UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ
VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA ŞCOALA DOCTORALĂ
FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ
Iulia Adelina Turiac
“CERCETĂRI PRIVIND EPIDEMIOLOGIA RABIEI LA ANIMALE ÎN ROMÂNIA ŞI ŢĂRILE VECINE”
(REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT)
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC Prof. Univ. Dr. CONSTANTIN VASIU
Cluj–Napoca 2011
1
REZUMAT
Rabia este o zoonoză majoră întâlnită la toate speciile de animale homeoterme, cauzată de un virus neurotrop din genul Lyssavirus, familia Rhabdoviridae, care se răspândeşte în principal prin saliva animalelor bolnave, ca rezultat al muşcăturii acestora, fiind caracterizată prin evoluţie acută, cu manifestări nervoase exprimate prin hiperexcitabilitate şi agresivitate urmată de paralizii şi moarte.
În ciuda progreselor făcute de-a lungul secolului XX de a reduce cazurile de rabie, în special în Europa centrală şi estică, boala rămâne endemică în populaţia de animale a multor ţări europene printre care şi România.
Teza de doctorat cuprinde 300 pagini şi este structurată în două părţi principale, respectiv “Stadiul cunoaşterii” şi „Cercetările proprii”. Teza este ilustrată cu 55 tabele, 39 grafice, 40 diagrame şi 16 figuri.
Partea a I-a este alcătuită din capitolele 1 – 7 şi reprezintă Stadiul cunoaşterii, care sintetizează date din literatura de specialitate privind rabia: definiţia şi un scurt istoric al bolii, caracteristici generale ale virusului rabic, aspecte privind patogeneza bolii, prezentarea tabloului clinic şi morfopatologic la diferite specii de animale sălbatice, profilaxia generală şi specifică a rabiei, prezintă principiile de eradicarea bolii în Uniunea Europenă precum şi elementele unui program de combatere şi eradicare şi descrierea vaccinurilor folosite în vaccinarea orală a vulpilor la nivel European.
Partea a II-a este alcătuită din capitolele 8-14, reprezintă Cercetările proprii, ale căror rezultate sunt prezentate în continuare.
Capitolul 8 prezintă obiectivele urmărite în lucrarea de faţă şi anume: Întocmirea unui studiu epidemiologic descriptiv privind incidenţa cazurilor
de rabie la animale în România şi ţările vecine în perioada 2005 – 2009, folosirea sistemului geografic informaţional (GIS) pentru întocmirea hărţilor necesare prezentării distribuţiei cazurilor de rabie în România şi a histogramelor şi poligoanelor de frecvenţă a cazurilor de rabie. Analiza legislaţiei comunitare şi naţionale în domeniul combaterii şi
eradicării rabiei şi demonstrarea importanţei acordate de Uniunea Europeană acestei boli, în perioada 2005- 2009. Corelarea evoluţiei rabiei la animale sălbatice şi domestice cu numărul de
cazuri la om, prin monitorizarea interferenţei cazurilor de rabie la animale şi om, atât în România cât şi în ţările vecine. Analiza programelor întocmite de ţările vecine României, cofinantaţe de
CE şi compararea acestora cu programul elaborat de România. Compararea datelor privind evoluţia rabiei în ţările vecine care au aplicat
programe de vaccinare la animale sălbatice şi cele care nu au aplicat (cazul României).
2
Recomandări pentru stabilirea priorităţilor unui program eficient, după analiza amănunţită a programelor cofinanţate de combatere şi eradicare a rabiei aprobate de CE.
Capitolul 9 este cel mai amplu capitol din lucrare şi prezintă studiul epidemiologic retrospectiv al evoluţiei rabiei în România, în perioada 2005 – 2009.
Evoluţia rabiei a fost analizată în detaliu în fiecare din cele patru provincii ale ţării, respectiv Transilvania, Muntenia, Dobrogea şi Moldova pentru perioada de timp analizată.
Astfel, în Transilvania (graficul 21) au fost înregistrate 1.217 cazuri de rabie, din care 1.003 la animale sălbatice (inclusiv cazul înregistrat la liliac în anul 2009, în judeţul Braşov) reprezentând 82,42 % din numărul total de cazuri de rabie la animale, din această perioadă şi 213 cazuri la cele domestice, ceea ce înseamnă 17,50 % din totalul cazurilor.
Din punct de vedere al speciilor de animale domestice afectate, pe primul loc s-a situat câinele (81 cazuri), urmat de pisică (68 cazuri), bovine (37 cazuri), ecvine (13 cazuri), ovine şi caprine (12 cazuri).
Cele mai multe cazuri la animale domestice au fost în judeţul Bistriţa Năsăud (24 cazuri) urmat de Alba (23 cazuri) şi Cluj (22 cazuri).
Numărul mare de cazuri de rabie la câine şi pisică se poate datora unui număr crescut de animale fără stăpân, din aceste specii şi prin urmare nevaccinate antirabic, ce contribuie astfel la răspândirea rabiei la celelalte specii de animale domestice şi constituind totodată un posibil rezervor de boală pentru om.
Din categoria animalelor sălbatice, cele mai afectate au fost vulpile, la această specie înregistrându-se 972 de cazuri, adică 96,90 % din cazurile la animale sălbatice şi 79,87 % din numărul total.
Celelalte animale sălbatice afectate au fost: lupul, bursucul, dihorul, pisica sălbatică şi jderul.
Cele mai multe cazuri de rabie au fost semnalate în judeţul Mureş, unde au fost înregistrate 213 cazuri din care 192 la animale sălbatice (90,14 %) şi 21 la cele domestice (9,86 %).
O incidenţa anuală crescută a rabiei la vulpe, se observă în anul 2008, comparativ cu ceilalţi ani analizaţi, la polul opus fiind anul 2006.
În perioada analizată o incidenţă crescută a rabiei a fost înregistrată în judeţele: Bistriţa Năsăud, Covasna şi Mureş, în timp ce o incidenţă scăzută se remarcă în judeţele Bihor, Caraş - Severin şi Timiş.
Având în vedere faptul că judeţele Mureş, Bistriţa Năsăud şi Cluj, au înregistrat un număr mare de cazuri de rabie, în ani succesivi din decursul perioadei 2005 - 2009, ne îndreptăţeşte să afirmăm că, pentru Transilvania principalele zonele rabigene sunt reprezentate de teritoriile acestor judeţe.
3
120
852 67
3 25
117
4 28
479
9
67
189
841
050
100150200250300350400450500
Num
ărul
caz
urilo
rN
umbe
r of c
ases
2005 2006 2007 2008 2009
Anul /Year
VulpeFox
Alte animale sălbaticeOther wild animals
Animale domesticeDomestic animals
Grafic (Graph) 21. Reprezentarea grafică a evoluţiei cazurilor de rabie în Transilvania în perioada 2005-2009 / Graphical representation of the rabies cases evolution in Transylvania during 2005-2009
În Muntenia, în perioada 2005 – 2009 (graficul 23) au fost înregistrate un total de 905 cazuri, din care 664 (73,37 %) la animale sălbatice şi 241 (26,63 %) la cele domestice. Din categoria animalelor sălbatice, cele mai multe cazuri au fost înregistrate la vulpe şi anume 641 de cazuri, ceea ce reprezintă 96,54 % din totalul cazurilor la animale sălbatice şi 70,83 % din totalul cazurilor de rabie înregistrate în această perioadă în Muntenia
Cele mai multe cazuri de rabie în perioada analizată au fost în judeţul Buzău, respectiv un număr de 190 cazuri din care 108 la animale sălbatice (56,84 %) şi 82 la cele domestice (43,16 %).
Din punct de vedere al speciilor de animale domestice afectate, pe primul loc s-a situat câinele (83 cazuri), urmat de pisică (67 cazuri), bovine (53 cazuri), ecvine (20 cazuri), ovine şi caprine (13 cazuri) şi porcine (7 cazuri).
Se remarcă în Muntenia ca şi în Transilvania o similitudine în ceea ce priveşte evoluţia şi distribuţia cazurilor de rabie la animalele domestice.
4
155
9
84 91
428
71
4
54
213
5
41
111
1
34
0
50
100
150
200
250
Num
ărul
caz
urilo
rN
umbe
r of c
ases
2005 2006 2007 2008 2009
Anul /Year
VulpeFox
Alte animale sălbaticeOther wild animals
Animale domesticeDomestic animals
Grafic (Graph) 23. Reprezentarea grafică a evoluţiei cazurilor de rabie în Muntenia în perioada 2005-2009 / Graphical representation of the evolution of rabies cases in Muntenia during 2005-2009
În ceea ce priveşte incidenţa bolii, se observă o incidenţa anuală crescută, a rabiei la vulpe, în anii 2005 şi 2008 comparativ cu ceilalţi ani, aceeaşi ani în care s-au semnalat şi cele mai multe cazuri de boală.
Deşi densitatea vulpilor nu a fost mare în judeţele Buzău, Gorj şi Ialomiţa boala a avut o incidenţă crescută. O incidenţă scăzută s-a observat în judeţele Ilfov, Mehedinţi şi Giurgiu.
Principalele zone rabigene identificate în Muntenia sunt reprezentate de teritoriile judeţelor Buzău, Călăraşi, Olt, şi Gorj.
Pentru perioada de timp 2005 – 2009, la nivelul provinciei Dobrogea (graficul 25), au fost semnalate un număr total de 63 de cazuri de rabie, din care 42 (66,67 %) la animale sălbatice şi 21 cazuri (33,33 %) la cele domestice.
Din totalul cazurilor care au fost înregistrate la animale sălbatice, cele mai multe cazuri au fost la vulpe şi anume 37, reprezentând 88,10 %, restul cazurilor fiind semnalate la pisica sălbatică 9,52 % şi şacal 2,38 %.
Din categoria animalelor domestice, cele mai multe cazuri au fost semnalate la pisică (8 cazuri), urmată de bovine (5 cazuri), ovine şi caprine (4 cazuri) câine (3 cazuri) şi ecvine (un caz).
5
Pentru intervalul de timp analizat, în Dobrogea, cele mai multe cazuri au fost înregistrate în cursul anului 2007, când au fost diagnosticate un număr de 16 cazuri de rabie, din care 14 la vulpe şi 2 cazuri la animale domestice.
7
2
67
1
4
14
0
2
4
12
5
1
7
0
2
4
6
8
10
12
14
Num
ărul
caz
urilo
rN
umbe
r of c
ases
2005 2006 2007 2008 2009
Anul /YearVulpeFox
Alte animale sălbaticeOther wild animals
Animale domesticeDomestic animals
Grafic (Graph) 25. Reprezentarea grafică a evoluţiei cazurilor de rabie în Dobrogea în perioada 2005-2009 / Graphical representation of the evolution of rabies cases in Dobrogea during 2005-2009
În Moldova în perioada 2005 – 2009 (graficul 27) s-au înregistrat în total 611 de cazuri de rabie, din care 437 la animale sălbatice reprezentând 71,52 % din numărul total de cazuri şi 174 de cazuri la cele domestice, ceea ce înseamnă 28,48 % din totalul cazurilor.
Din animalele sălbatice, cele mai afectate au fost vulpile, la această specie înregistrându-se 416 de cazuri (95,19 % din cazurile la animale sălbatice şi 68,09 % din numărul total de cazuri)
Celelalte specii de animale sălbatice afectate au fost: dihorul (4 cazuri), bursucul, lupul, jderul şi pisica sălbatică (câte 3 cazuri), mistreţul, vidra şi cerbul carpatin (câte un caz fiecare).
Din speciile de animale domestice, cel mai afectat a fost câinele (cu 85 cazuri), urmat de bovine (44 cazuri), pisică (34 cazuri), ovine şi caprine (5 cazuri) şi porcine (un caz).
Se observă faptul că în Moldova, pe locul al doilea ca specie de animale domestice afectată a fost bovina, spre deosebire de Transilvania şi Muntenia unde pisica a ocupat acest loc.
6
În trimestrul întâi al anului 2007, se observă apariţia unui caz de rabie la om, în judeţul Suceava. Acesta este singurul caz de rabie la om, raportat de România către organismele internaţionale.
Se observă că pentru această perioadă cel mai mare număr de cazuri s-a înregistrat în anul 2008, pentru toate categoriile de animale luate în considerare.
Judeţele ce a avut o incidenţă crescută a bolii au fost: Vrancea, Galaţi şi Bacău, în timp ce o incidenţă scăzută s-a remarcat în judeţele Neamţ şi Botoşani.
O particularitate o constitue judeţul Suceava unde deşi numărul de cazuri de rabie este mare comparativ cu celelalte judeţe, incidenţa rabiei la vulpe este scăzută.
Principalele zonele rabigene în Moldova sunt reprezentate de teritoriile judeţelor Suceava, Bacău, Vrancea şi Iaşi.
51
2
34 30
617
57
2
25
187
8
7391
325
020406080
100120140160180200
Num
ărul
caz
urilo
rN
umbe
r of c
ases
2005 2006 2007 2008 2009
Anul /Year
VulpeFox
Alte animale sălbaticeOther wild animals
Animale domesticeDomestic animals
Grafic (Graph) 27. Reprezentarea grafică a evoluţiei cazurilor de rabie în Moldova în perioada 2005-2009 / Graphical representation of the evolution of rabies cases in Moldova during 2005-2009
În Capitolul 10 este prezentată analiza retrospectivă a cazurilor de rabie între anii 2005 - 2009 în ţările vecine României în contextul european.
În Europa de est (graficul 31), numărul total de cazuri de rabie înregistrat a fost de 29.276. Din acestea, 14.740 cazuri au fost semnalate la animale sălbatice (50,35 % din totalul cazurilor) şi 14.488 la cele domestice (49,49 % din totalul cazurilor), 6 cazuri la lilieci (0,02 % din totalul cazurilor) şi 42 cazuri la om (0,14 % din totalul cazurilor de rabie).
7
La vulpe au fost diagnosticate pozitiv 12.872 de cazuri reprezentând 87,33 % din cazurile la animale sălbatice.
Numărul total de câini enoţi diagnosticaţi pozitiv pentru rabie a fost de 1.065 cazuri.
În perioada 2005-2009, în Ucraina au fost diagnosticate 10.510 cazuri de rabie. Numărul cazurilor de rabie la animale domestice a fost de 5.854 (55,7 %), mai mare decât cel semnalat la animale sălbatice, de 4.648 cazuri (44,20 %), din care 4.155 vulpi. Se observă faptul că au fost semnalate 4 cazuri de rabie la om şi 4 cazuri la lilieci.
De remarcat însă în cazul Ucrainei este numărul mare al cazurilor de rabie la animale domestice, care îl depăşeşte pe cel al animalelor sălbatice.
Numărul mare de cazuri de boală semnalat în Ucraina poate fi datorat suprafeţei totale a ţării care este mult mai extinsă comparativ cu cea a ţărilor analizate şi probabil şi a unui număr mult mai mare al populaţiei de animale susceptibile la rabie.
În perioada analizată, se observă o fluctuaţie în evoluţia cazurilor de rabie, cu scăderea la jumătate a incidenţei anuale a rabie în anul 2009, faţă de anii precedenţi, datorită efectuării vaccinării orale a animalelor sălbatice prin implementarea programelor cofinanţate de către Comisia Europeană.
În perioada 2005 - 2009 în Republica Moldova, numărul cazurilor de rabie a fost de 226 cazuri din care 138 (61,06 %) cazuri la animale domestice: 52 la câine, 48 la bovine, 29 la pisică şi 88 (38,94 %) cazuri la animale sălbatice. Numărul cazurilor de rabie la vulpe a fost de 77 de cazuri, reprezentând doar 34,07 % din numărul total de cazuri.
Republica Moldova şi Ucraina sunt ţările vecine României, în care se observă un număr mai crescut de cazuri de rabie la animale domestice, comparativ cu cel al animalelor sălbatice.
În urma analizei detaliate a situaţiei rabiei a ţărilor vecine României, în contextul evoluţiei bolii în Europa de est, se observă o caracteristică comună în ceea ce priveşte numărul mare de cazuri de rabie la animale domestice, ce îl depăşeste pe cel de la animale sălbatice; o posibilă cauză a acestei situaţii poate fi constituită de o densitate mare a animalelor domestice, fapt ce determină ca un număr mai mare de animale domestice să fie expuse la infecţia cu virus rabic; o altă cauză poate fi reprezentată de o imunizare necorespunzătoare a populaţiei de animale domestice susceptibile.
Persistenţa rabiei în rezervorul urban reprezentat de numărul mare de cazuri la animale domestice, în principal câini şi pisici, determină apariţia unui număr crescut de cazuri la om, situând Europa de est pe primul loc în ceea ce priveşte numărul cazurilor de rabie la om, comparativ cu celelalte zone analizate.
8
0% 20% 40% 60% 80% 100%
Vulpe / Fox
Enot / Racoon dog
Alte animale sălbatice / Other wild animals
Animale domestice / Domestic animals
Liliac / Bat
Om / Human
Rep. Moldova 77 0 11 138 0 0
Federaţia Rusa 5585 617 266 7242 2 38
Ucraina 4155 134 359 5854 4 4
Belarus 3055 314 167 1254 0 0
Vulpe / Fox Enot / Racoon dog Alte animale sălbatice / Other wild animals
Animale domestice / Domestic animals
Liliac / Bat Om / Human
Grafic (Graph) 31. Ponderea numărului de cazuri de rabie din perioada 2005 – 2009 în Europa de est la principalele
specii afectate Share of rabies during 2005 – 2009 in Eastern Europe on the main affected species
9
În Europa de sud (graficul 34), pentru perioada de timp cuprinsă între anii 2005 şi 2009, numărul total de cazuri de rabie înregistrat a fost de 1.933. Din acesta, 822 cazuri au fost semnalate la animalele sălbatice (42,5 % din totalul cazurilor) şi 1.107 la cele domestice (57,3 % din totalul cazurilor), 4 cazuri la lilieci (0,2 % din totalul cazurilor), după cum se observă în graficul 34.
La vulpe au fost înregistrate 775 cazuri, reprezentând 94,28 % din cazurile de la animale sălbatice).
Se remarcă lipsa cazurilor de rabie la câinele enot, precum şi faptul că aceasta este dealtfel, singura zonă din Europa în care nu au fost semnalate cazuri de rabie la liliac în perioada de timp analizată.
În perioada analizată, Bulgaria a înregistrat un total de 167 cazuri din care 124 cazuri la animale sălbatice (74,25%) şi 43 la cele domestice (25,75%). Din cele 124 cazuri de la animalele sălbatice, 110 au fost diagnosticate la vulpe (88,71%). Se remarcă faptul că şi în Bulgaria ca şi în România, cele mai multe cazuri de rabie au fost semnalate la vulpe.
În Serbia şi Muntenegru pentru perioada 2005-2009, au fost diagnosticate 904 cazuri de rabie din care 779 animale sălbatice (86,17%) şi 125 animale domestice (13,83%).
Cele 752 cazuri înregistrate la vulpe reprezintă 83,19% din numărul total de cazuri şi 96,53% din cazurile animalelor sălbatice.
Caracteristica generală remarcată pentru zona Europei de sud este reprezentată de numărul crescut al cazurilor de rabie la vulpe, ca principal animal sălbatic afectat.
O excepţie de la această caracteristică se întâlneşte în cazul Turciei, unde numărul cazurilor la animale domestice este de aproximativ 10 ori mai mare faţă de cel al animalelor sălbatice.
Din categoria animalelor domestice afectate, mai mult de jumătate din cazuri au evoluat la câine; cu toate acestea, nu au fost raportate cazuri de rabie la om.
Acest lucru se poate explica fie prin aplicarea unei bune politici de conştientizare a populaţie în ceea ce priveşte pericolul transmiterea rabiei la om şi aplicarea timpurie a tratamentului post-expunere, sau printr-o neraportare a cazurilor la om, către organismele internaţionale.
10
0% 20% 40% 60% 80% 100%
Vulpe / Fox
Alte animale sălbatice / Other wild animals
Animale domestice / Domestic animals
Om / Human
Bosnia Herţegovina 214 13 47 0
Serbia şi Muntenegru 752 27 125 0
Turcia 85 12 978 0
Albania 7 0 5 0
Italia 69 4 4 0
Spania 0 0 7 4
Bulgaria 110 14 43 0
Vulpe / FoxAlte animale sălbatice / Other
wild animalsAnimale domestice /
Domestic animalsOm / Human
Grafic (Graph) 34. Ponderea numărului de cazuri de rabie din perioada 2005 – 2009 în Europa de sud la principalele
specii afectate Share of rabies during 2005 – 2009 in Southern Europe on the main affected species
11
În Europa centrală (graficul 36), pentru perioada de timp cuprinsă între anii 2005 şi 2009, numărul total de cazuri de rabie înregistrat a fost de 4.206. Din acesta, 3.782 cazuri au fost semnalate la animale sălbatice (89,68 % din totalul cazurilor) cu 3.691 de cazuri la vulpe (97,59 % din cazurile de la animale sălbatice), 354 la cele domestice (8,40 % din totalul cazurilor), 65 cazuri la lilieci (1,5 % din totalul cazurilor) şi 5 cazuri la om (0,12 % din totalul cazurilor de rabie).
Ungaria, în perioada 2005-2009, a avut un număr scăzut de cazuri de rabie, 26, din care 20 la vulpe (76,90%), 5 la animalele domestice (19,20%) şi un caz la liliac (3,85%).
Prin urmare în perioada supusă analizei, raportul cazurilor de rabie dintre animalele sălbatice şi cele domestice a fost de 4:1.
Toate cazurile diagnosticate pozitive la animalele sălbatice au fost la vulpe, exceptând cazul semnalat la liliac, ceea ce demonstrează că vulpea reprezintă rezervorul natural de virus rabic şi în Ungaria.
În ceea ce priveşte ţările vecine României, ţara cu cele mai puţine cazuri de rabie este Ungaria, fapt datorat implementării programelor de vaccinare orală a vulpilor încă din 1992, iar la polul opus se află Ucraina cu cele mai multe cazuri de boală.
12
0% 20% 40% 60% 80% 100%
Vulpe / Fox
Enot / Racoon dog
Alte animale sălbatice / Other wild animals
Animale domestice / Domestic animals
Liliac / Bat
Om / Human
Ungaria 20 0 0 5 1 0
Germania 42 0 2 2 47 5
Polonia 194 34 8 75 0 0
Slovacia 48 0 2 4 0 0
Cehia 0 0 0 0 1 0
Croaţia 3294 2 41 264 0 0
Slovenia 92 0 2 3 0 0
Austria 1 0 0 0 0 0
Vulpe / Fox Enot / Racoon dogAlte animale
sălbatice / Other wild animals
Animale domestice / Domestic animals Liliac / Bat Om / Human
Grafic (Graph) 36. Ponderea numărului de cazuri de rabie din perioada 2005 – 2009 în Europa centrală la principalele
specii afectate Share of rabies during 2005 – 2009 in Central Europe on the main affected species
13
Ţările Europei de vest au avut cele mai puţine cazuri de rabie comparativ cu celelalte ţări din Europa, înregistrând un total de 82 de cazuri, din care 73 la liliac (89,02 %), 2 cazuri la om (2,44 %) şi 7 la animale domestice (8,54 %).
Se remarcă astfel lipsa cazurilor de rabie la animale sălbatice şi în special la vulpe, ca rezervor al rabiei, ca urmare a implementării cu succes a programelor de vaccinare antirabică orală a vulpilor, însă prezenţa unui număr mare de cazuri la liliac, 73 din totalul de 144 înregistrat în întregul continent european în această perioada de timp. Acest aspect se explică prin faptul că ţările Europei de vest realizează o supraveghere pasivă a lyssavirusurilor la lilieci.
Având în vedere rezultatele obţinute, precum şi bogata experienţă a ţărilor vest europene în combaterea cu succes a rabiei, acestea pot constitui un exemplu de urmat pentru România, în ceea ce priveşte în general, strategia propusă pentru eradicarea rabiei şi în mod special elaborarea şi implementarea programelor de vaccinare antirabică orală a vulpilor.
În Europa de nord, pentru perioada de timp cuprinsă între anii 2005 şi 2009, numărul total de cazuri de rabie înregistrat a fost de 6.129. Din acestea, 4.970 cazuri au fost semnalate la animale sălbatice (81,09 % din totalul cazurilor) din care 2.056 cazuri la vulpe, 2.332 la câinele enot, 1.143 la cele domestice şi 16 cazuri la liliac.
Ceea ce este de remarcat pentru această zonă a Europei, este numărul mare de cazuri la câinele enot, care îl depăşeşte pe cel al vulpilor.
Originară din estul Asiei, această specie a fost introdusă în partea de vest a Uniunii Sovietice ca animal de blană, în perioada 1930 – 1950. Ulterior, ca urmare a scăderii interesului pentru blana animalului, acesta s-a înmulţit necontrolat, datorită potenţialului reproductiv ridicat, ceea ce a făcut ca şi arealul de răspândire al speciei să se mărească de-a lungul timpului, prezenţă acestuia fiind semnalată şi în România, în special în zona Deltei Dunării.
Astfel, în ţările fostei Uniuni Sovietice, şi în special în ţările Europei de nord, câinele enot constituie un rezervor important de rabie, alături de vulpe.
Capitolul 11 prezintă un studiu privind testele de laborator folosite în diagnosticul rabiei la animale în perioada 2005-2009
Din cele 4.515 probe analizate pentru diagnosticul rabiei, în perioada de timp menţionată, un număr de 2.178 au fost pozitive. Din totalul probelor pozitive la rabie, 2.103 au fost la vulpe, ce reprezintă 95, 55%.
Cele mai multe probe diagnosticate pozitiv în perioada analizată au fost în anul 2008 şi reprezintă 43,80% din totalul probelor.
În ceea ce priveşte suspiciunea şi confirmarea bolii, majoritatea probelor analizate au fost în trimestrele I şi IV ale fiecărui an supus analizei şi au provenit de la vulpe.
14
Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, metodele de diagnostic pentru rabie au fost uniformizate şi sunt aceleaşi ca şi în alte state membre.
Metoda cea mai des folosită în diagnosticul rabiei este imunofluorescenţa directă datorită faptului că este o metodă eficientă, rapidă şi mai puţin costisitoare decât celelalte metode. Celelalte metode, mai complexe sunt folosite doar în cazul în care rezultatul la testul de imunofluorescenţa directă este negativă sau proba de analizat nu corespunde întocmai cerinţelor efectuării imunofluorescenţei directe.
Capitolul 12 cuprinde o analiză amănunţită a legislaţiei comunitare şi naţionale privind combaterea rabiei.
De-a lungul perioadei analizate, începând cu anul 2005, Comisia Europeană a crescut semnificativ sumele alocate pentru combaterea şi eradicarea rabiei. Se observă de asemenea şi o creştere a interesului ţărilor membre pentru eradicarea bolii, prin întocmirea şi transmiterea spre aprobarea Comisiei, de astfel de programe.
Contribuţia comunităţii europene în anul 2006 pentru programele de eradicare a rabiei, pentru cumpărarea şi distribuţie de vaccin şi momeli vaccinale, se dublează faţă de anul precedent ajungând la 8.215.000 euro.
Dacă în anul 2005 doar 7 ţări aveau programe aprobate, în anul 2006 numărul acestora ajunge la 11.
Începând cu anul 2007, anul în care România şi Bulgaria au aderat la UE, numărul programelor de eradicare a crescut de la 11 la 13 şi s-a menţinut constant până în anul 2009.
Anul 2008 a fost anul cu cea mai mare sumă alocată pentru programele de combatere şi eradicare a rabiei cu un cuantul de 13.290.000 euro faţă de anul 2005, anul cu cuantumul cel mai mic al contribuţiei de doar 3.980.000 euro.
Pentru anul 2009 au fost aprobate spre cofinanţare, un număr de 13 programe, statele care au transmis programe anuale şi multianuale în acest an fiind aceleaşi ca şi în anul precedent.
Se remarcă faptul că, suma totală alocată programelor este mai scăzută faţă de cea din anii 2008 şi 2007, fiind de 11.855.000 euro.
În urma analizei legislaţiei comunitare în vigoare, privind combaterea rabiei, se poate concluziona faptul că, deşi rabia silvatică ridică cele mai mari probleme în eradicarea bolii, la nivelul Uniunii Europene nu există legislaţie specifică privind rabia silvatică.
Singura legislaţie existentă privind combaterea rabiei la animale sălbatice este cea referitoare la programele naţionale, care sunt aprobate pentru cofinanţare, dacă întrunesc condiţiile standard ale UE, cuprinse în următoarele acte normative:
Decizia Consiliului 2009/470/CE, posibilitatea finanţării de programe multianuale pentru eradicarea şi monitorizarea rabiei.
15
Decizia Consiliului 2008/341/CE reguli adoptate pentru criteriile programelor naţionale.
Decizia Consiliului 2008/425/CE şi Decizia Consiliului 2008/940/CE, cerinţe pentru transmiterea programelor şi a rapoartelor.
Decizia Consiliului 90/424/EC privind anumite cheltuieli în domeniul veterinar a fost abrogată şi înlocuită de Decizia Consiliului 2009/470/CE privind anumite cheltuieli în domeniul veterinar, pentru motive de claritate şi de raţionalizare, precum şi datorită modificărilor substanţiale şi în repetate rânduri, suferite. Baza legală privind măsurile de prevenire şi combatere a rabiei în România este reprezentată de:
Ordinul ANSVSA nr. 29 din 28 martie 2008, pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind măsurile generale de prevenire şi control al rabiei la animale domestice şi sălbatice, publicat în Monitorul Oficial nr. 323 din 24 aprilie 2008, şi
Hotărârea de Guvern nr. 55 din 16 ianuarie 2008, pentru aprobarea Programului strategic privind supravegherea, controlul şi eradicarea turbării la vulpe în România, publicat în Monitorul Oficial nr. 55 din 24 ianuarie 2008.
În Capitolul 13 sunt descrise programele cofinanţate de CE pentru combatere şi eradicare rabiei în ţările vecine şi compararea cu programul elaborat de România. În abordarea prezentării programelor am recurs la traducerea şi analiza comparativă a programelor şi strategiilor de vaccinare orală a vulpilor expuse în acestea, prin descrierea detaliată a programelor cofinanţate transmise de statele membre şi aprobate de către Comisia Europeană.
Se observă interesul crescut şi preocuparea autorităţilor din ţările vecine României în combaterea şi eradicarea rabiei.
După cum putem remarca în acest capitol dar şi din cele prezentate anterior, un rol important în combaterea rabiei în aceste state îl are şi Uniunea Europeană, care prin ajutorul financiar şi tehnic acordat ţărilor vecine statelor membre, doreşte eliminarea definitivă a rabiei de pe teritoriul UE şi prevenirea re-infectării teritoriilor ce au obţinut statusul de “liber de rabie”.
Aşa cum sublinia şi Florance Cliquet, în câţiva ani vom asista la “împingerea rabiei la graniţa Uniunii Europene, iar calea spre succes şi soluţia pentru eliminarea bolii o constituie strategia care urmează să fie aplicată iar, în acest caz, strategia de vaccinare orală a vulpilor”.
Capitolul 14 cuprinde concluzii generale ale lucrării şi recomandări. Pe lângă concluziile prezentate la rezumatul fiecărui capitol, în acest capitol sunt prezentate şi concluziile ce urmează:
- Rabia are o răspândire endemică în ţara noastră, cu o incidenţă variabilă de la un judeţ la altul, având o prevalenţă crescută în judeţele din Transilvania şi Muntenia (76 %).
16
- Evoluţia rabiei cu vârf dominant în trimestrul I şi IV constituie o caracteristică generală a bolii, fiind influenţată şi justificată de modul de viaţă al vulpii, principala specie implicată în epidemiologia bolii.
- Numărul îmbolnăvirilor pe perioada luată în studiu, în cele 42 de judeţe, prezintă o variabilitate mare, a cărei limite au fost cuprinse între 9 şi 213 cazuri.
- Curba îmbolnăvirilor, la toate speciile de animale analizate în intervalul 2005 – 2009, prezintă două vârfuri, în anul 2005 şi 2008; aceiaşi traiectorie se observă şi la animalele domestice. O situaţie diferită se remarcă însă la animalele sălbatice, la care curba îmbolnăvirilor a avut ca vârfuri anul 2008 şi 2009. Evoluţia cazurilor la vulpe în perioada 2005 – 2009, este similară situaţiei semnalate la animale sălbatice datorită faptului că vulpea reprezintă principalul animal sălbatic afectat.
- Din ierarhizarea judeţelor pe întreaga perioadă analizată în funcţie de numărul total de îmbolnăviri se remarcă faptul că, cele mai multe cazuri au fost în judeţul Mureş (213), urmat de Buzău (190), Bistriţa Năsăud (159), Bacău (136), Suceava (127), Cluj (125), Gorj şi Sibiu (câte 116), Sălaj (106); la polul opus, cu cele mai puţine cazuri fiind situate judeţele Maramureş (9 cazuri), Caraş Severin (10) şi Timiş (11).
- Din totalul de 2.796 cazuri de rabie, cele mai puţine cazuri au fost în anul 2006 (283 cazuri), cele mai multe în anul 2008 (1.089), media anilor pe acest interval fiind de 559 cazuri/an.
- Raporturile dintre cazurile la animale sălbatice şi cele domestice au fost: 4,7:1 în Transilvania, 2,75:1 în Muntenia, 2,51:1 în Moldova şi 2:1 în Dobrogea.
- În perioada de timp analizată, cele mai multe cazuri s-au semnalat la animale sălbatice iar din acestea cea mai afectată a fost vulpea (73,89 %), urmată de animale domestice (23,21 %) şi un procent mult mai scăzut, ( sub 3 %) alte animale sălbatice.
- Raporturile dintre cazurile la animale sălbatice şi cele domestice au fost: 4,7:1 în Transilvania, 2,75:1 în Muntenia, 2,51:1 în Moldova şi 2:1 în Dobrogea.
- Numărul cel mai mare de animale sălbatice diagnosticate cu rabie a fost în Transilvania, fapt ce se poate explica prin populaţia mare de vulpi estimată în această provincie, de-a lungul întregii perioade analizate, dar şi datorită suprafeţei extinse ocupate de cele 16 judeţe ale provinciei, acoperită în mare parte de păduri, ce conferă un mediu de viaţă prielnic populaţiei vulpine.
- Se observă o incidenţa crescută a rabiei la vulpe în anul 2008 comparativ cu ceilalţi ani analizaţi.
- Singurul caz de rabie la om, semnalat în perioada analizată a fost în judeţul Suceava în anul 2007.
17
- În anul 2009 a fost înregistrat în România, primul caz de rabie la liliac, în judeţul Braşov.
- În diferite zone geografice se observă diverse tipare temporale ale prevalenţei bolii, cu variaţii sezoniere.
- Cea mai mică incidenţă a cazurilor de rabie la vulpe în Transilvania a fost în anul 2006, aceeaşi situaţie fiind întâlnită şi în Muntenia.
- Judeţul Maramureş nu a înregistrat niciun caz de rabie, atât la animale sălbatice cât şi domestice, în intervalul cuprins între anii 2005 – 2008, deşi este înconjurat de judeţe cu un număr mare de cazuri în acest interval, precum Suceava, Bistriţa Năsăud, Sălaj, Cluj şi Satu Mare.
- Cea mai mică incidenţă a cazurilor de rabie la vulpe, în Dobrogea a fost în anul 2008.
- Incidenţa crescută a rabiei la vulpe, în Moldova a fost în anii 2008 şi 2009 comparativ cu ceilalţi ani. Cea mai mică incidenţă a cazurilor de rabie la vulpe în această provincie a fost în anul 2006. Judeţele în care rabia a avut o incidenţă crescută au fost: Vrancea, Galaţi şi Bacău, în timp ce o incidenţă scăzută se remarcă în judeţele Neamţ şi Botoşani.
- Muntenia ocupă locul întâi ca număr de cazuri înregistrate la animale domestice.
- Cele mai afectate specii de animale domestice au fost câinii şi pisicile, urmate îndeaproape de specia bovină.
- Se observă că în perioada analizată numărul cazurilor la pisică este de 2 ori mai mare în Transilvania comparativ cu Moldova, aceeaşi situaţie fiind remarcată şi în Muntenia.
- Cauza pentru existenţa unui număr foarte mare de îmbolnăviri la câini şi pisici, o constituie numărul crescut de animale fără stăpân, precum şi imunizarea precară împotriva rabiei sau chiar absenţa acesteia.
- Particularitate în ceea ce priveşte îmbolnăvirile la bovine, se întâlneşte în Moldova, unde numărul cazurilor la această specie este superior celui semnalat la pisică.
- Din categoria animalelor sălbatice afectate, vulpea ocupă primul loc, cu cele mai multe cazuri înregistrate în Europa de est, respectiv 12.872 din totalul de 19.856 cazuri.
- Altă particularitate a Europei de est o constituie numărul foarte mare de cazuri pozitive de rabie la animale domestice, respectiv 14.488 cazuri din totalul de 17.200.
- Numărul mare de persoane afectate de rabie, 42 cazuri semnalate la om, fiind totodată şi cele mai multe din Europa, s-a înregistrat de asemenea în Europa de est.
- În Ucraina, în perioada 2005-2009, se observă o fluctuaţie a evoluţiei cazurilor de rabie cu scăderea incidenţei rabie în anul 2009, faţă de anii precedenţi,
18
datorită efectuării vaccinării orale a animalelor sălbatice prin implementarea programelor cofinanţate de Comisia Europeană.
- Republica Moldova şi Ucraina sunt ţările vecine României în care se observă un număr mai crescut de cazuri de rabie la animale domestice comparativ cu cel al animalelor sălbatice.
- În Europa de Sud, se remarcă lipsa cazurilor de rabie la câinele enot precum şi faptul că aceasta este de altfel singura zonă din Europa în care nu au fost semnalate cazuri de rabie la liliac în perioada de timp analizată.
- Europa Centrală se caracterizează printr-un număr mare a cazurilor de rabie la vulpe comparativ cu cel al animalelor domestice, raportul dintre acestea fiind de 10:1 precum şi numărul crescut de cazuri diagnosticate la liliac, fiind a doua zonă din Europa, după Europa de Vest, cu 49 cazuri.
- Ţara cu cele mai puţine cazuri de rabie este Ungaria, fapt datorat implementării programelor de vaccinare orală a vulpilor încă din 1992.
- Zona Europei de Vest se caracterizează prin numărul cel mai scăzut de cazuri de rabie din Europa, absenţa cazurilor de rabie la animalele sălbatice, însă se remarcă prin numărul cel mai ridicat de cazuri de rabie diagnosticate la liliac, respectiv 73 cazuri din totalul de 144 cazuri la liliac diagnosticate în întreg continentul.
- Vulpea a reprezentat principalul animal sălbatic afectat de rabie în Ungaria, Ucraina, Bulgaria, Serbia şi Muntenegru, Republica Moldova dar şi în România, constituind astfel principalul rezervorul natural de rabie.
- Numărul ridicat de cazuri semnalate la vulpe în perioada analizată, respectiv 19.856, întăreşte încă o dată afirmaţia că această specie reprezintă vectorul şi rezervorul principal de rabie în Europa.
- Cea de-a doua specie de animal sălbatic afectat de rabie, în Europa, este reprezentată de câinele enot cu 3.433 cazuri înregistrate de-a lungul perioadei de timp analizate, cele mai multe cazuri fiind prezente în Europa de Nord, unde cazurile de rabie semnalate la această specie îl depăşeşte pe cel al vulpilor, respectiv 2.332 cazuri la câinele enot, faţă de 2.056 cazuri la vulpe.
- Din cele 4.515 probe analizate la animale sălbatice, pentru diagnosticul rabiei, în perioada 2005 -2009, un număr de 2.178 au fost pozitive din care 2.103 la vulpe, reprezentând 95, 55 % din totalul probelor pozitive.
- Între anii 2005-2009, Comisia Europeană a crescut semnificativ sumele alocate pentru eradicarea rabiei, observându-se în acelaşi timp şi o creştere a interesului ţărilor membre pentru eradicarea bolii în vederea obţinerii statusului de “liber de rabie”.
- În întreaga perioadă analizată, importanţa acordată de către CE eradicării rabiei a crescut, fapt ce rezultă prin aprobarea sumei de 51.407.000 euro, pentru programele de combatere şi eradicare a bolii, elaborate de statele membre.
19
- Pentru a asigura în mod mai eficace şi mai eficient controlul rabiei, eradicarea şi monitorizarea acesteia, în special atunci când există riscuri pentru sănătatea animală şi în mod indirect, pentru sănătatea publică, CE a oferit posibilitatea statelor membre de a elabora programe multianuale.
- România dispune de o bază legală ce acoperă principalele aspecte, cum sunt: notificarea rabiei, măsurile aplicate în cazul confirmării, atât în exploataţii cât şi în fondurile de vânătoare, precizări privind vaccinarea profilactică precum şi obligaţiile proprietarilor şi deţinătorilor animale domestice.
- Actele normative în vigoare, referitoare la rabie sunt elaborate ulterior aderării României la Uniunea Europeană, fiind armonizate cu legislaţia comunitară.
- România a elaborat un program de vaccinare antirabică orală a vulpilor, program ce a fost aprobat pentru cofinanţare de către Comisia Europeană prin Decizia 876/2006.
- Autorităţile din ţările vecine României manifestă interes şi preocupare în combaterea şi eradicarea rabiei.
- Un rol important în combaterea rabiei în statele terţe, îl are şi Uniunea Europeană, care prin ajutorul financiar şi tehnic acordat ţărilor vecine statelor membre, doreşte eliminarea definitivă a rabiei de pe teritoriul U.E şi prevenirea apariţiei bolii pe teritoriile ce au obţinut statusul de “liber de rabie”.
- Rezultatele obţinute în urma aplicării programelor de vaccinare orală din statele vecine, confirmă faptul că respectarea acestor programe conduce la scăderea numărului de cazuri cu condiţia unui efort susţinut şi continuu în vederea atingerii obiectivelor stabilite în cadrul programelor.
- În ceea ce priveşte rezultatele implementării programelor de vaccinare orală a vulpilor, cofinanţate de Comisia Europeană, în ţările vecine, membre ale U.E, se poate afirma următoarele : pentru Bulgaria rezultatele implementării programelor de vaccinare se observă abia începând cu anul 2010, când se remarcă o scădere dramatică a numărului de cazuri, de aproximativ 10 ori faţă de anul precedent, iar această tendinţă se va observa şi în anii următori în cazul aplicării continue şi susţinute a programelor de vaccinare orală.
- Dovada implementării corecte a programelor, o reprezintă scăderea drastică a incidenţei rabiei. Apreciem astfel că prin continuarea aplicării susţinute a programelor de vaccinare orală, Ungaria are şanse crescute să obţină în următorii ani, statusul de „liber de rabie”.
- Imunizarea este metoda care se pretează pentru combaterea şi eliminarea rabiei în principalele ei rezervoare, după ce s-a demonstrat faptul că reducerea populaţiei de animale sălbatice nu este o metodă eficientă pentru eradicarea bolii.
- România are toate şansele să obţină statusul mult dorit de “liberă de rabie” prin implementarea corectă şi susţinută a programul de combatere şi
20
eradicare a rabiei, program ce a fost pus în aplicare la începutul lunii mai a acestui an.
RECOMANDĂRI Rabia trebuie să reprezinte o prioritate pentru autorităţile
române, atât datorită numărului crescut de cazuri înregistrate în ultimii ani cât şi prin pericolul pe care îl impune boala fiind cea mai veche zoonoză cunoscută de om.
Continuarea implementării programului de vaccinare orală a vulpilor început în acest an şi continuat în anii viitori fără întreruperi, precum şi schimbarea şi adaptarea strategiei de vaccinare în funcţie de evoluţia situaţiei epidemiologice din anii anteriori.
Începerea înregistrării datelor privind vârsta şi sexul vulpilor diagnosticate pozitiv de rabie cât şi a celor împuşcate pentru evaluarea programelor de vaccinare orală antirabică. Acest aspect este deosebit de important servind la evaluarea exactă a eficienţei vaccinării.
Având în vedere faptul că în apropierea marilor aşezări umane există în general un număr mai mare de vulpi, datorită resurselor de hrană abundente la care acestea au acces, considerăm necesară creşterea numărului de momeli vaccinale administrate folosind modelul bavarian de distribuţie.
Ca urmare a creşterii cazurilor de rabie la lilieci, la nivel european, considerăm oportună crearea şi în România, a unei reţele de supraveghere a liliecilor de pe teritoriul ţării, pentru lyssavirusuri.
Alături de serviciile veterinare un rol extrem de important în eliminarea rabiei umană de origine animal îl au Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei ce trebuie să colaboreze şi să contribuie activ la atingerea scopului final de eliminare a rabiei ca zoonoză. Acest deziderat considerăm că poate fi realizat prin creşterea conştientizării şi educarea populaţiei cu privire la rabie şi implicaţiile acesteia, precum şi mediatizarea intensă a programului de vaccinare şi în special a beneficiilor acestuia.
Ţinând cont de faptul ca statusul de ”liber de rabie“ al unei ţări depinde şi de situaţia epidemiologică a ţărilor vecine, recomandăm colaborarea intensă cu autorităţile veterinare a ţărilor vecine, pentru sincronizarea campaniilor de vaccinare cu scopul eficientizării maxime a acestora şi pentru scurtarea perioadei de obţinere a statusului dorit.
