1
„Călătorule, nu există drum, / drumul se face
umblând/ și privind înapoi se vede cărarea”.”
Antonio Machado
ATELIERUL DE SCRIERE
URMA PAȘILOR MEI
ȘCOALA GIMNAZIALĂ „IOSIF MOLDOVAN” ARAD
Facilitatori,
Stana Gianina-Aurora
Dascăl Cosmin-Mircea
2
Interviuri
„Vreau să arăt colegilor că muzica poate fi un mod de viață”
Colega noastra Baltă Adelina Denisa este elevă în clasa a
VII-a B şi face parte din atelierul de muzică. Adelina este membră
și în formația de muzică populară „Banda Iosif Moldovan” din
cadrul școlii.
1. De ce ai ales acest atelier ?
Mi-am dorit să particip la activitățile din acest atelier,
fiindcă muzica este sufletul meu, iar din clasa a V-a fac parte din
formaţia şcolii de muzică populară, intitulată „Banda Iosif
Moldovan” . Îmi place muzica populară, deoarece exprimă
sentimentele poporului român de-a lungul timpurilor, iar când
îmbrac costumul popular mă simt mândră că sunt româncă.
2. Ce activităţi practici în acest atelier ?
Învăţăm să cântăm cât mai bine diverse cântece populare din zonele Banat, Crişana, Cluj,
Ineu şi Bihor. Repetăm un cântec până când ne sincronizăm perfect, cei care cântă vocal și
cei cu instrumentele. De asemenea, învățăm dansurile populare specifice localității noastre.
3. Care sunt activităţile preferate realizate până în acest moment?
Am avut ocazia de a-i învăţa pe colegii mai mici care sunt pașii jocului popular, dar și
faptul că trebuie pus mult suflet atunci când ai de cântat o melodie populară deoarece e
important să exprimi starea descrisă de cântec: de dor, de jale, de bucurie.
4. Ce ai dori să faci în viitor în cadrul atelierului ?
Să le arăt colegilor că muzica poate fi de viitor și putem să ne facem un mod de viață din
ea. Vreau să îmi exersez talentul, să devin tot mai pregătită, visul meu este să ajung să cânt pe
marile scene ale celor mai bune spectacole.
1. Care sunt talentele pe care le-ai descoperit prin participarea în acest atelier ?
În cadrul acestui proiect mi-am descoperit simţul umorului care este foarte dezvoltat și
care mă ajută să trec mai ușor peste momentele tensionate, peste oboseală, deoarece un cântec
pentru a fi cântat în fața publicului trebuie repetat de multe ori. Poate, în viitor mi-ar plăcea
să încerc să cânt și la vreun instrument.
2. Cu ce crezi că te ajută ceea ce ai învăţat în acest atelier ?
Cunoştinţele pe care le-am acumulat în acest proiect mă ajută în viaţa de zi cu zi,
deoarece vreau să-mi clădesc o carieră in muzică, să-mi câștig existența din cântat și să devin
o cântăreață de muzică populară vestită.
Realizat de :
Căruntu Denisa Cristina, clasa a IV-a
Forgaci Erika, clasa a IV-a
3
„Fiecare are un potenţial care merită şi trebuie valorificat”
Ana Curetean, învățătoare a Școlii Gimnaziale „Iosif Moldovan”, coordonator al
programelor educaționale din cadrul proiectului „Învățare autentică
în mediu nonformal”
1. Vă rugăm să ne spuneţi câte ceva despre dumneavoastră.
Sunt un om care detestă ipocrizia, preţuieşte valori precum
libertatea, onestitate, generozitatea; am încredere că fiecare are un
potenţial care merită şi trebuie valorificat; îmi plac călătoriile, îmi
plac provocările şi răspund acestora.
2. Ce ne puteţi spune despre copilăria dumneavoastră?
Am avut o copilărie pe care am trăit-o undeva într-un sat, pe
vârful unui deal. Nu am avut jucării, decât cele pe care mi le-am
făcut (mingi din gheme, păpuşi din coceni de porumb, instrumente
de suflat din salcie). Ne jucam mult în aer liber, învăţând să caştig,
dar şi să pierd. Citeam foarte mult. Nu am avut multe lucruri, dar am avut mulţi prieteni.
Eram responsabili de mici, găteam, participam la munca de pe câmp şi la treburile din
gospodărie.
3. Ce şcoală aţi urmat?
Am fost eleva unei şcoli pentru învăţători, renumita Preparandia, în cadrul căreia am
întâlnit oameni valoroşi care m-au sprijinit în drumul meu.
4. De ce aţi ales meseria de învăţătoare?
Eu cred în om şi consider că fiecare persoană are nevoie de cineva care să-l sprijine.
Când eram copil, a fi învăţător era un lucru de cinste şi doar puţini reuşeau să ia examenul la
Liceul Pedagogic. Era o şansă de afirmare a elevilor merituoşi care erau susţinuţi prin burse
şcolare.
5. Care este rolul dumneavoastră în cadrul proiectului ,,Învăţare autentică în mediul
nonformal’’?
Am rolul de coordonator al programelor educaţionale. În această calitate, mi-a revenit
sarcina să elaborez o serie de documente, utilizate acum pentru derularea programelor în
şcoli. De asemenea, ţin legătura cu profesorii care conduc atelierele şi mă asigur că
programul se derulează aşa cum trebuie, iar participanţii, copiii şi profesorii, sunt multumiţi
de ceea ce fac.
6. Ce puteţi să ne spuneţi despre acest proiect?
Acesta este un proiect generos, prin care adulţii sprijină copiii pentru a-şi dezvolta
talentul, potenţialul pentru a avea o educaţie de calitate. În acest sens s-au depus eforturi mari
pentru scrierea proiectului, pentru asigurarea resurselor necesare implementării lui şi sper să
fie un proiect de succes în urma căruia toţi să aibă de câştigat.
7. Care este atelierul preferat la care aţi participa dacă aţi fi elevă la această şcoală?
Mi-ar fi foarte greu să aleg pentru că toate atelierele sunt foarte bine organizate şi
proiectele sunt ispititoare. Probabil aş începe cu atelierul de scriere creativă.
4
8. Ce sfaturi aţi da elevilor pentru a aduce mai mult prestigiu şcolii?
Nu-mi place să dau sfaturi, dar cred că dacă fiecare elev şi-ar face datoria, ar depune un
mic efort pentru a se afirma, ar participa cu responsabilitate la viaţa şcolii și ar fi mândru că
este elevul acestei şcoli, cu siguranţă prestigiul ar creşte. Nu trebuie să uitam nicio clipă că
numai împreună putem deveni tot ceea ce putem fi.
Realizat de:
Pascu Andreea, clasa a V-a A
Iernye Fabiana, clasa a IV-a A
„Mă apropie cât mai mult de visul meu de a deveni scriitoare”
Colega noastră Căruntu Denisa, care face parte din Atelierul de scriere, una dintre
cele mai bune eleve din clasă, are o pasiune în a scrie
povești. Tocmai de aceea, am dorit să ne povestească mai
multe despre pasiunea ei.
1.De ce ai ales acest atelier?
Am ales acest atelier fiindcă îmi place să creez
poveşti, să inventez alte lumi, să scriu desprea ceea văd în
jurul meu şi să-mi dezvolt și alte abilități.
2.Ce activităţi ai practicat in atelier?
Am vizitat Turnul de Apă și Biblioteca Județeană
unde ne-am intâlnit cu o scriitoare şi cu un jurnalist, am
învățat și despre viața și opera scriitorului Ioan Slavici, am
învățat care sunt pașii pentru a crea un interviu și o poveste
reușită, am făcut diverse exerciții de dezvoltare a creativității.
3.Ce ai vrea să faci in viitor in cadrul atelierului?
În viitor aş vrea să scriem cât mai multe povești, să schimbăm finalul unor povești pe
care le cunoaștem, cum ar fi „Capra cu trei iezi”. Pentru aceasta citesc poveștilor mai multor
scriitori cum ar fi „Amintirile” lui Ion Creangă, Frații Grimm sau basmele lui Petre Ispirescu.
4.Cu ce crezi că te ajută activităţile atelierului in viata de zi cu zi?
Ma ajută să îmi dezvolt imaginația, să scriu compuneri cât mai frumoase, și toate
acestea mă apropie cât mai mult de visul meu de a deveni scriitoare. Îmi place foarte mult ce
facem în cadrul atelierului pentru că lucrăm în grupe, fiecare vine cu o idee și astfel
compunem povești cât mai reușite, ne facem prieteni noi și învățăm să ne exprimăm cât mai
corect.
Realizat de :
Gabor Istvan, clasa a VI-a A
Calapiș Claudiu, clasa a IV-a
5
Interviu cu domnul profesor BradinVirgiliu
„Cea mai fericită întâmplare pentru mine a fost
întâlnirea zilnică cu copiii”
1. Ne spuneţi vă rog câteva cuvinte despre dumneavoastră ?
Unde v-aţi născut?
M-am născut în Miniş( Arad ) în 2 Aprilie 1948, într- o
familie de intelectuali, tata a fost notar și mama învățătoare.
2. Ce ne puteţi spune despre copilăria dumneavoastră ?
Copilăria mi-am petrecut-o la Miniş, o localitate aflată la poalele Munților Zărandului,
3. De ce aţi ales meseria de profesor de limba română ?
Am ales meseria aceasta pentru că mi-a plăcut să scriu şi să citesc. Eram atras de limba
română. Am urmat facultatea de limba şi literatura română. Am lucrat la câteva ziare, am fost
redactor șef adjunct la revista „Forum” din Timișoara și redactor și secretar de redacție la
„Școala vremii” revista Inspectoratului Școlar Județean Arad. M-am ocupat de revista şcolii
nr.3 şi am învăţat cum să o transform într-o revistă de prestigiu.
4. Când şi unde v-aţi început cariera didactică ?
Cariera mea didactică am început-o în inima Banatului, în judeţul Timiş, la Liceul
TraianVuia.
5. Puteţi să ne vorbiţi despre o întâmplare fericită şi un moment dificil din cariera
dumneavostră de profesor ?
Cea mai fericită întâmplare pentru mine a fost întâlnirea zilnică cu copiii, plăcerea de a-i
ajuta să cunoască scrierea corectă și frumoasă a limbii române, de a le dărui mijloacele pentru
a descifra tainele operelor literare ale marilor scriitori români.
Moment dificil nu am avut, și dacă au fost și întâmplări mai puțin plăcute, nu le-am
păstrat în memorie, deoarece îmi place să îmi amintesc doar momentele fericite și frumoase.
6. Aţi scris mai multe cărţi despre Pârneava. De unde pasiunea pentru istoria acestui
cartier ?
Pe lângă activitatea de la clasă, mi-a plăcut foarte mult să mă documentez, să cercetez
istoria locului în care lucrez și trăiesc. Astfel că, am completat activitatea la clasă cercetând
despre cartierul Pârneava. M-a preocupat acest cartier pentru că aici am locuit. M-au interest
oamenii şi monumentele. Îmi plăcea să merg şi să mă uit în stânga şi dreapta şi să le descopăr
istoria.
7. În ziua de azi, elevii sunt mai preocupaţi de televizor şi internet şi mai puţin îşi îndreaptă
atenţia spre cărţi. Ce sfat le-aţi da elevilor să citească mai multe cărţi ?
Cărţile ajută oamenii în viaţă. Cititul este important pentru că ne dezvoltă imaginaţia, iar
internetul şi televizorul fură imaginea.
Realizat de:
Banto Larisa, clasa a V-a A
Plavea Fiorela, clasa a V-a
6
„Pozele păstrează amintirile cele mai dragi din viața noastră”
Am luat un interviu prietenei noastre Cintean
Adelina Florentina din clasa a IV -a C, o elevă silitoare,
care face parte din Atelierul Studio Art. Ea ne-a răspuns
la următoarele întrebări:
1.De ce ai ales acest atelier?
Fiindcă doresc să învăţ cât mai multe lucruri
despre cum se fac poze şi videoclipuri reușite. Imi place
să fotografiez tot ce mă înconjoară, pentru că pozele
păstrează amintirile cele mai dragi din viața noastră.
2. Ce activităţi practici în cadrul atelierului?
Facem colaje şi filmuleţe, învățăm cum să utilizăm programele de editare a
imaginilor și a filmelor, care sunt regulile de încadrare a unei imagini.
3.Care sunt activităţile preferate în acest moment?
Activitatea mea preferată este prelucrarea fotografiilor, deoarece îmi place să creez
poze cât mai expresive.
4.Ce ai dori să faci în viitor în cadrul atelierului?
Aş dori să facem diverse filmulețe despre orașul nostru, despre clădirile și locurile
cele mai frumoase din Arad.
5.Care sunt talentele pe care le-ai descoperit prin participarea la acest proiect?
Mi-am dat seama că știu să fac poze cât mai frumoase, că am răbdare și fantezie.
6.Cu ce crezi că te ajută ceea ce ai învăţat în atelier în viața de zi cu zi?
Cred că ajută să fac poze cât mai bune, să utilzez aparatul foto digital și să îmi dezvolt
încrederea în capacitățile mele.
Realizat de:
Stolnicu Daria-Raluca, clasa a IV-a C
Tătari Mălina Adelina, clasa a IV-a B
„Cosmin, un viitor Mr.Bean al Aradului”
Gavra Cosmin, elev în clasa a VII-a B, face parte din
Atelierul de artă teatrală și branding personal. A
participat la olimpiada de biologie.
7
1.De ce ai ales acest atelier?
Eu am ales acest atelier deoarece mi se pare interesant să joc un rol într-o piesă în limba
engleză. Doresc să mă perfecționez în vorbirea limbii engleze.
2.Ce activităţi practici în cadrul atelierului?
Joc un rol într-o piesă de teatru în limba engleză, ocazie cu care învăţ noi cuvinte în
această limbă. De asemenea îmi perfecționez micul meu talent de actor.
3.Care sunt activităţile preferate realizate până în acest moment?
Pe lângă interpretarea acelui rol despre care vorbeam, îmi plac şi jocurile de cunoaștere
și autocunoaștere pe care le-am făcut. Cu această ocazie am inceput să mă cunosc mai bine pe
mine însumi și să îmi descopăr noi talente.
4.Ce ai dori să faci în viitor în cadrul atelierului?
În viitor aş dori să joc in cât mai multe piese, în special în comedii pentru ca să pot
deveni un actor de comedie, unul dintre modelele mele fiind Mr. Bean. Simt că aceste roluri
îmi sunt potrivite ca o mănușă.Vreau să profit la maxim de șansa de lucra în acest atelier și în
cadrul acestui proiect interesant și inedit de la noi din școală.
5.Care sunt talentele pe care le-ai descoperit prin parcticiparea în acest proiect?
Unul dintre talentele pe care le-am descoperit este cel de a interpreta un personaj într-un
mod cât mai real, de a mă transpune în pielea acestuia, într-o piesă de teatru în limba engleză.
Sunt conștient că acest talent dacă îl voi cultiva cu grijă și în anii ce urmează mă poate duce
departe în lumea teatrului sau a filmului.
6.Cu ce crezi că te ajută activităţile atelierului în viaţa de zi cu zi?
Activităţile practicate în acest atelier pentru limba engleză mă vor ajuta să vorbesc mai
bine limba engleză, un pas important pentru mine dacă am să ajung vreodată actor. Dintr-o
altă perspectivă toate activitățile la care am luat parte mă ajută să mă descopăr și mă fac să
mă simt mai sigur pe mine.
Realizat de:
Macavei Amelia-Ioana, clasa a VI-a A
Cionca Dalia-Cristiana, clasa a IV-a A
„Mă dezvolt armonios prin dans”
Bălănean Simina din clasa a IV-A C are 10 ani şi este elevă
premiantă. Ea face parte din atelierul de Armonie şi mişcare.
1.De ce ai ales acest atelier?
Am ales acest atelier deoarece îmi place să dansez şi să
mă mişc şi fac parte din echipa de majorete a şcolii. Mă bucur că
beneficiem de acest proiect la noi in școală și abia apuc să prezint
în fața colegilor mei ceea ce am învățat deja.
2.Ce activităţi practici în cadrul acestui atelier?
8
Joc baschet, handball şi dansez în trupa de majorete a școlii.
3.Care sunt activităţile preferate de tine la acest atelier?
Cel mai mult mi-au plăcut orele de handball şi cele de majorete. Primele pentru că nu
am prea avut șansa de a încerca acest joc, iar orele de dans pentru că mă pregatesc mereu
pentru următoarele spectacole.
4.Ce ai dori să faci în viitor în cadrul atelierului?
Mie mi-ar plăcea să joc volei deoarece este un joc de echipă şi solicită atenţie.Am
urmărit cu atenție la televizor acest sport și mi-am propus să îl practic și eu atunci când va
apărea prima ocazie.Acest lucru sper să apară acum, în cadrul acestui minunat atelier alături
de o formidabilă echipă de colegi și profesori.
5.Care sunt talentele pe care le-ai descoperit în acest proiect?
În primul rând mi-am dezvoltat talentul de a dansa mai bine.Dar am descoperit că imi
plac și alte jocuri de echipă, acolo unde ai nevoie de concentrare, atenție și mai ales niște
parteneri de joc pe măsură.
6.Cu ce crezi că te ajută ceea ce ai învaţat în acest atelier în viaţa de zi cu zi ?
Dansul practicat și învățat în trupa de majorete din cadrul atelierului mă ajută să îmi
îmbunătăţesc atitudinea, statura și să mă dezvolt armonios. Îmi place ceea ce fac în cadrul
acestui atelier pentru că îmi doresc să particip la concursuri de majorete şi să mă distrez.
Realizat de :
Simionescu Darius, clasa a V-a A
Văcaru Denisa, clasa a V-a A
„Îmi place să creez obiecte cu propriile mele mâini”
Colega noastră Covaci Samira Alexandra este elevă
în clasa a V-a A și face parte din atelierul Studio-Art.
Participând la orele de atelier, Samira și-a descoperit un
talent în a picta pe sticlă.
1. De ce ai ales acest atelier ?
Am ales acest atelier pentru că îmi place să creez
obiecte din diverse materiale cu propriile mele mâini.
2. Ce activități practicați în acest atelier ?
Învățăm să pictăm pe sticlă, să creăm diverse
obiecte cu ajutorul plastinilei, să decupăm și să colorăm, și ceea ce este mai interesant este
tehnica răsucirii hârtiei- Quilling.
3. Care este activitatea preferată realizată până în acest moment ?
Activitatea mea preferată este Quillingul care presupune utilizarea unor benzi de
hărtie care sunt răsucite în forme diferite pentru a crea fel și fel de modele decorative.
Rularea se face cu ajutorul unui ac. Este minunat să poți crea invitații, felicitări, dar și diverse
obiecte prin quilling!
9
4. Ce ai dori să faci în viitor în cadrul atelierului ?
Mi-ar plăcea să învățam să facem obiecte din origami; am văzut cât sunt de deosebite
și aș vrea să știu să confecționez flori, lebede, pinguini și stele.
5. Care sunt talentele pe care ți le-ai descoperit prin participarea în cadrul atelierului ?
În primul rând am aflat că pot avea multă răbdare și mă pot concentra pe un lucru de
care sunt interesată; mi-am dat seama că îmi place să creez diverse modele din săpun și sunt
foate reușite modele ce le-am realizat.
6. Cu ce crezi că te va ajuta ceea ce ai învăţat în atelier, în viaţa de zi cu zi?
Ceea ce am învățat la atelier mă ajută să mă relaxez după o zi încărcată și mi-ar plăcea
să practic această activitate și pe viitor ca pe un hobby, dar și să particip la diverse
concursuri.
Realizat de:
Geles Iulian, clasa a V-a A
Hanc Alex, clasa a IV-a B
„Mi-am câștigat încrederea participând la orele de artă teatrală”
Colegul nostru, Gabor Matei din clasa a VI-a A, participant în cadrul Atelierului de
artă teatrală, ar dori să profite de acest talent și să devină un actor renumit.
1.De ce ai ales acest atelier?
Am ales acest atelier deoarece am vrut să-mi
îmbunatăţesc cunostinţele de artă teatrală având in vedere că
pe viitor mi-aș dori să devin un actor renumit.
2.Ce activităţi practici in cadrul atelierului ?
În cadrul atelierului învăţăm cum se pune în scenă o
piesă de teatru aflând astfel ce înseamnă să fii un mic actor.
Doar prin multă muncă putem deveni ceea ce ne dorim în viață.
Invățăm rolurile primite și apoi le punem in scenă, repetând la
ele până ne ies așa cum ne-am dorit.
3.Care sunt activităţile preferate realizate până în acest moment?
Îmi place să mă transpun în personajul Goe pe care îl interpretez foarte bine în
cadrul atelierului de artă teatrală. Acest rol cred că mi se potrivește de minune. În general îmi
plac comediile, le urmăresc și acasă la televizor sau pe internet. Mă pregătesc și acasă pentru
rolul primit, vreau din toată inima să ne iasă piesa atunci când la finalul activităților din
atelier o vom prezenta în fața colegilor.
4.Ce ai dori să faci în viitor în cadrul atelierului ?
Aş vrea să particip la mai multe piese de teatru şi să interpretez mai multe personaje.
Cu toate că îmi place nespus de mult personajul pe care îl voi interpreta, parcă aș mai încerca
și alte roluri, dar totul cred că depinde de mine, de cum îmi voi juca rolul primit în prima mea
piesă din atelier.
10
5.Care sunt talentele pe care le-ai descoperit prin participarea în acest proiect ?
Talentul de a interpreta diferite roluri. Îmi place să cred că aș putea fi un bun actor.
6.Cu ce crezi că te ajută ceea ce ai învaţat în atelier în viaţa de zi cu zi ?
Faptul că particip la acest atelier m-a făcut să am mai multă încredere în mine, în
talentul meu, să îmi dezvolt creativitatea și imaginația, ceea ce mă ajută și în activitatea
școlară.
Realizat de :
Bîndea Denis, clasa a VI-a A
Piroș Alexandru, clasa a VI-a A
„ Jurnaliștii - sarea și piperul zilelor noastre.”
Interviu cu Lucian Dănilă, ziarist la Special Arad
1.Ce v-a determinat să alegeți cariera de jurnalist?
Am ales jurnalismul pentru că încă de mic copil mi-au plăcut ziarele și cărțile. Atunci
când poștașul aducea acasă ziarele la care părinții mei
erau abonați, eu și fratele meu ne băteam pe ele pentru a
le putea citi. Incă din copilărie visam cu ochii deschiși la
momentul când voi fi mare și am să scriu și eu la ziar.
Drept urmare am făcut pașii necesari către acest
domeniu incitant și într-o continuă schimbare.
2. Dacă am vrea să începem o carieră în acest
domeniu ce sfaturi aţi avea pentru noi?
In primul rând să vreți să faceți cu adevărat
jurnalism de calitate și nu de duzină. Acest lucru presupune multă muncă, nopți nedormite,
nervi de oțel, alergare, bucurii, dar și sacrificii. Dacă totuși doriți să urmați această cale
începeți prin a citi cât mai mult și mai divers. Dezvoltați-vă vocabularul și pe voi înșivă în
permanentă, puneți-vă la punct cu cele mai noi tehnici ale IT-ului. Urmați o facultate de litere
și jurnalism, participați la cât mai multe cursuri organizate de prestigioase organizații din
domeniul jurnalistic și axați-vă pe un domeniu clar (ziar, site, televiziune, radio).
3. Cât de solicitantă este această profesie?
Destul de mult, astfel că unii renunță, dar dacă ai microbul în sânge nu vei ceda. Ai
multe momente de satisfacție, atunci când vezi că articolele tale sunt citite de sute de oameni
și mai ales când prin ele reușesti să schimbi opinii, situații sau chiar vieții. Dar merită, să nu
uităm că jurnaliștii sunt sarea și piperul zilelor noastre.
4.După ce criterii ar trebui să ne luăm ca să ajungem nişte jurnaliști experimentaţi?
Criteriile de bază ar fi: informare corectă, organizare de ceas elvețian, onoare, cinste,
coloană vertebrală, recunoașterea și corectarea greșelilor inerente.
5.Care este domeniul de jurnalism preferat de dumneavoastră?
Am început cu a scrie la un cotidian din oraș, iar acum sunt la un ziar online. Am
rămas deocamdată tributar scrisului, dar pe viitor parcă aș mai schimba ceva –o posibilitate ar
fi radioul.
11
6. Care este cel mai important element din viaţa unui jurnalist?
Timpul-trebuie să ți-l împarți între diferitele sarcini de lucru și propria viață privată.
7. Care este rutina unui jurnalist in general?
Pe scurt… caută-găsește-alege-scrie-publică- urmărește feet-backul!
8. Dacă aţi putea alege o altă profesie care ar fi aceea?
Aceeași, îmi place ce fac, poate aș schimba puțin pe ici pe colo.
9. Care a fost cel mai important interviu al dumnevoastră?
Au fost multe, dar cele cu politicienii locali le consider cele mai relevante.
10. Care sunt planurile dumneavoastră de viitor?
Să am putere să fac această meserie cât mai mult timp și să dezvolt cooperarea cu
radioul.
Realizat de:
Sfăt Cristian, clasa a VII-a B
Pocrișer Luminița, clasa a IV-a A
12
Poveștile noastre
Încercările viteazului
A fost odată un împărat bătrân care era trist că nu avea niciun copil. Într-o zi, soția sa
îi dăruise o fată frumoasă ca o zi luminoasă. Ea avea părul de aur, gurița rotundă și fragedă ca
mura, ochii strălucitori ca stelele într-o noapte senină. Ea creştea într-un an cât restul în şapte.
Veni vremea măritişului, dar fata nu-şi găsea pe nimeni care să ia de soție. Un zmeu
puternic şi fioros veni într-o zi la palat şi o răpi.
Împăratul suferea foarte tare şi a dat veste în tot regatul că cel ce o va aduce înapoi pe
fata sa, va fi norocosul soţ al său. Mulţi voinici şi-au încercat norocul, însă niciunul nu a
supravieţuit.
Un flăcău foarte sărac, cu părul bălai şi ochii ca apa cristalină, isteţ şi frumos, o visă
într-o noate pe Sfânta Vineri care îi spusese că fata împăratului, cea mai frumoasă fată din
regat, care îi este sortită, a fost răpită de un zmeu
mare şi fioros care a dus-o la palatul său de pe
tărâmul celălalt. Aceasta i-a spus că o poate salva,
dar doar cu ajutorul armelor împăratului pe care le-
a avut în tinereţe.
Flăcăul merse curajos la împărat şi îi ceru
armele, calul şi permisiunea de a o salva pe fiica sa
frumoasă. Împăratul îi spuse tânărului:
-Cum îndrăznești, netrebnicule, să-mi ceri
mie armele?
Atunci flăcăul îi povesti împăratului ce îi
spuse Sfânta Vineri în vis. După asta, primi acordul
său. El a pornit la drum sigur pe sine și hotărât să o
salveze pe aleasa sa.
Și merse, merse cale lungă, să ne ajungă.
Zi de vară, până-n seară.
După un timp, viteazul întâlni pe drum o pisică rănită la o lăbuță. Fiind milostiv, o
bandajă și o ajută să se vindece. În semn de mulțumire, ea îi dădu o gheară fermecată.
Mai merse el ce merse și întâlni un porumbel rănit. Flăcăul îl vindecă și pe acesta și
primi o pană magică. Un iepuraș văzu toate acestea și îl rugă să-i vindece și lui rana de pe
botic. Flăcăul acceptă și iepurele îi dărui o lăbuță de-a lui magică să-i aducă noroc.
Merse el mai departe și ajunse la palatul zmeului, pe celălalt tărâm.
-Zmeule, îți cer să-mi dai imediat fata cea frumoasă!
-Eu nu-ți voi da fata, decât dacă vei fi în stare să mă învingi la cele trei probe la care
te voi supune.
-Prea bine, zmeule!
În prima probă, flăcăul trebuia să învingă un zgripțor mare și fioros. Când se apropie
de el, luă gheara de la pisică și i-o înfipse în gât. Așa a câștigat prima probă.
A doua probă a început, iar tânărul trebuia să trezească ursul care dormea de sute de
ani. Feciorul luă pana magică și îl gâdilă pe urs atât de tare încât îl trezi.
Fiind uimit de vitejia feciorului, zmeul îi spuse că a treia probă se va încheia când el
va fi doborât de către tânăr. Atunci luă lăbuța magică primită de la iepuraș și i-o înfipse
zmeului în piept atât de tare până când i se tăie respirația. Însă zmeul era puternic și își reveni
repede în simțire, iar lupta începu din nou. Dar de data aceasta, voinicul îl gâdilă pe zmeu cu
pana magină primită de la porumbel încât leșină, iar cu sabia împăratului din tinerețe îl ucise
pe vrăjmaș și luă fata de împărat.
Mare fu bucuria împăratului când și-a văzut fiica cea multiubită. Aceasta se mărită cu
voinicul, iar împărăția i-a revenit feciorului după moartea împăratului.
13
Cei doi au trăit fericiți până la adânci bătrâneți!
Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea mea!
Realizat de:
Pascu Andreea, clasa a V-a A
Văcaru Denisa, clasa a V-a A
Visul șoricelului
Într-o aurie zi de toamnă, șoricelul se gândi să facă o
plimbare pe malul lacului. El nu mai ieșise de mult timp pe
afară să simtă aerul rece și proaspăt al toamnei. Sezonul ploios
era pe terminate, iar mirosul castanelor prăjite îl îmbiau în
fiecare lună de septembrie.
Micul șoricel privea cerul senin pe care berzele și
gâștele îl brăzdau. Era obișnuit cu agitația din această perioadă.
Berzele semănau cu niște avioane grațioase. Această priveliște
îi trezise admirația pentru zbor.
Prin apropiere se afla stăpâna lacului, șefa berzelor, iar
șoricelul o întrebă cu sfială:
- Mă scuzați, mă numesc domnul Șoricescu, dacă nu vă
supărați, ați putea să mă învățați să zbor?
Atunci un hohot de râs se așternu peste imensul lac cristalin.
- Auzi, asta da ispravă, un șoricel să zboare? râse batjocoritor o gâscă cu pene lucioase.
- Liniște! Se auzi strigătul autoritar al șefei berzei. Dacă vrea să zboare, să zboare!
Și atunci barza începu să îi confecționezeniște aripioare din câteva pene, i le prinse de
piciorușele din față, îi avântă spre cer și șoricelul își luă zborul.
Privea totul de sus cu încântare, inima îi bătea ca un clopot în piept, dar dintr-o dată simți
că se prăbușește, o aripă îi căzuse. Era pierdut ! Însă lacul cel mare ce se întindea albastru sub
el îl acceptă în brațele sale, și astfel se alesese doar cu o căzătură zdravănă în luciul apei.
Întreaga adunătură de vietăți ale belții, berze, gâște, broaște, râdeau zgomotos de
îndrăzneala șoricelului de a crede că poate zbura. Însă micuțul era în culmea fericirii și se
bucură că reușise să zboare asemenea berzelor măiestre, chiar și pentru câteva momente.
Realizat de:
Sfăt Cristian, clasa a VII-a B
Piroș Alexandru, clasa a VI-a A
Făt-Frumos cel curajos
Era odată un împărat bătrân care deţinea o împărăţie mare. Dar el nu a avut niciodată
un copil şi se ruga cu ardoare la Dumnezeu.
Într-una din zile dorinţa lui a fost îndeplinită, împărăteasa sa a născut o fată cu părul
de aur, guriţa rotundă şi fragedă ca mura şi ochii strălucitori ca stelele într-o noapte senină.
Au trecut ani întregi de înflorire si fericire a regatului, iar fata a devenit talismanul
norocos al împărăţiei, ceea ce i-a adus şi mai multă bucurie împăratului. Când venise
14
timpul măritişului, un zmeu cu solzii de oţele şi puternic cât o sută de oameni a răpit-o pe
frumoasa fată a împăratului.
A urmat o perioadă tristă şi neagră pentru regat cât şi pentru împărat care a căzut la
pat fără nici o speranţă de a-şi revedea fiica. Au trecut trei
ani de la dispariţia fetei împăratului şi castelul era în
paragină, iar împăratul îşi pierduse soţia şi simţea că și el își
dă ultimele suflări.
La marginea regatului trăia un tânăr tâmplar sărac,
lipit pământul care îşi ducea cu greu viaţa de zi cu zi. El a
avut o viziune în care Sfânta Vineri i-a spus că el este
menit să o salveze pe fată din mâinile zmeului şi armatei
sale. Flăcăul nu avea bani să-şi cumpere echipamentul
necesar aşa că se duce la împărat și îi cere armamentul cu
care îl poate învinge pe zmeu. Împăratul, cu ultimele puteri îl
alungă, dar când aude de Sfâta Vineri îl crede și îi dăruiește
cele necesare.
Flăcăul a pornit la drum, dar la ieşirea din regat a întâlnit o veveriţă rănită. Milos şi
iubitor de animale din fire a reuşit s-o vindece, iar aceasta i-a
dăruit o ghindă de aur fermecată. Atunci merse până la cel mai
mare râu din tărâm şi a văzut într-un copac o bufniţă care
avea o săgeată în aripă. O ajutase şi pasărea drept mulțumire i-a
dăruit o praştie făcută din lemnul săgeţii cu care a fost rănită.
Făt-Frumos a mers pe cursul râului şi a ajuns la Marea
Oaselor care aparţinea de tărâmul zmeului. Era o mare neagră,
plină de oasele inamicilor învinşi de oastea zmeului. Acolo
ploua neîncetat. Plimbându-se pe mal a întâlnit un peştişor de
aur care era alergat de un rechin. Flăcăul a luat sabia şi i-a
retezat capul rechinului, dar sabia a căzut în mare unde a fost
luată de spritele malefice ale mării. Peştişorul recunoscător îi
spuse singura slăbiciune a zmeului. Feciorul trebuia să-l sufoce.
După trei zile a ajuns la cetatea zmeului, acolo a fost
întâmpinat de zmeu. Făt-Frumos l-a provocat pe zmeu, deşi era
conştient ca l-a provocat pe zmeul de neînvins al tărâmului.
Lupta începuse, iar flăcăul îşi aduse aminte de vorbele peştişorului, luă praştia şi
ţintise gura zmeului care s-a înecat cu ghinda fermecată în gât.
Feciorul a salvat-o pe fată şi regatul împăratului a luat viaţă din nou. El s-a căsătorit
cu fata de împărat şi au trăit până la adânci bătrâneţi la comanda regatului.
Realizat de:
Sfăt Cristian, clasa a VII-a B
Bîndea Denis, clasa aVI-a A
15
Fetița cu voce de înger
A fost odată o fetiță frumoasă și isteață.
Ea avea părul de aur, ochii verzi ca smaraldul și
o voce de înger. Îi plăcea să cânte și încânta
lumea cu vocea ei minunată și dulce.
Într-o zi, mama ei a trimis-o pe fetiță în
pădure, pentru a culege mai multe feluri de flori
sălbatice. Fetița, veselă, porni de acasă cântând
unul dintre cântecele ei preferate.
Ajunsă la intrarea în pădure, fetița văzu
că acolo era un copac prăbușit. Aceasta îi blocă
drumul spre florile sălbatice. Fetița era tristă că
nu-și putea îndeplini sarcina data de către mama
ei și începu să plângă.
Din tufișul de lângă fetiță ieși un lup puternic care îi auzise plânsetele. El a fost văzut
de către fetiță, care s-a speriat.
-Nu trebuie să te sperii, spuse lupul. De ce plângi, copilo?
-Eu trebuie să culeg din pădure flori sălbatice, dar copacul acesta îmi blochează
drumul.
Atunci lupul puternic a dat la o parte copacul și a însoțit-o pe fetiță restul drumului.
Cei doi s-au oprit lângă niște flori sălbatice colorate, însă, cu un elicopter veni bunicuța cea
rea. Care a vrut să o împiedice pe fetiță să le culeagă.
-Ce ne facem acum? întreabă lupul.
Atunci fetița începu să cânte și cu ajutorul undelor din vocea sa, o alungă pe bunicuța
din elicopter.
Fetița a putut culege multe feluri de flori, iar mama ei i-a mulțumit că și-a îndeplinit
sarcina cu succes, așa cum își dorea ea.
Realizat de:
Pascu Andreea, clasa a V-a A
Macavei Amelia, clasa a VI-a A
Voinicul cu inimă de aur
A fost odată ca niciodată un împărat și o
împărăteasă. Ei își doreau foarte mult un copil. Într-un
târziu, la bătrânețe, Dumnezeu le-a dăruit o fetiță
frumoasă cu părul de aur, gurița rotundă și fragedă ca
mura și cu ochii strălucitori ca stelele. Fata creștea într-un
an cât altele în cinci. A ajuns și vremea măritișului. Chiar
atunci când fata își căuta sortitul, a fost răpită de un zmeu mare și puternic.
Împăratul întristat și îngrijorat a dat ordin în tot regatul ca toți bărbații să-i salveze
fata. Așa au și făcut, însă nimeni nu s-a mai întors.
16
Într-o zi, un tânăr sărac, dar foarte curajos, frumos și isteț, a visat-o pe Sfânta Vineri.
Aceasta i-a spus în vis:
- Sortita ta e fata împăratului. Ea a fost răpită de un zmeu și dusă într-un turn. Acum
e captivă acolo. Vei putea să învingi zmeul doar cu ajutorul unor obiecte ce le vei întâlni pe
drum. Du-te cere-i împăratului calul și armele sale pentru că te vor aștepta multe peripeții pe
drum.
Când se trezi, voinicul merse la împărat și îi ceruse armele și calul. După multe
rugăminte, a acceptat să i le dea.
Tânărul porni spre turnul în care era prizonieră prințesa. Pe drum se întâlni cu o pisică
ce căzuse în râu. Băiatul a salvat-o, iar aceasta l-a recompensat cu ghearele sale.
După ce îi mulțumi, băiatul merse cale lungă să ne ajungă și văzu un șarpe veninos
aflat în pericol. Îl salvă și pe acesta și primi de la dânsul veninul său. După puțin timp,
porni din nou la drum. Întâlni o albină cu aripa
ruptă. Voinicul i-a pansat-o și aceasta i-a dat acul
său. Nu apucă bine să-i mulțumească, pentru că
văzuse turnul în care era prinsă fata. La poarta lui,
aștepta zmeul. Voincul nostru l-a provocat la o luptă
dreaptă, dar acesta a refuzat. Și-a chemat frații zmei
și a început să se lupte cu băiatul.
Voinicul a reușit să învingă zmeii vicleni și
urâcioși cu ajutorul obiectelor primite pe drum :
ghearele l-au zgâriat, cu acul albinei l-a rănit grav și
cu veninul l-a omorât.
După ce a câștigat, voinicul a eliberat
prințesa captivă în acel turn imens. S-a întors la
împărat cu fata. Împăratul era foarte fericit că își revede fata. Părinții fetei i-au dat jumătate
din averea sa băiatului și pentru că s-au îndrăgostit, fata și voinicul, au făcut o nuntă mare și
au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.
Realizat de:
Banto Larisa, clasa a V-a
Plavea Fiorela, clasa a V-a
Șoricelul cel mândru
A fost odată un şoricel care era foarte mândru
de el. Într-o zi el se duse pe malul unui lac.
Acolo el a întâlnit o broască şi o barză. S-a dus
la ele să se laude căci el putea să se strecoare prin
locuri înguste. Însă ele nu-l băgară în seamă,
spunându-i că şi ele se pricep la ceva.
Broasca se pricepea să sară foarte departe, iar
barza se pricepea să zboare la înălţimi mari. Şoricelul
spuse că şi el se pricepe la sărit şi la zburat.
Curioase, barza şi broasca, îi spuseră şoricelului că ar vrea sa-l vadă cât de bine se
pricepe la sărit și la zburat .
17
Atunci, șoricelul a sărit pe un nufăr din acel lac, iar când vru să sară și pe al doilea
nufăr, căzu în lac. Când șoricelul a încercat să zboare, el nu putu fiindcă era doar un biet
șoricel.
Apoi, barza și broasca i-au spus șoricelului că fiecare se pricepe la câte ceva.
De atunci șoricelul a învățat că fiecare are un talent și să nu se mai laude.
Realizat de :
Căruntu Denisa, clasa a IV-a
Forgaci Erika-Anita, clasa a IV-a
Flăcăul neînfricat
A fost odată ca niciodată un împărat bătrân, bătrân şi
foarte bogat. El îşi dorea nespus de mult un copil, dar nu
avusese norocul de a avea unul. Într-un final împărăteasa îi
dăruieşte o fetiţă nespus de frumoasă.
Ea avea părul auriu, guriţa rotundă şi fragedă ca mura,
ochii strălucitori ca cerul în miez de noapte. Fata creştea într-un
an cât alţii în şapte. La vremea măritişului a fost răpită de către
un zmeu. Împăratul îngrijorat a trimis vestea în toată împărăţia
că cine îi va aduce fata înapoi îi va da mâna fetei şi jumate din împărăţie.
Un flăcău dintr-un sat mic, lipit pământului, dar cu un
suflet bun o visează într-o noapte pe Sfânta Vineri şi ea îi arată
sortita lui care este răpită de către un zmeu şi doar cu ajutorul
calului şi a armurii purtate de împărat în tinereţe va reuşi să
învingă zmeul. Flăcăul cu părul auriu şi ochii albaştri ca cerul
risipit de nori, pornește spre palatul împăratului. Acesta îi spuse
despre visul din acea noapte cu Sfânta Vineri. Împăratul îi
încredinţează calul şi armura lui pentru a salva fata.
Băiatul se îndreaptă cu inima în dinți spre tărâmul
celălalt. Pe drum se întâlneşte cu o căţeluşă rănită la o lăbuţă,
flăcăul bandajându-i lăbuţa, este răsplătit primind o gheară
fermecată.
Merse ce merse, cale lungă să ne ajungă, până când dădu de o veveriţă zburătoare
lovită la o aripă. Feciorul sare în ajutorul animăluțului și îi îngrijește aripa. Drept
recompensă, aceasta îi dă o ghindă magică. Băiatul merse, merse, merse şi dădu de un urs
care avea un cui în lăbuţă. Tânărul îi scoate cuiul, iar ca mulțumire, îi oferă voinicului o labă
fermecată.
Flăcăul cel voinic îşi continuă drumul şi ajunge pe tărâmul celălalt. Tărâmul era
complet fără viaţă, monştrii plimbându-se pe cărările distruse de meteoriţii căzuţi din cer şi
copacii goi în flăcările infernului. Flăcăul ajuns la castel era înfricoşat de priveliştea aceasta.
Zgripţorii înconjurau castelul în zbor, iar castelul avea forma unui ciclop uriaş de piatră.
Băiatul îi ceru o luptă dreaptă zmeului, acesta fiind personificarea răului. El avea colţii mari
galbeni şi o putere ameţitoare. Cel care va câştiga lupta va lua şi fata. Flăcăul îl rănește pe
zmeu cu gheara fermecată, îi aruncă ghinda fermecată drept în creştetul capului, iar cu laba îl
lovește lăsându-l lat pe jos.
18
Băiatul o luă pe fată şi se îndreptă cu bucurie în
suflet spre palatul împăratului. Bătrânul, văzând-o pe fată
teafără, îl răsplati pe băiat dându-i fata de soție şi jumate
din împăraţie. Astfel băiatul şi fata trăise fericiţi până la
adânci bătrâneţi.
Şi-am încălecat pe o şa şi v-am spus povestea aşa.
Realizat de:
Simionescu Darius, clasa a V-a
Geles Iulian, clasa a V-a
Șoricelul cel îndrăzneț
A fost odată ca niciodată un șoricel care avea
un vis de a zbura. El admira zborul berzelor. Afară era
o toamnă ploioasă. Berzele se pregăteau de zborul
lung și obositor către țările calde unde soarele cu raze
aurii încălzea sufletele oamenilor. Șoricelul se gândi să
o întrebe pe șefa berzelor:
- Măria Ta, dacă te rog frumos, mă înveți să
zbor?
Șefa berzelor s-a înfuriat și a spus :
- Tu să zbori alături de berzele mele ? Niciodată,
nu ai cum tu un șoricel să zbori. Săracele păsări au un
drum foarte lung de parcurs până în țările calde pentru
a ajunge, iar multe dintre ele nici nu ajung până acolo din cauza oboselii și a problemelor
întâmpinate, dar tu un amărât de șoarece îndrăznești să zbori? Răspunsul meu este nu, nu ar
putea un șoarece mic cât un ghemotoc să zboare.
Șoricelul plecase amărât, plângând cu niște lacrimi albe ca omătul. El s-a gândit la
prietena sa broasca care l-a sfătuit ce trebuie să facă pentru a putea zbura. Șoricelul a mers și
a luat două bețe și a încercat să își ia zborul, dar de foarte
multe ori a dat greș. S-a încruntat pentru că a văzut niște
broaște care își băteau joc de el și îl descurajau să-și
îndeplinească visul de a zbura. El și-a spus că dacă va
eșua și data aceasta, nu va mai încerca niciodată să-și
împlinească acest vis. Șoricelul a mai încercat o dată și a
început să se înalțe spre înălțimea cerului.
A fost foarte mândru de el și foarte fericit când a
văzut că și-a îndeplinit visul.
Și-am încălecat pe-o șa
Și v-am spus povestea – așa.
Realizat de :
Banto Larisa, clasa a V-a
Calapiș Claudiu, clasa a IV-a
19
Legenda mărţişorului
A fost o dată ca niciodată o pădure fermecată în care cine intra nu mai ieşea
niciodată. În mijlocul pădurii se afla un lac vrăjit cu apă
vindecătoare. Mulţi eroi au încercat să obţină mult râvnita apă,
dar nu au reuşit pentru că era păzită de un zmeu.
Într-una din zile a apărut un fecior pe nume Ionel.
Acesta avea un scut impenetrabil care i-a fost dăruit de către
maiestrul său vrăjitor care era grav bolnav . El a auzit despre
lac şi porni în drum spre el.
Tânărul nu era un cavaler obişnuit, armura lui era
colorată în roşu şi alb. Înainte de plecarea sa, maestrul îl sfătui
să aibă grijă pentru că nu zmeul este adevărata ameninţare, ci
ispitele pe care le va întălni.
Feciorul a umblat trei zile şi trei nopţi fără a se odihni. După un timp el ajunse la
intrarea pădurii unde a început o lupta cu
zmeul. Lupta a durat trei zile și trei nopți,
dar feciorul ieşise victorios. După victorie
feciorul ajunse la lac unde a apărut un duh
care i-a zis:
-Vei fi răsplătit pentru curajul tău !
-Ce fel de răsplată? întrebase voinicul.
-Ai de ales între avere sau apa din lac.
Feciorul se gândi, iar în cele din urmă
alese apă din lac şi duhul zise:
-Ai o inimă mare și îţi voi dărui acest
simbol al puritaţii.
Feciorul primise un şnur alb cu roşu.
Roşul simboliza sângele războinicilor
pierdut în lupta cu zmeul, iar albul
simbolizează puritatea divină.
Într-un final feciorul îi dăruise apa maestrului său şi moşneagul a împărţit acest simbol
primit de voinic în tot regatul, şi de atunci înaite se va împărţi în fiecare primăvară acest
simbol numit de moşneag mărţişor.
Realizat de:
Bîndea Denis, clasa a VI-a
Sfăt Cristian, clasa a VII-a
20
Hansel and Gretel
Once upon a time, in faraway forest, there lived a poor woodcutter, his wife and their two
young children. The boy's name was Hansel, and the Girl was called Gretel.
The woodcutter was so poor that the family had very little food to eat. So one night, the
woodcutter's wife said, "We cannot take care of the children anymore. You must take them to
the middle of the forest and leave them there."
The two children heard their parents talk and they were very scared. "We don't want to live in
the forest!" they said to each other. So, the clever children came up with a plan to save
themselves. That night, they quietly filled their pockets with tiny pebbles.
The next morning, as the
woodcutter took them to the
middle of the forest, Hansel and
Gretel dropped the pebbles all
along the way. When their
father left them, all they had to do
was to follow the line of pebbles
back home! The
woodcutter and his wife were
surprised to see the children back
home."We must take them
again tomorrow," they said.
Hansel and Gretel were very
worried now." All our pebbles are gone! What do we do now?" they cried.
"I have an idea!" said Hansel. "We can drop bread crumbs this time!" So, the next morning,
when the woodcutter took the children deep inside the forest to leave them there again, the
children dropped crumbs of bread all along the way.
But sadly for the children, the animals and birds had eaten up all the crumbs! Now, Hansel
and Gretel walked and walked but couldn't find their way back home.
Suddenly,hidden in the trees, they saw a strange house made of candy cookies, chocolale and
everything delicious. "This is a gingerbread house!" cried gretel happily. The children were
so hungry that they started gobbling up the house at once.
Now this house actually belonged to an old witch who loved to eat little children. Just as
Hansel and Gretel were eating her yummy door,she pounced on them and locked them inside!
" I shall fatten you up and eat you!" she said with a wicked laugh.
The wicked witch locked Hansel in a cage. Then, she turned to Gretel and said,"You! little
girl! Help me light the oven!When it is hot, I shall cook your borther and eat him up!" Poor
Gretel was so afraid!
Gretel quickly thought of a plan to save her brother. Just as the witch bent to check if the
oven was hot, she gave her a pig push from behind. The witch fell into the oven with a
scream and Gretel quickly locked the oven door with the witch inside!
Gretel rescued Hansel and the two children filled their pockets with all the witch's jewels.
Finally, they managed to find their way back home and gave all the jewels to their mother
and father. Thanks to the clever children, the woodcutter and his family were never poor or
hungry ever again!
Realizat de:
Pascu Andreea, clasa a V-a
Stolnicu Daria, clasa a IV-a
21
IOAN SLAVICI
Locul si data naşterii: Şiria ( jud. Arad ) în anul 1848.
Este un scriitor român .
Este cunoscut pentru scrierile sale în proză .
Cele mai cunoscute opere sunt Moara cu Noroc, Mara,
Pădureanca
Scurtă descriere : A fost cel mai mare nuvelist român. El a fost prieten cu unul dintre cei
mai mari scritorii români Mihai Eminescu.
Ioan Slavici a fost un scriitor, jurnalist, pedagog român şi membru corespondent al Academei
Române .
Opera Povesti : Zâna-Zorilor, Florița-din-Codru, Ileana cea șireata, Doi feti cu stea în frunte
Nuvele : Popa Tanda, Scormon, Gura satului, Budulea Taichii, Moara cu Noroc, Comoara,
Pădureanca
Romane: Mara, Din bătrâni, Din două lumi
Teatru: Fata de birău, Gaspar Gratiani, Bogdan-Voda
Memorii: Închisorile mele, Amintiri, Lumea prin care am trecut.
Date despre viaţa sa :
Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848 la Șiria, județul Arad — d. 17 august 1925 la
Crucea de Jos, în apropiere de Panciu, județul Vrancea) a fost un scriitor și jurnalist român.
Este al doilea copil al cojocarului Sava Slavici si al Elenei.
Opera literară a lui Ioan Slavici este influențată de viața satului ardelean. Scriitorul a
fost considerat de critical George Călinescu un „instrument de observație excelent”1 al
mediului rural .
L-a cunoscut pe Mihai Eminescu la Viena, iar la îndemnul acestuia a debutat cu
comedia Fata de birău în anul1871.
A fost un jurnalist renumit, fiind redactor la ziarul Timpul în București și, mai apoi,
fondator al Tribunei din Sibiu. În urma articolelor sale a fost închis, atât în Austro-Ungaria,
ca presupus naționalist român, cât și în România, ca presupus spion austro-ungar.
Dacă Eminescu e începătorul poeziei române moderne, iar Caragiale al teatrului,
Slavici este, alături de Creangă, cel care a pus bazele prozei noastre moderne, respectiv ale
romanului.2
Citate preluate din operele lui Ioan Slavici:
Mara – Norocul nu umblă târâş, ci zboară pe aripi iuţi şi-ţi iese, când îi vine rândul,
fără de veste-n cale; degeaba îl cauţi când nu-l găseşti; degeaba fugi când el aleargă după
tine; norocul tău e numai al tău, şi chiar dacă nu l-ai cunoaşte tu pe el, te cunoaşte el pe tine
şi nu te părăseşte. Te miri însă de unde iese, şi de aceea stai mereu gata, ca să-l apuci
precum rândunica prinde musca din zbor.
1http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Slavici
2http://istoria.md/articol/575/Ioan_Slavici,_biografie
22
Popa Tanda - Pe Valea-Seacă este un sat pe care oamenii îl numesc Sărăceni. Un
sat "Sărăceni" pe o vale "seacă": mai rău nu poate să sune însemnarea unui loc.
Moara cu Noroc - Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu
bogăţia ci liniştea colibei tale te face fericit
Bibliografie :
http://www.ioanslavici.eu/opere.php
http://istoria.md/articol/575/Ioan_Slavici,_biografie Realizat de :
Banto Claudia, clasa a V-a Bîndea Denis, clasa a VI-a
23
Turnul de Apă-obiectiv turistic arădean
Oare de câte ori am trecut nepăsători prin apropierea acestui turn
de 35 de metri, ce ne poate duce cu gândul la cetățile medievale, fără să
intrăm măcar pentru puțin timp spre a-i cunoaște povestea?
De aceea ne-am gândit că ar fi cazul să ridicam voalul de mister
ce pare să-l invăluie, organizând o vizită la fața locului și scriind acest
articol.
Turnul de Apă, cunoscut arădenilor și ca Turnul pompierilor a fost
inaugurat in 1896, fiind atunci cea mai inaltă construcție din oraș. Acesta
avea dublu rol: de a semnaliza producerea incendiilor unității de pompieri
aflată alături de clădire, dar și de a aproviziona cu apă orașul Arad.
Construcția a fost realizată de un arhitect scoțian și gândită ca un
donjon medieval care să se incadreze perfect în arhitectura zonei
adiacente. In partea superioară a fost instalat un bazin cu o capacitate de
400 de tone de apă. Acesta asigura prin sistemul de țevi aferent presiunea apei în tot orașul.
Rolul a fost menținut până în anul 1956.
Între anii 1956-1990, din păcate, s-a degradat constant, fiind salvat de la distrugere
din inițiativa domnului Horia Truță, care a deschide aici un muzeu inedit și o galerie de artă.
Astfel, după renovarea sa, astăzi găzduiește ”Galeria de artă:Turnul de Apă”. În interior pe
cele cinci nivele de vizitare găsim următoarele:
la etajul I sunt organizate expoziții temporare ale artiștilor plastici.
la etajul II sunt prezentate lucrări ale anilor ’70 – ’80, realizate de pictori arădeni.
la etajul III este expoziția Apa domestică, care prezintă modurile în care oamenii au
utilizat apa de-a lungul timpului.
la etajul IV se prezintă tradițiile pompierilor din Arad și modul în care s-a făcut
alimentarea cu apă a orașului de-a lungul timpului.
la etajul V se găsește bazinul de apă, cu o capacitate de 400 de tone, în care acum se
poate urca pe o scară.
De sus putem vedea o parte din Arad,
iar după ce ascultăm poveștile ghidului
putem să ne întorcem acasă bucuroși că
am mai aflat ceva interesant despre orașul
în care traim zi de zi.
Bibliografie : www.primariaarad.ro
www.hoinari.ro
www.welcometoromania.ro
Realizat de :
Geleș Iulian, clasa a V-a
24
Știrile noastre
Mutu revine la echipa națională a României
Mutu nu a mai jucat fotbal de un an, dar Briliantul speră că
acum va reveni la echipa națională pentru a depăși recordul lui
Hagi.
Mutu se antrenează cu FC Pune City din India pentru a juca în
noul campionat din India. Fotbalistul, în vârstă de 36 de ani, speră
să mai joace în tricoul tricolorilor pentru a ajuta naționala să se
califice la Euro.
Fostul său coleg, Cosmin Contra e convins că Mutu va juca bine la Pune City. „Dacă va
juca foarte bine, Mutu poate fi o soluție. Știu că Nea Puiu îl place mult pe Adi Mutu. Daca el
va juca constant în India și va da goluri, de ce să nu vină la echipa națională !? Eu cred că
poate să revină.” a declarat Contra la Dolce Sport.
Realizat de :
Gavra Cosmin, clasa a VII-a
Accident în fața școlii
O elevă de la Școala Gimnazială „Iosif Moldovan”
din Arad a fost accidentată de o maşină chiar înaintea școlii.
Evenimentul s-a produs marți dimineața, pe strada Oituz.
Eleva, în vârstă de 14 ani, traversa strada alergând,
când o şoferiţă a acroșat-o. Tânăra s-a ales cu răni ușoare,
nefiind necesar să fie transportată la Spitalul Județean din
Arad.
Potrivit martorilor, eleva nu s-a asigurat când a
traversat strada, din contră a alergat. Șoferiţa care a
accident-o ușor a mărturisit că a văzut-o în ultimul moment,
eleva sărindu-i în fața mașinii.
Realizat de:
Dobrea Lavinia, clasa a VII-a
25
PERLELE ELEVILOR
1.Zona geografică descrisă este Maramureșul, adică ținutul dintre Prut și Nistru, unde se află
și orașul Chișinău.
2.In acea zonă sunt dealuri cu copite si claie de fân.
3. Trăsăturile locuitorilor din Maramureș sunt meșterimea si șmecheria. Adică sunt secretoși
cu ce fac în ateliere, să nu facă și restul ca ei că n-ar mai avea ce să vândă la turiști.
4.Există 3 tipuri de animale: carnivore, ierbivore și cele care țin regim.
5.Cristofel Columb a plecat in America unde s-a însurat cu o băștinoasă.
6.Ion Creangă s-a născut intre anii 1887-1889.
7.Balena se înmulțeste prin ouă.
8.Ceapa este o legumă cu personalitate.
9.Răscoala de la Bobâlna a început pe un deal și s-a terminat in 1438.
10.Animalele sălbatice trăiesc în pădurea zoologică.
11.In triunghiul ABCD avem 5 unghiuri congruente.
12.Podul de la Drobeta Turnu-Severin a fost construit de Apollodor din Damasc, al cărui
picior se mai vede si astăzi.
13.Hidrogenul este un gaz foarte maleabil.
14.Sahara se află așezată pe un nisip uscat, lipsa apei având în zonă o prezență statornică.
15.Capitala SUA este Casa Alba.
16.Laptele este un aliment competent.
17.Citind, se mai dezvoltă și omul la creier și acumulează materie primă.
18.La bătrânețe împăratul naște un fecior.
19.Lebăda moare de câte ori cântă.
20.In China trăiește foarte multă lume care mănâncă o abundență de orez, se încheie la gât și
a inventat guma de la capătul creionului.
21.Punctul este o linie redusă la minimum.
22.Semnele de punctuație explică că limba română de aceea a apărut, ca să aibă virgule și
puncte.
23.Apa în general este de formă lichidă.
24.Harap-Alb a trebuit să-și ia viața în propria lui mână.
25.Tema basmului este învingerea dintre bine si rău.
Realizat de elevii din
Atelierul de scriere
26
Și acum la final de drum să ne prezentam, noi, micii scriitori și jurnaliști,
îndrumați de profesorii noștri Stana Gianina și Dascăl Cosmin:
1. Baltă Adelina
2. Bălănean Simina
3. Bulgărescu Angelica
4. Bulgărescu Delia
5. Crișan Adelina
6. Dobre Lavinia
7. Gavra Cosmin
8. Gheorghiu Denisa
9. Ihm Denisa
10. Lazăr Andrei
11. Petrilă Flavius
12. Spătar Sandra
13. Stănică Larisa
14. Ștefan Denis
15. Ștefan Mădălin
16. Văcaru Mădălina
17. Vizitiu Alina
18. Șerban Timea
19. Tore Adelina
20. Truță Diana
1. Banto Camelia- Larisa
2. Bîndea Denis
3. Căruntu Denisa Cristina
4. Calapiș Claudiu-Andrei
5. Cionca Dalia-Cristiana
6. Forgaci Erika Anita
7. Gabor Istvan
8. Geles Iulian –Casian
9. Hanc Alex
10. Iernye Fabiana-Maria
11. Macavei Amelia-Ioana
12. Pascu Andreea
13. Plavea Fiorela Andrada
14. Piroș Alexandru Lucian
15. Pocrișer Luminița
16. Sfăt Cristian
17. Simionescu Darius
18. Stolnicu Daria Raluca
19. Văcaru Denisa
20. Tătari Mălina Adelina
