rradu'uele un:i des'ranate?

eel ce se de estt:n . .m t•u p

C . .l€3? Ca VOT f1 iice eel doiun :h:;m "'U •· este u:n tk h w EL

F c'e des'ramn:! Or:c:e pace:t pe de

tr~.;p; car eel ce se ir :f\,;pd saJ. SaL n.; 3titi ca

:r1...pul vcstru este a!Duhui~,;;

"':;stnJ ~i i"' dunu! vos:r..;, care 1-urt a'e luf '):;mr,ez.eu: