Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”Facultatea de Relaţii Economice

Internaţionale Braşov

Cursuri online

TEMA 12

Vamuirea si asigurarea marfurilor in comertul exterior

Obiective

Cunoasterea modalitatii de asigurare in livrarea internaţionala a mărfii

Cunoasterea modalitatii de vamuire a marfurilor in comertul exterior

Conţinut

1.1 Vamuirea marfurilor in comertul internaţional

1.2 Asigurarea marfurilor

1.1 Vamuirea marfurilor in comertul internaţional Procedura vamală reprezintă ansamblul

formalităţilor necesare pentru vămuirea mărfurilor. Ea include:

verificarea mărfii stabilirea regimului vamal întocmirea declaraţiei vamale şi efectuarea

controlului vamal plata taxelor vamale declararea mărfii liberă de vamă

Regimul vamal

Regimul vamal indică dacă şi unde vor fi plătite taxele vamale şi dacă şi în ce condiţii marfa va fi supusă controlului vamal.

Regimurile vamale sunt de două tipuri: regimul comun (definitiv) – se referă la

mărfurile importate şi exportate şi se aplică conform legii vamale

regimul suspensiv – se referă la suspendarea plăţii taxelor vamale. De multe ori se pot cere garanţii pentru acoperirea riscurilor care pot afecta vama, de exemplu marfa capătă un alt regim sau intră în consumul intern şi intră în regimul comun.

Regimul vamal la export are următoarele caracteristici:

majoritatea exporturilor nu sunt supuse decât unui control vamal

TVA este recuperat de firmele exportatoare există şi mărfuri prohibite la export: arme,

muniţii sunt prohibite exporturile către ţări asupra

cărora se instituie un regim de embargo

Regimul vamal de import. În vederea preluării mărfurilor de import de către importator se parcurg etapele:eventuala încadrare în contingente de import şi

prezentarea licenţei de import şi a documentelor de origine a mărfii

respectarea altor restricţii la import (de preţ, cu caracter fito-sanitar)

declararea valorii vamale, încadrarea tarifară, calculul taxelor vamale şi plata acestora

plata altor taxe, de exemplu TVA controlul efectiv al mărfii de către autorităţile vamale

Regimul de tranzit: este un regim vamal suspensiv, deoarece marfa

tranzitează un teritoriu şi nu i se impun taxe vamale

în ţările UE fiecare operaţiune de tranzit implică depunerea unei declaraţii sumare şi utilizarea unei garanţii financiare

marfa aflată în depozitul vamal la export este considerată din punct de vedere juridic ca fiind în afara teritoriului vamal. Astfel, se poate recupera TVA.

Regimul de depozit vamal: depozitul vamal este un regim suspensiv la

import deoarece se suspendă aplicarea formalităţilor de vămuire pentru o perioadă determinată

marfa nu trebuie să facă obiectul nici unei prelucrări, fiind permise doar manipulările uzuale, ca: ambalaje, marcare, sortare

la ieşirea din depozit marfa va fi afectată de un nou regim vamal (import definitiv, reexport, lohn)

Regimul de prelucrare – lohn Lohn-ul activ reprezintă prelucrarea pe teritoriul

naţional a unor produse provenite din import. Regimul vamal aplicat este cel suspensiv şi cel de rambursare ( draw back).

Conform regimului suspensiv, pentru materiile prime, materialele importate şi care urmează să fie încorporate într-un produs finit se suspendă plata taxelor legate de vămuire, dacă acestea sunt de origine terţă şi dacă produsele finite sunt destinate vânzării în străinătate.

Regimul de rambursare presupune ca importatorul să plătească taxele vamale conform regimului comun, dar după prelucrare, să primească rambursarea plăţii în proporţia pe care o au materiile prime importate în valoarea produsului finit exportat. Firma poate reexporta marfa sau o poate vinde pe piaţa internă (fără rambursarea taxelor în acest caz).

Subcontractarea în străinătate (lohn-ul pasiv) presupune reexportul unor materiale în vederea prelucrării lor în străinătate şi reimportul produsului finit. În momentul reimportului, produsele nu sunt impuse la valoarea integrală, ci numai la diferenţa de valoare corespunzătoare prelucrării in străinătate.

Statutul vamal al mărfii

Valoarea în vamă la import se determină la locul de intrare în ţara de import sub forma valorii de tranzacţie a mărfii, calculată la punctul de trecere a frontierei de import (valoarea CIF sau CIP la punctul de intrare în ţara importatoare).

La preţul din factură se pot adăuga următoarele elemente:

cheltuieli suportate de cumpărător, care nu au fost incluse în preţul plătit (costul ambalajului)

redevenţe şi drepturi de licenţă pe care cumpărătorul trebuie să le plătească direct sau indirect

Nu fac parte din valoarea din vamă: cheltuielile de transport după import, pe teritoriul

vamal al ţării importatoare comisioane plătite la import, taxe şi importuri din

ţara importatoare.

Declaraţia vamală

Declaraţia vamală se întocmeşte pentru export, import sau tranzit de către exportator, importator, un reprezentant legal sau un comisionar în vamă. Prin această declaraţie se solicită un regim vamal pentru marfă, declarantul obligându-se la plata taxelor aferente.

Documentele anexate la declaraţia vamală sunt:

factura comercială – pentru stabilirea valorii în vamă, pentru plata taxelor vamale

lista de colisaj documentele de transport documentul de origine certificate sanitare. Se mai pot solicita: factura

consulară, factura vamală. Vămuirea are loc la birourile vamale de frontieră

sau din interiorul ţării. Se pot practica şi proceduri simplificate la birourile vamale sau la domiciliul declarantului.

Etapele vămuirii

Verificarea declaraţiei vamale şi înregistrarea declaraţiei

Controlul efectuat de biroul vamal asupra documentelor şi asupra mărfii

Plata taxelor – plata imediată. Se poate practica creditul vamă şi creditul de ridicare al mărfii. În Franţa se dă creditul şi creditul de ridicare al mărfii

Ridicarea mărfii, adică liberul de vamă. Se acordă în scris după plata taxelor vamale – în România. Se mai pot plăti şi alte taxe: accize, TVA

1.2 Asigurarea marfurilor

Asigurarea este relaţia contractuală dintre asigurat (posesorul bunului) şi asigurător (compania de asigurări) prin care asiguratul transferă anumite riscuri asigurătorului, plătindu-i o primă de asigurare pentru ca, în cazul producerii daunelor, asigurătorul să îl despăgubească pe asigurat confirm condiţiilor stabilite în contract.

Clauzele INCOTERMS obligă la plata asigurărilor în condiţiile CIP şi CIF, poliţa de asigurare fiind încheiată de expeditor. În celelalte cazuri asigurarea se face de către acela pe riscul căruia circulă marfa.

Costul asigurării variază în funcţie de natura mărfii, a riscurilor acoperite, ambalaj, modul de transport traseu .

Condiţiile de asigurare tradiţionale

condiţia AR – All Risks – acoperă toate riscurile de pierdere sau deteriorare a bunurilor asigurate, respectiv avaria comună ca şi toate avariile particulare, inclusiv dispoziţia parţială sau totală a mărfii prin furt, ca şi pierderea totală sau parţială

condiţia WA – With Particular Average - cu avaria inclusă – acoperă daunele rezultate din pierderea totală sau parţială a bunurilor asigurate cauzate nemijlocit de riscurile mării (incendii, furtună, coliziune, naufragiu)

condiţia FPA – Free of Particular Average – fără avarie particulară – acoperă daunele rezultate din avaria comună, neacoperind pierderea parţială sau deteriorările

Contractul de asigurare

Prin contractul de asigurare, asiguratul este obligat să plătească prima iar asigurătorul să-l despăgubească pe asigurat pentru pierderile suferite, în cazul producerii riscurilor acoperite prin poliţă.

Poliţele de asigurare pot fi: maritime, terestre şi aeriene casco – pentru mijlocul de transport, cargo –

pentru marfă şi de navlu – asigurarea preţului transportului maritim

Expresii şi concepte cheie

Vamuirea marfurilor Procedura vamala Regimul vamal Asigurarea marfurilor

Bibliografie

Popa,Ioan-Tranzactii comerciale internationale,Editura Economica, Bucuresti, 1997