Universitatea de Stat din Comrat – USC (Komrat Devlet ...

Universitatea „Dunărea de Jos” din GalaŃi

– UDJG

Programul de masterat „Limba română –

identitate şi deschidere culturală” - LRIDC

Universitatea de Stat din Comrat – USC

(Komrat Devlet Universiteti – KDU)

Limba noastră

Revistă trimestrială de educaţie lingvistică şi

dialog intercultural în spaţiu transfrontalier

Anul I, nr. 1, 2015

LRIDC

LimbanoastrăRevistatrimestrialadeeducatielingvisticasidialogintercultural

ınspatiutransfrontalierAnulI,nr.1,2015 (ianuarie - martie)

Editori: Universitatea „Dunărea de Jos” din GalaŃi, România Universitatea de Stat din Comrat (Komrat Devlet Universiteti), Rep. Moldova

Colectivul de redacție Redactor-șef: Gina NECULA, lector dr., Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați Secretar de redacție: Lidia OSTAŞ, masterandă, anul II, Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, programul de masterat Limba română - identitate şi deschidere cullturală Colaboratori Liuba BOTEZATU, Conf. dr. Catedra de filologie română, Universitatea de Stat, Comrat Natalia CUłITARU, dr., lector superior, Catedra de filologie română, Universita-tea de Stat, Comrat Galina MUTCOGLO, lector Catedra de filologie română, Universitatea de Stat, Comrat Ludmila NEDU, lector Catedra de filologie română, Universitatea de Stat, Comrat

Referenți de specialitate Ionel APOSTOLATU, Conf. dr., Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați Steluța STAN, Conf. dr., Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați

Tehnoredactare Ionel APOSTOLATU, Conf. dr., Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați

Contact

Universitatea „Dunărea de Jos” din GalaŃi, Str. Domnească nr. 47, GalaŃi, 800008

E-mail: [email protected] ; [email protected] ; [email protected]

Editura:

Galati University Press ©

GalaŃi, 2015

ISSN 2393 – 3003; ISSN-L 2393 – 3003

CUPRINS

Cuvânt-înainte 5

LIMBĂ ȘI CULTURĂ

6

Lingvis�ca în formarea iden�tății interculturale

Ludmila Nedu

6

Lumea e o întâlnire de imagini - a imaginilor noastre despre Noi și Alții, ale Celorlalți despre Noi și despre Ei înșiși... Carmen Alexandrache

9

CULTIVAREA LIMBII

10

Puțină „romrusă” – Cum sănătatea?

Gina Necula

10

O problemă de cul�vare a limbii: e�mologia populară

Ionel Apostolatu

11

Limba română la ea acasă

Ecaterina Chihai (Gardinant)

18

DIDACTICA OREI DE LIMBA ROMÂNĂ

20

Procedee de seman�zare a frazelogismelor în școala alolingvă

Liliana Bejenuță

20

Aspecte didac�ce privind procesul de predare-evaluare a limbii române ca limbă nematernă în UTA Găgăuzia. Ac�vități didac�ce integrate

Gina Necula

25

Ac�vitățile integrate – garanția asimilării informației la preșcolari Tanța Duca

27

Tehnici de lucru cu textul la însușirea limbii române

Galina Mutcoglo

30

Cartea de vizită a Grădiniței „Soare” din orașul Comrat O$lia Roșca Albertean

33

Pag. 3 Limba noastră. Revistă trimestrială de educaŃie lingvistică şi dialog intercultural în spaŃiu transfrontalier Anul I, nr. 1 (ianuarie-martie), 2015

TRADIȚII ȘI OBICEIURI

37

Cu gînduri de Crăciun... Ta$ana Bal( (Ichizli)

37

Sărbătoarea Nașterii Domnului la găgăuzii ortodocși Nadejda Topal (Diulgher)

38

Steaua. Mersul cu steaua

Evghenia Beșleagă Tatar

41

CREAȚII LITERARE

43

Limba română – limbă poe�că

Grigore Gardinant

43



Cuvânt-înainte Inițiativa creării revistei Limba noastră este una comună – a profesorilor de la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, România și a celor de la Universitatea de Stat din Comrat, UTA Găgăuzia. Această revistă s-a născut din dorința de a veni în sprijinul profesorilor de limba română din UTA Găgăuzia, care predau această limbă ca limbă nematernă, oferindu-le astfel ocazia de a-și împărtăși experiența culturală, lingvistică și didactică în scopul eficientizării procesului de predare-învățare-evaluare în școala alolingvă. Aducem aici mulțumirile noastre conducerii acestor două instituții de învățământ superior de al căror sprijin susținut ne-am bucurat până în prezent. În egală măsură, datorăm mulțumiri Direcției Generale de Învățământ din UTA Găgăuzia, în mod deosebit, doamnei directoare Vera Balova, pentru încrederea pe care ne-a acordat-o în organizarea de proiecte educaționale comune în sprijinul profesorilor de limba română și, implicit, al elevilor care urmează să beneficieze atât de experiența noastră, cât și de cea a dascălilor lor.

Colectivul de redacție


LIMBĂ ȘI CULTURĂ

Lingvistica în formarea identităţii interculturale

Societatea umană nu ia fiinţă şi nu există fără limbă, precum nici limba nu există în afara societăţii. Limba se dezvoltă odată cu poporul care o vorbeşte. Limba se prezintă ca un sistem complex în care îşi exercită rolul şi interacţionează în cuvinte, propoziţii.

Fiinţa umană, care este un locutor virtual, utilizează cuvintele pentru a-şi comunica toate necesităţile, solicitările, experienţele şi pentru a se comunica prin ele pe ea însăşi. Tot ceea ce-l înconjoară pe om este materializat prin cuvîntul rostit, prin graiul viu, care îl informează asupra realităţii; în acelaşi timp, el (omul) este o sursă de informaţie pentru alţii, pentru semenii săi.

Cuvîntul vorbit ori vindecă, vitaminizează, ori distruge, nimiceşte viaţa omului. Cînd în actele de comunicare majoritatea emiţătorilor nu potrivesc (nu vor sau nu ştiu să potrivească) cuvintele, acestea tulbură identificarea lingvistică a neamului întreg. Prin atare decalaj ortografic sunt minimalizate şansele multor generaţii la o comunicare şi cultură lingvistică proprii şi general avansate [3]. În scopul exprimării gîndurilor şi sentimentelor, noi potrivim cuvinte potrivite la locul potrivit.

Nimic nu-i uneşte pe membrii unei colectivităţi umane şi, mai ales, pe membrii unui popor, mai mult decît limba naţională sau limba de stat oficială, care asigură înţelegerea şi comunicarea între toţi cetăţenii ţării, indiferent de etnia din care provin.

Timpul a arătat că limba îşi are propriul sistem de selecţie. Ea reţine în sfera vocabularului activ numai acele elemente care corespund spiritului său şi respinge tot ce îi este străin. Lingviştii au datoria doar să atragă atenţia asupra unor aspecte specifice fenomenului în discuţie: înţelegerea sensului acestor cuvinte, încadrarea lor fonetică şi morfologică, ortografia, funcţionalitatea etc.

Pentru a pătrunde mai profund într-o limbă, aceasta trebuie studiată din mai multe puncte de vedere: istoric, etnic, cultural.

„Unitatea culturii este o unitate deschisă. O cultură străină se deschide mai larg şi profund doar altei culturi” [2] şi respectiv, o limbă se deschide mai profund alteia, dacă i se acceptă anumite principii, reguli, legităţi.

Una dintre avuţiile Moldovei ar constitui-o diversitatea culturală, lingvistică, ţinînd cont de toleranţa reciprocă şi pacea interetnică. Un om avansat este o personalitate dinamică şi creatoare, care se implică uşor în dialog cu orice cultură, dar rămâne, totodată, purtător şi creator al culturii poporului căruia îi aparţine, cu toată bogăţia lui emoţională şi spirituală. Fiecare cultură, limbă este individuală în felul ei şi de aceea trebuie acceptată atît cu ajunsuri, cît şi cu neajunsuri, atît cu neologisme, cît şi cu arhaisme, atît cu proză, cît şi cu versuri, atît oral, cît şi scris. Identificarea cu un grup străin presupune asimilarea, adică acceptarea obiceiurilor, tradiţiilor limbii grupului, pînă la o dizolvare totală. Un nivel


avansat de competenţă, atît în limba etniei, cît şi în cea „străină”/nematernă, caracterizează indivizii cu dublă identitate etnică: identificarea puternică cu ambele grupuri demonstrează tendinţa de integrare, biculturalizare şi bilingvism. În cazul cercetărilor lingvistice, bilingvismul este abordat prin prisma contactelor dintre limbi, adică prin prisma interferenţei lingvistice, fenomen care îşi găseşte reflectare în vorbirea persoanelor bilingve. Interferenţa poate să se manifeste la nivelul subsistemului fonologic, morfologic, semantic, lexical şi chiar gramatical. De aici, apare necesitatea distincţiei dintre interferenţă – ca fenomen al vorbirii şi împrumut lingvistic – ca „parte integrantă a structurii limbii (Haugen, 1956, p. 40), interferenţa avînd un caracter individual şi aleatoriu, iar împrumutul, un caracter sistemic. Totul se realizează la nivel de comunicare interculturală, care, la rîndul ei, reprezintă un schimb (sau tranzacţie valorică) însoţit de înţelegerea semnificaţiilor adiacente, între persoane sau grupuri care fac parte din culturi esenţialmente diferite. Schimburile se pot realiza la nivelul ideatic, verbal, nonverbal, comportamental, fizic, obiectual, organizaţional. Pot fi implicite sau explicite, inconştiente sau deliberate. Comunicarea interculturală pune faţă în faţă două tendinţe contradictorii: stabilitatea şi schimbarea. Încercarea de adaptare la o cultură poate constitui o mişcare contradictorie. Ea presupune din partea individului deschidere asupra mediului, dar şi o receptare a unor stimuli aşa cum se prezintă ei. Sunt situaţii când mediul ne presează, obligându-ne să ne transformăm. Specialiştii consideră că fenomenul trecerii spre o altă cultură poate fi mai uşor înţeles apelând la conceptul de topologie preluat din matematică. Altfel spus, se au în vedere o serie de invariabile care supravieţuiesc unor modificări [1,142]. În procesul educațional, interculturalitatea înseamnă o nouă deschidere a orizontului de gândire spre existența factuală a realității sociale. Pentru achiziția de cunoștințe și pentru dobândirea de deprinderi de tip practic sau intelectual este posibilă utilizarea paradigmelor pedagogice tradiționale:

• Paradigma transmisiei pune în centru cunoștințele de acumulat și cunoștințele programelor, considerând că singurele referințe valabile sunt cunoștințele transmise de profesor, manualul și alte materiale auxiliare; în acest caz, observăm că elevul / studentul este perceput ca un receptor pasiv; • Paradigma condiționării pune în centrul procesului didactic elevul /studentul, se focalizează pe obiective precise care țin de achiziționarea de cunoștințe, priceperi și deprinderi. Observăm că, în acest caz, elevii /studenţii se se simt importanți și coparticipativi, pentru că li se conferă un rol activ în cadrul procesului didactic, fiind încurajaţi cu această ocazie să

Pag. 8 Limba noastră. Revistă trimestrială de educaŃie lingvistică şi dialog intercultural în spaŃiu transfrontalier Anul I, nr. 1, 2015

formuleze și unele reflecții personale. Din perspectiva integrării europene şi euroatlantice, şcoala trebuie să-şi propună ca scop asigurarea coerenţei existenţiale şi a identităţii individului în condiţii de eficienţă socială şi interculturală. Identitatea şi alteritatea sunt inseparabile şi coevolutive, iar identitatea se va desface şi se va reface permanent, în funcţie de circumstanţele în care va activa subiectul. Se impune ca indivizii să fie abilitaţi în a gestiona prompt şi eficace şi aceste fenomene. Formarea identităţii interculturale presupune, pe de-o parte, asigurarea unei comunicări autentice cu sine şi cunoaşterea propriei identităţi culturale, iar, pe de altă parte, comunicarea cu un alter, individ sau grup, care permite construcţia activă a identităţii de cetăţean al Europei şi al lumii [4, 34]. Prin urmare, interculturalitatea nu se prezintă ca o știință nouă, Ea este o metodologie ce caută să integreze interogația în spațiul educațional al psihologiei, al antropologiei, al științelor sociale, al politicii, al culturii, al istoriei etc. Interculturalitatea contribuie la acceptarea, de către şcoală, a unor principii, precum: toleranța, egalitatea, complementaritatea valorilor, exploatând, totodată, specificul valorilor spirituale locale, pe care le atașează la valorile generale ale umanității. Multiculturalitatea, ca fenomen social real, continuă să fie ascunsă de grila interpretativă și voința deformatoare a optimismului social și politic. Bibliografie: 1. Anghelache, Valerica, Educaţie interculturală, Editura Fundaţiei Universitare 2. Bahtin, M., Problemele poeticii lui Dostoievski, Editura Univers, 1970 3. Vicol, Nelu, Introducere în lingvistică, Editura Litera, 2002. 4. Vultur, Daniela Marin, Educaţia interculturală – resursă pentru dezvoltarea comunităţilor multiculturale, (http://www.asociatia-profesorilor.ro/educatia-interculturala-resursa-pentru-dezvoltarea-comunitatilor-multiculturale.html).

Ludmila Nedu, masterand, Universitatea de Stat din Comrat


Lumea e o întâlnire de imagini - a imaginilor noastre despre Noi şi Alții, ale Celorlalți despre Noi și despre Ei înșiși...

Lumea este un mozaic de imagini a căror semnificații se descifrează cultural, antropologic și istoric, imagini conturate și pretextate din motive diferite și transferate în cotidianul privat, precum și în cel public. Imaginile ne influențează trăirea afectivă și ne determină comportamentul, vorba, gestul și atitudinea. Și atunci, imaginile se ordonează în termeni de identitate și se supun argumentațiilor alterității; imaginile (auto)formate definesc, în mare parte fundamentul oricărei identități, fie ea individuală, fie colectivă. Într-o astfel de perspectivă interpretativă s-au întâlnit cele mai multe dintre intervențiile masteranzilor în contextul științific al disciplinei Reprezentări ale identității și alterității culturale. Înțelegerea lumii ca un ansamblu de reprezentări, istorice, culturale, chiar imaginare sau imaginate, constituie, așa cum masteranzii au convenit, premisa extinderii dialogului interetnic, un subiect atât de necesar al realității prezente. Și astfel, în pofida conținutului tematic mult mai complex, ca sferă de cuprindere, dezbaterile s-au focalizat pe ceea ce face să comunice între ele identitățile culturale mult diferite sau mai apropiate, ca formă de manifestare și specific. În felul acesta, masteranzii au dat o finalitate practică cursului și au imprimat subiectelor abordate o notă de optimism, de încredere în deschiderile întâlnirilor identitare, deschideri care să susțină conviețuirea, diversitatea și dezvoltarea, ca principii călăuzitoare. Interesante ca perspective de abordare și încărcate emoțional, dezbaterile masteranzilor au reliefat argumentul care nu poate fi vreodată neglijat, decât în mod tendențios, și anume că raportul dintre identități culturale trebuie contextualizat istoric, adică înțeles și urmărit în contextul timpului în care ele s-au constituit și au interacționat; ceea ce a definit un fapt trecut, nu mai poate defini și un fapt prezent. Aceasta este cheia pe care masteranzii au propus-o pentru ca resentimentele, etnocentrismul și revanșarda să nu mai afecteze comunicarea, contactul, legăturile identitare. Identitatea se formează în relație cu alteritatea, dar se menține în funcție de atitudinea membrilor săi față de timp, de spațiu, de viață și de cei diferiți de Sine. Cu această convingere, neuitata întâlnire a experiențelor cognitive în cadrul „Reprezentărilor identității și alterității culturale” și-a epuizat timpul rezervat, dar nu s-a și încheiat.

Carmen Alexandrache, lect. dr., Departamentul de pregătire a personalului didactic

Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi


CULTIVAREA LIMBII

Puțină „romrusă” – Cum sănătatea?

În anul 1964 apărea articolul lui R. Étiemble Parlez-vous franglais? (Do you speak Franglais?), Ed. Gallimard, în care autorul discuta problema contaminațiilor dintre limbile franceză și engleză, produse fie din necunoașterea normelor uneia dintre limbile folosite, fie cu intenții ironice. Astfel a apărut conceptul de franglais care a fost adaptat și utilizat în lucrările de specialitate și cu referire la alte limbi care suferă transformări datorită contaminației cu limba engleză (de ex. romgleză).

Analizând transformările pe care le-a înregistrat limba română vorbită în Moldova putem propune termenul „romrusă”, prin analogie cu conceptul lui Étiemble, pentru a defini situaţiile de contaminare a limbii române cu limba rusă. Sunt multe situaţiile în care vorbitorii calchiază sintagme ale limbii ruse, fie datorită faptului că au pierdut competenţele de comunicare în limba română prin lipsa exerciţiului, fie datorită ignoranţei şi tentaţiei de a folosi mijloacele lingvistice ale limbii mai bine cunoscute. În general, au tendinţa de a face economie de mijloace lingvistice, motiv pentru care fac apel la calc atunci când o anumită sintagmă le este mai cunoscută.

Limba română reprezintă o provocare pentru vorbitorii non-nativi din Găgăuzia, datorită faptului că nu există o practică curentă și continuă a acestei limbi. Acesta este motivul pentru care vorbitorii au tendința de a suplini lipsa competențelor de comunicare în limba română prin apel la limba pe care o folosesc mai des și cu care sunt familiari.

În limba rusă, verbul „быть” se omite în mod regulat la timpul prezent, ceea ce explică formule eliptice de genul Я Катя. Echivalentul din uzul curent românesc ar fi Sunt Cati. Deși prezentul verbului „a fi” cunoaște categoria persoanei și a numărului în ambele limbi, este de remarcat perspectiva diferită pe care o reflectă vorbirea, româna acceptând mai curând elipsa pronumelui de persoana I și a II-a. Un enunț de genul Eu Cati nu este doar incorect și nespectific limbii române, dar vorbitorii nativi îl vor simți imediat ca fals, deși tendința alolingvilor este de a calchia structuri lingvistice din limba pe care o cunosc mai bine. Un exemplu de calc din limba rusă, folosit des de vorbitorii alolingvi este: Cum sănătatea? Această formulă calchiază rus. Как здоровье? fără a ține cont de specificul limbii române unde se simte necesitatea exprimării verbului: Cum este sănătatea dvs.? sau, mai frecvent, Cum stați cu sănătatea?

Gina Necula, lect. dr. Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați


O problemă de cultivare a limbii: etimologia populară

Văzută ca o problemă de cultivare a limbii, etimologia populară constă, în esenţă, într-o reinterpretare formală (eventual şi semantică) a unor cuvinte pe care vorbitorii nu le înţeleg suficient. Prin etimologie populară, vorbitorii încearcă, deci, să-şi lămurească anumite cuvinte, noi sau învechite, rare sau izolate în limbă, al căror sens este neclar sau a căror formă e insolită. Etimologia populară este întotdeauna provocată de analogia unui cuvânt mai puţin înţeles cu altul sau altele mai cunoscute şi mai uzuale. Importantă, în general, este asemănarea formală – susţinută sau nu şi de o asemănare semantică – dintre cuvântul supus etimologiei populare şi cel care o provoacă (Apostolatu, Analogia, p. 355). Etimologia populară poate afecta fie forma, fie înţelesul, fie (mai rar) atât forma, cât şi înţelesul unui cuvânt [1]. De cele mai multe ori, etimologiile populare sunt considerate greşeli, însă există şi cazuri când o formă rezultată dintr-o etimologie populară s-a impus în normă. În cele ce urmează, ne propunem să luăm în discuţie câteva dintre etimologiile populare româneşti (mai mult sau mai puţin consacrate prin frecvenţa şi răspândirea lor), pe care le vom analiza inclusiv din punctul de vedere al relaţiei cu norma literară actuală [2]. a) Etimologie populară care afectează forma cuvântului: • fierăstrău pentru ferăstrău [3] „unealtă prevăzută cu o lamă (cu dinți ascuțiți), acționată manual și folosită la tăiatul unor materiale” (prin analogie cu fier) – acceptată! (de fapt, DOOM 2 oferă ambele variante ca fiind literare, deşi preferinţa pentru cea dintâi este trădată de faptul că s.v. „ferăstrău” se face trimitere la varianta „fierăstrău”, pe care am putea-o considera de bază [4]); • *filigram pentru filigran „lucrătură artistică de giuvaergerie, asemănătoare ca aspect cu o dantelă, realizată din fire subțiri de aur, de argint etc. sudate între ele” (din fr. filigrane, prin apropiere de gram) – neacceptată!

Acest martisor are un model floral, decorat cu *filigram de aur, argint si bronz, pe fond din cobalt. (http://www.allshops.ro/showroom/argint-filigram/20/0/toate/toti/bucuresti/toate/)

Lantul este lung, accesorizat cu margele si modele metalice rotunde in filigram (www.zenda.ro); • muşchetar pentru muschetar „(în evul mediu) soldat de infanterie înarmat cu o muschetă” (din fr. mousquetaire, prin analogie cu muşchi) – acceptată!

Ponta: Parcă suntem cei trei muşchetari. Acum a venit şi al patrulea, Sorin Oprescu (www.cancan.ro); • corijent pentru corigent „elev care, la încheierea anului școlar, nu a obținut nota de trecere la una sau mai multe discipline” (din lat. corrigens, -ntis, prin analogie cu corija) – acceptată!

Fiul corijent al lui CTP, motiv de ceartă între jurnalist şi foştii săi colegi (www.realitatea.net); •*repercursiune pentru repercusiune „urmare, consecinţă” (din fr. répercussion, sub influenţa lui curs sau cursă) – neacceptată!


In orice tara unde exista revolte exista si repercursiuni economice (expresnational.ro); • *încunoştiinţa pentru încunoştinţa „a face cunoscut; a înștiința, a comunica ceva” (derivat din în + cunoștință, prin analogie cu ştiinţă) – neacceptată!

Dacă noul loc de muncă nu este cunoscut, veţi *încunoştiinţa creditorul (www.csm1909.ro);

Părţile semnatare ale acestui protocol se vor *încunoştiinţa reciproc (www.csm1909.ro); • *somnieră pentru somieră „rețea elastică de sârmă, de arcuri etc. fixată pe cadrul patului, peste care se așază salteaua (din fr. sommier, prin asociere cu somn) – neacceptată!

Pat dublu cu *somnieră şi două tăblii... (www.europeana.eu); • apă chioară „nume dat unor alimente lichide sau unor băuturi alcoolice prea diluate; mâncare (lichidă) de proastă calitate” pentru *apă chiară (cf. lat. clarus, clara > chiar, chiară „limpede, pur, clar”, prin asociere cu chior, din tc. kör [5]) – acceptată!

Bei apă chioară timp de 10-20 de zile şi slăbeşti foarte uşor (http://www.click.ro)

... mai toate "apele minerale" din Romania s-au transformat peste noapte in ape chioare imbogatite cu esenta de sifon (http://www.capital.ro/hipermarketurile-vand-minciuni-complexe-185091.html). • *a da sfoară-n ţară pentru a da sfară (sau şfară)-n ţară „a da de știre, a răspândi o veste” – nu s-a impus, dar e foarte frecventă [6].

Am dat sfoara-n tara ca am o pofta de compoturi si prietena mea mi-a zis ca ma aprovizioneaza cu compot de visine si prune... (http://forum.7p.ro) Eu imi doream un caine iar prietenii au dat sfoara in tara (http://tarameaculturamea.blogspot.ro) • sunătoare „plantă medicinală” pentru *sănătoare (< lat. [herba]*sanatoria prin analogie cu a suna, sunător) – acceptată! • *intraviran / extraviran pentru intravilan / extravilan (cf. lat. extra – afară / intra – înăuntru; villanus – de țară; fr. ville – oraş) „zonă, suprafața construită a unei localități” / „zonă situată în afara suprafeţei construite şi construibile a unei localităţi” (prin asociere cu viran (din tc. viran „care este fără clădiri și, de obicei, neîngrădit”) – neacceptată! ...potrivit art. 46 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, terenurile situate in intraviran si extraviran pot fi instrainate prin acte juridice intre vii numai in forma autentica (http://spete.avocatura.com/speta.php?pid=3943); ... doresc sa cumpar un teren pozitionat partial intraviran, partial extraviran (in jud. calarasi) (http://notariat-tineretului.net); • *ştrangula pentru strangula „a (se) omorî prin sugrumare; a (se) sugruma” (din lat. strangulare, prin analogie cu ştreang „frânghie; funie cu care sunt spânzurați cei osândiți la moarte”, din germ. Strang) – neacceptată! Scene de groază într-o şcoală din Iaşi: Un elev şi-a ştrangulat o colegă cu un fular! (www.time3.ro). Un bătrân de 82 de ani a fost ştrangulat pentru câţiva lei (www.infobt.ro). Alte exemple de etimologii populare care au afectat forma cuvântului (şi care nu s-au impus în normă):


• *funegru în loc de funebru „de înmormântare” (din fr. funèbre, lat. funebris, prin analogie cu negru – culoarea doliului);

Acest anotimp mai este plin de miasme parfumate, deși vara este un anotimp neînsuflețit, funegru (http://www.bocancul-literar.ro/forms/creatieliterara/DetaliiCreatie.aspx?id=256); • *funerarii pentru funeralii „ceremonie fastuoasă de înmormântare” (din fr. funérailles, lat. funeralia, prin analogie cu adj. funerar „de înmormântare; mortuar”); Ariel Sharon este înmormântat astăzi! La funerarii va fi prezent şi un reprezentat din România (spynews.ro) • *renumeraţie pentru remuneraţie „salariu, plată” (din fr. rémunération, lat. remuneratio, prin asociere cu verbul a număra) [7]; Renumeraţia experţilor asupra căreia se aplică procentul de 10% (profit şi cheltuieli administrative) al operatorului economic cuprinde salariul brut al expertului... (http://www.fonduri-ue.ro); • *brusculadă pentru busculadă „înghesuială, învălmășeală” (din fr. bousculade, prin analogie cu verbul a brusca); Brusculada ivită în orice tip de protest este catalogată ca fiind ”violență” din partea protestatarilor iar intervenția jandarmilor... (http://vasileselaru.blogspot.ro/2012_01_01_archive.html) • *hâdos pentru hidos „foarte urât; slut, dezgustător, scârbos” (din fr. hideux, prin analogie cu hâd „foarte urât, slut” – cf. ucr. hyd); Omul, cât timp trăieşte pe pământ, este chinuit de teama că toate se termină cu moartea, fiindcă scheletul hâdos al morţii “îşi arată colţii când lumea îi este mai dragă” (http://www.predici.cnet.ro/arhive/author/cristinelfodor/) • *ventrilog pentru ventriloc „persoană care poate rosti cuvintele fără a mișca buzele și fără a deschide gura, dând impresia că vorbește din abdomen” (din fr. ventriloque [8], prin analogie cu o serie de denumiri de specialiști formate prin compunere cu sufixoidul -log „specialist”, „tehnician”: psiholog, stomatolog, venerolog etc.). Jeff Dunham se intoarce, inca oadata, cu un show uimitor de comic in care isi arata talentul de ventrilog (filme-online-gratuite.com).

Uneori, etimologia populară (care afectează forma cuvântului) este favorizată şi de fenomenul atracţiei paronimice, ca în exemplele discutate mai sus, sfară – sfoară; chiară – chioară (şi, eventual, *sănătoare – sunătoare). Deşi cele două fenomene sunt înrudite prin aceea că, la baza lor, se află mecanismul analogiei (formale sau/şi semantice), totuşi ele nu trebuie confundate. Astfel, dacă, în cazul atracţiei paronimice, cele două paronime (de cele mai multe ori, neologisme) există deja ca atare în lexic, punându-se doar problema confuziei lor, ca urmare a faptului că vorbitorul nu le cunoaşte suficient de bine sensurile, neputând determina, deci, cu exactitate contextele în care apare un paronim sau celălalt, în cazul etimologiei populare, avem a face cu o formă creată ad hoc, un fel de reinterpretare etimologică, dictată de „simţul lingvistic” al vorbitorului (în general, mai puţin instruit), la care este supus un cuvânt insuficient de bine cunoscut şi, prin aceasta, susceptibil de o modificare fonetică, ori semantică, prin analogie cu alte cuvinte mai cunoscute şi cu care prezintă în comun un element de ordin formal (vezi Apostolatu, Analogia, p. 354-355). Dacă, aşa cum am precizat deja, analogia fomală este susţinută şi de una


semantică, atunci premisele apariţiei unei etimologii populare sunt şi mai puternice. De exemplu, vorbitorilor li s-a părut mai „logic” să spună somnieră, în loc de somieră (cum e, de fapt, corect), de vreme ce cuvântul respectiv denumeşte o structură a patului, adică tocmai a acelui obiect asociat, firesc, cu somnul. Uneori, pot contribui şi elemente de ordin cultural la crearea unei etimologii populare. Este cazul, credem, al cuvântului muşchetar (acceptat, în DOOM 2, cu forma aceasta, alături de, mai vechiul şi etimologicul muschetar). Cuvântul a devenit celebru mai ales datorită romanului Cei trei muschetari (în fr. Les Trois Mousquetaires), publicat în 1844 de Alexandre Dumas tatăl şi tradus şi în limba română pe la mijlocul sec. al XIX-lea. Cum personajele principale ale romanului (muschetarii, care, de fapt, sunt patru, nu trei) se remarcă prin numeroase fapte de bravură, de voinicie, ei sunt văzuţi ca nişte oameni viguroşi, bine clădiţi fizic, plini de forţă şi, deci, de... muşchi.

b) Etimologie populară care atinge sensul cuvântului • mutual „reciproc şi simultan” (din fr. mutuel), folosit, greşit, cu sensul: „pe muţeşte, pe tăcute” (prin apropiere de mut);

Dialogul ocupa un loc central in opera sa, astfel incat, in povestirile si romanele ei, acesta nu reprezinta numai o manifestare a limbajului ci se constituie si in coduri de comunicare mutuala intre personaje; dialogul poate fi doar subinteles din situatii in care verbalizarea lipseste (http://www.raftulcuidei.ro/carmen-martin-gaite-hasta-la-victoria-siempre/);

Delfinii începuseră să arate o curiozitate mutuală faţă de noi. Mimau spontan vocalizele şi posturile noastre, invitându-ne, în acelaşi timp, în jocul lor. Aşa că ne-am gândit la perspectiva de a construi o tehnologie prin care limbajul delfinilor să poată fi tradus (http://adevarul.ro/tech/stiinta/vor-putea-comunica-oamenii-delfinii-vreodata-1_51b5f44ec7b855ff5679e366/index.html) • vindicativ „răzbunător” (din fr. vindicatif) primeşte sensul (nevalidat de limba literară) „care vindecă” (prin apropiere de a vindeca, vindecător); La ce este folositor uleiul de Manuka? Ei bine, are o multime de intrebuintari, poate fi folosit atat pentru a conserva carnea de peste, dar totodata are si proprietati antifungice si vindicative, fiind folosit in medicina alternativa (http://www.medicina101.com/tratament-naturist-pentru-dermatita-seboreica/); Preparatele fitoterapeutice au reale calităţi vindicative într-un număr impresionant de afecţiuni maladive (http://ziarullumina.ro/sanatate/nucul-remedii-si-utilizari-tratamentul-bolilor); • primitiv „vechi, ancestral, primar” (din fr. primitif, lat. primitivus) primeşte şi el sensul, aberant, de „ospitalier, primitor” (prin apropiere de primitor, a primi);

Sunt derutat şi confuz, neputând înţelege cum este posibil să nu existe în rândurile poporului român, “paşnic, binevoitor şi primitiv” un profesor de istorie altruist care să explice... (http://www.lovendal.ro); Stii sa fii o gazda primitiva? (http://taifasuri.blogspot.ro/2011/11/stii-sa-fii-o-gazda-primitiva.html); • lucrativ „profitabil, bănos” (din fr. lucratif, lat. lucrativus) e folosit, greşit, cu sensul de „lucrător; de lucru; unde se lucrează” (prin asociere cu a lucra, lucru);


Verificările le facem repede şi de obicei iau trei zile lucrative până la predare (http://bulgarico.com/ro/inquiries.html); La noi în Alianță este o atmosferă foarte bună, lucrativă. Vom continua să muncim având la bază această atmosferă” (http://unimedia.info) • temerar (şi temeritate) „îndrăzneţ, cutezător”, respectiv „îndrăzneală mare, cutezanță” (din fr. téméraire, lat. temerarius / fr. témérité, lat. temeritas, -atis) – folosit(e) cu sensul, greşit (şi opus), de „temător, fricos” / „teamă, frică” (prin analogie cu a se teme, teamă, temere); • fortuit „întâmplător, neprevăzut, inopinat” (fr. fortuit, lat. fortuitus) apare adesea folosit cu sensul impropriu de „forţat, silit, obligat” [9]; Am jucat bine în prima repriză, sînt mulţumit, dar în partea a doua am făcut nişte schimbări fortuit... (http://www.gsp.ro/fotbal/liga-1/cuvintul-fortuit-a-facut-o-noua-victima-sumudica-pe-urmele-lui-ilie-dumitrescu-205497.html); Marirea TVA a fost determinata fortuit de acordul cu FMI (http://www.hotnews.ro); • omnivor „care se hrănește cu substanțe vegetale și animale” (din fr. omnivore) e folosit cu sensul, greşit, impus de analogia cu om, şi anume „care mănâncă oameni, antropofag”; În realitate, Moş Martin este fioros, fiind un omnivor feroce care i-a speriat de multe ori pe locuitorii din zonele de munte, atacându-i prin păduri (www.presaonline.com/ziare-subiecte/muzeu/?pg=56); • inextricabil „foarte încurcat și complicat; de neînțeles, de nelămurit” (din fr. inextricable, lat. inextricabilis) e folosit adesea cu sensul impropriu de „care nu poate fi stricat, de nestricat, indestructibil”, prin analogie cu verbul a strica; Preocuparea Anastasiei Şaguna pentru educaţia religioasă era împărtăşită de cei mai mulţi aromâni, în a căror concepţie ortodoxia şi naţionalitatea erau legate în mod inextricabil (http://www.revistateologica.ro/articol.php?r=35&a=3540); ...e limpede ca poporul roman in quasi-totalitatea lui a posedat, poseda si aproape si(n)gur va poseda si in viitor o inteligenta milenara, unitara, indivizibila, inalienabila si inextricabila (http://arhivistalupeshte.blogspot.ro/); • salutar „folositor sănătăţii, vieţii; salvator, providenţial; potrivit, adecvat într-o anumită împrejurare” (din fr. salutaire, lat. salutaris) e folosit cu sensul greşit de „remarcabil, care merită salutat, de luat în seamă”, din cauza apropierii de cuvinte ca salut, a saluta; Decizia Consiliului UE de anulare a vizelor este una salutară (http://pldm.md/stiri/7480-decizia-consiliului-ue-de-anulare-a-vizelor-este-una-salutar); Iniţiativa noului preşedinte al României, Klaus Iohannis, de a se consulta, periodic, cu partidele este salutară (www.cuvantul-liber.ro); • specios „aparent, înşelător, amăgitor” (din fr. spécieux, lat. speciosus), folosit în mod greşit cu sensul de „special, deosebit” sau chiar „specific”.

Nu avem totuşi de-a face cu o lucrare tehnică sau specioasă, dimpotrivă: textul este cît se poate de accesibil (http://www.araratonline.com/hurmuz-aznavorian-si-marii-avocati-de-altadata/);


Datorită înţelegerii şi sprijinului lui ştiinţific constant, am putut să-mi clarific priorităţile în domeniul atât de specios al artelor grafice (www.acad.ro/ief/doc2007/MarianaVida-cv.doc). c) Etimologie populară care afectează atât forma, cât şi conţinutul • cărdăşie (din tc. kardaş „frate, tovarăş”) devine cârdăşie „întovărășire cu scopuri condamnabile”, prin apropiere de cârd (din sb. krd) „grup, ceată, mulţime; gaşcă, clică” [10], ca în expresia a intra în cârdăşie – acceptată!

5 poliţişti de frontieră erau în cârdăşie cu un grup de contrabandişti (http://www.digi24.ro/Stiri); Un bărbat din Ialoveni suspectează organele de drept că ar fi în cârdăşie cu escrocii care l-au lăsat fără casă (http://evzmd.md/actualitate/tag/cardasie.html); • intrepid „curajos, cutezător, neînfricat” (din fr. intrépide, lat. intrepidus) devine *întrepid, *întrepind, sub influenţa lui întreprinde (< fr. entreprendre) şi cu sensul, modificat, de „persoană întreprinzătoare, activă, cu iniţiativă”, care nu e încă acceptat ca literar. Întors în ţara sa, la iniţiativa soţiei, o femeie cu idei multe şi neadormit spirit întrepid, Louis a cumpărat un castel părăsit (http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/cultura/un-castel-in-ardenii-flamanzi--137303.html); Pe de altă parte, Maxy era mai degrabă un practician întrepid decât un artist aplecat spre speculaţie şi comentariu (arhitectura-1906.ro). Note [1] Acesta ar putea fi şi un criteriu de clasificare a etimologiilor populare, în general, criteriu pe care îl propune, de altfel, Theodor Hristea, cel care s-a ocupat poate cel mai mult şi cel mai temeinic de fenomenul etimologiei populare în lingvistica românească (vezi Hristea, Etimologia populară; Hristea, Probleme [2] Raportul cu norma literară actuală (statuată prin DOOM 2) a formelor (ori a sensurilor) rezultate prin etimologie populară e precizat prin formula „acceptată!” / „neacceptată!”. De asemenea, formele neacceptate sunt notate cu asterisc (*). Precizăm, totodată, că, pentru o mai bună ilustrare (cu material de limbă autentic) a contextelor în care apar astăzi etimologiile populare de care ne ocupăm, am apelat (acolo unde a fost posibil) la sursele electronice (din internet), exemplele oferite fiind reproduse ca atare. [3] Etimologia acestui cuvânt este destul de controversată. De cele mai multe ori însă s-a propus un etimon maghiar de tipul *fürésztö (din fürész „ferăstrău”, eventual contaminat cu rom. fier). DEX 09 porneşte de la o variantă firiz (din magh. fürész) + suf. -ău (prin apropiere de fier). [4] Interesant este că, la o simplă căutare cu motorul Google, pentru varianta ferăstrău sunt afişate aprox. 372.000 de rezultate, în timp ce, pentru varianta fierăstrău, sunt înregistrate aprox. 410.000 rezultate, situaţie destul de echilibrată, dar care denotă totuşi o creştere a preferinţei vorbitorilor pentru varianta recent (din 2005) recunoscută ca literară. [5] De fapt, adjectivul chiar, -ă a ieşit cu totul din uzul românei actuale, forma chiar fiind utilizată exclusiv cu valoare adverbială, întărind sensul cuvântului sau al ideii care urmează Uzul adjectival este, în schimb, destul de frecvent în textele vechi (ex. vin chiar, chiară inimă, socotinţă chiară – TDRG, s.v. chiar). Cât priveşte muaţia formală şi semantică petrecută în sintagma (iniţială) apă chiară (cf. lat aqua clara), majoritatea lingviştilor invocă etimologia populară, respectiv analogia formală dintre chiară şi chioară, două cuvinte cu sensuri, de altfel, foarte diferite (vezi Hristea, Probleme, p. 215-216). Astfel, referindu-se la situaţia adj. chiară, Al. Ciorănescu e de părere că, „îndepărtîndu-se de sensul curent, cuvântul a fost confundat cu chior „cu un singur ochi”, ceea ce, pe lângă alterarea fonetică, a modificat


și sensul, astfel încât astăzi apă chioară înseamnă „zeamă lungă” sau „poșircă” (DER, s.v. chiar; vezi şi Dumistrăcel, Expresii, p. 88). Nu putem exclude însă posibilitatea ca, în expresia apă chioară, să fie vorba exact de adjectivul chior (fem. chioară), şi nu de chiar (aşa cum consideră, de pildă, P. Tănase - cf. Ciorănescu, DER, s.v. chiar), ipoteză susţinută şi de analogia cu o altă expresie, para chioară, în care adjectivul chior semnifică lipsa de valoare (sintagma în sine denumea o monedă găurită de mică valoare), semnificaţie cu care ar fi putut, eventual, să fie utilizat şi în contextul substantivului apă, ca semn al devalorizării unor produse lichide (lipsite de consistenţă, concentraţie, gust etc.). [6] Cuvântul sfară (înregistrat şi cu var. şfară), astăzi învechit, provine din slavă (cf. sl. skvara.) şi înseamnă „miros greu (și fum) rezultat din arderea grăsimilor sau a cărnii, de la lumânări de seu etc.; fum înecăcios”. Expresia a da sfară în ţară se leagă de vechea practică a anunţării unui pericol (de ex. năvălirea unor cotropitori în ţară) prin aprinderea unor focuri pe înălţimi, al căror fum se vedea, astfel, până departe, avertizându-i pe locuitori de pericol. Odată cu trecerea timpului şi cu abandonarea unor astfel de practici, cuvântul sfară (rostit şi şfară) n-a mai fost înţeles de către vorbitori, care, în schimb, l-au asociat cu un alt cuvânt, mult mai bine cunoscut, respectiv sfoară (din ngr. sfóra). La această confuzie (în contextul expresiei de care ne ocupăm) a contribuit, probabil, şi viziunea metaforică asupra faptului că ştirile, zvonurile se răspândesc precum se desfăşoară sfoara de pe un ghem (vezi Dumistrăcel, Expresii, p. 383-384). [7] Această etimologie populară şi-a câştigat „prestigiul” (care, până la urmă, a compromis-o) graţie personajului Pristanda din comedia lui Caragiale, O scrisoare pierdută. Acest personaj, emblematic în ceea ce priveşte comicul de limbaj, a devenit celebru, între altele, şi prin permanenta sa lamentare (la şeful său) cu privire la propria-i situaţie materială: „Famelie mare, renumerație mică, după buget, coane Fănică”. De altfel, Caragiale – un maestru al artei cuvântului şi al portretizării prin limbaj – vehiculează în opera sa şi alte etimologii populare consacrate: lăcrămaţie în loc de reclamaţie, prin analogie cu lacrimă (şi a lăcrima): „[...] să fi poftit la mine la despărțire cu lăcrămație, că-i împlineam eu cât îi mai lipsea” (O noapte furtunoasă); intrigatoriu în loc de interogatoriu, prin analogie cu intrigă: „Mă-ntorc acasă, chem slujnica, îi trag două perechi ca la poliție și pe urmă o supun la intrigatoriu” (D'ale carnavalului) etc. [8] Cf. lat. venter „pântec“ şi loqui „a vorbi“. [9] Probabil că la această deturnare a sensului cuvântului fortuit a contribuit şi utilizarea sa în limbajulu juridic, acolo unde cazul fortuit şi forţa majoră sunt două noţiuni (folosite adesea împreună) care, în Codul civil, constiuie cauze exoneratoare de răspundere. [10] Cf. expresia a se pune (a se băga, a intra) în cârd cu cineva „a se asocia, a se întovărăși cu cineva (în vederea unor acțiuni reprobabile)”. Referinţe bibliografice Apostolatu, Analogia = Ionel Apostolatu, Analogia – factor de organizare

lexico-gramaticală. Cu privire la limba română, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2013.

Ciorănescu, DER = Alexandru Ciorănescu, Dicţionarul etimologic al limbii române, Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 2001

DEX ‘09 = Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Editura Univers Enciclopedic Gold, Bucureşti, 2009.

DOOM 2 = Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a IIaa, Academia Română, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005.

Dumistrăcel, Expresii = Stelian Dumistrăcel, Până-n pânzele albe. Expresii româneşti – biografii, motivaţii, Ediţia a II-a, revăzută şi augmentată, Institutul European, Iaşi, 2001.

Hristea, Etimologia populară = Theodor Hristea, Tipuri de etimologie populară, în LR, XVI (1967), nr. 3

Hristea, Probleme = Theodor Hristea, Probleme de etimologie, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968.


TDRG = H. Tiktin, Dicţionar român – german, 4 vol., ediţie anastatică coordonată de Paul Miron, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.

Ionel Apostolatu, conf. dr. Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi

Limba română la ea acasă

Un popor se individualizează (şi) prin limba sa. Profesorul de limba română care îşi desfăşoară activitatea în UTA Găgăuzia are o sarcină complexă. Pe de o parte,:de a-i face pe copiii de diferite etnii să îndrăgească limba română, iar, pe de altă parte, de a-i învăța să se exprime frumos şi corect româneşte și astfel să-i ajute să treacă cu succes examenele naţionale (de capacitate, de bacalaureat).

Ca profesor într-un liceu cu predare în limba română – Liceul Teoretic „M. Eminescu” din oraşul Comrat, Rep. Moldova – am constatat că principalele problemele pe care le ridică activitatea de predare – învăţare a limbii române sunt atât cele de vocabular, cât și cele de gramatică.

Chiar dacă colectivul de elevi este multietnic, faptul că toate disciplinele școlare se studiază doar în limba română îi ajută pe copii să-şi însuşească la un nivel superior limba de predare (româna), comparativ cu elevii care învață în școlile cu predare în limba rusă, care se descurcă mai greu în ce priveşte comunicarea în limba română. Faptul că instruirea şcolară în cadrul liceului se face într-un mediu lingvistic dominat de limba română facilitează însușirea ei mai rapidă. Marea majoritate a elevilor au posibilitatea doar în cadrul liceului să comunice (mai mult) în limba română. Cum însă acasă, pe stradă etc. elevul este nevoit să vorbească mai mult în limba rusă, se produce în mod inevitabil influența directă a limbii ruse asupra limbii române. Astfel, deseori, ei ajung să utilizeze în comunicare, concomitent, cuvinte şi construcţii gramaticale din ambele limbi, ceea ce constituie o sursă a numeroase greşeli de limbaj cu care noi, ca profesori de limba română, ne confruntăm la clasă, în mare măsură motivul fiind influența limbii ruse, care este o limbă de comunicare în această regiune.

Dintre exprimările greşite sau doar neconforme (ori mai puţin uzuale) în raport cu norma limbii române literare, care s-ar putea datora influenţei (prin imitaţie) a limbii ruse, aș menționa următoarele: A se atârna – „a avea o atitudine”; Nu importă – „nu contează”; A măsura – „a proba” (o haină); A finisa – „a termina” O sută de procente (pentru expresia uzuală sută la sută „complet, deplin; sigur, cu siguranţă, desigur, fără-ndoială”).

Printr-o traducere directă din limba rusă se utilizează greșit unele


cuvinte și expresii, cum ar fi: A retrăi – „a-și face griji”; Până când – „deocamdată”; Se poate pe Ion... – „permiteți-i lui Ion...”; El se învață în liceu – „el învață în liceu”; V-aţi greşit cu numărul – „aţi greşit numărul” (de telefon) etc.

În limba rusă nu există diftongul oa, din care cauză elevii pierd semivocala o din unele cuvinte (ex. frumose, în loc de frumoase).

O altă greșeală des întâlnită este plasarea alăturată a două articole diferite: cel hotărât și cel genitival (cartea a fetei), precum și utilizarea pronumelui personal (sau reflexiv) în unele cazuri când nu e necesar: Cerul senin ne acoperă pământul; Metafora ne sugerează; Ce te râzi? Astăzi ziua nu s-a reuşit; În timpul zilei nu s-a apărut cel puţin o rază de soare; Timpul posomorât se va dura cel puţin pentru câteva zile. Se întâlneşte şi situaţia inversă, când verbele pronominale se folosesc fără pronumele corespunzător: Degrabă vei întoarce acasă – corect: degrabă te vei întoarce acasă;

De amintit aici și câteva pleonasme: reevaluăm încă o dată, așezați-vă jos, ridicați-vă în picioare, eu vă mai reamintesc etc.

Deși elevii, pe parcursul anilor de studiu, îşi însuşesc un număr suficient de cuvinte în limba română, totuși problema cea mai mare rămâne structurarea enunțurilor logice, corecte și organizarea lor într-un text coerent.

Să practici meseria de profesor poate fi dificil uneori, în primul rând din cauza responsabilităților pe care ni le asumăm față de societate și viitorul țării. Avem misiunea de a-i instrui pe elevi ca să devină apţi de a se integra în societate, pentru a face faţă tuturor greutăţilor întâlnite în calea lor. Noi pregătim omul de mâine. A fi dascăl este o vocație, o cruce pe care o porți pe tot parcursul vieții.

Tot respectul pentru acei dascăli care rămân devotați profesiei lor, simțind o chemare lăuntrică față de bogăția limbii române!

Ecaterina Chihai (Gardinant), masterand, anul 2, LRIDC Facultatea Transfrontalieră de Ştiinţe Umaniste, Economice şi Inginereşti



DIDACTICA OREI DE LIMBA ROMÂNĂ

Procedee de semantizare a frazelogismelor în şcoala alolingvă

Învăţarea unei limbi constă, în primul rînd, în însuşirea conştientă a lexicului ei şi a folosirii unităţilor lexicale date (în cazul nostru a expresiilor frazeologice) în procesul comunicării.

Limba română dispune de un număr impunător de unităţi frazeologice. Cum e şi firesc, ele nu sînt cunoscute în întregime de elevii alolingvi. Iată de ce am încercat să rezolv unele dificultăți ale problemei în cauză ţinînd cont de următoarele aspecte:

• prezenţa premiselor sociale, psihologice şi lingvistico-didactice pentru însuşirea lexicului;

• selectarea adecvată a minimului lexical; • adaptarea la cerinţele fondului metodic; • determinarea procedeelor de semantizare a cuvintelor; • stabilirea căilor raţionale de lucru; • evidenţierea legăturii tezaurului frazeologic cu alte compartimente ale

limbii. Procesul de semantizare a frazeologismelor în şcoala alolingvă, în

calitate de material faptic, are o importanţă deosebită. Iată de ce m-am străduit să-l supun legităţilor metodice de asimilare. Acest proces, la rîndul său, solicită, pe parcursul instruirii, operaţionalizarea următoarelor procedee:

1. Folosirea materialelor descriptive – am elaborat un set de desene-caricaturi cu ajutorul cărora elevii au nominalizat unele aprecieri referitor la:

• felul atenţiei-a fi numai ochi şi urechi, cu ochii mari • valenţe comunicative –a-şi pune frîu limbii, a avea limbă lungă • caracteristici ale corpului omenesc-tras ca prin inel • manifestări ale inteligenţei –cu scaun/carte la cap etc.

Ilustrarea expresiilor frazeologice poate fi luată ca o anticipare a ceea ce urmează să descopere elevul din manual. M-am convins că „citirea” imaginii, pentru decodificarea mesajului textului, îl ajută mai bine pe copil să recepteze comunicarea verbală (în cazul nostru, frazeologismele). Deci, o influenţă deosebită asupra dezvoltării competenţelor elevilor o are şi o ilustraţie reuşită, care „vorbeşte” uneori mai mult decît textul artistic . Aici e cazul să menţionez faptul că, prin astfel de procedee de lucru, mă adresez lui, elevului ce învaţă în mod vizual (care învaţă în special cu ochii), dar, mai ales, elevului slab, care, sper eu, va memora ceva, amintindu-şi de această caricatură. Cu ajutorul desenelor-caricaturi pot fi explicate aprecieri,însuşiri,trăsături de caracter ale omului. Fiecare desen pe care l-am prezentat a fost însoţit de un set de întrebări (problematice, de deducere, cu caracter ipotetic, cauzal etc.) care îi orientează pe elevi în conştientizarea mesajului. 2. Un alt procedeu este traducerea frazeologismelor în limba rusă, atunci cînd elevii nu înţeleg. La etapa aceasta lucrez cu dicţionarul frazeologic


român-rus, dacă e nevoie. Tezaurul frazeologic din registrul stilistic al claselor a VIII-a şi a IX-a nu produce, cu unele excepţii, mari eforturi de semantizare. De obicei, frazeologismele întîlnite uşor se traduc în limba rusă: a sta de strajă – стоять на страже (tema: Mănăstirea Ţîpova, cl.a VIII-a), de la mic la mare/de la tînăr la bătrîn –от мала до велика (tema: Alexandru Lăpuşneanu de N. Dabija, cl. a IX-a), a găsi vîna de aur-найти золотую жилу (tema:Viaţa şi activitatea literară a lui V. Romanciuc, cl. a IX-a). 3. Semantizarea prin intermediul sinonimelor – acest procedeu de obicei îl aplic atunci cînd elevii ştiu deja un frazeologism din seria sinonimică respectivă. De exemplu, în proiectarea demersului didactic cu subiectul Păcală şi boierul, pentru o caracterizare mai expresivă, dar într-o variantă mucalită, a personajului snoavelor româneşti Păcală, s-a selectat următoarea serie sinonimică de frazeologisme (elevii ştiind deja expresia a duce de nas):

Păcală e omul care: • Duce de nas

• Duce/poartă cu vorba • Poartă lumea pe degete • Trage pe sfoară Boierul este: • De mintea copiilor

• Mic la minte • Cap de lemn • Cap de bostan

În proiectarea demersului didactic cu subiectul Povestea Vrancei, întîlnim multe expresii frazeologice: ca frunza şi iarba, a nu face vorbă multă, a da cu ideea, a sta pe gînduri, a se mîngîia cu somnul, a izbi în coaste. Pentru ca elevii să înţeleagă de ce a suferit Ştefan cel Mare o mare înfrîngere în această luptă („a fost o luptă mare între plăieşii lui Ştefăniţă şi armata turcească, care năpădise ca frunza şi iarba pe pămîntul Moldovei”), am propus, pentru expresia respectivă, următorul şir sinonimic:

• Cît nisipul mării • Cîte stele-n cer.

Pe parcursul orelor, le-am mai menţionat elevilor că limba română are un bogat tezaur frazeologic şi că exemplele mai sus menţionate se numesc serii sinonimice frazeologice şi că unele serii sinonimice includ un număr considerabil de expresii frazeologice (pînă la 50-60 de frazeologisme). Elevii au rămas impresionaţi cînd le-am reprodus seria sinonimică ce exprimă noţiunea de „a alerga foarte tare”: a alerga de-i sfîrîie călcîiele, a alerga cît îl ţin picioarele, a alerga ca la pojar, a alerga cu burta la pămînt, a alerga cu limba scoasă, a alerga în fuga mare, a alerga într-un suflet, a da bir cu fugiţii, a da dosul la fugă, a trage o raită, fuge de iese sufletul, fuge de-i sfîrîie călcîiele, fuge de scapără pietrele, fuge de rupe pămîntul, a fugi ca de ciumă, a fugi ca dracul de tămîie, a fugi ca tăunul cu paiul, a fugi ca un ogar, a fugi cît îl ţin picioarele, a fugi din toate puterile, a fugi glonţ, a fugi mîncînd pămîntul, a lua cîmpii, a o lua la sănătoasa, a-şi lua picioarele la spinare,


a-şi lua papucii, a-şi lua tălpăşiţa, a-şi lua valea, a o apuca la talpă, a o împinge la fugă, a o lua din loc, a o lua la goană, a o lua la picior, a o lua la sănătoasa, a o pîrli de fugă, a-şi pune coada pe spinare, a o rupe la fugă, a-i scăpăra călcîiele, a se aşterne pe o fugă nebună, a se duce într-un suflet/glonţ/puşcă, a se aşterne vîntului, a spăla putina, a tăia poalele şi a fugi, a tivi-o la fugă, a ţine tot o fugă, a-şi prăpădi călcîiele ş.a.

Astfel, însuşindu-şi sensul metaforic al primei unităţi frazeologice, elevii alolingvi îşi îmbogăţesc vocabularul cu alte expresii frazeologice, care pot fi utilizate ulterior, în variantele orală şi scrisă ale vorbirii. 4. Un alt procedeu, similar ca viziune metodică cu cel precedent, este găsirea antonimelor frazeologice pentru expresiile frazeologice neînţelese de elevi. Condiţia de bază: elevii trebuie să cunoască sensul unui frazeologism ce se află în relaţii de antonimie. Acest procedeu este cam dificil în procesul de semantizare a expresiilor frazeologice, dar iată ce s-a luat în consideraţie: pentru ca două frazeologisme să se afle în relaţie de antonimie, în afară de faptul că ele sînt în raport de opoziţie semantică, mai e necesar ca ele să aibă valori semantice comune, adică să semnifice noţiuni omogene (obiecte, calităţi, acţiuni, circumstanţe), care ţin de una şi aceeaşi sferă a temei studiate la lecţie. De exemplu, pentru frazeologismele din seria: cîtă frunză şi iarbă, cît păr în cap, cîte stele-n cer, cît nisipul mării, ce semnifică ideea de „mult, mulţime mare”, am propus seria: cît păr în palmă, cît va curge printre degete, cît o picătură în mare/ocean, cît ai pune pe-o măsea, ce semnifică noţiunea de „puţin”. Comun între ele este faptul că toate se referă la noţiunea de „cantitate”. În proiectarea demersului didactic cu tema „Proverbe – Scrisoarea XII (Păcală şi Tîndală)”, pentru semantizare am ales următoarele frazeologisme ce formează relaţii de antonimie cu noţiuni omogene de „acţiuni ale omului” şi „trăsături de caracter”, în opoziţie:

„Fine! De vrei să trăieşti bine şi să aibi ticnă, să te sileşti a fi totdauna la mijloc de masă şi la colţ de ţară, pentru că e mai bine să fii fruntea cozii decît coada frunţii...” „Nu fi zgîrcit, căci banii strîngătorului intră în mîna cheltuitorului, şi scumpul mai mult păgubeşte, leneşul mai mult aleargă; dar nici scump la tărîţe şi ieftin la făină”.

E important aici de accentuat că, de fiecare dată, relaţiile de opoziţie trebuie stabilite în context. În această ordine de idei, se va apela la analiza mai multor unităţi frazeologice. La studierea temei Prieten ar putea să-mi fie..., am propus pentru operaţionalizare următoarele perechi antonimice: a avea darul vorbirii / a avea gură de aur - a nu putea încurca două cuvinte; mic la suflet – mare la suflet; a face impresie bună - a face impresie rea; a avea orizont larg - a avea orizont îngust; a fi în frunte, a fi la putere – a fi la coadă.

5. Explicarea sensurilor expresiilor frazeologice poate fi efectuată şi cu ajutorul contextului. Procedeul constă în prezentarea frazeologismului necunoscut în astfel de contexte, care ar permite elevilor să-i înţeleagă sensul..

De exemplu, dacă trebuie să semantizăm frazeologismul a da din coate, iar elevii ştiu de acum expresii frazeologice cum ar fi: zi şi noapte, de


dimineaţa pînă seara, a fi în rînd cu lumea, a avea orizont larg, a fi în frunte etc., atunci frazeologismul a da din coate poate fi introdus în diverse contexte ce ţin de tema studiată, în cazul nostru, dansul sportiv:

• Ca să fii un dansator bun, trebuie să dai din coate de dimineaţă pînă seara .

• Pentru a avea un orizont larg, un dansator bun trebuie să dea din coate.

• Ca să fie mereu în frunte, dansatorul trebuie să dea mult din coate. O altă modalitate de a semantiza expresiile frazeologice este contextul

ce prevede o opoziţie semantică. De exemplu, studiind comportamentul lui Alexandru Macedon (tema Portretul unui om ideal, cl. a VIII-a), am completat armonios, pe lîngă cele menţionate, aprecierea regelui macedonean prin expresii frazeologice ce se află în raport de opoziţie:

- a duce steagul (cu sensul „a fi în fruntea unei acţiuni”) - a pune ţara la cale (a conduce o ţară) - tare de duh - ştiutor de carte - plin de viaţă - a se acoperi de glorie - deschis la minte - a fi iute la minte - dat dracului (deştept,şmecher, isteţ) , dar: -a fi nebun după ceva -a-şi pierde minţile -a fi plin de sine.

S-au obţinut următoarele contexte: • Un conducător ideal trebuie să fie tare de duh, ca să conştientizeze

faptul că nu trebuie să fii nebun după ceva. • Oamenii care se acoperă de glorie apoi, de obicei, devin plini de sine. Sau la subiectul Cum să discutăm în mod civilizat: • În public, Petrică face impresie bună, vorbeşte aşezat, dar Cornel face impresie rea, vorbeşte anapoda. Pentru a memora mai bine unele expresiile frazeologice, în cadrul

orelor solicit de la elevi să încadreze în contexte expresii frazeologice ce au un termen comun:

Maria mi-a strecurat în mînă nişte hîrtii (act de transmitere)

El mi-a strecurat printre dinţi că nu vrea să mă vadă (trăsătură de comportament). Petrică şi-a luat rămas-bun de la prieteni. De frică, Cristinel a luat-o la sănătoasa („a fugi foarte tare”).


Dl Petru Guzun, conducătorul artistic al trupei de dans sportiv „Codreanca”, niciodată n-a tras cu obrazul pentru dansatorii săi (stare fiziologică) Radu deseori trage la măsea („a bea alcool” - varietăţi ale degradării fiziologice). Suntem convinşi că, în procesul instructiv-educativ, alegerea

procedeelor de semantizare a expresiilor frazeologice depinde de etapa de instruire. La etapa iniţială, am operaţionalizat mai mult mijloace intuitive (caricaturi-reflexive), traducerea (atunci cînd valoarea semantică a frazeologismelor din ambele limbi este asemănătoare):

• a sta de strajă-стоять на страже • de la mic la mare-от мала до велика • vîna de aur-золотая жила La etapa medie (cl. a IX-a), explicaţia frazeologismelor româneşti a

fost operaţionalizată în limba română cu ajutorul sinonimelor, antonimelor, a contextelor; în caz de necesitate, în această etapă am apelat la traducerea sau explicarea sensului unor expresii frazeologice în limba maternă a elevilor. La etapa avansată, semantizarea expresiilor frazeologice în şcoala alolingvă se face numai în limba română. E un efort impresionant din partea profesorului, dacă e să luăm în consideraţie variatele oscilaţii semantice „întortocheate” ale frazeologiei limbii române. Însă, pe cît e de impresionant, acest domeniu al frazeologiei tot atît e şi de ademenitor, fiindcă pentru „a vorbi în tîlcuri şi a sta la taifas trebuie uneori să mai schimbi vorba/tonul, să vorbim scurt şi înţelept şi vom auzi: parcă i-a ieşit un sfînt din gură”.

Liliana Bejenuţă, masterand, anul 2, LRIDC Facultatea Transfrontalieră de Ştiinţe Umaniste, Economice şi Inginereşti



Aspecte didactice privind procesul de predare-evaluare a limbii române ca limbă nematernă în UTA Găgăuzia. Activităţi didactice integrate

Abordarea didactică a limbii române ca limbă nematernă presupune o adaptare continuă la metodele moderne de predare și la nevoile speciale de învățare ale elevilor non-nativi. Particularizând discuția la aspectul predării limbii române în UTA Găgăuzia, se constată că, în această zonă, este nevoie de o atenție deosebită din partea profesorilor de limba română în selectarea strategiilor didactice datorită faptului că ei nu au de trecut doar bariera limbii materne (uneori este vorba chiar de limbi materne dacă elevul provine din familii mixte: bulgari, găgăuzi, ucraineni), pe care elevul o simte aproape și cu care are tendința să facă mereu analogie, ci și bariera limbii ruse care funcționează ca limba franca și pe care elevii și-o însușesc încă din copilăria mică, fie în baza unei tradiții de familie, fie doar în baza unei convenții sociale. Așa se face că, deși elevii din Găgăuzia încep studiul limbii române la grădiniță, presiunea tuturor acestor limbi concurente face ca atât profesorul, cât și elevul să întâlnească o serie de bariere pe care e nevoie să le depășească.

Prima barieră este aceea a lui TREBUIE. Elevul din orice țară și de orice vârstă are tendința de a respinge activitățile pe care trebuie să le facă. Limba română, fiind un obiect de studiu impus de programa școlară, intră în categoria activităților pe care elevul trebuie să le accepte. Așadar, profesorul de limba română se află în fața provocării de a găsi metodele prin care să împrăștie temerile elevilor privitoare la această activitate, de a-l transforma pe trebuie în am nevoie. Dacă elevul este stresat de imperativul „trebuie să iau examenul absolvire a gimnaziului/de bacalaureat” atunci va simți procesul de învățare ca pe o povară, dar dacă va înțelege faptul că limba română îi oferă deschidere spre alte patru limbi așa cum găgăuza și rusa îi oferă baza pentru a înțelege alte nouă limbi, atunci el va pricepe cât de bogată este zestrea lui lingvistică care îl va ajuta să comunice și să se simtă acasă oriunde în lume, beneficiind așadar de privilegiul de a fi din naștere cetățean „internațional”.

A doua barieră este tentația, pe care o simt în egală măsură elevii și profesorii, de a folosi o limbă intermediară de comunicare astfel că, la orele de limba română se vorbește, de fapt, altă limbă decât limba de lucru. Rezultatul acestei practici este reducerea semnificativă a timpului de exercițiu pentru crearea competențelor de comunicare în limba română. În aceste circumstanțe elevii nu reușesc să capete încredere în capacitatea lor de a folosi corect limba nematernă și de aici reticența lor față de acest obiect de studiu. Recomandarea noastră ar fi ca elevii să fie încurajați să se exprime în limba nematernă cu mijloacele lingvistice (puține la început) pe care le deține, fără a face apel la altă limbă cunoscută de el și, mai ales, fără a traduce din limba pe care o stăpânește el mai bine pentru că aceste traduceri nu fac decât să creeze construcții nespecifice limbii române.

A treia barieră este aceea a temelor lungi și complexe care, după cum demonstrează pedagogia modernă, nu fac decât să sperie elevul și să îl pună în inferioritate. Este un lucru cunoscut că profesorii au tendința de a încărca


elevii cu teme a căror complexitate depășește standardul de lucru impus la clasă, din dorința (lăudabilă de altfel) de a-i provoca și de a-i face să lucreze suplimentar. Totuși, ideal ar fi ca accentul să se pună pe lucrul în clasă, unde elevul poate fi ghidat și încurajat, iar tema să fie accesibilă astfel încât elevul să accepte cu încredere și pasiune activitatea aceasta.

În consecință, considerăm că toate aceste bariere care blochează procesul de formare a competențelor de comunicare în limba nematernă pot fi depășite cu ajutorul strategiilor didactice moderne, în principal cu ajutorul învățării integrate, strategie care stimulează creativitatea elevilor, făcând apel la simțurile lor și implicându-i în procesul de predare-învățare. Activitățile integrate vizează fixarea cunoștințelor prin asocierea mai multor activități care urmăresc același aspect. De exemplu, la lecția despre fructe și legume, putem dezvolta vocabularul elevilor prin activități integrate, ajutându-i să fie creativi și să își abată gândul de la efortul pe care îl presupune învățarea de cuvinte noi. Un posibil scenariu al lecției ar putea fi ca elevii/profesorul să aducă la școală fructe și legume pe care să le descrie, exersând astfel culori și forme în același timp. Elevilor li se poate cere să guste fructele și legumele pentru a exersa adjective (dulce, acru, tare, moale etc.) și grade de comparație (mai dulce decât). Profesorul poate să își provoace elevii chiar să facă împreună salată de fructe, exersând astfel verbe care să descrie acțiunile pe care le presupune prepararea salatei (luăm merele, le tăiem felii, le punem în castron etc.). De asemenea, copiilor li se poate da temă să deseneze și apoi să decupeze fructe și legume cu care apoi să simuleze jocul de-a piața, clasa împărțindu-se în vânzători și cumpărători, fiind astfel nevoiți să creeze scurte dialoguri cu tema „La piață”. Beneficiul major al acestor activități integrate este acela că elevii sunt ajutați să coreleze rezultatele învățării cu situațiile de viață cotidiană și să relaționeze diferite fenomene și procese, înțelegând astfel care este funcționalitatea activității de învățare.

Oricare ar fi soluţiile la care ne gândim pentru surmontarea unor aspecte de natură pedagogică sau psihologică, trebuie să recunoaştem faptul că adevărata provocare pentru elevi și pentru profesori este aceea de a se pregăti pentru o societate a viitorului, o societate multilingvă și plurilingvă care să îi ofere viitorului adult perpective multiple și experiențe culturale diverse pentru a-l transforma într-un „comunicator” eficient pentru a putea exploata în favoarea sa acest dar al sorții de a se fi născut într-o zonă atât de bogată lingvistic care îi permite să cunoască şi să utilizeze trei limbi de facturi atât de diferite.

Gina Necula, lect. dr. Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, România


Activitățile integrate – garanția asimilării informației la preșcolari

PROIECT DIDACTIC DATA: 15.05.2014 GRUPA: MARE B ,,BUBURUZELE” PROFESOR: Duca Tanţa TEMA: ,,Cum este, a fost şi va fi aici pe pământ?” SUBTEMA: ,,Călătorii nautice” MIJLOC DE REALIZARE: Activitate integrată: ,,Să navigăm împreună” (ADE+ALA II) FORMA DE ORGANIZARE: frontal, pe grupuri, individual TIPUL ACTIVITĂŢII: mixtă ACTIVITĂŢI PE DOMENII EXPERIENŢIALE (ADE) 1. DOMENIUL LIMBĂ ŞI COMUNICARE (DLC) SUBTEMA ACTIVITĂŢII: ,,Vaporul” MIJLOC DE REALIZARE: memorizare OBIECTIVE DE REFERINŢĂ: *să recepteze un text care i se povesteşte ori i se citeşte, înţelegând în mod intuitiv caracteristicile expresive şi estetice ale acestuia; *să audieze cu atenţie un text reţinând ideile principale ale acestuia. OBIECTIVE OPERAŢIONALE: O1: să precizeze titlul poeziei; O2: să redea sub formă de idei conţinutul poeziei; O3: să alcătuiască propoziţii cu expresiil noi: „faţa mării”, „şerpuind în largul zării”; O4: să recite corect şi expresiv textul poeziei. 2. DOMENIUL ESTETIC ŞI CREATIV (DEC) SUBTEMA: ,,Vaporul” TEMA PLASTICĂ: Pata de culoare MIJLOC DE REALIZARE: pictură OBIECTIVE DE REFERINŢĂ: *să cunoască şi să utilizeze unelte simple de lucru pentru realizarea unei activităţi plastice; OBIECTIVE OPERAŢIONALE: O1: să denumească materialele folosite în realizarea lucrării; O2: să redea în mod creativ tema dată; O3: să utilizeze tehnici de pictură însuşite; O4: să-şi exprime opinia faţă de lucrarea proprie şi/sau faţă de lucrarea celorlalţi, motivându-şi părerea.

ACTIVITĂŢI PE CENTRE DE INTERES BIBLIOTECĂ: 1. ,,Hublourile vaporului”- fişă individuală (elemente de limbaj scris- linia curbă închisă) OBIECTIVE OPERAŢIONALE: O1: să realizeze corect linia curbă închisă pornind din partea de sus către stânga; O2: să denumească semnul grafic obţinut prin realizarea corectă a liniei curbe închise; O3: să respecte indicaţiile educatoarei referitoare la poziţia corectă a corpului la masa de lucru; 2. „Costumul lui Popeye Marinarul” (linia orizontală) OBIECTIVE OPERAŢIONALE: O1: să realizeze corect linia orizontală pornind din partea dreaptă către stânga; O2: să denumească semnul grafic obţinut;


O3: să respecte indicaţiile educatoarei referitoare la poziţia corectă a corpului la masa de lucru; ARTĂ: „Vaporul” - pictură OBIECTIVE OPERAŢIONALE: O1: să denumească materialele folosite în realizarea lucrării; O2: să redea în mod creativ tema dată; O3: să utilizeze tehnici de pictură însuşite; O4: să-şi exprime opinia faţă de lucrarea proprie şi/sau faţă de lucrarea celorlalţi, motivându-şi părerea. ŞTIINŢĂ: ,,Completează ce lipseşte” - fişă individuală OBIECTIVE OPERAŢIONALE: O1: să completeze imaginea dată cu elementele considerate lipsă; O2: să denumească imaginea obţinută şi elementele desenate. STRATEGIA DIDACTICĂ: *metode şi procedee: conversaţia, observaţia, explicaţia, exerciţiul, demonstraţia, instructajul verbal, aprecierea verbală. *mijloace de învăţământ: textul poeziei, imagine adecvată textului, coli, fişe individuală, creioane colorate, carioca *forme de organizare: frontal, pe grupe, individual.

SCENARIUL ZILEI

Activitatea debutează cu ÎNTÂLNIREA DE DIMINEAŢĂ: copiii intră în sala de grupă şi salută. SALUTUL porneşte de la educatoare şi este continuat de toţi copiii grupei folosindu-se versurile: „Dimineaţa a sosit/ Marinarii au venit,/În semicerc să ne adunăm,/Cu toţii să ne salutăm!” Copiii răspund salutului şi se aşază în semicerc. În cadrul discuţiilor purtate, vom avea în vedere: starea vremii, a temperaturii, se completează calendarul naturii. Captarea atenţiei se va face face prin descoperirea unui mesaj într-o sticluţă, mesaj scris de un marinar naufragiat şi care este însoţit de un text (cel al poeziei). „Ce spuneţi, copii? Doriţi să aflaţi ce ne-a scris marinarul naufragiat?” Copiii vor fi invitaţi să asculte şi să reţină poezia „Vaporul”. După finalizarea activităţii frontale de memorizare, fiecare copil va fi liber să aleagă centrul preferat, iar după terminarea lucrării, la comanda educatoarei: „1,2,3, schimbă-te unde vrei”, va putea alege un alt centru de interes. Vaporul Bărci, corăbii şi vapoare Am văzut plutind pe mare. Cum poţi desena vapoare? Din mai multe linioare


Şi nu este greu deloc: Desenând întâi un cioc Şi, puţin mai depărtate, Două linii aplecate. Între ele mai poţi face, Rând pe rând, două capace, Unul mare, altul mic, Şi pe ele-un coş ridic, Coş din care iese fum Când vaporul e pe drum. Dedesubt, o linioară, Care suie şi coboară, Arătând ca faţa mării, Şerpuind în largul zării. http://www.universdecopil.ro/sa-invatam-sa-desenam-un-vapor.html

În desfăşurarea activităţii frontale de memorizare, enumerăm următoarele etape: - recitarea model a poeziei; - prezentarea unei imagini sugerate de textul poeziei; - explicarea conţinutului şi a cuvintelor necunoscute; - învăţarea textului poeziei pe fragmente logice; - recitarea poeziei de către 2,3 copii; - fixarea conţinutului şi titlului poeziei pe baza imaginii prezentate. După memorarea poeziei de către copii se ca trece în OBŢINEREA PERFORMANŢELOR la descoperirea materialelor pregătite la mese şi a sarcinilor de lucru pe centre. La BIBLIOTECĂ, copiii vor realiza hublourile (geamurile) de la cabinele vaporului utilizând linia curbă închisă ca element de limbaj scris sau costumul lui Popeye marinarul, folosind linia orizontală, apoi vor colora imaginea în culori preferate. La ARTĂ, vor picta vapoare folosind tehnicile de pictură învăţate.


La ŞTIINŢĂ, vor completa imaginile mijloacelor de locomoţie desenate eliptic. EVALUAREA PERFORMANŢELOR FINALITATEA ZILEI: • realizarea unei expoziţii cu lucrările executate de copii pe parcursul

întregii zile.

Tanţa Duca, profesor, Grădiniţa „Elena Doamna”, Galaţi

Tehnici de lucru cu textul la însuşirea limbii române Studierea limbii române de către cursanţii alolingvi vizează două

aspecte importante: a) uzual/social; b) profesional. Însuşirea unei noi limbi prezintă un nou spectru de realizare a

personalităţii, constituind argumentul forte în cultivarea interesului faţă de limba română în calitate de:

a) limbă de comunicare (vizează diverse niveluri şi domenii de activitate);

b) limbă-sursă de acumulare informativă cu noi deschideri curriculare şi extracurriculare.

Scopul studierii limbii române rezidă în dezvoltarea capacităţii de recepţionare şi asimilare a informaţiei în limba română. [2 p.5]

Motivarea este fundamentată de faptul că însuşirea limbii române oferă noi posibilităţi de inserţie socială şi de realizare individuală:

- în plan didactic: temele sînt structurate în blocuri şi cuprind informaţii necesare formării unei ţinute lingvistice.

- în plan social: asigură o integrare iniţială în societate, în general, şi în sfera specialităţii, în particular.

Luînd în consideraţie particularităţile aplicative ale tehnicilor de lucru, sînt acceptate următoarele repere:

1) Comunicarea presupune dezvoltarea percepţiei auditive. 2) Depăşirea blocajului psihologic. 3) Dezvoltarea capacităţii de a înţelege esenţialul textului (ore de limbă

română, internet, radio, televizor, ziare). 4) Convingerea auditoriului că informaţia prezentată este

interesantă,demnă a fi reţinută. 5) Cursantul este învăţat a reproduce mesajul, folosind terminologia de

bază şi păstrînd ideile textului. Textul literar/nonliterar, în grupele alolingve, se pretează unei

explorări funcţionale, devenind un factor activ în procesul de formare a


competenţelor de comunicare ale cursantului şi de educare a acestuia în vederea unei potenţiale integrări sociale.

Etape de lucru cu textul: 1. Etapa de pre-lectură prezintă tema şi trezeşte interesul cursanţilor

pentru lectură. Lucrul cu vocabularul este cu mult mai efectiv cînd sînt aduse nişte exemple de antonime, sinonime. Sînt folosite metodele şi procedeele de introducere în vocabular a lexicului nou. Pentru aceasta se aplică următoarea schemă: cuvînt – îmbinare de cuvinte – enunţ – frază – text. Cuvintele scrise, auzite, văzute şi pronunţate se întipăresc în memorie în proporţie de 70-80 % . La etapa aceasta, are loc semantizarea, exersarea, memorarea.

2. Lucrul cu textul: Textul este citit prima dată de către profesor (grupele alolingve).

Modalitatea principală de studiere a textelor este citirea explicativă. Cursanţii sînt atenţi, îl audiază şi urmăresc vizual. Scopul principal al audierii este formarea la cursanţi a deprinderii de a înţelege despre ce se relatează şi de a reacţiona adecvat la cele auzite, adică de a extrage ideile dintr-un text, de a rezuma conţinutul unor texte diverse, de a expune logic, succesiv fapte narate în texte sau întîmplări trăite [1 p.49].

Pentru fiecare profesor este foarte important ca audientul să înţeleagă despre ce este vorba.

După lectura model se verifica înţelegerea globală a conţinutului textului:

A doua lectură model se face de către profesor/cursant. Se practică citirea selectivă. Dezvoltarea deprinderilor de citire are o deosibită însemnătate, mai ales pentru însuşirea vocabularului şi a gramaticii limbii române. Este bine ştiut că vocabularul şi gramatica se asimilează mai uşor în context.

Următorul pas este răspunsul la întrebări. Textul se împarte în fragmente logico-semantice şi se intitulează (cu

propoziţii din text, cu versuri, maxime, proverbe/zicători, variante proprii). Aşadar, se întocmeşte un plan al textului împreună cu profesorul. În continuare se propune redarea conţinutului unui fragment. Expunerea cursantului poate fi completată de colegi care, eventual, îi pot adresa întrebări. În final, textul este reprodus în întregime de către un singur cursant.

3. Exerciţii post-lectură. Cursanţilor li se propune să improvizeze dialoguri pe baza textului cu

diferite repere, exerciţii creative pornind de la text, modificarea/continuarea subiectului.

Aş dori să exemplific aceasta în baza textului Moştenirea, exersat în activităţile cu cursanţii:

1) Etapa pre-lectură (lucrul cu vocabularul) Cuvinte noi. Avere – bogăţie A porunci – a ordona Mirat – uimit Cuvintele nu se traduc, sînt aduse sinonime care sînt mai întîi expuse

de către profesor, apoi de către cursanţi. Se aplică următoarea schemă:


cuvînt – îmbinare de cuvinte – propoziţii. Averea – averea omenească - Cea mai mare avere omenească este

sufletul omului. Mirat - copilul mirat – Copilul mirat stă în centrul ogrăzii. A poruncit – El mi-a poruncit să fac lucrul acesta. 2) Lucrul cu textul a) Textul este citit de prima dată de către profesor (Moştenirea) b) Se verifică înţelegerea globală a conţinutului textului. Despre cine/

ce se povesteşte în textul dat?... c) A doua lectură model se face de către profesor/cursant. Se practică

citirea selectivă. d) Următorul pas este răspunsul la întrebări. - Ce voiau feciorii? - Ce au făcut păsările – părinţi cînd şi-au văzut puiuşorii în colivie? - Ce i-au promis feciorii tatălui lor? - Cum au avut grijă păsările-pui de părinţii lui? - Cînd vor primi feciorii moştenirea bătrînului tată? e) În continuare, se face împărţirea textului în fragmente logico –

semantice şi intitularea acestora. - Împărţiţi textul în fragmente logico – semantice. Intitulaţi-le. • Prima rugăminte a tatălui • A doua rugăminte a tatălui • Găsirea păsărilor – pui. • Hotărîrea luată de tată Propuneţi un alt titlu pentru textul dat. Argumentaţi titlul propus. f) Se propune redarea conţinutului unui fragment de către cursanţi. - Povestiţi succint fragmentul preferat. g) În final, textul este reprodus în întregime de către un singur cursant. 3. Exerciţii post-lectură a) Reproduceţi textul în numele unui fecior. b) Improvizaţi un dialog între doi feciori. - Ce vom face, frate? - Ne ducem să căutăm un cuib. - Dar unde este cuibul acesta? - Este chiar în livada noastră. c) Modificaţi textul: transformaţi vorbirea directă în vorbire indirectă. d) Alcătuiţi un alt sfîrşit al textului. În încheiere, pot afirma cu certitudine că includerea textelor contigue

valorilor culturale ale cursanţilor alolingvi; crearea unei atmosfere propice la orele de curs, aplicarea tehnicilor adecvate de lucru vor asigura însuşirea eficientă a limbii române. Învăţarea înseamnă un cîştig de cunoştinţe şi capacităţi. Resurse bibliografice 1. Ioan Bontaş, Pedagogie, Editura ALL, Bucureşti, 1996. 2. Vistan Goia, Ion Drăgotoiu, Metodica predarii limbii şi literaturii române, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995. 3. ***Baza de curs: Limba şi literatura română în şcoala alolingvă. Program de


perfecţionare a cadrelor didactice – 2003, cu sprijinul ÎCMN al OSCE. Curriculum la limba şi literatura română, instituţiile de învăţamînt preuniversitar cu limba rusă de instruire, Chişinau, 2010.

Galina Mutcoglo, masterand, anul I, Universitatea de Stat din Comrat

Cartea de vizită a Grădiniței „Soare” din oraşul Comrat Bine ați venit în Găgăuzia! Bine ați venit la Grădinița nr. 4 „Soare” din orașul Comrat! Grădinița noastră e situată în centrul orașului Comrat. Vîrsta preșcolară este perioada de aur a copilăriei. Denumirea grădiniței – „Soare” – vorbeşte de la sine. Atmosfera de aici este caldă și prietenoasă. Colectivul de educatori este format din persoane sensibile, intelegente, creative, cu mare dragoste față de copii și întotdeauna gata să-și împărtăşească cunoștințele copilașilor dragi. De aceea, fetițele și băiețeii din grădinița noastră sunt foarte deștepți, curioși, activi și talentați. Grădinița „Soare” se ocupă cu instruirea copiilor având ca limbă de bază limba rusă. În programul lor există şi activităţi în limba română. Predarea limbii române la vîrsta preșcolară urmărește dezvoltarea la copii a competenţei de ascultare şi înţelegere după auz, pentru perceperea vorbirii în ritm normal și formarea capacității de exprimare în limitele unui vocabular activ de circa 100-150 de cuvinte. Eu vorbesc în limba română cu copiii mei de la grădiniță nu numai în timpul activităților dedicate acestei materii, ci și în toate celelalte activități în cadrul cărora pot să reamintesc copiilor cuvintele deja învățate sau să îi învăț cuvinte noi, folosind diverse metode şi procedee, dar îndeosebi jocul. În timpul activităților de educație plastică, de educație muzicală, de cunoașterea mediului, amintesc unele cuvinte în limba română sau învățăm altele noi, în funcție de tema activității respective. În acest fel, copiii mei au învățat să se prezinte, să recite poezii, să organizeze jocuri în limba română, cu rezultate bune și spre încântarea părinților. Munca mea e grea, dar foarte plăcută. Mă bucur și mă mîndresc cu copiii noștri. E un efort mare și din partea mea și din partea copiilor vorbitori de limba rusă. În urma unui chestionar pe care l-am aplicat la grupa pregătitoare, am constatat că, din cei 24 de copii, 71% sunt găgauzi, 12,5% bulgari, 12,5% ruși, 4% azeri. Copii vorbitori nativi de limba română nu avem. Cu toate acestea, copiii se străduiesc cu mare plăcere și interes să îşi insușească limba română. Prezint în continuare un proiect didactic, după modelul celor folosite de mine în cadrul activităţilor pe care le desfăşor la grădiniţă.


Proiect didactic Tema: Familizarea copiilor cu tradițiile și obiceiurile din țara noastră Subtema: În ospeție la Guguță Grupa: grupa pregătitoare Obiective: • Educarea dragostei faţă de țară, grai, pămînt, istorie, neam • Cultivarea la copii a sentimentelor de mândrie patriotică prin cunoaşterea obiceiurilor, a tradițiilor şi sărbătorilor populare Condiţii: Sala va fi împodobită într-un stil tradiţional moldovenesc („casa mare”) Desfășurarea activității: - Educatoarea: Bună ziua, dragi copii! Bună ziua, tuturor! Împreună cu copiii din grupa pregătitoare am pregătit un spectacol muzical care se numește În ospeție la Guguță. Și este bazat pe povestea lui S. Vangheli, Cușma lui Guguță, în legătură cu tradițiile și obiceiurile populare din țara noastră. Din moși-strămoși, există o veche și netrecătoare tradiție ca la acel hotar dintre anul ce trece și cel ce abia vine oamenii să se adune la un loc și să-și ureze: - Cele bune să se adune, cele rele să se spele! - Casa să ne fie casă! - Masa să ne fie masă! - Să avem pîine gustoasă! - Familia să ne fie sănătoasă! Acest obicei îl cunoaşte fiecare. Azi, Guguță ne învită în ospeție: să glumim un pic, să cântăm, să dansăm, să uităm de griji și de nevoi. Așadar, începem. (Se aude o melodie populară. Se aude cum strigă cucoșul, hămăie cîinele). Apare o fetiță („mama lui Guguță”). Face ordine prin casă („face colaci”). Fetița cântă: „Frunză verde mărăraș / Mult mănînc și nu mă-ngraș”. - Guguță, scoală-te! Guguță (un băiat) : - Bună dimineața, mamă! - Bună dimineața, Guguță! Mama: - Dă mâncare la oi! Guguță: - Bine, mamă. (Se aude cum strigă Guguţă oile) (Guguță a luat un snop de ciocleji de păpușoi și a hrănit oile). Vine înapoi în casă. - Gata, mamă! - Bine, Guguță! Guguță: - Mamă, azi e sărbătoare. Vin băieți și fete cu uratul. Mama: - Știu. Mă pregătesc. O să mă ajuți? Guguță: - Da. Ce trebuie să fac? Mama: - Adă apă. Guguță ia căldările și se duce după apă. În timpul acesta vine vecina (rolul


vecinei îl interpretează educatoarea) Ed.: - Bună ziua, cumătră Maria! Mama: - Bună ziua, cumătră Ileana! Ed: - Iată, am adus pîine și sare, ca să fie soare. Mama: - Mulțumesc. Ed: - Ce faci? Mama: - Colaci. Ed: - Ia să văd, cum îi faci? (Mama ia sita și începe a cerne făină). Cântă: „Frunză verde de răchită, Sita noastră-mpodobită Nici cu fir, nici cu bumbac Numai cu dragul cel drag”. Se aude: - Hăi, hăi! Hăi, hăi! Vine Guguță în fugă. Guguță: - Mi s-a părut mie sau ați auzit și voi? Vin urătorii! Mama: - Văleu! Colacii nu-s gata! Ed.: - Dacă au venit, de-acum lasă-i să ne ureze! Copiii: - Hăi, hăi! Hăi, hăi! Băieții interpretează dansul „Călușarii”. Fetițele interpretează „Dansul fetelor” (cu ştergare împodobite cu motive naționale). După aceea, se apropie de casă. - Primiți colindătorii? - Primim, primim! I Copil: - Bună vreme, gospodari, Oameni buni și fete mari! Am venit din depărtare Să vă zicem o urare. Roata, fete și flăcăi! Hăi, hăi! II Bună seara la portiță, La băieți și la fetițe, Bună seara tuturor Celora de pe cuptor! III Strîngeți roata, băieței, Să sunăm din zurgălăi, Să răsune peste văi! Hăi, hăi! Hăi, hăi! IV Ceata noastră e aleasă Și nu stă la orice casă, Clopoțelul nostru sună Unde lucrul merge strună, V Unde sunt copii cuminți Și ascultă de părinți, Unde ține fiecare Numele în cinste mare. (Cîțiva copii spun urături în limba rusă)


VI Ia mai uraţi, băieței, Să sunăm din zurgălăi, Să răsune peste văi! Hăi, hăi! Hăi, hăi! VII Dacă vi-s colacii gata Hai, poftiți-ne în casă, C-am înghețat la fereastră. Mama: - Nu urați pe la fereastră - Vă poftesc pe toți în casă. Un copil: - Am venit cu capra. Ed.: - Dar unde-i capra? (Răsună muzica. Intră și dansează capra) Ed.: - A obosit capra. Trebuie să-i mulțumim că a dansat frumos. - Capră, vrei fîn? (capra arată că nu) - Dar colaci vrei? (nu) - Dar bănuți vrei? (da) Guguță îi mulțumește cu bănuți. - Rămîneţi cu noi. Vă poftim în casă. (Stăpînii casei servesc copiii cu mere, nuci, bomboane) Ed: - Bravo! Ați urat frumos. Un copil: - Câte doi, câte doi, Hai la dans moldovenesc, Neamul să trăiască! Dansul „Horă moldovenească”. Ed.: - Să trăiți, să înfloriți Ca merii, Ca perii La mijlocul primăverii. Pe pămînt cu împlăcare Bucurați-vă de soare! Pomul vieții crească Să se însutească Belșugu-n hambare, Să se înmiască Pacea-n inimioare! Cu toții: - La mulți ani! Vă mulțumim mult că ați fost alături cu noi.

Otilia Roșca Albertean, educator-profesor de limba română, Grădinița de copii nr. 4 , Comrat,

masterand, anul 2, LRIDC Facultatea Transfrontalieră de Ştiinţe Umaniste, Economice şi Inginereşti



TRADIȚII ȘI OBICEIURI

Cu gînduri de Crăciun...

Ca în fiecare an, ne pregătim să întîmpinăm curînd cu „flori de măr” la geam sărbătoarea Crăciunului.

Pe 7 ianuarie, cei mari, dar în special copiii, umblă cu colindul din casă-n casă, costumaţi şi mascaţi, vestind astfel Naşterea Domnului. După colind, copiii sunt răsplătiţi de către gazdă cu dulciuri sau bani.

Un alt obicei interesant, care s-a păstrat pînă azi la noi (sat Sadîc, raionul Cantemir, în sudul Moldovei) este acela că, seara tîrziu, cînd toţi trebuie să fie acasă, mai ales fetele nemăritate, flăcăii merg cu colindul pe la toate casele în familiile cărora sunt fete, domnişoare, şi ele îi aşteaptă îmbrăcate în straie populare şi îi întîmpină cu colaci şi cu multe daruri. După ce au colindat, din banii strînşi se organizează „Hora”, la care fetele sunt invitate.

Sărbătoarea Naşterii Domnului este veche de cînd lumea, dar nouă, de fiecare dată, această sărbătoare a începutului ne bate-n ferestrele inimii, căldura colindelor topindu-ne răutatea din suflet.

Astfel, vă îndemn să redăm valoarea concepţiei creştine despre Iisus ca

fiu a lui Dumnezeu şi ca „lumină a luminii”. Şi, într-un final, să aprindem în candela Crăciunului această Lumină a

Începutului care ne înseninează an de an privirile şi, ridicînd o clipă ochii spre cer, să regăsim Steaua născută demult, într-o noapte de iarnă, sau lumina stelei Mîntuitorului Nostru.

Pe o salbă de mătase Din albita-ndepărtare, A intrat la toţi în case Dulcea noastră cîntare. Colinde de altădată Încălzesc suflete curate, În această noapte fermecată..

Tatiana Baltî (Ichizli), masterand LRIDC, Facultatea Transfrontalieră de Ştiinţe Umaniste, Economice şi Inginereşti,



Sărbătoarea Nașterii Domnului la găgăuzii ortodocși

El s-a născut într-o peșteră și a fost pus într-o iesle, unde se pune hrana pentru animale.(Foto: Paul Prescott, Shutterstock)Sursa: http://www.calend.ru/holidays/0/0/2/© Calend.ru

Crăciunul este una dintre cele mai importante sărbători creștine. Istoria sa este adânc înrădăcinată în memoria secolelor. În această zi, toţi creștinii din lume îl preaslăvesc pe Iisus Hristos, care s-a născut în Betleem.

În Ajunul Crăciunului, toți credincioşii sunt în așteptarea plină de bucurie a acestei mari sărbători. Crăciunul aduce multă de căldură, lumină, dragoste și credința în bunătate, fericire și prosperitate. Fiecare popor îşi are propriile tradiții prin care cinsteşte sărbătoarea Crăciunului, dar există şi unele caracteristici comune.

Găgăuzii sunt aproximativ 250 de mii de persoane în toată lumea. Cei mai mulţi dintre ei trăiesc în Republica Moldova. Limba găgăuză face parte din grupul oghuz de limbii turcice, familia lingvistică altaică.

Sărbătoarea Nașterii Domnului (25 decembrie / 7 ianuarie) la găgăuzi se numește Kolada, Koladi, Kreçun, Kracun. Găgăuzii sărbătoresc Nașterea Domnului după calendarul iulian, adică după stilul vechi se sărbătoreşte pe 7 ianuarie.

În cele ce urmează, aducem pe scurt câteva precizări legate de istoria și repartiţia termenilor populari care denumesc Sărbătoarea Nașterii Domnului în spaţiul slavofon. Termenii Kolyada, Kalyeda, Colada și derivații lor sunt folosiţi de toate popoarele slave pentru a desemna sărbătoarea de Crăciun. În limbile popoarelor din familia lingvistică indo-europeană, colindele reprezintă cântece rituale care sunt interpretate la sărbătoarea Crăciunului. Se pare că termenii amintiţi mai sus provin din cuvântul latinesc Calendae (calendele - în calendarul roman - erau primele zile din lună, care marcau începutul unui nou ciclu lunar).

În ajunul Crăciunului, la găgăuzii ortodocși, se servesc la masă feluri de mâncare de post, compoturi de fructe și kutie (koleva „colivă”). Această kutie de pe masa de sărbători are un caracter ritualic şi semnifică pomenirea morților. Se crede că morții vin în vizită la casele lor și se ospătează la o masă pregătită anume pentru ei. Postul de Crăciun începe pe data de 28 noiembrie și continuă pînă la 7 ianuarie. Colindatul (Coladele) la găgăuzi are loc în Ajunul Crăciunului, adică pe 6 ianuarie seara. Tinerii încep să se pregătească pentru sărbătoarea aceasta înainte cu cîteva zile. În timpul postului de Crăciun, bărbații se adună ca să învețe cîntecul colindei. Grupul de colindători e format din aproximativ zece


bărbați. Înainte de lăsarea serii, un bărbat mai tînăr din grupul acesta se duce cu o carafă de vin din casă în casă și toarnă gospodarului un pahar de vin. Gestul aceasta simbolic înseamnă că, în seara respectivă, grupul de colindători va veni cu colindatul în acea casă. În timpul colindei, unul din bărbați joacă rolul de „rege” (țar). Capul „regelui” este împodobit cu nişte inele frumoase, care seamănă cu o coroană (feneț). Toți bărbații sunt îmbrăcaţi de sărbătoare. În timpul acesta, fetele tinere se adună la cineva acasă (pirdeanca) și pregătesc flori frumoase din hîrtie sau din fire de lînă multicolorată (kitka) ca daruri pentru băieții care le sunt dragi. Colindătorii primesc de la gospodine o un colac cu lumînare aprinsă, dulciuri și chiar bani. După primirea darurilor, ei adresează gospodarului cuvinte de mulțumire. Rostind „binecuvântarea", colindătorii strigă cu toți: „Amin!” şi mulțumesc gospodinelor pentru daruri cu aceste cuvinte: Nekadar yaprak var daada- Okadar bereket olsun bu evdä! Nekadar kum var denizdä – Okadar altın olsun bu evdä! Сколько листьев в лесу – Столько изобилия пусть будет в этом доме! Сколько песка в море- Столько золота пусть будет в этом доме! Câte frunze în pădure, Atât belșug în casa aceasta! Cât nisip este în mare Atâta aur în casa aceasta! Colindele se cântă pentru fiecare membru al familiei în parte, în funcție de rolul său, de vârstă și, de asemenea, în funcție de locul unde se

Original - limba găgăuză Traducere - limba romănă Avșamărsín văi, çorbaci, Hei, saabi, koladele-2 Haberleriz Koladayi Hei, saabi, koladele-2 Koladada Hristos duudu Hei, saabi, koladele-2 Bütün dünnä șafklan doldu Hei, saabi, koladele-2 Bizdä erdä sevinmek oldu Hei, saabi, koladele-2 Sofraníz da dolu olsun Hei, saabi, koladele-2

Bună seara, o, gospodari! Hei, domnule, colinde-colinde! Vă vestim Crăciunul Hei, domnule, colinde-colinde! De Crăciun s-a născut Hristos, Hei, domnule, colinde-colinde! Toată lumea se bucură de lumină Hei, domnule, colinde-colinde! La noi pe pămînt fericire a venit Hei, domnule, colinde-colinde! Ca masa să fie plină Hei, domnule, colinde-colinde!


Tot în seara de Ajun, oamenii se duc la biserică și stau toată noaptea la slujba Crăciunului. Dimineața, copiii merg pe la casele gospodarilor cu „Steaua”. Doi-trei băieţi colindă, având în mână un băț de care e legată o stea din hîrtie ce are în mijloc o icoană. Se pare că aceast obicei de a merge cu Steaua a fost împrumutat de la moldoveni, pentru că textul colindei este în limba română.

Steaua sus răsare Ca o taină mare, Steaua strălucește Și lumii vestește : Că astăzi Curata, Preanevinovata Fecioara Maria Naşte pe Mesia În ţara vestită, Betleem numită, Magii cum zăriră Steaua şi porniră, Mergând după rază Pe Hristos să-l vază.

Nadejda Topal (Diulgher), masterand LRIDC, Facultatea Transfrontalieră de Ştiinţe Umaniste, Economice şi Inginereşti,



Steaua. Mersul cu steaua Avem multe tradiţii frumoase şi interesante de Crăciun. Pe unele dintre ele le mai ţin minte şi azi, din copilărie. Începînd de la miezul nopţii de Ajun, trei băieţi umblau cu „Steaua”, apoi nişte băieţi mai măricei, de 10-15 ani, porneau cu o colindă specială – „Sculaţi, sculaţi boieri mari…”, prin care le vesteau tuturor naşterea lui Iisus Hristos. Pe la amiază, începeau colindatul cei mici, şi băieţi şi fete, cu alte colindiţe, pînă la lăsarea serii. Noaptea umblau cu colindatul flăcăii – cei care aveau de gînd să se căsătorească în anul acela. Ei umblau pe la casele unde locuiau fete de măritat. Gazda cocea un colac mare, special pentru ei. Le dădeau şi bani – o sumă mult mai mare în comparaţie cu cei ce umblau ziua. Dacă gazda nu-i primea, ei puteau face diferite lucruri necuviincioase. Puteau, de exemplu, scoate poarta şi s-o ducă în alt capăt al satului... Cu banii adunaţi, flăcăii chemau muzicanţi şi făceau dansuri seri la rînd, pînă se terminau sărbătorile Crăciunului.

Cel mai mult m-a impresionat colindul cu „Steaua". Din Ajunul Crăciunului pînă a doua zi la prînz, trei băieţi de 10-13 ani umblă din casă în casă şi anunţă naşterea lui Iisus Hristos cu acest cîntec. Ei pregătesc din timp „Steaua”, care este reprezentată fizic printr-o stea de hîrtie pe schelet de lemn. Aceasta are 4-5-6 sau 8 colţuri, iar între colţuri stau întinse lanţuri de hîrtie colorată. În centrul stelei se află o icoană cu Naşterea Domnului, Fecioara cu Pruncul sau numai Iisus. De stea se ataşează 3-4 clopoţei. Ajunşi la casa gazdei, cei ce umblă cu Steaua sînt întîmpinaţi cu mare bucurie. Ei sînt poftiţi să intre în casă, unde îngenunchează în faţa icoanei ce atîrnă pe peretele gazdei şi cîntă, scuturînd totodată din scheletul de lemn pe care se află „Steaua” şi clopoţeii. Pentru străduinţa lor, cei „Trei Crai de la Răsărit”- cum sînt numiţi aceşti băieţi ce umblă cu „Steaua” - sînt răsplătiţi cu colaci, bani, mere, nuci, dulciuri. De scheletul de lemn gospodinele leagă batiste, şerveţele, panglici de mătase de diferite culori.

Obiceiul acesta s-a păstrat bine în satul meu natal – Iordanovca, raionul Basarabeasca. Steaua sus răsare Ca o taină mare, Steaua străluceşte Şi lumii vesteşte Şi lumii vesteşte Că astăzi Curata Preanevinovata Fecioara Maria Naşte pe Mesia Naşte pe Mesia. Magii cum zăriră Steaua şi porniră Mergând după rază Pe Hristos să-l vază Pe Hristos să-l vază.


Şi dacă porniră Îndată-L găsiră La Dânsul intrară Şi se închinară Şi se închinară Cu daruri gătite, Lui Hristos menite, Luând fiecare Bucurie mare Bucurie mare. Care bucurie Şi aici să fie, De la tinereţe Pân-la bătrâneţe Pân-labătrâneţe.

Evghenia Beşleagă Tatar, masterand LRIDC, Facultatea Transfrontalieră de Ştiinţe Umaniste, Economice şi Inginereşti,



CREAȚII LITERARE

Limba română – limbă poetică Fiind inspirat de frumusețea graiului moldovenesc sudic, ce plutește prin aerul din stepa Bugeacului, nu poți să nu scrii măcar câteva versuri, ce îți izvorăsc din adâncul sufletului. Nu este nevoie să fii neapărat poet „profesionist” ca să poți aşterne pe o coală albă cele mai frumoase gânduri despre iubire, tristețe și trecerea nemiloasă a timpului. Profitând de spaţiul oferit de paginile acestei reviste, vă prezint câteva versuri, care sper că vă vor atinge sufletul atunci când le veți citi.

Sunt fericit! Sunt fericit că tu trăieşti, Sunt fericit că tu zâmbeşti. Iubita mea pe care-o vreau Şi nimănui eu n-am s-o dau.

*** Cu tine eu voi fi oricând Uşor ca vântul respirând. Ascult cu drag eu glasul tău Şi te privesc în ochi mereu.

*** Iar de vom deveni străini, Voi trece eu printre ruini. Ca să devin din nou al tău, În vecii vecilor mereu. De ce? De ce suntem îngânduraţi, Când pleacă cei apropiaţi, Când nu avem ce le mai spune Atunci când soarele apune?

*** E trist, dar ăsta-i adevărul, Devine alb în creştet părul. Ne trecem toţi, plecăm uşor, Ca apa de pe-un deluşor.

*** Dar ne rămân dulci amintiri, Despre-ntâlniri şi despărţiri. Ele ne-ajută să trăim, Unul cu altu-n veci să fim.


Poeziile sunt ca un strigăt care redă sensul existenţei noastre pe acest pământ mioritic. Da, da, mioritic! Pentru că numai în stepa Bugeacului din sudul Republicii Moldovei azi încă putem întâlni bacii care mână turmele de oi primăvara, de Sfântul Gheorghe – la stână şi toamna, de Sfântul Dumitru – pe la casele gospodarilor. Putem auzi cântecele vechi, încă păstrate prin satele moldoveneşti, şi admira neîntrecuţii dansatorii de la sud. Toate acestea constituie bogăţia spirituală a neamului nostru, care încă îşi ascunde în sine multe mistere, aşteaptân să fie dezvăluite.

Grigore Gardinant, masterand, anul 2, LRIDC Facultatea Transfrontalieră de Ştiinţe Umaniste, Economice şi Inginereşti


Date post:	29-Oct-2021
Category:	Documents
Upload:	others
View:	3 times
Download:	0 times

Universitatea de Stat din Comrat – USC (Komrat Devlet ...

Documents