Urmarirea Si Judecarea Unor Infractiuni Flagrante

Urmarirea si judecarea unor infractiuni flagrante

CuprinsCuprins.........................................................................................................1 Notiuni privind procedura speciala...............................................................1 Conceptul de infractiune flagranta................................................................2 Notiunea de infractiune flagranta..............................................................3 Formele infractiunilor flagrante ................................................................5 Necesitatea unei proceduri speciale pentru infractiunile flagrante............7 Cazurile si conditiile infractiunii flagrante.....................................................8 Cazurile de aplicare a procedurii speciale de urmarire si judecare a unor infractiuni flagrante...................................................................................9 Cazurile de aplicare partiala a procedurii speciale privind infractiunile flagrante..................................................................................................12 Cazuri excluse de la procedura speciala..................................................13 Alte aspecte privind aplicarea procedurii speciale-infractiunile concurente, indivizibile sau conexe.............................................................................14 Situatii speciale privind procedura aplicabila infractiunilor flagrante.......15 Urmarirea penala in cazul procedurii urgente.............................................17 Constatarea infractiunii...........................................................................18 Organele competente..............................................................................19 Luarea masurilor preventive...................................................................20 Trimiterea in judecata..............................................................................22 Judecata in cazul procedurii urgente...........................................................24 Instanta competenta...............................................................................24 Masuri premergatoare sedintei de judecata.............................................25 3. Judecata in prima instanta...................................................................26 4. Solutionarea cauzei penale..................................................................27 5. Caile de atac........................................................................................28 Deosebiri intre procedura urgent si procedura de drept comun..................30 Jurisprudenta in ceea ce priveste urmarirea si judecarea unei infractiunii flagrante.....................................................................................................32 Bibliografie.................................................................................................34

Notiuni privind procedura speciala

1

Urmarirea si judecarea unor infractiuni flagranteActuala legislatie contine dispozitii aplicabile in mod obisnuit in rezolvarea unor cauzepenale, care alcatuiesc procedura de drept comun sau procedura obisnuita. In anumite situatii pentru atingerea scopului legii penale si a celei procesual penale se impune adoptarea unui regim procesual cu caracter special aplicabil numai la rezolvarea anumitor cauze penale. Procedurile speciale sunt modalitati de desfasurare a procesului penal diferite de procedura obisnuita, constituita dintr-un complex de norme cu caracter complementar si derogatoriu, ceea ce presupune ca, in cazul aplicarii lor, procesul penal se desfasoara dupa norme comune numai in masura in care nu exista dispozitii speciale care au prioritate, avand o arie de aplicare limitata. In reglementarea unei proceduri speciale legiuitorul trebuie sa aiba in vedere: stabilirea cu precizie a cauzelor in care se aplica legea speciala, normele speciale fiind de stricta interpretare; sa prevada normele derogatorii de la procedura obisnuita astfel incat sa dea forma unei proceduri speciale si nu numai unor elemente de derogare; precizarea ca acolo unde nu se deroga se aplica normele generale. In legislatia procesual penala, pe cale jurisdictionala a unor aspecete adiacente sarcinilor fundamentale ale procesului penal. Potrivit doctrinei procedurile speciale se clasifica in: proceduri speciale propriu-zise prin care sunt rezolvate aspecte privind tragerea la raspundere penala. Prin acestea se lamuresc probleme legate de existenta raportului juridic procesual principal, avand o sfera limitata de aplicare la o anumita categorie de infractiuni; procedurile speciale auxiliare prin care sunt rezolvate unele aspecte adiacente raportului juridic procesual principal in curs de desfasurare sau deja incheiat. In categoria procedurilor speciale propriu-zise se incadreaza si procedura speciala de urmarire si judecare a unor infractiuni flagrante.

Conceptul de infractiune flagranta2

Urmarirea si judecarea unor infractiuni flagranteNotiunea de infractiune flagrantaFolosit de mai multa vreme in vocabularul juridic, termenul flagrant/flagranta provine din participiul flagrans, -tis al verbului latin flagro, -are care inseamna a arde. Sensul de arzator, inflacarat, a fost folosit in vechime, intelegandu-se prin aceasta ca infractorul este prins in focul actiunii sale, respectiv cum se obisnuieste a se spune, cat fapta este inca calda1. Acest termen raportat la savarsirea unei infractiuni, exprima o anumita relatie intre momentul comiterii infractiunii si momentul descoperirii ei si a faptuitorului2. In acest sens notiunea de flagrant semnifica prinderea faptuitorului in timpul savarsirii infractiunilor sau imediat dupa comiterea actiunii sale infractionale. Starea de flagranta presupene intotdeauna si prezenta faptuitorului, in lipsa acestuia infractiunea neputand fi considerata flagranta3. Multa vreme, in dreptul nostru dar si in limajul juridic, notiunea de infractiune flagranta era cunoscuta sub denumirea de flagrant delict (infractiune descoperita in momentul savarsirii ei sau inainte ca efectele ei sa se fi consumat, din francezul flagrant care a avut loc in prezenta unui martor ocular, comis sub ochii celui care constata). Legislatia penala romaneasca actuala a inlocuit termenul delict cu cel de infractiune astfel ca nu se mai justifica folosirea acesteia expresii vechi4. Infractiunile flagrante au preocupat legiuitorul inca din cele mai vechi timpuri, astfel Codul lui Hammurabi, prevedea ca furtul flagrant, furtul manifest, era sanctionat cu pedeapsa capital, o reglementare asemanatoare cuprindea si Legea celor XII Table, conform careia , pentru furt flagrant, unei persoane libere i se aplica o bataie cu vergile si era transformat in sclav, iar sclavul primea o sanctiune corporala sau era aruncat de pe stanca Terpeana. Amenda era de patru ori valoarea bunului furat. Se considera furt si atunci cand se gasea bunul in casa hotului. Ulterior infractiunea flagranta a primit un tratament penal atenuant dar diferit si mai aspru fata de faptele ascunse. Potrivit articolulului 465, alineatul 1 din Cod Procedura Penala, infractiunea flagranta este acea infractiune descoperita in momentul savarsirii sau imediat dupa savarsire. De asemenea potrivit alineatul 2 al aceluiasi articol este considerata flagranta si infractiunea al carei faptuitor, imediat dupa savarsire, este urmarit de persoana vatamata, de martorii oculari sau de strigatul public ori este surprins aproape de locul comiterii infractiunii cu arme,1

I. Neagu, Drept procesual penal. Partea special. Tratat, volumul II, ediia aII-a, Editura Global Lex, Bucureti, 2007 2 A. Crisu, Drept procesual penal, Partea speciala, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, pag. 239 3 V. Manzini, Trattato di diritto procesuale penale, Editura Torinese, Torino, 1931, pag. 109 4 G. Antoniu, N. Volonciu, N. Zaharia, Dictionar de Procedura penala, Editura Stiintifica si Enciclopedica,Bucuresti, 1988, pag. 110

3

Urmarirea si judecarea unor infractiuni flagranteinstrumente sau orice alte obiecte de natura al presupune participant la infractiune. Aceasta definitie a fost preluata din dreptul francez, respectiv Codul francez de instructie criminala din 18085. Codul de procedura penala din 2 decembrie 1864 dadea infractiunilor flagrante urmatoarea definitie: Flagrantul delict se numeste delictul ce se comite acum sau care de curand se comisese. Se va socoti de asemenea flagrant delict cazul cand prevenitul este urmarit de strigatul public si cazul cand se gasesc asupra lui lucruri, arme, instrumente sau hartii, care dau de presupus ca el este autor sau complice, in destul numai ca acestea sa se fi petrecut aproape de locul si de timpul comiterii delictului. Aceste dispozitii au fost completate de dispozitiile speciale stabilite prin Legea din 13 aprilie 1913 (Legea micului parchet), lege care se aplica numai infractiunilor flagrante sanctionate cu pedespse corectionale, comise in anumite locuri publice, si privea atat instructiunea (urmarirea) cat si judecata. Codul de Procedura Penala din 19 martie 1936, repulicat la 20 iulie 1943, include cu unele modificari si Legea micului parchet. Articolul 218 cuprindea urmatoarea definitie a infractiunilor flagrante: infractiunea flagranta este aceea descoperita in momentul comiterii sau imediat dupa comitere; este de asemenea socotita infractiune flagranta si aceea ai carei faptuitori sunt urmariti imediat dupa savarsire de partea vatamat, de martori oculari sau de strigatul public, ori au fost surprinsi cu efecte, arme, instrumente, hartii sau obiecte de natura a-i presupune autori sau complici aproape de locul si de timpul comiterii infractiunii. Prin Decretul 324 din 1957, s-a introdus in Codul Procedura Penala: Procedura urgenta de urmarire sau de judecata pentru anumite pricini, care avea, in principal, dispozitii privind urmarirea si judecarea infractiunilor flagrante. Legislatiile altor state cuprinzand reglementari similare in materia infractiunii flagrante. Institutia micului parchet este de origine engleza, fiind introdusa in anul 1750 cu scopul de a scoate infractiunile cu un grad scazut de pericol social din competenta juratilor, carora le era aplicabila o procedura lenta fara operativitate marita. Aceasta procedura simplificata, sumara, s-a extins repede, tinzand sa puna chiar in dificultate institutia juratilor. Procedura flagranta a fost introdusa si in legislatia franceza prin legea din 20 mai 1963, cunoscuta sub numele de Legea micului parchet, care prevedea reglementari speciale pentru situatiile cand infractiunea a fost comisa in flagrant, iar sanctiunea prevazuta de lege pentru acea infractiune era inchisoarea. Potrivit articolului 1 al acestei legi, orice inculpat prins5

Gh. V. Tarhon, Infractiuni pentru care se aplica proceduri speciale de urmarire si judecata, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1958, pag. 144

4

Urmarirea si judecarea unor infractiuni flagranteasupra faptei in materie de delict era condus de indata la procuror, care ii lua un interogatoriu si putea sa-l duca imediat la instanta, iar in lipsa audientei putea sa il citeze la judecata pentru a doua zi. In ceea ce priveste notiunea de flagrant legislatia franceza are o reglementare asemanatoare cu legislatia romana: este flagranta infractiunea descoperita in momentul savarsirii sau imediat dupa aceea dar si cazurile cand intr-un timp foarte apropiat actiunii, persoana banuita este urmarita de protestul public, este gasita in posesia unor obiecte, prezinta urme sau indicii care lasa sa se intelega ca a a participat la infractiune. Codul de procedura penala italian prevede ca: este stare de flagrant situatia in care persoana este prinsa in timpul comiterii infractiunii sau care, dupa ce a comis infractiunea, este urmarita de organele de urmarire penala, de persoana vatamata sau de alte persoane sau care este prinsa cu lucrurile sau urmele care o fac sa fie considerata ca fiind cea care a comis infractiunea6.

Formele infractiunilor flagranteDin dispozitiile articolelor 465 si 466 Cod Procedura Penala rezulta ca exista doua forme ale infractiunii flagrante: forma tipica si forma asimilata sau cvasiflagranta.

2.1 Infractiunea flagranta tipicaInfractiunea flagranta tipica, propriu-zisa, imbraca forma prevazuta de articolul 465 alineatul 1 Cod Procedura Penala care prevede ca este flagranta infractiunea descoperita in momentul savarsirii si cea descoperita imediat dupa savarsire. Putem concluziona ca infractiunea flagranta tipica se prezinta sub doua ipoteze: a) Infractiunea descoperita in momentul savarsirii ce presupune prinderea infractorului in timpul si locul comiterii acesteia. Prin savarsire se intelege realizarea oricareia din faptele care alcatuiesc continutul unei infractiuni in forma consumata, tentative sanctionabile sau participatie sub orice forma: autor; coautor, instigator sau complice. b) Infractiunea descoperita imediat dupa savarsire este situatia in care comiterea se stabileste cat mai aproape de momentul savarsirii. Legea nu stabileste o limita fixa de timp, aceasta fiind la aprecierea organului judiciar. Pentru existenta flagrantei nu este suficienta descoperirea faptei in momentul savarsirii dar si prinderea faptuitorului in acele momente. Infractiunea continua este se considera flagranta pana la incetarea actiunii ilicite, pana la6

V. Manzini, Trattato di diritto procesuale penale, Editura Torinese, Torino, 1931, pag. 98

5

Urmarirea si judecarea unor infractiuni flagranteepuizrea ei, faptuitorul gasindu-se in flagranta pe toata durata comiterii infractiunii. La infractiunea continuata se considera flagranta numai actele materiale descoperite in momentul savarsirii sau imediat dupa, deci nu toate actiunile repetate in baza aceleiasi rezolutii infractionale care o alcatuiesc. Infractiunea complexa este flagranta daca toate activitatile infractionale care o compun au fost descoperite in momentul savarsirii sau imediat dupa7.

2.2 Infractiunea flagranta asimilataAceasta forma mai poarta si denumira de cvasiflagranta sau cvasi-tipica. Aceasta forma de flagranta isi gaseste reglementarea in articolul 465 alin. (2) Cod Procedura Penala unde sunt prevazute doua situatii de cvasiflagranta: a) faptuitorul, imediat dupa savarsirea infractiunii, este urmarit de persoana vatamata, de martorii oculari sau de strigatul public. Partea vatamata si martorii oculari sunt cei care, constatand comiterea infractiunii trec imediat la urmarirea faptuitorului (se iau dupa el, pornesc pe urmele lui) care incearca sa se indeparteze de la locul faptei. Cei prezenti la comiterea faptei, vazandu-l pe faptuitor, pot apela prin strigate la ajutorul celorlalti sau al autoritatilor pentru urmarirea si prinderea acestuia - strigatul public8. b) faptuitorul este surprins aproape de locul comiterii infractiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natura a-l presupune participant la infractiune. Se naste astfel o prezumptie de flagranta datorita apropierii in spatiu si timp a faptuitorului fata de locul si momentul savarsirii infractiunii avand asupra sa orice obiect care face verosimila si probabila participarea sa la comiterea infractiunii. Spre deosebire de celelalte situatii care impun retinerea flagrantei aici apare in plus surprinderea faptuitorului cu arme si alte instrumente care il fac absolut participant la infractiune. Obiectele cu care este prins faptuitorul trebuie sa fie din categoria celor posibile a-l presupune participant la comiterea infractiunii respective, datorita caracteristicilor lor fata de rezultatul faptei respective, de exemplu o arma in cazul omorului sau obiectul reclamat ca sustras de la persoana vatamata in cazul unui furt9. Notiunea de participant este definita in articolul 37 din Codul Penal, astfel: Participantii sunt persoanele care contribuie la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala in calitate de autori, coautori, instigatori sau complici.

7 8

V. Pavaleanu, Drept procesual penal. Partea special, Editura Lumina Lex,Bucureti, 2002, pag. 525. N. Volonciu, Tratat de Procedura Penala, Partea speciala, Vol. II, Editura Paideia, Bucuresti, 1994, pag. 445. 9 A. Crisu, Drept procesual penal, Partea speciala, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, pag. 242.

6


Necesitatea unei proceduri speciale pentru infractiunile flagranteNecesitatea unei proceduri speciale de urmarire si judecare a unor infractiuni flagrante se explica prin conditiile in care se savarsesc aceste infractiuni, ceea ce permite descoperirea rapida a faptei si a faptuitorului, stabilirea vinovatiei acestuia pe baza probelor certe si tragerea sa la raspundere intr-un timp cat mai scurt. Avand in vedere aceste elemente, se poate inlatura complet posibilitatea unor erori judiciare, ceea ce permite o activitate procesuala penala rapida si simplificata10. Regulile obisnuite de procedura trebuie inlocuite in scopul efectuarii imediate a constatarii si a strangerii neintarziate a probelor care ulterior ar putea disparea. Conditiile de realizare a faptei fac ca probatiunea sa fie mult mai simpla deoarece datele foarte importante in ceea ce priveste savarsirea infractiunii pot fi oferite de persoanele care au luat parte in mod direct la savarsirea infractiunii. Se mai poate spune asemenea ca faptele sunt imediat cunoscute, faptuitorul este intotdeauna cunoscut, iar probele sunt mai mult decat evidente, permitand stabilirea vinovatiei pe baze certe. In aceasta situatie procedura obisnuita ar putea fi cel putin stanjenitoare. Distinctia pe care legiuitorul o face cu privire la infractiunea flagranta o intalnim insa numai in Codul de Procedura Penala fara a exista o asemenea distinctie si in domeniul dreptului substantial. Instituirea procedurii sporeste valentele principiilor operativitatii in procesul penal si grabeste restabilirea ordinii de drept11. Insa scurtarea activitatii judiciare nu trebuie sa aduca atingere garantiilor care asigura drepturile procesuale ale partilor si nici buna realizare a actului de justitie12. Oricand desfasurarea activitatii judiciare in baza acestei proceduri ar crea dificultati in realizarea corespunzatoare a scopului procesului penal (de exemplu nevoia de a administra probe noi, imposibilitatea disjungerii in caz de indivizibilitate sau conexitate etc.), se va renunta la procedura de urgenta si se va trece la cea obisnuita (articolul 462 alineatul 2 si articolul 473 alineatul 5 Codul de Procedura Penala).10

G r . T h e o d o r u , L . M o l d o v a n , D r e p t p r o c e s u a l p e n a l , E d i t u r a didactic i Pedagogic, Bucureti, 1979, pag. 335 11 M. Basarab, Drept Procesual Penal, Partea a II-a, Editia II, Cluj, 1973, pag 636. 12 N. I l i e s c u , L i b e r t a t e a p e r s o a n e i i n l u m i n a d i s p o z i t i i l o r d i n C o d u l d e p r o c e d u r a penala, S.C.J. nr. 3/1971, pag. 363

7

Urmarirea si judecarea unor infractiuni flagranteTotusi infractiunile flagrante constituie o evidenta tulburare a ordinii de drept provocand teama, indignare, alarmare. Astfel se doreste tragerea la raspundere penala cat mai prompt posibil; de aici necesitatea unei proceduri speciale cat mai rapide, care sa restabileasca ordinea de drept, sa satisfaca opinia publica si in cele din urma sa asigure efectul educativ al procesului penal13.

Cazurile si conditiile infractiunii flagrante

13

V. Dongoroz, Expicatii teoretice ale Codului de procedura penala roman, Partea speciala, Vol. II, Editura Academiei , RSR, Bucuresti, 1976, pag. 373

8

Urmarirea si judecarea unor infractiuni flagranteCazurile de aplicare a procedurii speciale de urmarire si judecare a unor infractiuni flagranteAsa cum reiese si din denumirea Capitolului I al Titlului IV din Codul de Procedura Penala, reglementarea speciala priveste urmarirea si judecarea numai a unor infractiuni flagrante. De altfel si din cuprinsul articolului 466 Cod Procedura Penala reiese ca numai anumitor infractiuni flagrante, asa cum sunt definite in articolul 465 Cod Procedura Penala, li se aplica procedura speciala in faza urmaririi si judecarii, cazurile de aplicare fiind prezentate in cuprinsul acestui capitol. Pentru a fi aplicata procedura speciala privind urmarirea si judecarea unor infractiuni flagrante trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: a) infractiunea sa fie flagranta; b) infractiunea sa fie pedepsita prin lege cu inchisoarea mai mare de un an si cel mult 12 ani, precum si formele agravate ale acestor infractiuni; c) sa fie savarsite in municipii sau orase, in mijloace de transport, balciuri, targuri, porturi, aeroporturi sau gari, chiar daca nu apartin unitatilor teritoriale aratate mai sus, precum si in orice loc aglomerat. Prima conditie, starea de flagranta, se considera a fi indeplinita in cazul in care organul judiciar constata incidenta dispozitiilor articolului 465 Cod Procedura Penala. Conditii privind pedeapsa. Procedura speciala se aplica numai infractiunilor pedepsite pentru forma tip cu inchisoarea mai mare de un an (deci cel mult un an si o zi) si cel mult 12 ani inclusiv, precum si formele agravate sau calificate ale acestor infractiuni, chiar daca aceste forme depasesc maximul pedepsei pentru forma tip. Asadar criteriul dupa care pot fi determinate cu exactitate infractiunile ce pot fi instrumentate dupa procedura de urgenta este cel al pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea tip, adica pentru forma simpla a infractiunii. Infractiunea sau pedeapsa pot fi prevazute in Codul penal sau in orice alta lege speciala penala ori cu dispozitii penale speciale. Din aceste considerente, daca pedeapsa pentru infractiunea tip, este mai mare de 12 ani dar este savarsita in faza tentativei, care presupune jumatate din maximul special al pedepsei pentru forma tip putand ajunge astfel la o pedeapsa mai mica de 12 ani, procedura va fi una obisnuita iar nu una speciala. La stabilirea acestor limite s-a avut in vedere ca aplicarea procedurii urgente nu se justifica in cazul unor infractiuni de minima importanta sanctionate cu amenda sau inchisoare 9

Urmarirea si judecarea unor infractiuni flagrantede pana la un an. Pe de alta parte procedura speciala nu se justifica nici pentru infractiuni de o gravitate prea mare intrucat pentru acestea trebuie sa existe garantiile procedurii obisnuite, evitand erorile judiciare care pot aparea datorita ritmului accelerat al procedurii speciale14. S-a mai sustinut ca, in cele mai multe cazuri, infractiunile pedepsite cu inchisoare mai mare de limita maxima stabilita de lege, au conexiuni cu alte infractiuni, ceea ce impune o desfasurare obisnuita a procesului penal, pentru buna solutionare a cauzei.15 Daca procedura speciala de urmarire si judecata a unor infractiuni flagrante se aplica formelor calificate sau agravate ale infractiunii care atrage sanctiuni ce depasesc 5 ani de inchisoare Procedura speciala de urmarire si judecare a unor infractiuni flagrante se aplica infractiunilor sanctionate de lege cu inchisoare mai mare de 3 luni si cel mult 5 ani, chiar si in cazul in care aceste infractiuni sunt savarsite in conditii ce determina incadrarea lor intr-o infractiune calificata sau intr-o forma agravata conform prevederilor din partea speciala a codului penal sau a altor legi speciale si care atrage astfel sanctiuni ce depasesc 5 ani de inchisoare. Indrumarea de mai sus a fost determinata de aplicarea diferentiata a dispozitiilor legale care delimiteaza sfera infractiunilor flagrante ce pot fi urmarite si judecate potrivit procedurii urgente Astfel unele instante au limitat incidenta dispozitiilor articolului 466 din codul de procedura penala numai la acele infractiuni pentru care se prevede o pedeapsa mai mare de 3 luni si cel mult 5 anisi care se savarsesc in imprejurarile prevazute in articolul 75 cod penal. Alte instante au considerat ca procedura de urgenta se poate aplica infractiunilor sanctionate in forma simpla cu inchisoare mai mare de 3 luni si cel mult 5 ani savarsite in conditii ce determina incadrarea lor intr-o infractiune calificata sau intr-o forma agravata, forme care atrag pedepse ce pot depasi 5 ani de inchisoare; aceleasi instante au considerat ca procedura de urgenta se aplica si infractiunilor pedepsite prin lege cu inchisoare mai mare de 3 luni si cel mult 5 ani care se savarsesc in imprejurarile prevazute in articolul 75 cod penal si care constituie circumstante agravante legale sau judiciare. Plenul Tribunalului Suprem a considerat ca aceaste din urma solutie este legala. In motivarea deciziei de indrumare se arata, intre altele, ca prin dispozitiile articolului 466 din codul de procedura penala legiuitorul a limitat aplicarea procedurii speciale la o anumita categorie de infractiuni si anume la infractiunile pentru a caror forma simpla14 15

V. Pvleanu, Drept procesual penal. Partea special, Editura Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 526 V. Dongoroz, Explicaii teoretice ale Codului de procedur penal romn. Partea special, vol II, Editura Academiei R.S.R., Bucureti, 1976, p. 365.

10

Urmarirea si judecarea unor infractiuni flagrantelegea prevede cu inchisoare mai mare de 3 luni si cel mult 5 ani precum si la formele agravate ale acestora. Legiutorul a fixat aceste limite de pedeapsa apreciind ca infractiunilor pedepsite cu inchisoarea mai mica de 3 luni nu se aplica procedura speciala tocmai , pericolului social redus pe care aceste infractiuni il reprezinta. In cazul infractiunilor tip, pedepsite cu inchisoare mai mare de 5 ani, nu se aplica procedura urgenta, pentru a se evita erorile judiciare ce s-ar putea comite intr-un proces penal desfasurat in ritm accelerat si in care faptuitorul este supus unor sanctiuni penale severe. pe de alta parte, in cele mai frecvente cazuri, infractiunile pedepsite cu inchisoare mai mare de 5 ani au conexiuni cu alte infractiuni, ceea ce impune o desfasurare obisnuita a procesului penal, in asemenea cazuri procedura urgenta putand dauna unei bune rezolvari a cauzei. Revenind la problema delimitarii sferei infractiunilor pentru care se aplica procedura speciala mentionam ca in articolului 466 din codul de procedura penala se face referire la formele simple ale infractiunilor pedepsite cu inchisoare mai mare de 3 luni si cel mult 5 ani, acelasi text precizand ca procedura speciala se aplica si formelor agravate ale acestor infractiuni. Criteriul dupa care pot fi determinate cu exactitate infractiunile care cad sub incidenta procedurii speciale este acela al pedepsei prvazute pentru infractiunea tip (forma simpla a infractiunii), pedeapsa prevazuta in norma speciala a legii penale sau in legea speciale. In acest sens infractiunea talharie nu poate fi urmarita si judecate potrivit procedurii speciale prevazute de art 463 si urmatoarele din Cod Proced. Penala deoarece in asemenea caz forma tip a acestei infractiuni este pedepsita prin lege cu inchisoare mai mare de 5 ani16. Notiunea nu se referea la circumstantele agravante prevazute de articolul 75 Cod Penal deoarece acestea sunt luate in considerare la individualizarea pedepsei, atat in cazul in care s-a retinut forma simpla sau agravata a unei infractiuni, cat si in cazul in care s-a retinut o infractiunea calificata, ceea ce insemna ca ele nu sunt de natura sa agreveze infractiunea, ci numai pedeapsa ce urmeaza a fi aplicata. Aplicarea dispozitiilor speciale privind urmarirea si judecarea unor infractiuni flagrante a fost mult restransa in ultima perioada, fapt datorat modificarilor repetate aduse in materie penala (mai ales prin Legea nr. 140/1996 de modificare a Codului penal) prin care maximul special al pedepselor a fost marit, depasind, la majoritatea infractiunilor, pragul de 5 ani pentru forma simpla prevazuta de art. 466 C. proc. pen. Prin Legea nr. 281/2003, maximul16

I. Neagu, L. Moldovan, Drept Procesual penal, Indreptar de practica judiciara, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1982, pag 242-243.

11

Urmarirea si judecarea unor infractiuni flagrantespecial a fost marit la 12 ani, ceea ce face practic posibila aplicarea dispozitiilor privind aceasta procedura speciala. Conditii privind locul savarsirii infractiunii. Infractiunea trebuie sa fie comisa doar in anumite locuri, si anume: in municipii si orase, inclusiv localitatile arondate acestora, in mijloacele de transport in comun, precum si in balciuri, targuri, porturi, aeroporturi sau gari chiar daca nu apartin unitatilor teritoriale aratate mai sus, precum si in orice loc aglomerat. Prin loc aglomerat se intelege orice loc care prin natura sau destinatia lui este permanent, sporadic sau intamplator, expus aglomerarii de persoane, cum ar fi intruniri sau manifestari comemorative, religioase, sportive, artistice etc. In cazul mijloacelor in de transport comun, se considera indeplinita conditia si atunci cand se afla in deplasare intre doua localitati sau chiar intr-o comuna ori sat si a fost constatata infractiune flagranta17. Din analiza textului reiese ca procedura speciala se aplica infractiunilor flagrante savarsite numai in municipii si orase fiind excluse deci comunele si satele, iar in cazul mijloacelor de transport in comun, balciuri, targuri, porturi, aeroporturi sau gari procedura speciala se aplica chiar daca nu apartin unitatilor teritoriale indicate in art. 466 C. proc. pen., adica municipiilor sau oraselor18. Aplicarea procedurii speciale, tinand cont de conditia privind locul savarsirii infractiunii, urmeaza a fi apreciata de organele judiciare in functie de datele concrete ale fiecarui caz. Astfel, furtul se considera flagrant in cazul in care persoana vatamata, careia i s-a sustras din buzunar o suma de bani, de exemplu, in timp ce se afla in tramvai, constatand lipsa banilor, la coborarea din mijlocul de transport, i-a urmarit imediat pe cei banuiti de savarsirea faptei, care au recunoscut fata de ea savarsirea sustragerii.In consecinta, in mod legal judecata sa desfasurat dupa procedura speciala prevazuta in art. 465 si urm. C. proc. pen.2 Prin inscrierea acestei conditii legiuitorul a avut in vedere faptul ca locul comiterii infractiunii presupune prezenta organelor de politie in imediata apropiere si, deci, posibilitatea constatarii imediate a faptei.

Cazurile de aplicare partiala a procedurii speciale privind infractiunile flagrante

17 18

M. Apetrei, Drept Procesual penal, Editura Europa Nova, Bucuresti, 1996, pag. 308 N. Jidovu, Drept Procesual penal, Editia II, Editura All Beck, Bucuresti, 2007, pag. 580.

12

Urmarirea si judecarea unor infractiuni flagranteNu orice infractiune flagranta va fi guvernata de procedura speciala urgenta. Infractiunile flagrante care indeplinesc conditiile prevazute de art. 465 C. proc. pen., dar nu indeplinesc cumulativ si conditiile prevazute de art. 466 C. proc. pen. se vor judeca dupa procedura comuna, la care se adauga unele dispozitii derogatorii prevazute in ambele parti ale C. proc. pen.: posibilitatea efectuarii perchezitiilor domiciliare fara autorizatia procurorului [art. 101 alin. (3)]; nu este necesar consimtamantul conducerii unitatilor din cele la care se refera art. 145 C. pen., si nici autorizatia procurorului pentru efectuarea oricarui act de urmarire penala in incinta acelor unitati (art. 204 C. proc. pen.); ridicarea de obiecte si inscrisuri, precum si perchezitia domiciliara se pot face la orice ora, nu doar intre orele 6:00-20:00 (art. 103); posibilitatea adoptarii unor masuri preventive conform art. 148 C. proc. pen. indiferent, insa, de limitele de pedeapsa prevazute de lege (art. 143); obligatia organului de urmarire penala, in cazul infractiunilor in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate (prevazute de art. 279 C. proc. pen.), de a constata savarsirea infractiunii flagrante, chiar in lipsa plangerii prealabile. Ulterior, organul judiciar cheama persoana vatamata si, daca aceasta declara ca face plangere prealabila, continua urmarirea penala sau trimite cauza la organul competent. Procedura de urgenta opereaza doar daca persoana vatamata depune plangerea in termen de 24 de ore de la savarsirea infractiunii. In caz contrar se va aplica procedura de drept comun (art. 280 si 479); dreptul oricarei persoane de a-l prinde pe faptuitor si de a-l conduce in fata autoritatii [art. 465 alin. (3) C. proc. pen.]. In literatura de specialitate s-a aratat ca si pentru infractiunile flagrante care nu indeplinesc conditiile art. 466 C. proc. pen. se va produce de regula o accelerare a procedurii de urmarire si judecata, determinata de faptul ca strangerea probelor privitoare la fapta savarsita si la faptuitor se va efectua chiar in momentul comiterii infractiunii.

Cazuri excluse de la procedura specialaArt. 479 C. proc. pen. prevede doua cazuri in care infractiunea, desi flagranta si intrunind toate conditiile art. 466, este exclusa de la aplicarea procedurii speciale de urgenta: 13

Urmarirea si judecarea unor infractiuni flagranteinfractiunile savarsite de minori si infractiunile pentru care este necesara plangerea prealabila a persoanei vatamate. In aceste situatii aplicarea procedurii urgente ar impieta asupra atingerii scopului procesului penal. Infractiunile savarsite de minori. Minorii, datorita situatiei lor deosebite privind dezvoltarea psihica, sunt ocrotiti de procedura penala printr-o procedura speciala aplicabila numai lor, reglementata de art. 480-493 C. proc. pen. Ratiunile care stau la baza acestei exceptii sunt legate de perioada de dezvoltarepsihica a minorului, formarea si dezvoltarea discernamantului, a unor trasaturi ale personalitatii sale, acumularea cunostintelor despre viata, inclusiv cele privitoare la normele de conduita sociala, si nu in ultimul rand de grija pentru reeducarea acestora. Infractiunilor pentru care este necesara plangerea prealabila a persoanei vatamate pentru punerea in miscare a actiunii penale; desi aceasta interdictie nu este prevazuta expres, ea rezulta din interpretarea alin. (2), art. 479. Astfel, in cazul infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, daca acestea sunt flagrante si savarsite in conditiile prevazute in art. 466, constatarea savarsirii lor este obligatorie si se face potrivit art. 467. Procedura speciala de urmarire si judecare se aplica numai daca persoana vatamata a introdus in termen de 24 de ore de la savarsirea infractiunii flagrante plangerea prealabila la organul de urmarire penala. In acest scop, persoana vatamata este chemata la organul de urmarire penala si intrebata daca intelege sa faca plangere in termenul mai sus aratat. La cazurile mai sus aratate se adauga si cel prevazut in art. 10 din Decretul nr. 203/1974, conform caruia dispozitiile din Codul de procedura penala privind urmarirea si judecarea unor infractiuni flagrante nu se aplica infractiunilor de competenta sectiilor maritime si fluviale ale judecatoriilor si tribunalelor din Constanta si Galati

Alte aspecte privind aplicarea procedurii specialeinfractiunile concurente, indivizibile sau conexeApare un conflict intre procedura urgenta si procedura obisnuita atunci cand se afla in concurs ori in stare de indivizibilitate sau conexitate doua sau mai multe infractiuni, dintre care unele sunt flagrante si trebuie urmarite si judecate conform procedurii speciale, iar altele atrag procedura obisnuita. 14

Urmarirea si judecarea unor infractiuni flagrantea) Infractiunile concurente. Potrivit art. 478 alin (1) C. proc. pen., in caz de concurs de infractiuni, cand procedura speciala se aplica numai unora dintre infractiunile concurente, se procedeaza la disjungerea lor, urmarirea si judecarea infractiunilor facandu-se separat. Atunci cand disjungerea nu este posibila se acorda prioritate procedurii de drept comun. Imprejurarea ca printre infractiunile flagrante concurente se afla si una pentru care, potrivit art. 209 alin. (4) C. proc. pen., urmarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu de procuror, nu inlatura aplicarea dispozitiilor speciale cu privire la urmarirea si judecarea infractiunilor flagrante. Deci, efectuarea urmaririi de catre procuror nu isi va gasi, in acest caz, o aplicare obligatorie. b) Conexitatea sau indivizibilitatea. In caz de indivizibilitate sau conexitate intre infractiuni flagrante, indeplinind conditiile prevazute de lege pentru aplicarea procedurii urgente si infractiuni neflagrante sau flagrante dar care nu indeplinesc aceste conditii, pot aparea doua posibilitati: daca infractiunea flagranta poate fi disjunsa de celelalte infractiuni, se vor urma doua proceduri diferite: pentru infractiunea flagranta se va aplica procedura de urgenta, iar pentru celelalte infractiuni indivizibile si conexe procedura de drept comun; daca disjungerea nu este posibila urmarirea si judecarea se va face pentru toate infractiunile dupa procedura de drept comun. Disjungerea este o chestiune de fapt, aprecierea privind posibilitatea sau imposibilitatea ei fiind la latitudinea organului judiciar.19 Disjungerea poate fi dispusa atat de catre organul de urmarire penala, cat si de catre instanta de judecata. Disjungerea nu constituie o declinare de competenta, ci o scindare in desfasurarea procesului penal, care are loc mai departe dar separat, in fata organului de urmarire penala sau a instantei care a dispus disjungerea, aplicandu-se pentru fiecare fapta procedura corespunzatoare, speciala sau de drept comun (obisnuita).

Situatii speciale privind procedura aplicabila infractiunilor flagrante.In legislatia romana exista numeroase dispozitii derogatorii de la regulile procedurii de urgenta, fie in sens restrictiv, cand procedura suporta unele limitari cu toate ca infractiunile sunt flagrante, intrunind toate conditiile prevazute de C. proc. pen., fie in sens extinctiv, cand

19

M. Basarab, op. cit., p. 643.

15

Urmarirea si judecarea unor infractiuni flagranteprocedura devine aplicabila unor infractiuni care nu indeplinesc toate conditiile flagrantei. Cu scop exemplificativ vor fi prezentate aici cateva cazuri. astfel Legea nr. 83 din 22 iulie 1992 privind procedura urgenta de urmarire si judecare pentru unele infractiuni de coruptie20 prevede ca, pentru infractiunile de coruptie prevazute in art. 1 al acestui act normativ, daca sunt flagrante, se aplica dispozitiile procedurii speciale privind urmarirea si judecarea unor infractiuni flagrante fara a se cere si indeplinirea conditiilor mentionate la art. 466 C. proc. pen. Totusi procedura presupunea unele termene mai mari pentru realizarea activitatilor procesuale. Se considera insa ca aceste prevederi nu mai sunt in vigoare, fiind abrogate tacit de dispozitiile Legii nr. 78/200021; in Legea nr. 78 din 8 mai 2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie22, cu modificarile si completarile ulterioare, se arata ca infractiunile de coruptie, cele asimilate acestora sau cele in legatura cu infractiunile de coruptie, daca sunt flagrante, se urmaresc si se judeca dupa procedura specifica infractiunilor flagrante, chiar daca nu sunt intrunite conditiile limitelor de pedeapsa prevazute pentru procedura urgenta (art. 21); prin Legea nr. 456 din 18 iulie 2001 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 207/2000 privind modificarea si completarea Codului penal si a Codului de procedura penala23 s-a prevazut ca infractiunile din art. 209 alin. 3 lit. a C. pen., respectiv furtul de titei, produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne sau vagoanecisterna sa se judece dupa procedura de urgenta potrivit dispozitiilor art 465-479 C. proc. pen. Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis ca normele in discutie nu mai sunt, insa, in vigoare, fiind abrogate prin Legea nr. 281/2003 prin care s-a modificat Codul de procedura penala24; o alta dispozitie derogatorie o intalnim in Legea nr. 535 din 25 noiembrie 2004 privind prevenirea si combaterea terorismului25, care dispune ca faptele de terorism sau in legatura cu fapte de terorism prevazute de prezentul act normativ, vor fi urmarite si judecate dupa procedura aplicabila infractiunilor flagrante chiar daca ele nu sunt flagrante sau nu indeplinesc conditiile flagrantei (art. 40). O astfel de reglementare se justifica prin amenintarea pe care o reprezinta terorismul pentru pacea mondiala; in sfarsit trebuie amintita aici si situatia membrilor Parlamentului Romaniei asa cum este ea reglementata de Constitutia tarii noastre. Astfel art. 69 alin. 2 dispune ca deputatii si senatorii nu por fi perchezitionati, retinuti sau arestati fara incuviintarea Camerei din care fac20 21

Publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 173/1992. I. Neagu, op. cit., p. 465, nota 32. 22 Publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 219/2000. 23 Publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 410/2001. 24 .C.C.J., secia penal, decizia nr. 513/2005. 25 Publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 1161/2004.

16

Urmarirea si judecarea unor infractiuni flagranteparte, dupa ascultarea lor. Totusi, in caz de infractiune flagranta, ei pot fi supusi perchezitiei si retinerii, existand obligatia pentru Ministrul justitiei de a informa neintarziat pe presedintele Camerei asupra retinerii si a perchezitiei. In cazul in care Camera sesizata constata ca nu exista temei pentru retinere, va dispune imediat revocarea acestei masuri [art. 69 alin. (3) din Constitutie].

Urmarirea penala in cazul procedurii urgente

Odata indeplinite conditiile prevazute de art. 466, se poate aplica procedura de urmarire speciala reglementata de art. 467-470, care se comple-teaza, cand este cazul, cu dispozitii de drept comun. Aceasta procedura speciala cuprinde, in ceea ce priveste urmarirea penala, cateva momente mai importante in constatarea infractiunii flagrante, luarea masurilor preventive si trimiterea in judecata.

17

Urmarirea si judecarea unor infractiuni flagranteConstatarea infractiuniiFiind sesizat despre savarsirea unei infractiuni flagrante, organul de urmarire penala intocmeste un proces-ver-bal, in care consemneaza: cele constatate cu privire la fapta savarsita; declaratiile invinuitului; declaratiile celorlalte persoane ascultate [art. 467 alin. (1)]. Procesulverbal se citeste invinuitului, precum si persoanelor care au fost ascultate, carora li se atrage atentia ca pot completa declaratiile sau ca pot face obiectii cu privire la acestea [art. 467 alin. (3)]. Acesta se semneaza de organul de urmarire penala, de invinuit si de persoanele ascultate [art. 467 alin. (4)]. Procesul-verbal de constatare. Potrivit art. 467 C. proc. pen. organul de urmarire penala sesizat intocmeste un proces-verbal in care consemneaza: cele constatate cu privire la fapta savarsita, declaratiile invinuitului, ale persoanei vatamate, ale martorilor oculari si ale celorlalte persoane ascultate. Daca este cazul, organul de urmarire penala strange si alte probe ce vor fi mentionate in procesul verbal. Astfel acest act de urmarire penala capata un caracter complex, diferit de procedura comuna. Invinuitul sau inculpatul trebuie ascultat intotdeauna in vederea garantarii aflarii adevarului si a garantarii dreptului la aparare. Procesul-verbal se citeste invinuitului si celorlalte persoane care au fost ascultate, carora li se atrage atentia ca pot completa declaratiile sau ca pot face obiectii cu privire la acestea. Apoi se semneaza de catre organul de urmarire penala si de toate persoanele ascultate. Consemnarile organului instrumentator pot inlocui, insa, declaratiile scrise ale persoanelor ascultate.26 Daca ulterior in cursul urmaririi penale este necesara audierea si a altor persoane sau reaudierea vreunei persoane a carei declaratie a fost consemnata in procesul-verbal, declaratiile noi vor fi consemnate in acte separate, conform procedurii comune. In cazul procedurii urgente, procesul-verbal constituie actul prin care se dispune inceperea urmaririi penale, fiind si mijloc de proba in acelasi timp. De asemenea, in acest caz, nu se pune niciodata problema efectuarii de acte premergatoare. Constatarea infractiunii flagrante va trebui facuta si in cazul infractiunilor pentru a caror urmarire si judecare se pretinde plangere prealabila de la persoana vatamata. Constatarea e obligatorie chiar daca lipseste aceasta plangere. Apoi, pentru a continua urmarirea penala si trimiterea in judecata, este necesar ca persoana vatamata sa fie chemata si intrebata daca doreste sa o depuna.26

N. Volonciu n V. Pvleanu, Drept procesual penal. Partea special, Editura Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 532.

18

Urmarirea si judecarea unor infractiuni flagranteIntreaga activitate de urmarire penala se gaseste deci constatata in mod concentrat in procesul-verbal intocmit de organul de urmarire penala.27

Organele competenteIn primul rand competenta pentru constatarea infractiunilor flagrante apartine organelor de urmarire penala: organe de politie si procurorul. In acest sens doctrina si practica judiciara sunt unanime. Pe de alta parte trebuie retinute, cu caracter derogator, regulile speciale privind competenta organelor de constatare in diferite situatii, prevazute de art. 214-215 C. proc. pen. Este vorba despre inspectiile de stat, alte organe de stat, unitatile mentionate la art. 145 C. pen., organele de conducere si control ale administratiei publice, comandantii de nave si aeronave, agentii de politie de frontiera pentru infractiunile de frontiera, ofiterii si subofiterii din cadrul Armatei si Jandarmeriei Romane pentru infractiunile constatate in cadrul misiunilor specifice. Aceste organe au insa obligatia sa inainteze de indata pe faptuitor, impreuna cu lucrarile efectuate si mijloacele de proba stranse, procurorului sau organului de cercetare penala. Altfel spus, constatarea poate fi facuta si de organele speciale dar procedura de urmarire penala apartine exclusiv organelor de politie si procurorului.28 In doctrina s-a afirmat si ca nu trebuie confundat procesul-verbal intocmit in baza art. 214 si 215 C. proc. pen. de organele de constatare, cu cel intocmit in baza actelor premergatoare (art. 224 C. proc. pen.), care poate fi intocmit si de alti lucratori operativi din Ministerul de Interne sau de organe de stat cu atributii in domeniul sigurantei nationale, care nu sunt organe de urmarire penala, in timp ce constatarea infractiunilor flagrante se poate face numai de catre organele de urmarire penala. In ceea ce priveste competenta intre organele de urmarire penala fostul Tribunal Suprem a decis ca, datorita caracterului urgent al acestei proceduri speciale, organele de cercetare penala pot instrumenta cauze penale privind infractiuni care potrivit art. 209 alin. 3 C. proc. pen. sunt date in competenta exclusiva a procurorului.29 Daca organul de cercetare penala nu se incadreaza in termenul fixat pentru efectuarea cercetarii dupa procedura speciala si se trece la procedura comuna, organul de cercetare penala devine necompetent si se aplica

27

V. Dongoroz, .a., Explicaii teoretice ale Codului de procedur penal romn. Partea special, vol II, Editura Academiei R.S.R., Bucureti, 1976, p. 367. 28 S. Kahane, Urmrirea i judecarea infraciunilor flagrante, Revista Romn de Drept, nr. 71/1975, p. 7-14; 29 Tribunalul Suprem, secia penal, decizia nr. 1659/1970, n Revista Romn de Drept, nr. 12/1971, p. 131.

19

Urmarirea si judecarea unor infractiuni flagrantedispozitiile art. 209 alin. 3 care prevad obligativitatea desfasurarii urmaririi penale de catre procuror pentru infractiunile prevazute in mod expres in acest text.30 In mod exceptional este competent sa constate savarsirea infractiunii flagrante presedintele completului de judecata in cazul infractiunilor de audienta (art. 299) care sunt flagrante in sensul art. 465 daca sunt intrunite si conditiile art. 466 C. proc. pen.

Luarea masurilor preventiveIn cadrul procedurii urgente intalnim anumite particularitati cu privire la masurile de preventie. Astfel, potrivit art. 468 C. proc. pen. retinerea invinuitului este obligatorie si se face pentru maxim 24 de ore potrivit dreptului comun in materie, organul de cercetare penala avand obligatia de a inainta procurorului, atunci cand considera ca este necesar, propunerea arestarii preventive. Daca pe durata retinerii nu s-a emis mandat de arestare invinuitul va fi pus in libertate la expirarea celor 24 de ore. La sesizarea organului de cercetare sau din oficiu, procurorul poate solicita judecatorului arestarea invinuitului, care nu poate depasi 10 zile (spre deosebire de 29 sau 30 de zile cat este termenul in procedura de drept comun), acestea calculandu-se de la data expirarii ordonantei de retinere (deci maxim 11 zile cu masura retinerii). Alteori se considera ca termenul incepe sa curga de la data luarii masurii de retinere. Din aceasta reglementare a art. 468 alin. 1 rezulta ca arestarea preventiva a invinuitului nu este obligatorie, luarea acestei masuri fiind lasata la latitudinea judecatorului. Celui retinut sau arestat i se aduce la cunostinta invinuirea in cel mai scurt timp in prezenta unui avocat ales sau numit din oficiu. Aceste prevederi ale Constitutiei si Codului de procedura penala sunt realizate implicit prin citirea procesului-verbal de constatare a infractiunii flagrante, ceea ce implica si prezenta aparatorului in acest moment. Nerespectarea acestor dispozitii atrage nulitatea absoluta a actului procedural (art. 197 alin. 2 C. proc. pen.). In ipoteza in care s-au administrat si alte probe decat cele cuprinse in procesul-verbal de constatare a infractiunii flagrante, care este citit invinuitului, este obligatorie prezentarea materialului de urmarire penala. In ceea ce priveste ascultarea invinuitului in momentul arestarii sale, in doctrina nu exista un punct de vedere uniform, considerandu-se ca dispozitiile de drept comun privind acultarea inculpatului nu sunt obligatorii in cazul infractiunilor flagrant ori dimpotriva, ca ele sunt aplicabile si in cadrul procedurii de urgenta.30

A. Oroveanu-Haniu, Drept Procesual penal, Partea Speciala, Editura Universitaria, Craiova, 2003

20

Urmarirea si judecarea unor infractiuni flagranteProcurorul va trebui sa dispuna punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata pana la expirarea mandatului de arest preventiv, in caz contrar urmand sa se aplice art. 146 si urmatoarele privind procedura obisnuita a arestarii preventive. In cazul in care judecatorul a dispus arestarea invinuitului si procurorul a restituit cauza organului de cercetare, acesta din urma va trebui sa continue cercetarea si sa inainteze dosarul procurorului cel mai tarziu in 3 zile de la data emiterii mandatului de arestare (art. 469 alin. 1). Termenul este unul oranduitor, iar daca nu s-a putut efectua complet cercetarea in acest termen, continuarea cercetarii penale se face potrivit procedurii obisnuite (art. 469 alin. 2). In caz de restituire este obligatorie reexaminarea temeiurilor arestarii preventive a invinuitului sau inculpatului. O discutie aparte in literatura de specialitate si practica judiciara are loc in legatura cu aplicarea art. 148 lit. b C. proc. pen., care prevede posibilitatea arestarii preventive pentru orice infractiune flagranta indiferent daca se aplica sau nu procedura speciala de urmarire penala si judecare. Intr-o prima opinie, majoritara, se considera ca masura privativa de libertate se aplica tuturor infractiunilor flagrante din urmatoarele considerente: legiuitorul, daca ar fi dorit sa restranga aplicabilitatea art. 148 lit. b) C. proc. pen. numai la situatiile in care este aplicabila si procedura urgenta, putea sa prevada aceasta in mod expres. Cum legea nu distinge, nici celui care o interpreteaza nu ii este permis sa distinga.31 In acest sens este si orientarea majoritara a instantelor. Potrivit unei alte opinii o asemenea posibilitate un exista intrucat masurile preventive sunt masuri exceptionale iar exceptio est strictissimae interpretationis. Fiind vorba de o stare de exceptie, aplicarea ei nu poate fi extinsa prin utilizarea argumentului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemos. De asemenea, simplul caracter flagrant al infractiunii nu poate fi considerat ca prezinta vreun pericol pentru desfasurarea normala a procesului penal. Asa cum sa remarcat in doctrina, flagranta implica, prin ea insasi, doar existenta la indemana a probelor savarsirii unei fapte prevazute de legea penala. Pornind de la aceste premise, se pare ca arestarea preventiva dispusa pe temeiul de la lit. b) a art. 148 C. proc. pen. ar incalca insusi scopul masurilor preventive scop care, potrivit art. 136 C. proc. pen., consta tocmai in asigurarea bunei desfasurari a procesului penal. In sfarsit, potrivit art. 148 alin. 2 C. proc. pen., in cazurile prevazute la lit. c) f) si i) ale acestui articol, masura arestarii poate fi luata daca pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau inchisoarea mai mare de 2 ani. Conform art. 148 alin. 1 lit. b) C. proc. pen., arestarea preventiva poate fi dispusa daca infractiunea este flagranta, iar pedeapsa inchisorii prevazute de lege este mai mare de 1 an. Dupa cum se poate observa din confruntarea celor doua texte, legiuitorul nu a prevazut ca si31

I. Istrate, Libertatea persoanei i garaniile ei procesual-penale, Ed. Scrisul romnesc, Craiova, 1984, p. 52.

21

Urmarirea si judecarea unor infractiuni flagrantetemeiul de la litera b) sa fie aplicabil inclusiv in situatia in care pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata. De aici se poate trage concluzia ca, daca legiuitorul ar fi dorit ca temeiul de arestare de lit. b) sa fie aplicabil in cazul tuturor infractiunilor flagrante, ar fi prevazut ca si acesta sa poata fi invocat in cazul infractiunilor sanctionate de lege cu pedeapsa detentiunii pe viata.32 Daca nu s-a luat masura arestarii preventive, procurorul va trebui sa dispuna trimiterea in judecata in cel mult 3 zile de la data emiterii ordonantei de retinere, altfel urmand sa se aplice procedura de drept comun. In orice ipoteza in care procesul penal continua sa se desfasoare dupa procedura obisnuita, si nu sunt alte temeiuri care sa justifice mentinerea arestarii preventive, cel arestat va fi pus in libertate, de indata, in mod obligatoriu. Potrivit art. 465 alin. 3 in caz de infractiune flagranta orice persoana are dreptul sa prinda pe faptuitor si sa-l conduca inaintea autoritatii. Este o dispozitie impusa de necesitatea de a actiona urgent si eficient in astfel de cazuri, prevenindu-se disparitia faptuitorului, a carui identitate de multe ori poate fi necunoscuta, ori acesta poate parasi tara. Prinderea faptuitorului de catre o persoana particulara nu are caracterul de act procesual al retinerii sau arestarii, ci este un act de sprijin civic dat organelor judiciare. Prinderea trebuie sa se efectueze fara violenta sau constrangeri inutile. De asemenea exista obligatia de a-l preda pe faptuitor, de indata, autoritatilor. Autoritatea poate fi un organ judiciar sau orice alta autoritate de stat care va sesiza, de indata, organul de urmarire penala competent.

Trimiterea in judecataIn raport de stadiul cercetarii penale pot exista mai multe situatii: a) Daca cercetarea penala s-a terminat inainte de expirarea celor 24 de ore de la constatarea infractiunii, organul de cercetare penala inainteaza procurorului pe invinuit impreuna cu dosarul cauzei si cu propunerea de trimitere in judecata. Procurorul va putea da urmatoarele solutii: daca considera ca sunt suficiente probe in invinuire dispune trimiterea in judecata, intocmind rechizitoriul prin care pune in miscare actiunea penala. El trebuie sa se pronunte in maxim doua zile de la primirea dosarului, adica 3 zile de la emiterea ordonantei de retinere;32

V. Scherer, Situaia celui arestat preventiv n cazul schimbrii procedurii speciale a infraciunilor flagrante n procedura obinuit, n Revista Romn de Drept, nr. 10/1969, p. 128; I. Poenaru, Pentru o nou concepie n elaborarea principiilor i normelor dreptului procesual penal, n Revista Romn de Drept, nr. 12/1977, p. 21.

22

Urmarirea si judecarea unor infractiuni flagrante daca considera ca nu sunt suficiente probe in invinuire dar ele se pot

obtine inauntrul termenului de 10 zile al arestului preventiv, va solicita judecatorului emiterea mandatului de arestare. Daca il va obtine, va restitui cauza la organul de cercetare iar acesta va trebui sa finalizeze cercetarea penala in 3 zile de la restituire (4 zile de la retinere), sub sanctiunea pierderii procedurii speciale. Daca nu obtine mandatul de arestare, iar cercetarea penala nu se poate finaliza inauntrul termenului de retinere se va trece la procedura de drept comun. Dupa expirarea termenului de 3 zile de la restituire organele de cercetare trebuie sa inainteze dosarul procurorului pentru a pronunta o sulutie. b) Daca cercetarea penala nu s-a terminat in termenul de 24 de ore, organul de cercetare penala trimite dosarul procurorului, inainte de expirarea lui, cu propunerea de arest preventiv. In acest caz procurorul este obligat sa solicite judecatorului mandat de arestare preventiva, fara de care se va trece la procedura obisnuita. Dar si acum procurorul poate considera, insa, ca sunt suficiente probe pentru trimiterea invinuitului in judecata. Daca totusi solicita mandatul si il obtine va restitui cauza organelor de cercetare penala care trebuie sa finalizeze cercetarea in maxim 3 zile de la restituire. Apoi vor inainta dosarul procurorului care trebuie sa dea o solutie in maxim 2 zile de la primirea dosarului. Procurorul verifica mai intai lucrarile de urmarire penala, inclusiv legalitatea si oportunitatea acestora. Apoi va pronunta una din urmatoarele solutii in cel mult 2 zile de la primirea dosarului: punerea in miscare a actiunii penale prin emiterea rechizitoriului si trimiterea in judecata a invinuitului atunci cand considera ca sunt suficiente probe in invinuire. Rechizitoriul impreuna cu dosarul cauzei va fi inaintat de indata instantei competente (art. 470 alin. 2). Aceasta inseamna, in raport cu dispozitiile art. 264 alin. 4 C. proc. pen. care prevede termenul de 24 de ore, ca in cazul infractiunilor flagrante inaintarea dosarului trebuie sa se faca in mai putin de 24 de ore; daca constata incidenta dispozitiilor art. 10 C. proc. pen. va decide scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale potrivit procedurii comune; daca organul de cercetare penala, dupa restituirea cauzei, nu a putut finaliza cercetarea in termenul de 3 zile de la arestarea invinuitului, continuarea cercetarii si urmaririi penale se va face dupa procedura de drept comun (art. 469 alin. 2). In acest caz procurorul poate decide fie restituirea cauzei la organul care a efectuat cercetarea penala, fie la un alt organ competent pentru continuarea sau refacerea cercetarii (art. 470 alin. 1 si art. 265), aceste organe urmand sa faca cercetarea dupa procedura obisnuita (art. 470 alin. 3). Cand procurorul dispune restituirea 23

Urmarirea si judecarea unor infractiuni flagrantesau trimiterea cauzei la alt organ competent trebuie sa se pronunte obligatoriu si asupra mentinerii sau revocarii masurii de arestare preventiva (art. 267 si 470 alin. 3 C. proc. pen.). De asemenea, in acest caz, vor ramane valabile masurile asiguratorii luate, actele sau masurile procesuale confirmate sau incuviintate de procuror, precum si actele procesuale care nu pot fi refacute; procurorul se va pronunta si cu privire la masurile de siguranta si cele asiguratorii, iar pentru masurile de siguranta prevazute de art. 113 si 114 C. pen va instiinta judecatorul privind mentinerea sau revocarea lor. In sfarsit, daca invinuitul sau inculpatul este grav bolnav, suferind de o boala care impiedica continuarea urmaririi penale, boala fiind constatata printr-o expertiza medico-legala, este posibila suspendarea urmaririi penale dar, in acest caz, urmarirea se va face potrivit procedurii obisnuite.

Judecata in cazul procedurii urgente

Instanta competentaActivitatea procesuala ce se desfasoara in cazul infractiunilor flagrante in faza de judecata este, in mare masura, supusa procedurii obisnuite, urmand etapele pe care le parcurge orice proces obisnuit. Procedura speciala este reglementata de art. 471-477 C. proc. pen. Cu privire la instantele competente sa judece in cauzele privitoare la infractiunile flagrante, legea nu face nici o distinctie fata de procedura obisnuita. Astfel, art. 471 alin. 1 C. proc. pen. arata ca, in cauzele privind infractiunile flagrante, competenta materiala si teritoriala este cea obisnuita. In privinta competentei teritoriale art 471 alin. 2 C. proc. pen. si art. 21 din Legea nr. 92/ 1992 pentru organizarea judecatoreasca, prevad ca, pentru municipiile impartite in sectoare, Ministrul justitiei poate desemna una sau mai multe judecatorii care sa judece aceste cauze. O astfel de competenta o avea Judecatoria Sectorului 3 din municipiul Bucuresti. Instanta stabilita in acest fel nu este o instanta speciala pentru infractiuni flagrante, ci o instanta specializata in judecarea lor, in scopul unei mai bune organizari a judecatii infractiunilor flagrante, aceasta 24

Urmarirea si judecarea unor infractiuni flagrantefiind necesara pentru desfasurarea unei judecati rapide. O asemenea desemnare nu reprezinta o derogare de la regulile generale de competenta, ci o deplasare de la o instanta cu competenta materiala si personala obisnuita la o alta instanta de acelasi fel si de acelasi grad33. Intr-o opinie se considera ca aceste dispozitii au fost abrogate tacit de Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara iar in alta se lasa de inteles ca dispozitiile sunt in continuare operabile. Instanta de judecata solutioneaza cauza in complet constituit dupa regulile obisnuite de compunere a instantei, respectiv un judecator in prima instanta, doi pentru apel si trei pentru recurs (la care se adauga regulile speciale ale Inaltei Curti).

Masuri premergatoare sedintei de judecataPrimind dosarul cauzei, presedintele instantei fixeaza termenul de judecata, care nu poate depasi 5 zile de la primirea dosarului. Potrivit art. 293 judecarea infractiunilor flagrante se face de urgenta si cu precadere, de unde si obligatia ca aceste cauze sa fie trecute la inceputul listei cauzelor ce urmeaza a fi judecate. Termenul este unul oranduitor, presedintele avand totusi obligatia de a-l respecta, putand fi depasit doar pentru situatii deosebite. Presedintele va desemna si un aparator din oficiu, daca inculpatul nu si-a ales unul, si completul de judecata. De asemenea va dispune aducerea cu mandat a martorilor si a partii vatamate (art. 472 alin. 2). Inculpatul, fiind arestat, este adus la judecata. Celelalte parti (partea civila si partea responsabila civilmente) nu se citeaza dar pot participa la sedinta de judecata cu toate drepturile procesuale. Participarea procurorului la judecata este obligatorie in toate cazurile si la toate instantele, indiferent de grad sau competenta, sub sanctiunea nulitatii absolute. Deci procurorul participa si in acele situatii in care ar putea lipsi de la sedintele de judecata ale judecatoriilor conform art. 315 C. proc. pen. In cadrul masurilor pregatitoare, instanta verifica daca sunt intrunite conditiile cerute de art. 466 privind aplicarea procedurii speciale, precum si constituirea instantei, prezenta procurorului, prezenta inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator ales sau numit din oficiu, prezenta martorilor si a partii vatamate. Cand instanta constata ca nu sunt intrunite aceste conditii, judecata se face potrivit procedurii de drept comun. Negasirea acestor persoane, in33

A. . Tulbure, A. M. Tatu, Tratat de drept procesual penal, Editura All Beck, Bucureti, 2001, p. 540.

25

Urmarirea si judecarea unor infractiuni flagranteciuda cautarilor organelor de politie ori neaducerea acestora din motive neimputabile nu impiedica judecarea de urgenta a cauzei. Daca instanta constata ca nu sunt indeplinite conditiile art. 465-466 privind infractiunile flagrante si dispune judecarea in procedura obisnuita, ea este obligata sa examineze situatia inculpatului aflat in stare de arest preventiv si daca se constata ca nu exista alte temeiuri pentru mentinerea arestarii trebuie sa dispuna revocarea arestarii si punerea in libertate a inculpatului.

3. Judecata in prima instanta3.1Actiunea penalaModul in care se desfasoara sedinta de judecata in prima instanta in cadrul procedurii de urgenta este reglementat de art. 473 C. proc. pen. Sedinta are atat etape cunune cu orice judecata obisnuita, cat si reguli specifice, acestea fiind prezentate in continuare. La termenul de judecata instanta verifica daca in cauza sunt intrunite conditiile prevazute de art. 466 C. proc. pen. privind aplicarea procedurii speciale. Daca constata ca nu sunt indeplinite aceste conditii va dispune judecarea dupa procedura obisnuita. In literatura de specialitate se arata ca art. 472 C. proc. pen. stabileste nejustificat aceste dispozitii in cadrul masurilor premergatoare, deoarece verificarea conditiilor intra in atributiile completului de judecata, iar nu ale presedintelui instantei. Dupa verificarile preliminarii instanta va proceda la judecarea cauzei, ascultand pe inculpat, martori si persoana vatamata. Judecata se face pe baza acestor declaratii si a lucrarilor existente deja la dosar, fara a mai fi necesar ca toate probele din dosar sa fie readministrate in conditii de oralitate si nemijlocire. Daca unii martori sau persoana vatamata nu sunt prezenti, judecarea cauzei nu se amana, ci, derogandu-se de la principiul nemijlocirii, judecata se va face pe baza declaratiilor date la urmarirea penala si a lucrarilor de la dosar. Totusi, in caz de nevoie, instanta poate dispune, din oficiu sau la cerere, administrarea de probe noi. Pentru administrarea probelor instanta poate acorda termene care, in total, nu trebuie sa depaseasca 10 zile. Depasirea acestui numar maxim de zile va atrage judecarea dupa procedura obisnuita34. De asemenea instanta ia masurile corespunzatoare pentru34

M. Basarab, Drept procesual penal, partea a II-a, ediia a II-a, Cluj, 1973, p. 641

26

Urmarirea si judecarea unor infractiuni flagranteadministrarea probelor noi, pe care le aduce la indeplinire direct (citare telefonica) sau prin organele de politie (art. 473 alin. 2). Se observa singura exceptie de natura penala35 de la regula potrivit careia instantele de judecata nu colaboreaza direct cu organele de politie, ci numai cu procurorul si partile. Potrivit art. 474, cand instanta amana cauza pentru administrarea de probe noi ea trebuie sa dispuna si asupra starii de libertate a inculpatului. La fel si in cazul in care se desesizeaza pentru necompetenta sau retine cauza pentru a fi judecata potrivit procedurii de drept comun.

3.2 Actiunea civilaDreptul partii vatamate de a pune in miscare si de a exercita actiunea civila este garantat si in cadrul procedurii de urgenta. In faza de urmarire penala se va aplica procedura de drept comun. La fel si in cursul judecatii, cu unele aspecte derogatorii. Instanta examineaza si actiunea civila daca persoana vatamata e prezenta si se constituie ca parte civila si daca pretentiile acesteia pot fi solutionate fara amanarea judecatii in latura penala. (art. 476 alin. 1 C. proc. pen.). Daca rezolvarea actiunii civile ar impieta asupra desfasurarii rapide a procesului penal, instanta va solutiona actiunea civila pe calea unei actiuni separate, in fata instantei civile, care, insa, este scutita de taxa de timbru (art. 476 alin. 3). Actiunea civila se va exercita si din oficiu daca partea vatamata in urma savarsirii infractiunii este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa. Intr-un asemenea caz instanta va analiza latura civila chiar daca partea vatamata lipseste sau chiar daca aceasta nu s-a constituit ca parte civila. Singura conditie este aceea ca solutionarea actiunii civile sa nu duca la amanarea cauzei (art. 476 alin. 2 C. proc. pen.).

4. Solutionarea cauzei penaleDeliberarea si pronuntarea hotararii este guvernata, in cea mai mare parte, de regulile procedurii obisnuite. Solutiile pe care le poate da instanta in cauzele cu infractiuni flagrante, in rezolvarea atat a laturii penale cat si a laturii civile, sunt cele de drept comun (art. 345-353 C. proc. pen.).35

Instana coopereaz n mod direct cu organele de poliie i n dosarele privind contraveniile prevzute de legea nr. 61/1991, pentru sancionarea faptelor de nclcare a unor norme de convieuire special, a ordinii i linitii publice (cu modificrile i completrile ulterioare), aceste cauze nefiind ns de natur penal

27

Urmarirea si judecarea unor infractiuni flagranteDupa judecarea cauzei, conform art. 475 alin. 1, instanta este obligata sa se pronunte in aceeasi zi in care s-au incheiat dezbaterile, sau cel mai tarziu in urmatoarele 2 zile (deci in total 3 zile). Acesta este un termen oranduitor, nerespectarea lui putand atrage sanctiuni disciplinare pentru completul de judecata, fara a putea atrage insa si sanctiunea nulitatii. Spre deosebire de procedura comuna, inculpatul aflat in stare de detinere trebuie adus in mod obligatoriu in fata instantei pentru pronuntarea hotararii. Pronuntarea se face in sedinta publica. Inculpatul va fi instiintat cu privire la dreptul sau de a face apel sau recurs potrivit procedurii obisnuite. Datorita caracterului urgent al procedurii, hotararea trebuie redactata si ea in regim de urgenta, adica in cel mult 24 de ore de la pronuntare. Continutul hotararii este cel din dreptul comun. Ca si in cazul procedurii obisnuite, cu ocazia solutionarii cauzei, daca pronunta pedeapsa inchisorii, cand inculpatul a fost pus in libertate, instanta poate sa dispuna si arestarea lui, emitand totodata mandatul de arestare. Daca instanta face aplicarea vreunei dispozitii ale art. 350 alin. 2 si 3 C. proc. pen. (achitarea, incetarea procesului penal, s-a pronuntat o pedeapsa cu inchisoare cel mult egala cu durata retinerii si a arestarii preventive sau cu inchisoare cu suspendarea conditionata a executarii ori cu suspendarea executarii sub supraveghere sau cu executarea la locul de munca, s-a pronuntat pedeapsa amenzii), iar inculpatul se afla in stare de arest, va dispune punerea lui in libertate. Hotararile instantei cu privire la starea de libertate sau de arest ale inculpatului sunt executorii. Instanta se va pronunta si cu privire la actiunea civila daca a retinut-o spre judecare, la masurile asiguratorii, la cheltuieli judiciare etc.

5. Caile de atacSi in ceea ce priveste caile de atac sunt aplicabile regulile procedurii ordinare, cu unele derogari. Astfel, in timp ce termenul general de apel si recurs in procedura de drept comun este de 10 zile, in procedura urgenta el este de doar 3 zile. Termenul va fi de 10 zile in cazul in care urmarirea penala si trimiterea in judecata a inculpatului s-au facut conform procedurii speciale dar prima instanta a dispus, in temeiul art. 472 alin. ultim, ca solutionarea cauzei sa se faca potrivit procedurii obisnuite. 28

Urmarirea si judecarea unor infractiuni flagranteTermenele de apel si recurs sunt de 3 zile de la pronuntare numai daca urmarirea si judecata au fost efectuate potrivit procedurii speciale. Art. 477 alin. 2 C. proc. pen. stabileste obligatia inaintarii dosarului la instanta de apel sau de recurs in 24 de ore de la declararea apelului sau recursului. Termenul este unul de recomandare care nu atrage sanctiunea nulitatii in caz de nerespectare a lui. Judecarea apelului sau recursului in cadrul procedurii speciale se face de urgenta, fara ca legea sa stabileasca, totusi, un termen limita. Prin aceasta recomandare se intelege, pe cat posibil, o judecare a cauzei penale fara amanari si cu termene scurte. Participarea procurorului este obligatorie si in apel si recurs. De aemenea, spre deosebire de judecata in prima instanta, toate partile vor fi citate in mod obligatoriu in caile de atac, deoarece legea prevede derogari in acest sens doar pentru judecata in prima instanta. Se vor aplica dispozitiile de drept comun si in urmatoarele materii: repunerea in termen, caile extraordinare de atac, executarea hotararii penale judecatoresti.

29


Deosebiri intre procedura urgent si procedura de drept comunProcedura speciala pentru urmarirea si judecarea infractiunilor flagrante are etape comune cu procedura obisnuita la care se adauga unele dispozitii derogatorii, acestea urmand sa fie prezentate succint in continuare. Deosebiri privind natura infractiunilor. Daca procedura obisnuita reprezinta dreptul comun in materia urmaririi si judecarii tuturor infractiunilor, procedura de urgenta se aplica doar infractiunilor care intrunesc conditiile flagrantei conform art. 465-466 C. proc. pen. De mentionat ca sunt infractiuni care nu indeplinesc conditiile art. 466, motiv pentru care li se aplica doar parte din procedura urgenta. Deosebiri privind urmarirea penala. In faza de urmarire penala dosarul este mult simplificat, cuprinzand ca principal act procedural procesul-verbal de constatare a infractiunii flagrante, in care sunt cuprinse declaratiile tuturor participantilor la infractiune precum si alte 30

Urmarirea si judecarea unor infractiuni flagrantemijloace de proba, si care reprezinta in acelasi timp atat principalul mijloc de proba cat si actul de incepere a urmaririi penale. In procedura urgenta nu se pune niciodata problema actelor premergatoare. Retinerea este obligatorie, spre deosebire de procedura comuna in care nici o masura preventiva nu este obligatorie. Intervalul de timp in care pot fi efectuate actele de cercetare penala este mult mai restrans decat in cadrul procedurii obisnuite. De aemenea momentul trimiterii in judecata este si el mult mai condensat, procurorul verificand lucrarile de urmarire penala in 2 zile, iar nu in 15 ca in procedura obisnuita. Nerespectarea acestor termene scurte atrage pierderea procedurii speciale si intrarea in procedura obisnuita. Deosebiri in faza de judecata. 1. Masurile premergatoare. Presedintele instantei, primind dosarul are obligatia sa fixeze termenul de judecata, care nu poate depasi 5 zile de la data sesizarii instantei, in timp ce, in procedura comuna, fixarea termenului de judecata se face in functie de gradul de incarcare a agendei instantei, prioritate avand numai cauzele in care sunt arestati (art. 293 C. proc. pen.). Martorii si partea vatamata sunt adusi direct cu mandat, acest lucru fiind posibil in procedura obisnuita numai daca, fiind citati anterior, acestia nu se prezinta, iar ascultarea sau prezenta lor este necesara (art. 183 alin. 1). Inculpatul este adus in fata instantei in mod obligatoriu, spre deosebire de procedura comuna in care este adus doar daca instanta apreciaza ca este nevoie (art. 183 alin. 2). Participarea procurorului este obligatorie in toate cazurile, inclusiv la judecatorie. 2. Sedinta de judecata. O prima deosebire poate fi semnalata in legatura cu administrarea probelor, instanta avand o mai larga posibilitate de a aprecia utilitatea readministrarii probelor adunate in faza de urmarire penala. In procedura urgenta instanta are si posibilitatea de a colabora direct cu organele politiei judiciare in vederea completarii probelor de la dosar. De asemenea amanarile pentru administrarea de probe noi nu pot depasi, in total, 10 zile, aspect neprevazut de procedura obisnuita. In sfarsit, instanta va solutiona actiunea civila doar daca acest lucru nu duce la amanarea solutionarii laturii penale, in caz contrar latura civila urmand sa fie rezolvata intr-o actiune separata, scutita de taxa de timbru, in fata instantei civile. 3. Solutiile instantei. Termenele privind pronuntarea si redactarea hotararii sunt mult mai scurte decat in procedura de drept comun (respectiv maxim 3 zile si 24 de ore). Inculpatul arestat este adus in mod obligatoriu in fata instantei in momentul pronuntarii hotararii judecatoresti, fara sa existe o asemenea dispozitie si in procedura obisnuita. 4. Caile de atac. Sub aspectul cailor de atac exista deosebiri in ceea ce priveste termenele de exercitare si judecare a lor. Astfel termenul pentru exercitarea apelului sau 31

Urmarirea si judecarea unor infractiuni flagranterecursului este de 3 zile iar nu de 10 zile ca in procedura obisnuita. De asemenea judecarea apelului sau recursului se face de urgenta. Dupa cum se poate observa principalele trasaturi care deosebesc procedura speciala de urmarire si judecare a infractiunilor flagrante de procedura comuna sunt simplificarea demersurilor procesuale si scurtarea termenelor pentru realizarea acestor demersuri. Argumentele acestor doua caracteristici sunt posibilitatea de a constata imediat si fara eroare fapta, autorul si probele, de o parte, precum si necesitatea de a da satisfactie opiniei publice prin reactia rapida fata de savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, de cealalta parte.

Jurisprudenta in ceea ce priveste urmarirea si judecarea unei infractiunii flagranteIn practica, prin sentinta penala nr. 1164 din 5 septembrie 1995, Judecatoria Radauti a condamnat pe inculpata S.S. la 1 an si 6 luni inchisoare dispunandu-se suspendarea executarii pedepsei, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat in dauna avutului particular prevazuta de art. 208 alin. 1, art. 209 lit. a si c C. pen., retinand ca la 9 octombrie 1994, ajutata de L.A. si profitand de aglomeratia existenta in piata agroalimentara din municipiul Radauti, a sustras din buzunarul partii vatamate suma de 36.000 lei. Impotriva acestei solutii a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Radauti, iar Tribunalul Suceava, prin decizia penala nr. 475 din octombrie 1996 a admis apelul, a desfiintat partial sentinta instantei de fond, in sensul ca a inlaturat dispozitiile privind aplicarea art. 81 C. pen. 32

Urmarirea si judecarea unor infractiuni flagranteInculpata a declarat recurs impotriva acestei decizii, motivand ca instanta de apel a facut o gresita individualizare a pedepsei sub aspectul modalitatii de executare, motiv de casare prevazut de art. 385 pct. 14 C. proc. pen. Investita cu judecarea recursului, Curtea de Apel Suceava, Sectia penala, I-a respins ca nefondat, cu motivarea ca solutia pronuntata de instanta de apel este corecta, ca s-au avut in vedere gradul de pericol social al infractiunii, respectiv furtul din buzunare, persoana inculpatei care, desi prinsa in flagrant n-a recunoscut savarsirea infractiunii, faptul ca inculpata s-a pregatit in acest sens solicitand sa fie ajutata de L.A. cu care a plecat la piata agroalimentara, cu scopul de a fura din buzunarele cetatenilor. Solutiile pronuntate de instanta de apel si instanta de recurs sunt legale si temeinice, acestea valorificand criteriile generale de individualizare a pedepsei prevazute de art. 72 C. pen. potrivit carora la stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozitiile partii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, de gradul de pericol social al faptei savarsite, de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala. Conform prevederilor art. 81 C. pen., instanta poate dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o anumita durata, daca sunt intrunite urmatoarele conditii: pedeapsa aplicata este inchisoarea de cel mult 3 ani sau amenda; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, afara de cazul cand condamnarea intra in vreunul din cazurile prevazute de art. 38; se apreciaza ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia. Instanta de fond nu a motivat temeiul de drept in baza caruia a dispus suspendarea executarii pedepsei, desi avea aceasta obligatie. Cum inculpata s-a pregatit anume pentru savarsirea acestei infractiuni, si-a luat un ajutor in vederea savarsirii infractiunii, a fost prinsa in flagrant si pe toata durata procesului penal a avut un comportament necorespunzator prin nerecunoasterea savarsirii infractiunii, acesteia nu i s-au putut aplica prevederile art. 81 C. pen.

33


BibliografieG. Antoniu, N. Volonciu, N. Zaharia, Dictionar de Procedura penala, Editura Stiintifica si Enciclopedica,Bucuresti, 1988, M. Apetrei, Drept Procesual penal, Editura Europa Nova, Bucuresti, 1996, M. Basarab, Drept Procesual Penal, Partea a II-a, Editia II, Cluj, 1973, A Crisu, Drept procesual penal, Partea speciala, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, V. Dongoroz, Expicatii teoretice ale Codului de procedura penala roman, Partea speciala, Vol. II, Editura Academiei , RSR, Bucuresti, 1976, N. Iliescu, Libertatea persoanei in lumina dispozitiilor din Codul de procedura penala, S.C.J. nr. 3/1971, I. Istrate, Libertatea persoanei i garaniile ei procesual-penale, Ed. Scrisul romnesc, Craiova, 1984, N. Jidovu, Drept Procesual penal, Editia II, Editura All Beck, Bucuresti, 2007, S. Kahane, Urmrirea i judecarea infraciunilor flagrante, Revista Romn de Drept, nr. 71/1975, V. Manzini, Trattato di diritto procesuale penale, Editura Torinese, Torino, 1931,

34

Urmarirea si judecarea unor infractiuni flagranteI Neagu, Drept procesual penal. Partea special. Tratat, volumul II, ediia aII-a, Editura Global Lex, Bucureti, 2007, I Neagu, L. Moldovan, Drept Procesual penal, Indreptar de practica judiciara, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1982, A. Oroveanu-Haniu, Drept Procesual penal, Partea Speciala, Editura Universitaria, Craiova, 2003, V. Pavaleanu, Drept procesual penal. Partea special, Editura Lumina Lex,Bucureti, 2002, Gh. V. Tarhon, Infractiuni pentru care se aplica proceduri speciale de urmarire si judecata, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1958, I. Poenaru, Pentru o nou concepie n elaborarea principiilor i normelor dreptului procesual penal, n Revista Romn de Drept, nr. 12/1977, V. Scherer, Situaia celui arestat preventiv n cazul schimbrii procedurii speciale a infraciunilor flagrante n procedura obinuit, n Revista Romn de Drept, nr. 10/1969, A. . Tulbure, A. M. Tatu, Tratat de drept procesual penal, Editura All Beck, Bucureti, 2001, Gr. Theodoru, L. Moldovan, Drept procesual penal, Edituradidactic i Pedagogic, Bucureti, 1979, N. Volonciu, Tratat de Procedura Penala, Partea speciala, Vol. II, Editura Paideia, Bucuresti, 1994, *** Monitorul Oficial al Romaniei, ***Codul Penal, ***Codul de Procedura Penala.

35

Date post:	20-Jul-2015
Category:	Documents
Upload:	cusbac-bacau
View:	235 times
Download:	7 times

Urmarirea Si Judecarea Unor Infractiuni Flagrante

Documents